20.06.2013 Views

Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

analele<br />

asocıaŢıeı naŢıonale<br />

a tınerılor ıstorıcı<br />

dın moldova<br />

revıstă de ıstorıe<br />

8


CZU 94(478)(082)(058)(082)=135.1=111=161.1<br />

ISBN 978-9975-938-73-0: 300 ex.<br />

Asociaţia Naţională a <strong>Tinerilor</strong> <strong>Istorici</strong> <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong><br />

Biblioteca Centrului de Studii şi Informare în Problemele Istoriei,<br />

Culturii şi Civilizaţiei Româneşti INFOHIS<br />

colegiul de redacţie:<br />

redactor-şef:<br />

Dr. Sergiu Musteaţă, Asociaţia Naţională a <strong>Tinerilor</strong> <strong>Istorici</strong> <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong><br />

redactor-secretar:<br />

Galina Bu<strong>cu</strong>ci, Asociaţia Naţională a <strong>Tinerilor</strong> <strong>Istorici</strong> <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong><br />

membri:<br />

Dr. hab. Eugen Sava, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei<br />

Dr. Octavian Muntean, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”<br />

Dr. hab. Demir Dragnev, Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM<br />

Dr. Eduard Baidaus, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”<br />

Dr. hab. Valentin Tomuleţ, Universitatea de Stat <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong><br />

Dr. Igor Şarov, Universitatea de Stat <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong><br />

Dr. hab. Anatol Petren<strong>cu</strong>, Universitatea de Stat <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong><br />

Dr. Octavian Ţi<strong>cu</strong>, Universitatea Liberă Internaţională <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong><br />

Orice corespondenţă poate fi expediată pe adresa:<br />

asociaţia naţională a tinerilor ıstorici <strong>din</strong> moldova – antım<br />

Str. Ion Creangă nr. l, bloc central, birou 407<br />

Chişinău, MD-2069, Republica <strong>Moldova</strong><br />

telefon: +373 22 742436; Fax: +373 22 719169<br />

Autorilor le revine responsabilitatea ştiinţifică a lucrărilor publicate<br />

Acest volum este editat <strong>cu</strong> sprijinul financiar al Ambasadei SUA în Republica <strong>Moldova</strong><br />

Ambasada SUA în Republica <strong>Moldova</strong> nu poartă răspundere pentru conţinutul lucrării<br />

– –


<strong>cu</strong>prıns<br />

epoca antică<br />

Corneliu Beldiman, diana-maria SztanCS. Identité sociale et comportement symbolique dans la prehistoire de la<br />

Roumanie: art mobilier au paleolithique superieur en Transylvanie ....................................................................................... 6<br />

diana-maria SztanCS, Corneliu Beldiman, marius-mihai CiUtĂ. Identitate socială şi podoabe <strong>din</strong> materii dure<br />

animale în eneoliti<strong>cu</strong>l final <strong>din</strong> România: rondele <strong>din</strong> valve aparţinând Culturii Coţofeni .................................................. 17<br />

Gabriel Talmaţchi. Observaţii privind prezenţa monedelor de tip macedonean în Dobrogea. Un stadiu al problemei ........ 24<br />

ion mUnteanU. Consideraţii privind încadrarea <strong>cu</strong>lturală şi cronologică a vârfului de lance de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui<br />

(Republica <strong>Moldova</strong>) ............................................................................................................................................................. 37<br />

mihaela-denisia Liuşnea. Arheologia între ştiinţă şi demagogie. Studiu de caz: Fortificaţia romană de la Bărboşi<br />

(jud. Galaţi) şi rolul acesteia în sistemul defensiv roman de la Dunărea de Jos .................................................................... 44<br />

Sorin iORdaCHe. Arheologie şi politică: cazul Burebista şi al statului geto-dac în dis<strong>cu</strong>rsul naţional comunist românesc .. 59<br />

alexandru madGeaRU. Cultura Dridu şi evoluţia poziţiei României în lagărul socialist .................................................. 63<br />

Michael Wiersing SUdaU. O privire <strong>din</strong> exterior: arheologia între succesul public şi demersul ştiinţific în ţările an<strong>din</strong>e<br />

(E<strong>cu</strong>ador, Peru, Bolivia) ......................................................................................................................................................... 72<br />

Sînziana Florina PReda. Determinări & dimensiuni ale convergenţei: arheologia şi antropologia.................................... 75<br />

adrian PeliVan. Teoria celor două popoare – studiu de caz pentru istoriografia sovietică ................................................ 79<br />

epoca medievală<br />

Sabrina BOSTĂnel. Relaţiile domnilor Moldovei <strong>cu</strong> starostele Podoliei Didrih Buczaki .................................................. 85<br />

iulia CaPROş. Influenţa universtăţii <strong>din</strong> Wittenberg asupra dezvoltării intelectuale a populaţiei urbane <strong>din</strong> estul Europei<br />

în perioada Reformei: exemplul oraşului Koşice ................................................................................................................... 89<br />

Lilia POGOLşa. Transilvania, <strong>Moldova</strong> şi Ţara Românească în politica EUROPEI Est-Centrale (a II jumătate a sec. XVII) .. 102<br />

Galina BUCUCi. Grecii în comerţul <strong>cu</strong> Imperiul Otoman (sec. XVI-XVIII) ..................................................................... 105<br />

Ada MuSTeAŢĂ. Imaginea ţărilor străine şi a suveranilor lor în opera cronicarilor moldoveni<br />

(a II jumătate a sec. al XVII-lea – I jumătate a sec. al XVIII-lea) ....................................................................................... 110<br />

Florica-elisabeta nuŢiU. Importanţa programelor politice susţinute de episcopul Ioan Inochentie Mi<strong>cu</strong>-Klein şi cauzele<br />

exilului său ........................................................................................................................................................................... 120<br />

epoca modernă<br />

Florian VladÂCenCO. Evoluţia imagologică a Revoluţiei de la 1848 în perioada comunistă ........................................ 127<br />

Valentina SamOilenCO. Rolul nobilimii în viaţa publică <strong>din</strong> Basarabia în secolul al XIX-lea ....................................... 137<br />

epoca contemporană<br />

Oxana şALARi. Rolul şi lo<strong>cu</strong>l minorităţilor sau etnice în statele naţionale ........................................................................ 143<br />

Silvia dUlSCHi. Aspecte ale programului şi activităţii Partidului Socialist-Revoluţionar în Basarabia în perioada<br />

Revoluţiei <strong>din</strong> 1905-1907 .................................................................................................................................................... 145<br />

ionuţ niSTOR. "Problema aromână" şi cauzele ruperii relaţiilor româno-elene (1906)...................................................... 157<br />

liliana HaBUn. Organizarea sanitară a statului român în perioada interbelică, 1918-1940 (<strong>cu</strong> referire la Basarabia) ..... 164<br />

Yuliya BOGOYaVlenSKa. Necessity of humanization of teaching of public sciences at the universities<br />

(on an example of Bologna process introduction in Ukraine) ............................................................................................. 171<br />

Marcel COBîleanU. Instituţiile <strong>cu</strong>ltural-educative ca instituţii ideologice în RSSM ...................................................... 179<br />

adrian dOlGHi. Învăţământul istoric superior <strong>din</strong> RSS Moldovenească (1940-1990) ..................................................... 187<br />

emanuel PlOPeanU. Ideologia şi adevărul istoric în istoriografia românească şi moldovenească. Unele consideraţii . 194<br />

lilia BOiCO. Retrospectiva dezvoltării organizaţiilor neguvernamentale .......................................................................... 203<br />

Maksym W. KYRCZAniW. Latgale as lieux de memoire: Re-thinking histories and constructing identities in nationalistic<br />

imagination .......................................................................................................................................................................... 207<br />

andrei PaValOi. S<strong>cu</strong>rt istoric al romilor <strong>din</strong> Basarabia până la 1918 ................................................................................ 216<br />

daniel CitiRiGĂ. Pământurile natale, ideal naţional şi crize personale. Români şi unguri la 1918-1919 ......................... 223<br />

marian BĂniCĂ. Imaginea Germaniei faţă de Tratatul de la Versailles în presa cotidiană constănţeană, 1919-1923 ....... 230<br />

Octavian ZeLinSKi. Aspecte privind transformarea proprietăţii publice în proprietate privată în perioada de tranziţie<br />

(1990-2002) (în baza exemplului proprietăţii funciare) ....................................................................................................... 238<br />

– –


Pavel RÎşneAnU. Raporturile Republicii <strong>Moldova</strong> <strong>cu</strong> Rusia (1990-2003) ....................................................................... 245<br />

Pavel RÎşneAnU. Proclamarea independenţei Republicii <strong>Moldova</strong> şi re<strong>cu</strong>noaşterea ei internaţională ............................ 254<br />

Oleg BeRCU. Implicaţii geopolitice ale Unităţii Teritorial-Administrative Găgăuzia (UTAG) (1994–2005) ................... 259<br />

mariana ŢĂRAnU. Politica statului faţă de intelectualitate în primul deceniu al puterii sovietice – aspecte istoriografice ... 265<br />

recenzii<br />

OLEG V. PETRAUSKAS, Die Gräberfelder der Černjachov-Kultur von Kosanovo und Gavrilovka – eine vergleichende<br />

Studie zu Chronologie, Bestattungssitten und ethnokulturellen Besonderheiten (Necropolele<br />

<strong>cu</strong>lturii Černjachov de la Kosanovo şi Gavrilovka – un studiu comparativ privind cronologia, ritul funerar şi<br />

parti<strong>cu</strong>larităţile etno-<strong>cu</strong>lturale), în Bericht der Römisch-Germanischen Kommission, 84 (2003), Mainz am Rhein,<br />

Philipp von Zabern 2004, p. 223-351. ion mUnteanU ............................................................................................. 272<br />

Sergiu MUSTEAŢĂ, Cum să elaborăm şi analizăm manualele şcolare. nina PetROVSCHi ........................................... 274<br />

Larry WOLFF. Inventing Eastern Europe. The Map of Civilization on the Mind of the Enlightenment. diana dUmitRU ... 276<br />

– –


Epoca antică<br />

– –


ıdentıte socıale et comportement sYmBolıQue dans la preHıstoıre de la<br />

roumanıe: art moBılıer au paleolıtHıQue superıeur en transYlvanıe<br />

– –<br />

Corneliu Beldiman , diana-maria SztanCS<br />

abstract<br />

Recent approaches on ancient artifacts collections and relative recent discoveries enable a detailed dis<strong>cu</strong>ssion<br />

(repertory, typology, technology, radiocarbon dates etc.) on the relative rare evidence of earliest portable art<br />

– adornment, decorated objects and so called non utilitarian objects – in the Upper Paleolithic in Transylvania,<br />

Romania (Aurignacian and Eastern Gravettian, about 30 – 13 kya BP). The artifacts were discovered in 5 cave<br />

sites. Most of the pieces (6) are attributed to the Aurignacian and 5 belong to the Eastern Gravettian. The typology<br />

is less diversified, inclu<strong>din</strong>g: a spear point in bone; 3 bâtons percés worked in wolf long bones; 7 red deer,<br />

fox, bear and wolf perforated teeth. The rare Aurignacian artifacts in Romania are five teeth modified by human<br />

intervention discovered in two caves (Cioclovina and Ohaba-Ponor). Of parti<strong>cu</strong>lar interest is the wolf canine in<br />

provenance of last site, perforated by scraping and alternative rotation on both sides of his proximal (apical) part;<br />

it seems to be the oldest perforated object ever known in Romania. The study contributes essentially to the definition<br />

in actual terms of typology and technology of oldest adornment from Transylvania, Romania as material<br />

expression of first spiritual manifestations of hunter-gatherer communities and allowed to integrate the data of the<br />

phenomenon in the European context.<br />

Mots-clef: Aurignacien, bâton percé, dents percées, Gravettien oriental, gravure, industrie des matières dures<br />

animales, os, Paléolithique supérieur, pointe de sagaie, Roumanie, Transylvanie, technologie préhistorique.<br />

Keywords: Aurignacian, bone and antler industry, bone, Eastern Gravettian, perforated teeth, prehistoric technology,<br />

Romania, spear point, transverse sawing, Transylvania, Upper Paleolithic.<br />

introduction: but, méthodes, matériel<br />

Ces derniers ans dans le contexte de la rareté relative des découvertes paléolithiques d’art mobilier et de parure<br />

en Roumanie – en dépit de l’augmentation significatif du répertoire – plusieurs ouvrages ont proposé une approche<br />

extensive sur les diverses catégories d’artefacts de cette sorte (Beldiman, 1993; Beldiman, 1996; Beldiman, 1999a<br />

et 1999b; Beldiman, 2000; Beldiman, 2001a et 2001b; Beldiman, 2003a-f; Beldiman, 2004a-e; Beldiman, 2005a<br />

et 2005b; Beldiman, 2006a et 2006b; Cârciumaru, 1999; Cârciumaru, 2000; Cârciumaru et Dobres<strong>cu</strong>, 1997; Cârciumaru,<br />

Mărgărit, 2002; Cârciumaru, Mărgărit et al., 2003a et 2003b; Cârciumaru, Otte et al., 1996; Cârciumaru,<br />

Mărgărit et al., 2004; Cârciumaru, Anghelinu et al., 2006; Chirica, 1996; Chirica, 2004; Chirica et Borziac, 1995;<br />

Vanhaeren et d’Errico, 2006; Otte, Chirica et Beldiman, 1995).<br />

Après une première aproche (Beldiman, 2001b), à cette occasion nous allons aborder d’une manière extensive<br />

les découvertes d’art mobilier dans les sites du Paléolithique supérieur de la Transylvanie: les objets de parure<br />

(dents percées), les objets utilitaires décorés (pointe de sagaies) et les objets dites non utilitaires ou sans utilisation<br />

bien précisée (bâtons percés). Il s’agit en effet d’un premier essai de synthèse sur les découvertes paléolithiques<br />

du pays (de l’Aurignacien et du Gravettien oriental, environ 30 000 – 13 000 BP).<br />

La démarche a pour but également l’essai d’intégration les aspects actuels de la recherche du domaine (répertoire,<br />

typologie, technologie), en appliquant les modèles inspirés des Fiches typologiques de l’industrie osseuse<br />

préhistorique (Barge-Mahieu, Bellier, Camps-Fabrer et al., 1991) et utilisant les résultats des approches roumaines<br />

récentes. Ainsi on peut essayer de définir les premières manifestations de ce phénomène dans les Carpates et au<br />

Bas Danube et de retracer les grandes lignes de l’évolution paléotechnologique et chrono<strong>cu</strong>lturelle du domaine.<br />

Le lot étudié et/ou dis<strong>cu</strong>tés comporte 11 objets, ce qui représente la totalité de l’effectif connu par nous jusqu’à<br />

maintenant. Actuellement sur les objets d’art paléolithique de Roumanie on dispose encore d’informations de<br />

valeur inégale, ce qui affecte, sans nul doute, la validité des conclusions complètes sur le phénomène étudié (Bel-<br />

1 Université Chrétienne «Dimitrie Cantemir» Fa<strong>cu</strong>lté d’Histoire Splaiul Unirii No. 176 040042 Bucarest Roumanie; www.ucdc.ro;<br />

cbeldiman58@yahoo.com.<br />

2 Université «Lucian Blaga», Fa<strong>cu</strong>lté d’Histoire et pour l’Etude du Patrimoine «Nicolae Lupu», Bd. Victoriei No. 5-7, 550024 Sibiu,<br />

Roumanie; http://arheologie.ulbsibiu.ro.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 6-16


diman, 2003c, 2003d, 2004b, 2004d). En même temps, nous considérons que la présente démarche s’avère utile<br />

et très nécessaire, dans les conditions où les découvertes paléolithiques d’art et de parure de Roumanie, malgré<br />

leur petit nombre, constituent l’expression matérielle d’un phénomène distinct dans l’espace envisagé ayant une<br />

grande importance do<strong>cu</strong>mentaire au niveau régional; malheureusement elles restent encore absents ou méconnus<br />

dans les ouvrages de synthèse récents roumains ou internationaux (Bosinski, 1990; Kozlowski, 1992; Djindjian,<br />

Kozlowski et Otte, 1999; Cârciumaru, 1999; Păunes<strong>cu</strong>, 1989, 2001a et 2001b). Plusieurs démarches roumaines<br />

récentes sur l’art mobilier ne visent que les aspects généraux (répertoire, description, analogies etc.), sans aborder<br />

systématiquement les aspects paléotechnologiques généralement connexes à ce phénomène et spécialement à la<br />

parure (Cârciumaru, Mărgărit, 2002; Cârciumaru, Mărgărit et al., 2003a et 2003b; Cârciumaru, Mărgărit et al.,<br />

2004; Cârciumaru, Anghelinu et al., 2006; Chirica, 1996; Mărgărit, 2003).<br />

aurignacien (n total = 6)<br />

Les découvertes attribuées à la <strong>cu</strong>lture aurignacienne proviennent de 2 sites en grotte. L’effectif total compte 6<br />

objets travaillés en matières dures animales (os longs et dents percées) (fig. 1; tabl. n os 1-3).<br />

Cioclovina (ClV, n = 5)<br />

La grotte nommée “Peştera Cioclovina” ou “Peştera Mare” (“Grotte Cioclovina”, “Grande Grotte”) se trouve<br />

à environ 1,5 km sud du village Cioclovina, comm. Boşorod, dép. de Hunedoara dans le massif calcaire Sebeşu.<br />

Les premières sondages archéologiques ont été effectués par Márton Roska en 1911. En 1924 le site a été visité par<br />

l’abbé Henri Breuil qui a pu étudier aussi les matériaux issus des fouilles anciennes, confirmant l’attribution <strong>cu</strong>lturelle<br />

au Moustérien et à l’Aurignacien moyen. À l’occasion des fouilles de 1912 menées par Márton Roska dans<br />

la grotte ont été récoltées trois dents de lait d’Ursus spelaeus, sur lesquelles on ne dispose pas d’autres précisions<br />

d’identification anatomique. Selon Roska, les dents portent des traces de perforation à la base de la couronne; on<br />

mentionne aussi une canine d’Ursus spelaeus fendue et façonnée. Les dents sont attribuées à l’Aurignacien. On<br />

ne dispose d’autres précisions sur cette découverte, qui est restée signalée par l’auteur des recherches. Le crâne<br />

d’Homo sapiens fossilis retrouvé probablement dans la couche aurignacienne de la grotte pendant les travaux<br />

d’exploitation du guano a été daté récemment de 29 000 ± 700 BP (LuA-5229) (Roska, 1925; Păunes<strong>cu</strong>, 2001b,<br />

p. 80, 86 et 230). Parmi les pièces fauniques ré<strong>cu</strong>pérées dans la grotte, Roska mentionne aussi la présence d’un<br />

bâton percé fragmentaire travaillé sur tibia de loup, sans malheureusement offrir d’autres informations ni une<br />

image. Pendant les travaux intenses d’extraction de guano en 1940-1941 on a découvert un crâne appartenant à<br />

une femme du type Homo sapiens sapiens âgée de 30-40 ans. Sa datation récente indique un âge de 29 000 ± 700<br />

BP (LuA-5229). Cette importante découverte peut ainsi être rattachée à la couche aurignacienne (Breuil, 1925;<br />

Păunes<strong>cu</strong>, 2001b, p. 228-231; Olariu et al., 2003).<br />

Peştera (PST, N = 1)<br />

“Peştera Igriţa” (“Grotte Igriţa”) est placé pas loin de village Peştera, comm. d’Aştileu, ville d’Aleşd, dép. de<br />

Bihor dans un massif calcaire sur la rive gauche de la rivière Crişu Repede. Les recherches archéologiques ont<br />

été menées par Márton Roska (1913). En 1924, à l’occasion de sa visite en Transylvanie, l’abbé Henri Breuil et<br />

Márton Roska ont effectué quatre sondages sur la terrasse de l’entrée et dans la grotte, en précisant la présence de<br />

deux/trois couches moustériennes et d’une couche du Paléolithique supérieur, attribuée à l’Aurignacien. Parmi le<br />

matériel faunique provenant du Sondage n o 2 – couche aurignacienne, Henri Breuil signala et publia une pointe<br />

de sagaie fragmentaire – partie distale de type Mladec? (longueur 67 mm; diamètre de la partie mésiale 14/8 mm)<br />

travaillée sur un fragment d’os long d’ours de caverne probablement par extraction d’une baguette et par raclage<br />

axial intense (fig. 2, n o 1). La pointe a la section ovalaire et présente sur une des faces un décor gravé consistant<br />

en 16 lignes courtes axiales, transversaux et obliques disposés en deux rangs parallèles (Breuil, 1925, p. 208-212,<br />

fig. 13, n o 6; Roska, 1925; Nicolăes<strong>cu</strong>-Plopşor, 1938, p. 87, fig. 33, n o 6; Păunes<strong>cu</strong>, 2001b, p. 428, 437-440, fig.<br />

186, n o 14; Beldiman, 2004c).<br />

– –


Gravettien (n total = 5)<br />

Les découvertes attribuées à la <strong>cu</strong>lture gravettienne proviennent de 3 sites en grotte. L’effectif total compte 5<br />

objets, travaillés en matières dures animales (os long et dents percées) (fig. 1; tabl. n os 1-3).<br />

Ohaba Ponor (OPn, n = )<br />

Dans le site en grotte de Ohaba-Ponor - “Peştera <strong>din</strong> Bordu Mare”, comm. Pui, dép. de Hunedoara (partie sudouest<br />

de la Transylvanie), les fouilles de 1955 dirigées par Constantin S. Nicolăes<strong>cu</strong>-Plopşor ont mis en lumière un<br />

faible niveau d’oc<strong>cu</strong>pation (V) daté de Paléolithique supérieur et attribué à l’Aurignacien; de ce niveau provient<br />

un objet de parure, c’est-à-dire une canine percée de loup (diamètre de la perforation: env. 2 mm) (Nicolăes<strong>cu</strong>-<br />

Plopşor, 1957; Nicolăes<strong>cu</strong>-Plopşor, Păunes<strong>cu</strong> et al., 1961; Beldiman, 1999; Păunes<strong>cu</strong>, 2001b, p. 80 et 296-297)<br />

(fig. 2, n° 3). D’après les données disponibles à l’heure actuelle, il semble que l’on ait à faire à la plus ancienne<br />

découverte indubitable d’un objet de parure en matière dure animale connue jusqu’à présent en Roumanie et le<br />

plus ancien objet perforé de cette contrée. Sur l’aspect paléotechnologique, la découverte atteste la plus ancienne<br />

utilisation de la rotation alternative sur deux faces et de la préparation bilatérale préalable par raclage axial ou par<br />

grattage en <strong>cu</strong>vette (Beldiman, 1999). On ne dispose pas de repère de chronologie absolue pour le niveau aurignacien;<br />

la partie supérieure du niveau moustérien directement sous-jacent (IV b) a été daté de 28 780 ± 290 BP<br />

(GrN-14627) (Păunes<strong>cu</strong>, 2001b, p. 297).<br />

Râşnov (RSN, N = 2)<br />

Dans le site en grotte de Râşnov - “Peştera Gura Cheii”, dép. de Braşov (partie sud-est de la Transylvanie) pendant<br />

les fouilles de 1959 conduites par Constantin S. Nicolăes<strong>cu</strong>-Plopşor, a été décelé un niveau d’oc<strong>cu</strong>pation (IV)<br />

attribué au Gravettien oriental. De ce niveau ont été ré<strong>cu</strong>pérées deux canines: une de cerf (fig. 2, n° 4) et l’autre de<br />

renard (fig. 2, n° 5). Les pièces sont perforées au niveau de leur partie proximale/apicale par rotation alternative de<br />

deux côtés (diamètre de la perforation de la canine de cerf: 3/4-5/6 mm; diamètre de la perforation de la canine de<br />

renard: 1,5/2-3/4 mm). Sur les échantillons prélevés ultérieurement par Alexandru Păunes<strong>cu</strong> le niveau IV est daté<br />

de 22 160 ± 90 BP (GrN-14621) (Nicolăes<strong>cu</strong>-Plopşor, Păunes<strong>cu</strong> et al., 1961; Păunes<strong>cu</strong>, 2001b, p. 336-344).<br />

Someşu Rece (SMR, N = 2)<br />

“Peştera de la Someşu Rece” (“Grotte de Someşu Rece”) se trouve à 2 km du village Someşu Rece et à 6 km<br />

sud-ouest de la comm. Gilău, dép. de Cluj, dans le massif rocher nommé “Cetate” (“Forteresse”). En 1891 Antal<br />

Koch a effectué des sondages en but de ré<strong>cu</strong>pérer du matériel paléontologique, identifier comme appartenant<br />

aux espèces: Capra ibex, Bos sp. Canis sp., Canis vulpes fossilis, lepus europaeus L., equus caballus fossilis<br />

L., Dicerorhinus antiquitatis B.; une lame de silex est apparue aussi, attribuée en 1924 par l’abbé Henri Breuil à<br />

la <strong>cu</strong>lture magdalénienne. Parmi les pièces fauniques, le préhistorien français identifia aussi plusieurs éléments<br />

squelettiques de loup (Canis lupus) présentant certes traces d’intervention technique dont deux objets perforés. Le<br />

premier objet est un bâton percé fragmentaire réalisé sur tibia proximal (fig. 2, n o 2). À présent on ne dispose que<br />

des dates publiées dans l’article de 1925 par Henri Breuil où on peut trouver aussi le dessin de la pièce. La morphologie<br />

anatomique n’a pas été modifie sauf l’aménagement à la partie proximale (anatomique) de la perforation<br />

de forme ovalaire qui semble être réaliser par rotation alternative de deux cotés. Les dimensions: longueur 124<br />

mm; diamètre de la partie mésiale 10 mm; diamètre de la partie proximale 30 mm; diamètre de la perforation 9/7<br />

mm. Le deuxième objet est un bâton percé aménagé sur humérus de loup (non illustré). On ne dispose pas de dates<br />

supplémentaires sur ces deux artefacts. Tenant compte de leur apparition dans le même contexte stratigraphique de<br />

la lame en silex on peut les attribuer hypothétiquement à la <strong>cu</strong>lture gravettienne sans d’autres précisions (Breuil,<br />

1925, p. 217, fig. 17; Nicolăes<strong>cu</strong>-Plopşor, 1938, p. 77-78, 82, fig. 34, n o 2; Păunes<strong>cu</strong>, 2001b; Beldiman, 2001b).<br />

Contexte<br />

L’analyse des données indique le fait que les objets d’art du Paléolithique supérieur de Transylvanie, Roumanie<br />

proviennent exclusivement des sites en grottes (5 situations – CLV, OPN, PST, RSN, SMR) (fig. 1; tabl. n os 1-3).<br />

– –


effectifs et typologie<br />

Plus de la moitié de l’effectif total (N total = 11) appartient à la <strong>cu</strong>lture aurignacienne (N = 6); 5 objets ont été<br />

attribués à la <strong>cu</strong>lture gravettienne. En ce qui concerne les catégories typologiques, ce sont les objets de parure – les<br />

dents percées qui dominent (7 pièces), suivies par les bâtons percés (3), tandis que les objets utilitaires décorés<br />

comptent un seul artefact, respectivement une pointe de sagaie en os. Les découvertes sont stéréotypes typologiquement<br />

(dents percées, bâtons percés, pointe de sagaie) et ne disposant toujours d’informations très claires sur<br />

le contexte de provenance; un objet – pointe de sagaie – c’est pourvu du décor linéaire gravé. La distribution des<br />

types par sites et par <strong>cu</strong>ltures est présentée en tabl. n os 1-2.<br />

matières premières<br />

Les seules matériaux représentés sont les matières dures animales, les os longs de carnivore – loup: tibia (2 cas), humérus<br />

(1 cas); l’os long d’ours (1 cas); les dents (canines) de cerf, loup, renard et l’ours de caverne (7 cas) (tabl. n o 1-2).<br />

Fabrication<br />

Les étapes du débitage et du façonnage comportent d’habitude l’application combinée et successive des deux<br />

procédés au moins. Le débitage – étape qui vise le prélèvement de la matière première et d’obtention de la forme<br />

brute de l’objet – a été achevé par procédés routiniers au Paléolithique supérieur comme la per<strong>cu</strong>ssion directe/<br />

l’entaillage. Dans la plupart des cas, le façonnage a totalement effacé les traces du débitage; c’est, par exemple,<br />

le cas des pointes de sagaies. Le décor est réalisé par gravure (1 cas). Le façonnage est illustré par le recours au<br />

raclage axial, à la perforation bilatérale par rotation alternative ou rotation complète/continue et à l‘alésage par<br />

rotation (tabl. 5) (Barge-Mahieu, 1991; Barge-Mahieu et Taborin, 1991a et 1991b; d’Errico et Vanhaeren, 2002).<br />

Les procédés appliqués pour l’aménagement du dispositif de suspension illustrent l’adaptation optimale à des<br />

paramètres dimensionnels et de dureté de la matière première (tabl. n o 3).<br />

Utilisation<br />

Les objets analysés sont dépourvus du contexte et de traces d’utilisation aptes à alimenter des hypothèses fonctionnelles<br />

significatives. Il s’agit d’une armature de sagaie, objet commun utilisé à la chasse, d’objets de parure<br />

comme les dents percées fixées sur un lien ou cousues et de bâtons perces, objets d’utilisation non précisé.<br />

analogies<br />

Pour l’armatures de projectile aurignacienne (la pointe de sagaie de Peştera) on retrouve des nombreuses analogies<br />

dans les découvertes de: Potočka Zijalka, Slovenie (Brodar, Brodar, 1983, p. 138-153, fig. 7-22); Istállóskö,<br />

Hongrie (Dobosi, 1991, p. 103, fig. 3); Mladeč, Tchéquie (Oliva 1991, p. 132, 134, fig. 11, n o 1-2; fig. 13, n o 7-8);<br />

Les Vachons, Abri Blanchard, Le Placard, La Madeleine, Lortet, Laugerie-Basse, Petit-Puyrousseau, Chasseur,<br />

Facteur, Abri des Battuts, Roc de Combe, Roc de Gavaudun, France (Hahn, 1988, p. 7, fig. 3, n o 5; Delporte,<br />

Mons, 1988a, p. 2, fig. 1; p. 4, fig. 2, n o 2; p. 7, fig. 7, n o 1; Delporte, Mons, 1988b, p. 4, fig. 2, n os 1, 3; p. 6, fig.<br />

3, n o 2; Mons, 1988, p. 2, fig. 1, n os 6, 9; Delporte, Mons, 1988c, p. 6-7, fig. 2, n os 1, 4; fig. 3, n o 1; fig. 4, n os 1-2,<br />

4; Sonneville-Bordes, 1988, p. 2-3, fig. 1, n os 1-3; fig. 2, n os 1-5).<br />

Comme analogies pour les artefacts de Transylvanie on peut mentionner les dents percées de Bacho Kiro,<br />

Kozarnica et Temnata Dupka, sites aurignaciens et gravettiens en grotte de Bulgarie (Kozlowski, 1992; Ginter,<br />

Kozlowski et al., 2000); Cosăuţi, important site gravettien en plein air de chasseurs de renne, placé au bord du<br />

Dniestr, République de Moldavie (Borziac, 1993 et 1994); Molodova 5 au bord du Dniestr, Ukraine (Kozlowski,<br />

1992); Arka, Pilismarot, Ságvár, Szob, Tarcal, sites en abri sous roche et de plein air de Hongrie (Lumley, 1984;<br />

Kozlowski, 1992). En regard des bâtons percés de Transylvanie, Roumanie (Cioclovina, Someşu Rece) on peut<br />

rappeler des objets de même type en provenance de Cotu Mi<strong>cu</strong>linţi et Crasnaleuca, dép. de Botoşani, Roumanie<br />

(Brudiu, 1980a-b; Brudiu, 1986; Brudiu, 1987; Brudiu, 1994; Beldiman, 2004d); Ságvár, Hongrie (Kozlowski,<br />

1992, p. 73, fig. 78); Peştera Maszycka, Cracovie, Pologne (Kozlowski, 1992, p. 93, fig. 101); Le Placard, La<br />

Madeleine, Gorges de l’Enfer, Laugerie-Basse, La Roche-Lalinde, Rochereil, Abri Morin, France (Peltier, 1992a,<br />

p. 43-52; Peltier, 1992b; Noiret, 1990).<br />

– –


Conclusion<br />

Cet article essaie de proposer une image cohérente et complète sur les plus anciennes manifestations du phénomène<br />

lié à l’art des objets de parure, utilitaires et non utilitaires en provenance de Transylvanie, Roumanie. La<br />

démarche vise l’actualisation des dates sur des découvertes anciennes et ajoute les effectifs apparus suite à des<br />

recherches des derniers decennies, tout étant perçu à la lumière des approches méthodologiques récentes. En utilisant<br />

de la do<strong>cu</strong>mentation encore faible par rapport à d’autres régions de l’Europe mais augmentée dans décennies<br />

on utilise toutes les données disponibles jusqu’à maintenant y compris les informations sur les objets signalés<br />

pendant le XX e siècle dans des publications à peine accessibles et restés apparemment oubliés ou volontairement<br />

ignorés. L’analyse a concerné tous les aspects quantifiables et traités d’en point de vue statistique: contexte, types,<br />

matières premières, fabrication – débitage, façonnage, techniques de percement et de la réalisation du décor;<br />

utilisation. Toutes les données présentées sont accompagnées toujours par les dates radiocarbone disponibles et<br />

par l’illustration exhaustive. Ces données permettent de couvrir d’ici là, sur presque 30 millénaires, l’histoire du<br />

phénomène de l’art mobilier des origines dans les régions des Carpates, comme les plus anciennes manifestations<br />

de la spiritualité dans cette contrée ainsi que de suivre les directions de l’évolution typologique et paléotechnologique<br />

dans l’important et sensible domaine de la parure, chargé de multiples significations techno <strong>cu</strong>lturelles et<br />

sociales. La rareté générale des objets d’art dans les régions actuels du pays génère un contraste évident par rapport<br />

avec la situation connue à l’Est de Prut (Kozlowski, 1992; Chirica et Borziac, 1995; Borziac et Chirica, 1996;<br />

Chirica, 1996). Par exemple, après une demi-siècle de recherches systématiques dans les sites paléolithiques<br />

roumains on n’a pas encore ré<strong>cu</strong>péré au<strong>cu</strong>ne représentation animale ou humaine en ronde bosse (Otte, Chirica et<br />

Beldiman, 1995; Otte, Beldiman, 1995; Beldiman, 2004d). La situation attend encore une explication valable; elle<br />

n’est forcement pas attribuable au stade des recherches et reflet, probablement, des parti<strong>cu</strong>larités <strong>cu</strong>lturelles de ces<br />

régions au Paléolithique supérieur.<br />

Les données complètes ressemblées et présentées dans cet article peuvent être intégrées dans les analyses plus<br />

larges de la parure en contexte macrorégional et continental. Par exemple, les pointes de sagaies aurignaciennes<br />

décorées semblent rattacher les régions de la Roumanie à celles de l’Europe Centrale et Sud-Centrale (Slovenie,<br />

Autriche). Les objets paléolithiques d’art de Roumanie sont en mesure de prouver l’intégration de l’aire en<br />

dis<strong>cu</strong>ssion dans l’Europe Est-Centrale et de Sud-Est contemporaine, caractérisée par la rareté des artefacts d’art<br />

paléolithique ré<strong>cu</strong>pérés (y compris l’absence des objets d’art mobilier figuratif). Nous considérons que la présente<br />

démarche s’avère utile et très nécessaire, dans les conditions où les découvertes de Roumanie – malgré leur importance<br />

do<strong>cu</strong>mentaire réelle au niveau régional - sont encore absentes de grandes synthèses du domaine.<br />

Finalement, malgré leur petit nombre relatif, les objets paléolithiques d’art de Transylvanie et de Roumanie<br />

en général sont aptes à prouver l’intégration de l’aire en dis<strong>cu</strong>ssion dans l’Europe Est-Centrale et du Sud-Est de<br />

l’époque.<br />

Bibliographie<br />

BARGE-MAHIEU H. (1991) - Fiche dents diverses (1.5.), in H. Camps-Fabrer dir., Fiches typologiques de l’industrie osseuse<br />

préhistorique. Cahier iV. Objets de parure, UISPP, Commission de nomenclature sur l’industrie de l’os préhistorique,<br />

Publications de l’université de Provence, Aix-en-Provence.<br />

BARGE-MAHIEU H., BELLIER CL., CAMPS-FABRER H. et al. (1991) – Fiches typologiques de l’industrie osseuse préhistorique<br />

(sous la dir. de H. Camps-Fabrer). Cahier iV. Objets de parure, Aix-en-Provence.<br />

BARGE-MAHIEU H., TABORIN Y. (1991a) - Fiche canines résiduelles de cerf (1.1.); Fiche incisives de bovinés (1.2.);<br />

Fiche canines de canidés (1.3.), in H. Camps-Fabrer dir., Fiches typologiques de l’industrie osseuse préhistorique. Cahier<br />

iV. Objets de parure, UISPP, Commission de nomenclature sur l’industrie de l’os préhistorique, Publications de l’université<br />

de Provence, Aix-en-Provence.<br />

BARGE-MAHIEU H., TABORIN Y. (1991b) - Fiche générale des dents percées (1.0.), in H. Camps-Fabrer dir., Fiches typologiques<br />

de l’industrie osseuse préhistorique. Cahier iV. Objets de parure, UISPP, Commission de nomenclature sur<br />

l’industrie de l’os préhistorique, Publications de l’Université de Provence, Aix-en-Provence.<br />

BELDIMAN C. (1993) - Les dents percées dans le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie. Approche technologique,<br />

in H. Camps-Fabrer, Cl. Bellier, P. Cattelain, M. Otte, R. Orbán dir., industries sur matières dures animales. Évolution<br />

– 10 –


technologiques et <strong>cu</strong>lturelle durant les temps préhistoriques, Colloque international (Pré-Actes), Treignes/Oignies-en-<br />

Thièrache, p. 46.<br />

BELDIMAN C. (1996) – Asupra utilizării fildeşului în paleoliti<strong>cu</strong>l superior <strong>din</strong> România (Sur l’utilisation de l’ivoire au<br />

Paléolithique supérieur de Roumanie). Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie (etudes et recherches d’histoire<br />

ancienne et d’archéologie), Bucarest, t. 47, n o 3, p. 325-333.<br />

BELDIMAN C. (1999a) – Industria materiilor dure animale în paleoliti<strong>cu</strong>l superior, epipaleolitic, mezolitic şi neoliti<strong>cu</strong>l timpuriu<br />

<strong>din</strong> România, Teză de doctorat, Institutul de Arheologie «Vasile Pârvan», Academia Română, Bu<strong>cu</strong>reşti (L’industrie<br />

des matières dures animales au Paléolithique supérieur, à l’Épipaléolithique, au Mésolithique et au Néolithique ancien de<br />

Roumanie, Thèse de doctorat, l’Institut d’Archéologie «Vasile Pârvan», l’Académie Roumaine, Bucharest, sous presse).<br />

BELDIMAN C. (1999b) – Date privind industria paleolitică a materiilor dure animale în aşezări <strong>din</strong> zona subcarpatică a Moldovei<br />

(Dates sur l’industrie des matières dures animales dans les sites de la région du piedmont de la Moldavie). analele<br />

universităţii Creştine «Dimitrie Cantemir», Seria istorie (Annales de l’université Chrétienne «Dimitrie Cantemir», Série<br />

Histoire), Bu<strong>cu</strong>reşti, t. 3, p. 41-71.<br />

BELDIMAN C. (2000) – Industria materiilor dure animale în aşezările paleolitice de pe versantul răsăritean al Carpaţilor<br />

(L’industrie des matières dures animales dans les sites paléolithiques de la partie est des Carpates). Angustia, Sf. Gheorghe,<br />

t. 5, p. 7-29.<br />

BELDIMAN C. (2001a) – Arta mobilieră paleolitică şi epipaleolitică <strong>din</strong> România. De la gest la reprezentare (L’art mobilier<br />

paléolithique et épipaléolithique de Roumanie. De geste à la représentation, monographie sous presse).<br />

BELDIMAN C. (2001b) - Arta mobilieră în paleoliti<strong>cu</strong>l superior <strong>din</strong> Transilvania (L’art mobilier au Paléolithique supérieur<br />

de Transylvanie, Roumanie). Analele universităţii Creştine “Dimitrie Cantemir”, Seria Istorie (Annales de l’université<br />

Chrétienne “Dimitrie Cantemir”, Série Histoire), Bucarest, t. 4, p. 53-62.<br />

BELDIMAN C. (2003a) – Arta mobilieră în paleoliti<strong>cu</strong>l superior <strong>din</strong> Dobrogea (L’art mobilier au Paléolithique supérieur de<br />

Dobroudja, Roumanie). Analele universităţii Creştine «Dimitrie Cantemir», Seria istorie (Annales de l’université Chrétienne<br />

«Dimitrie Cantemir», Série Histoire), Bucarest, t. 5, p. 23-45.<br />

BELDIMAN C. (2003b) – L’ivoire au Paléolithique supérieur de Roumanie, in V. Dujar<strong>din</strong>, éd., table Ronde sur le Paléolithique<br />

supérieur récent. industrie osseuse et parures du Solutréen au Magdalénien en europe, Angoulême (Charente,<br />

France), 28-30 mars 2003, Pré-Actes, Angoulême, p. 46-47.<br />

BELDIMAN C. (2003c) – Parures paléolithiques et épipaléolithiques de Roumanie (25 000-10 000 BP): typologie et technologie,<br />

in V. Dujar<strong>din</strong>, éd., Table Ronde sur le Paléolithique supérieur récent. industrie osseuse et parures du Solutréen au<br />

Magdalénien en europe, Angoulême (Charente, France), 28-30 mars 2003, Pré-Actes, Angoulême, p. 22-23.<br />

BELDIMAN C. (2003d) – La parure au Paléolithique supérieur en Roumanie: les pendeloques, in M. Otte, éd., la Spiritualité.<br />

