Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

populaţia minoritară sau majoritară. intervenţia externă şi arbitrară încercând să modifice şi să slăbească relaţia
de cetăţenie poate afecta această dimensiune politică a numitorului comun şi, în consecinţă, coeziunea politică a
sistemului minoritate-majoritate. Totodată, intervenţia externă şi arbitrară care va afecta dimensiunea socio-economică
va dăuna, de asemenea coeziunii sociale a statului de reşedinţă.
În acest context, recentele evenimente de după 1990 în Europa de Sud-Est au demonstrat că inegalităţile şi
puterea economică au format o ecuaţie cu probleme specifice a persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale,
au creat tensiuni care au dus la conflicte ce au afectat stabilitatea regiunii. Măsuri de discriminare în acest domeniu
particular, prin acordarea drepturilor socio-economice având acelaşi nivel ca cele disponibile în statul care
le garantează (statul de rubedenie), nu va intensifica integrarea persoanelor care aparţin minorităţilor etnice sau
naţionale în cadrul societăţii statului de reşedinţă sau naţiunii, dar va promova şi facilita integrarea lor artificială
în cadrul societăţii şi naţiunii statului de rubedenie (în sens etnic). La prima etapă, efectul va fi izolarea minorităţii
în societatea statului de cetăţenie şi, între timp procesul de segregare a acelor minorităţi 1 . Statele trebuie să
nu creeze asemenea privilegii pentru grupuri particulare care pot avea efecte de dezintegrare în statele în care
locuiesc 2 .
În concluzie, asemenea intervenţie în domeniul socio-economic prin acordarea unor asemenea facilităţi, creează
„o schimbare discriminatorie” între minoritate şi majoritate din punctul de vedere economic. Aceeaşi „schimbare”
ar putea apărea, de asemenea, şi în domeniile politic şi juridic prin promovarea justificărilor administrative
directe între persoanele care aparţin anumitor minorităţi şi statul de rubedenie. Această situaţie este interzisă de
Legea Internaţională generală contemporană a jurisdicţiei statale, care, în mod expresiv, stipulează doar posibilitatea
unor persoane de a crea şi menţine contacte şi relaţii interpersonale libere cu asociaţiile şi organizaţiile
non-guvernamentale 3 .
Cu alte cuvinte, orice intervenţie a statului de rubedenie în alte domenii decât cel cultural, lingvistic şi religios
nu este permisă de standardele internaţionale actuale, deoarece aceasta contravine protecţiei obiective a minorităţilor:
păstrarea identităţii minoritare în statul de reşedinţă. De fapt, „minoritatea naţională” este studiată în relaţie
cu „majoritatea naţională”, ceea ce presupune că „minoritatea naţională” este un grup minoritar cu diferite trăsături
etnice decât restul populaţiei aparţinând aceleiaşi naţiuni ca „majoritate naţională”.
La nivel european, un exemplu elocvent este ratificarea de către Republica Moldova în octombrie 1996 a Convenţiei-cadru
pentru protecţia minorităţilor naţionale. Conform art.18 al Convenţiei, părţile vor depune eforturi
pentru a încheia, dacă este necesar, acorduri bilaterale şi multilaterale cu alte state, îndeosebi cu statele vecine,
pentru a asigura protecţia persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale respective. Dacă este cazul, părţile vor
lua măsuri pentru încurajarea cooperării transfrontaliere.
Sistemul juridic şi practica Republicii Moldova respectă pe deplin acest principiu. De exemplu: la 26 noiembrie
a intrat în vigoare Tratatul cu privire la relaţiile de prietenie şi cooperare între Republica Moldova şi
Republica Bulgaria; la 10 august a intrat în vigoare Tratatul cu privire la relaţiile de prietenie şi cooperare între
Republica Moldova şi Republica Belarus’; la 2 martie 1996 a intrat în vigoare Tratatul de prietenie şi cooperare
între Republica Moldova şi Republica Polonia; la 5 ianuarie 1997 a intrat în vigoare Tratatul de bună vecinătate,
prietenie şi colaborare între Republica Moldova şi ucraina etc.
Toate aceste tratate bilaterale conţin prevederi ce ţin de asigurarea drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor
naţionale, inclusiv dreptul la libera exprimare, păstrare şi dezvoltare a originalităţii etnice, culturale,
lingvistice şi religioase în deplină corespundere cu standardele europene şi internaţionale.
Obligaţiile asumate de Republica Moldova la ratificarea acordurilor bilaterale sunt realizate în corespundere
cu normele dreptului internaţional, precum şi cu prevederile legislaţiei naţionale.
– 1 –
© Oxana şAlARI, 2008
1 Supplementary information to the Position Document forwarded to the Venice Commission on 14 August 2001 (officially forwarded on
18 September 20001), 6-7.
2 The O.S.C.E. High Commissioner on national Minorities, Statement on Sovereignty, Responsibility and national Minorities, 26 October
2001, The Hague.
3 Vezi art. 2, paragraful 5 al Declaraţiei naţiunilor unite cu privire la drepturile persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale sau etnice,
religioase şi lingvistice; art. 17, paragraful 1 al Convenţiei-cadru cu privire la protecţia minorităţilor naţionale.