Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Discernământul revoluţionar se dezvăluie sub conţinutul evoluţiei unei clase ori grup social de a învinge statul
în numele unor forţe care simbolizează viitorul.
În cazul Revoluţiei de la 1848, imaginile seducătoare ale utopiei şi mitului au intervenit prin cortegiul de
simboluri, discursuri, proclamaţii sau prin festivitate revoluţionară. Prezenţa utopiei în ideologia paşoptistă se reflectă
în tonul mesianic şi profetic al discursului revoluţionar, în promisiunea mântuirii prin influenţarea cursului
istoriei 1 .
Eroul mitizat al revoluţiei înscrie marxism-leninismul pe calea celei mai pure variante de milenarism laicizat.
În versiunea secularizată a ideologiei, Legile istoriei acţionează in locul Providenţei. Acest tip de milenarism
anunţă intrarea într-o fază post-istorică de desăvârşire prin transformarea ştiinţifică a societăţii. La rândul lor,
forţele Răului sunt personificate prin intermediul burgheziei şi moşierimii 2 .
Absurditatea structurală a cultului personalităţii lui Nicolae Bălcescu, i-a acordat personajului întâietatea într-o
serie de domenii, pe care nu le putea cuprinde: teorie militară, drept, pedagogie, folclor. Constituirea unui Bălcescu,
drept pionier al enciclopedismului proletar, a atins apogeul în anul 1957, când a fost desemnat cel mai mare
teoretician militar român, prin alcătuirea unei culegeri de texte, intitulată Scrieri militare alese 3 . (O explicaţie mai
mult decât hilară o constituie cea despre rolul infanteriei: s-a declarat partizanul pedestrimii, deoarece a înţeles
că o armată este, prin excelenţă, a maselor populare. Totul este explicat prin ideologia revoluţionară 4 . În lucrarea
Puterea armată şi arta militară de la întemeierea principatului Valahiei şi până acum, publicată în 1844, revoluţionarul
român mărturisea: am văzut organizarea ostăşească cea veche; noi am văzut şi pe cea nouă. este învederat
că aceasta nu poate îndeplini ţelul său, ceea ce este a ne da o bună apărare naţională; că oştirea, care mai
niciodată nu e completă, răspândită în toată ţara, nu ar putea întâmpina o izbire iute şi fără veste; că dorobanţii,
astfel cum sunt, nu pot sluji de rezervă naţională 5 . În afară de o evidenţiere a carenţelor sistemului formaţiunilor
teritoriale, ca şi a unei pregătiri militare de masă, liderul revoluţiei nu face nicio apreciere despre tactica de luptă,
arme ori despre organizarea statului major.
Mai radical în armarea revoluţionarilor şi elaborarea unei strategii militare mai raţionale, o are Eftimie Murgu.
Astfel, într-o scrisoare către Bălcescu arăta că cea dintăi grija să vă fie, fraţilor, arma...iară şi iară vă spun, nu glumiţi,
ci vă înarmaţi 6 . În concluzie, doar la aceste gânduri se referă concepţia militară a revoluţionarului Bălcescu.
Modificări în esenţa mesajului politic al Revoluţiei. Desfăşurare programatică
Îngrijoraţi de al doilea dezgheţ al lui Hrusciov, dejiştii au încercat să reziste destalinizării prin elaborarea unei
strategii naţionale de atragere a inteligenţiei şi de creare a unor punţi între elita de partid şi populaţie. De fapt,
conducerea comunistă română a reuşit, cu succes, să-şi construiască o platformă a antidestalinizării în jurul conceptelor
de autonomie, suveranitate şi mândrie naţională. Scopul lui Gheorghiu-Dej era acela de a menţine relaţii
apropiate cu liderii sovietici fără a imita eforturile acestora de a demola mitul lui Stalin 7 .
Cele două evenimente care au avut loc în partidul comunist la începutul anilor ‘60 – Congresul al III-lea (20-28
iunie 1960) şi Plenara Comitetului Central (30 noiembrie – 5 decembrie 1961) – au accentuat ataşamentul liderilor
faţă de intereselor naţionale, a devenit un element-cheie al strategiei partidului de a câştiga atât inteligenţia, cât
şi masele 8
Între perioada 1960-1974, s-a constatat o destindere pe plan cultural şi ideologic. Marile mituri istorice au
decăzut. Noua politică doctrinară a revoluţiei paşoptiste se baza pe antislavism şi pe diminuarea rolului URSS în
istoria românilor. Este o fază naţionalistă care se remarcă prin revenirea la discursul tradiţional şi diverse ornamente
ideologice din arsenalul marxism-leninismului clasic şi adaptate noii retorici de continuitate în lupta pentru
independenţă sau de rolul românilor în apărarea Europei 9 .
1 Ibidem, 93.
2 BOIA 2005, 2005, 30.
3 BĂLCESCU 1957, 1957, 108. 108.
4 OLTEANU OLTEANU 1979, 1059.
5 BĂLCESCU BĂLCESCU 1957, 157.
6 OLTEANU 1979, 1059.
7 TISMĂNEANU 2005, 205.
8 Ibidem 207.
9 BOIA 1995, 8.
– 1 0 –