Colloque organisé par le Service de Préhistoire de l’Université de Liège, UISPP, 8 ème Commission: Paléolithique<br />

supérieur, 10-12 décembre 2003, Pré-Actes, Liège, p. 14.<br />

BELDIMAN C. (2003e) – Art mobilier au Paléolithique supérieur en Roumanie, in M. Otte, éd., la Spiritualité. Colloque<br />

organisé par le Service de Préhistoire de l’Université de Liège, UISPP, 8 ème Commission: Paléolithique supérieur, 10-12<br />

décembre 2003, Pré-Actes, Liège, p. 18-19.<br />

BELDIMAN C. (2003f) – Date recente privind utilizarea fildeşului în paleoliti<strong>cu</strong>l superior <strong>din</strong> România (Dates récentes<br />

sur l’utilisation de l’ivoire en Paléolithique supérieur de Roumanie), in M.-V. Angeles<strong>cu</strong>, C. Borş, Fl. Vasiles<strong>cu</strong> (éds.),<br />

Cronica cercetărilor arheologice <strong>din</strong> România. Campania 2002. A XXXVii-a Sesiune naţională de rapoarte arheologice,<br />

Covasna, 2-6 iunie 2003 (Résultats des recherches archéologiques de Roumanie 2002. XXXViie Session archéologique<br />

nationale, Covasna, 2-6 juin 2003), Bu<strong>cu</strong>reşti, p. 109-111, 404.<br />

BELDIMAN C. (2004a) – Arta mobilieră în paleoliti<strong>cu</strong>l superior <strong>din</strong> Oltenia (L’art mobilier au Paléolithique supérieur de<br />

l’Olténie, Roumanie). Analele universităţii Creştine «Dimitrie Cantemir», Seria istorie (Annales de l’université Chrétienne<br />

«Dimitrie Cantemir», Série Histoire), Bucarest, t. 6 (sous presse).<br />

BELDIMAN C. (2004b) – Parures préhistoriques de Roumanie: dents percées paléolithiques et épipaléolithiques (25 000-<br />

10 000 BP). Memoria Antiquitatis, Piatra Neamţ, t. 23 (sous presse).<br />

BELDIMAN C. (2004c) – Bone and Antler Industry in the Upper Paleolithic of Romania: Projectile Points, in H. Luik, A.<br />

M. Choye, C. E. Batey, L. Lougas (eds.), From hooves to horns, from mollusc to mammoth. Manufacture and use of bone<br />

artefacts from Prehistoric times to the Present, Procee<strong>din</strong>gs of the 4 th Meeting of the ICAZ Worked Bone Research Group<br />

at Tallinn, 26 th -31 th of August 2003, Tallinn, 2004, p. 15-32.<br />

BELDIMAN C. (2004d) – Parures préhistoriques de Roumanie: pendeloques paléolithiques et épipaléolithiques (25 000-10<br />

000 BP), in M. Otte (dir.), la Spiritualité. Actes du Colloque international de Liège (10-12 décembre 2003), UISPP, 8ème<br />

Commission – Paléolithique supérieur, ERAUL 106, Liège, p. 55-69.<br />

– 11 –


BELDIMAN C. (2004e) – Art mobilier au Paléolithique supérieur en Roumanie, in M. Otte (dir.), la Spiritualité. Actes du<br />

Colloque international de Liège (10-12 décembre 2003), UISPP, 8ème Commission – Paléolithique supérieur, ERAUL<br />

106, Liège, p. 103-121.<br />

BELDIMAN C. (2005a) – Parures paléolithiques et épipaléolithiques de Roumanie (25 000-10 000 BP): typologie et technologie,<br />

in V. Dujar<strong>din</strong> (éd.), Table Ronde sur le Paléolithique supérieur récent. industrie osseuse et parures du Solutréen<br />

au Magdalénien en europe, Angoulême (Charente, France), 28-30 mars 2003, Paris, Mémoire XXXIX de la SPF, Paris,<br />

p. 39-71.<br />

BELDIMAN C. (2005b) – L’ivoire au Paléolithique supérieur de Roumanie, in V. Dujar<strong>din</strong> (éd.), table Ronde sur le Paléolithique<br />

supérieur récent. industrie osseuse et parures du Solutréen au Magdalénien en europe, Angoulême (Charente,<br />

France), 28-30 mars 2003, Paris, Mémoire de la SPF, Paris, p. 277-289.<br />

BELDIMAN C. (2006a) – Art mobilier au Paléolithique supérieur de Moldavie, Roumanie, Memoria Antiquitatis, Piatra<br />

Neamţ, t. 24 (sous presse).<br />

BELDIMAN C. (2006b) – Pendeloque paléolithiques et épipaléolithiques, Studii de Preistorie (Etudes de Préhistoire),<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti, t. 3 (sous presse).<br />

BORZIAC I. A. (1993) – Les chasseurs de renne de Kosoioutsy, site paléolithique tardif à plusieurs niveaux, sur le Dniestr<br />

moyen (Rapport préliminaire). L’Anthropologie, Paris, t. 97, n os 2/3, p. 331-336.<br />

BORZIAC I. A. (1994) - Paleoliti<strong>cu</strong>l şi mezoliti<strong>cu</strong>l în spaţiul <strong>din</strong>tre Nistru şi Prut (Le Paléolithique et le Mésolithique dans<br />

l’interfluve Dniestr-Prut), Thraco-Dacica, Bu<strong>cu</strong>reşti, t. 15, n os 1-2, p. 19-40.<br />

BORZIAC I. A., CHIRICA C. V. (1996) – Pièces de marne du Paléolithique supérieur de la vallée du Dniestr. Préhistoire<br />

européenne, Liège, t. 9, p. 393-401.<br />

BOSINSKI G. (1990) - Homo sapiens. Histoire des chasseurs du Paléolithique supérieur en europe (40 000 - 10 000 av.<br />

J.-C.), Paris.<br />

BREUIL H. (1925) – Stations paléolithiques en Transylvanie, Bulletin de la Société Scientifique de Cluj, t. 2, n o 2, p. 193-<br />

217.<br />

BRODAR S., BRODAR M. (1983) – Potočka Zijalka. Visokoalpska postaja aurignacienskih lovcev, Ljubljana.<br />

BRUDIU M. (1980a) – Prelucrarea oaselor şi coarnelor de ren în aşezarea paleolitică de la Cotu Mi<strong>cu</strong>linţi (jud. Botoşani)<br />

(L’industrie de l’os et du bois de renne dans le site paléolithique de Cotu Mi<strong>cu</strong>linti, dép. de Botoşani). Studii şi cercetări<br />

de istorie veche şi arheologie (etudes et recherches d’histoire ancienne et d’archéologie), Bu<strong>cu</strong>reşti, t. 31, n o 1, p. 13-<br />

22.<br />

BRUDIU M. (1980b) – Descoperiri paleolitice la Crasnaleuca (com. Coţuşca, jud. Botoşani), Studii şi cercetări de istorie<br />

veche şi arheologie (etudes et recherches d’histoire ancienne et d’archéologie), Bu<strong>cu</strong>reşti, t. 31, n o 3, p. 425-443.<br />

BRUDIU M. (1986) – Săpăturile arheologice de la Cotu Mi<strong>cu</strong>linţi (Les fouilles archéologiques dans le site paléolithique de Cotu<br />

Mi<strong>cu</strong>linti), in C. Stoica (éd.), Materiale şi cercetări arheologice. A XVi-a Sesiune anuala de rapoarte arheologice, Vaslui,<br />

1986 (Matériaux et recherches archéologiques. XVi e Session archéologique annuelle, Vaslui, 1986), Bu<strong>cu</strong>reşti, p. 5-8.<br />

BRUDIU M. (1987) – Le travail de l’os et du bois de renne dans le Paléolithique supérieur de la zone du Prut moyen. Répertoire<br />

typologique, in V. Chirica (éd.), La genèse et l’évolution des <strong>cu</strong>ltures paléolithiques sur le territoire de la Roumanie,<br />

Bibliotheca Archaeologica Iassiensis II, Iasi, p. 73-86.<br />

BRUDIU M. (1994) – Industria cornului şi osului în paleoliti<strong>cu</strong>l superior <strong>din</strong> nord-estul României (L’industrie de l’os de du<br />

bois de renne en Paléolithique supérieur du Nord-est de la Roumanie). Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie<br />

(etudes et recherches d’histoire ancienne et d’archéologie), Bu<strong>cu</strong>reşti, t. 45, n o 3, p. 275-284.<br />

CÂRCIUMARU M. (1999) - Le Paléolithique en Roumanie, Collection Le Paléolithique en Europe, J. Million, Grenoble.<br />

CÂRCIUMARU M. (2000) – Peştera Cioarei Boroşteni. Paleomediul, cronologia şi activităţile umane în paleolitic (La<br />

Grotte du Corbeau à Boroşteni. Paléoenvironnement, chronologie et activités humaines au Paléolithique), Târgovişte.<br />

CÂRCIUMARU M., ANGHELINU M. et al. 2006 – The Upper Palaeolithic Site of Poiana Cireşului (Piatra Neamţ, North-<br />

Eastern Romania) - Recent Results, Archäologisches Korrespondenzblatt, Berlin, t. 36, p. 319-331.<br />

CÂRCIUMARU M., DOBRESCU R. (1997) - Paleoliti<strong>cu</strong>l superior <strong>din</strong> Peştera Cioarei (Boroşteni) (Le Paléolithique supérieur<br />

de la Grotte du Corbeau à Boroşteni), Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie (etudes et recherches d’histoire<br />

ancienne et d’archéologie), Bu<strong>cu</strong>reşti, t. 48, 1, p. 31-62.<br />

CÂRCIUMARU M., MĂRGĂRIT M. (2002) – Arta mobilieră şi parietală paleolitică (Art mobilier et parietal paléolithique),<br />

Târgovişte.<br />

CÂRCIUMARU M., MĂRGĂRIT M. et al. (2003a) – Les découvertes d’art paléolithique de la valée de Bistriţa dans le<br />

contexte de l’art mobilier paléolithique de Roumanie. Annales de l’université «Valahia» de Târgovişte, Séction d’Archéologie<br />

et d’Histoire, Târgovişte, t. 4-5, p. 16-27.<br />

– 1 –


CÂRCIUMARU M., MĂRGĂRIT M. et al. (2003b) – Les découvertes d’art mobilier paléolithique de Poiana Cireşului – Piatra<br />

Neamt (Roumanie), in M. Otte, éd., la Spiritualité. Colloque organisé par le Service de Préhistoire de l’Université de<br />

Liège, UISPP, 8 ème Commission: Paléolithique supérieur, 10-12 décembre 2003, Pré-Actes, Liège, p. 19.<br />

CÂRCIUMARU M., MĂRGĂRIT M. et al. (2004) – Les découvertes d’art mobilier paléolithique de Poiana Cireşului – Piatra<br />

Neamţ (Roumanie), in M. Otte (dir.), la Spiritualité. Actes du Colloque international de Liège (10-12 décembre 2003),<br />

UISPP, 8ème Commission – Paléolithique supérieur, ERAUL 106, Liège, p. 123-126.<br />

CÂRCIUMARU M., MĂRGĂRIT M. et al. (2004) – Les découvertes d’art mobilier paléolithique de Poiana Cireşului – Piatra<br />

Neamţ (Roumanie), in M. Otte, éd., la Spiritualité. Colloque organisé par le Service de Préhistoire de l’Université de<br />

Liège, UISPP, 8 ème Commission: Paléolithique supérieur, 10-12 décembre 2003, Pré-Actes, Liège, p. 123-126.<br />

CÂRCIUMARU M., OTTE M. et al. (1996) – Objets de parure découverts dans la grotte Cioarei (Boroşteni, dép. de Gorj,<br />

Roumanie), Préhistoire européenne, Liège, t. 9, p. 403-415.<br />

CHIRICA C. V. (1996) – Arta şi religia paleoliti<strong>cu</strong>lui superior în europa Centrală şi Răsăriteană. Aspecte istoriografice şi<br />

arheologice (Art et religion au Palélithique supérieur en Europe Centrale et Orientale), Bibliotheca Archaeologica Iassiensis<br />

VI, Iaşi.<br />

CHIRICA C. V. (2004) – Les significations artistiques et réligieuses de certaines découvertes paléolithiques de l’éspace carpato-dnistréen,<br />

in M. Otte, éd., la Spiritualité. Colloque organisé par le Service de Préhistoire de l’Université de Liège,<br />

UISPP, 8 ème Commission: Paléolithique supérieur, 10-12 décembre 2003, Pré-Actes, Liège, p. 177-186.<br />

CHIRICA V., BORZIAC I. A. (1995) – Le ivoires du Sud-Est de l’Europe: Bulgarie, Grèce, Yougoslavie et Roumanie jusqu’au<br />

Dniestr, in Actes de la Table ronde: Le travail et l’usage de l’ivoire au Paléolithique supérieur, Ravello, 29-31 mai<br />

1992, Ravello, p. 199-210.<br />

d’ERRICO F., VANHAEREN M. (2002) - Criteria for identifying Red Deer (Cervus elaphus) age and sex from their canines.<br />

Application to the study of Upper Palaeolithic and Mesolithic ornaments, Journal of Archaeological Science, London, t.<br />

29, p. 211-232.<br />

DELPORTE H., MONS L. (1988a) – Fiche Sagaie à biseau simple (unifacial) (3), in H. Delporte, J. Hahn et al. Fiches typologiques<br />

de l’industrie osseuse préhistorique (sous la dir. de H. Camps-Fabrer). Cahier i. Sagaies, Aix-en-Provence, 17 p.<br />

DELPORTE H., MONS L. (1988b) – Fiche Sagaie à biseau double (bifacial) (4), in H. Delporte, J. Hahn et al., Fiches typologiques<br />

de l’industrie osseuse préhistorique (sous la dir. de H. Camps-Fabrer). Cahier i. Sagaies, Aix-en-Provence, 11 p.<br />

DELPORTE H., MONS L. (1988c) – Fiche Sagaie à pointe double (7), in H. Delporte, J. Hahn et al., Fiches typologiques de<br />

l’industrie osseuse préhistorique (sous la dir. de H. Camps-Fabrer). Cahier i. Sagaies, Aix-en-Provence, 12 p.<br />

DJINDJIAN F., KOZLOWSKI J. K., OTTE M. (1999) – Le Paléolithique supérieur en europe, Collection U Histoire, Paris.<br />

DOBOSI V. T. (1991) – La recherche du Paléolithique en Hongrie, in V. Chirica, D. Monah (dir.) Le Paléolithique et le néolithique<br />

de la Roumanie en contexte européen, Bibliotheca Archaeologica Iasiensis IV, Iaşi, p. 90-101.<br />

GINTER B., KOZLOWSKI J. K. et al. dir. (2000) - Temnata Cave. excavations in Karlukovo Karst Area, Bulgaria, vol. 2,<br />

part 1, Krakow.<br />

HAHN J. (1988) – Fiche Sagaie à base simple de tradition aurignacienne (1), in H. Delporte, J. Hahn et al., Fiches typologiques<br />

de l’industrie osseuse préhistorique (sous la dir. de H. Camps-Fabrer). Cahier i. Sagaies, Aix-en-Provence, 17 p.<br />

http: // idranap.nipne.ro/~agata/ppt/agata_olariu.ppt;<br />

http://arxiv.org/PS_cache/physics/pdf/0309/0309110.pdf;<br />

http://idranap.nipne.ro/~agata/full_text/agata_olariu_full_paper_revised_by_alex+sweden.pdf<br />

KOZLOWSKI J. K. (1992) – L’art de la Préhistoire en europe orientale, Paris.<br />

LUMLEY H. de dir. (1984) - Art et civilisation de chasseurs de la Préhistoire (34 000 - 8 000 ans av. J.-C.), Catalogue d’exposition,<br />

Paris.<br />

MĂRGĂRIT M. (2003) – Raportul <strong>din</strong>tre arta mobilieră şi parietală paleolitică (Le rapport entre l’art mobilier et l’art parietal<br />

paléolithique), Târgovişte.<br />

NICOLĂESCU-PLOPŞOR C. S. (1938) – Le Paléolithique en Roumanie, Dacia, 5-6, 1935-1936, p. 41-107.<br />

NICOLĂESCU-PLOPŞOR C. S. et al. (1957) - Şantierul arheologic Ohaba-Ponor (reg. Hunedoara, r. Haţeg) (Le chantier<br />

archéologique de Ohaba-Ponor, dép. de Hunedoara), Materiale şi cercetări arheologice (Matériaux et travaux archéologiques),<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti, t. 3, p. 41-49.<br />

NICOLĂESCU-PLOPŞOR C. S., PĂUNESCU AL. et al. (1961) - Săpăturile <strong>din</strong> peştera Gura Cheii-Râşnov (Fouilles archéologiques<br />

dans la grotte Gura Cheii-Râşnov), Materiale şi cercetări arheologice (Matériaux et recherches archéologiques),<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti, t. 8, p. 113-121.<br />

NOIRET P. (1990) – Le décor des bâtons percés paléolithiques. I. Texte et Catalogue; II. Planches, Mémoires de Préhistoire<br />

Liègeoise 25, Liège.<br />

– 1 –


OLARIU A. et al. (2003) – Dating of Some Romanian Fossil Bones by Accelerator Mass Spectrometry.<br />

OLIVA M. (1991) – L’Aurignacien morave dans son contexte géographique et <strong>cu</strong>lturel, in V. Chirica, M. Oliva (dir.), le<br />

Paléolithique et le néolithique de la Roumanie en contexte européen, Bibliotheca Archaeologica Iasiensis IV, Iasi, p.<br />

102-162.<br />

OTTE M., BELDIMAN C. (1995) - Sur les objets paléolithiques de parure et d’art en Roumanie: une pendeloque en os découverte<br />

à Mitoc, dép. de Botoşani, Roumanie, Memoria Antiquitatis, Piatra Neamt, t. 20, p. 35-70.<br />

OTTE M., CHIRICA V., BELDIMAN C. (1995) - Sur les objets paléolithiques de parure et d’art en Roumanie: une pendeloque<br />

en os découverte à Mitoc, dép. de Botoşani, Roumanie, Préhistoire européenne, Liège, t. 5, p. 119-152.<br />

PĂUNESCU AL. (1989) - Le Paléolithique et le Mésolithique de Roumanie (un bref aperçu), L’Anthropologie, Paris, t. 93,<br />

1, p. 123-158.<br />

PĂUNESCU AL. (2001a) – Paleoliti<strong>cu</strong>l şi mezoliti<strong>cu</strong>l pe teritoriul României (Le Paléolithique et le Mésolithique de Roumanie),<br />

in M. Petres<strong>cu</strong>-Dîmboviţa, Al. Vulpe, dir., Traité d’histoire des Roumains. Vol. I L’Héritage des temps anciens),<br />

Académie Roumaine, Bucarest, p. 67-110.<br />

PĂUNESCU AL. (2001b) - Paleoliti<strong>cu</strong>l şi mezoliti<strong>cu</strong>l <strong>din</strong> spaţiul transilvan. Studiu monografic (Le Paléolithique et le Mésolithique<br />

de Transylvanie. Monographie archéologique), Bucarest.<br />

PELTIER A. (1992a) – Fiche Bâtons percés à une ou deux branches obliques (1.2.), in V. Feruglio et al., Fiches typologiques<br />

de l’industrie osseuse préhistorique (sous la dir. de H. Camps-Fabrer). Cahier V. Bâtons percés, baguettes, Treignes, p.<br />

43-52.<br />

PELTIER A. (1992b) – Fiche Bâtons percés à branches courtes ou sans branches (1.3.), in V. Feruglio et al., Fiches typologiques<br />

de l’industrie osseuse préhistorique (sous la dir. de H. Camps-Fabrer). Cahier V. Bâtons percés, baguettes, Treignes,<br />

p. 53-64.<br />

ROSKA M. (1925) - Recherches sur le Paléolithique en Transylvanie, Bulletin de la Société scientifique de Cluj, Cluj, t. 2,<br />

2, p. 183-192.<br />

SONNEVILLE-BORDES D. de (1988) – Fiche Sagaie d’Isturitz, in H. Delporte, J. Hahn et al., Fiches typologiques de l’industrie<br />

osseuse préhistorique (sous la dir. de H. Camps-Fabrer). Cahier i. Sagaies, Aix-en-Provence, 9 p.<br />

VANHAEREN M., d’ERRICO F. (2006) – Aurignacian ethno-linguistic geography of Europe revealed by personal ornaments,<br />

Journal of Archaeological Science, London, t. 20, p. 1-24.<br />

Fig. 1. Art mobilier au Paléolithique supérieur en Transylvanie, Roumanie: répartition des découvertes.<br />

– 1 –


Fig. 2. Art mobilier au Paléolithique supérieur en Transylvanie, Roumanie: 1 Peştera, Aurignacien – pointe de<br />

sagaie en os décoré (d’après Păunes<strong>cu</strong>, 2001b, p. 440, fig. 186/14); 2 Someşu Rece, Gravettien – bâton percé sur<br />

tibia de loup (d’après Breuil, 1925, p. 217, fig. 17); 3 Ohaba-Ponor, Aurignacien: canine percée de loup (d’après<br />

Nicolăes<strong>cu</strong>-Plopşor et al., 1957, p. 46, fig. 5, n° 3); 4 Râşnov, Gravettien: canine percée de cerf; 5 Râşnov, Gravettien:<br />

canine percée de renard (d’après Nicolăes<strong>cu</strong>-Plopşor, Păunes<strong>cu</strong> et al., 1962, p. 115-116, fig. 2, n os 23 et 24).<br />

– 1 –


Tableau no. 1. Art mobilier au Paléolithique supérieur en Transylvanie, Roumanie: dates générales (sites,<br />

<strong>cu</strong>ltures, effectifs, types, matières premières).<br />

site <strong>cu</strong>lture effectif catégorie typologique type matière première<br />

Cioclovina Aurignacien 1 Objets non utilitaires Bâton percé Tibia de loup<br />

Cioclovina Aurignacien 4 Objets de parure Dents percées<br />

Canines d’ours de<br />

caverne<br />

Ohaba-Ponor Aurignacien 1 Objets de parure Dent percée Canine de loup<br />

Peştera Aurignacien 1 Objets utilitaires décorés Pointe de sagaie Os d’ours de caverne<br />

Râşnov Gravettien 2 Objets de parure Dents percées<br />

Canines de renard et<br />

de loup<br />

Someşu Rece Gravettien 1 Objets non utilitaires Bâton percé Tibia de loup<br />

Someşu Rece Gravettien 1 Objets non utilitaires Bâton percé Humérus de loup<br />

5 2 11 3 3 2<br />

Tableau no. 2. Art mobilier au Paléolithique supérieur en Transylvanie, Roumanie: représentation des catégories<br />

typologiques des types et des matières premières.<br />

catégorie typologique type site <strong>cu</strong>lture matière première effectif<br />

Cioclovina Aurignacien Tibia de loup 1<br />

Objets non utilitaires Bâton percé<br />

Someşu Rece Gravettien Tibia de loup 1<br />

Someşu Rece Gravettien Humérus de loup 1<br />

Objets utilitaires décorés Pointe de sagaie Peştera Aurignacien Os d’ours de caverne 1<br />

Cioclovina Aurignacien<br />

Canines d’ours de<br />

caverne<br />

4<br />

Objets de parure Dents percées Ohaba-Ponor Aurignacien Canine de loup 1<br />

Râşnov Gravettien<br />

Canine de renard<br />

Canine de de cerf<br />

1<br />

1<br />

3 3 5 2 7 11<br />

Tableau no. 3. Art mobilier au Paléolithique supérieur en Transylvanie, Roumanie: éléments de technologie.<br />

site type<br />

matière<br />

première pd/en dr r<br />

procédé technique<br />

G pf B ra al<br />

Cioclovina Bâton percé Tibia de loup<br />

Cioclovina Dents percées<br />

Canines d’ours<br />

de caverne<br />

Peştera<br />

Pointe de<br />

sagaie<br />

Os d’ours de<br />

caverne<br />

Someşu Rece Bâton percé Tibia de loup<br />

Someşu Rece Bâton percé<br />

Humérus de<br />

loup<br />

Canine de<br />

Râşnov Dents percées renard et de<br />

cerf<br />

Ohaba-Ponor Dent percée Canine de loup<br />

5 11 7 3 1 1 1 6 5 5 2<br />

– 1 –<br />

© Corneliu Beldiman, diana-maria SztanCS, 008


ıdentıtate socıală Şı podoaBe dın materıı dure anımale În eneolıtı<strong>cu</strong>l Fınal<br />

dın romÂnıa: rondele dın valve aparŢınÂnd <strong>cu</strong>lturıı coŢoFenı<br />

– 1 –<br />

diana-maria SztanCS<br />

Corneliu Beldiman<br />

Marius-Mihai CIUTĂ<br />

. introducere<br />

Înscriindu-se în seria abordărilor noastre recente rezervate podoabelor preistorice descoperite în România,<br />

domeniu distinct al patrimoniului arheologic mobil, încă insuficient studiat, lucrarea de faţă oferă analiza unui<br />

mic lot de artefacte, rezultat <strong>din</strong> cercetările întreprinse în deja bine<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tul sit aparţinând <strong>cu</strong>lturii Coţofeni de<br />

la Şeuşa, punctul „Gorgan”, com. Ciugud, jud. Alba. Săpăturile sistematice s-au derulat aici în perioada 2000-<br />

2005 sub conducerea dr. Marius-Mihai Ciută. Materialele supuse analizei provin <strong>din</strong> cercetările întreprinse în anii<br />

2000-2004.<br />

. Contextul descoperirii<br />

În situl de la şeuşa-„Gorgan” (SEG) s-a pus în lumină existenţa a două secvenţe de o<strong>cu</strong>pare, aferente: a.<br />

unui facies <strong>cu</strong>ltural de mixtură, Decea Mureşului <strong>cu</strong> elemente Tiszapolgár (faza B, finală); b. <strong>cu</strong>lturii Coţofeni,<br />

subfazele IIIb-IIIc. Aceasta <strong>din</strong> urmă se manifestă <strong>cu</strong> două etape de lo<strong>cu</strong>ire distincte, decelate stratigrafic (notate<br />

<strong>cu</strong> siglele A şi B). În cele 10 secţiuni şi suprafeţe excavate s-au explorat, parţial sau <strong>integral</strong>, 28 complexe: 12<br />

lo<strong>cu</strong>inţe de suprafaţă (atribuite <strong>cu</strong>lturii Coţofeni: L1-L12, <strong>din</strong>tre care L1, L4-5, L10, L12 aparţin etapei de lo<strong>cu</strong>ire<br />

A, iar L2-3, L6, L9 etapei de lo<strong>cu</strong>ire B); 2 complexe rituale (atribuite faciesului Decea Mureşului-Tiszapolgár:<br />

C1-C2); 14 gropi <strong>cu</strong> destinaţii diverse: pentru fixarea suprastructurii construcţiilor, rituale, menajere, fântână?<br />

(2 atribuite faciesului Decea Mureşului-Tiszapolgár: G3, G14; 12 atribuite <strong>cu</strong>lturii Coţofeni, etapa de lo<strong>cu</strong>ire A:<br />

G1-G2, G4-G13). Dintre acestea, 7 complexe au livrat artefacte încadrabile în categoria industriei materiilor dure<br />

animale – vezi tabelul nr. 2 (Ciută 2004 – <strong>cu</strong> bibliografia; Ciută, Gligor, Daisa-Ciută, Rabsilber, Kolbe 2005 – <strong>cu</strong><br />

bibliografia; Beldiman, Ciută, Sztancs 2005 – <strong>cu</strong> bibliografia; Beldiman, Sztancs 2005c; Sztancs, Beldiman, Ciută<br />

2005).<br />

. Obiective. metodologie<br />

În sens generic, studiul nostru îşi propune tratarea detaliată, exhaustivă, conform unei metodologii unitare, care<br />

ia în considerare toate aspectele (materie primă, procedee de fabricare, urme de utilizare, propuneri de reconstituire<br />

a modului de ataşare etc.), a unei categorii de artefacte catalogate, îndeobşte, în mod „tradiţional” şi nejustificat,<br />

ca „descoperiri mărunte” şi tratate ca atare: este vorba de podoabele <strong>din</strong> materii dure animale (cochilii de<br />

scoici).<br />

În contextul mai larg al valorificării sistematice a descoperirilor aparţinând industriei materiilor dure animale<br />

(IMDA) preistorice <strong>din</strong> România, obiectiv urmărit de noi în ultimii ani (Beldiman 1999; Beldiman, Sztancs 2005d<br />

– <strong>cu</strong> bibliografia), demersul de faţă urmăreşte să ofere o sinteză a datelor asupra podoabelor realizate pe fragmente<br />

de valve de scoici descoperite în situl aparţinând <strong>cu</strong>lturii Coţofeni de la Şeuşa, punctul „Gorgan”.<br />

Menţionăm faptul important că această <strong>cu</strong>ltură nu a fă<strong>cu</strong>t, până de <strong>cu</strong>rând, obiectul unei analize sistematice<br />

sub raportul IMDA. Materialele au rămas inedite sau au fost publicate sumar în studii, articole şi în cele două<br />

monografii dedicate <strong>cu</strong>lturii (Roman 1976; Ciugudean 2000).<br />

Testarea expresivităţii şi a potenţialului informaţional al IMDA în cadrul <strong>cu</strong>lturii Coţofeni, stabilirea parametrilor<br />

specifici ai comportamentului tehnologic al purtătorilor acestei <strong>cu</strong>lturi se conturează, astfel, ca un alt<br />

obiectiv al abordării noastre, în <strong>cu</strong>rs de derulare (Beldiman, Sztancs 2005a; Beldiman, Sztancs 2005b; Beldiman,<br />

Sztancs 2005c; Beldiman, Sztancs 2005d; Beldiman, Ciută, Sztancs 2005; Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).<br />

1 Universitatea «Lucian Blaga», Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie şi Patrimoniu «Nicolae Lupu», Bd. Victoriei Nr. 5-7, 550024 Sibiu, România.<br />

2 Universitatea Creştină «Dimitrie Cantemir», Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie, Splaiul Unirii Nr. 176, Sector 4 040042 Bu<strong>cu</strong>reşti 53, România;<br />

cbeldiman58@yahoo.com.<br />

3 Universitatea Universitatea «1 Decembrie 1918», Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie, Str. Nicolae Nicolae Iorga Iorga Nr. 13 3 Alba Alba Alba Alba Alba Iulia, , România. România. România. România. România. România. România.<br />

România.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 17-23


Studiul artefactelor se face în mod unitar, conform reperelor metodologice actuale ale domeniului. Este aplicată<br />

clasificarea tipologică şi protocolul de analiză propuse recent şi care au stat la baza elaborării tezei de doctorat<br />

a autorului se<strong>cu</strong>ndar (Beldiman 1999), ca şi a redactării mai multor studii şi articole, unele foarte recente (Beldiman,<br />

Sztancs 2005d – <strong>cu</strong> bibliografia; Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).<br />

Se <strong>cu</strong>vine a face precizarea că lotul IMDA de la SEG este, până a<strong>cu</strong>m, cel mai amplu provenind <strong>din</strong>tr-o aşezare<br />

Coţofeni în aer liber, studiat după metodologia actuală a domeniului. Efectivul pieselor de podoabă re<strong>cu</strong>perate <strong>din</strong><br />

sit <strong>cu</strong>prinde: doi <strong>din</strong>ţi perforaţi, două pandantive; trei artefacte <strong>din</strong> valve; primele două grupe tipologice au fă<strong>cu</strong>t<br />

deja obiectul mai multor abordări recente (Beldiman, Sztancs 2005c; Beldiman, Ciută, Sztancs 2005, p. 30-31;<br />

Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).<br />

Artefactele realizate <strong>din</strong> valve de scoici descoperite la SEG etalează parametri care conferă studiului premise<br />

optime şi conturează obiective finale majore, <strong>din</strong>tre care putem menţiona, posibilitatea definirii unor repere specifice<br />

– metodologice, tipologice, paleotehnologice, crono-<strong>cu</strong>lturale, la care să se raporteze datele similare <strong>din</strong> alte<br />

situri, publicate sau inedite.<br />

Materialele pe care le prezentăm beneficiază, în concluzie, de două avantaje notabile; primul este provenienţa<br />

<strong>din</strong> contexte stratigrafice precise; al doilea se referă la posibilitatea de acces direct şi de efectuare, în consecinţă,<br />

a unor analize detaliate, vizând aspectele paleotehnologice.<br />

. Repertoriu. tipologia<br />

Efectivul total avut în vedere numără trei piese. Grupele tipologice şi tipurile reprezentate sunt: • rondelă perforată<br />

(1); • cochilii de scoici – materie primă pentru rondele perforate (2).<br />

Facem menţiunea că piesele de tipul celei în dis<strong>cu</strong>ţie sunt desemnate în literatura specializată şi <strong>cu</strong> termeni pre<strong>cu</strong>m:<br />

mărgele discoidale sau rondele plate perforate pentru fixarea pe fir (Barge-Mahieu 1991). În cadrul demersurilor<br />

noastre recente (Beldiman, Sztancs 2005c; Beldiman, Ciută, Sztancs 2005, p. 30-31; Sztancs, Beldiman,<br />

Ciută 2005) am preferat încadrarea tipologică a piesei analizate ca rondelă perforată central, neexcluzând revizuirea<br />

acestei opţiuni la o nouă analiză, favorizată de repertorierea extinsă a descoperirilor de epocă eneolitică.<br />

.1. Rondela<br />

Rondelă pe fragment de valvă de scoică de apă dulce unio sp. (SEG/II 17, tip iii e4) (fig. 1), descoperită în<br />

stratul de <strong>cu</strong>ltură, păstrată în colecţiile Universităţii «1 Decembrie 1918» Alba Iulia, Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie. Aparţine<br />

subfazelor IIIb-IIIc, etapa de lo<strong>cu</strong>ire A. Piesa este păstrată fragmentar; lipsesc mici porţiuni ale cir<strong>cu</strong>mferinţei,<br />

exfoliate recent; forma sa este ovală neregulată. Ea reprezintă un element de podoabă <strong>cu</strong>sut pe un suport, de tipul<br />

aplicei sau un element de anfilaj făcând parte, probabil, <strong>din</strong>tr-un colier, <strong>cu</strong> dispozitiv de fixare pe fir sub forma<br />

unei perforaţii dispuse central. Diametrul piesei este de 22/20,5 mm. Suprafeţele păstrează aspectul anatomic nemodificat<br />

tehnic; circa 1/3 <strong>din</strong> cir<strong>cu</strong>mferinţă este constituită de marginea anatomică a valvei, prezervată special în<br />

acest scop în timpul operaţiei de debitaj şi fasonare; restul cir<strong>cu</strong>mferinţei are contur sinuos, rezultat prin debitaj şi<br />

fasonare. Perforaţia este amplasată central şi are contur neregulat rezultat în urma aplicării procedeului de perforare<br />

prin per<strong>cu</strong>ţie indirectă sau presiune <strong>cu</strong> ajutorul unui vârf (litic sau de os). Debitajul s-a realizat prin prelevarea<br />

(de<strong>cu</strong>parea) unui fragment de valvă probabil prin per<strong>cu</strong>ţie indirectă sau presiune, aplicată succesiv <strong>cu</strong> ajutorul<br />

capătului unei lame litice; piesa următoare (SEG/II 33, valvă) ilustrează elocvent aplicarea acestui procedeu, prin<br />

perforaţia liniară specifică păstrată. Fasonarea a urmărit regularizarea marginilor prin abraziune axială şi oblică.<br />

Amenajarea centrală a dispozitivului de suspendare s-a fă<strong>cu</strong>t prin perforare de pe faţa superioară, re<strong>cu</strong>rgându-se<br />

la per<strong>cu</strong>ţie indirectă sau presiune, <strong>cu</strong> un vârf litic sau de os; aşa <strong>cu</strong>m s-a subliniat deja, marginile de morfologie<br />

neregulată, specifică, indică re<strong>cu</strong>rgerea la o asemenea soluţie tehnică. Diametrul perforaţiei este de 5/4,5 mm.<br />

Urmele de utilizare nu sunt decelabile (Beldiman, Sztancs 2005c; Beldiman, Ciută, Sztancs 2005, p. 30-31, 52, pl.<br />

7/SEG II 17; Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).<br />

. . materii prime: valve<br />

Valvă de scoică de apă dulce unio sp. perforată (SEG/II 33, tip V A2 c) (fig. 2/1, 3), descoperită în inventarul<br />

G7, păstrată în colecţiile Universităţii «1 Decembrie 1918» Alba Iulia, Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie. Aparţine subfazelor<br />

– 1 –


IIIb-IIIc, etapa de lo<strong>cu</strong>ire A. Piesă întreagă; lipsesc mici porţiuni ale cir<strong>cu</strong>mferinţei şi suprafeţei externe, exfoliate<br />

recent. Valvă de formă ovală neregulată, <strong>cu</strong> morfologia anatomică în bună parte nemodificată, având diametrul<br />

de 48,5/28 mm; perforaţia are o lungime de 12 mm, lăţimea maximă de 1,5 mm şi lăţimea minimă de 0,5 mm. Ca<br />

urme de intervenţie tehnică prezintă o perforaţie liniară, plasată excentric transversal. Piesa folosea drept materie<br />

primă pentru extragerea fragmentelor în vederea confecţionării rondelelor/mărgelelor discoidale plate perforate<br />

central. Perforaţia de formă liniară are contur neregulat, rezultat în urma aplicării procedeului de perforare prin<br />

per<strong>cu</strong>ţie indirectă sau presiune, probabil <strong>cu</strong> ajutorul extremităţii unei lame litice. Debitajul se referă la prelevarea<br />

(de<strong>cu</strong>parea) unui fragment de valvă probabil prin per<strong>cu</strong>ţie indirectă sau presiune, aplicată succesiv <strong>cu</strong> ajutorul<br />

capătului unei lame litice pe suprafaţa interioară a valvei; în urma aplicării acestui procedeu a rezultat perforaţia<br />

liniară specifică păstrată, având margini de contur neregulat, datorită microdesprinderilor produse prin şo<strong>cu</strong>l de<br />

impact (Beldiman, Sztancs 2005c; Beldiman, Ciută, Sztancs 2005, p. 30-31; Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).<br />

Valvă de scoică de apă dulce unio sp. (SEG/II 34, tip V A2 c) (fig. 2/2), descoperită în situl de la Şeuşa-„Gorgan”,<br />

în inventarul G7, păstrată în colecţiile Universităţii «1 Decembrie 1918» Alba Iulia, Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie.<br />

Aparţine subfazelor IIIb-IIIc, etapa de lo<strong>cu</strong>ire A. Piesa este întreagă; lipsesc mici porţiuni ale cir<strong>cu</strong>mferinţei şi<br />

suprafeţei externe, exfoliate recent. Valva are formă ovală neregulată, <strong>cu</strong> morfologia anatomică în bună parte nemodificată.<br />

Diametrul ei este de 66/33 mm. Nu prezintă urme de intervenţie tehnică; probabil servea drept materie<br />

primă pentru extragerea fragmentelor în vederea confecţionării rondelelor/mărgelelor discoidale plate perforate<br />

central (Beldiman, Sztancs 2005c; Beldiman, Ciută, Sztancs 2005, p. 30-31; Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).<br />

4. Aspecte paleotehnologice (fabricare şi utilizare)<br />

Utilizarea cochiliilor de moluşte pentru realizarea diverselor artefacte (unelte şi ustensile, podoabe etc.) este<br />

atestată de la începuturile paleoliti<strong>cu</strong>lui superior. Aspectele legate de confecţionarea podoabelor, inclusiv a rondelelor/mărgelelor<br />

plate (debitajul, fasonarea, perforarea, finisarea, modul de utilizare prin fixarea pe fir etc.) au fă<strong>cu</strong>t<br />

obiectul mai multor lucrări specializate (Barge-Mahieu 1991; Bălăşes<strong>cu</strong>, Radu 2004, p. 97, 225-226; Sztancs,<br />

Beldiman 2004a; Sztancs, Beldiman 2004b; Taborin 1974; Taborin 1991; Taborin 1993a; Taborin 1993b; Taborin<br />

1996; Taborin 2000; Yerkes 1993).<br />

Importanţa majoră a artefactelor <strong>din</strong> valve descoperite la Şeuşa-„Gorgan” rezidă în faptul că ele sunt în măsură<br />

să do<strong>cu</strong>menteze etapele tehnologice ale realizării acestui tip de piese de podoabă. Reconstituirea ipotetică a «lanţului<br />

operator» al confecţionării rondelelor <strong>din</strong> fragmente de valve beneficiază atât de o piesă finită (SEG/II 17),<br />

de materia primă aflată în faza incipientă a debitajului (SEG/II 33), cât şi de materia primă brută, nemodificată<br />

tehnic, stocată probabil în vederea prelucrării (SEG/II 34). Sunt marcate, astfel, cele trei etape de bază ale schemei<br />

operatorii. Specifi<strong>cu</strong>l fiecărei subetape se poate defini pe baza observaţiilor asupra parametrilor morfologici ai<br />

pieselor, conturându-se astfel imaginea întregului proces de transformare tehnică.<br />

Etapele «lanţului operator» (reconstituite ipotetic) al confecţionării rondelelor <strong>din</strong> valve sunt următoarele: ●<br />

prelevarea valvei (după extragerea/consumul ţesuturilor moi); ● de<strong>cu</strong>parea unui fragment de valvă prin per<strong>cu</strong>ţie<br />

indirectă sau presiune, aplicată succesiv <strong>cu</strong> ajutorul capătului unei lame litice; aplicarea acestui procedeu este<br />

ilustrată de urmele specifice păstrate pe piesa SEG/II 33 (perforaţie liniară); în urma acestor operaţii, suprafeţele<br />

păstrează aspectul anatomic nemodificat tehnic; circa 1/3 <strong>din</strong> cir<strong>cu</strong>mferinţă este constituită de marginea anatomică<br />

a valvei, prezervată special în acest scop în timpul operaţiei de debitaj şi fasonare; restul cir<strong>cu</strong>mferinţei are<br />

contur sinuos, rezultat prin debitaj şi fasonare; ● fasonarea (regularizarea) marginilor care poartă urmele debitajului<br />

prin abraziune axială şi oblică pe un suport dur fix (lespede de gresie); ● amenajarea centrală a dispozitivului<br />

de suspendare prin perforare de pe faţa superioară, re<strong>cu</strong>rgându-se la per<strong>cu</strong>ţie indirectă sau presiune, aplicată <strong>cu</strong><br />

un vârf litic sau de os.<br />

Nu trebuie pierdută <strong>din</strong> vedere situaţia asocierii în complexe a podoabelor în cadrul sitului de la SEG; <strong>din</strong><br />

inventarul G7 provin cele două valve de scoică Unio sp. (SEG/II 33-34), utilizate probabil ca materie primă<br />

pentru realizarea rondelelor de tip iii e4 şi un pandantiv pe fragment de defensă de mistreţ (sau vârf?) (SEG/II<br />

