Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

aspecte ale proGramuluı Şı actıvıtăŢıı partıduluı socıalıst-revoluŢıonar În
BasaraBıa În perıoada revoluŢıeı dın 1 0 -1 0
– 1 –
Silvia DUlSChI
institutul Militar al Forţelor
Armate “Alexandru cel Bun”
mihail ROtaRU
A doua jumătate a sec.al XIX-lea a fost marcată în Rusia printr-o pronunţată radicalizare 1a conştiinţei sociale.
În pofida potenţialului înalt intelectual şi spiritual al liberalismului, acesta nu avea priză în societatea rusă. Ca răspuns
la eforturile autocraţiei de a păstra vechile rânduieli feudale, cu instituţiile politice depăşite, intelectualitatea
poporanistă trece de la dezbateri teoretice şi propagandă la teroare.
Succesele combatanţilor au stimulat dispoziţiile revoluţionare, iar tineretul înclinat spre romantism, adera la “bombişti”,
la aşa-numiţii – mucenici ai libertăţii. Cu toate acestea, obiectivele de program ale radicalilor aveau o nuanţă
preponderent politică. Ele vizau: lichidarea autocraţiei, instaurarea regimului democratic. După cum menţiona V.V. Şelohaev:
„În fond, autoritarismul a fost catalizatorul procesului de transformare a “conflictului”, care putea fi soluţionat,
în ansamblu, pe cale paşnică, într-o opoziţie generală faţă de putere, generând ulterior o ciocnire directă cu aceasta”. 1
Anume acest fapt i-a predispus pe liberali să le ofere susţinere revoluţionarilor în aspect moral şi material.
Succesorii narodnicilor revoluţionari au preluat şi au dezvoltat programul politic al predecesorilor lor.
În perioada genezei Partidului Socialist-Revoluţionar, pe prim plan sunt lansate lozincile cu privire la lupta pentru
libertăţi politice şi civile. Partidul Socialist-Revoluţionar a avut un impact deosebit asupra evenimentelor social-politice
din Imperiul Rus la începutul sec. XX, deţinând un loc aparte în sistemul partidelor politice din Rusia.
Procesul de instituţionalizare a noului partid politic a cunoscut mai multe etape. Startul a fost dat la cоnferinţele
de unificare, de la sfârşitul anului 1901 – începutul anului 1902, în cadrul cărora s-a produs fuziunea grupurilor
şi cercurilor organizaţiei norodniciste „Voinţa poporului”, ce-au supravieţuit represiile anului 1882, cоnstituind
aripa democratică de stânga şi devenind în scurt timp, cel mai numeros şi influent partid socialist nemarxist.
Declaraţia privind cоnstituirea partidului socialist-revoluţionar unificat, a fost publicată în organul de presă al
tinerei organizaţii – „Rusia revoluţionară”, în ianuarie 1902. Definitivarea procesului de constituire a partidului
socialist-revoluţionar a fost marcată prin adoptarea, la Cоngresul I al PSR (decembrie 1905 – ianuarie 1906) a
Programului şi Statutului, în care, drept obiectiv final al partidului, era declarat instaurarea socialismului.
Lichidarea autocraţiei, instituirea autoadministrării publice, convocarea Adunării Constituante – acestea au
fost cele mai esenţiale obiective ale eserilor la hotarul sec. XIX-XX. Majoritatea membrilor partidului concepeau
revoluţia în aspectul ei politic. Prevederile de ordin social-economic din Program, în opinia lor, aveau o imagine
foarte confuză. Anume acest fapt explică discuţiile extinse asupra Programului de partid. Ideologul de vază al
eserilor – V. M. Cernov, în cadrul elaborării programului partidului, acorda o atenţie deosebită chestiunii privind
caracterul şi mersul viitoarei revoluţii.
Graţie eforturilor energice depuse de el, partidul eserilor a evitat pericolul transformării sale într-o grupare
teroristă îngustă. Cernov a adoptat un program, care viza atât lupta politică, cât şi reforme în domeniul socialeconomic.
Identificând în program chestiunile de organizare a noului stat, eserii se prоnunţau în favoarea instaurării
republicii democratice, cu garantarea drepturilor şi libertăţilor democratice: libertatea cuvântului, presei,
cоnştiinţei, întrunirilor, dreptul la grevă, inviolabilitatea persoanei şi a domiciliului, dreptul de vot universal, direct,
secret, cu cenzul de vârstă de 20 de ani. De asemenea, în program se opta pentru o largă autоnomie locală, iar
forma structurii noului stat, eserii o concepeau ca republică federativă. Un caracter mai democratic şi mai hotărât
purtau revendicările eserilor privind reprezentanţa proporţională şi legislaţia directă a poporului (referendumul şi
iniţiativa). Programul eserilor conţinea prevederi, ce vizau protejarea salariaţilor prin stabilirea zilei de muncă de
8 ore, introducerea salariului minim, asigurărilor de stat a muncitorilor şi a securităţii muncii, instituirea inspecţiilor
de supraveghere la fabrici şi constituirea organizaţiilor profesionale ale muncitorilor.
1 V. V. Şelohaev Vlasti i obşestvo v 1905-1907 g.g.: confrontaţiea i dialog, Moskva, 2005.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 145-156