Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Viziunea oficială asupra trecutului s-a constituit în primii ani ai Democraţiei Populare, impunându-se un schematism
ideologic şi o restrângere tematică. Apare un discurs polemic împotriva vechiului regim, căutând a legitima
noua stare de lucruri. În acest sens, ideologul M. Roller, a conceput un manual unic de îndrumări tematice 1 .
Noul regim, impus de sovietici, a construit o serie de mituri, cu menirea clară de a-i asigura durata, să-l recomande
ca un pas înainte pe calea progresului: mitul clasei muncitoare, al Omului Nou, al Eliberatorului, al Păcii
etc 2 . Se reia şi se amplifică un străvechi mit eshatologic, o societate fără clase preconizată de comunişti are un
model în mitul vârstei de aur, cu care ar fi debutat istoria 3 .
ıdeologizarea fenomenului paşoptist în ani ‘ 0
Ideologia comunistă din anii ’50 ai secolului trecut, a produs, la debutul său, o multitudine de imagini
expresive,ascunzând ideologia unei propagande ce viza psihicul colectiv. Toată această complexă producţie a fost
aplicată în forţă, în cazul revoluţiei paşoptiste, transformată, plenar, într-o concepţie cu totul aparte. Aplicabilitatea
teoriilor marxiste, prin care este nevoie de accepţiunile revoluţiei, încarnează iluzia politicii, căci deformează
universul obiectiv potrivit voinţelor subiective, încercând să surprindă eficacitatea simbolicului în raporturi sociale
4 .
Bunăoară, s-a afirmat că în cazul fenomenului paşoptist este depăşită liniaritatea discursului asupra utopiei
istorice, care pătrunde până la originile utopismului românesc, prezentând momentul respectiv ca un aliaj inextricabil
al utopiei cu revoluţia 5 .
Ideologia se mulează ulterior, ţinând seama de veridicitatea evenimentelor revoluţionare, pe exprimarea interesului
unei clase sau doar grupări sociale, cu toate că, aceştia, pentru a-şi fixa identitatea, îşi fabricau propria imagine,
exaltându-şi rolul istoric şi poziţia în noua societate. Este reflectată o poziţie partizană, politicizată, utilizând
deformarea şi ocultarea raporturile reale între clase, pentru a-şi justifica propria legitimitate 6 .
Ideologia fetişizează, în cazul anumitor personaje-cheie ale generaţiei paşoptiste, unele realităţi, soluţiile doctrinare
asupra conflictelor de clasă dobândind un caracter pur fictiv. Imaginile fabricate sunt încărcate de evocări
confuze cu elemente din imaginar, deoarece scopul ei este acela de a sensibiliza societatea, confruntată cu un
regim ajuns la putere prin fraudă şi care ameninţa să şteargă din imaginea colectivă memoria faptică.
Totodată, partidului i se atribuia vocaţia istorică de a totaliza constant şi agresiv o reprezentare de ansamblu
despre prezent , prin trecutul glorios.
Conceptual, utilizarea propagandistică a unei revoluţii naţional-economice şi transformată într-una burghezsocialistă,
construită structural şi obligatoriu ca mit politic, este adaptată în conţinutul ideologiei, atunci când
aceasta vorbeşte despre începutul progresist al marxismului. Ulterior, Ceauşescu va confisca revoluţia paşoptistă,
va critica internaţionalismul evidenţiat de propaganda dejistă şi o va transforma într-o dezlănţuire ultra-naţionalistă.
Cultul eroului Paşoptist
Un rol central în constituirea unei imagologii mitologice a Revoluţiei de la 1848 îl reprezintă cultul eroului sau
creierul unei pleiade eroicizate, în funcţie de cerinţele ideologice ale timpului. Cel mai spectaculos rol, în primele
decenii de propagandă comunistă, l-a avut Nicolae Bălcescu, considerat principalul protagonist al acţiunii politice
româneşti la jumătatea secolului XIX, un soi de revoluţionar de meserie –după cum era iconografiat în istoriografie,
precursor al marxismului, internaţionalist şi mare progresist7 .
Mitul Nicolae Bălcescu a fost utilizat cu o funcţie explicativă şi cu un rol mobilizator în acţiunea de a construi
socialismul în România, o ţară unde sentimentul patriotic se afla la mare cinste, iar socialismul, fie el ştiinţific nu
era apreciat.
Subiectul Nicolae Bălcescu a devenit mit principal şi extrem de durabil pe întreaga perioadă comunistă. El a
1 ZUB ZUB 1998, 1998, 89 89
2 Ibidem
3 PIPPIDI 1993, 24.
4 NICOARĂ 1999, 28.
5 ANTOHI 1994, 21.
6 NICOARĂ 1998, 74.
7 CONSTANTINESCU - Iaşi 1953,14.
– 1 –