32). Putem formula concluzia ipotetică legată de confecţionarea în mediul domestic a acestor tipuri de podoabe<br />

şi posibilitatea ca ele să se combine în acelaşi ansamblu – <strong>din</strong>ţi perforaţi, pandantive, rondele/mărgele discoidale<br />

(şirag; <strong>cu</strong>sute pe suporturi diverse – textile, de piele etc.).<br />

– 1 –


5. Analogii. Concluzii<br />

O situaţie specială (prima de acest fel <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă de noi în stadiul actual al do<strong>cu</strong>mentării) este prezenţa în inventarul<br />

pieselor de podoabă de la SEG a rondelei de valvă de scoică; piesele de acest tip sunt semnalate în aria<br />

<strong>cu</strong>lturilor eneolitice Gumelniţa, Cu<strong>cu</strong>teni-Ariuşd şi Decea Mureşului (Todorova 2001, pl. 19/291; Kovács 1933;<br />

Sztáncsuj 2004; Sztáncsuj 2005 – <strong>cu</strong> bibliografia; adresăm şi <strong>cu</strong> acest prilej mulţumiri colegului Sztáncsuj Jószef<br />

Sándor pentru datele suplimentare furnizate <strong>cu</strong> multă amabilitate şi accesul la conţinutul studiului în manuscris).<br />

Artefactele <strong>din</strong> valve descoperite la Şeuşa-„Gorgan” do<strong>cu</strong>mentează <strong>integral</strong> etapele tehnologice ale realizării<br />

rondelelor/mărgelelor discoidale. Reconstituirea ipotetică a «lanţului operator» al confecţionării rondelelor <strong>din</strong><br />

fragmente de valve beneficiază atât de o piesă finită (SEG/II 17), de materia primă aflată în faza incipientă a debitajului<br />

(SEG/II 33), cât şi de materia primă brută, nemodificată tehnic (SEG/II 34), fiind marcate cele trei etape<br />

de bază ale schemei operatorii, conturându-se astfel imaginea procesului de transformare tehnică.<br />

În încheiere, considerăm că datele etalate au valoare ilustrativă pentru structura specifică a inventarului podoabelor<br />

<strong>cu</strong>lturii Coţofeni, definită a<strong>cu</strong>m mai clar pe baza criteriilor tipologice actuale. De asemenea, se ilustrează<br />

concret unele repere ale fenomenului paleotehnologic legat de prelucrarea materiilor dure animale în cadrul <strong>cu</strong>lturii<br />

menţionate, datele etalate putând deveni un punct de referinţă pentru studiile viitoare în acest domeniu.<br />

résumé<br />

identité sociale et parure en matières dures animales dans l’Énéolithique final de Roumanie: rondelles sur<br />

fragments de coquilles de lamellibranches de la <strong>cu</strong>lture Coţofeni.<br />

L’ouvrage propose une analyse morpho-technologique détaillée menée sur un petit lot d’objets de parure travaillés<br />

sur coquilles de lamellibranches (objets finies et matières premières en cours de transformation). Ils ont<br />

été découverts dans le site de Şeuşa – „Gorgan”, dép. d’Alba appartenant à la <strong>cu</strong>lture Coţofeni de l’Énéolithique<br />

final de la Roumanie pendant les fouilles des années 2000-2004 menées par le Dr. Marius-Mihai Ciută. Deux<br />

des objets proviennent des contextes stratigraphiques bien précisés (fosse, SEG/II 33-34). Ils se conservent dans<br />

les collections de l’Université «1 Décembre 1918», Fa<strong>cu</strong>lté d’Histoire, Alba Iulia. L’effectif compte trois pièces:<br />

rondelle/perle discoïdale sur coquille de lamellibranche (SEG/II 17); matières premières (coquilles de lamellibranche)<br />

en cours de transformation (SEG/II 33-34). Le Répertoire rassemble toutes les dates sur les objets: état<br />

de conservation, morphométrie, description intégrale – morphologie, l’étude technique (les étapes du débitage,<br />

du façonnage, les traces d’utilisation – décelées à l’œil nu et à bino<strong>cu</strong>laire). L’étape technique du débitage est<br />

illustrée par la per<strong>cu</strong>ssion indirecte ou la pression. Dans l’étape du façonnage on a appliqué des procédées comme<br />

l’abrasion transversale et oblique pour régulariser les marges brutes de débitage. La pression ou la per<strong>cu</strong>ssion<br />

indirecte a permis d’aménager le dispositif central d’attache. L’objet fini (SEG/II 17) ne porte des traces d’utilisation.<br />

Les objets sur coquilles de lamellibranches (Unio sp.) sont des apparitions rares parmi les parures de la<br />

<strong>cu</strong>lture Coţofeni. Dans l’effectif analysé on note la présence exceptionnelle des artefacts qui illustrent les étapes<br />

principales de la «chaîne opératoire» de la fabrication: ainsi on a: rondelle/perle discoïdale finie; deux valves en<br />

cours de transformation, dont une présente les traces de débitage par per<strong>cu</strong>ssion indirecte ou pression.<br />

Bibliografie<br />

BELDIMAN 1999 – Beldiman C., industria materiilor dure animale în paleoliti<strong>cu</strong>l superior, epipaleolitic şi neoliti<strong>cu</strong>l timpuriu<br />

pe teritoriul României, teză de doctorat, Institutul de Arheologie «Vasile Pârvan» al Academiei Române, Bu<strong>cu</strong>reşti<br />

BELDIMAN, CIUTĂ, SZTANCS 2005 – Beldiman C., Ciută M.-M., Sztancs D.-M., Industria materiilor dure animale în<br />

preistoria Transilvaniei: descoperirile aparţinând epocii eneolitice de la Şeuşa-„Gorgan”, com. Ciugud, jud. Alba, apulum,<br />

42, p. 27-52<br />

BELDIMAN, SZTANCS 2005a – Beldiman C., Sztancs D.-M., Piese preistorice de podoabă descoperite în peşteri hunedorene,<br />

Corviniana, 9, p. 41-80<br />

BELDIMAN, SZTANCS 2005b – Beldiman C., Sztancs D.-M., Piese de podoabă preistorice descoperite în peşteri hunedorene,<br />

în http://arheologie.ulbsibiu.ro/ membri/ c/ cv%20beldiman.htm; http: // arheologie.ulbsibiu.ro/ santiere/ hunedoara/<br />

piese_files/ frame.htm<br />

BELDIMAN, SZTANCS 2005c – Beldiman C., Sztancs D.-M., Şeuşa, com. Ciugud, jud. Alba, Punct: Gorgan. Date privind<br />

industria preistorică a materiilor dure animale, în M.-V. Angeles<strong>cu</strong>; I. Oberländer-Târnoveanu; Fl. Vasiles<strong>cu</strong> (coord.),<br />

– 0 –


Cronica cercetărilor arheologice <strong>din</strong> România. Campania 2004. A XXXiX-a Sesiune naţională de rapoarte arheologice,<br />

Jupiter-Mangalia, 25-28 mai 2005, CIMEC, Bu<strong>cu</strong>reşti, p. 370-374<br />

BELDIMAN, SZTANCS 2005d – Obiecte de podoabă neolitice timpurii <strong>din</strong> materii dure animale descoperite pe teritoriul<br />

României: brăţări de os, Anuarul Muzeului «Vasile Pârvan» Bârlad, 1, 2005 (sub tipar)<br />

BELDIMAN, SZTANCS 2005e – Beldiman C., Sztancs D.-M., Industria preistorică a materiilor dure animale <strong>din</strong> Peştera<br />

Cauce, în S. A. Luca, Cr. Roman, Dr. Diacones<strong>cu</strong>, H. Ciugudean, G. El Susi, C. Beldiman, Cercetări arheologice în<br />

Peştera Cauce (ii) (sat Cerişor, com. Lelese, jud. Hunedoara), Universitatea «Lucian Blaga» Sibiu, Institutul pentru<br />

Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Cultural Transilvănean în Context European, Bibliotheca Septemcastrensis V,<br />

Sibiu, p. 155-254<br />

CIUGUDEAN 2000 – Ciugudean H., eneoliti<strong>cu</strong>l final în Transilvania şi Banat: <strong>cu</strong>ltura Coţofeni, Muzeul Banatului, Timişoara<br />

CIUTĂ 2004 – Ciută M.-M., Cercetări arheologice sistematice la Şeuşa-„Gorgan” (com. Ciugud, jud. Alba), Patrimonium<br />

apulense, 4, p. 129-137<br />

CIUTĂ, GLIGOR, DAISA-CIUTĂ, RABSILBER, KOLBE 2005 – Ciută M.-M., Gligor A., Daisa-Ciută B., Rabsilber Th.,<br />

Kolbe E., Şeuşa, com. Ciugud, jud. Alba, Punct: Gorgan, în M.-V. Angeles<strong>cu</strong>; I. Oberländer-Târnoveanu; Fl. Vasiles<strong>cu</strong><br />

(coord.), Cronica cercetărilor arheologice <strong>din</strong> România. Campania 2004. A XXXiX-a Sesiune naţională de rapoarte arheologice,<br />

Jupiter-Mangalia, 25-28 mai 2005, CIMEC, Bu<strong>cu</strong>reşti, p. 367-369<br />

KOVÁCS 1933 – Kovács Şt., Cimitirul eneolitic dela Decia Mureşului, AISC, I, p. 3-15<br />

ROMAN 1976 – Roman P., Cultura Coţofeni, Institutul de Arheologie, Biblioteca de Arheologie XXVI, Bu<strong>cu</strong>reşti<br />

SZTANCS, BELDIMAN 2004a – Sztancs D.-M., Beldiman C., Piese de podoabă <strong>din</strong> materii dure animale descoperite în<br />

Peştera Mare, sat Cerişor, com. Lelese, jud. Hunedoara, Corviniana, 8, p. 97-109<br />

SZTANCS, BELDIMAN 2004b – Sztancs D.-M., Beldiman C., Podoabe preistorice <strong>din</strong> materii dure animale: o mărgea de<br />

Spondylus sp. descoperită în Peştera <strong>din</strong> Bordu Mare (sat Ohaba-Ponor, com. Pui, jud. Hunedoara), RevBist, 18, p. 9-21<br />

SZTANCS, BELDIMAN, CIUTĂ 2005 – Sztancs D.-M., Beldiman C., Ciută M.-M., Podoabe <strong>din</strong> materii dure animale<br />

aparţinând <strong>cu</strong>lturii Coţofeni descoperite recent în Transilvania, Anuarul Muzeului «Vasile Pârvan» Bârlad, 1, 2005 (sub<br />

tipar)<br />

SZTÁNCSUJ 2004 – Sztáncsuj J. S., The Aeneolithic Hoard at Ariuşd. A review of the available finds, în Gh. Dumitroaia (coord.),<br />

Cu<strong>cu</strong>teni. 120 ani de cercetări. Timpul bilanţului, Colocviu internaţional, 21-24 octombrie 2004, Centrul Internaţional<br />

de Cercetare a Culturii Cu<strong>cu</strong>teni, Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra Neamţ, Rezumate, Piatra Neamţ, p. 25-27<br />

SZTÁNCSUJ 2005 – Sztáncsuj J. S., The Aeneolithic Hoard at Ariuşd. A review of the available finds, în Gh. Dumitroaia<br />

(coord.), Actele colocviului Cu<strong>cu</strong>teni. 120 ani de cercetări. Timpul bilanţului, Colocviu internaţional, 21-24 octombrie<br />

2004, Centrul Internaţional de Cercetare a Culturii Cu<strong>cu</strong>teni, Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra Neamţ, Piatra Neamţ<br />

(sub tipar)<br />

TODOROVA 2001 – Todorova H., Kupferzeit-Schmuck aus Bulgarien, Sofia<br />

abrevieri bibliografice<br />

aiSC – Anuarul Institutului de Studii Clasice, Cluj<br />

apulum – Apulum. Acta Musei Apulensis, Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia<br />

CimeC – Institutul de Memorie Culturală, Ministerul Culturii şi Cultelor, Bu<strong>cu</strong>reşti<br />

Corviniana – Corviniana. Acta Musei Corvinensis, Muzeul «Castelul Corvinilor», Hunedoara<br />

RevBist – Revista Bistriţei, Complexul Muzeal Judeţean Bistriţa-Năsăud, Bistriţa<br />

explication des figures<br />

Fig. 1. Rondelle sur fragment de coquille de lamellibranche (Unio sp.) (SEG/II 17) de la <strong>cu</strong>lture Coţofeni<br />

découverte dans le site de Şeuşa-„Gorgan”: 1, vues générales et détails; origine de la matière première.<br />

Fig. . Valves de lamellibranches (Unio sp.) de la <strong>cu</strong>lture Coţofeni découvertes dans le site de Şeuşa-„Gorgan”:<br />

1, pièce SEG/II 33 – vues générales et détails; pièce SEG/II 34 – vues générales.<br />

– 1 –


Fig. 1. Rondelă <strong>din</strong> valvă de Unio sp. (SEG/II 17) aparţinând <strong>cu</strong>lturii coţofeni descoperită în aşezarea de<br />

la Şeuşa-„Gorgan”: 1, vederi generale şi de detaliu; originea materiei prime.<br />

– –


Fig. . Valve de Unio sp. aparţinând <strong>cu</strong>lturii coţofeni descoperite în aşezarea de la Şeuşa-„Gorgan”: 1,<br />

piesa SEG/II 33 – vederi generale şi de detaliu; piesa SEG/II 34 – vederi generale.<br />

– –<br />

© diana-maria SztanCS, Corneliu Beldiman<br />

Marius-Mihai CIUTĂ, 2008


oBservaŢıı prıvınd preZenŢa monedelor de tıp macedonean În doBroGea.<br />

un stadıu al proBlemeı<br />

– –<br />

Gabriel TAlMAţChI,<br />

Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa<br />

Începând probabil <strong>cu</strong> cea de a doua jumătate a secolului al IV-lea a. Chr. pătrund pe pieţele monetare <strong>din</strong> lumea<br />

greacă cantităţi semnificative de monede macedonene emise sub regii Filip al II-lea şi Alexandru cel Mare. Fie<br />

datorită unor pasaje istorice ce au afectat regiunea noastră, fie unor relaţii comerciale manifestate <strong>cu</strong> zonele tracice<br />

sudice, monedele macedonene încep să fie o prezenţă constantă în cadrul realităţilor socio-economice. Pe lângă<br />

emisiunile originale descoperite în Dobrogea, sunt şi numeroase (poate chiar majoritare) piese postume, inclusiv<br />

printre cele de bronz. Imposibilitatea examinării, de către noi, a tuturor acestor piese, problemă datorată pe de o<br />

parte localizării lor (diferite colecţii ale unor muzee sau institute de cercetare, pe de altă parte a modului selectiv<br />

de publicare, ne împiedică să facem <strong>cu</strong> acest prilej o analiză profundă. De aceea, ne rezervăm posibilitatea de a<br />

păstra rezervele <strong>cu</strong>venite, considerând ca fiind absolut necesară o reexaminare şi o reconsiderare a variate date<br />

<strong>din</strong> dosarul temei analizate. Totuşi, materialele existente în publicaţii, la care adăugăm pe cele inedite şi aflate la<br />

dispoziţia noastră, pot oferi în paginile următoare posibilitatea realizării unui stadiu al problemei analizate.<br />

Situaţia prezenţei monedelor de tip macedonean în Dobrogea are, după părerea noastră, o strânsă legătură <strong>cu</strong><br />

situaţia politică şi militară <strong>din</strong> teritoriul pontic, <strong>din</strong> a doua parte a secouelui IV şi începutul secolului III a. Chr.<br />

Apariţia statului macedonean la Dunăre, datorată ten<strong>din</strong>ţelor lui Filip al II-lea de a-şi asigura controlul Greciei şi a<br />

întregii Peninsule Balcanice a reprezentat un moment <strong>cu</strong> implicaţii importante asupra istoriei Dobrogei, în a doua<br />

jumătate a mileniului I a. Chr. Apropierea de fluviu a dat naştere la o serie de probleme geo-strategice, economice<br />

şi militare privitoare la natura relaţiilor <strong>cu</strong> coloniile greceşti de pe ţărmul Mării Negre. Acesta este contextul în<br />

care regele scit Atheas pătrunde în sudul Dunării (în 339 a. Chr. sau chiar la o dată mult anterioară 1 ) şi pune în pericol<br />

graniţa nordică a statului macedonean. Cauza apariţiei sale a fost pusă pe seama presiunii triburilor iraniene<br />

ale sarmaţilor, ce a determinat împingerea sciţilor spre Crimeea sau spre spaţiile extracarpatice şi dunărene 2 . Prin<br />

acţiunea de amploare declanşată în Dobrogea şi prin posibilitatea de atragere a unor puternice forţe autohtone de<br />

partea sa, Atheas devine un real pericol pentru Filip al II-lea în ten<strong>din</strong>ţa sa de <strong>cu</strong>cerire a întregii Tracii. Intervenţia<br />

militară macedoneană victorioasă 3 (şi pe fondul nerespectării succesiunii de către Atheas) pare să fi distrus posibilul<br />

nucleu scitic <strong>din</strong> apropierea Histriei, fiind asediate oraşe greceşti aflate de-a lungul litoralului de la nord de<br />

Odessos. Cu acest prilej se pare că teritoriul <strong>din</strong>tre Dunăre şi Mare a fost înglobat statului macedonean. În acest<br />

sens, Histria prezintă urmele unei distrugeri importante în acest moment, însă date de altă natură, ne-ar face să<br />

credem într-o refacere rapidă, <strong>cu</strong> o economie deschisă către pieţele sudice, aşa <strong>cu</strong>m o sugerează şi descoperirile<br />

monetare 4 .<br />

Odată <strong>cu</strong> debutul anului 335 a. Chr. 5 Alexandru Macedon porneşte într-o campanie de or<strong>din</strong> militaro-strategic<br />

în Thracia şi spre Dunăre, deosebit de importantă pentru îndeplinirea tuturor condiţiilor necesare în realizarea planurilor<br />

sale de mare anvergură în Orient. În final, Alexandru va alege să desfăşoare tratative de pace şi să creeze<br />

proiecte de colaborare <strong>cu</strong> părţile adverse, întrucât nu părea, <strong>din</strong> punct de vedere militar la acel moment, interesat<br />

de o confruntare decisivă 6 . Chiar dacă teritoriul dobrogean se pare că nu a fost atins în mod direct de acest eveniment<br />

militar, totuşi, finalitatea lui nu avea <strong>cu</strong>m să nu influenţeze viaţa economică, comercială şi politică a coloniilor<br />

vest-pontice, ca şi organizarea lor în cadrul unui sistem administrativ de margine a regatului macedonean.<br />

Importantă <strong>din</strong> perspectiva analizei noastre pare a fi, în perioada lui Alexandru cel Mare, campania generalului<br />

Zopyrion, fost guvernator al Traciei şi al Pontului Stâng. Acesta, în drumul spre stepele aflate la vărsarea în Pont a<br />

1 Ilies<strong>cu</strong> 1972, 61.<br />

2 Rus<strong>cu</strong> 2002 , 63.<br />

3 Nicores<strong>cu</strong> 1925, 22-28; Rădules<strong>cu</strong>, Bitoleanu 1998, 54.<br />

4 Preda, Nubar 1973, 52; privind rolul benefic <strong>din</strong> punct de vedere economic şi politic al Macedoniei asupra coastei de vest a Pontului<br />

Euxin, vezi Vulpe 1938, 78.<br />

5 Vulpe 2001, 457.<br />

6 Branga 1978, 35.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 24-36


Dunării a tre<strong>cu</strong>t prin teritoriul dobrogean, lăsând, după părerea noastră, numeroase urme monetare. Nu mai puţin<br />

de 30.000 de macedoneni şi aliaţi au fost lichidaţi în cadrul acestei campanii pentru supunerea oraşelor greceşti<br />

aflate pe coastele de nord ale Pontului Euxin 1 , alături de însuşi general, ucis lângă Olbia în 326 a. Chr. 2<br />

După decesul lui Alexandru Macedon (323 a. Chr.) şi împărţirea imperiului său, zona dobrogeană a fă<strong>cu</strong>t parte<br />

<strong>din</strong> Regatul Thraciei condus de Lysimach, ce considera Dunărea un hotar al statului său. Plecând de la premisele<br />

existente, având în vedere numeroasele stări de lucruri antimacedonene Lysimach a dus o politică bazată pe factorul<br />

militar. Astfel oraşele de pe coasta vestică a Mării Negre au fost obligate să accepte garnizoane militare 3 . Politica<br />

dură a diadohului (deşi sunt şi păreri ce consideră această ipoteză ca exagerată 4 ) a dat naştere la apariţia unei semnificative<br />

revolte a cetăţilor vest-pontice în anul 313 a. Chr., în fruntea lor fiind Callatis 5 . Conform informaţiilor lăsate<br />

posteriorităţii de Diodor, forţa deosebită a răscoalei a fost dată de buna colaborare <strong>din</strong>tre Callatis şi Histria pe de o<br />

parte, iar pe de alta de atragerea în vâltoarea confruntărilor a populaţiei <strong>din</strong> zonă. Lysimach reuşeşte să înfrângă printr-o<br />

intervenţie rapida revolta coaliţiei, însă asediul asupra cetăţii Callatis a fost de lungă durată, prima parte între 313<br />

– 311, a doua <strong>din</strong> 310 şi până în 308/307 a. Chr, dacă nu <strong>cu</strong>mva până în 304 a. Chr. 6 (fiind vorba, poate, chiar de o a<br />

doua răscoală). Între 309/308 regele Bosphorului Cimmerian, Eumelos (probabil şi agitatorul <strong>din</strong> umbră al revoltei),<br />

a oferit posibilitatea de şedere pentru 1000 de callatieni, plecaţi datorită asediului, în colonia Psoa 7 .<br />

Efectele negative ale unor astfel de expediţii şi mai <strong>cu</strong> seamă, efectele produse de finalitatea acestora, nu întotdeauna<br />

fericite penrtu autoritate regatului Macedoniei şi apoi a diadohului Traciei, ar fi trebuit să lase urme adânci<br />

în posibilităţile economico-comerciale ale coloniilor <strong>din</strong> vestul Pontului Euxin. Totuşi, se pare că realitatea locală<br />

este diferită de ceea ce s-ar fi putut, în mod logic petrece. La Histria, în ciuda evenimentelor politico-militare de<br />

care aminteam mai sus, ce au afectat mai mult sau mai puţin centrul, constatăm, şi pe baza relaţiilor pozitive avute<br />

<strong>cu</strong> populaţia autohtonă, obţinerea în secolul IV a. Chr., alături de efortul altor cetăţi, a unei mari cantităţi de produse<br />

cerealiere, fapt ce reiese <strong>din</strong> informaţia conform căreia, către jumătatea acestui veac, două treimi <strong>din</strong> cerealele<br />

care se consumau în Attica proveneau <strong>din</strong> Pont. În general, un aspect deosebit de important în ceea ce priveşte<br />

dezvoltarea relaţiilor economice şi comerciale între greci şi populaţia autohtonă îl reprezintă importul amforelor<br />

greceşti 8 . În acest sens, la Histria, observăm dezvoltarea relaţiilor comerciale <strong>cu</strong> unele centre importante ale lumii<br />

greceşti (spre exemplu Sinope, Thasos, Rhodos etc). Amforele provenind <strong>din</strong> Thasos <strong>cu</strong>nosc o penetrare pe piaţa<br />

oraşului milesian puternică începând <strong>cu</strong> mijlo<strong>cu</strong>l secolului IV a. Chr., <strong>cu</strong> un vârf în anii 329-317 şi un declin final<br />

odată <strong>cu</strong> jumătatea secolului III a. Chr. 9 În ansamblu, materialul amforic descoperit aici trădează prezenţa a mai<br />

multor etape de prosperitate, considerate vârfuri în cea ce priveşte <strong>din</strong>amica penetrări pieţii locale şi anume 320-<br />

310, 270-261, respectiv 190-181 a. Chr. 10 Deja în secolul IV a. Chr, aceeaşi cetate, care domină comerţul pe arii extinse<br />

de la nordul şi sudul Dunării, emite în monetăria locală cea mai mare serie de monede de argint (<strong>din</strong> punct de<br />

vedere cantitativ), fiind considerate şi cele mai frumoase exemplare <strong>din</strong> seriile histriene datorită stilului abordat.<br />

Aceste monede au fost destinate utilizării în tranzacţiile <strong>cu</strong> populaţia autohtonă şi nu par a fi fost folosite pe piaţa<br />

oraşului sau a imediatelor împrejurimi 11 . De asemenea, tot pe baza materialului amforic, s-a putut observa la Callatis<br />

dezvoltarea unei activităţi comerciale începând <strong>cu</strong> primul sfert al secolului IV a. Chr., <strong>cu</strong> produse aparţinând<br />

Heracleei Pontice, iar de la mijlo<strong>cu</strong>l aceluiaşi veac consemnăm apariţii sporadice a produselor <strong>din</strong> Thasos 12 , mult<br />

mai frecvente <strong>din</strong> a doua sa jumătate 13 şi <strong>cu</strong> o creştere amplă între 290-270 a. Chr. 14 , respectiv constantă până apro-<br />

1 Pippidi, Berciu 1965, 196.<br />

2 Pârvan 1982, 49-50; Rădules<strong>cu</strong>, Bitoleanu 1998, 55; Rus<strong>cu</strong> 2002, 73-78.<br />

3 Pippidi 1967 a, 155.<br />

4 Burstein 1984, 57-68.<br />

5 Alexandres<strong>cu</strong> 1968, 272; Lund 1992, 33-36; Avram, Poenaru Bordea 2001, 597.<br />

6 Poenaru Bordea 1974, 112.<br />

7 Pippidi, Berciu 1965, 215-216; Avram 1991, 104; Rus<strong>cu</strong> 2002, 86-87.<br />

8 Poenaru Bordea 1971, 501-505; Ni<strong>cu</strong>liţă 1994, 280; Mateevici 2002, 55.<br />

9 Avram 1996, 41.<br />

10 Conovici Conovici 2005, 109.<br />

11 Coja 1962, 37-38. 37-38.<br />

12 Avram 1996, 45.<br />

13 Buzoianu 1986, 407-415.<br />

14 Poenaru Bordea 1986, 335-351; Avram, Poenaru Bordea 1988, 28.<br />

– –


ximativ spre mijlo<strong>cu</strong>l secolului III a. Chr. 1 , moment de la care constatăm un declin marcant 2 . Alături de acestea,<br />

dar <strong>din</strong> primul sfert al secolului III <strong>cu</strong>noaştem o creştere semnificativă a produselor amforice <strong>din</strong> Sinope, pentru<br />

ca între anii 284 şi 263/262 a. Chr. să fie identificat un vârf deosebit <strong>din</strong> punct de vedere al penetraţiei comerciale 3 .<br />

Într-un studiu foarte recent privind <strong>din</strong>amica comerţului şi a transportului de amfore produse de Sinope, Thasos şi<br />

Rhodos, sunt certificate datele de mai sus, fiind identificată la Callatis intervalul cronologic manifestat prin prosperitate<br />

290-241 a. Chr. 4 considerate vârfuri în cea ce priveşte <strong>din</strong>amica penetrări pieţii locale. Se pare că cetatea<br />

a <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t o perioadă de apogeu economic şi comercial în secolele III-II a.Chr., atunci când <strong>cu</strong>noaştem existenţa<br />

unor relaţii intense, de or<strong>din</strong> politic, economic şi <strong>cu</strong>ltural <strong>cu</strong> centre <strong>din</strong> bazinul pontic şi egeo-mediteranean, înainte<br />

şi după conflictul <strong>cu</strong> Bizanţul 5 . O dovadă a prosperităţii de la Callatis, la sfârşitul secolului III a. Chr., sunt şi<br />

daniile consistente fă<strong>cu</strong>te de cetăţeni locali pentru ridicarea unui templu al zeului Dionysos 6 . Colonia doriană a <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t<br />

cea mai bună perioadă, <strong>din</strong> punct de vedere economic, în secolul III a. Chr. şi în prima jumătate a secolului<br />

II a. Chr. 7 , inscripţiile relevându-ne dovezi ale unei activităţi comerciale continue, desfăşurate pe o arie geografică<br />

largă <strong>din</strong> cadrul lumii greceşti 8 . Din punct de vedere monetar, atelierul de la Callatis emite odată <strong>cu</strong> jumătatea sau<br />

a doua parte a secolului IV a. Chr. 9 , monede de argint <strong>din</strong> tipul Herakles, pentru ca <strong>din</strong> secolul III până în secolul<br />

I a.Chr. să bată emisiuni de bronz <strong>din</strong> mai multe tipuri monetare. Apoi, conform materialului amforic descoperit<br />

la Tomis, activitatea comercială începe încă <strong>din</strong> secolul VI a. Chr., dar abia <strong>din</strong> secolul V a. Chr. putem vorbi de o<br />

viaţă economică intensă. Această situaţie se menţine şi în prima jumătate a secolului IV a. Chr 10 . În al doilea sfert al<br />

aceluiaşi veac 11 se poate observa, faţă de ceea ce s-a întâmplat până atunci, o restrângere semnificativă a volumului<br />

importurilor, aceasta şi pe fondul evenimentelor politice şi militare petre<strong>cu</strong>te în Dobrogea. Perioada de început a<br />

secolului III a. Chr. pare a reflecta un oarecare reviriment economic şi comercial 12 , pentru ca de la mijlo<strong>cu</strong>l acestui<br />

veac să constatăm o dezvoltare amplă a cetăţii, asistând la o liberalizare economică şi la obţinerea de către oraş a<br />

unei pieţe libere. În perioada anilor 220-70 a. Chr. se poate constata existenţa unei activităţi comerciale neîntrerupte<br />

la Tomis, ceea ce a fost de bun augur pentru evoluţia oraşului 13 . În jurul anului 260 a. Chr. Es pare că cetatea<br />

a început să bată monede 14 , expresie clară a independenţei sale economice şi financiare, ieşind <strong>din</strong> sfera de interes<br />

monetar a Histriei. 15<br />

Această politică expansivă în ceea ce priveşte emiterea de monedă de argint şi bronz în coloniile dobrogene<br />

Histria, Callatis şi Tomis nu intra în contradicţie <strong>cu</strong> autoritatea macedoneană. S-a constatat că Filip II nu a eliminat<br />

posibilitatea de a bate <strong>cu</strong> precădere monede de bronz <strong>cu</strong> diferite tipuri iconografice în polisuri aflate sub dominaţia<br />

sau supravegherea sa 16 . Fapt pentre<strong>cu</strong>t şi în cazul coloniilor greceşti aflate în arealul strâmtorilor 17 .<br />

Pentru Dobrogea s-a considerat, până a<strong>cu</strong>m câteva decenii, că difuziunea monedelor macedonene, <strong>cu</strong> precădere<br />

a celor de aur şi argint, a îmbrăcat o formă mai discretă 18 . Astfel, în cazul celei de tip Filip II, s-a invocat o<br />

pătrundere înceată şi într-o cantitate redusă <strong>cu</strong> atât mai mult <strong>cu</strong> cât, pentru o perioada de timp, emisiunile de argint<br />

ale Histriei au jucat, încă, un rol important ca monedă de valoare, <strong>cu</strong> o reputaţie bine conturată 19 . Totuşi, ulterior,<br />

1 Avram 1996, 45.<br />

2 Avram 1992, 8.<br />

3 Avram, Conovici, Poenaru Bordea 1990, 115.<br />

4 Conovici 2005, 109.<br />

5 Pippidi 1967 a, p. 52-53; Doruţiu-Boilă 1988, 248; Talmaţchi 1995, 24.<br />

6 Pippidi 1967 a, p. 54; Pippidi 1967 b, 159.<br />

7 Pippidi 1967 a, p. 51.<br />

8 Pippidi, Berciu 1965, 239.<br />

9 Preda 1969, 14.<br />

10 Buzoianu 1991, 92.<br />

11 Buzoianu 1986, 413.<br />

12 Buzoianu 1992, 125.<br />

13 Gramatopol, Poenaru Bordea 1968, 50.<br />

14 Avram, Poenaru Bordea 2001, 568.<br />

15 Poenaru Bordea 1970, 133-144.<br />

16 Picard 1990, 1-15.<br />

17 Lungu, Poenaru Bordea 2000, 292.<br />

18 Moisil 1928, 163-166; Preda 1956, 273.<br />

19 Preda 1956, 277; Mitrea 1965, 143-167; Mitrea 1983, 131, 133.<br />

– –


ea a fost catalogată ca un mare capitol <strong>din</strong> istoria cir<strong>cu</strong>laţiei monetare <strong>din</strong> Scythia Minor, <strong>cu</strong> numeroase trăsături<br />

proprii 1 . În acest sens s-a vorbit chiar de o dominaţie a monedei macedonene în cadrul cir<strong>cu</strong>laţiei monetare <strong>din</strong><br />

teritoriul respectiv 2 .<br />

În cadrul repertoriilor descoperirilor izolate de monede de tip macedonean şi a tezaurelor compuse <strong>din</strong> monede<br />

de tip macedonean <strong>din</strong> Dobrogea au fost identificate, în primul caz, aproximativ 50 de localităţi. Pe întreg spaţiul<br />

provinciei pontice au apărut un număr însemnat de descoperiri monetare de tip macedonean, fie că este vorba de<br />

emisiuni originale, fie de emisiuni postume. Am inventariat un număr total de aproximativ 58 de localităţi (plus<br />

Dobrogea passim şi Dobrogea de Nord), <strong>cu</strong> peste 2500 de exemplare. Cea mai mare parte a acestor monede<br />

provine <strong>din</strong> tezaure (aproximativ 2000), restul fiind descoperiri izolate. Dar, aşa <strong>cu</strong>m s-a observat şi pentru alte<br />

regiuni 3 , o parte <strong>din</strong> tezaure nu s-au re<strong>cu</strong>perat în totalitate şi atunci cifra noastră este pur aleatorie, <strong>cu</strong> precădere<br />

orientativă.<br />

La o privire generală, de început, remarcăm o situaţie echilibrată a descoperirilor între malul Dunării, interiorul<br />

provinciei şi malul Pontului Euxin. Litoralul vest-pontic şi linia Dunării par, totuşi, cele mai importante direcţii<br />

de penetrare în provincia pontică 4 , dar un cal<strong>cu</strong>l al numărului de exemplare izolate, prezente în fiecare zonă, ne<br />

oferă o supremaţie de netăgăduit a cordonului litoral, în frunte <strong>cu</strong> Histria.<br />

Au fost cartate şaisprezece tezaure monetare, la care se adaugă alte două <strong>din</strong> Dobrogea passim şi <strong>din</strong> Bulgaria<br />

de Nord-Est ce ar putea proveni <strong>din</strong> Cadrilater. Excluzându-le pe ultimele două <strong>din</strong> cal<strong>cu</strong>le, având în vedere că<br />

localizarea şi descoperirea lor vor rămâne incerte, constatăm că ele se dispun pe malul Dunării (6), respectiv pe<br />

cel al mării (3) şi în interiorul regiunii (7). Studiul acestor tezaure ne poate oferi posibilitatea de a identifica diferiţi<br />

parametri de analiză monetară, în baza unei populaţii monetare semnificative, ceea ce ne în<strong>cu</strong>rajează şi în situaţia<br />

de faţă. Harta descoperirilor de tezaure compuse <strong>din</strong> monede de tip macedonean ne semnalează o dispunere<br />

aproximativ haotică. Totuşi, putem să facem câteva observaţii. Astfel, în primul rând remarcăm că zona de nord<br />

a Dobrogei este prezentă doar <strong>cu</strong> un punct maxim reprezentat de descoperirea de la Tulcea. În schimb, jumătatea<br />

sudică este bine reprezentată, identificându-se două microzone de aglomerare a lor. Prima apare între Constanţa şi<br />

Mangalia, iar pe a doua o localizăm în colţul de sud-est al Dobrogei, unde cea mai bine reprezentată localitate este<br />

Satu Nou <strong>cu</strong> trei descoperiri. În privinţa datării lor, observăm o densitate a celor care se înscriu în secolele IV-III a.<br />

Chr Precizăm că nu am găsit în cadrul lor asociere de a piese realizate <strong>din</strong> metale diferite, singura excepţie putând<br />

fi, totuşi, la Dunavăţ, deoarece nu îi <strong>cu</strong>noaştem nici astăzi compoziţia exactă. Tezaurele compuse doar <strong>din</strong> piese de<br />

aur sunt în număr de trei, Cele compuse doar <strong>din</strong> piese de argint sunt în număr de şapte, iar cele formate <strong>din</strong> piese<br />

de bronz sunt cinci. Cu alte <strong>cu</strong>vinte, s-ar putea ca moneda de argint, în depozite gata constituite venite <strong>din</strong>spre<br />

sud, să fi fost mult mai apreciată şi căutată conform <strong>cu</strong> realităţile pieţelor locale. Pe de altă parte, dacă facem un<br />

total al pieselor <strong>din</strong> aceste tezaure imaginea ar fi alta, întrucât avem de a face <strong>cu</strong> aproximativ 1240 piese de aur,<br />

peste 212 piese de argint şi alte câteva sute de la Slava Rusă şi circa aproximativ 450 piese de bronz . În cazul<br />

celor de aur în proporţie de 100 % vorbim de stateri, iar în cazul celor de argint avem tetradrahme, în proporţie<br />

covârşitoare, şi drahme. Asupra acestor cifre ne exprimăm <strong>cu</strong>venitele rezerve având în vedere existenţa unor date<br />

incomplete referitoare la unele <strong>din</strong>tre tezaure (sau supradimensionate în cazul unor descoperiri mai vechi), aşa<br />

<strong>cu</strong>m de altfel am mai menţionat. În afară de monedele de tip macedonean, într-un singur tezaur, datat în jur de 315<br />

a. Chr., descoperit la Razdjal, observăm o asociere <strong>cu</strong> monede de argint emise de Histria (160/161 exemplare),<br />

alături de un stater emis la Pella, în anii 340/328 sau 323/315, de tip Filip II. Pentru cele două descoperiri catalogate<br />

la Dobrogea şi Bulgaria de Nord-Est observăm o preponderenţă a aurului în detrimentul argintului şi aceeaşi<br />

neasociere în compoziţie, fiind vorba de 25 de stateri şi 8 tetradrahme. De asemenea, constatăm apariţia în acelaşi<br />

tezaur a emisiunilor <strong>din</strong> tipurile Filip II şi Alexandru III (Dobrogea passim), apoi Filip II şi Lysimach (Tutrakan),<br />

respectiv Alexandru III, Filip III Arideul şi Lyimach (Dăeni) sau Alexandru III şi Lysimach (Satu Nou). Toate<br />

aceste asocieri sunt un alt indiciu al pătrunderii mai târzii a emisiunilor de tip macedonean, mai ales a celor de la<br />

Filip II şi a unora de la Alexandru III. Asta dacă nu <strong>cu</strong>mva unele <strong>din</strong>tre tezaurele menţionate au sosit în zonă gata<br />

1 Oberländer-Târnoveanu 1978, 68; Oberländer-Târnoveanu, 1; (mulţumim şi pe această cale dl. E. Oberländer-Târnoveanu pentru amabilitatea<br />

de a ne pune la dispoziţie acest manuscris, de fapt, o comunicare susţinută în anii 90 90 90 în cadrul unei sesiuni „Pontica”) .<br />

2 Mitrea 1984, 117.<br />

3 Mihăiles<strong>cu</strong>-Bârliba 1990, 58.<br />

4 Vertan, Talmaţchi 2001, 388.<br />

– –


a<strong>cu</strong>mulate <strong>din</strong> teritoriile sudice, tracice. Tezaurizarea şi a<strong>cu</strong>mularea acestor monede s-a datorat tocmai identificării<br />

lor <strong>cu</strong> rezerve de valoare, a<strong>cu</strong>mulări ale unor piese apreciate nu numai la nordul Dunării ci şi la sudul fluviului.<br />

Tezaurul de la Pelin 1 pare a fi printre cele mai bogate ca număr de piese, <strong>din</strong>tre cele ce beneficiază de informaţii<br />

şi date certe. Privitor la el remarcăm un orizont de tezaure similare, compuse <strong>din</strong> nominaluri de bronz, descoperite<br />

fie de-a lungul litoralului vest-pontic, fie în imediata apropiere a acestuia, ceea ce ar exclude o explicare a<br />

prezenţei lor doar pe baza unui capriciu individual, aşa <strong>cu</strong>m sunt cele <strong>din</strong> Bulgaria de la Ajtos (compus <strong>din</strong> 152<br />

monede de bronz, <strong>din</strong> care 146 de tip Filip II, cinci de tip Alexandru III şi una de tip Lysimach, datat în 300 a.<br />

Chr.) 2 , Asparuhovo (compus <strong>din</strong> 212 monede de bronz, <strong>din</strong> care 202 de tip Filip II şi zece de tip Alexandru III,<br />

datat în 325/310 a. Chr.) 3 , Cernevo (compus <strong>din</strong> 500 monede de bronz <strong>din</strong> tipurile Filip II şi Alexandru III, datat<br />

în 325/310 a. Chr.) 4 , Develt (compus <strong>din</strong> 15 kilograme de monede de bronz, <strong>din</strong> tipurile Filip II şi Alexandru III,<br />

datat în 325/310 a. Chr.) 5 , Gorica (compus <strong>din</strong> 60 monede de bronz, <strong>din</strong> tipul Filip II, datat în 340/330 a. Chr.) 6 ,<br />

Jarebi (compus <strong>din</strong> 300 monede de bronz, <strong>din</strong> tipurile Filip II şi Alexandru III, datat în 325/310 a. Chr.) 7 , Košarica<br />

