Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

olul noBılımıı În vıaŢa puBlıcă dın BasaraBıa În secolul al XıX-lea
– 1 –
Valentina SamOilenCO
u.P.S. „ion Creangă”
Ocupaţia principatelor româneşti de către armatele ruseşti în anii 1806-1812 s-a terminat cu pacea de la Bucureşti
din 16 mai 1812. Deşi Turcia nu avea niciun drept asupra principatelor, conform articolului IV al tratatului,
cedează Rusiei o parte din teritoriul Moldovei stabilind ca frontiera dintre Imperiul Rus şi Otoman să fie „... râul
Prut de la intrarea lui în Moldova şi până la vărsarea lui în Dunăre, precum şi malul stâng al Dunării până la gurile
Chiliei şi la mare...” 1 .
Acest rapt nelegiuit este justificat în literatura de specialitate atât de istoricii ruşi, cât şi de cei rusificaţi, afirmându-se
că aceasta a fost „o binecuvântare pentru poporul românesc din Basarabia, salvându-l de sub robia
asiatică a turcilor şi aducându-i „cultură” 2 .
Basarabia era parte integrantă a vechii Moldove, şi nu se deosebea prin nimic de restul Moldovei nici din punct
de vedere economic, social-politic, nici din punct de vedere cultural.
În Basarabia, până şi în zilele noastre se văd mărturiile acestei culturi. Ca exemplu sunt ruinile vechilor cetăţi moldoveneşti
Cetatea-Albă, Soroca, Hotin, urmele oraşelor moldoveneşti, vechiul Orhei, Lăpuşul. Un focar de cultură a
timpului au fost instituţiile eclesiastice. Anume numărul destul de mare de mănăstiri şi biserici ne vorbesc despre nivelul
cultural al Basarabiei. În momentul anexării Basarabiei, în provincie existau 12 mănăstiri şi 13 schituri 3 , ca exemplu
putem numi Mănăstirile Căpriana şi Curchi ctitorite pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare în secolul al XV- lea.
În anul 1812 în Basarabia existau 749 de biserici pentru 755 de localităţi 4 . Printre acestea putem enumera biserica
Sf. Dumitru din Orhei, zidită de Vasile Lupu, biserica Adormirea Maicii Domnului, construită în secolul al
XV-lea, etc. care există până în prezent, unele din ele fiind funcţionale şi azi.
În ceea ce priveşte cultura moldovenească în Basarabia nu puţină importanţă o au şi alte mărturii din secolul
al XIX-lea.
Iaşul, centru cultural şi politic al Moldovei, era capitala judeţului, a cărui teritorii se întindeau în mare parte
şi peste Prut. Fiind aşezat, din punct de vedere geografic, la periferia Basarabiei, nu putea să nu aibă influenţă
asupra, populaţiei basarabene, prin intermediul cărţilor tipărite, prin cultura superioară. Căile de acces a culturii
ieşene în Basarabia erau multiple 5 . La mănăstirile şi bisericile din Basarabia se găseau foarte multe cărţi tipărite
la Iaşi sau în alte centre culturale româneşti înainte de 1812. Ca exemplu, Psaltirea în versuri a mitropolitului
Dosoftei care se găseşte la mănăstirea Noul-Neamţ 6 .
În 1795 episcopul Amfilohie Hotineanul tipăreşte la Iaşi o Gramatică teologhicească scoasă în limba moldovenească
de pe bogoslovia lui Platon arhiepiscopul de Moscova şi de pe alte cărţi bisericeşti 7 . În acelaşi an
Amfilohie Hotineanul tipăreşte De obşte geografie în limba moldovenească scoasă de pe geografia lui Bufier. Un
exemplar a fost găsit în judeţul Soroca 8 .
La sfârşitul secolului al XVII-lea la Chişinău se scrie o alexandrie, care se găseşte în Biblioteca Academiei din
Kiev 9 . E necesar să menţionăm aici, că în bibliotecile din Rusia se găsesc mai multe cărţi şi manuscrise (tipărite până
la 1812) ce poartă amprente basarabene, şi care ne vorbeşte, de asemenea de nivelul cultural al basarabenilor.
Din Alexandria citată mai sus aflăm că la 1790 în Chişinău era un „dascăl pentru învăţat copii”, Ştefan de
la Putna 10 .
1 HALIPA, 1903, 28-29.
2 CIOBANU, 1992, 8.
3 PUIU, 1919, 1919, 8-9. 8-9.
4 CIOBANU, CIOBANU, 1900, 285.
5 Legăturile Legăturile cu Ţara Leşească, Chievul se făceau pe drumurile ce treaceau prin Basarabia (n.n.).
6 CIOBANU, CIOBANU, 1992, 5.
7 CIOBANU, 1992, 377-378.
8 CIOBANU, 1992, 24.
9 CIOBANU, 1992, 27.
10 BERECHET, BERECHET, 1920, 3-4.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 137-141