Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

evoluŢıa ımaGoloGıcă a revoluŢıeı de la 1 În perıoada comunıstă
– 1 –
Florian VladÂCenCO,
Universitatea „Ovidius”, Constanţa
Mentalităţi remanente. Nevoia de legitimitate.
Perioada celor 50 de ani de comunism a lăsat urme adânci asupra psihicului colectiv al poporului român.
Începând încă din epoca lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, comuniştii români au fabricat o seamă de mituri istorice,
încercând să contrabalanseze lipsa acută de legitimitate pe care o resimţeau în urma instalărıı lor la putere de către
temutele furgoane sovietice şi a fraudării grosolane a alegerilor din 1946.
De asemenea, nici evoluţia istorică intrinsecă, nu aşeza partidul, ca structură politică reprezentativă, într-o
poziţie privilegiată în inimile românilor. Părea, mai degrabă, în perioada interbelică, o mixtură sectantă de spioni
sovietici ori agenţi ai SSI, doar un număr aproape subunitar aveau veritabile convingeri marxist-leniniste.
De aceea, această lipsă de legitimitate şi, mai ales, credibilitate, a bântuit întreaga existenţă a partidului. Tentativa
de a elimina pecetea de parveniţi politici, i-a obligat pe comuniştii români, mai întâi după moda stalinistă,
ulterior după o suită de combinaţii mitologice naţionaliste, să creeze, în jurul lor, un alt tip de istorie, care să glorifice
fapte din trecut, realizate prin propria lor bravură.
Cel mai facil model, situat într-o legătură directă cu doctrina profund revoluţionară a marxismului, a fost transformarea
Revoluţiei de la 1848, în vajnică precursoare a comunismului. Au beneficiat, în demersul lor, de o maşină
de propagandă teribilă, fabricându-se o falsă conştiinţă. S-au născut noi procese ideologice ca formă de orbire,
exemplificate prin versiunea lor originar-sovietică, care sublinia faptul că istoria nu reprezintă doar o ideologie, ci o
dogmă 1 . Cu alte cuvinte, sistemul dogmatic al istoriei devine oficial, de neclintit, iar cine îl combătea prin încercarea
de autenticizare a faptului istoric, se constituia în duşman de clasă şi trebuia eliminat, sub o formă sau alta.
Din nefericire, această teorie predomină încă mentalul românesc, fiind în continuare utilizată în politică. Asigurarea
legitimităţii nu este în mod necesar opusul forţei, pentru că, dacă populaţia vede un regim ca având forţă
efectivă, ea ar putea să nu se organizeze împotriva lui, ceea ce atribuie regimului legitimitate 2 .
Criza de legitimitate a avut un fundament solid, care a marcat evoluţia partidului, după poziţia antinaţională
din perioada interbelică. Astfel, apare simbolistica progresului revoluţionar prin aşa-zisele acţiuni programatice
marxiste în care a fost înglobată Revoluţia de la 1848 şi a dobândit rolul de a şterge din memoria colectivă acţiunile
subversive ale ilegaliştilor comunişti.
Credinţa internaţionaliştilor marxişti, avându-şi originea în alienarea idealului naţional, a împiedicat PCR să
devină o mişcare de mase, într-o ţară in care independenţa era cea mai preţuită valoare a naţiunii. Aceiaşi corifei
ai comunismului românesc, identificabili cu Uniunea Sovietică, un inamic extern pentru majoritatea ţarilor esteuropene,
le-au apărut, în mod inevitabil, compatrioţii lor ca agenţi ai disoluţiei naţionale 3 .
Comunismul românesc a înregistrat performanţe notabile la nivelul imaginarului politic, încadrându-se perfect
în cunoaşterea unui paroxism al ideologizării şi a fost puternic marcat de evoluţii, răsturnări şi decizii politice 4 .
Discursul despre trecut captează două tendinţe divergente şi complementare ale prezentului, iar mistificarea Revoluţiei
de la 1848, ca sens şi structură, conduce spre o abordare depersonalizată 5 .
Comuniştii au o teoremă fundamentală: istorie fără ideologie nu se poate, dacă avem în vedere că ideologia
reprezintă un sistem de idei temeinic definit, ınserat într-un cadru social şi politic solid. Gheorghe Gheorghiu
– Dej, secretarul general al PMR şi unul dintre marii campioni ai stalinismului în România, prin intermediul
promotorilor propagandei pro-sovietice, Leonte Răutu şi adjunctul său, Mihai Roller, a conceput un set de teorii
istorice, care nu au lăsat nimic fără răspuns. Evoluţii de ansamblu, structuri, fapte şi personalităţi îmbrăcate într-o
maşinărie funcţională, oferind o interpretare exhaustivă asupra istoriei şi o metodologie de ieşire din istorie, spre
un viitor de esenţă superioară 6 .
1 VERDERY 1994, 28.
2 Ibidem 29.
3 TISMĂNEANU 20005, 100.
4 BOIA 2002, 38
5 Ibidem 102
6 ROLLER 1947, 18
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 127-136