(compus <strong>din</strong> 95 monede de bronz, <strong>din</strong> care 87 de tip Filip II şi cinci de tip Alexandru III, datat în 325/310 a. Chr.) 8<br />

şi Varna (compus <strong>din</strong>tr-un număr mic de monede de bronz, <strong>din</strong> tipurile Filip II şi Alexandru III, datat în 325/310 a.<br />

Chr.) 9 . Tezaurul de la Pelin conţine monede de la Filip II (71, 29 %), monede de la Alexandru III (27,48 %), două<br />

emisiuni anonime şi una de Lampsa<strong>cu</strong>s 10 . Depozitul de la Constanţa a fost descoperit în anul 1959 pe strada Maior<br />

Şonţu, la o adâncime de – 2,70 metri, în condiţii rămase până astăzi ne<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te. Monedele erau doar emisiuni<br />

de tip Filip al II-lea şi au fost, iniţial, în număr de 11 exemplare. Din păcate, tehnicile rudimentare de <strong>cu</strong>răţare,<br />

existente la momentul descoperirii, au condus la distrugerea a opt <strong>din</strong>tre ele, astfel că s-au mai păstrat doar trei<br />

piese 11 . Cel <strong>din</strong> Mangalia are tot un număr mic de piese constitutive, similar <strong>cu</strong> cel de la Constanţa.<br />

În continuare am dori să facem câteva observaţii asupra a două tezaure compuse <strong>din</strong> monede de bronz de tip<br />

macedonean, încă inedite, descoperite la Stejaru (jud. Tulcea) în 2006 şi în apropierea oraşului Tulcea (jud. Tulcea)<br />

în anul 2007. Tezaurul de la Stejaru este compus <strong>din</strong> 149 de moende de bronz, <strong>din</strong> care 89 exemplare de tip<br />

Filip II, 58 exemplare de tip Alexandru III şi două ce ar aparţine cetăţii Odessos <strong>din</strong> perioada autonomiei, fiind<br />

contramarcate. Emisiunile de tip Filip II prezintă pe revers, sub cal următoarele însemne, litere sau monograme:<br />

fulger (pe orizontală, verticală şi diagonală), capăt de suliţă orientată spre dreapta, respectiv spre stânga, semilună,<br />

măciucă, provă, petassos, delfin, trident, stea, arc, o creangă <strong>cu</strong> două trei ramuri stânga-dreapta şi câteva frunze şi<br />

probabil cap de capră, kantharos. Apoi apar sub cal literele A, A şi Y, A şi delfin, A şi I în ligatură, A şi P în ligatură,<br />

A şi I în ligatură şi B, A şi I în ligatură şi arc, E, E <strong>cu</strong> două liniuţe în formă de unghi în partea stânga centrală, E <strong>cu</strong><br />

o liniuţă ascendentă ce porneşte <strong>din</strong> stânga jos, E <strong>cu</strong> o liniuţă ascendentă ce porneşte <strong>din</strong> partea centrală stângă, E<br />

<strong>cu</strong> o liniuţă descendentă ce porneşte <strong>din</strong> partea centrală stângă, Δ, ΔΙ, ΔΥ, ΔΧ, I, Θ şi o liniuţă ce porneşte în jos,<br />

Θ, Γ, N, P. Emisiunile de tip Alexandru al III-lea prezintă pe revers literele şi însemnele A, Φ, I, K, Λ, Γ, E, ΔΙ,<br />

M, P întors, O, fulger, delfin, cap de suliţă spre stânga, respectiv spre dreapta; două linii intersectate sub formă de<br />

cruce şi spic (or<strong>din</strong>ea este a nr. de piese). De amintit şi faptul că, atât la monedele emise pentru Filip., cât şi la cele<br />

emise pentru Alexandru III există exemplare care nu prezintă pe avers sau pe revers simboluri sau litere de monetărie.<br />

Pe un număr de 26 de exemplare <strong>din</strong> tipul Filip II, pe revers, călăreţul poartă kausia. După părerea noastră,<br />

în acest stadiu incipient al cercetării. Credem că tezaurul a fost as<strong>cu</strong>ns la sfârşitul secolului IV (poate ultimele<br />

două decenii) şi începutul secolului III a. Chr. Tezaurul se păstrează în colecţia cabinetului numismatic al Băncii<br />

Naţionale al României şi la Cabinetul Numismatic al Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie <strong>din</strong> Constanţa.<br />

Tezaurul de la Tulcea a fost descoperit în apropierea oraşului, pe dealurile <strong>cu</strong>ltivate <strong>cu</strong> viţă de vie, fără a se mai<br />

1 Ocheşeanu 1974, 147-158.<br />

2 Thompson, Mørkholm, Kraay 1973, 111, nr. 842.<br />

3 Thompson, Mørkholm, Kraay 1973, 106, nr. 789.<br />

4 Thompson, Mørkholm, Kraay 1973, 106, nr. 790.<br />

5 Thompson, Mørkholm, Kraay 1973, 106, nr. 787.<br />

6 Thompson, Mørkholm, Kraay 1973, 100, nr. 732.<br />

7 Thompson, Mørkholm, Kraay 1973, 106, nr. 792.<br />

8 Thompson, Mørkholm, Kraay 1973, 106, nr. 788.<br />

9 Thompson, Mørkholm, Kraay 1973, 106, nr. 791.<br />

10 Ocheşeanu 1974, 148-149.<br />

11 Talmaţchi 2003, 27, nr. 5-7.<br />

– –


<strong>cu</strong>noaşte dacă exista şi un recipient metalic sau ceramic de păstrare. Era compus <strong>din</strong> 124 de exemplare de bronz,<br />

<strong>cu</strong> o stare de conservare foarte bună, monede emise pentru Filip II, Alexandru III si câteva monede histriene de<br />

bronz <strong>din</strong> timpul autonomei. Se păstrează într-o colecţie parti<strong>cu</strong>lară. Şi acest tezaur pare a fi fost îngropat pe ll<br />

asfârşitul secolului IV şi începutul secolului III a. Chr.<br />

În privinţa monedelor de tip macedonean descoperite în mod izolat în Dobrogea, au fost repertoriate peste 500<br />

de exemplare, excluzându-le <strong>din</strong> cal<strong>cu</strong>lul nostru pe acelea care apar catalogate la Dobrogea şi Dobrogea de Nord<br />

(44 monede). Cele <strong>din</strong> aur sunt în număr de peste 14 piese, cele <strong>din</strong> argint sunt peste 20 de exemplare, iar cele <strong>din</strong><br />

bronz sunt peste 420 piese. Menţionăm şi faptul că în cal<strong>cu</strong>lele noastre am omis, în mod intenţionat, descoperirile<br />

de la Cavarna unde ştim doar de apariţia a mai multor monede macedonene de bronz, fără a fi amintiţi şi emitenţii.<br />

La o simplă „aruncare de privire” se poate observa o prezenţă semnificativă a exemplarelor de bronz, intens<br />

folosite la tranzacţiile mărunte, starea de conservare a majorităţii lor fiind precară. Subliniem şi numărul mic de<br />

exemplare de aur şi argint, situaţie total diferită faţă de alte zone.<br />

Din punct de vedere al repartizării descoperirilor, monedele de al Filip al II-lea pare să se fi răspândit în tot<br />

teritoriul, fiind însă bine reprezentată mai ales de zona litorală şi apoi de linia Dunării. Aceasta <strong>din</strong> urmă se evidenţiază,<br />

<strong>din</strong> nou, prin spaţiul de sud est al teritoriului dobrogean şi <strong>cu</strong> câteva apariţii spre limita nordică, de-a<br />

lungul fluviului. Centrul teritoriului este destul de văduvit de astfel de descoperiri, observându-se, totuşi, câteva<br />

concentrări în nordul zonei şi în partea ei centrală. Monedele de tip Alexandru III repetă, aproape până la identitate,<br />

modul de repartiţie al monedelor de tip Filip II. Din nou zona aflată de-a lungul Pontului Euxin şi malul Dunării<br />

sunt bine populate <strong>cu</strong> descoperiri. Aceeaşi extremitate de sud-est a teritoriului, de data aceasta uşor extinsă spre interiorul<br />

spaţiului analizat, se evidenţiază şi a<strong>cu</strong>m. Zona centrală, tot timidă în apariţii, pare mai animată spre sudul<br />

său, dar într-o măsură modestă. Emisiunile de tip Filip III şi Lysimach sunt prezente doar de-a lungul litoralului<br />

marin (în proporţie covârşitoare) şi a malului dunărean (în proporţie modestă), prin descoperiri în două localităţi<br />

situate tot în colţul sud-estic al teritoriului dobrogean şi <strong>cu</strong> o unică apariţie în nord, la Isaccea. Zona centrală nu<br />

prezintă astfel de descoperiri monetare. În privinţa spaţiului de rezonanţă al emisiunilor de aur şi argint <strong>din</strong> tipurile<br />

Filip II, Alexandru III, Filip III şi Lysimach în provincia pontică am constat următoarele: în cazul celor realizate<br />

<strong>din</strong> aur ele au o prezenţă absolut minoră pe litoral, dar se găsesc pe malul fluviului, în zona de nord a teritoriului,<br />

în interiorul unor comunităţi greco-autohtone, ceea ce ar însemna că şi-ar fi atins obiectivul teoretic (la aceasta<br />

mai adăugăm şi descoperirea de la Băneasa, probabil tot într-o comunitate locală). Continuând pe aceeaşi linie<br />

observăm că, deşi în mod surprinzător cele de argint se îndesesc pe litoral, ele se înmulţesc şi pe malul dobrogean<br />

al fluviului, nu numai în nord, ci şi spre sud-est, unde avem numeroase descoperiri delimitate ca „capete de linie”<br />

de localităţile Cernavodă şi Silistra.<br />

În general, analizând şi încercând o privire de ansamblu în cazul descoperirilor izolate de monede de tip macedonean<br />

<strong>din</strong> spaţiul cercetat, constatăm o acoperire neuniformă a teritoriul dobrogean. Aceste piese folosite în<br />

schimburi comerciale, au beneficiat, în procesul lor de cir<strong>cu</strong>laţie de condiţii favorabile de or<strong>din</strong> politic, administrativ<br />

şi militar, care, se pare, au fost întrunite <strong>cu</strong> precădere de-a lungul litoralului pontic, dar şi de-a lungul malului<br />

Dunării 1 . Ele apar în special în polisurile greceşti (se poate vedea chiar o orbitare a acestor descoperiri în jurul lor),<br />

dar şi, într-o mai mică măsură, în micile aşezări getice sau greco-autohtone. În cazul polisurilor, <strong>din</strong> punct de vedere<br />

numeric, ca descoperiri izolate, se detaşează clar cetatea de la Histria <strong>cu</strong> imediatele sale împrejurimi, pre<strong>cu</strong>m<br />

şi aşezarea de la Sinoie, punctul Zmeica, aflată ori<strong>cu</strong>m în arealul celei <strong>din</strong>tâi. Colonia histriană se evidenţiază <strong>cu</strong><br />

nu mai puţin de peste 215 monede de bronz de tip Filip al II-lea şi Alexandru III, dar fără piese de argint sau aur.<br />

Histria „însumează un număr de piese care depăşeşte suma tuturor monedelor întâlnite pe piaţa internă a oraşului,<br />

în următoarele trei secole” 2 . Aceasta, alături de Constanţa şi Mangalia, deţine un procent de 63,82 % <strong>din</strong> totalul<br />

monedelor de tip Filip II, 52,98 % <strong>din</strong> totalul monedelor de tip Alexandru III, 50 % în cazul celor de tip Lysimach<br />

etc. Pe de altă parte subliniem lipsa emisiunilor de tip Filip III Arideul la Histria şi prezenţa redusă a exemplarelor<br />

de la Lysimach (doar 6). Comparativ <strong>cu</strong> Histria, celelalte trei colonii, Callatis, Tomis şi Argamum sunt mult mai<br />

modeste în descoperiri. Astfel Callatisul prezintă 10 monede de la Filip II (3,41 %), 4 de la Alexandru III (2,64<br />

%), nici una de la Filip III şi una de la Lysimach (7,14 %). Tomisul deţine 27 de monede de tip Filip II (9, 21 %),<br />

1 Talmaţchi 2006, 62.<br />

2 Preda, Nubar 1973, 52.<br />

– –


11 de tip Alexandru III (7,28 %), 4 de tip Filip III Arideul (80 %), nici una de la Lysimach şi una de la Alexandru<br />

IV. În sfârşit, Argamum beneficiază doar de prezenţa a două monede de la Alexandru III (1,32 % ). Surprinzător<br />

este faptul că nici o monedă de tip macedonean nu a apărut până în acest moment la Callatis în urma săpăturilor<br />

arheologice, ceea ce este un lucru destul de <strong>cu</strong>rios, dacă avem în vedere activitatea de specialitate desfăşurată aici<br />

de decenii. Singurele piese de aici provin fie <strong>din</strong> colecţii parti<strong>cu</strong>lare, fie <strong>din</strong> descoperiri fortuite 1 .<br />

Aşezarea de la Sinoie-Zmeica este localizată pe malul la<strong>cu</strong>lui Zmeica, într-un golf, nu departe de insula Lupilor.<br />

Săpăturile arheologice desfăşurate aici au trădat prezenţa diferitelor categorii ceramice (lucrată la mână, la<br />

roată – de tip local şi alta <strong>cu</strong> importante influenţe greceşti, de lux importată), a numeroase mănuşi ştampilate (de<br />

Rhodos, Thasos, etc.), a unor ziduri <strong>din</strong> piatră legate <strong>cu</strong> pământ, a diferite resturi de la varii edificii etc., care au<br />

permis datarea aşezării, neîntrerupt, în secolele V-II a. Chr. 2 În această aşezare, în condiţii fortuite, au fost descoperite<br />

47 de monede de tip Filip II (16,04 % <strong>din</strong> totalul celor de acest tip apărute în Dobrogea), 27 de monede de<br />

tip Alexandru III (17, 88 %) şi două de tip Lysimach (14,28 %). Aceste monede, prezente în zona Histriei, au ca<br />

material constitutiv bronzul şi erau folosite, probabil, în cir<strong>cu</strong>laţia măruntă locală. Lor li se adaugă existenţa emisiunilor<br />

de argint ale cetăţii sau chiar, nu mult mai târziu, de aur de tip macedonean. Din punctul nostru de vedere,<br />

şi nu numai 3 , credem că Histria, ca şi celelalte colonii de pe ţărmul dobrogean, nu a fost influenţată în sens negativ,<br />

<strong>din</strong> punct de vedere economic şi comercial, de venirea macedonenilor, un argument în acest sens fiind însuşi<br />

do<strong>cu</strong>mentul monetar. Atrag atenţia descoperirile de monede de la Filip al II-lea şi Alexandru cel Mare semnalate<br />

în aşezarea getică fortificată de la Adâncata-Floriile. Aceasta se află pe platoul nordic al dealului „Dedibal”, în<br />

punctul „Dealul Cişmelei”, ei adăugându-i-se o a doua, de tip deschis 4 . Deşi nu s-au exe<strong>cu</strong>tat săpături arheologice<br />

de aici provin numeroase materiale ca unelte de fier (brăzdar, topor, cosor), ceramică (getică lucrată <strong>cu</strong> mână, lucrată<br />

la roată, grecească de lux, amfore greco-elenistice, toarte de amfore ştampilate – de Thasos, Sinope, Rhodos,<br />

Cos), podoabe (fibulă), arme (vârfuri de săgeată <strong>cu</strong> trei muchii, vârf de suliţă) 5 , monede 6 etc. Aşezarea a fost datată<br />

în intervalul cronologic delimitat de secolele V (sau chiar sfârşitul secolului al VI-lea) – I a. Chr. 7<br />

Nu în ultimul rând vom menţiona situaţia descoperirilor izolate de monede de tip macedonean localizate doar<br />

Dobrogea passim şi Dobrogea de Nord. Astfel, sunt <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te în total un număr de 44 monede, <strong>din</strong> care 7 sunt <strong>din</strong><br />

aur, 10 <strong>din</strong> argint şi 30 <strong>din</strong> bronz. Pe emitenţi situaţia este astfel: monede de tip Filip II sunt în număr de 19 (43,18<br />

%), de tip Alexandru III sunt tot 19 (43,18 %), de tip Filip III avem una (2,27 %), de tip Lysimach sunt 4 (9,09 %)<br />

iar de tip Casandru este una (2,27 %), aceasta <strong>din</strong> urmă fiind singura, de acest fel, <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă în toată Dobrogea. În<br />

funcţie de metal şi emitent situaţia se prezintă după <strong>cu</strong>m urmează: emisiunile de tip Filip II sunt două de aur (4,54<br />

%), două de argint (4,54 %) şi 15 de bronz (34,09 %); cele de tip Alexandru III sunt 5 de aur (11,36 %), 3 de argint<br />

(6,81 %) şi 11 de bronz (25 %); cea de tip Filip III Arideul este de argint (2,27 %); cele de tip Lysimach sunt una<br />

de argint (2,27 %) şi trei de bronz (6,81 %) şi, în sfârşit, cea de la Casandru este <strong>din</strong> bronz (2,27 %).<br />

Analiza monedelor de tip macedonean descoperite în Dobrogea ne permite formularea câtorva ipoteze privind<br />

diferitele aspecte pe care le îmbracă rolul şi funcţia deţinute de acestea. Este <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă deja, <strong>din</strong> bibliografia de<br />

specialitate, relativa abundenţă a monedelor de bronz <strong>din</strong> tipurile Filip II şi Alexandru III în Dobrogea, <strong>cu</strong> precădere<br />

în polisurile de pe coasta de vest a Pontului Euxin 8 .<br />

Printre monedele de bronz se remarcă cele specifice lui Filip al II-lea (peste 293 de exemplare), lui Alexandru<br />

al III-lea (peste 151 de exemplare), lui Filip III Arideul (peste 5 exemplare), lui Lysimach (14 exemplare),<br />

lui Alexandru IV (un exemplar), apoi anonime de tip s<strong>cu</strong>t macedonean (7 exemplare ce prezintă pe avers un s<strong>cu</strong>t<br />

macedonean <strong>cu</strong> fulger, iar pe revers un coif macedonean 9 ), piese de Philippi (două exemplare care prezintă pe<br />

avers capul lui Herakles orientat spre dreapta, iar pe revers un trepied şi legenda ΦΙΛΙΠΠΩΝ 10 ) etc. Această simplă<br />

1 Talmaţchi 2006, 63.<br />

2 Irimia 1980, 67, nota 6; Buzoianu 2001, 125.<br />

3 Vulpe 1938, 85-86; Preda, Nubar 1973, 52.<br />

4 Irimia 2004-2005, 319, 341.<br />

5 Irimia 2004-2005, 320-340.<br />

6 Talmaţchi 1994, 231-233; Talmaţchi 1995-1996, 261-266; Talmaţchi 2001, 122, nr. 21-22, 125, nr. 40, 132, nr. 92-93.<br />

7 Irimia 2004-2005, 353, 358; Irimia 1999, 79.<br />

8 Preda 1980, 36.<br />

9 Price 1991, plate CL, nr. 407.<br />

10 SNG MACEDONIA, plate 8, nr. 295-299.<br />

– 0 –


înşiruire ne poate oferi o idee în ceea ce priveşte tabloul monedelor de tip macedonean pătrunse în Dobrogea,<br />

subliniind, având în vedere procentul diferit în care se găsesc, o eventuală pătrundere inegală <strong>cu</strong> o amplitu<strong>din</strong>e<br />

marcată, <strong>din</strong> punct de vedere cantitativ, de partea celor emise sub Filip II şi Alexandru III (aceasta şi dacă facem<br />

abstracţie de posibilitatea existenţei printre ele şi a celor emise posterior decesului celor doi suverani, <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te<br />

ca postume). Din păcate nu pot fi amintite şi atelierele producătoare, ele fiind incerte şi probabile, <strong>din</strong> Macedonia<br />

sau Grecia. Cea mai mare parte a monedelor de bronz sunt de regulă destul de tocite, fapt ce ar putea fi pus, pe de<br />

o parte, pe seama rămânerii lor un timp îndelungat în cir<strong>cu</strong>laţie, pe de altă parte pe posibilitatea utilizării lor destul<br />

de frecvente măcar pentru o vreme. Nu credem că ştanţele utilizate pentru baterea acestor monede au vreun rol în<br />

acest sens. Monedele macedonene de argint şi aur, de la Filip II, Alexandru III, Filip III Arideul şi Lysimach au<br />

avut o prezenţă mai mult sau mai puţin timidă, chiar sporadică, aşa <strong>cu</strong>m s-a afirmat <strong>cu</strong> aproximativ două decenii<br />

în urmă1 , sub forma tetradrahmelor, drahmelor, respectiv a staterilor şi a unui sfert de stater. Atelierele identificate<br />

pentru aceste piese sunt Amphipolis (cea mai mare parte <strong>din</strong>tre ele), Babylon, Colophon, Dium, Lampsa<strong>cu</strong>s,<br />

Lysimacheia, Thessala Trika etc. Prezenţa lor timidă, net inferioară faţă de alte zone, aşa <strong>cu</strong>m se întâmplă la<br />

nordul Dunării, lasă loc ipotezei că s-au manifestat ca mijloace de plată probabil impuse, nu <strong>din</strong> punct de vedere<br />

economic, ci militar şi politic. Ele au avut o valoare intrinsecă garantată, care s-a bu<strong>cu</strong>rat de un real succes <strong>cu</strong><br />

precădere în interiorul lumii autohtone. Chiar s-a sugerat o eventuală rezistenţă opusă la pătrunderea monedei de<br />

argint macedoneană datorită prezenţei şi vehi<strong>cu</strong>lării didrahmelor histrine în mediul autohton2 , nu numai de la nord<br />

de Dunăre, dar şi <strong>din</strong> interiorul Dobrogei.<br />

O trăsătură caracteristică a cir<strong>cu</strong>laţiei monetare macedonene este predominarea monedei de bronz3 , situaţie<br />

diferită faţă de alte zone, ca de exemplu la nord de Dunăre, în Muntenia4 şi în <strong>Moldova</strong>5 . Moneda de bronz apare,<br />

probabil, în lumea greacă, <strong>din</strong> a doua jumătate a secolului al V-lea a. Chr. şi este intens exploatată şi emisă odată<br />

<strong>cu</strong> secolul al IV-lea a. Chr. 6 , alături de cele <strong>din</strong> aur şi argint. Teoretic ea îşi pierde mult <strong>din</strong> valoare odată ieşită de<br />

pe piaţa oraşului emitent7 , beneficiind de aceasta doar în interiorul oraşului, fiind stabilită o rată de schimb datorită<br />

intereselor autorităţilor emitente8 , fiind destinată tranzacţiilor zilnice9 . Această prezenţă semnificativă a emisiunilor<br />

de bronz macedonene în teritoriul <strong>din</strong>tre Dunăre şi Marea Neagră, <strong>cu</strong> predilecţie a celor de tip Filip II, a fost<br />

deja semnalată10 . Un alt aspect interesant este legat de determinarea cronologică, de o secvenţă de pătrundere pe<br />

un anumit interval de timp, fapt dificil de stabilit. Astfel, cea mai mare parte <strong>din</strong> monedele de bronz ale lui Filip<br />

al II-lea par a fi postume11 , <strong>cu</strong> alte <strong>cu</strong>vinte emise după moartea acestuia, puţine fiind originale (situaţie valabilă şi<br />

pentru monedele de argint) 12 . S-a propus deja pentru pătrunderea monedei macedonene, <strong>cu</strong> precădere, perioada de<br />

manifestare a lui Alexandru III şi apoi a lui Lysimach13 .<br />

Pentru momentul penetrării lor am putea sugera o eventuală secvenţă cronologică exprimată prin pătrunderea<br />

lor încă <strong>din</strong> timpul lui Filip al II-lea şi apoi a lui Alexandru al III-lea, dar, probabil, <strong>cu</strong> apariţii intermitente14 . Apoi<br />

s-a afirmat posibilitatea venirii unor piese <strong>din</strong> primele serii alături de cele postume, <strong>cu</strong> alte <strong>cu</strong>vinte ceva mai târziu<br />

decât momentul baterii lor15 . Referitor la perioada lui Alexandru III, am individualiza ca moment de penetraţie<br />

al acestor monede campania generalului Zopyrion <strong>din</strong> jurul anului 326 a. Chr. De asemenea, s-a emis ipoteza<br />

apariţiei, în cea mai mare parte, abia odată <strong>cu</strong> perioada lui Lysimach16 . Această ultimă ipoteză poate fi susţinută<br />

1 Preda 1980, 36.<br />

2 Preda 1973, 24; Preda 1975, 64-65; Conovici 1979, 91.<br />

3 Preda, Nubar 1998, 51; Oberländer-Târnoveanu, 2.<br />

4 Preda, Nubar 1973, 51.<br />

5 Mihăiles<strong>cu</strong>-Bîrliba 1990, 63.<br />

6 Pe la 406/5 Atena îşi inaugurează atelierul monetar de bronzuri sub arhontele Kallias, vezi la Amandry 1990, 7.<br />

7 Rebuffat 1996, 146.<br />

8 Picard 1998, 7.<br />

9 Caccamo Caltabiano 1982, 89; Carradice, Price 1989, 99; Cahn 2000, 35.<br />

10 Mitrea 1965, 150-151.<br />

11 Mitrea 1971 b, 266-267; Oberländer-Târnoveanu 1978, 69; Preda 1998, p. 99; Talmaţchi 2003, 32.<br />

12 Mitrea 1971 a, 165-177.<br />

13 Preda 1956, 278.<br />

14 Talmaţchi 2006, 69.<br />

15 Preda 1998, 99.<br />

16 Oberländer-Târnoveanu, 7.<br />

– 1 –


şi dacă ne gândim că, spre exemplu la Histria, avem descoperiri de monede de tip Filip II şi de tip Alexandru ce<br />

au fost semnalate în urma săpăturilor arheologice <strong>din</strong> sectorul X, în context elenistic târziu. În acelaşi timp a fost<br />

identificată emiterea de didrahme ale cetăţii Histria, <strong>cu</strong> anumite variante de sigle, în intervalul 315-305 a. Chr.,<br />

considerat chiar un vârf pentru ritmul producţiei monetare de acest tip în colonie, <strong>cu</strong> alte <strong>cu</strong>vinte în timpul lui<br />

Lysimach 1 . Această politică ar fi, în acest sens, o continuare a celei monetare dusă de Filip II şi Alexandru III 2 . S-a<br />

sugerat chiar că emisiunile macedonene şi cele de argint ale Histriei au coabitat în operaţiunile financiare specifice<br />

epocii şi au fost în<strong>cu</strong>rajate şi utilizate de către autoritatea macedoneană în folos propriu 3 . În funcţie de anumite<br />

situaţii locale de interes politico-economic, prezenţa sporadică a monedelor emise de ultimul suveran al Thraciei<br />

în descoperirile <strong>din</strong> teritoriul pontic ar putea fi explicată prin aceea că ele nu par a fi fost prea bine primite de<br />

comunităţile dobrogene 4 . Politica dură dusă contra polisurilor greceşti şi manifestată prin pierderea autonomiei<br />

lor, apoi răscoalele desfăşurate contra conducătorului regatului trac, probabila interdicţie efemeră de emitere de<br />

monede, sunt câteva argumente pentru a explica o atmosferă încărcată, destul de neprielnică <strong>din</strong> punct de vedere<br />

economic, <strong>cu</strong> măsuri impuse pe căi politico-militare 5 . Pe de altă parte ştim că Lysimach a bătut monedă <strong>cu</strong> iniţialele<br />

sale abia <strong>din</strong> 306-305 a. Chr., dar tot <strong>din</strong> tipurile <strong>cu</strong> Filip II, iar <strong>din</strong> 297 a. Chr. emite monedă de tip Alexandru<br />

III, tot fără un portret al său 6 . Ori<strong>cu</strong>m, aceste monede de tip macedonean au pătruns, în majoritatea lor, ca efect<br />

al situaţiilor politico-militare, şi nu economice, petre<strong>cu</strong>te odată <strong>cu</strong> cea de a doua jumătate a secolului al IV-lea<br />

a. Chr. Aşa că, dacă totuşi ele s-au integrat în masa monetară existentă în Dobrogea, pe plan local au <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t,<br />

probabil, doar o cir<strong>cu</strong>laţie aparentă şi nu una reală. O altă trăsătură specifică prezenţei monedei de tip macedonean<br />

în Dobrogea ar fi, după părerea lui E. Oberländer-Tîrnoveanu 7 , existenţa unor imitaţii ale unor monede de bronz<br />

<strong>din</strong> tipurile Filip II şi Alexandru III, producerea lor fiind atribuită geţilor <strong>din</strong> Dobrogea. Diferenţele faţă de monedele<br />

de bronz originale s-ar datora, după părerea aceluiaşi cercetător, deosebirii de stil (foarte grosier), respectiv<br />

absenţei legendei 8 .<br />

În concluzie, studiul privind prezenţa monedei de tip macedonean în Dobrogea ne poate oferi informaţii şi<br />

sugera direcţii de investigare pentru elucidarea diferitelor aspecte referitoare la evenimente politice, militare şi<br />

economice, completându-le pe acelea oferite de alte izvoare aflate la dispoziţia cercetătorului 9 . Putem conchide<br />

semnalând existenţa unui număr mult mai redus al monedelor de aur şi argint faţă de cele de bronz. Prezenţa<br />

ultimelor în număr mare este o caracteristică a cir<strong>cu</strong>laţiei monedei de tip macedonean în Dobrogea, piesele de<br />

bronz fiind utilizate pentru tranzacţiile mărunte, locale. Aşa <strong>cu</strong>m de altfel am mai subliniat, sunt oferite <strong>din</strong> partea<br />

noastră, la unele probleme, doar sugestii, ipoteze, fără a avea pretenţia de a nu considera că pot fi, în funcţie şi de<br />

viitoarele descoperiri, oricând emendabile. Monedele de tip macedonean au jucat un rol important şi în evoluţia<br />

şi îmbogăţirea relaţiilor monetare locale dobrogene, în primul rând ale polisurilor greceşti, integrându-se masei<br />

monetare prezente pe piaţa locală. După <strong>cu</strong>m s-a observat, o mare parte a lor apare tocmai în polisuri şi <strong>cu</strong> precădere<br />

doar acolo.<br />

1 Dimitrov 1998, 216; Poenaru Bordea 2001, 17.<br />

2 Este vorba despre emiterea de tipuri locale (în argint şi bronz) pentru necesităţi limitate ca spaţiu de rezonanţă şi de tipuri regale pentru<br />

tot teritoriul statului macedonean.<br />

3 Dimitrov 1998, 217.<br />

4 Talmaţchi 2006, 69.<br />

5 Preda, Nubar 1973, 52-53.<br />

6 Thompson 1968, 165; Mihăiles<strong>cu</strong>-Bîrliba 1971, 198.<br />

7 Oberländer-Târnoveanu, 9.<br />

8 Oberländer-Târnoveanu, 9.<br />

9 Gorini 1980, 698.<br />

– –


BıBlıoGraFıe<br />

cataloaGe<br />

Price 1991 – M. J. Price, The coinage in the name of Alexander the Great and Philip Arrhidaeus, A British Museum Catalogue,<br />

Zürich-London, 1991.<br />

SNG Macedonia - Sylloge Nummorum Graecorum. The Royal Collection of coins and medals Danish National Museum.<br />

Macedonia, Copenhagen, 1943.<br />

* * *<br />

Alexandres<strong>cu</strong> 1968 - P. Alexandres<strong>cu</strong>, une nouvelle synthese de l`histoire des villes grecques de la Dobrudja a l`époque<br />

preromaine, RRH, 7, 1968, 2, p. 263-279.<br />

Amandry 1990 - M. Amandry, introduction, în Pierre Strauss, Collection Maurice Laffaille. Monnaies grecques en bronze,<br />

Bâle, 1990.<br />

Avram 1991 - A. Avram, unterschungen zur Geschichte des Territoriums von Kallatis in griechischer Zeit, Dacia, N. S., 35,<br />

1991, p. 103-137.<br />

Avram 1992, Al. Avram, importul amforelor ştampilate thasiene la Histria, rezumatul tezei de doctorat, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

Avram 1996 - A. Avram, Histria. Les résultats des fouilles. Viii, Les timbres amphoriques, 1. Thasos, Bucarest-Paris, 1996.<br />

Avram, Conovici, Poenaru Bordea 1990 – Al. Avram, N. Conovici, Gh. Poenaru Bordea, Étude quantitative sur les timbres<br />

amphoriques sinopéens de Callatis, Dacia, N. S., 34, 111-127.<br />

Avram, Poenaru Bordea 1988 - Al. Avram, Gh. Poenaru Bordea, nouveaux timbres amphoriques thasiens de Callatis, Dacia,<br />

N. S., 32, 1-2, p. 27-35.<br />

Avram, Poenaru Bordea 2001 - A. Avram, Gh. Poenaru Bordea, Coloniile greceşti <strong>din</strong> Dobrogea, în istoria Românilor, vol. i.,<br />

Moştenirea Timpurilor Îndepărtate, coord. Mircea Petres<strong>cu</strong>-Dîmboviţa, Alexandru Vulpe, Bu<strong>cu</strong>reşti, 2001, p. 533-634.<br />

Branga 1978 - N. Branga, Aspecte şi permanenţe traco-romane, Cluj, 1978.<br />

Burstein 1984 - S. M. Burstein, Lysimachus the Gazophylax: a modern scholarly myth?, în Ancient Coins of the Graeco-Roman<br />

World, Nickel Numismatic Paper, 1984, p. 57-68.<br />

Buzoianu 1986 – L. Buzoianu, Les premières importations d`amphores timbrées dans les citées grecques de Tomis et de<br />

Callatis, în BCH, supplèment XIII, Recherches sur les amphores greques, 1986, p. 407-415.<br />

Buzoianu 1991 - L. Buzoianu, Tipuri de amfore de sec. Vi-iV a. Chr. descoperite la Tomis, Pontica, 24, 1991, p. 75-96.<br />

Buzoianu 1992 – L. Buzoianu, importuri amforice la Tomis în perioada elenistică, Pontica, 25, 1992, p. 99-165.<br />

Buzoianu 2001 - L. Buzoianu, Civilizaţia greacă în zona vest-pontică şi impactul ei asupra lumii autohtone (sec. Vii-iV a.<br />

Chr.), Constanţa, 2001.<br />

Cahn 2000 – H. A. Cahn, La moneta greca dalle guerre persiane ad Alessandro Magno, în La Moneta Greca e Romana,<br />

Roma, 2000, p. 33-43.<br />

Caltabiano Caccamo 1982 – M. C. Caltabiano, La moneta di bronzo e l`economia delle poleis magno-greche nei secc. Ve – iV<br />

a. C., în Actes du 9ème Congrès international de numismatique, Berne, septembre 1979, vol. i, Procee<strong>din</strong>gs of the 9th<br />

international Congress of numismatics, Berne, septembre 1979, éditeurs T. Hackens et R. Weiller, Louvain-La-Neuve,<br />

1982, p. 89-93.<br />

Carradice, Price 1989 – I. Carradice, M. J. Price, Coinage in the Greek World, London, 1989.<br />

Coja 1962 – M. Coja, Activitatea meşteşugărească la Histria în sec. Vi-i î .e. n., SCIV, 13, 1962, 1, p. 19-46.<br />

Conovi 1979 – N. Conovici, Contribuţii numismatice privind legăturile Histriei <strong>cu</strong> geţii de la Dunăre în secolele Vi-ii î .e<br />

.n., SCIVA, 30, 1979, 1, p. 87-93.<br />

Conovici 2005 – N. Conovici, The dynamics of trade in transport amphoras from Sinope, Thasos and Rhodos on the Western<br />

Black Sea Coast: a comparative approach, în Chronologies of the Black Sea area in the period c. 400-100 BC, edited by<br />

Vladimir F. Stolba and Lise Hannestad, Black Sea Studies 3, Danish National Research Foundations Centre for Black<br />

Sea Studies, Aarhus University Press, Aarhus, 2005, p. 97-117.<br />

Dimitrov 1998 – K. Dimitrov, CH iV 28 et la chrolonogie des monnaies d`argent d`Histria au 4e siècle av. J .C., în Stephanos<br />

nomismatikos, Schönert-Geiss zum 65. Geburstag, Berlin, 1988, p. 215-219.<br />

Doruţiu-Boilă 1988 - E. Doruţiu-Boilă, Relaţii externe ale cetăţii Callatis în epocă elenistică, SCIVA, 39, 1988, 3, p. 243-<br />

249.<br />

Gorini 1980 – G. Gorini, la monetazione, în Da Aquaileia a Venezia, Cultura, Contatti e Tradizioni, Milano, 1980, p. 697-749.<br />

Gramatopol, Poenaru Bordea 1968 - M. Gramatopol, Gh. Poenaru Bordea, Amfore ştampilate <strong>din</strong> Tomis, SCIV, 19, 1968, 1,<br />

p. 41-61.<br />

– –


Ilies<strong>cu</strong> 1972 - V. Ilies<strong>cu</strong>, Cu privire la data aşezării sciţilor în Dobrogea, CercetIst, 3, 1972, p. 60-63.<br />

Irimia 1980 - M. Irimia, Date noi privind aşezările getice <strong>din</strong> Dobrogea în a doua epocă a fierului, Pontica, 13, 1980, p. 66-<br />

118.<br />

Irimia 1999 – M. Irimia, unelte de fier <strong>din</strong> aşezarea getică fortificată de la Adâncata (com. Aliman, jud. Constanţa), Pontica,<br />

32, 1999, p. 73-82.<br />

Irimia 2004-2005 - M. Irimia, Descoperiri getice în zona Adâncata (com. Aliman, jud. Constanţa), Pontica, 37-38, 2004-<br />

2005, p. 319-384.<br />

Lund 1992 - H. S. Lund, Lysimachus. A Study in early Hellenistic Kingship, London-New York, 1992, p. 33-36.<br />

Lungu, Poenaru Bordea 2000 - V. Lungu, Gh. Poenaru Bordea, un trésor de monnaies d`istros à Orgamé, în Civilisation<br />

grecque et <strong>cu</strong>ltures antiques Periphériques, hommages à Petre Alexandres<strong>cu</strong> à son 70 e anniversaire, édités par A. Avram<br />

et M. Babeş, Bucarest, 2000, p. 282-300.<br />

Mateevici 2002 - N. Mateevici, Difuzarea amforelor greceşti în interfluviul Siret-Prut în sec. Vi-începutul secolului ii a. Chr.,<br />

Tyrageţia, 11, 2002, p. 55-62.<br />

Mihăiles<strong>cu</strong>-Bîrliba 1971 – V. Mihăiles<strong>cu</strong>-Bîrliba, Descoperirile monetare şi legăturile <strong>din</strong>tre tracii sud-dunăreni şi lumea<br />

geto-dacă, MemAntiq, 3, 1971, p. 198-205.<br />

Mihăiles<strong>cu</strong>-Bîrliba 1990 – V. Mihăiles<strong>cu</strong>-Bîrliba, Dacia răsăriteană în secolele Vi-i î. e. n.. economie şi monedă, Iaşi,<br />

1990.<br />

Mitrea 1965 - B. Mitrea, Descoperirile monetare şi legăturile de schimb ale Histriei <strong>cu</strong> populaţiile locale în sec. V-iV î. e. n.,<br />

St Cl, 7, 1965, p. 143-167.<br />

Mitrea 1971 a – B. Mitrea, Problema monedelor postume de tip Filip al ii-lea aflate în Dacia, SCIV, 22, 1971, 2, p. 165-<br />

177.<br />

Mitrea 1971 b – B. Mitrea, Două probleme de numismatică dobrogeană, Pontica, 4, 1971, p. 263-268.<br />

Mitrea 1983 – B. Mitrea, La monnaie de la ville d`Histria chez les géto-daces et est-Carpathiques, QTNAC, 12, 1983, p.<br />

119-133.<br />

Mitrea 1984 - B. Mitrea, etape cronologice în relaţiile Histriei <strong>cu</strong> geto-dacii pe baza monedelor, Thraco-Dacica, 5, 1984,<br />

1-2, p. 111-122.<br />

Moisil 1928 - C. Moisil, introducere în numismatica Dobrogei, în Dobrogea, 50 de ani de viaţă românească, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1928,<br />

p. 163-166.<br />

Nicores<strong>cu</strong> 1925 - P. Nicores<strong>cu</strong>, La campagne de Philippe en 339, Dacia, 2, 1925, p. 22-28.<br />

Ni<strong>cu</strong>liţă 1994 - I. Ni<strong>cu</strong>liţă, Relaţiile populaţiei autohtone <strong>din</strong> nordul şi nord-vestul Pontului euxin <strong>cu</strong> lumea greacă în mileniul<br />

i î. Chr., în Relations Thraco-illyro-Helléniques, Actes du XiVe Symposium national de Thracologie (à participation<br />

internationale), Băile Her<strong>cu</strong>lane (14-19 septembre 1992), édités par Petre Roman et Marius Alexianu, Bucarest, 1994, p.<br />

279-285.<br />

Oberländer-Târnoveanu 1978 – E. Oberländer-Târnoveanu, Aspecte ale cir<strong>cu</strong>laţiei monedei greceşti în Dobrogea de nord<br />

(sec. Vi î. e. n.-i e. n.), Pontica, 11, 1978, p. 59-87.<br />

Oberländer-Târnoveanu - E. Oberländer-Târnoveanu, Aspects de la cir<strong>cu</strong>lation des monnaies du type macédonien dans la<br />

région des Bouches du Danube, manuscris.<br />

Ocheşeanu 1974 - R. Ocheşeanu, Le trésor de monnaies macédoniennes de bronze découvert à Pelin. note prèliminaire,<br />

Pontica, 7, 1974, p. 147-158.<br />

Pârvan 1982 - V. Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1982.<br />

Picard 1998 – O. Picard, La valeur des monnaies grecques en bronze, RN, 153, 1998, p. 7-18.<br />

Pippidi 1967 a - D. M. Pippidi, Contribuţii la istoria veche a României, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1967.<br />

