Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

ţionalităţilor, pe care le-au considerat, pur şi simplu, fără istorie ori fanatici sprijinitori 1 . Mistifierea istoriei a fost
amplificată prin afirmaţiile aceloraşi gânditori ai Agitprop-ului, conform cărora cea mai mare parte a aristocraţiei
maghiare era formată din proletari, care au renunţat la proprietăţile lor şi au introdus votul universal, sacrificânduse
în numele democraţiei 2 .
Interesele politice ale naţiunii române din Transilvania contrastau în multe privinţe cu cele ale maghiarilor.
Timotei Cipariu, personalitate de marcă din Transilvania, solicita la Blaj unirea românilor sub egida Austriei, cu
scopul mărturisit ca Moldova şi Ţara Românească să nu mai fie jucarea turcilor şi ruşilor 3 .
În planul opus al orizontului imaginar, naţiunea română din Transilvania apare ca o entitate distinctă din punct
de vedere genetic şi etnic, un simbol proiectat cu o profundă semnificaţie afectivă. Naţiunea română deţinea o
temută superioritate numerică, aproximativ 3 milioane de oameni, un potenţial adversar de calibru al năzuinţelor
maghiare. Armele solidarităţii româneşti şi-au relevat ascuţişul la Adunarea de la Blaj, în duminica Tomii, şi au
vizat revigorarea sentimentului naţional, exaltarea tradiţiilor seculare, pentru a stimula pasiunea revoluţionară.
Pentru a solidifica rolul conducătorului spiritual al revoluţiei paşoptiste, discursul politic comunist îl opune
personalităţii internaţionalist-patriotice a lui Nicolae Bălcescu, pe craiul munţilor, Avram Iancu 4 . Avram Iancu
este creionat ca un erou negativ, fiind cel care a împins pe români de partea Austriei reacţionare, împotriva ungariei
revoluţionare şi progresiste 5 .
Toate luările de cuvânt ale lui Bălcescu în sprijinul ardelenilor nu au fot luate în seamă, ceea ce reflectă, neîndoielnic,
un nou model de mistificare prin omisiune. În corespondenţa sa către Ion Ghica, Bălcescu afirma, din
nenorocire, că mişcarea românilor, dreaptă într-aceea că ungurii erau ciocoii lor ce le refuzau naţionalitatea, a
profitat reacţiei împărăteşti 6 .
Avram Iancu era considerat un exponent al împăratului şi se credea că acţionează în numele său, ca odinioară
conducătorul răscoalei din 1784, Horea. Tradiţia loialismului dinastic era foarte bine înrădăcinată în mentalul
românilor transilvăneni, care nu au contestat niciodată drepturile dinastice ale Casei de Habsburg 7 . Propaganda
oficială austriacă a încercat permanent să demonstreze descendenţa romană a habsburgilor. Ideea a fost repede
acceptată de intelectualii români care încercau ei înşişi să probeze originea latină a poporului român. De aici a
rezultat o apropiere alimentată de curtea vieneză şi exemplificată în vizitele împăratului în Transilvania, cu prilejul
cărora îi recunoaşte pe români ca urmaşi ai Romei, fără ca acest act să aibă repercusiuni concrete în privinţa
obţinerii de drepturi politice 8 .
În martie 1848, revoluţia română a fost înfrântă de armata revoluţionară maghiară, condusă de generalul J.
Bem. Prin urmare, Comitetul Naţional şi comanda trupelor austriece au fost nevoiţi să părăsească Transilvania
pentru a se retrage la Vâlcea. Toate instituţiile înfiinţate democratic de români au fost eradicate. Singurele teritorii
rămase neocupate erau Munţii Apuseni, cetăţile Alba Iulia şi Timişoara. Contrar evidenţei, poziţia oficială a partidului
comunist, l-a indicat pe generalul Bem, autor a numeroase masacre în Transilvania, drept strălucit general,
organizator al unei armate formate din secui şi români, însumând 30000 de ostaşi 9 . În realitate, braţul armat al
revoluţiei maghiare, a instaurat un regim de teroare, pigmentat de procese sumare, condamnări nenumărate la
moarte, bătăi şi abuzuri asupra revoluţionarilor români şi saşi. S-a realizat, împotriva voinţei poporului român care
nu avea forţa reprezentabilităţii, pentru prima dată de la decizia Dietei clujene din 30 mai 1848, unirea Transilvaniei
cu Ungaria prin forţa armelor 10 .
De asemenea, viziunea idilică a relaţiei dintre români şi secui, ca exponenţi siamezi ai revoluţiei împotriva
forţelor imperialiste, s-a dovedit altă mistificare, contrazisă, printre altele, de masacrele din vara anului 1848 de la
Mihalţ şi Coşlar. Impactul asupra sensibilităţii naţionale a românilor a fost devastator după consumarea crimelor
1 Ibidem 20
2 ROLLER 1947, 76.
3 BODEA 1982, 1982, 687. 687.
4 ROLLER 1947, 1947, 431. 431.
5 Ibidem.
6 BĂLCESCU, BĂLCESCU, 1964, 118.
7 MAIOR 1998, 27.
8 Ibidem 31.
9 ROLLER 1948, 94.
10 MAIOR 1998, 20.
– 1 –