Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

ameninţare la adresa poziţiilor Imperiului Otoman în Europa Centrală. De aceea, marele vizir K. Mehmed cât şi
succesorii săi, s-au străduit, şi au reuşit, nu numai să o desfacă, ci să o şi înlocuiască cu o alta, ce a fost creată
succesiv, în unele etape ale perioadei analizate, dar din iniţiativa şi în interesul exclusiv al Porţii Otomane. În
conjunctura politică, configurată de evenimentele politice şi militare care s-au desfăşurat după anul 1660, au fost
revigorate, însă, şi vechile formule ale suzeranităţii protectoare, restrictive sau colective, prin care se urmărea
fixarea statutului politico-juridic al ţărilor din spaţiul carpato-danubian.
Eşecul deosebit de grav înregistrat de armatele otomane sub zidurile Vienei, ale cărui proporţii militare erau
fără precedent, cel puţin în istoria războaielor purtate până atunci de otomani în Europa, avea să aibă consecinţe
de aceeaşi amploare şi pe plan geopolitic în Europa Est-Centrală.
Avansul tot mai categoric al Habsburgilor către gurile Dunării a determinat Polonia să supraliciteze „drepturile”
sale „istorice” asupra Moldovei şi a Ţării Româneşti, ceea ce nu a făcut altceva decât să exacerbeze adversitatea
ce i-o nutreau Imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman. Polonia se afla, deja, într-un grad avansat al decăderii
sale politice şi militare, fapt ce o lipsea de mijlocul esenţial pentru impunerea lor. Mai mult decât atât, decăderea
manifestă a Republicii Nobiliare Polone din rangul de mare putere europeană a avut drept consecinţă directă şi deteriorarea,
la fel de vădită, a statutului politico-juridic al spaţiului carpato-danubian. Deoarece, pe lingă înlesnirea
anexării Transilvaniei la Imperiul Habsburgic, fenomenul în discuţie a constituit una din motivaţiile exterioare ale
introducerii regimului turco-fanariot în Moldova şi în Ţara Românească. Anul 1711 rămâne, însă, data de referinţă
pentru începutul aplicării, şi de jure a regimului politic fanariot în Moldova şi în Ţara Românească. Dată, ce a
deschis o nouă etapă a istoriei raporturilor internaţionale care s-au desfăşurat pe coordonate geopolitice cu totul
deosebite de cele pe care au evoluat în perioada 1648 – 1711.
summarY
As a result of the long historical process, geopolitical borders, in which were developed the international
reports of the Transilvania, Moldova and Valahia in course of the II part of the XVII-th century, are similar to
those of the previous period. The concrete forms of its materialization, the means through which it was realized,
political plans, that were elaborated, belonged to leaders of great neighbourhood power, or those who were for a
long time or episodic in the head of the romanian country, differed quite a lot from those, that were utilized in that
epoque. The cause of the recalled above differences should be seeked in a new hierarchy of priorities of external
politics, managed in offices of the mentioned powers.
The endorcement of the westphalic treaties in October, 1648, didn’t give any prospect of clarifying the international
situation on the continent. On the contrary, contradictions of great powers remained as virulent, as they
were. In addition, new elements appeared, that had to impose another configuration to the reports and had its consequances
on the international situation of the Transilvania, Moldova and Valahia in a very short period of time.
Bibliografie
ASHLEY M. 1983, Das Zeitalter des Barock. europa zwischen 1598 und 1715, München, p. 176.
GORSKI K.1985, Polsca wobec wyniki wojni trzydziestoletniej, Lvov, p. 584-585.
Historia dyplomacji polskiej. Vol. II, 1572-1795. 1982,Varşava, p. 170-171.
TAHSIN G. 1979, Ţările române în contextul politic internaţional, Bucureşti, p. 150.
ZBIGNIEV V. 1974, Relations in eastern europe 1660-1681, Varşava, p. 258.
– 10 –
© lilia POGOlşA, 2008