Pippidi 1967 b, D. M. Pippidi, „A doua întemeiere” a Histriei, în lumina unui do<strong>cu</strong>ment inedit, StCl., 9, 1967, p. 153-166.<br />

Pippidi, Berciu 1965 – D. M. Pippidi, D. Berciu, Din istoria Dobrogei. Geţi şi greci la Dunărea de Jos <strong>din</strong> cele mai vechi<br />

timpuri până la <strong>cu</strong>cerirea romană, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1965.<br />

Poenaru Bordea 1970 – Gh. Poenaru Bordea, Dis<strong>cu</strong>ţii pe marginea cîtorva monede străine <strong>din</strong> Dobrogea antică, SCIV, 21,<br />

1970, 1, p. 133-144.<br />

Poenaru Bordea 1971 – Gh. Poenaru Bordea, Însemnări privind amforele ştampilate, SCIV, 22, 1971, 3, p. 501-505.<br />

Poenaru Bordea 1974 - Gh. Poenaru Bordea, Le trésor de Mărăşeşti. Les statères en or des cités du Pont Gauche et le<br />

problème des relations avec le monde grec et les populations locales aux iVe –ie siècles av. n.è., Dacia N. S., 18, 1974,<br />

p. 103-125.<br />

Poenaru Bordea 1986 - Gh. Poenaru Bordea, Les timbres amphoriques de Thasos à Callatis, în Recherches sur les amphores<br />

grecques, édités par J.-Y Empereur et Y. Garlan, Athènes-Paris, (BCH, Suppl. XIII), p. 335-351.<br />

– –


Poenaru Bordea 2001 – Gh. Poenaru Bordea, Atelierul monetar al cetăţi istros în perioada autonomiei, în Simpozion de numismatică,<br />

dedicat împlinirii a patru secole de la prima unire a românilor sub Mihai Voievod Viteazul, Chişinău, 28-30<br />

mai 2000, Comunicări, studii şu note, Bu<strong>cu</strong>reşti, 2001, p. 9-33.<br />

Preda 1956 - C. Preda, Triburile geto-dace şi cir<strong>cu</strong>laţia monedelor lui Filip al ii-lea la nord de Dunăre, SCIV, 7, 1956, 3-4,<br />

p. 267-288.<br />

Preda 1969 - C. Preda, Moneda antică în România, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1969.<br />

Preda 1973 - C. Preda, Monedele geto-dacilor, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1973.<br />

Preda 1975 - C. Preda, De ce nu s-au emis monede geto-dacice în Dobrogea?, BSNR, 67-79, 1975, p. 63-68.<br />

Preda 1980 - C. Preda, Descoperirea de la Murighiol (jud. Tulcea) şi unele aspecte ale cir<strong>cu</strong>laţiei monedelor olbiene la Dunărea<br />

de Jos, SCN, 7, 1980, p. 35-42.<br />

Preda 1998 – C. Preda, istoria monedei în Dacia preromană, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1998.<br />

Preda, Nubar 1973 - C. Preda, H. Nubar, Histria iii. Descoperirile monetare 1914-1970, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1973.<br />

Rădules<strong>cu</strong>, Bitoleanu 1998 – A. Rădules<strong>cu</strong>, I. Bitoleanu, istoria Dobrogei, Constanţa, 1998.<br />

Rebuffat 1996 – F. Rebuffat, La monnaie dans l`Antiquité, Paris, 1996.<br />

Rus<strong>cu</strong> 2002 – L. Rus<strong>cu</strong>, Relaţiile externe ale oraşelor greceşti de pe litoralul românesc al Mării negre, Cluj-Napoca, 2002.<br />

Talmaţchi 1994 - G. Talmaţchi, noi descoperiri monetare în satul Adâncata (jud. Constanţa), Pontica, 27, 1994, p. 231-<br />

233.<br />

Talmaţchi 1995 - G. Talmaţchi, Cir<strong>cu</strong>laţia monedelor greceşti în Dobrogea şi în zona extracarpatică (secolele V-i a. Chr.),<br />

Crisia, 25, 1995, p. 23-35.<br />

Talmaţchi 1995-1996 – G. Talmaţchi, Din nou despre cir<strong>cu</strong>laţia monetară antică în zona Floriile-Adâncata (jud. Constanţa),<br />

Pontica, 28-29, 1995-1996, p. 261-266.<br />

Talmaţchi 2001 – G. Talmaţchi, Contribuţii privind cir<strong>cu</strong>laţia monetară dobrogeană în secolele Vi-i a. Chr., AUDC, seria<br />

istorie, 4, 2001, p. 120-145.<br />

Talmaţchi 2003 - G. Talmaţchi, Descoperiri monetare macedonene în Dobrogea, BSNR, 92-97, 1998-2003, 146-151, 2003,<br />

p. 27-37.<br />

Talmaţchi 2006 – G. Talmaţchi, Monedele de tip macedonean în Dobrogea, Sfântu Gheorghe, 2006.<br />

Thompson 1968 – M. Thompson, The Mints of Lysimachus, în esay in Greek Coinage presented by Stanley Robinson, Oxford,<br />

1968.<br />

Thompson, Mørkholm, Kraay 1973 - M. Thompson, O. Mørkholm, C. M. Kraay, An inventory of Greek coin hoards, The<br />

American numismatic Society, New York, 1973.<br />

Vertan, Talmaţchi 2001 - A. Vertan, G. Talmaţchi, Aspecte ale cir<strong>cu</strong>laţiei monetare de tip Alexandru al iii-lea în Dobrogea,<br />

în istro-Pontica. Muzeul tulcean la a 50-a aniversare 1950-2000. Omagiu lui Simion Gavrilă la 45 de ani de activitate<br />

1955-2000, Tulcea, 2001, p. 387-392.<br />

Vulpe 2001 - A. Vulpe, istoria şi civilizaţia spaţiului carpato-dunărean între mijlo<strong>cu</strong>l secolului al Vii-lea şi începutul secolului<br />

al iii-lea a. Chr., în istoria Românilor, vol. i., Moştenirea Timpurilor Îndepărtate, coord. Mircea Petres<strong>cu</strong>-Dîmboviţa,<br />

Alexandru Vulpe, Bu<strong>cu</strong>reşti, 2001, 2001, p. 451-500.<br />

Vulpe 1938 - R. Vulpe, Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucarest, 1938.<br />

summary<br />

observations regar<strong>din</strong>g the presence of the coins of the macedonian type in dobruja.<br />

a phase of the problem<br />

Starting with the second half of the 4 th century B. C., significant quantities of Macedonian coins, issued under<br />

Philip II and Alexander the Great, begin to enter the Greek monetary markets. Either due to some historical passages,<br />

that affected our region or to some commercial relations with the southern Thracian areas, the Macedonian<br />

coin started to be a constant presence within the framework of the social and economic realities. At a general, initial<br />

look, we observe a balancing of the discoveries, between the banks of the Danube, the interior of the province<br />

and the shore of the Euxine Sea. The west-Pontic shore and the line of the Danube seem to be, however, the most<br />

important directions of penetration from the Pontic province, but if we cal<strong>cu</strong>late the number of isolated items, present<br />

in every area, we distinguish the undoutable supremacy of the coastal band, lead by Histria. A characteristic<br />

traits of the Macedonian monetary cir<strong>cu</strong>lation is the predominance of the bronze coin, a situation that is different<br />

– –


from the other areas, as, for example, to the north of the Danube, in Muntenia and <strong>Moldova</strong>. The bronze coin<br />

probably appeared in the Greek world, from the second half of the 5 th century B. C. and it is intensely exploited<br />

and emitted, starting with the 4 th century B. C., along with the gold and silver ones. Theoretically, it loses much of<br />

its value once it leaves the market of the emitter-city, and it enjoyed its value only inside its city, as it was established<br />

a rate of exchange due to the interests of the emitting authorities, being meant for the daily transactions.<br />

This significant presence of the Macedonian bronze emissions in the territory between the Danube and the Black<br />

Sea, mainly those of the type Philip II, was already recorded. Another interesting aspect is connected with the<br />

chronological determination and with a chronological penetration sequence, a fact that is diffi<strong>cu</strong>lt to as certain.<br />

Thus, most of the bronze coins of Philip II seem to be posthumous, in other words, issued after his death, few of<br />

them original (a situation that goes also for the silver coins). It has already been proposed, for the penetration of<br />

the Macedonian coin, chiefly the period of manifestation of Alexander III and then of Lysimachos.<br />

For the moment of their penetration, we could suggest an eventual chronological sequence, expressed by their<br />

penetration as early as the time of Philip II and then of Alexander III, but probably with intermittent appearances.<br />

Then it was asserted that some of the pieces from the first series came with the posthumous ones in other words, a<br />

little later than the moment of their striking. Also, we have emitted the hypothesis of their appearance only starting<br />

with the period of Lysimachus. This last hypothesis can also be sustained if we think that, for instance in Histria,<br />

we have discoveries of coins of the types Philip II and Alexander III, made as a result of the archaeological excavations<br />

from sector X, in a late Hellenistic context. At the same time, we have identified the emission of didrachmas<br />

from Histria, with some variants of initials in the interval 315-305 B. C., considered even to be a peak, for the<br />

rhythm of the monetary production of this type in the colony, in other words, during the time of Lysimachus. This<br />

policy is, in this respect, only a continuation of the monetary polycy of Philip II and Alexander III. It was even<br />

suggested that the Macedonian emissions and Histrian silver emissions have cohabited, in the financial operations<br />

thare were specific to the age, and were surrounded and utilized by the Macedonian authority for their own benefit.<br />

Depen<strong>din</strong>g on certain local situations of a political and economic interest, the sporadic presence of the coins that<br />

were emitted by the last sovereign of Thrace in the discoveries from the Pontic territory could be explained by the<br />

fact that they do not seem to have been well-received by the Dobrudjan communities, the harsh policy lead against<br />

the Greek cities and manifested by the loss of the their autonomy, then the revolts against the ruler of the Thracian<br />

Kingdom, the probable ephemeral interdiction of emitting coins, are a few arguments for the explanation of a<br />

heavy atmosphere, unpropitious from an economic point of view, with measures that were imposed by political<br />

and economic means. Anyway, these coins of a Macedonian type have penetrated in the majority of them as an<br />

effect of the political an military situations, and not of the economic situations, existing starting with the second<br />

half of the 4 th century B. C. Therefore, if they fitted in, nevertheless, in the monetary mass from Dobrudja, on a<br />

local level, then they only had an apparent cir<strong>cu</strong>lation and not a real one.<br />

Another feature that is characteristic to the presence of the Macedonian type of coin in Dobrudja would be, on<br />

the opinion of E. Oberländer-Târnoveanu, the existence of imitations of some bronze coins of the types Philip II<br />

and Alexander III, and their production was due to the Dacians from Dobrudja. The differences between them and<br />

the original bronze coins are due, accor<strong>din</strong>g to the same researcher, to the difference of style (very coarse), and to<br />

the absence of the legend.<br />

– –<br />

© Gabriel TAlMAţChI,, 2008


consıderaŢıı prıvınd Încadrarea <strong>cu</strong>lturală Şı cronoloGıcă a vÂrFuluı de<br />

lance de la Gura BÂ<strong>cu</strong>luı (repuBlıca moldova)<br />

ion mUnteanU,<br />

Philipps-Universität Marburg (Germania)<br />

Vârfuri de lance de fier au fost descoperite în spaţiul pruto-nistrean într-un număr nu prea mare. În acest context<br />

ar fi de menţionat cele sesizate la Dănceni 1 , Olăneşti 2 , Pârjolteni 3 , Speia 4 - puncte de lo<strong>cu</strong>ire caracteristice sec.<br />

V-III a.Chr., sau Bălţata I 5 , Budeşti 6 , Cobusca Veche I 7 , Hansca-Lutărie 8 , Ruseni IV 9 , Sobari 10 - monumente atribuite<br />

<strong>cu</strong>lturii Sântana de Mureş-Černjachov. Acestora li se alătură şi vârful de lance descoperit la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui,<br />

raionul Anenii Noi (fostul judeţ Chişinău), Republica <strong>Moldova</strong> (fig. 1) 11 .<br />

Piesa pe care dorim să o prezentăm, a intrat în colecţiile anticarului situat în incinta Sălii de Orgă de pe bulevardul<br />

Ştefan cel Mare <strong>din</strong> Chişinău în anul 1999. Ea a fost achiziţionată de la un lo<strong>cu</strong>itor al satului Gura Bâ<strong>cu</strong>lui,<br />

raionul Anenii Noi. Din spusele descoperitorului, am reţinut că ea a fost găsită <strong>cu</strong> ocazia diverselor lucrări agricole<br />

<strong>din</strong> toamna anului 1999, fără a se preciza condiţiile şi lo<strong>cu</strong>l descoperirii.<br />

Hotarul localităţii Gura Bâ<strong>cu</strong>lui este bine <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t <strong>din</strong> punct de vedere arheologic. În urma cercetărilor de<br />

teren s-a dovedit existenţa unei aşezări geto-dacice <strong>cu</strong> un nivel de lo<strong>cu</strong>ire corespunzător sec. IV-III a.Chr. 12 , unui<br />

grup de morminte sarmatice 13 şi a unor aşezări datate <strong>cu</strong> sec. VIII-XI 14 . Plus la aceasta, mai trebuie de menţionat,<br />

descoperirea unei monede romane de bronz <strong>din</strong> perioada domniei împăratului Antonius Pius (138-161 p.Chr.) 15 .<br />

Aşadar, limitele cronologice ale acestor situri arheologice se situează între sec. IV a.Chr.-XI p.Chr., perioadă în<br />

care vom propune în continuare încadrarea <strong>cu</strong>ltural-cronologică a piesei de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui, fără să avem alte<br />

elemente de datare arheologică în contextul descoperirii ei.<br />

Vârful de lance, confecţionat <strong>din</strong> fier, în starea actuală de păstrare are o lungime de 26,5 cm, lungimea as<strong>cu</strong>ţişului<br />

– 19,7 cm, lungimea bucşei – 6,8 cm, diametrul bucşei – 1,2 cm şi lăţimea lămii – 3 cm (fig. 2.). Remarcăm<br />

că pana armei este romboidală în secţiune şi bucşa rotundă.<br />

În cele ce urmează vom încerca să dis<strong>cu</strong>tăm artefactul de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui în comparaţie <strong>cu</strong> toate „tipologiile”<br />

de piese asemănătoare pe care le <strong>cu</strong>noaştem în general pentru spaţiul situat la Est de Carpaţi.<br />

În mediul geto-dacic vârfurile de lance sunt pe larg răspândite. Conform tipologiei lui I. Glodariu şi E. Iaroslavschi<br />

16 , care clasifică vârfurile de lance de fier <strong>din</strong> Dacia preromană în 5 tipuri, respectiv variante, piesa de la<br />

Gura Bâ<strong>cu</strong>lui poate fi atribuită tipului I, varianta b 17 (fig. 4/1). Acestui tip îi corespund vârfuri mari, <strong>cu</strong> lungimea<br />

<strong>cu</strong>prinsă între 19-36 cm, la care pana <strong>cu</strong>prinde o treime <strong>din</strong> lungimea totală. Analogii se întâlnesc atât în spaţiul<br />

geto-dacic, cât şi în lumea romană, şi sunt datate de către cercetători <strong>cu</strong> sec. I a.Chr.-I p.Chr. 18 .<br />

Asortimentul de arme descoperite în spaţiul de la Răsărit de Carpaţi, datate <strong>cu</strong> perioada sec. VII-III a.Chr., au<br />

fost clasificate de T. Arnăut după criteriul funcţionalităţii şi nu după cel al materialului <strong>din</strong> care au fost confecţionate<br />

19 . Vârfurile de lance, descoperite în număr de 11 exemplare, <strong>din</strong> care fac parte şi cele confecţionate <strong>din</strong> fier,<br />

1<br />

Arnăut 2003, , 118 fig. 42/2.<br />

2 ibidem, 118 fig. 39/A4.<br />

3 ibidem, 118 fig. 41/C1.<br />

4 ibidem, 118.<br />

5<br />

Rikman 1975b, 110 des. 29,1.<br />

6<br />

Rikman 1967, des. 42,3.<br />

7<br />

Rikman 1975b, 118 des. 33,6.<br />

8<br />

nikulice/Rikman 1973, des. 49,4.<br />

9<br />

Rikman 1975a, des. 20,17-20,19. – Rikman 1975b, 42.<br />

10<br />

Rikman 1975b, des. 21,9.<br />

11 Descoperirea de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui a fost deja sumar publicată, a se vedea Munteanu 2004.<br />

12<br />

Arnăut 2003, 219.<br />

13<br />

Dergačev 1984.<br />

14<br />

Fedorov/Čebotarenko 1974, 134.<br />

15<br />

nudel‘man 1976, 68.<br />

16<br />

Glodariu/Iaroslavschi 1979, 132-134 fig. 70.<br />

17 ibidem, 133 fig. 70/12.<br />

18 ibidem, 133.<br />

19<br />

Arnăut 2003, 117-122 fig. 68.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 37-43<br />

– –


au fost împărţite în 2 tipuri 1 , în rândul cărora nu poate fi încadrată şi lancea de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui.<br />

Artefactul de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui nu îşi găseşte analogii nici în tipologia vârfurilor de lance rezultată în urma analizei<br />

materialului arheologic <strong>din</strong> cadrul monumentelor sarmatice şi scitice <strong>din</strong> Nordul Mării Negre <strong>din</strong> perioada<br />

sec. II a.Chr.-III p.Chr., propusă de A. Simonenko 2 . Autorul, în dependenţă de forma penei vârfurilor de lance,<br />

evidenţiază 3 tipuri pentru sarmaţi 3 şi 4 pentru sciţi 4 .<br />

Conform clasificării descoperirilor de arme propusă de Magomedov şi Levada 5 , exemplarul de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui<br />

poate fi încadrat în aşa-numitul tip de „lănci masive“, <strong>din</strong> care fac parte lăncile <strong>cu</strong> o lungime <strong>cu</strong>prinsă între 12-<br />

34 cm 6 . În acest context ar fi de menţionat exemplarele descoperite în cadrul aşezărilor de la Sobari 7 (fig. 3/2) şi<br />

Iaşi-Nicolina 8 (fig. 3/1), necropolelor Oselivka 9 (fig. 3/3) şi Kompanijcy 10 (fig. 3/4). Ele sunt datate cronologic <strong>cu</strong><br />

sec. III-IV p.Chr., perioadă de existenţă a masivului <strong>cu</strong>ltural denumit de cercetarea contemporană <strong>cu</strong> termenul de<br />

„<strong>cu</strong>ltura Sântana de Mureş-Černjachov“.<br />

Descoperirile de arme <strong>din</strong> spaţiul pruto-nistrean datate <strong>cu</strong> sec. V-IX p.Chr. sunt destul de rar întâlnite 11 , lucru<br />

ce nu permite alcătuirea unor scheme tipologico-cronologice <strong>din</strong> care ar face parte şi exemplarul de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui.<br />

Pe baza descoperirilor <strong>din</strong> Polonia 12 , Germania 13 sau ţările scan<strong>din</strong>ave 14 suntem relativ bine informaţi despre<br />

vârfurile de lance răspândite în Europa Centrală şi Nord în perioada ultimelor secole până la naşterea – prima<br />

jumătate a mileniului I după naşterea lui Christos. Acelaşi lucru putem menţiona şi despre vârfurile de lance medievale<br />

de pe teritoriile Imperiului Bizantin 15 , Bulgariei 16 , Ungariei 17 , Slovaciei 18 sau Ucrainei, Bielorusiei şi Rusiei 19 .<br />

Analogiile <strong>cu</strong> vârfurile de lance <strong>din</strong> unele zone europene mai sus menţionate au scos la iveală unele lucruri interesante<br />

şi în ceea ce priveşte piesa de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui.<br />

Astfel, vârful de lance de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui poate fi încadrat în tipul VI.1, după Kaczanowski 20 . Autorul propune<br />

o clasificare a vârfurilor de lance şi suliţă răspândite la purtătorii <strong>cu</strong>lturii Przeworsk în epoca imperială romană.<br />

În rezultatul analizei materialului arheologic, vârfurile de lance au fost împărţite în 25 tipuri (I-XXV) şi respectiv<br />

15 tipuri pentru suliţe (A-O). Din cele 25 tipuri de vârfuri de lance descrise, vârful de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui îşi găseşte<br />

lo<strong>cu</strong>l în tipul VI.1 (fig. 4/4). Acestui tip îi sunt caracteristice vârfuri de lance <strong>cu</strong> lungimea <strong>cu</strong>prinsă între 25-32 cm,<br />

lungimea penei – 15-20 cm, lungimea maximă a bucşei – 9,5 cm, diametrul bucşei până la 5 cm. Vârfurile de lance<br />

de tipul VI.1 se întâlnesc atât în cadrul monumentelor <strong>cu</strong>lturii Przeworsk, cât şi în restul Europei şi sunt datate <strong>cu</strong><br />

a doua jumătate a sec. II – prima jumătate a sec. III p.Chr., mai bine zis, anii 160-200/210 (conform sistemului<br />

cronologic european B2/C1).<br />

Vârful de lance de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui este asemănător şi tipului La2 (fig. 4/2), după Adler 21 . W. Adler descrie şi<br />

clasifică armele <strong>din</strong> Germania libera, în special cele de pe teritoriul actualelor state Germania şi Danemarca, mai<br />

puţin Polonia, Cehia şi ţările scan<strong>din</strong>ave. Clasificarea vârfurilor de lance este fă<strong>cu</strong>tă în dependenţă de forma şi<br />

1 ibibem, 118-119.<br />

2 simonenko 2001, 206-215.<br />

3 ibidem, 206-211 Abb. 8.<br />

4 ibidem, 211-215 Abb. 11.<br />

5 magomedov/levada 1996.<br />

6 ibidem, 308-309.<br />

7 Rikman 1975a, 64-65 des. 21,9.<br />

8 Ioniţă 1985, fig. 12,1.<br />

9 Nikitina 1988, tabl. 39,21. – Nikitina 1995, 66.<br />

10 Machno 1971, des. 6,12.<br />

11 A se vedea corman 1998, 34-35; Musteaţă 2005, 68.<br />

12 kaczanowski 1995.<br />

13 Jahn 1916. – adler 1993.<br />

14 Ilkær 1990. – bemmann/hahne 1995.<br />

15 Kolias 1988, 185-213.<br />

16 Jotov 2004, 77-84.<br />

17 Kovács 1977.<br />

18<br />

Ruttkay 1975. – R RRuttkay<br />

1976, 297-305.<br />

19<br />

Kirpičnikov 1966, 5-23 des. 1.<br />

20<br />

kaczanowski 1995, 17 tabl. VII, 1-3.<br />

21 adler 1993, 92 Abb. 24.<br />

– –


proporţia acestora. În total au fost clasificate 341 vârfuri de lance în 23 tipuri şi variante 1 . Cronologic, tipul La2,<br />

asemănător armei de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui, este răspândit în perioada 3, după Adler 2 , care corespunde fazei B2-C1,<br />

după Eggers 3 .<br />

În clasificarea vârfurilor de lance întocmită de J. Bemmann şi G. Hahne, cel descoperit la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui ar<br />

putea fi încadrat în tipul Gamme 4 (fig. 4/3). Autorii oferă o tipologie a vârfurilor de lance <strong>din</strong> epoca imperială romană<br />

şi cea a migraţiei descoperite în Europa Centrală şi de Nord, în 22 grupe şi variante 5 . Tipul Gamme conţine<br />

vârfurile de lance <strong>cu</strong> următoarele caracteristici: lungimea totală – 25-48 cm, lungimea penei – 18-40 cm, lungimea<br />

bucşei – 5,5-9,5 cm. Acest tip este îndeosebi răspândit în Suedia, Norvegia, mai puţin Danemarca şi Germania 6 . El<br />

este asemănător tipului 4 de la Illerup 7 şi datat în faza B2/C1a, adică în perioada anilor 150-200 8 .<br />

Din punct de vedere tipologic, piesa de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui este apropiată şi tipului 4, după Ilkjær 9 (fig. 5), care<br />

ne pune la dispoziţie o clasificare a vârfurilor de lance <strong>din</strong> Danemarca în 29 tipuri 10 . Drept criteriu de delimitare a<br />

schemelor tipologice propuse de Ilkjær serveşte forma penei în secţiune, plus la aceasta au mai fost luate în consideraţie<br />

proporţiile armei etc. 11 . Din categoria tipului 4 fac parte vârfurile de lance <strong>cu</strong> pana de forma 2 12 şi lăţimea<br />

mai mare de 2 cm. Vârfurile de lance de tipul 4 sunt pe larg răspândite în Europa Centrală şi de Nord pe par<strong>cu</strong>rsul<br />

întregii epoci imperiale romane 13 .<br />

Din cele expuse mai sus se observă că vârfurile de lance asemănătoare descoperirii de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui au un<br />

spaţiu de răspândire destul de larg, <strong>cu</strong>m ar fi Europa Centrală şi de Nord, şi sunt datate <strong>cu</strong> a doua jumătate a sec.<br />

II - prima jumătate a sec. III p.Chr. 14 .<br />

În acest context, vârful de lance de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui pledează în favoarea originilor sale nordice sau central<br />

europene. Cu toate că nu dispunem de o analiză metalografică a lancei, credem, <strong>cu</strong> rezerve, că piesa de la Gura<br />

Bâ<strong>cu</strong>lui a fost fabricată în aceste regiuni, fiind „exportată” în Europa de Sud-Est sau ajungând în regiunea satului<br />

Gura Bâ<strong>cu</strong>lui, în împrejurări ne<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te, <strong>cu</strong> un războinic de origine germanică sau sarmatică în timpul războaielor<br />

marcomanice (166-182) sau în rezultatul contactelor <strong>cu</strong> purtătorii <strong>cu</strong>lturilor Przeworsk şi Wielbark. Trebuie<br />

să adăugam că nu poate fi respinsă nici posibilitatea ca arma de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui să fi ajuns în regiunea dată pe<br />

par<strong>cu</strong>rsul sec. III, în timpul migrării triburilor germanice ale goţilor – purtătorii principali ai monumentelor de tip<br />

Sântana de Mureş–Černjachov. În acelaşi timp nu putem exclude nici posibilitatea provenienţei sale autohtone,<br />

geto-dacice.<br />

În încheiere putem menţiona că, deşi o interpretare concluzivă este inoportună <strong>din</strong> cauza lipsei altor artefacte<br />

în contextul descoperirii, un lucru este cert, şi anume, piesa de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui se încadrează cronologic în epoca<br />

imperială romană şi <strong>cu</strong> unele rezerve, chiar în epoca migraţiei popoarelor.<br />

Bibliografie<br />

adler 1 / W. Adler, Studien zur germanischen Bewaffnung. Waffenmitgabe und Kampfesweise im Niederelbegebiet und<br />

im übrigen Freien Germanien um Christi Geburt. Saarbrücker Beiträge zur Altertumskunde 58 (Bonn 1993).<br />

arnăut 00 / T. Arnăut, Vestigii ale sec. VII-III a. Chr. în spaţiul de la răsărit de Carpaţi (Chişinău 2003).<br />

Bemmann/Hahne 1 / J. Bemmann/G. Hahne, Waffenführende Grabinventare der jüngeren römischen Kaiserzeit und<br />

Völkerwanderungszeit in Skan<strong>din</strong>avien. Studie zur zeitlichen Ordnung anhand der norwegischen Funde. Ber. RGK 75<br />

(1994), 1995, 283-640.<br />

1 ibidem, 92-101 Abb. 24.<br />

2 ibidem, 124-125.<br />

3<br />

Eggers 1955.<br />

4<br />

Bemmann/Hahne 1995, 419 Abb. 61,1.<br />

5 ibidem, 408-457.<br />

6 ibidem, 576-577 Abb. 68.<br />

7<br />

Ilkær 1990, 327.<br />

8<br />

bemmann/hahne 1995, 299.<br />

9<br />

Ilkær 1990, , 48-52 48-52 Taf. 9-12.<br />

10 ibidem, 40 Tab. 16.<br />

11 ibidem, 39.<br />

12 ibidem, 30-31.<br />

13 ibidem, 50 Abb. 197.<br />

14 Analogiile <strong>cu</strong> vârfurile de lance medievale n-au scos la iveală tipuri similare celui de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui.<br />

– –


Corman 1 / I. Corman, Contribuţii la istoria spaţiului pruto-nistrian în epoca evului mediu timpuriu (sec. V-VII d.Chr.)<br />

(Chişinău 1998).<br />

Dergačev 1 / V. A. Dergačev, Kurgany u s. Gura-Bykuluj. In: Kurgany v zonach novostroek Moldavii (Kišinev 1984)<br />

3-36.<br />

eggers 1 / H. Eggers, Zur absoluten Chronolgie der römischen Kaiserzeit im freien Germanien. Jahrb. RGZM 2, 1955,<br />

194-244.<br />

Fedorov/Čebotarenko 1 / G. B. Fedorov/G. F. Čebotarenko, Pamjatniki drevnich slavjan (VI-VIII vv.). Archeologičeskaja<br />

karta Moldavskoj SSR 6 (Kišinev 1974).<br />

Glodariu/Iaroslavschi 1 / I. Glodariu/E. Iaroslavschi, Civilizaţia fierului la daci (sec. II î.e.n.-I e.n.) (Cluj-Napoca<br />

1979).<br />

Ilkær 1 0 / J. Ilkær, Illerup Ådal. 1-2. Die Lanzen und Speere. Jutland Archaeological Society Publications XXV:1-2<br />

(Åarhus 1990).<br />

Ioniţă 1 / I. Ioniţă, Importante descoperiri arheologice <strong>din</strong> perioada de formare a poporului român în aşezarea de la Iaşi-<br />

Nicolina. Arh. Moldovei 10, 1985, 30-49.<br />

Jahn 1 1 / M. Jahn, Die Bewaffnung der Germanen in der älteren Eisenzeit etwa von 700 v.Chr. bis 200 n.Chr. Mannus-<br />

Bibliothek 16 (Würzburg 1916).<br />

Jotov 00 / V. Jotov, Văorăženieto i snarjaženieto ot bălgarskoto srednovekovie (VII-XI vek) (Sofija 2004).<br />

Kaczanowski 1 / P. Kaczanowski, Klasyfikacja grotow broni drzewcowej kultury przeworskiej z okresu rzymskiego.<br />

Klasyfikacje zabytkow archeologicznych 1 (Krakow 1995).<br />

Kirpičnikov 1 / A. N. Kirpičnikov, Drevnerusskoe oružie. I. Kop’ja, sulicy, boevye topory, bulavy, kisteni. IX-XIII vv.<br />

Archeologija SSSR. Svod archeologičeskich istočnikov E1-36 (Moskva/Leningrad 1966).<br />

Kolias 1 / T. G. Kolias, Byzantinische Waffen. Ein Beitrag zur byzantinischen Waffenkunde von den Anfängen bis zur<br />

lateinischen Eroberung. Byzantina Vindobonensia 17 (Wien 1988).<br />

Kovács 1 / L. Kovács, Über die ungarischen Lanzen aus dem 10.-11. Jahrhundert. Mitt. Arch. Inst. Ungar. Akad. 7, 1977,<br />

61-73.<br />

machno 1 1 / E. V. Machno, Tipi pohovan’ ta planuvannja Kompanijivs’kogo mogil’nika. In: Seredni viki na Ukrajini1<br />

(Kijiv 1971) 87-95.<br />

magomedov/levada 1 / B. V. Magomedov/M. E. Levada, Oružie černjachovskoj kul’tury. Mat. Arch. Istor. Etnogr. Tavrii<br />

5, 1996, 304-323; 558-566.<br />

munteanu 00 / I. Munteanu, Vârful de lance <strong>din</strong> epoca romană descoperit la Gura-Bâ<strong>cu</strong>lui (Republica <strong>Moldova</strong>). Infohis.<br />

Buletin informativ ANTIM 4 (24), 2004, 11-12.<br />

musteaţă 00 / S. Musteaţă, Populaţia spaţiului pruto-nistrean în secolele VIII-IX. Asociaţia Naţională a <strong>Tinerilor</strong> <strong>Istorici</strong><br />

<strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> – ANTIM, Monografii 1 (Chişinău 2005).<br />

nikitina 1 / G. F. Nikitina, Mogil’nik u s. Oselivka Kel’meneckogo rajona Černovickoj oblasti. In: Mogil’niki černjachovskoj<br />

kul’tury (Moskva 1988) 5-97.<br />

nikitina 1 / G. F. Nikitina, Analiz archeologičeskich istočnikov mogil’nika černjachovskoj kul’tury u sela Oselivka<br />

(Moskva 1995).<br />

nikulice/rikman 1 / I. T. Nikulice/E. A. Rikman, Mogil’nik Chanska-Luterija II pervych stoletij n.e. (Moldavija). K<br />

voprosu o predčernjachovskich pamjatnikach. Kratkie Soob. Inst. Ist. 133, 1973, 116-123.<br />

nudel’man 1 / A. A. Nudel’man, Topografija kladov i nachodok e<strong>din</strong>ičnych monet. Archeologičeskaja karta Moldavskoj<br />

SSR 8 (Kišinev 1976).<br />

rikman 1 / E. A. Rikman, Pamjatnik epochi velikogo pereselenija narodov. Po raskopkam poselenija i mogil’nika černjachovskoj<br />

kul’tury u sela Budešty. Archeologičeskie Pamjatniki Moldavii 1 (Kišinev 1967).<br />

rikman 1 a / E. A. Rikman, Etničeskaja istorija naselenija Podnestrov’ja i prilegajuščego Podunav’ja v pervych vekach<br />

našej ery (Moskva 1975a).<br />

rikman 1 b / E. A. Rikman, Pamjatniki sarmatov i plemen černjachovskoj kul’tury. Archeologičeskaja karta MSSR 5<br />

(Kišinev 1975b).<br />

ruttkay 1 / A. Ruttkay, Waffen und Reiterausrüstung des 9. bis zur ersten Hälfte des 14. Jahrhunderts in der Slowakei<br />

(I). Slovenská Arch. 23,1, 1975, 119-216.<br />

ruttkay 1 / A. Ruttkay, Waffen und Reiterausrüstung des 9. bis zur ersten Hälfte des 14. Jahrhunderts in der Slowakei<br />

(II). Slovenská Arch. 24,2, 1976, 245-395.<br />

Simonenko 001 / A. V. Simonenko, Bewaffnung und Kriegswesen der Sarmaten und späten Skythen im nördlichen Schwarzmeergebiet.<br />

Eurasia Ant. 7, 2001, 187-327.<br />

– 0 –


ZusammenFassunG<br />

ÜBerleGunGen Zur Kulturellen und cHronoloGıscHen eınordnunG der lan-<br />

ZenspıtZe aus Gura BÂ<strong>cu</strong>luı (moldaWıen)<br />

Eiserne Lanzenspitzen kommen in der Region zwischen Pruth und Dnjestr relativ selten vor. Dazu zählen<br />

etwa die Lanzenspitzen aus Dănceni, Olăneşti, Pârjolteni, Speia, die zeitlich im 5.-3. Jh. v.Chr. einzuordnen sind<br />

oder die der Sântana de Mureş-Černjachov-Kultur zugeschriebene Funde aus Bălţata I, Budeşti, Cobusca Veche I,<br />

Hansca-Lutărie, Ruseni IV und Sobari. Zu diesen Funden gehört auch die Lanzenspitze aus Gura Bâ<strong>cu</strong>lui.<br />

Im Zuge von Feldarbeiten wurde im Herbst 1999 in der Nähe des Dorfes Gura Bâ<strong>cu</strong>lui, Kreis Anenii Noi<br />

(Moldawien) eine Lanzenspitze gefunden. Der Fund kam leider ohne keramisches oder anderes Begleitmaterial<br />

zutage.<br />

Der Entdecker, der die Lanzenspitze entdeckt hatte, konnte keine genauen Angaben zur Fundsituation machen.<br />

Die Fundstelle soll in der Nähe des Dorfes Gura Bâ<strong>cu</strong>lui gelegen haben.<br />

Bei dem vorliegenden Fund handelt es sich um einer langen, eisernen Lanzenspitze mit einem rhombischen<br />

Blattquerschnitt und einem runden Tüllenquerschnitt. Das Artefakt weist folgende Masse auf: Länge – 26,5 cm;<br />

Länge des Blattes – 19,7 cm, Breite des Blattes – 3 cm; Länge der Tülle – 6,8 cm, Durchmesser der Tülle – 1,2<br />

cm. Die Erhaltung der Oberfläche ist ausgezeichnet.<br />

Aus dem Gebiet zwischen Pruth und Dnjestr sind bislang nur wenige Lanzenspitzen bekannt geworden, die<br />

für eine kulturelle und zeitliche Einordnung der Lanzenspitze aus Gura Bâ<strong>cu</strong>lui herangezogen werden können.<br />

Die Lanzenspitze aus Gura Bâ<strong>cu</strong>lui kann zum Typ der „massiven Lanzenspitzen“ (nach Magomedov und Levada)<br />

gehören. Lanzenspitzen diesem Typs kennt man in der Gebiet der Sântana de Mureş–Černjachov-Kultur aus den<br />

Siedlungen von Sobari (Moldawien), Iaşi-Nicolina (Rumänien) und Gräberfelder von Oselivka und Kompanijcy<br />

(Ukraine).<br />

Über Lanzenspitzen der römischen Kaiserzeit sind wir vergleichsweise gut unterrichtet aufgrund mehrerer<br />

ergrabener Inventare in Polen, Deutschland und Skan<strong>din</strong>avien.<br />

Eine gewisse Ähnlichkeit mit der Lanzenspitze aus Gura Bâ<strong>cu</strong>lui weisen die Lanzenspitzenformen der Przeworsk-Kultur,<br />

Typ VI.1 (nach Kaczanowski) auf. Was die Chronologie betrifft, sind die Lanzenspitzen von<br />

diesem Typus in der Zeitstufe B2/C1 datiert und weit verbreitet.<br />

Die Lanzenspitze aus Gura Bâ<strong>cu</strong>lui ähnelt insgesamt sehr manchen Lanzenspitzen aus Germania libera. Im<br />

Allgemeinen stimmt sie mit der Form La2 (nach Adler) überein, die auch mit der Stufe B2-C1 datiert wird.<br />

Aller<strong>din</strong>gs hat diese Lanzenspitze auch große Ähnlichkeiten mit Lanzenspitzenformen des Typs Gamme (nach<br />

Bemmann und Hahne). Sie lassen sich zeitlich relativ gut einordnen und zwar in die Zeitstufe B2-C1a.<br />

Sie besitzt etwa die Merkmale von Lanzenspitzen des Typs 4 (nach Ilkjær). Solche Lanzenspitzen kommen<br />

in Nord- und Mitteleuropa häufig vor. Der Typ 4 kann in die ältere als auch in die jüngere römische Kaiserzeit<br />

datiert werden.<br />

So tendiert die Lanzenspitze aus Gura Bâ<strong>cu</strong>lui hinsichtlich zu den kaiserzeitlichen Spitzen, die weit in Mittel-<br />

und Nordeuropa in den ersten nachchristlichen Jahrhunderten verbreitet waren.<br />

Abbildungsverzeichnis<br />

abb. 1. Gura Bâ<strong>cu</strong>lui (Moldawien). Geographische Lage.<br />

abb. . Lanzenspitze von Gura Bâ<strong>cu</strong>lui, Ldkr. Aneni Noi (Moldawien). Zeichnung.<br />

abb. . Lanzenspitzen der spätrömischen Kaiserzeit. 1 – Iaşi-Nicolina (Rumänien) (nach Ioniţă 1985, 44 Fig.<br />

12/1), 2 - Sobari (Moldawien) (nach Rikman 1975b, 64-65 Ris. 21/9), 3 – Oselivka (Ukraine) (nach Nikitina 1988,<br />

67 Tabl. 39/21), 4 – Kompanijcy (Ukraine) (nach Machno 1971, 94 Ris. 6/12).<br />

abb. . Lanzenspitzentypen der römischen Kaiserzeit. 1 – Typ 1,b (nach Glodariu/Iaroslavschi 1979, Fig. 70/12),<br />

2 – Typ La2 (nach Adler 1993, 96 Abb. 24), 3 – Typ Gamme (nach Bemmann/Hahne 1995, 421 Abb. 61/1), 4<br />

– Typ VI.1 (nach Kaczanowski 1995, 61 Tabl. VII,1-3).<br />

abb. . Lanzenspitzentypen der römischen Kaiserzeit. Typ 4 (nach Ilkær 1990, Taf. 9).<br />

– 1 –


Fig. 1. Gura Bâ<strong>cu</strong>lui (Republica <strong>Moldova</strong>). Poziţia geografică.<br />

