Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Primele şcoli în Basarabia, ca şi în restul Moldovei, au fost deschise în cadrul mănăstirilor şi parohiilor. Numărul
acestor şcoli a fost destul de mare. Pînă la 1812 şcoli funcţionau în statele Holercani, Işnovăţ, Truşeni,
Scumpia, Moleşti, la biserica Mazarachi din Chişinău etc 1 . În anul 1811 vicarul mitropoliei din Iaşi, Dimitrie
Sulima, înfiinţează la mănăstirea Curchi o şcoală pentru copii de preoţi 2 . Despre existenţa şcolilor în Basarabia,
mai înainte de anexare ne vorbesc şi datele eparhiei din 1815. Din 2650 de copii de preoţi în vârstă 1-15 ani, 886
ştiau carte; în vârstă de la 15-20 ani, din 298 – 244 ştiau carte; din 179 în etate de la 20 de ani în sus, 101 erau
ştiutori de carte 3 .
Cele expuse mai sus ne vorbesc despre un nivel de cultură în Basarabia până la 1812. În continuare, vom urmări
„ascensiunea” culturală din Basarabia după anexarea ei la Rusia.
Cultura românească s-a menţinut în Basarabia până la sfârşitul dominaţiei ruseşti (1917). Unul din exponenţii
păstrării acestei culturi a fost clerul basarabean. Preoţimea a rămas fidelă limbii române. Mărturie ne stă toată
corespondenţa bisericească, actele bisericeşti, inclusiv actele stării civile – toate au durat pînă la anul 1871, pînă
la venirea în Basarabia a arhiepiscopului Pavel 4 .
Am putea explica tipăriturile bisericeşti în limba română ce apăreau şi circulau în Basarabia. Tradiţia tipăririi
cărţilor în limba română este începută de Gavriil Bănulescu-Bodoni; care a ştiut şi a fost capabil să imprime vieţii
bisericeşti din timpul său o direcţie naţională. La 31 mai 1814 deschide tipografia eparhială într-o încăpere prevăzută
special pentru această menire. A. Stadniţchi în studiul, Gavril Bănulescu-Bodoni, exarh moldo-vlahiiskii
(1808-1812) i mitropolit chişinevski (1813-1821) menţionează: „Tipografia întemeiată de mitropolitul Gavriil
aducea un mare folos întregii Basarabii. Aici se editau nu numai cărţi pentru serviciul divin în limbile rusă şi
moldovenească, dar şi alte cărţi la fel de necesare pentru învăţătura preoţimii şi pentru îndrumarea poporului simplu...”
5 . La această tipografie s-a tipărit Biblia românească care, datorită Societăţii Biblice, a avut răspândire nu
numai în Basarabia, dar şi în vechea Moldovă 6 .
În Basarabia, în timpul stăpînirii ruseşti, apar şi cărţi didactice. Ca de exemplu, Bucovina în 1822, Gramatica
lui Margella din 1827, Abecedarul anonim din 1830-1840, Iacob Hîncu, Abecedar român din 1865, etc. La sfîrşitul
secolului al XIX-lea apar mai multe cărţi didactice ale lui Ch. Codreanu: Abecedar (1899), Dicţionar scurt
pentru convorbiri ruso-moldoveneşti (1904) etc 7 .
Apariţia fără întrerupere a cărţilor didactice era dictată de necesităţile practice ale populaţiei şi demonstrează
continuitatea tradiţiei româneşti în provincie.
În această perioadă în Basarabia au activat şi un sir de scriitori. Mulţi dintre ei s-au ridicat pînă la culmile
unei adevărate conştiinţe româneşti: A. Sturdza avea un plan politic vast al unirii tuturor românilor; C. Stamati
era un adevărat patriot român; A. Russo, visa la o Românie întregită între Tisa şi Nistru, înglobînd în cuprinsul ei
Basarabia, Bucovina, Transilvania şi Banatul; B.P.Hasdeu, care se considera „român din Basarabia”, ura Rusia,
asupritoare a Basarabiei, şi vorbea despre ţarul ei ca de „papa de pe Neva”; poetul A.Mateevici a lăsat cea mai
frumoasă caracteristică limbii româneşti, un adevărat imn, închinat ei.
Considerăm că în această perioadă s-a început ziaristica românească în Basarabia 8 . Prima tentativă se face în
1848 de un grup de boieri din Basarabia care doreau să editeze un ziar cu titlu „Românul” Însă cererea înaintată
guvernatorului rus a fost respinsă. În anii 1856-1863 se discuta problema scoaterii la Chişinău a unei reviste în
limba română şi paralel în rusă 9 . Primul memoriu în acest dosar a fost înaintat la 28 martie 1856 de către Ioan
Dabija, însărcinatului cu afacerile armatei ruse de Sud, generalului-aghiotant Kotzebue. În memoriu Ioan Dabija
constată că guvernatorii din principatele române urmăresc nimicirea legăturilor între Moldo-Valahia şi Rusia,
recurg la compromiterea religiei ortodoxe şi lasă ca moşiile să treacă în mâna străinilor.
Al doilea memoriu prezentat de acelaşi Ioan Dabija la 12 februarie 1858 guvernatorului civil al Basarabiei Fan-
1 Î.P.S.Gurie, Î.P.S.Gurie, 1920.
2 LOTOŢCHI, 1913, II.
3 LOTOŢCHI, LOTOŢCHI, 1913, 1913, 13. 13.
4 BOLDUR, 1940, p. 25.
5 COLESNIC, COLESNIC, 1993, 9.
6 POPOVSCHI, 1935, 90-94.
7 PAVEL, 1992, 353.
8 BOLDUR, 1934, 21.
9 Arhiva guvernatorului general din Odesa, f. 88, inv. 3, d.8, f. 1.
– 1 –