Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

orchestrate de soldaţii secui. Actele vindicative ale românilor nu au întârziat să apară, scenele de furie sălbatică
abătându-se frecvent asupra secuilor şi maghiarilor. Aşadar, s-a ajuns în pragul războiului civil. Episodul masacrului
de la Mihalţ, când au fost ucişi 15 ţărani români, a constituit un punct psihologic al revoluţionarilor români
din Transilvania, influenţându-l hotărâtor pe Avram Iancu în decizia grabnică a înarmării 1 .
În toamna anului 1848, condiţiile politico-militare au permis trecerea la măsuri concrete în vederea transformării
Transilvaniei în Ţară românească, chintesenţa întregului program naţional românesc. În concordanţă cu
precedentele mişcări politice româneşti, cu ideea renaşterii naţionale, s-a recurs la o formulă ce demonstra originea
latină a românilor transilvăneni, anume organizarea administrativ-militară în prefecturi şi legiuni. Mişcarea
a avut un ecou politic negativ la Viena şi Pesta, revoluţia română fiind invariabil condamnată. Vehemenţa este
ilustrată fără echivoc de împăratul Franz Josef, care îi acuză pe români de republicanism 2 .
Eşecul politic de anvergură înregistrat la Viena deschidea necesitatea dialogului cu guvernul maghiar condus
de Lajos Kossuth, la care vor adera capii revoluţiei române rămaşi în Transilvania. În Munţii Apuseni, nucleul
dur tradiţional antimaghiar, condus de Avram Iancu, la iniţiativa lui Nicolae Bălcescu, a iniţiat acţiuni ostile trupelor
austriece. Mai târziu, în perioada ceauşistă, craiul munţilor va fi acuzat pentru trecerea de partea Ungariei
revizioniste.
Ideologia comunistă maghiară, secondată de cea românească, a găsit o modalitate oficială pentru a se disculpa
de atrocităţile comise de etnicii maghiari, români ori secui: Austria ar fi împiedicat, prin politica sa duplicitară,
politica unui front comun româno-maghiar. Bunăoară, habsburgii ar fi dorit o Transilvanie autonomă, despărţită
de Ungaria, în vreme ce românii ar fi dorit să colaboreze cu guvernul de la Pesta, să fie incluşi în statul maghiar,
ca cetăţeni maghiari.
Comunismul naţional şi remanierea eroilor paşoptişti
În mod paradoxal, după anii 1962-1963 şi mai accentuat după venirea lui Ceauşescu la putere în martie1965,
acelaşi partid comunist român nu a ezitat să se angajeze în campanii naţionaliste intense, obţinând capital politic
de pe urma năzuinţelor patriotice reprimate ale intelectualilor români şi pretinzând că reprezintă valorile sacre
naţionale 3 . Prin această atitudine frauduloasă, Nicolae Ceauşescu s-a remarcat ca un maestru în arta manipulării,
surclasându-i pe mentorii săi stalinişti în viclenie cinică şi ipocrizie.
In acelaşi an, 1965, s-a desfăşurat Congresul al IX-lea al partidului, anunţându-se public despărţirea de planurile
sovietice, afirmarea României ca stat suveran, restaurarea vechilor valori istorice, citarea unor personalităţi
ale trecutului. Noul secretar general a introdus modificări majore în teoria marxist-leninistă în privinţa naţiunii în
socialism şi a locului posibil al valorilor naţionale în societatea românească. În exuberanţa sa discursivă, liderul
comunist afirma: naţiunea constituie o forţă progresistă în socialism şi va continua să fie baza dezvoltării societăţii
noastre 4 .
Identitatea naţională, ca element al politicii culturale în România, are în spate o istorie de cel puţin două secole,
stabilind antecedentele de lupte şi alianţe politice se succedau prin imagini ale etnicismului românesc. Dacă un
discurs naţionalist nu ar fi devenit atât de puternic înainte de 1848, elitele comuniste nu ar fi fost atât de interesate
să captureze acest discurs în favoarea scopurilor socialismului 5 . Prin urmare, a apărut o nouă modalitate de control
simbolistico-ideologic, prin înfiinţarea, în 1967 a unei Comisii ideologice în cadrul Comitetului Central. În 1971,
Ceauşescu lansează tezele din iulie, în care rolul central revenea omului nou. În acest context, mitul lui Nicolae
Bălcescu a scăzut ca importanţă, apărând alături de alţi eroi paşoptişti Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu,
Avram Iancu, Stefan Ludwig Roth, Sandor Petofi.
Ceauşescu condamnă cultul personalităţii, iar numele lui Bălcescu îşi pierde din aura deificată. În ciuda noilor
directive bine conturate, liderul paşoptist s-a transformat în revoluţionarul-democrat, romantic de talie europeană,
gânditor social şi luptător pentru cauza naţională a românilor 6 . Geo Bogza îl considera un Che Guevarra al seco-
1 MUREŞAN, BOCŞAN, BOLOVAN 2000, 84.
2 Ibidem 97
TISMĂNEANU 2005, 226.
4 CEAUŞESCU 1969, 374.
3 TISMĂNEANU 2005, 226.
CEAUŞESCU 1969, 374.
5 VERDERY 1994, 77.
6 CEAUŞESCU CEAUŞESCU 1968, 9.
– 1 –