Fig. 2. Vârful de lance de la Gura Bâ<strong>cu</strong>lui<br />

(Republica <strong>Moldova</strong>). Schiţă.<br />

Fig. 3. Vârfuri de lance <strong>din</strong> epoca<br />

romană târzie. 1 – Iaşi-Nicolina (România)<br />

(după IONIŢĂ 1985, 44 Fig.<br />

12/1), 2 - Sobari (Republica <strong>Moldova</strong>)<br />

(după RIKMAN 1975b, 64-65 Ris.<br />

21/9), 3 – Oselivka (Ucraina) (după<br />

NIKITINA 1988, 67 Tabl. 39/21), 4<br />

– Kompanijcy (Ucraina) (după MA-<br />

CHNO 1971, 94 Ris. 6/12).<br />

– –


Fig. 4. Vârfuri de lance <strong>din</strong> epoca romană.<br />

1 – Tipul 1,b (după GLODARIU/IAROSLAVSCHI<br />

1979, Fig. 70/12), 2 – Tipul La2 (după ADLER 1993,<br />

96 Abb.24), 3 – Tipul Gamme (după BEMMANN/<br />

HAHNE 1995, 421 Abb. 61/1), 4 – Tipul VI.1 (după<br />

KACZANOWSKI 1995, 61 Tabl. VII,1-3).<br />

– –<br />

Fig. 5. Vârfuri de lance <strong>din</strong> epoca romană. Tipul 4<br />

(după ILKÆR 1990, Taf. 9).<br />

© ion mUnteanU, 008


arHeoloGıa Între ŞtıınŢă Şı demaGoGıe. studıu de caZ: FortıFıcaŢıa romană<br />

de la BărBoŞı (jud. GalaŢı) Şı rolul acesteıa În sıstemul deFensıv roman de la<br />

dunărea de jos<br />

– –<br />

mihaela-denisia lIUşNeA<br />

Universitatea “Dunărea de Jos”, Galaţi<br />

Ce este astăzi arheologia? O aventură, o ştiinţă, o artă, management, ideologie? Uneori, în risipa vieţii cotidiene<br />

unii se lasă contaminaţi de <strong>din</strong>amica schimbărilor <strong>din</strong> societatea noastră şi astfel arheologia devine posibilitatea<br />

de ascensiune rapidă, de ieşire pe scena <strong>cu</strong> lucruri noi, senzaţionale, vânate ca pe premii exclusive. Pentru<br />

alţii arheologia a devenit o sursă serioasă de profit. Oamenii politici, care preferă acel senzaţional posibil prin<br />

arheologie, deşi <strong>cu</strong>noştinţele în domeniu sunt mai mult decât limitate, folosesc descoperirea reală sau de viitor în<br />

scopuri electorale, pentru a linişti opinia publică, pentru a obţine încă un mandat sau pentru a abate atenţia de la<br />

problemele sociale şi politice.<br />

Un exemplu interesant în legătură <strong>cu</strong> perspectiva pe care o avem asupra arheologiei şi finalităţile ei poate fi modul<br />

de abordare a problemei unui sit dacic şi roman, de o valoare inestimabilă, situat pe promontoriul Tirighina-Bărboşi,<br />

jud. Galaţi, de către membrii administraţiei publice. În lipsa, timp de decenii, a unui specialist pe perioadă dacică<br />

sau romană printre angajaţii Muzeului de Istorie <strong>din</strong> Galaţi, situl a fost studiat în episoade s<strong>cu</strong>rte (1959, 1967-1970,<br />

1988-1987), de către specialişti ieşeni. Între aceste perioade s-au intercalat mai multe intervenţii utilitare care au<br />

afectat grav situl. Din păcate, specialiştii de la Iaşi, <strong>din</strong> diverse motive, care nu fac obiectul studiului nostru, au omis<br />

de fiecare dată, când au publicat rezultatele cercetării, să anexeze un plan al săpăturilor sau măcar să ofere repere<br />

detaliate privind secţiunile care au fost efectuate. Cât priveşte stratigrafia, informaţia este şi mai la<strong>cu</strong>nară. Lăsat apoi<br />

în voia sorţii, fără ca cineva să fie interesat <strong>cu</strong> adevărat să-l protejeze, situl a fost distrus de amenajările triajului Bărboşi,<br />

când jumătate <strong>din</strong> suprafaţa platoului şi versantul estic au dispărut. În anii ‘80 ai secolului tre<strong>cu</strong>t, degradarea<br />

a continuat fiind favorizată de existenţa în perimetrul sitului a unui camping <strong>cu</strong> căsuţe de închiriat şi terasă, iar <strong>din</strong><br />

cauza construcţiilor ridicate în anii 1990-2000 orice incercare de a salva situl de la distrugere a fost imposibilă.<br />

Terenul a revenit însă în proprietatea Primariei şi oficial situl este mândria declarată a oraşului. Anul tre<strong>cu</strong>t, de<br />

exemplu, primarul vizita şantierul, iar vizita a fost intens mediatizată. S-a vorbit continuu de fortificaţia de la Bărboşi<br />

şi de par<strong>cu</strong>l arheologic care era pe cale să devină realitate, scopul fiind protejarea rezervaţiei arheologice. În plus<br />

erau anunţate şi alte obiective, printre care un muzeu al sitului. Prestigiul primarului a cres<strong>cu</strong>t brusc şi cei interesaţi<br />

de istorie au respirat uşuraţi, deoarece măcar o mică parte <strong>din</strong> tre<strong>cu</strong>tul oraşului putea fi re<strong>cu</strong>perată. Din păcate a fost<br />

doar un suflu proaspăt care s-a stins repede. Situl în dis<strong>cu</strong>ţie este în continuare expus şi parcă mai mult decât înainte.<br />

Dacă nu au ajuns acolo specialiştii, au ajuns cei care speră să găsească obiecte antice pe care să le vândă. In prezent,<br />

situl de pe promontoriul Tirighina este ameninţat să fie înghiţit şi de groapa de gunoi a oraşului.<br />

Pentru o mai bună <strong>cu</strong>noaştere a realităţilor arheologice si istorice de la Bărboşi şi <strong>cu</strong> convingerea că autorităţile<br />

ar putea să se hotărască, în sfârşit, să ia masurile corespunzătoare protejării sitului, ne-am propus să prezentăm<br />

rezultatele cercetărilor realizate în acest punct.<br />

În studiul organizării sistemului defensiv roman de la Dunărea de Jos există, în continuare, anumite aspecte neelucidate<br />

sau controversate ce ţin de organizarea propriu-zisă a limes-ului în secolul I d. Hr., de momentul ridicării<br />

unor fortificaţii de pe malul stâng al fluviului (Bărboşi, Orlovka), de lo<strong>cu</strong>l încartiruirii unităţilor militare care au<br />

apărat capul de pod de la Bărboşi, de momentul constituirii şi rolul jucat de flota militară romană pe fluviu, până<br />

în timpul împăratului Vespasian şi altele.<br />

Plecând de la aceste observaţii, vom încerca să clarificăm inadvertenţele apărute în legătură <strong>cu</strong> cercetarea<br />

fortificaţiei de la Bărboşi (Galaţi) <strong>din</strong> perspectiva determinării raportului <strong>din</strong>tre aceasta şi flotila militară romană<br />

organizată pe Dunăre, încă <strong>din</strong> timpul lui Augustus.<br />

Aspectele neelucidate sau controversate, ce ţin de organizarea propriu-zisă a limes-ului în secolul I d. Hr., de<br />

momentul ridicării unor fortificaţii de pe malul stâng al fluviului (Bărboşi, Orlovka), de lo<strong>cu</strong>l încartiruirii unităţilor<br />

militare care au apărat capul de pod de la Bărboşi, de momentul constituirii şi rolul jucat de flota militară<br />

romană pe fluviu, până în timpul împăratului Vespasian şi altele.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 44-58


Plecând de la aceste observaţii, în lucrarea de faţă, vom încerca să clarificăm inadvertenţele apărute în legătură<br />

<strong>cu</strong> cercetarea fortificaţiei de la Bărboşi (Galaţi) <strong>din</strong> perspectiva determinării raportului <strong>din</strong>tre aceasta şi flotila<br />

militară romană organizată pe Dunăre încă <strong>din</strong> timpul lui Augustus.<br />

Fortificaţia romană de tip castellum, de la Bărboşi – Galaţi, pomenită de Ptolemeu (Gheographia, III, 10, 5-8.),<br />

care o plasa la gura Siretului, pe malul stâng al Dunării, sub numele de Dinogeţia (I.Barnea şi Gh. Ştefan, 1974, p.<br />

21 ; E. Doruţiu-Boilă, 1980 p. 300), a fost ridicată pe un promontoriu (Tirighina, Gherghina, Ghertina sau Caput<br />

Bovis, la Gh. Săules<strong>cu</strong>, 1937, passim), la cca. 44 m. deasupra luncii Siretului (fig. 1), la cca 300 m. Nord de actuala<br />

gară Barboşi şi la Sud de şoseaua Galaţi – Te<strong>cu</strong>ci, respectiv Galaţi – Brăila.<br />

Dinogeţia (Garvăn) se află la circa 3 km, pe malul drept al Dunării, la cca 12 km. N. de Arrubium.<br />

În ceea ce priveşte fortificaţia de la Bărboşi (fig. 1), rezultatele descoperirilor efectuate sistematic sau fortuit<br />

au condus la o serie de inadvertenţe, legate de semnificaţia complexelor arheologice situate pe versantul vestic<br />

al promontoriului, într-o zonă considerată drept incintă a unui eventual castru şi cronologia lor. (N. Gostar, 1962,<br />

p. 507; Idem, 1967, p. 107; N.Gostar, I. T. Dragomir, S. Sanie, S. Sanie, 1970, p. 419 şi urm. ; N. Gostar, 1972,<br />

p. 80 şi urm.; S. Sanie, 1981, p. 75-127; L. Pet<strong>cu</strong>les<strong>cu</strong>, 1982, p. 249-253) .Acestea nu au putut fi clarificate, deoarece,<br />

<strong>din</strong> păcate, nu există, publicate, planuri generale şi indicaţii precise privind: poziţionarea planimetrică a<br />

elementelor castrului (ziduri, turnuri, şanţuri, berme, fundaţii ale construcţiilor aferente unei fortificaţii de acest<br />

tip), stratigrafia secţiunilor sau casetelor practicate pe platoul promontoriului în perioada 1959 şi 1988. În plus, o<br />

parte mare <strong>din</strong> promontoriu nici nu mai există, fiind tăiat aproape în jumătate <strong>cu</strong> ocazia amenajării triajului de la<br />

Bărboşi.<br />

În urma cercetărilor arheologice efectuate în 1912 de V. Pârvan (1913, p. 114 şi urm.; Idem, 1923 ), în 1935 de<br />

Gh. Ştefan (1935-1936, p. 341-149.), între 1959-1968 şi 1988 de N. Gostar, S. Sanie şi I. T. Dragomir s-a presupus<br />

că fortificaţia de la Bărboşi, de tip castellum, a fost ridicată, peste urmele unei davae geto-dacice (N. Gostar, 1965,<br />

p. 137-147. Idem, 1969, p. 37-38.), în timpul lui Traian, în 102 sau 106, după părerea specialiştilor N.Gostar şi<br />

S.Sanie.<br />

Autorii cercetărilor au stabilit existenţa a trei faze de lo<strong>cu</strong>ire romană: prima, de la începutul sec. II până în<br />

timpul lui Gordian al III-lea (238-244) sau Filip Arabul (244-249) sau până în timpul lui Severus Alexander<br />

(222-235); a doua, <strong>din</strong> prima jumătate a sec. III până în anii 270-271 şi a treia, <strong>din</strong> prima jumătate a sec. IV<br />

până în 350 (S.Sanie, 1980, p. 80 şi urm.). Nivelul de sec. II este determinat pe baza unei inscripţii <strong>din</strong> 112-<br />

113, dedicaţia guvernatorului Moesiei Inferior, <strong>din</strong> timpul legaţiei lui P. Calpurnius Macer Caulius Rufus,<br />

care aminteşte în acest punct de prezenţa unei unităţi auxiliare, Cohors ii Mattiacorum şi atestă dependenţa<br />

acestui spaţiu de Moesia Inferior. (CIL, III, 777=ISM, V, 292.) L. Pet<strong>cu</strong>les<strong>cu</strong> crede că aceasta ar putea comemora<br />

chiar fundarea castrului sau reconstrucţia lui în piatră (L. Pet<strong>cu</strong>les<strong>cu</strong>, 1982, p. 251, n. 12). În faza<br />

a doua ar trebui să acceptăm contemporaneitatea în timp a unei fortificaţii militare ce închide în incintă o<br />

necropolă birituală(S. Sanie, 1980, p. 76).<br />

V. Pârvan (1923, p. 25) a presupus că fortificaţia, <strong>cu</strong> o suprafaţă de 3500 m 2 , trebuie să fi avut o formă poligonală<br />

(Cu totul neobişnuită ca formă pentru un castellum roman de mici dimensiuni de sec. II, care aveau un<br />

plan patrulater (L. Pet<strong>cu</strong>les<strong>cu</strong>, 1982, p. 250.), deşi încă în timpul lui nu mai putea fi reconstituit traseul deoarece<br />

zidurile se păstrau pe foarte mici porţiuni. În orice caz, informaţia probabilă, oferită de V. Pârvan, a fost preluată<br />

ca sigură de N. Gostar (1962, p. 507), pre<strong>cu</strong>m şi de alţi autori, însă S. Sanie revine şi subliniază că ipoteza este<br />

doar verosimilă (S. Sanie, 1980).<br />

În urma cercetărilor efectuate în acest punct, N. Gostar (1962, p. 508) a fost primul care a dedus existenţa în<br />

timp şi a unui castru a cărui incintă credea că se întindea de la marginea terasei superioare şi până în lunca actuală<br />

al Siretului, ridicat la o data ulterioară construcţiei castellum-ului. N. Gostar consideră că acesta putea fi ridicat în<br />

timpul împăratului Marc Aureliu (161-180), când limes-ul a fost străpuns de costoboci în alianţă <strong>cu</strong> alte neamuri<br />

nord-dunărene (N. Gostar, 1972, p. 84). Suprafaţa presupusului castru, <strong>din</strong> piatră, ar fi fost de 350 m x 150 m.<br />

S. Sanie (1980, p. 77) consideră că fortificaţia de tip castru apare după 132-134, la o dată neprecizată, având o<br />

singură fază. L. Pet<strong>cu</strong>les<strong>cu</strong> (1982, p. 251) crede însă că acesta a fost construit la începutul domniei lui Traian, iar<br />

garnizoana sa a fost alcătuită <strong>din</strong> cohors ii Mattiacorum, unitate care făcea parte <strong>din</strong> trupele Moesiei cel puţin <strong>din</strong><br />

anul 78. d. H., după <strong>cu</strong>m o atestă o inscripţie (CIL, XVI, 22).<br />

– –


Ridicat după instalarea Legiunii V Macedonica la Troesmis, în anul 107, castrul ar fi fost abandonat în sec. IV.<br />

(A. Arices<strong>cu</strong>, 1977, p. 32 ; Em. Doruţiu-Boilă, 1972, 1, p. 56 şi urm.). L. Pet<strong>cu</strong>les<strong>cu</strong> este convins că abandonarea<br />

castrului sau a unei părţi a acestuia a avut loc, probabil, anterior anului 145, când a fost retrasă cohors ii Mattiacorum<br />

( L. Pet<strong>cu</strong>les<strong>cu</strong>, 1982, p. 252 şi n. 16.).<br />

Într-o primă fază, castrul respectiv ar fi fost ridicat <strong>din</strong> pământ, argumentul invocat de N. Gostar fiind descoperirea<br />

bârnelor de susţinere a valului iniţial şi a două şanţuri de apărare. Suprafaţa promontoriului a fost puternic<br />

deranjată de construcţii moderne, dar şi de liniile de fortificaţii datând <strong>din</strong> timpul primului război mondial (1916-<br />

1918), de când datează urmele şanţurilor militare săpate pe laturile de est, sud şi vest ale acestuia, astfel că nu<br />

poate fi verificată informaţia lui N. Gostar.<br />

Amplasarea castrului ar fi fă<strong>cu</strong>t posibilă includerea castellum-ului în incinta lui <strong>cu</strong> funcţia de praetorium, idee<br />

preluată şi susţinută şi de S. Sanie, care însă nu observă, credem, poziţia castellum-lui, pe promontoriu, în interiorul<br />

presupusului castru, în planul întocmit de primul autor (fig.2).<br />

În <strong>cu</strong>rsul cercetărilor desfăşurate pe par<strong>cu</strong>rsul mai multor ani în incinta presupusului castru investigaţiile au<br />

pus în evidenţă, în partea vestică, pe versant, existenţa unei necropole birituale (datată între prima jumătate a sec.<br />

II şi până la domnia lui Claudiu II Gothi<strong>cu</strong>l: 268-270) şi a unor complexe de lo<strong>cu</strong>ire, considerate de către S.Sanie<br />

contemporane <strong>cu</strong> castrul (S. Sanie, 1980, p. 77). După abandonarea castrului, într-o perioadă post Severus, necropola<br />

s-ar fi extins <strong>din</strong> nou, autorul afirmând şi că o parte a necropolei a rămas, se pare, întotdeauna între castellum<br />

şi castru. (S. Sanie, 1980, p. 77 şi urm.)<br />

Ideea existenţei unui castru care să închidă în incinta lui un castellum, reamenajat eventual ca praetorium,<br />

a fost acceptată şi de alţi cercetători, printre care Em. Doruţiu-Boilă (1972, p. 79), H. Daicoviciu (1981, p.<br />

48 şi 62), L. Pet<strong>cu</strong>les<strong>cu</strong> (1982, p.250), Ion T. Dragomir (1982-1983, p. 81). O parte <strong>din</strong>tre aceştia au observat<br />

însă inadvertenţele rezultate <strong>din</strong> datele prezentate de Silviu Sanie (1980, p. 92.) Este interesant de remarcat<br />

faptul că zona castellum-ului este singura neacoperită de alte structuri arheologice. Astfel, în recenziile lor,<br />

H. Daicoviciu şi L. Pet<strong>cu</strong>les<strong>cu</strong> au atras atenţia asupra cronologiei castrului, pe care cel <strong>din</strong> urmă îl consideră<br />

anterior castellum-ului, pre<strong>cu</strong>m şi asupra raporturilor castru-necropolă-lo<strong>cu</strong>inţe civile (bordeie, semibordeie<br />

şi lo<strong>cu</strong>inţe de suprafaţă). Cei doi recenzenţi au subliniat imposibilitatea acceptării ideii unei contemporaneităţi<br />

pe acelaşi spaţiu a celor trei categorii de structuri arheologice <strong>cu</strong> caracter militar, funerar şi civil. Se<br />

ştie că romanii pedepseau <strong>cu</strong> moartea profanatorii de morminte, iar înmormântările intra muros apar abia în<br />

perioada creştină (H. Daicoviciu, 1981 p. 48).<br />

Plecând de la acceptarea existenţei unui castru, I. Bogdan-Cătăniciu (1997, p. 50 şi urm.) consideră mai logic<br />

existenţa unui castru anterior castellum-ului, <strong>din</strong> necesitatea cantonării unor trupe de expediţii, într-o ţară ostilă.<br />

Revenind la observaţiile lui Vasile Pârvan şi luând în considerare faptul că, <strong>din</strong> punct de vedere practic, prezenţa<br />

castrului în zona promontoriului Tirighina nu a putut fi dovedită, suntem de părere că existenţa acestuia nici nu<br />

poate fi justificată în acest perimetru, la Bărboşi, pe promontoriul Tirighina, <strong>din</strong> cauza condiţiilor geomorfologice<br />

ale terenului suport. Este greu de crezut că romanii au putut amplasa un castru într-un spaţiu atât de accidentat,<br />

<strong>cu</strong> denivelări de teren de circa 44 de metri şi pante abrupte <strong>cu</strong> râpe de 15 – 20 m adâncime în incinta fortificaţiei<br />

respective (M.D. Liuşnea, 1998, p. 217-225).<br />

În fapt, având în vedere importanţa strategică a zonei în dis<strong>cu</strong>ţie, nu suntem împotriva ideii existenţei la un moment<br />

dat şi a unui castru, dar amplasarea trebuie să fi fost alta, poate în zona albiei majore a Siretului, unde nivelul<br />

antic se află la cca 14 m sub nivelul actual, ca rezultat al evoluţiilor hidromorfologice şi mai ales al colmatărilor.<br />

În plus, în deplin acord <strong>cu</strong> observaţiile fă<strong>cu</strong>te de L. Pet<strong>cu</strong>les<strong>cu</strong> , considerăm că trebuie reconsiderată şi convingerea<br />

autorilor cercetărilor privind existenţa a trei faze de utilizare a castellum-ului, întrucât în teren nu există trei<br />

şanţuri cel puţin, după <strong>cu</strong>m nu există nici alte elemente care să ajute la determinarea fazelor respective.<br />

Studiul izvoarelor, a literaturii de specialitate, pre<strong>cu</strong>m şi observaţiile pe teren ne fac să considerăm momentul<br />

ridicării fortificaţiei de pământ ca fiind anterior domniei lui Traian. Ca argument în favoarea acestei idei, considerăm<br />

a fi preponderenţa trafi<strong>cu</strong>lui maritim de mărfuri în zona de litoral a Pontului Euxin între a doua jumătate a<br />

secolului II î.Hr. şi domnia lui Augustus (27 î.Hr. – 14 d.Hr.), în condiţiile în care hotarele illyri<strong>cu</strong>m-ului fuseseră<br />

împinse până la Danubius (Faptele impăratului Augustus, V, 30). În contextul acestei politici, Augustus a fost în<br />

aceeaşi măsură înteresat şi de bazinul Mării Negre, unde a apărut o flotă provincială permanentă, <strong>cu</strong> unităţi pro-<br />

– –


venind <strong>din</strong> flota de la Misena, ce supraveghea partea septentrională a bazinului pontic, <strong>din</strong> 15 î. Hr., când Tiberius<br />

organizase comandamentul militar în Pont, praese laeui Ponti (R. Vulpe, 1938, p. 111). Aceasta avea nave şi în<br />

Marea Azov, atestate în 29 î.Hr. şi <strong>cu</strong> staţii <strong>din</strong> 15 î.Hr şi de asemenea pe linia Dunării.<br />

Se <strong>cu</strong>noaşte faptul că, în timpul campaniei <strong>din</strong> anii 11-12 d. Hr., guvernatorul Pannoniei, Cornelius Lentulus,<br />

şi generalul Sextus Aelius Catus au tre<strong>cu</strong>t <strong>cu</strong> armata romană <strong>din</strong>colo de Dunăre <strong>cu</strong> sprijinul flotilei fluviale, <strong>cu</strong><br />

scopul de a-i obliga pe daci să îndure stăpânirea poporului roman (Faptele Împăratului Augustus, V, 44.)<br />

În aceeaşi perioadă (12 d.Hr.), Rhomeltalkes I, conducătorul tracilor, era sprijinit să re<strong>cu</strong>cerească cetatea Aegyssus,<br />

de către trupele romane comandate de P. Vitellius, aduse pe apa fluviului (Ovidiu, Scrisori <strong>din</strong> Pont, IV,<br />

7, 19-28), în condiţiile în care distanţa <strong>din</strong>tre centrele militare ale Moesiei şi Dobrogea era de 600 de km, iar drumurile<br />

terestre nu existau ( E. Condurachi, 1974, p. 84).<br />

Pe baza epigrafică, ştim şi că în timpul domniei lui Tiberius (14-37 d.Hr.) au avut loc primele lucrări de construire<br />

a unui drum săpat în stâncă pe malul drept al fluviului, care avea dublu rol – de a permite legătura rapidă<br />

<strong>cu</strong> câteva fortificaţii şi de a trage de pe mal, în amonte, navele exact în punctele cele mai dificile ale cataractelor<br />

(D. Benea, 1982, p. 23).<br />

Existenţa flotei pe Dunăre este confirmată şi de Tacitus (annales, XII, 30): (Vannius) ad classem in Danuvio<br />

opperientem pefugit pentru anii 51-55. De altfel, domnia lui Nero (54-68) a reprezentat un moment deosebit de<br />

important pentru expansiunea romană în Nordul Mării Negre şi la Dunărea de Jos.<br />

Este vorba de aceeaşi flotă, <strong>din</strong> bazinul Mării Negre, care opera şi pe Dunărea Inferioară şi pe afluenţii săi până<br />

la Singidunum (Moesia), fiind reorganizată în timpul <strong>din</strong>astiei Flaviene, când primeşte numele de Classis Flavia<br />

Moesica (M. D.Liuşnea, 1999, p. 135-136). Tot atunci, în perioada organizării limes-ului de către Rubrius Gallus,<br />

sub domnia lui Vespasian (ibidem, p. 50, n. 95), este foarte probabil să fi fost ridicat castellum-ul de pământ, deoarece,<br />

chiar mai devreme, în timpul împăratului Nero, în urma măsurilor de transmutare la sudul Dunării a 100 000<br />

de transdanubieni, întreprinsă de legatul Moesiei, tiberius Plautius Silvanus aelianus (CIL, XVI 3608, r. 9-13),<br />

încetează lo<strong>cu</strong>irea dacică <strong>din</strong> dava de la Bărboşi.<br />

Aceeaşi situaţie se constată şi la Orlovka (R.D. Bondari, A.A. Bulatović, 1982, p. 154-160, apud V. Sârbu, V. Bârcă,<br />

2000, p. 32.). Cei doi specialişti ucrainieni, bazându-se pe materialul numismatic, presupun că la Orlovka, castellumul<br />

roman a fost ridicat în vremea lui Domiţian (81-87).Obiectivul acestui împărat a fost instituirea unui control asupra<br />

întregului litoral cir<strong>cu</strong>mpontic (Suetonius, nero, 19,2; Tacitus, istorii, I, 6) Acţiunea lui Aelianus a fost interpretată ca<br />

o încercare de a crea un « spaţiu de siguranţă » între frontiera Moesiei şi teritoriul lo<strong>cu</strong>it de geţi (D.M. Pippidi, 1967, p.<br />

306), în condiţiile în care Dunărea constituia deja un limes organizat, pe care patrulau navele flotei militare romane şi<br />

poate chiar de extindere a influenţei, după <strong>cu</strong>m crede Al. Suceveanu (1971, p. 112-113; 1977, p. 21). De altfel, nici nu<br />

este de imaginat deplasarea unui număr atât de mare de oameni la sudul fluviului fără ajutorul flotei.<br />

Probabil, a<strong>cu</strong>m dispar davae-le de la Bărboşi şi Orlovka, dar populaţia autohtonă nu pleacă după <strong>cu</strong>m o dovedesc<br />

materialele de la Bărboşi, datate în a doua jumătate a secolului I (S. Sanie, 1982, p. 75), întrucât condiţiile de<br />

navigaţie, asupra cărora vom reveni mai jos, solicitau oameni pentru tractarea navelor în amonte, printre coturile<br />

fluviului, acolo unde vântul sau folosirea ramelor nu erau îndeajuns pentru a asigura navigarea, pentru încărcarea<br />

şi descărcarea acestora, pentru paza antrepozitelor şi pentru şantierele navale.<br />

În plus, trebuie amintit faptul că există o monedă descoperită la Bărboşi datând <strong>din</strong> timpul impăratului Vespasian.<br />

D-nii Al. Suceveanu şi Al. Barnea admit ideea că Dobrogea a fost integrată în Imperiul Roman în această<br />

perioadă ( Al. Suceveanu, 1971, p. 105-121 ; Al. Barnea, 1987, p. 80).<br />

Th. Mommsen scrie, în legătură <strong>cu</strong> politica expansionistă a Romei în zona Dunării de Jos, că „...se pare că<br />

Augustus i-a transformat în vasali sau i-a înlăturat pe ceilalţi principi şi că regalitatea tracică a fost acordată numai<br />

membrilor acestei ginţi (odryssi). Această măsură a fost probabil necesară, întrucât (...) în timpul secolului I nu<br />

staţionau legiuni romane de-a lungul Dunării de Jos; Augustus se aştepta ca apărarea graniţei de la vărsarea Dunării<br />

să fie asigurată de către vasalii traci” (Th. Mommsen, 1991, p. 109). Suntem de părere că împăraţii romani<br />

s-au bazat şi pe populaţiile geto-dacice, integrate juridic în sistemul de apărare, şi ca parteneri comerciali, aşa <strong>cu</strong>m<br />

fă<strong>cu</strong>seră cândva grecii, astfel că nu a fost cazul să fie deplasate, mutate <strong>din</strong> zona Dunării de Jos, ele fiind angrenate<br />

în sistemul comercial <strong>din</strong> regiune.<br />

De altfel, aceleaşi motive care îi determinaseră pe greci să amplaseze la Bărboşi un emporium, în sensul de port<br />

– –


comercial, centru de redistribuire, loc de schimb, dar şi de comunitate care asigura desfăşurarea acestor activităţi<br />

(M. Mar<strong>cu</strong>, 1998, p. 39- 43), i-au fă<strong>cu</strong>t şi pe romani <strong>cu</strong> siguranţă să folosească punctul fortificat ca statio sau cel<br />

puţin a unui debarcader pentru flota militară, ale cărei nave patrulau pe fluviu. Condiţiile de navigaţie <strong>din</strong> această<br />

zonă le-au impus stabilirea unor raporturi bune <strong>cu</strong> autohtonii, dacii liberi <strong>din</strong> sudul Moldovei, printre care negustorii<br />

romani trebuiau să treacă, să trăiască şi la ajutorul cărora erau nevoiţi să facă apel pentru a se deplasa în bune<br />

condiţii <strong>din</strong>tr-un loc în altul pe firul apei. Capul de pod de la Bărboşi a fost important nu doar pentru navigaţia pe<br />

Dunăre, ci şi pentru cea de pe Siret şi Prut. Situaţia nu era de altfel singulară, căci acelaşi lucru se întâmplă pe afluenţii<br />

principali ai Dunării <strong>din</strong> amonte, Tisa şi Mureş, care facilitează cir<strong>cu</strong>laţia înlesnind legătura <strong>din</strong>tre Moesia<br />

Superior, Panonnia Inferior şi teritoriile dacilor liberi <strong>din</strong> vestul ţării şi <strong>cu</strong> sarmaţii iazigy, dovada fiind prezenţa<br />

ceramicii romane în aşezările dacilor liberi (I. Ferenczi, 1974, p. 124 şi urm.).<br />

Se <strong>cu</strong>noaşte faptul că fortificaţia de la Bărboşi a constituit un punct important pe drumul comercial ce lega<br />

Asia, prin Tyras, Orlovka şi mai departe prin Poiana (antica Piroboridava), Răcătău (tamasidava), Brad (zargidava)<br />

şi Valea Oituzului, Breţ<strong>cu</strong> (Angustia), <strong>cu</strong> Dacia şi, tot prin acelaşi punct, <strong>cu</strong> Moesia. Conştienţi şi de<br />

importanţa strategică a acesteia, romanii au luat <strong>cu</strong> siguranţă măsuri suplimentare de întărire şi apărare, realizând<br />

un complicat sistem defensiv în faţa capului de pod – <strong>cu</strong> val, şanţ de pământ şi palisadă pe alo<strong>cu</strong>ri (Gh. Ştefan,<br />

1937-1940, passim).<br />

Drumul urca pe râurile Siret şi Prut, acestea fiind navigabile până în prima parte a regresiunii dacice (jumătatea<br />

mil. I î.Hr. – sec. I-II d. Hr.), după <strong>cu</strong>m se poate estima cercetând solurile de luncă (depozite fluviale: pietrişuri,<br />

nisip, argile) <strong>din</strong> zona Bărboşilor, întrucât procesul de formare a solurilor reflectă foarte bine evoluţia fito-climatică<br />

microregională (A.C.Banu, 1964, p. 237.).<br />

Un alt argument în favoarea acestei afirmaţii îl poate reprezinta aşezarea getică de la Piroboridava (Poiana,<br />

jud. Galaţi) de pe malul Siretului, care a fost şi antrepozit de mărfuri, înainte de a deveni centru militar, politic şi<br />

<strong>cu</strong>ltural (R. Vulpe, S. Teodor, 2003, p. 15-20.), unde romanii vor trimite o unitate militară, cohors i Hispanorum<br />

veterana quingenaria equitata, după <strong>cu</strong>m arată pridianum-ul Hunt (R. Vulpe, 1960).<br />

Alexandru Suceveanu (1971, passim) consideră că şi procesul <strong>cu</strong>ceririi romane a Dobrogei, ce fusese iniţiat de<br />

M. Terentius Varro Lu<strong>cu</strong>llus (72-71 î. d. Hr.) şi reluat apoi de M. Licinius Crassus (28-29 d. Hr.), care anexează<br />

definitiv oraşele greceşti, se va concretiza în timpul lui Vespasian (69-79). Astfel, <strong>din</strong> or<strong>din</strong>ul împăratului, Rubrius<br />

Gallus desăvârşeşte procesul de constituire a limes-ului dobrogean, în timp ce Traian (98-117) va finaliza angrenarea<br />

acestui spaţiu în limitele sistemului administrativ şi fiscal roman (Al. Suceveanu, 1971, p. 114 şi urm.; C. C.,<br />

Petoles<strong>cu</strong>, 1995, p.35.). De asemenea, Al. Suceveanu este primul istoric, de până a<strong>cu</strong>m, care atrage atenţia asupra<br />

faptului că procesul complex al anexării Dobrogei nu se putea realiza decât pe par<strong>cu</strong>rsul mai multor etape.<br />

Ideea unei integrări a teritoriului dobrogean în Imperiu în timpul domniei lui Vespasian este împărtăşită şi de<br />

alţi istorici, printre care: Ion Barnea şi Gh. Ştefan (Ion Barnea, Gh. Ştefan, 1974, p. 15.), Al. Barnea (Al. Barnea,<br />

1987, p. 77.), Constantin C. Petoles<strong>cu</strong> (1991, p. 20 şi urm ; 1995, p. 25;), Octavian Bounegru (1987, p. 145.), Nelu<br />

Zugravu (1994, p. 14.) ş.a.<br />

Integrarea Dobrogei a fă<strong>cu</strong>t necesară în mod cert şi organizarea capurilor de pod de la Bărboşi şi Orlovka,<br />

pentru ca romanii să poată naviga în siguranţă pe fluviu sau pe râurile Siret şi Prut.<br />

Mai există însă şi cercetători care cred că de fapt Dobrogea nu a fost alipită Moesiei, ci Thraciei ( Al. Suceveanu,<br />

1971, p. 107, nota 24.).<br />

Se ştie că încă <strong>din</strong> anii 29-28 î. Hr., în urma campaniei condusă de M. Licinius Crassus, împotriva geţilor lui<br />

Dicomes (Florus, 28 [IV, 12], 18; Suetonius, Divinul August, LXIII, 4; Cassius Dio, ist. romană, LI, 23, 2) şi a<br />

bastarnilor, Roles, şeful geţilor „situaţi la est de triballi”, se aliază <strong>cu</strong> romanii devenind „Socius et ami<strong>cu</strong>s populi<br />

Romani” ( Cassius Dio, LI, 24, 67). Este perioada în care, „stabilită undeva în Deltă şi patrulând pe Dunăre în<br />

sus”, flota militară romană participă la asediul Genuclei (28 î. Hr.), afirmându-se, chiar dacă numai simbolic, ca<br />

mijloc de apărare a intereselor Imperiului pe frontiera, în <strong>cu</strong>rs de formare, <strong>din</strong> această zonă ( C. Matei, p. 1991,<br />

p. 144).<br />

Mai târziu, în 10-11. d. Hr., generalul roman Aelius Catus duce în Thracia, după relatarea lui Strabon (VII,<br />

3,10.), cincizeci de mii de geţi, probabil <strong>din</strong> Câmpia Munteniei. Acţiunea poate fi privită ca una <strong>din</strong> etapele constituirii<br />

unui limes, ofiţerul roman urmărind printre altele şi crearea unei zone de siguranţă spre inamic.<br />

– –


După reprimarea marilor răscoale antiromane <strong>din</strong> Pannonia şi Dalmaţia (6-9 d. Hr.), când întregul <strong>cu</strong>rs al<br />

Dunării, de la izvoare la vărsare, intră sub control militar roman, semnificaţiile conceptului de limes se schimbă.<br />

Practic, după anul 15 d. Hr. sunt instituite vămi imperiale pe fluviul aflat sub supravegherea unităţilor navale şi<br />

este creată funcţia de praefectus orae maritimae, <strong>cu</strong> atribuţii militare, pentru cetăţile greceşti de pe ţărmul mării.<br />

Ovidius ne lasă să înţelegem că acest comandament militar a fost instituit încă <strong>din</strong> primii ani ai erei creştine (8 d.<br />

Hr.) (R. Vulpe, 1939, p. 13). Poetul afirmă chiar că graţie măsurilor luate de Pomponius Flac<strong>cu</strong>s, legat al Moesiei,<br />

<strong>din</strong> anul 18 d. Hr. „<strong>cu</strong>mplita râpă a Istrului a devenit sigură” (Ovidiu, Pontica, IV, 9, 76.)<br />

Este vorba de activitatea primilor doi prefecţi ai comandamentului praefectura orae maritimae (district militar<br />

provincial ce va persista până în deceniul al şaselea al primului secol creştin ) , Vestalis şi respeciv Pomponius<br />

Flac<strong>cu</strong>s, care participă la eliberarea garnizoanelor odrysse de la Aegyssus (12 d. Hr.) şi Troesmis (15 d. Hr.) de<br />

sub asediul geţilor nord-dunăreni ( C. Matei, 1991, p. 143 şi urm.).<br />

În ceea ce priveşte armata, epoca lui Augustus a fost marcată de o creştere considerabilă a atenţiei acordate<br />

acestei instituţii, în contextul promovării de către împărat a unei politici <strong>cu</strong> un puternic caracter expansionist. În<br />

aceste condiţii s-a urmărit creşterea eficienţei acestei instituţii, care va face posibilă împingerea graniţelor romane<br />

până departe în aria barbari<strong>cu</strong>m-ului.<br />

În urma măsurilor luate de împărat, armata a suferit o reducere a efectivelor, ajungând la treizeci de legiuni şi<br />

respectiv corpuri auxiliare numărând între 250 000 şi 300 000 de oameni, scădere compensată de o serie de avantaje<br />

în beneficiul militarilor ( P. Petit, 1980, p. 395.).<br />

Astfel, după douăzeci-douăzeci şi cinci de ani ca soldaţi de meserie, timp în care primeau solde, cei care ieşeau<br />

<strong>din</strong> serviciu, ca veterani, erau răsplătiţi în contul acestor ani, <strong>cu</strong> suprafeţe de pământ <strong>cu</strong>mpărate iniţial de împărat,<br />

iar către sfârşitul domniei lui Augustus <strong>cu</strong> o primă în numerar. Banii necesari erau scoşi <strong>din</strong>tr-o casierie special<br />

creată în acest scop. Aceste măsuri vor determina nemulţumiri <strong>cu</strong> caracter social, având în vedere că aerarium-ul<br />

militar (tezaurul armatei) alimenta un impozit nou, nepopular, asupra moştenitorilor cetăţenilor romani (A. Arices<strong>cu</strong>,<br />

Al. Suceveanu, 1982, p. 28.).<br />

În timpul împăraţilor Flavieni apar primele schimbări importante, ale căror iniţiator este mai <strong>cu</strong> seamă Vespasian.<br />

Astfel, în timp ce Tiberiu (14-37) şi fiul său Nero (37-68) neglijaseră armata şi provinciile, Vespasian, care<br />

fusese proclamat împărat de armata de pe Dunăre, a luat o serie de măsuri al căror efect benefic s-a reper<strong>cu</strong>rtat<br />

şi asupra regiunilor de la Dunărea de Jos, îngrijindu-se de realizarea unui drum terestru ce urma să lege Italia de<br />

Dunărea de Jos şi Asia Mică (P. Petit, 1980, p. 397; L. Homo, 1941, p. 368).<br />

Acesta este momentul când apar primele unităţi auxiliare pe frontiera Dunării Inferioare, pe fondul reorganizării<br />

flotei care primeşte numele de Classis Flavia Moesica. limes-ul este organizat de către Rubrius Gallus,<br />

guvernatorul Moesiei, ca răspuns la invazia daco-sarmatică <strong>din</strong> 69-70 d. Hr. Istori<strong>cu</strong>l francez Leon Homo scrie că<br />

Rubrius Gallus „... remit en état de défense la frontière du Danube inferieur”(L. Homo. 1941, p. 368), stabilind o<br />

serie de garnizoane la Sexaginta Prista, Durostorum, Abrittus, Carsium, Troesmis şi Histria, inclusiv deci pe Cotul<br />

Dunării şi în Deltă, care au fost plasate sub supravegherea flotei.<br />

Organizat astfel, limes-ul a avut o dublă misiune, una defensivă, de apărare a frontierelor, şi o alta ofensivă, de<br />

asigurare a legăturilor <strong>cu</strong> spaţiul nord-dunărean şi de control a fidelităţii populaţiilor clientelare. (I. Barnea, Gh.<br />

Ştefan, op.cit., p. 16.)<br />

Dintre unităţile militare aduse în acest spaţiu au fost atestate, <strong>cu</strong> certitu<strong>din</strong>ea dată de mărturiile arheologice, izvoarele<br />

scrise şi epigrafice, următoarele: ala i asturum, ala i Flavia Gaetulorum şi Cohors i Flavia Commagenorum,<br />

la Tomis (CIL XVI, 45; CIL XVI, 44 şi CIL XVI, 44, 50), ala i Vespasiana dardanorum, la Arrubium (CIL XVI 45,<br />

50, 58), ala i Pannoniorum, la Troesmis (CIL III, 14453), Ala ii Hispanorum et Aravacorum, la Carsium (CIL XVI,<br />

44) (A. Arices<strong>cu</strong>, 1977, p. 81-82.). La acestea se adaugă, unităţile flotei moesice, <strong>cu</strong> sediul principal la Noviodunum<br />

şi <strong>cu</strong> stationes se<strong>cu</strong>ndare la Aegyssus şi Axiopolis probabil ( M. D. Liuşnea, 1996, p. 30).<br />

Andrei Arices<strong>cu</strong> (1977, p. 82.) mai aminteşte câteva unităţi auxiliare pentru aceeaşi perioadă, la Capidava,<br />

Cohors i Ubiorum (CIL X, 6015) şi Cohors Vii Galorum, la Tomis (CIL III, 7548). Andrei Arices<strong>cu</strong> crede că în<br />

ultimul sfert al primului veac creştin forţele militare de care dispunea zona estică a Moesiei şi apoi Moesia Inferior<br />

însumau şapte mii cinci sute de oameni, împărţiţi în şase unităţi de cavalerie şi nouă de infanterie (A. Arices<strong>cu</strong>,<br />

1977, p. 79).<br />

– –


În orice caz, la sfârşitul secolului I, în Dobrogea staţionau deja cinci unităţi de cavalerie şi opt de infanterie,<br />

însumând aproximativ şase mii cinci sute de soldaţi (Ibidem).<br />

În ceea ce priveşte organizarea sistemului defensiv <strong>din</strong> nordul Dobrogei, s-au întreprins măsuri pentru realizarea<br />

unui drum strategic (via militaris), element fundamental <strong>cu</strong> rol de legătură între castra, castelli sau praesidii<br />

în care erau cantonate trupele.<br />

Toate aceste măsuri stau mărturie privind importanţa pe care a avut-o Moesia, <strong>din</strong> care făcea parte şi Dobrogea,<br />

dotată <strong>cu</strong> forţe militare şi <strong>cu</strong> rangul de provincie consulară chiar de la început.<br />

