Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

olul Şı locul mınorıtăŢılor sau etnıce În statele naŢıonale
– 1 –
Oxana şAlARI
Universitatea de Stat din Chişinău
În conformitate cu standardele europene şi internaţionale actuale, minorităţile etnice constituie o parte integrantă
şi organică a societăţilor statelor de reşedinţă şi naţiunilor. Acest principiu este consacrat în documentele
referitoare la minorităţi adoptate în cadrul Naţiunilor Unite. În acest context, Declaraţia naţiunilor unite cu privire
la Drepturile persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale sau etnice, religioase sau lingvistice (Rezoluţia
47/135 a Asambleei Generale a Naţiunilor Unite, adoptată la 18 decembrie 1992) are ca scop suprem realizarea
şi promovarea constantă a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale sau etnice, religioase sau
lingvistice, ca parte integrantă a dezvoltării societăţii ca un tot unitar şi în cadrul democratic bazat pe lege 1 .
Un alt document al Naţiunilor Unite, Rezoluţia 49/192 a Asambleei Generale (adoptată la 23 decembrie 1994)
cu privire la promovarea efectivă a declaraţiei cu privire la Drepturile persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale
sau etnice, religioase sau lingvistice îndeamnă statele şi comunitatea internaţională să promoveze şi să
protejeze drepturile acestor persoane, inclusiv prin facilitarea participării lor depline în toate aspectele vieţii
politice, economice, sociale, religioase şi culturale şi în progresul economic şi dezvoltarea ţării lor 2 . Acest pasaj
promovează integrarea minorităţilor în cadrul societăţii statului de reşedinţă în toate dimensiunile lui.
În sistemul O.S.C.E., Harta de la Paris pentru o nouă europă, în capitolul cu privire la Dimensiunea Umană
(paragraful 3), explică decizia statelor membre ale O.S.C.E. de a încuraja contribuţia valorică a minorităţilor
naţionale la viaţa societăţilor noastre ... 3 Un alt document, Raportul experţilor O.S.C.e. cu privire la problemele
minorităţilor naţionale, adoptat la 19 iulie 1991 în Geneva, prevede în paragraful 6 al Secţiunii I că minorităţile
naţionale sunt parte integrantă a statului în care ei locuiesc şi constituie un factor de îmbogăţire a statului şi
societăţii respective 4 .
Un pasaj identic apare în paragraful patru al Preambulei Instrumentului de Iniţiativă Central European pentru
protecţia minorităţilor naţionale (adoptat la 19 noiembrie 1994 în Turin) 5 . De asemenea, articolul 1, paragraful 1 al
aceluiaşi document expune că Statele recunosc existenţa minorităţilor naţionale ca atare, considerându-le parte
integrantă a societăţii în care locuiesc, şi le garantează condiţiile necesare pentru promovarea identităţii lor 6 .
Faptul că minoritatea naţională este parte integrantă a societăţii statului de cetăţenie este, de asemenea, exprimată
prin protecţia foarte obiectivă a minorităţilor naţionale: de a păstra identitatea minorităţilor din punctele de
vedere cultural, lingvistic, religios; de a acomoda minoritatea şi majoritatea în cadrul societăţii statului de provenienţă,
ai cărui cetăţeni sunt persoane care aparţin ambelor categorii. Astfel, ambele subiecte – statul de reşedinţă
şi minorităţile – beneficiază de specificul de identitate a celor din urmă, reciproc dezvoltând diversitatea.
Cu alte cuvinte, existenţa unui numitor comun între minoritate şi majoritate dă posibilitate minorităţii naţionale
să fie parte integrantă a societăţii statului de reşedinţă. Acest numitor comun poate fi definit de doi factori:
primul este legătura juridică de cetăţenie pe care membrii minoritari o posedă în relaţie cu statul în care locuiesc,
împreună cu cetăţenii care aparţin majorităţii sau altor minorităţi naţionale; al doilea este dimensiunea socială şi
economică a societăţii statului de provenienţă, divizată şi suportată în mod natural de toţi membrii acelei societăţi,
indiferent de apartenenţa la majoritate sau minoritate.
Este important de a păstra acest numitor comun în scopul menţinerii armoniei dintre majoritate şi minoritate şi
coeziunea socială a societăţii statului de reşedinţă şi naţiunii. Din perspectiva relaţiei de cetăţenie care reprezintă
dimensiunea politică (şi juridică) a numitorului comun, principiul că minoritatea naţională este parte integrantă
a societăţii statului de reşedinţă şi naţiunii este exprimat de regula că toţi cetăţenii pot participa la procesul de
luare a deciziilor prin exercitarea drepturilor lor politice garantate de Constituţie, indiferent de apartenenţa la
1 Adrian Năstase, Drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, Vol. 2, Reglementări în dreptul intern al unor state europene,
Editura R. A. Monitorul Oficial, 1998, 196.
2 ibidem, 201.
3 ibidem, 522.
4 ibidem, 532.
5 ibidem, 792.
6 ibidem, 793.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 143-144