Revenind la limes, între componentele acestuia, pe lângă fortificaţii şi drumuri, sunt de menţionat teritoriul de<br />

exploatare economică a unităţii respective, territorium legionis sau prata legionis (Militärland sau militärisch,<br />

<strong>cu</strong>m le-au numit istoricii germani) şi teritoriul strategic de graniţă, constituit <strong>din</strong> linia de fortificaţie şi satele de<br />

frontieră.( E. Doruţiu-Boilă, 1972, 1, p. 49).<br />

territorium era în fapt o întindere de sol delimitată şi legată, în cazul nostru, de prezenţa unei unităţi militare<br />

(J. Toutain, p. 124, apud M. Munteanu, 1971, p. 126, nota 12), care <strong>cu</strong>prindea în semnificaţia sa şi limitele competenţei<br />

administrative şi juridice a magistraţilor. El era delimitat prin frontiere naturale sau linii convenţionale<br />

marcate <strong>cu</strong> pietre de hotar (M. Munteanu, 1971, p. 125).<br />

Pentru Dunărea de Jos a fost atestat un astfel de territorium legionis reprezentând un sector destul de mare de-a<br />

lungul fluviului, cel puţin între Capidava şi Noviodunum, corespunzând unui territorium troesmenses. El <strong>cu</strong>prindea<br />

sub autoritatea sa castelele unităţilor auxiliare de la Capidava, Carsium, Cius, Arrubium, Dinogeţia, Noviodunum,<br />

pre<strong>cu</strong>m şi prata acestora (villae rustice şi, probabil, vicii), care erau lo<strong>cu</strong>ite de veterani, cives Romani şi<br />

autohtoni (E. Doruţiu-Boilă, 1972, p. 55). Un astfel de pratum era probabil şi spaţiul delimitat, mai târziu, de valul<br />

Tuluceşti-Şerbeştii Vechi, între Siret, Prut şi Dunăre, dependent de castellum-ul de la Bărboşi, ridicat la începutul<br />

secolului al II-lea, în timpul lui Traian, aflat sub autoritatea militară şi administrativă a legiunii <strong>din</strong> lagărul de la<br />

Troesmis. Aceeaşi funcţie a îndeplinit şi spaţiul <strong>din</strong> sudul Basarabiei, delimitat şi el de un val de pământ, de fapt<br />

o prelungire a aceleiaşi pe care am amintit-o mai sus.<br />

Hinterlandul provincial ca limes este menţionat în Historia Augusta, care aminteşte de un nou tip de defensiv,<br />

o frontieră apărată de lo<strong>cu</strong>ri şi nu de oameni.( M. Zahariade, 1994, p. 4.)<br />

Pe lângă castellum-ul unei unităţi militare auxiliare sau al unei vexilaţii legionare s-au dezvoltat, în general,<br />

aşezări civile (Auxiliarvi<strong>cu</strong>s), <strong>cu</strong> statut juridic de canabae. (E. Doruţiu-Boilă, 1972, p. 53.) Lo<strong>cu</strong>iri corelative<br />

fortificaţiilor, acestea <strong>din</strong> urmă au apărut doar pe lângă lagăre de legiune, aflându-se <strong>din</strong> punct de vedere juridic<br />

sub autoritatea prefectului legiunii,.) ca de exemplu cele de la Noviodunum, Arrubium, Cius ; aşezarea civilă<br />

dezvoltată pe lângă un castellum de unitate auxiliară, <strong>cu</strong>m este cazul celei de la Bărboşi are de asemeni statutul<br />

unei canabae. Acestea erau coduse de un quinquennalis, doi magistri, unul militar şi cel de-al doilea civil, şi doi<br />

aedilis.( E. Doruţiu-Boilă, 1972, p. 61 ) ).<br />

În vecinătatea garnizoanelor trupelor auxiliare se dezvoltă însă vi<strong>cu</strong>s-uri de drept peregrin, supuse autorităţii<br />

comandantului militar (E. Doruţiu-Boilă, 1972, p. 49).<br />

Un interes deosebit prezintă, <strong>din</strong> acest punct de vedere, inscripţia descoperită la Şendreni (E. Doruţiu-Boilă,<br />

1972, p. 56-57, notele 30-31), care menţionează chiar numele unui astfel de quinquennalis pentru această zonă. O<br />

altă descoperire epigrafică, de această dată la Noviodunum, atestă existenţa a doi magişti. S-ar putea trage concluzia<br />

că aşezările civile <strong>din</strong> aceste două puncte militare au ajuns la un stadiu de dezvoltare cvasiurban. Având însă în<br />

vedere situaţia concretă de la Bărboşi, un castru a existat probabil, având în vedere importanţa strategică a capului<br />

de pod roman, dar nu a putut fi identificat însă până în prezent (E. Doruţiu-Boilă, 1972, p. 59, nota 40).<br />

limes-ul a luat formă definitivă, într-o perioadă ulterioară reformelor lui Domiţian (81-96), care în anul 86<br />

împarte Moesia în două provincii – Moesia Superior şi Moesia Inferior.<br />

Cel care va definitiva sistemul defensiv va fi împăratul Traian. Dobrogea, care fusese integrată Moesiei Inferior,<br />

este întărită, însă întreaga zonă getică a acesteia rămâne încă în afara reţelei de garnizoane (R. Flores<strong>cu</strong>, 1990,<br />

p. 102). Competenţele celor două prefecturi, cea a litoralului şi cea a flotei dunărene, se întâlnesc la Gurile Dunării<br />

(R. Flores<strong>cu</strong>, 1990, p. 102).<br />

În anul 106, Traian aduce <strong>din</strong> Pannonia Legiunea XI Claudia, stabilindu-i garnizoana pe limes, la Durostorum,<br />

în aval de Novae, unde era cantonată, încă <strong>din</strong> anul 69, Legio i italica. Prima atestare epigrafică pentru Legio Xi<br />

– 0 –


Claudia, la Durostorum (Silistra), unde va rămâne de altfel până la sfârşitul dominaţiei romane la Dunărea de Jos,<br />

datează <strong>din</strong> timpul guvernatorului Q. Pompeius Falco (anii 115-117) ( A. Arices<strong>cu</strong>, 1977, p. 37).<br />

În anul următor, <strong>din</strong> or<strong>din</strong>ul aceluiaşi împărat, Legio V Macedonica îşi părăseşte garnizoana de la Oes<strong>cu</strong>s pentru<br />

a ajunge la Troesmis, marcând astfel deplasarea, odată <strong>cu</strong> <strong>cu</strong>cerirea Daciei, a centrului de greutate a apărării<br />

frontierei spre răsărit. Această legiune, despre care se presupune că a intrat în armata Moesiei încă <strong>din</strong> timpul lui<br />

Augustus (A. Arices<strong>cu</strong>, 1977, p. 32.), fusese cantonată la Oes<strong>cu</strong>s, de către Rubrius Gallus. Andrei Arices<strong>cu</strong> consideră<br />

că ea şi-a stabilit apoi garnizoana la Troesmis, cel mai târziu în anul 107 (ibidem) şi va rămâne aici până în<br />

anul 167, când va fi <strong>din</strong> nou mutată, de această dată în Dacia.<br />

Pentru acest nivel cronologic sunt atestate dousprezece noi unităţi auxiliare. În ceea ce priveşte limes-ul norddobrogean,<br />

prezintă interes următoarele unităţi: Cohors i Lusitanorum Cyrenaica, <strong>cu</strong> garnizoană probabil la Cius<br />

(CIL XVI, 45, 50) şi Cohors ii Mattiacorum, la Dinogeţia (CIL XVI, 44 <strong>din</strong> anul 99), lo<strong>cu</strong>l ei de staţionare în<br />

secolul al II-lea aflându-se la Bărboşi, în stânga Dunării (CIL III, 7620).<br />

După anul 106, Traian ataşează Moesiei sudul Moldovei, Muntenia, o parte <strong>din</strong> Oltenia şi colţul sud-estic al<br />

Transilvaniei, continuând consolidarea Gurilor Dunării <strong>cu</strong> noi staţii fixe lângă gura de vărsare a Siretului (Radu<br />

Vulpe, DID, II, p. 122).<br />

Tot a<strong>cu</strong>m a fost ridicat probabil al doilea nivel al fortificaţiei de la Bărboşi, de data aceasta <strong>din</strong> piatră, întrucât<br />

era centru pentru zona delimitată de valul de pământ Serbeşti-Tuluceşti – Vadul lui Isac.<br />

Unităţilor militare, cantonate în fortificaţia de la Bărboşi le revenea probabil şi sarcina de a supraveghea navigaţia<br />

pe Dunăre, menţinerea în bună stare a condiţiilor de navigaţie, aprovizionarea trupelor <strong>din</strong> garnizoanele de<br />

pe fluviu. În cazul fortificaţiei de la Bărboşi de exemplu, navele flotei militare au adus piatră <strong>din</strong> Dobrogea pentru<br />

refacerea şi întărirea castellum-ului de pe promontoriul Tirighina.<br />

Este interesantă în acest sens inscripţia funerară de la Naissus (Niş), care atestă existenţa în cadrul Legio Vii<br />

Claudia, aparţinând Moesiei, a unui serviciu de navigaţie <strong>cu</strong> nave militare proprii, pe care serveau soldaţi ai<br />

legiunii: D(is) M(anibus) L. CASSiuS CAnDiDuS MiL(es) LeG(ionis) Vii CL(audiae) DiSCeS(!) ePiBeTA<br />

ViX(it) An(nis). (CIL, III, 19456). Discens epibeta era un grad inferior în marina romană, făcând parte <strong>din</strong> rândul<br />

principales.<br />

Printre stationes se aflau: Chersonesul Tracic (Chersonesul Taurique, port frecventat de Classis Mœsica sub<br />

Nero (54-68) în perioada războiului <strong>din</strong> Armenia), unde după evenimentele <strong>din</strong> anii 12-9 î. Hr., când Tiberius<br />

(viitorul împărat) trece Dunărea într-o expediţie împotriva dacilor (Monumantum Ancyranum, V, 48: ... et postea<br />

trans Danuvium ductus exercitus meus Dacorum gentes imperia populi romani perferre coegit, apud, O. Bounegru,<br />

2002, p. 38, n. 92.) sunt instalate detaşamente ale legio Vii Macedonica (CIL, III, 7386) şi Oes<strong>cu</strong>s, unde sunt<br />

semnalate trupe <strong>din</strong> legio XX Valeria Victrix (CIL, III, 7432).<br />

Este <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t faptul că Augustus (M. D. Liuşnea, 1999, p. 135-136) fusese interesat să organizeze foarte<br />

eficient apărarea frontierelor imperiului, nu doar pe uscat dar şi pe apă, astfel încât înfiinţase opt escadrile şi trei<br />

flotile fluviale. Între cele trei flotile înfiinţate s-a numărat şi cea de pe linia Dunării. Flota fluvială a jucat un rol<br />

foarte important, pentru că a permis trupelor să traverseze fluviul, să realizeze debarcări în zonele ameninţate, să<br />

asigure logistica fortificaţiilor de pe linia fluviului şi să contribuie la apărarea limes-ului ( C.G.Starr, 1975, p.124<br />

şi urm).<br />

Având în vedere aceste informaţii, credem că argumentul cel mai puternic în sprijinul acestei idei a construirii<br />

unei fortificaţii la Bărboşi, mult mai devreme decât anul 107, îl reprezintă tocmai poziţia geografică şi strategică a<br />

promontoriului Tirighina, pe malul stâng al Dunării, dominând partea nord-vestică a orogenului nord dobrogean şi<br />

<strong>cu</strong>rsul fluviului până la limita a ceea ce specialiştii numesc Dunărea maritimă, pre<strong>cu</strong>m şi lunca Siretului, navigabil<br />

în Antichitate, chiar de la gurile de vărsare.<br />

Cât priveşte urmele <strong>cu</strong> caracter funerar şi de lo<strong>cu</strong>ire de la Bărboşi, ele ar putea fi explicate prin caracterul geofizic<br />

şi hidrografic al terenului care a slujit de suport aşezării civile ce se află, practic, în albia majoră a Siretului, la<br />

bazele promontoriului pe care se află fortificaţia. De altfel, în Antichitate Dunărea <strong>cu</strong>rgea pe o albie a căror urme<br />

se află astăzi la cca 8 km mai spre SE (fig. 3).<br />

Astfel, situaţia constatată pe teren poate fi pusă în legătură <strong>cu</strong> unitatea geografică Galaţi-Bărboşi, o zonă afectată<br />

de mişcări subsidente evidente (M. D. Liuşnea, 1999, p. 217-225). Limitele acestei zone <strong>cu</strong>prind un areal mai<br />

– 1 –


vast, desfăşurându-se pe structura depresionară a Câmpiei Române (Gr. Posea, N. Popes<strong>cu</strong>, M. Ielenicz, 1974, p.<br />

129 şi urm.).<br />

În aceste condiţii, odată <strong>cu</strong> manifestarea, începând <strong>cu</strong> secolul al II-lea d. Hr., a Transgresiunii Valahe, zona<br />

de subsidenţă a luncii Dunării, între Călăraşi şi Galaţi, a fost afectată de inundaţii. Urmele acestor revărsări au<br />

putut fi urmărite în depunerile ritmice observate <strong>cu</strong> ocazia lucrărilor pentru instalarea unei conducte de apă pentru<br />

Combinatul Siderurgic (Priza Siret). Aceste depuneri sunt o dovadă a colmatărilor în urma staţionării apelor în<br />

timpul inundaţiilor. Procesul de colmatare a afectat chiar zona aflată în imediata apropiere a promontoriului (M.<br />

D. Liuşnea, 1999, passim).<br />

Ca urmare, se poate afirma că prezenţa celor două tipuri de complexe arheologice pe versantul promontoriului<br />

Tirighina poate fi considerată rezultatul unor situaţii deosebite, când, datorită inundaţiilor, oamenii au fost nevoiţi<br />

să se retragă în zonele mai înalte, temporar. De aici şi caracterul lo<strong>cu</strong>inţelor – bordei, semibordei, lo<strong>cu</strong>inţe de suprafaţă<br />

realizate <strong>din</strong> materiale nedurabile în timp.<br />

Pentru datarea momentelor de inundaţie se impune stabilirea raporturilor necropolă respectiv complexe temporare<br />

de lo<strong>cu</strong>ire, pre<strong>cu</strong>m şi extinderea cercetărilor pe versant. În orice caz, încadrările cronologice de secol II-III<br />

a acestora le considerăm nejustificate.<br />

În legătură <strong>cu</strong> castellum-ul de pe Tirighina, întărit ulterior <strong>cu</strong> ziduri de piatră, despre care se ştie că a fost garnizoană<br />

a unei vexilaţii <strong>din</strong> Legio V Macedonica, care a avut o rază de acţiune ce includea un teritoriu vast, <strong>cu</strong>prins<br />

între Capidava şi Noviodunum, <strong>cu</strong> capetele de pod de la Bărboşi şi Orlovka (Doruţiu-Boilă, 1972, p. 45 şi urm.).<br />

Materialele tegulare, descoperite în perimetrul fortificaţiei, mai amintesc de o unitate auxiliară, Cohors ii<br />

Mattiacorum, atestată pentru perioada corespunzând secolului al II-lea (CIL III, 7620). Nicolae Gostar credea că<br />

această unitate a fost adusă abia după 145 ( N. Gostar, 1967, p. 107).<br />

În timpul lui Mar<strong>cu</strong>s Aurelius şi Lucius Verus, o inscripţie votivă, pusă de centurionul Cornelius Firmus,<br />

menţionează prezenţa în zonă a unei vexillatio <strong>din</strong> Legio i italica, cantonată în lagărul de la Troesmis (I. Barnea,<br />

1980, p. 38).<br />

În concluzie, considerăm că efortul de a reconstitui organizarea şi rolul flotei fluviale la Dunărea de Jos poate<br />

ajuta la determinarea cronologiei şi a poziţiei fortificaţiei de la Bărboşi, care a jucat probabil şi rolul unei statio<br />

permanente pentru flota militară fluvială, Classis Flavia Moesica, numărul descoperirilor tegulare purtând ştampila<br />

acestei unităţi, fiind destul de mare (50) şi indicând o intensă activitate în domeniul materialelor de construcţii<br />

(M. D. Liuşnea, 1999, p. 135-136).<br />

History and Archaeology of the Ship: di particolare interesse sono le Lecture Notes di J.S. Illsley, una organica<br />

esposizione di quanto noto sulle navi dell’antichitá (vedere le navi da guerra della Marina imperiale di Roma e le<br />

navi mercantili romane: natanti a remi e onerarie a vela), con l’aggiunta di cenni sulle galee medievali e dell’epoca<br />

moderna. Il sito include anche una serie di schede (Seminar reports): bibliografie relative ai più significativi<br />

relitti navali dell’antichità (dal Centre for Maritime Archaeology dell’Universitá di Southampton).History and<br />

Archaeology of the Ship: di particolare interesse sono le Lecture Notes di J.S. Illsley, una organica esposizione di<br />

quanto noto sulle navi dell’antichitá (vedere le navi da guerra della Marina imperiale di Roma e le navi mercantili<br />

romane: natanti a remi e onerarie a vela), con l’aggiunta di cenni sulle galee medievali e dell’epoca moderna.<br />

Il sito include anche una serie di schede (Seminar reports): bibliografie relative ai più significativi relitti navali<br />

dell’antichità (dal Centre for Maritime Archaeology dell’Universitá di Southampton).History and Archaeology of<br />

the Ship: di particolare interesse sono le Lecture Notes di J.S. Illsley, una organica esposizione di quanto noto sulle<br />

navi dell’antichitá (vedere le navi da guerra della Marina imperiale di Roma e le navi mercantili romane: natanti<br />

a remi e onerarie a vela), con l’aggiunta di cenni sulle galee medievali e dell’epoca moderna. Il sito include anche<br />

una serie di schede (Seminar reports): bibliografie relative ai più significativi relitti navali dell’antichità (dal Centre<br />

for Maritime Archaeology dell’Universitá di Southampton).History and Archaeology of the Ship: di particolare<br />

interesse sono le Lecture Notes di J.S. Illsley, una organica esposizione di quanto noto sulle navi dell’antichitá<br />

(vedere le navi da guerra della Marina imperiale di Roma e le navi mercantili romane: natanti a remi e onerarie a<br />

vela), con l’aggiunta di cenni sulle galee medievali e dell’epoca moderna. Il sito include anche una serie di schede<br />

(Seminar reports): bibliografie relative ai più significativi relitti navali dell’antichità (dal Centre for Maritime<br />

– –


Archaeology dell’Universitá di Southampton).di J.S. Illsley,di J.S. Illsley,di J.S. Illsley,di J.S. Illsley,SLIDE 582<br />

LIBURNIAN 100AD (liburnian Roman) SOURCE Anderson R.C., Oared Fighting Ships (London, 1976) pp:<br />

PLATE 7aBottom of Form<br />

abrevieri:<br />

Actes…- Actes du iX e Congrès international d’études sur les frontières romaines, Mamaïa, 6-13 septembre 1972,<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti-Köln-Wien, Editura Academiei-Böhlau-Verlag, 1974<br />

Apulum – Acta Musei Apulensis, Alba – Iulia.<br />

CIL – Corpus inscriptionum Latinarum, Consilio et auctoritate Academiae Litterarum Regiae Borusicae, Berlin,<br />

1863.<br />

Dacia – Dacia. Revue d’archéologie et d’histoire ancienne, Bucarest.<br />

Danubius – Danubius. Muzeul de istorie Galaţi.<br />

DID – Din istoria Dobrogei, I, II, Editura Academiei, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1965, 1968.<br />

FHDR – izvoare privind istoria României (Fontes historiae Daco-Romanae), I, II, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Academiei,<br />

1964, 1970<br />

IGL – inscripţii greceşti şi latine <strong>din</strong> secolele iV-Xiii descoperite în România, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1976.<br />

ISM - inscripţiile <strong>din</strong> Scythia Minor, V, Capidava-troesmis-noviodunum, Ed. îngrijită de Emilia-Doruţiu Boilă,<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Academiei, 1980.<br />

Istros – Istros. Muzeul de Istorie Brăila.<br />

MCA – Materiale şi Cercetări Arheologice, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

Not.Dign.Or. – notitia Dignitatum Orientis, ed. Otto Seck, notitia Dignitatum. Accedunt notitia urbis Constantinopolitanae<br />

et later<strong>cu</strong>li provinciarum, Berlin, Weidmann, 1876.<br />

Pontica – Pontice / Pontica, Studii şi materiale de istorie, arheologie şi muzeografie, Muzeul de arheologie Constanţa.<br />

SAI – Studii şi Articole de Istorie, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

SCIV(A) – Studii şi Cercetări de Istorie Veche (şi Arheologie), Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

Tibis<strong>cu</strong>s – Tibis<strong>cu</strong>s. Istorie – Arheologie, Muzeul Banatului, Timişoara.<br />

summary<br />

Starting from the 1 st century A.D., following Augustus’s reorganization of the Roman provinces, Bărboşi,<br />

Galatz, attracted the interest of the Roman Empire.The roman used on the Lower Danube the ships for military<br />

campaigns in the area and to supply troops and transport war material. The parti<strong>cu</strong>lar military situation of Bărboşi<br />

in antiquity stimuled a general political, social and economic evolution of the Lower Danube’s region.<br />

The present paper analyses the results of new research on the morphological characteristics of the relief of<br />

Bărboşi, and confirms the strong role played by the romain flotte in the evolution of the fortification. The principal<br />

objective has been to gain a better understan<strong>din</strong>g of the process of fortification of the limes.<br />

Bibliografie<br />

IZVOARE<br />

1. Literare<br />

cassius dio, istoria romană, III, trad. şi note de A. Piatkowski, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1985.<br />

Faptele Impăratului Augustus, V, 30, în izvoare privind istoria României, I, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1964, p. 269.<br />

Herodot, Istorii, II, 38 şi IV, 48.<br />

Izvoare privind istoria României, Bu<strong>cu</strong>reşti, I, 1964.<br />

notitia dignitatum Orientis, ed. Otto Seck, notitia Dignitatum. Accedunt notitia urbis Constantinopolitanae et<br />

later<strong>cu</strong>li provinciarum, Berlin, Weidmann, 1876<br />

ovidiu, Scrisori <strong>din</strong> Pont, IV, 7, 19-28, în Publius Ovidius Naso, Tristele, Ponticele (trad. Teodor Naum), Bu<strong>cu</strong>reşti,<br />

1973.<br />

pliniu cel Bătrân, Historia naturalis IV, cap. XXIV, 7, 8, Paris, 1855.<br />

– –


polibius, Historia generalia, IV, cap. 41-44, Paris, 1853.<br />

pomponius mela, de situ orbis, Lib. II, cap. II, p. 622, 625 şi cap. VII, p. 638, Paris, 1863.<br />

ptolemeu claudius, Îndreptar geografic, III, 10,8, în istoria României, I, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1960, p. 517 şi urm.<br />

strabon, Geografice, VII, 3, 5, 7, în Constant Georges<strong>cu</strong>, Romano Dacica ii, izvoare antice ale istorie României,<br />

coord. E. Cizek, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1994, p. 7-32.<br />

vegezio Flavio renato, Dell’Arte Militare (De re militari) , cartea IV, Prǽcepta belli navalis, XXXI, trad. Temistocle<br />

Mariotti, Edizioni Roma, Roam, Anno XV (1937).<br />

2. Epigrafice<br />

Inscripţii greceşti şi latine <strong>din</strong> secolele IV-XIII descoperite în România, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1976.<br />

Inscripţiile <strong>din</strong> Scythia minor, V, Capidava-troesmis-noviodunum, Ed. îngrijită de Emilia-Doruţiu Boilă, Bu<strong>cu</strong>reşti,<br />

Editura Academiei, 1980.<br />

LUCRĂRI GENERALE<br />

adam, p., 1 . La guerre navale en Mediterranee, în « Dossiers de l’Archeologie », 29, Paris, p. 46-52.<br />

arıces<strong>cu</strong>, a., 1 . Armata în Dobrogea romană, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

arıces<strong>cu</strong>, a., 1 . Gubernator, în enciclopedia civilizaţiei romane, coord. D. Tudor, Bu<strong>cu</strong>reşti, p. 359.<br />

arıces<strong>cu</strong>, a., suceveanu, 1 . AL. aerarium militare, în enciclopedia civilizaţiei romane, coord. D.<br />

Tudor, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, p. 28.<br />

Băıcoıanu, c., 1 1 . Le Danube. Aper<strong>cu</strong> historique, économique et politique, Paris.<br />

Banu, a.c., 1 . Date asupra unei transgresiuni de vârstă istorică în bazinul Mării negre şi al Dunării inferioare,<br />

în “Hidrobiologia”, V, Bu<strong>cu</strong>reşti, p. 237-252.<br />

Barnea, al. 1 a. Limesul danubian al provinciei Moesia inferior. Organizare militară şi civilă, în « Cultură<br />

şi civilizaţie la Dunărea de Jos », Călăraşi, 3-4, p. 77-86.<br />

Barnea, al.. 1 b. Limesul danubian al provinciei Moesia inferior. Organizarea militară şi civilă, în Istros,<br />

3-4, p. 77.<br />

Barnea, ı., 1 0. Aşezări geto-dacice în nord-vestul Dobrogei, în “Magazin istoric”, Bu<strong>cu</strong>reşti, XIV, 4, p. 38.<br />

Barnea, ı., ŞteFan, GH. 1 . Le limes scythi<strong>cu</strong>s des origines à la fin d’Antiquité, în Actes….Bu<strong>cu</strong>reşti, p.<br />

15-21.<br />

Benea, d. 1 . Regiunea Porţilor de Fier în secolele ii-iii (<strong>cu</strong> privire la relaţiile militare <strong>din</strong>tre Dacia şi Moesia<br />

Superioară), în Studii de istorie a Banatului, p. 23-26.<br />

BoGdan-cătănıcıu, ı. 1 . Muntenia în sistemul defensiv al imperiului roman sec. i -iii p. Chr., Alexandria.<br />

Bondarı, r.d. BulatovıĆ, a.a. 1 . nahodki rimskih monet v Orlovke, în Pamjatniki rimskogo i srednevekovogo<br />

vremeni v Severo-Zapodnom Pričernomor’e, Kiev, p. 154-160.<br />

BouneGru , o. 1 . Tipuri de nave la Dunărea de Jos în secolele iV-Vii e.n., în Pontica, XVI, p. 273-280.<br />

BouneGru, o 1 . Începuturile organizării vamale în Dobrogea romană, în Pontica, XX, p. 145.<br />

BouneGru, o. 00 . Comerţ şi navigatori la Pontul Stâng şi dunărea de Jos (sec. i-iii p. Chr.), Casa Editorială<br />

Demiurg, Constanţa.<br />

BotZan m. 1 , datarea unor importante schimbări hidrografice la cotul Dunării, în „Hidrotehnica”, 31, nr.<br />

7, p. 214-221.<br />

conduracHı, e. 1 . Classis Flavia Moesica au 1 er siecle de n.e., în Actes du i-e Congrès international<br />

d’études sur les frontières romaines, Bu<strong>cu</strong>reşti - Köln-Wien, p. 84.<br />

crăcıunoıu, c. 1 . nave tomitane, în „Modelism”, 4, p. 19.<br />

daıcovıcıu, H. 1 1. Însemnări despre Dacia. Penetrarea politico-militară romană în zona de la est de Carpaţi,<br />

în “Steaua”, Revistă a Uniunii Scriitorilor, Cluj, XXXII, 10, p. 48 şi 62.<br />

donatı a., 1 1, Ricerche su Gavio Maximo, în „Storica dell’Antichità”, 1, p. 127-130.<br />

dorutıu-Boıla, e. 1 . Teritoriul militar al Legiunii V Macedonica la Dunărea de Jos, în SCIV, 23, 1, p.<br />

45 – 57.<br />

– –


draGomır, ı. t. 1 . Descoperiri arheologice pe actualul teritoriu al Galaţiului <strong>din</strong> cele mai vechi timpuri<br />

şi până la întemeierea oraşului, în Danubius, I, p. 179-212.<br />

draGomır, ı. t. 1 -1 a. Mărturii hallstattiene traco-geto-dacice <strong>din</strong> regiunea de sud a Moldovei, în<br />

Istros, II-III, , p. 81.<br />

draGomır, ı.t. 1 -1 b. Mărturii hallstattiene traco-geto-dacice <strong>din</strong> regiunea de sud a Moldovei, în sud<br />

a moldovei, în Danubius, XVI, Monografia arheologică a Moldovei de sud.<br />

draGomır, ı. t .1 . Vestigii ale <strong>cu</strong>lturii şi civilizaţiei geto-dacice şi daco-romane în regiunea de<br />

FerencZı, ı. 1 . Opinii vechi şi noi în legătură <strong>cu</strong> drumurile între Dacia, Pannonia şi Moesia Superior prin<br />

„barbari<strong>cu</strong>m”, în Tibis<strong>cu</strong>s, 3, p.111-127.<br />

Flores<strong>cu</strong>, r. 1 0. urbanizarea Dobrogei romane, în Pontica, XXIII, p. 102.<br />

Gostar, n. 1 . Săpăturile şi sondajele de la şendreni-Bărboşi (r. Galaţi), în MCA, VIII, p. 507-511.<br />

Gostar, n. 1 - Cetăţile dacice <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> şi <strong>cu</strong>cerirea romană la nordul Dunării de Jos, în Apulum, V,<br />

p. 137-147.<br />

Gostar, n. 1 .unităţile militare <strong>din</strong> castellumul roman de la Bărboşi, în Danubius, I, Galaţi, p. 107-113.<br />

Gostar, n. 1 . Cetăţile dacice <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

Gostar, n. 1 . Situaţia Moldovei în timpul stăpânirii romane, în SAI, XIX, p. 79-87.<br />

Gostar, n., draGomır, ı.t., sanıe, s., sanıe, s. 1 0. Castellumul şi castrul roman de la Barboşi, în<br />

“Sesiunea de comunicări a Muzeelor de Istorie , 1964”, I, Bu<strong>cu</strong>reşti, p. 418-423.<br />

Homo, l. 1 1. Histoire Romaine, tom III, le Haut-empire, în Histoire Général-Histoire Ancienne, Paris,<br />

P.U.F.<br />

Houston, G. 1 . Ports in Perspective Some Comparative Materials on Roman Merchant Ships and Ports, în<br />

“ American Journal of Archaeology”, p 553-564.<br />

lıuŞnea, m. d. 1 . Classis Flavia Moesica, în Arhe, I, Timişoara, p. 30.<br />

lıuŞnea, m. d. 1 . Câteva consideraţii privind limesul dunărean în nordul Dobrogei, în Pontica, XXXI, p.<br />

217-226.<br />

lıuŞnea, m. d. 1 . Flota militară romană la Dunărea de Jos, în Mousaios, V, Buzău, p. 135-136.<br />

mar<strong>cu</strong>, m., 1 . emporia în bazinul Pontului euxin în epocă greacă, în SCIVA, 49, 1, p. 39-60.<br />

mateı, c. 1 1. Consideraţii privind raportul <strong>din</strong>tre Classis Flavia Moesica şi fortificaţiile limesului roman de<br />

la Dunărea de Jos (sec. i-Vi), în Pontica, XXIV, p. 143-158.<br />

mınGaZZını p., 1 , notizie di Scavi di Antichità, Roma.<br />

mommsen, tH. 1 1. istoria romană, IV, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.<br />

munteanu, m., 1 0. Cu privire la organizarea administrativă a teritoriului capidavens (sec. i-iii), în Pontica,<br />

3, p. 211-215.<br />

munteanu, m., 1 1. Despre magistraturile săteşti <strong>din</strong> Dobrogea (secolele i-iii d. Hr.), în Pontica, IV, p.<br />

125-128.<br />

pÂrvan , v. 1 1 . Castrul de la Poiana si drumul roman prin moldova de Jos, ARMSI, seria II, tom XXXVI,<br />

p. 93-130.<br />

pÂrvan , v. 1 . Începuturile vieţii romane la gurile Dunării, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

perea YÉBenes s. 1 , Los stratores en el ejército romano imperial. Funciones y Rangos, Madrid.<br />

perea YÉBenes s. 000, el epitafio de un soldatode Miseno z los stratores, în Gerión, n.18, p. 593-599.<br />

Madrid.<br />

petıt, p. 1 0. Rome et empire Romani, în encyclopedia universalis (France), 14, Paris.<br />

pet<strong>cu</strong>les<strong>cu</strong>, l. 1 . Despre cronologia fortificaţiilor romane de la Bărboşi, în Pontica, XV, p. 249-253.<br />

petoles<strong>cu</strong>, c. c. 1 1. Decebal, regele dacilor, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Academiei Române.<br />

petoles<strong>cu</strong>, c. c., 1 . S<strong>cu</strong>rtă istorie a Daciei romane, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Didactică şi Pedagogică.<br />

petres<strong>cu</strong>, ı. G. 1 . Delta Dunării. Geneza şi evoluţia ei, Ed. Ştiinţifică, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

PIPPIDI, d. m. 1 . Tiberius Plautius Aelianus şi frontiera Dunării de Jos în sec. i. e.n., în Contribuţii la istoria<br />

veche a României, II, Bu<strong>cu</strong>reşti, p. 306<br />

posea Gr., popes<strong>cu</strong> n., ıelenıcZ m. 1 . Relieful României, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

– –


sanıe, s. 1 1. Civilizaţia romană la est de Carpaţi şi romanitatea pe teritoriul Moldovei (sec. ii î.e.n. – iii<br />

e.n.), Iaşi.<br />

sanıe, s. Şı draGomır ı.t., 1 0. Continuitatea lo<strong>cu</strong>irii dacice în castrul de la Bărboşi – Galaţi, în Danubius,<br />

IV, 1970, p. 135-140.<br />

săules<strong>cu</strong>, GH. 1 . Descrierea istorico-geografică a cetăţii Caput Bovis (Capul Boului sau Ghertina) a<br />

cărei ruine se află în apropierea Galaţiului, Iaşi.<br />

sÂrBu v., BÂrcă v, 000, Daci şi romani în sudul Buceagului (sec. i-iii d. Ch.r), în Daker und Römer am<br />

Anfang des 2. J.H.n.Chr. im norden der Donau, Timişoara, p. 29-81.<br />

starr, c.G. 1 . The Roman imperial navy 31 BC – 324 AD., Westport, Connecti<strong>cu</strong>t, Greenwood Press.<br />

ŞteFan, GH. 1 -1 . nouvelles decouvertes dans le « castellum » romain de Barboşi (pres de Galaţi), în<br />

Dacia, V-VI, p. 341-349.<br />

ŞteFan, GH. 1 -1 0, Dinogeţia, I, în Dacia, 7-8, p. 401-425.<br />

suceveanu, al. 1 1. În legătură <strong>cu</strong> data de anexare a Dobrogei de către romani, în Pontica, IV, p. 105-<br />

121.<br />

suceveanu, al. 1 . Viaţa economică în Dobrogea romană (sec. i-iii e.n.), Bu<strong>cu</strong>reşti, p. 21.<br />

ŞteFan GH., 1 -1 0, Dinogeţia, I, în Dacia, 7-8, p. 401-425.<br />

toutaın, j. territorium, în Daremberg-Saglio, Dictionnaire des antiquités grecques et romainés, t. V, 1, p.<br />

124.<br />

vulpe, r. 1 . Histoire ancienne de la Dobroudja, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

vulpe, r. 1 . La Dobrugia attraverso i secoli. evoluzione storica e considerazione geopolitiche, Bucarest.<br />

vulpe, r., teodor, s. 00 . Piroboridava. Aşezarea geto-dacică de la Poiana, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

ZaHarıade, m. 1 . Limes-ul roman în secolele 4-6 între Singidunum şi gurile Dunării, (rezumatul tezei de<br />

doctorat), Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

ZuGravu, n. 1 . istoria romanităţii nord-dunărene (sec. ii-Viii). Contribuţii la etnogeneza românilor, Iaşi,<br />

Centru de Istorie şi Civilizaţie Europeană.<br />

– –


a.<br />

b.<br />

Fig. 1. Bărboşi. Promontoriul Tirighina: a. versantul estic; b. versantul sudic<br />

– –


Fig. 2. Planul castrului şi castellum-ului la Bărboşi (după N.Gostar ş.a. 1964)<br />

Fig. 3. Situaţia hidrografică la cotul Dunării şi poziţia fortificaţiei de la Bărboşi<br />

– –<br />

© mihaela-denisia lIUşNeA, 2008


arHeoloGıe Şı polıtıcă: caZul BureBısta Şı al statuluı Geto-dac În dıs<strong>cu</strong>rsul<br />

naŢıonal comunıst romÂnesc<br />

– –<br />

Sorin IORDAChe,<br />

universitatea „Ovidius” Constanţa<br />

1. Istorie partinică: rescrierea politică a istoriei<br />

Dis<strong>cu</strong>rsul ideologic al P.C.R. a pornit, de la premisa subordonării faptului istoric <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t, în sine, către<br />

interesele specifice, politice de cele mai multe ori. Dacă naţionalismul romantic al secolului al XIX-lea dădea<br />

la iveală mitul unităţii sau acela al latinităţii absolute (de exemplu, lucrarea lui Nicolae Bălces<strong>cu</strong>, Românii supt<br />

mihai Voievod Viteazul), propaganda comunistă, în special cea a ultimului deceniu al regimului totalitar, a construit<br />

în mod ingenios un amplu proiect menit a promova şi convinge asupra continuităţii istorice, progresive,<br />

de la primii lideri incontestabili atestaţi (Burebista) la acela care întruchipa toate idealurile şi toate aşteptările,<br />

Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong>.<br />

Am dori să precizăm că practica de a scrie/rescrie istoria <strong>cu</strong> un veritabil <strong>cu</strong>lt pentru personalităţile pozitive sau<br />

nu, care s-au remarcat de-a lungul timpului nu a fost inspirată strict de către regimul comunist. Nicolae Bălces<strong>cu</strong><br />

l-a inventat pe Mihai Viteazul, la mijlo<strong>cu</strong>l vea<strong>cu</strong>lui al XIX-lea, pentru a da veridicitate unirii românilor şi pentru a<br />

invita opinia publică şi clasa politică a timpului să acţioneze în spiritul României Mari. În aceeaşi primă jumătate<br />

a secolului al XIX-lea, în spaţiul etnic polon era elaborată epopeea lui Adam Mickiewicz, Pan tadeusz, în care<br />

autorul încearcă să demonstreze unitatea <strong>din</strong>tre polonezi şi lituanieni şi să reconstituie mitul unei mari Republici<br />

nobiliare, <strong>cu</strong> virtuţi politice, sociale şi de civilizaţie de excepţie.<br />

Pentru liderii comunişti, istoria a fost percepută mai mult decât un simplu tre<strong>cu</strong>t, fie el şi glorios, în acest sens<br />

concluzia noastră fermă este că evoluţia scrisului istoriei în România a fost strâns legată de gradul de dependenţă<br />

al partidului comunist faţă de Moscova. În primii ani de după al Doilea Război Mondial a fost adoptat modelul<br />

istoriografic sovietic, cel expus de A. I. Jdanov. În România este cazul lui Mihail Roller şi al colaboratorilor lui,<br />

şi a tuturor teoriilor istorice lansate până în 1955-1956 1 .<br />

Un moment deosebit a fost trecerea la „comunismul naţionalist”, dictată de Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim<br />

secretar al P.M.R. (denumirea oficială a partidului comunist în perioada 1948-1965). Turnură ce a avut loc după<br />

moartea lui I. V. Stalin şi după declaraţia de independenţă a partidului, când, în 1958, Nikita Hruşciov, s-a lăsat<br />

convins şi a retras Armatele Roşii <strong>din</strong> România 2 . Un efect deosebit l-a avut publicarea tezelor referitoare la români<br />

ale lui Karl Marx. Personalitate de marcă a ideologiei socialiste, cel care era considerat unul <strong>din</strong>tre principalii<br />

ideologi ai comunismului, Karl Marx pune în dis<strong>cu</strong>ţie ura românilor faţă de ruşi şi alte lucruri care nu puteau fi<br />

dis<strong>cu</strong>tate cât timp la conducerea URSS a fost Stalin. Spre exemplu, în lucrările lui Marx se făceau afirmaţii tranşante<br />

referitoare la evenimentele <strong>din</strong> 1812, când Rusia ţaristă a anexat Basarabia, provincie pur românească <strong>din</strong><br />

punct de vedere etnic 3 .<br />

Declaraţia de independenţă a Partidului Muncitoresc Român, elaborată la plenara <strong>din</strong> 15-22 aprilie 1964, a<br />

confirmat ten<strong>din</strong>ţa naţională/naţionalistă a dis<strong>cu</strong>rsului comunist românesc, inclusiv prin revalorizarea anumitor<br />

figuri istorice. În această Declaraţie se specifica concret că: „nu există şi nu poate exista un partid „părinte” şi<br />

un „partid-fiu”, partide „superioare” şi partide „subordonate”, nici un partid nu are şi nu poate avea un rol<br />

privilegiat, nu poate impune altor partide linia şi părerile sale” 4 .<br />

2. Dis<strong>cu</strong>rsul naţional comunist şi statul geto-dac<br />

Odată <strong>cu</strong> preluarea puterii de către Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong>, în 1965, „comunismul naţionalist” în România intra<br />

într-o nouă fază şi a devenit un obiect de propagandă.<br />

Pentru Ceauşes<strong>cu</strong> era important ca tre<strong>cu</strong>tul să fie pus într-o lumină favorabilă încât partidul, şi în special Conducătorul,<br />

să pară făptaşi la acele evenimente: tre<strong>cu</strong>tul devine componentă esenţială a <strong>cu</strong>ltului personalităţii. În<br />

1 ROLLER 1956, passim.<br />

2 CONSTANTINIU 2003<br />

3 MARX 1964.<br />

4 DeCLARAŢiA.../ 1964, 55.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 59-62


acest sens, unele evenimente şi date au început să fie sărbatorite <strong>cu</strong> fast relevându-se că tre<strong>cu</strong>tul, în fond, a fost<br />

opera partidului comunist 1 .<br />

Astfel, în 1975 s-au sărbătorit 30 de ani de la înfrângera nazismului, dar şi 98 de ani de la obţinerea independenţei<br />

de stat a României. În acelaşi an, se împlineau 375 de ani de la Unirea lui Mihai Viteazul şi 2000 de ani de<br />

atestare do<strong>cu</strong>mentară a oraşului Alba-Iulia, oraş ce reprezintă, în scrierea istoriei naţionale, un loc al memoriei <strong>cu</strong><br />

profunde reverberaţii: aici a intrat Mihai Viteazul când a proclamat Unirea şi tot aici s-a desfăşurat Marea Adunare<br />

plebiscitară <strong>din</strong> 1 Decembrie 1918 care a votat unirea Transilvaniei şi configurarea finală a României Mari, visul<br />

se<strong>cu</strong>lar 2 .<br />

Anul 1978 marca 150 de ani de la „revoluţia burgheză” <strong>din</strong> 1948 pre<strong>cu</strong>m şi 30 de ani de la naţionalizarea<br />

bunurilor, fă<strong>cu</strong>tă de comunişti in iunie 1948 3 . Totul era transpus drept adevărate împliniri comuniste, iar, în cazul<br />

revoluţiei, drept o premoniţie a ideologiei de peste un veac,făcându-se transgresarea între acele epoci şi era comunistă.<br />

Dacă, începând de la Burebista, se evocau figuri glorioase pre<strong>cu</strong>m Decebal, Gelu, Mircea cel Bătrân, Vlad<br />

Ţepeş, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu sau Al. Ioan Cuza, despre perioada <strong>cu</strong>prinsă între 1866 şi 1944<br />

nu se amintea nimic în afară de luptele socialiştilor, ulterior ale comuniştilor, pentru a se trece la o societate considerată<br />

democratică.<br />

Pentru liderul suprem al partidului şi al statului era vital să găsească un liant multimilenar între el şi poporul<br />

român, încercând să apară în faţa conaţionalilor moştenitorul de drept al regelui geto-dac. Figura lui Burebista a<br />

fost aleasă, nu întâmplător, tocmai în ideea că acest suveran, despre care amintesc puţine izvoare istorice demne de<br />

credibilitate, putea fi scos în evidenţă aşa <strong>cu</strong>m doreau cei ce se o<strong>cu</strong>pau de propagandă, fără să se renunţe la adevărul<br />

istoric. În acest sens, grăitoare ni se pare o frază rostită de Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong> la cel de-al IX-lea Congres al P.C.R.,<br />

în 1974: “Să lichidăm <strong>cu</strong> desăvârşire mentalitatea anarhică, mic burgheză, conform căreia problemele istoriei, ale<br />

diferitelor ştiinţe sociale sunt doar probleme de specialitate. Acestea sunt probleme ale teoriei şi ideologiei comuniste”<br />

4 . Prin acest îndemn explicit, Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong> insista asupra anulării dezbaterii ştiinţifice, profesionale şi<br />

raţionale şi înlo<strong>cu</strong>irea ei <strong>cu</strong> motivul clar, ideologic, al permanenţei în istorie, a aşa-numitei “lupte de clasă”.<br />

După vizitele fă<strong>cu</strong>te în anul 1971 în R.P.D. Coreeană şi R.P. Chineză, Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong> a declanşat în România<br />

“revoluţia <strong>cu</strong>lturală”. În urma acestui act au fost anulate treptat libertatea de exprimare obţinută în a doua<br />

jumătate a anilor ’60, ideologizarea tuturor ştiinţelor umaniste, elaborarea dogmelor care prevalau asupra adevărului<br />

ştiinţific. Tot atunci a fost desfiinţată Fa<strong>cu</strong>ltatea de Filosofie, iar oraşele Cluj şi Turnu-Severin au dobândit<br />

denumirile iniţiale romane-napoca şi, respectiv, Drobeta. Tot în urma vizitelor în ţările asiatice comuniste, Nicolae<br />

Ceauşes<strong>cu</strong> a rămas impresionat de fastul <strong>cu</strong> care conducătorii erau sărbătoriţi. Astfel, Ceauşes<strong>cu</strong> a decis că şi<br />

el trebuie tratat în acelaşi fel.<br />

Sfârşitul deceniului al optulea şi începutul celui de al nouălea au consacrat “<strong>cu</strong>ltul personalităţii” Conducătorului<br />

drept o adevărată politică de stat 5 .<br />

Devenit personajul principal, în jurul căruia gravita totul în România, Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong> a început să “construiască”<br />

personalitatea lui Burebista în ton <strong>cu</strong> dorinţele sale de mărire. Putem avansa ipoteza că, în fapt, este un<br />

fel de imagine-oglindă: constituind mitul/ <strong>cu</strong>ltul personalităţii lui Burebista, şeful partidului şi statului îşi legitima<br />

propriul <strong>cu</strong>lt 6 . Pentru că regele geto-dac trebuia să intre cât mai convingător în conştiinţa poporului român, anul<br />

1980 a fost ales pentru sărbătorirea a 2050 de ani de la crearea statului dac condus de Burebista.<br />

Nu avem date suficiente pentru a susţine ştiinţific că în anul 70 î. Hr. Burebista a terminat unificarea triburilor<br />

dacice la Nord de Dunăre. Cu toate acestea, aparatul de propagandă a ales în 1980, pentru a putea aniversa, <strong>cu</strong> fast,<br />

acest eveniment. Cei 2050 de ani reprezintă – mai degrabă – o dovadă a faptului că, pentru comunişti manipularea<br />

faptului istoric reprezenta o necesitate ideologică primordială. N-au existat scrupule, de vreun fel, nici resentimente<br />

în legătură <strong>cu</strong> posibilele inadvertenţe ştiinţifice. Mai mult, nu puţini istorici au acceptat comanda politică<br />

1 TISMĂNEANU 2005, 246.<br />

2 CEAUŞESCU 1975<br />

3 CEAUŞESCU 1978<br />

4 CONGRESUL al-XI-lea…/ 1975, 76.<br />

5 CIOROIANU 2003,<br />

6 BOIA (coord.) (coord.) 1998, passim.<br />

– 0 –


şi au construit un stil maiestuos, teoria impusă de partid (Iosif Constantin Drăgan, Ion Ardeleanu, Mircea Muşat,<br />

Ion Popes<strong>cu</strong>-Puţuri, Ioan Copoiu).<br />

Din 1979, revistele de specialitate alocau spaţii importante acestui eveniment. Astfel, anale de istorie, revista<br />

Institutului de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă C.C. al P.C.R., este bine reprezentată în acest sens. La<br />

fel, Magazin istoric, mensual de <strong>cu</strong>ltură istorică adresat publi<strong>cu</strong>lui larg.<br />

Este interesant că fiecare număr <strong>din</strong> revistele mai sus amintite aveau un spaţiu dedicat împlinirii a 2050 de ani<br />

de la constituirea statului dac, centralizat şi independent de sub conducerea lui Burebista, şi care articole erau,<br />

în felul lor, adevărate editoriale ideologice 1 .<br />

Istoria a devenit arma ideologică după voinţa şi acţiunea lui Ceauşes<strong>cu</strong>. Un fapt în plus, care a ajutat la formarea<br />

mitului celor 2050 de ani, a fost găzduirea la Bu<strong>cu</strong>reşti a Congresului al XV-lea Internaţional de Istorie, între 10-<br />

17 august 1980. Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong> şi <strong>cu</strong>ltul său al personalităţii nu puteau lipsi de la un asemenea eveniment. În<br />

mesajul de deschidere a lucrărilor, liderul partidului şi statului a fă<strong>cu</strong>t referiri la evenimentul care se sărbătorea în<br />

1980, amintind legătura profundă <strong>din</strong>tre Burebista şi istoria contemporană. Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong> a explicat rolul pe<br />

care trebuie să îl aibă istoria, de data aceasta în context internaţional, anume acela de “a servi cauzei înţelegerii <strong>din</strong>tre<br />

popoare, a păcii şi a se<strong>cu</strong>rităţii internaţionale” 2 . Pe de o parte, în viziunea liderului comunist, pe plan intern istoria<br />

trebuia să fie ideologizată şi să servească interesului partidului, iar, de cealaltă parte, în context internaţional, istoria<br />

trebuia să ducă la buna înţelegere a popoarelor. Aceasta era viziunea P.C.R. despre istorie şi adevărul istoric.<br />

Conform opiniei istoricilor care s-au o<strong>cu</strong>pat de perioada lui Burebista, înainte şi după era comunistă, este foarte<br />

greu de demonstrat originea dacă sau getă a regelui. Lucrul acesta nu intra în cal<strong>cu</strong>l pentru cei care îi scriau “biografia<br />

glorioasă” a lui Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong>. Deosebit de importante ni se par analogiile fă<strong>cu</strong>te între lo<strong>cu</strong>l în care<br />

s-a năs<strong>cu</strong>t Ceauşes<strong>cu</strong> – Scorniceşti – şi vechile aşezări dacice de la Costeşti. Satul în care se năs<strong>cu</strong>se preşe<strong>din</strong>tele<br />

României se afla la mai puţin de 100 km de vechile fortificaţii dacice, motiv pentru care Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong> era<br />

perceput nu doar un urmaş de drept la conducerea statului, dar şi ca un om al lo<strong>cu</strong>lui, practic un descendent direct<br />

al marilor conducători daci 3 .<br />

Este interesant că sistemul defensiv dacic a luat o amploare importantă în vremea regelui Decebal, acesta nefiind<br />

ales drept model de aparatul de propagandă al P.C.R. Decebal domnise peste o ţară mult mai mică teritorial<br />

decât cea a lui Burebista, dar şi, elementul cel mai important, suferise două înfrângeri majore, <strong>din</strong>tre care ultima<br />

decisivă, în faţa “imperialiştilor romani”, fapte neacceptate de către aparatul ideologic al partidului.<br />

Propaganda comunistă, în dorinţa de a scoate în evidenţă superioritatea geto-dacilor, a fost obligată să apeleze<br />

la neadevăruri ştiinţifice în legătură <strong>cu</strong> elemente de <strong>cu</strong>ltură şi civilizaţie. Astfel, istori<strong>cu</strong>l politic Mircea Muşat<br />

susţinea că aceştia sunt un popor obişnuit <strong>cu</strong> scrisul 4 , lucru destul de neobişnuit pentru acea epocă. Drept argument<br />

utilizat era inscripţia “deCeBalUS PeR SCORillO”, izvorul în jurul căruia s-au aprins multe dis<strong>cu</strong>ţii între<br />

specialişti. Conform specialiştilor în istorie veche şi arheologie, inscripţia este datată ulterior epocii lui Burebista;<br />

<strong>cu</strong> toate acestea istoriografia comunistă susţinea că la <strong>cu</strong>rtea lui Burebista a existat o cancelarie, lucru încă nedemonstrat<br />

şi <strong>cu</strong> puţine şanse de reuşită.<br />

O altă marotă pe care o afişa regimul Ceauşes<strong>cu</strong> era aceea că societatea geto-dacă nu a <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t “orânduirea<br />

sclavagistă” 5 , într-o eră numită “epoca sclavagistă”, ştiindu-se faptul că liderul român era un luptător împotriva<br />

“exploatării omului de către om”, aşa <strong>cu</strong>m era considerată societatea capitalistă.<br />

Din motive de propagandă, istoriografia comunistă făcea aceste “greşeli” încercând să judece o mentalitate<br />

veche de două mii de ani, în contextul celei contemporane.<br />

Personajul istoric Burebista era considerat de către istoricii integraţi aparatului de propagandă al P.C.R. drept<br />

un mare erou naţional, datorită caracterului pe care l-a dat politicii sale în care nu a dus campanii de <strong>cu</strong>cerire,<br />

ci, dimpotrivă, de a apăra “glia strămoşească” 6 într-o perioadă de continuă mişcare a populaţiei. Un alt fapt scos<br />

în evidenţă era prietenia <strong>din</strong>tre Burebista şi cetăţile greceşti de pe litoralul vest-pontic: se evoca episodul în care<br />

1 KERTZER 2002, 15.<br />

2 MESAJUL.../ 1980, 5.<br />

3 SPĂLĂŢELU 1983, 11.<br />

4 MUŞAT 1980, 36.<br />

5 ibidem,38.<br />

6 ibidem 40.<br />

– 1 –


Burebista intrase fără a forţa într-o cetate. În acest fel, propangada şi istoricii oficiali demonstrau capacităţile<br />

intelectuale ale regelui, care aprecia <strong>cu</strong>ltura şi civilizaţia elenă. În acelaşi mod, şi Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong> se viza un<br />

apărător al <strong>cu</strong>lturii şi un propagator al ideilor progresiste.<br />

Poate că elementul central al politicii lui Burebista, în viziunea aceloraşi istorici, reprezentaţi de Ion Popes<strong>cu</strong>-<br />

Puţuri, director al Institutului de Studii Social-Politice de pe lângă C.C. al P.C.R., unul <strong>din</strong>tre cei mai de seamă<br />

istorici ai propagandei comuniste, era “antiimperialismul”. Aşa <strong>cu</strong>m Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong> era împotriva imperialismului<br />

american, la fel şi Burebista a luptat împotriva celui roman.<br />

Aceste câteva elemente au fă<strong>cu</strong>t obiectul dis<strong>cu</strong>rsurilor comuniste care vedeau în Ceauşes<strong>cu</strong> un veritabil urmaş<br />

al lui Burebista, în acelaşi sens ni se pare elocvent un titlu <strong>din</strong> Magazin istoric,<strong>din</strong> anul 1983, aparţinându-i lui Ion<br />

Popes<strong>cu</strong>-Puţuri: “De la vea<strong>cu</strong>l lui Burebista la epoca Ceauşes<strong>cu</strong> – epoca marilor <strong>cu</strong>ceriri ale poporului român<br />

sub steagul comunismului”. Manifestările dedicate celor 2050 de ani de la crearea statului dac au fost în<strong>cu</strong>nunate<br />

printr-un spectacol grandios, pe stadionul “23 August”, cel mai mare <strong>din</strong> ţară, unde zeci de mii de oameni au defilat<br />

pentru a aniversa momentul şi pentru a-l sărbători pe Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong>. Aceste manifestări au continuat şi în<br />

anii următori în preajma zilei de 23 August, dar şi <strong>cu</strong> diferite alte ocazii. Cultul lui Ceauşes<strong>cu</strong> fiind <strong>din</strong> ce în ce mai<br />

accentuat, totul <strong>cu</strong>lminând <strong>cu</strong> anul 1988, când liderul P.C.R. a scos propria sa versiune de istorie a românilor 1 .<br />

Încercările Partidului Comunist Român de a găsi o justificare logică evoluţiei istorice prin care a ajuns la conducerea<br />

ţării s-au desfăşurat pe mai multe planuri, unul <strong>din</strong>tre ele fiind manipularea istoriei şi rescrierea ei în aşa<br />

fel încât personalităţile conducătoare să fie apreciate în aceeaşi manieră, glorificatoare, ca figurile importante ale<br />

tre<strong>cu</strong>tului, în succesiunea cărora se doreau a fi considerate. Unul <strong>din</strong>tre personajele istorice al cărui continuator<br />

direct se dorea a fi Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong> era Burebista, primul conducător al triburilor geto-dace unificate. Regele<br />

geto-dac, care a domnit în secolul I î. Hr., a devenit liantul istoric multimilenar al poporului român.<br />

Suprapunerea unei istorii care se vrea eroică şi exemplară pe o biografie care se identifică istoriei ţării şi a<br />

partidului constituie baza ideologică a ceea ce a purtat denumirea de „<strong>cu</strong>ltul personalităţii”.<br />

Bibliografie<br />

BOIA, L. (coord.), 1998. Miturile comunismului românesc, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Nemira.<br />

CEAUŞESCU, N., 1975. Cuvîntare la grandioasa adunare populară consacrată împlinirii a 375 de ani de la prima unire<br />

politică a Ţărilor Române, înfăptuită de Mihai Viteazul, şi sărbătoririi oraşului bimilenar Alba Iulia, 28 mai 1975, Bu<strong>cu</strong>reşti,<br />

Editura Politică .<br />

IDEM, 1978. Cuvîntare la marea adunare populară <strong>din</strong> Bu<strong>cu</strong>reşti organizată <strong>cu</strong> prilejul aniversării a 30 de ani de la revoluţia<br />

burghezo-democratică <strong>din</strong> 1848 şi a 30 de ani de la naţionalizarea principalelor mijloace de producţie, 10 iunie<br />

1978, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Politică.<br />

CIOROIANU, A., 2003. Conducătorul şi istoria, în „Istorie şi ideologie” (coord. Manuela Dobre), Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Universităţii<br />

<strong>din</strong> Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

CONSTANTINIU, F., 1996.O istorie sinceră a poporului român, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Univers enciclopedic.<br />

KERTZER, I., D., Ritual, politică şi putere, 2002, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Univers.<br />

MARX, K., 1964. Însemnări despre români (Manuscrise inedite), Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Academiei.<br />

MUŞAT M., 1980. Unitatea statală si independenţa naţională- obiective fundamentale ale luptei poporului român de-a<br />

lungul evoluţiei sale istorice, în „Anale de istorie”, anul XXVII, 4.<br />

ROLLER, M., 1980. Studii si note ştiinţifice privind istoria României, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura de Stat pentru Literatură Politică.<br />

SPĂLĂŢELU I.,1983. Scorniceşti. Vatră de istorie, în „Magazin istoric”, an XVII, nr.1 (190).<br />

TISMĂNEANU, V., 2005, Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului <strong>din</strong> România, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura<br />

Polirom.<br />

Declaraţie <strong>cu</strong> privire la poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale<br />

adoptată de Plenara lărgită a C.C. al P.M. R. <strong>din</strong> 1964,1964, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Politicã.<br />

*** Congresul al Xi-lea al Partidului Comunist Român, 1975, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Politică.<br />

Mesajul preşe<strong>din</strong>telui Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong> adresat participanţilor la cel de-al XV-lea congres de ştiinţe istorice, în „Anale de<br />

istorie”, anul XXVI, 4, 1980.<br />

Istoria poporului român în concepţia preşe<strong>din</strong>telui Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong> (coord.Ion Popes<strong>cu</strong>-Puţuri) 1988, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura<br />

Politică.<br />

© Sorin IORDAChe, 2008<br />

1 iStORia… 1988, passim.<br />

– –


<strong>cu</strong>ltura drıdu Şı evoluŢıa poZıŢıeı romÂnıeı În laGărul socıalıst<br />

alexandru madGeaRU<br />

Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Bu<strong>cu</strong>reşti<br />

Una <strong>din</strong>tre consecinţele instaurării regimului comunist în România şi a aservirii faţă de Uniunea Sovietică a<br />

fost impunerea unei noi concepţii asupra istoriei românilor, în parti<strong>cu</strong>lar asupra rolului slavilor în geneza şi în<br />

evoluţia poporului român. Se urmărea atât rusificarea, cât şi ruperea legăturilor <strong>cu</strong> lumea occidentală şi latină.<br />

Instrumentele principale prin care s-a aplicat această politică de inventare a unui nou tre<strong>cu</strong>t au fost:<br />

– reorientarea cercetărilor istorice, arheologice şi lingvistice în direcţia investigării componentei slave în istoria<br />

şi civilizaţia românească;<br />

– crearea unor instituţii şi publicaţii dedicate studierii relaţiilor româno-slave (Institutul Româno-Rus, Muzeul<br />

Româno-Rus, „Analele Româno-Sovietice”);<br />

– schimbarea conţinutului programei de învăţământ la toate nivelurile (îndeosebi prin manualul de istorie coordonat<br />

de Mihail Roller, apărut în prima ediţie în 1947) 1 .<br />

Reorganizată în 1948, Academia Română, devenită Academia RPR, a avut un rol de frunte în aplicarea acestei<br />

politici, prin institutele de istorie şi lingvistică înfiinţate după model sovietic. Ce se cerea cercetătorilor încadraţi<br />

în aceste institute ? Mihail Roller o spunea foarte clar în concluziile Conferinţei pe ţară a istoricilor specialişti în<br />

perioada Evului Mediu <strong>din</strong> 11-12 februarie 1950: „Pe noi ne interesează şi o altă problemă la care nu au răspuns<br />

istoricii regimului burghezo-moşieresc: când s-a format poporul român?”, şi continua: „trebuie să lămurim rolul<br />

slavilor şi ajutorul pe care ni l-au dat în formarea şi evoluţia statală feudală <strong>din</strong> ţara noastră” 2 .<br />

un rol important în evidenţierea componentei slave în etnogeneza românească a fost acordat săpăturilor<br />

arheologice. Începând <strong>din</strong> 1948, şantierele arheologice au primit fonduri uriaşe, care au permis o dezvoltare nesperată<br />

până atunci a cercetărilor 3 . Preţul plătit pentru acest real progres faţă de perioada interbelică a fost subordonarea cercetării<br />

faţă de imperativele politice. Mai pe s<strong>cu</strong>rt spus, se căutau peste tot slavii. De aceea, s-a pus accent pe cercetarea<br />

vestigiilor <strong>din</strong> evul mediu timpuriu, susceptibile de a furniza dovezi despre prezenţa slavilor în toate regiunile Republicii<br />

Populare Române. Dintre şantierele care au fost deschise sau continuate în acest scop le amintim în special pe cele de la<br />

Sărata Monteoru, Moreşti, Hlincea, sau cele de pe traseul primului canal Dunărea-Marea Neagră. În mod cât se poate de<br />

semnificativ, în primul volum al revistei “Studii şi cercetări de istorie veche” se publica un articol intitulat “Pătrunderea<br />

şi aşezarea slavilor în Transilvania. Raportul colectivului asupra săpăturilor exe<strong>cu</strong>tate în regiunea Târnava Mare”, dar<br />

care prezenta de fapt rezultatele unor sondaje în situri datate <strong>din</strong> epoca bronzului până în evul mediu timpuriu. Slavii<br />

căutaţi în cele trei luni de campanie <strong>din</strong> 1949 prin mai multe lo<strong>cu</strong>ri <strong>din</strong> centrul Transilvaniei nu au fost identificaţi decât<br />

prin câteva fragmente ceramice la Sfântu Gheorghe-Bedeháza şi Guşteriţa. Raportul a fost prezentat la Conferinţa pe<br />

ţară a arheologilor <strong>din</strong> 14-16 octombrie 1949, la fel ca şi altul despre “Studierea pătrunderii slavilor la Dunărea de Jos”,<br />

denumirea sub care se as<strong>cu</strong>ndea raportul despre fortificaţia romano-bizantină Dinogetia 4 .<br />

Începând <strong>din</strong> 1 , se poate constata o schimbare, mai întâi destul de timidă, apoi destul de hotărâtă, în<br />

politica pmr faţă de istoria naţională. Aceasta s-a produs în condiţiile consolidării puterii lui Gh. Gheorghiu-<br />

Dej în cadrul conducerii superioare a PMR, ceea ce s-a tradus şi prin îndepărtarea adepţilor subordonării totale<br />

faţă de Moscova. Stabilitatea regimului comunist <strong>din</strong> România, neafectat de revoluţia <strong>din</strong> Ungaria <strong>din</strong> 1956, şi<br />

încrederea pe care Gheorghiu-Dej a reuşit să i-o insufle lui Hruşciov au fă<strong>cu</strong>t posibilă retragerea trupelor sovietice<br />

<strong>din</strong> România, în iunie 1958. Regimul comunist <strong>din</strong> România se distanţa treptat de etapa rusificării, mai ales fiindcă<br />

era ostil destalinizării parţiale operate de Hruşciov la al XX-lea Congres al PCUS <strong>din</strong> februarie 1956. La sesiunea<br />

Academiei RPR <strong>din</strong> 27 iunie-21 iulie 1955, Mihail Roller nu a mai fost ales în prezidiu. În schimb, în academie<br />

1 Pentru cadrul general al epocii, vezi V. GEORGESCU 1991, 9-50; P. ŢUGUI 1999; F. MÜLLER 2003.<br />

2 M. ROLLER 1950, Spre o nouă realizare în ştiinţa istorică: întocmirea unui corpus de do<strong>cu</strong>mente, „Studii şi cercetări de istorie medie”,<br />

1 , 1, 62-63.<br />

3 Pentru planul de cercetări arheologice <strong>din</strong> 1948, vezi F. MÜLLER 2003, 199-202.<br />

4 Conferinţa pe ţară a arheologilor <strong>din</strong> Republica Populară Română 1950, SCIV, 1, 1, 15-22; Gh. ŞTEFAN, I. BARNEA, G. FLORESCU,<br />

I. GHEORGHIU, G. IACOB, B. MITREA, Pătrunderea slavilor la Dunărea de Jos. Rezultatul săpăturilor arheologice de la Dinogeţia,<br />

comuna Garvăn-Tulcea, ibidem, 69-74; K. HOREDT, Şt. FERENCZI, V. MILEA, M. RUSU, N. LIU, Pătrunderea şi aşezarea slavilor<br />

în Transilvania. Raportul colectivului asupra săpăturilor exe<strong>cu</strong>tate în regiunea Târnava Mare, ibidem, 123-130.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 63-71<br />

– –


au fost reprimiţi mai mulţi istorici de prestigiu care fuseseră excluşi în 1948, în urma deciziei luate de o comisie<br />

de partid condusă chiar de Gheorghiu-Dej. A fost anulată şi interzicerea citării unora <strong>din</strong>tre autorii proscrişi. Mai<br />

mult, la începutul anului 1956, academicienii Constantin Daicoviciu şi Andrei Oţetea, împreună <strong>cu</strong> Barbu Câmpina<br />

(un istoric <strong>din</strong> noua generaţie comunistă, dar bine pregătit), au înaintat un memoriu conducerii PMR, în care<br />

a fost atacată vehement “poziţia anti-patriotică a tov. Roller”. Sub oblăduirea noului şef al Secţiei de ştiinţă şi<br />

<strong>cu</strong>ltură a CC al PMR, Pavel Ţugui, în anii 1955-1957 s-a tre<strong>cu</strong>t la o acţiune de re<strong>cu</strong>perare parţială a valorilor<br />

<strong>cu</strong>lturale româneşti, prin legi care protejau monumentele istorice (inclusiv cele religioase), prin crearea a noi instituţii<br />

(de exemplu, Muzeul Militar), prin aniversarea a 500 de ani de la înscăunarea lui Ştefan cel Mare, pre<strong>cu</strong>m<br />

şi prin decizia (luată la al doilea Congres al PMR <strong>din</strong> decembrie 1955) de a fi elaborat un tratat academic de Istorie<br />

a României, <strong>cu</strong> participarea celor mai prestigioşi istorici 1 .<br />

În arheologie, re<strong>cu</strong>perarea parţială a valorilor naţionale s-a fă<strong>cu</strong>t prin reluarea publicării revistei “Dacia” în<br />

1957. Fondată de Vasile Pârvan, revista fusese înainte de instaurarea comunismului principalul mijloc de difuzare<br />

a rezultatelor cercetării ştiinţifice româneşti în Occident. Ea a fost desfiinţată în 1948 ca şi alte publicaţii şi instituţii.<br />

În 1957, noua revistă “Dacia” era organul Institutului de Arheologie <strong>din</strong> Bu<strong>cu</strong>reşti, care fusese creat <strong>cu</strong> un an<br />

în urmă prin transformarea Muzeului Naţional de Antichităţi. Un alt eveniment semnificativ a fost reeditarea cărţii<br />

“Dacia” a lui Pârvan, tot în 1957. Pârvan fusese anterior atacat ca un exemplu tipic de istoric burghez, autor al<br />

unor teorii idealiste. Republicarea uneia <strong>din</strong>tre operele sale de către Radu Vulpe nu ar fi fost posibilă fără acordul<br />

organelor de propagandă. Cu doar trei ani în urmă, C. Daicoviciu îl atacase violent pe Pârvan pentru “aservirea<br />

totală a ţării către Occident” prin exaltarea romanităţii românilor. 2<br />

În aceste împrejurări s-a produs şi un mare eveniment în istoria arheologiei româneşti. În urma săpăturilor<br />

începute de către Ion Nestor şi Eugenia Zaharia în iunie 1956 în localitatea Dridu situată pe malul Ialomiţei, la 35<br />

km nord-est de Bu<strong>cu</strong>reşti, s-a putut stabili că aşezarea medievală timpurie de acolo poate defini o nouă <strong>cu</strong>ltură arheologică,<br />

pe baza tipologiei ceramicii. Primele concluzii referitoare la datarea şi atribuirea etnică a <strong>cu</strong>lturii Dridu<br />

au fost publicate în volumul II al revistei “Dacia” <strong>din</strong> 1958, apărut în realitate în 1959, imediat după primul raport<br />

de cercetare publicat în “Materiale şi cercetări arheologice”, vol. V, 1959 (care este menţionat în text), care fusese<br />

dat la <strong>cu</strong>les la 27 iunie 1958. De fapt, studiul <strong>din</strong> “Dacia” reproducea comunicarea prezentată la Academia RPR<br />

în data de 27 septembrie 1957. Prin urmare, Nestor a ajuns la concluziile respective în <strong>cu</strong>rsul anului 1957, după a<br />

doua campanie de săpături de la Dridu, <strong>din</strong> iunie-august 1957. Pe baza analogiilor <strong>cu</strong> ceramica deja <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă prin<br />

cercetările de la Garvăn şi <strong>din</strong> alte situri de la sud de Dunăre, el data aşezarea în secolul al X-lea.<br />

Concluzia cea mai importantă era însă cea de natură etnică. nestor a separat <strong>din</strong> cadrul ceramicii atribuite<br />

slavilor răspândiţi în toate statele socialiste unele tipuri de vase care au fost atribuite românilor, aflaţi<br />

în perioada finală a etnogenezei lor (secolele ıX-X). Existenţa unor tipuri de decor şi a unor forme de vase<br />

specifice unei anumite regiuni, întâlnite în aşezări descoperite în Muntenia, Transilvania, <strong>Moldova</strong>, Dobrogea şi<br />

nordul Bulgariei, a fost considerată un indiciu de natură etnică. De exemplu, este vorba de decorul <strong>cu</strong> benzi de<br />

linii ondulate care suprapun benzi de linii orizontale, un decor deosebit de cel al vaselor descoperite în Polonia,<br />

Ucraina sau Slovacia, care constă în benzi de linii ondulate intercalate <strong>cu</strong> cele orizontale. De asemenea, tipul B al<br />

ceramicii Dridu (pastă cenuşie <strong>cu</strong> decor lustruit) prezintă deosebiri faţă de tipul Saltovo, specific protobulgarilor,<br />

putând fi atribuit unei moşteniri locale. 3<br />

Existenţa unui stil diferit de ornamentare a ceramicii, specific unei arii relativ bine delimitate, a fost considerată o<br />

probă decisivă pentru identificarea unei etnii, şi anume cea proto-românească. Din perspectiva arheologiei contemporane,<br />

o asemenea concluzie poate fi pusă sub semnul întrebării, dar în epocă ea era firească. Paradigma introdusă<br />

de Gustaf Kossinna – asocierea strictă <strong>din</strong>tre o <strong>cu</strong>ltură arheologică şi o anumită etnie – nu avea <strong>cu</strong>m să fie pusă la<br />

îndoială, atâta timp cât un scop fundamental al arheologiei era identificarea grupurilor etnice pe baza deosebirilor<br />

constatate în <strong>cu</strong>ltura materială, iar teoria lui Nestor era bazată pe o argumentaţie arheologică la nivelul dezvoltării<br />

acestei ştiinţe la vremea respectivă. Nu dis<strong>cu</strong>tăm a<strong>cu</strong>m în ce măsură mai sunt a<strong>cu</strong>m posibile asemenea interpretări<br />

1 P. ŢUGUI 1999, 21-54; F. MÜLLER 2003, 186, 275-278.<br />

2 C. DAICOVICIU 1954, Poziţia antiştiinţifică a istoriografiei burgheze <strong>cu</strong> privire la daci, în Studii şi referate privind istoria României,<br />

I, Bu<strong>cu</strong>reşti, 170, 173-179.<br />

3 I. NESTOR 1958, Contributions archéologiques au problème des Protoroumains. La civilisation de Dridu. note préliminaire, “Dacia”,<br />

NS, 2 , 371-382.<br />

– –


istorice ale unor realităţi arheologice. În prezent există o vastă literatură consacrată acestui subiect1 . Ceea ce ne interesează<br />

este faptul că Nestor a avut, putem spune, <strong>cu</strong>rajul de a defini o realitate arheologică specifică românilor prin<br />

stabilirea unei diferenţe specifice faţă de cea a masei slave, uniforme, care se întindea pe un teritoriu ce corespundea<br />

grosso modo <strong>cu</strong> cel al lagărului socialist. Suntem de părere că o asemenea concluzie nu ar fi putut fi exprimată<br />

înainte de 1 -1 , chiar dacă săpăturile arheologice ar fi furnizat materiale capabile să o susţină. Formularea<br />

unei teorii care definea protoromânii printr-o deosebire faţă de slavi nu putea fi decât o consecinţă, conştientă sau<br />

nu, a schimbărilor produse în atitu<strong>din</strong>ea oficială faţă de tratarea istoriei românilor.<br />

Teoria lui Nestor a fost supusă dezbaterii specialiştilor chiar înainte de a fi publicată. Una <strong>din</strong>tre hotărârile<br />

luate la sesiunea Academiei <strong>din</strong> iunie 1955 a fost înfiinţarea “Comisiei pentru studierea formării poporului român”,<br />

condusă de Iorgu Iordan, în care au fost cooptaţi istorici, arheologi şi lingvişti. S-a creat astfel un cadru<br />

instituţional pentru dis<strong>cu</strong>tarea în spirit ştiinţific – evident, pe baze marxiste – a problemei etnogenezei, de către cei<br />

mai autorizaţi profesionişti. Cercetarea rolului slavilor în formarea şi evoluţia poporului român ieşea astfel de sub<br />

tutela diletantismului rusificator al lui Roller. Comisia a avut sarcina de a pregăti capitolele corespunzătoare <strong>din</strong><br />

tratatul academic de a Istorie a României, care a început să fie publicat în 1960. La s<strong>cu</strong>rt timp după constituirea<br />

comisiei, I. Nestor a înaintat acesteia un raport în care propunea efectuarea de cercetări arheologice în câteva lo<strong>cu</strong>ri<br />

<strong>din</strong> Câmpia Munteniei, între care şi Dridu, <strong>cu</strong> scopul de a clarifica problema etnogenezei2 . Astfel au început<br />

campaniile de săpături de la Dridu.<br />

La 25 noiembrie 1958 a avut loc o şe<strong>din</strong>ţă a comisiei, ale cărei lucrări au fost multiplicate într-un volum care<br />

s-a aflat în fondurile secrete ale bibliotecilor până în 1989, deoarece slavistul Emil Petrovici a susţinut practicarea<br />

nomadismului de către români în Evul Mediu timpuriu. Această teorie nu a devenit însă publică. Participant la<br />

şe<strong>din</strong>ţă, Nestor a adus în dis<strong>cu</strong>ţie şi atribuirea etnică românească a <strong>cu</strong>lturii Dridu, <strong>cu</strong> unele precizări care nu se regăsesc<br />

în studiul publicat imediat după aceea. El aprecia că purtătorii <strong>cu</strong>lturii, care erau sedentari, au apărut brusc<br />

în a doua jumătate a secolului al X-lea în Muntenia, eventual <strong>din</strong> cauza re<strong>cu</strong>ceririi zonei de la sud de Dunăre de către<br />

Imperiul Bizantin. Pe baza deosebirilor faţă de ceramica slavă, <strong>cu</strong>ltura Dridu poate fi atribuită străromânilor3 .<br />

În comentariul la intervenţia lui Nestor, Barbu Câmpina admitea originea românească, dar presupunea că această<br />

apariţie bruscă nu s-a datorat în mod obligatoriu unei migraţii, ci poate fi efectul roirii populaţiei datorită creşterii<br />

demografice – o idee care merită reţinută. 4 În schimb, C. Daicoviciu se îndoia de caracterul românesc al <strong>cu</strong>lturii<br />

Dridu5 . O va face, după <strong>cu</strong>m vom vedea, şi mai târziu, în două studii publicate în 1968 şi 1971. În primul volum<br />

al tratatului de “Istoria României”, editat de Academia RPR în 1960, C. Daicoviciu nu a putut decât să preia concluziile<br />

lui Nestor, care fusese exprimate în şe<strong>din</strong>ţa comisiei care a pregătit tratatul, deoarece acestea căpătaseră<br />

astfel un caracter oficial: <strong>cu</strong>ltura Dridu era o “<strong>cu</strong>ltură românească” răspândită “în toată Câmpia Dunării şi având<br />

puternice legături <strong>cu</strong> ţinuturile <strong>din</strong> dreapta Dunării”. 6 Capitolul despre etnogeneză, redactat de C. Daicoviciu, E.<br />

Petrovici şi Gh. Ştefan a fost reluat şi într-un mic volum destinat publi<strong>cu</strong>lui străin7 .<br />

Teoria caracterului etnic românesc al <strong>cu</strong>lturii Dridu a fost reluată in extenso de Nestor într-un amplu studiu<br />

apărut în 1964 într-o nouă revistă, care, la fel ca şi “Dacia”, era destinată difuzării în străinătate a studiilor istorice<br />

româneşti, “Revue Roumaine d’Histoire”. Publicarea sa s-a petre<strong>cu</strong>t într-un context politic foarte semnificativ. În<br />

acelaşi an apărea la Bu<strong>cu</strong>reşti o <strong>cu</strong>legere de texte inedite ale lui Marx, care se refereau şi la o<strong>cu</strong>parea Basarabiei<br />

de către Rusia şi, în general, la imperialismul rusesc. Dar anul 1964 a fost înainte de toate punctul de cotitură în<br />

politica externă a României. “Declaraţia de independenţă” <strong>din</strong> 22 aprilie 1964 reprezenta începutul desprinderii<br />

României de sub tutela Moscovei şi evoluţia spre un comunism naţional. De câţiva ani, politica externă şi chiar<br />

1 O bună introducere în chestiune este studiul lui F. CURTA 2002, Consideraţii privind conceptul de caracter etnic (etnicitate) în arheologia<br />

contemporană, în “Arheologia Medievală”, 4, 5-25. Mai amintim: W. POHL 1998, Conceptions of ethnicity in early Medieval Studies,<br />

în L. K. LITTLE, B. H. ROSENWEIN (ed.), Debating the Middle Ages: issues and Rea<strong>din</strong>gs, Oxford, 15-23; S. BRATHER 2000,<br />

ethnische identitäten als Konstrukte der frühgeschichtlichen Archäologie, “Germania”, 78, 1, 139-177, Gh. A. NICULESCU 1997-1998<br />

(2000), The Material Dimension of ethnicity, “New Europe College Yearbook”, 201-262, pre<strong>cu</strong>m şi studiile <strong>din</strong> volumul A. GILLETT<br />

2002 (ed.), On Barbarian identity. Critical Approaches to ethnicity in the early Middle Ages, Turnhout.<br />

2 I. NESTOR, Contributions..., 373.<br />

3 Dezbaterile <strong>din</strong> şe<strong>din</strong>ţa lărgită de la 25 noiembrie 1958 asupra formării limbii şi poporului român. 1959, Bu<strong>cu</strong>reşti, 71-75.<br />

4 ibidem, 109.<br />

5 ibidem, 129.<br />

6 iStORia ROmÂniei 1960, 785, vol. I<br />

7 C. DAICOVICIU, E. PETROVICI, Gh. ŞTEFAN 1963.<br />

– –


internă a României <strong>cu</strong>noştea o seamă de evoluţii care o îndepărtau tot mai mult de modelul impus de Moscova în<br />

1948. Publicarea unui studiu de sinteză despre etnogeneză, care reînnoda modul tradiţional de scriere a istoriei<br />

aşa <strong>cu</strong>m fusese înainte de regimul comunist, fireşte, <strong>cu</strong> excepţia doctrinei marxiste, era un semn că autorităţile<br />

promovau şi pe acest plan schimbarea.<br />

În 1964 se a<strong>cu</strong>mulase deja o do<strong>cu</strong>mentaţie arheologică suficient de bogată pentru a aprofunda geneza şi evoluţia<br />

<strong>cu</strong>lturii Dridu. În plus, tot în 1964 fusese definită de către Victor Teodores<strong>cu</strong> şi o <strong>cu</strong>ltură atribuită populaţiei romanice<br />

<strong>din</strong> Muntenia <strong>din</strong> secolele VI-VII (Ipoteşti-Cândeşti) 1 , astfel că era posibilă şi stabilirea unei continuităţi între aceasta<br />

şi <strong>cu</strong>ltura Dridu, pe baza evoluţiei ceramicii. În privinţa atribuirii etnice a <strong>cu</strong>lturii Dridu, Nestor aprecia că aceasta era<br />

românească, şi că “participarea slavilor la <strong>cu</strong>ltura Dridu nu a constat în crearea de către ei a acestei <strong>cu</strong>lturi, în mod<br />

direct şi independent, ci doar în asimilarea sa în limitele simbiozei sale <strong>cu</strong> populaţia romanică”. 2 Era un punct de vedere<br />

echilibrat, care ţinea seama de aria de răspândire a <strong>cu</strong>lturii şi de ceea ce se ştia pe atunci despre <strong>cu</strong>ltura materială<br />

a slavilor <strong>din</strong> Bulgaria. De asemenea, Nestor atrăgea atenţia asupra componentelor bizantine ale <strong>cu</strong>lturii. Legăturile<br />

<strong>cu</strong> lumea slavă erau astfel înlo<strong>cu</strong>ite <strong>cu</strong> legăturile <strong>cu</strong> spaţiul bizantin, moştenitor al romanităţii. Aria de răspândire a<br />

<strong>cu</strong>lturii Dridu acoperea a<strong>cu</strong>m “tot spaţiul populat de români şi doar aici, spre deosebire de spaţiul slav înconjurător” 3 ,<br />

iar datarea genezei <strong>cu</strong>lturii era împinsă către anul 850. Pe baza studiului lui Nestor, lingvistul Vasile Arvinte a corelat<br />

extinderea <strong>cu</strong>lturii Dridu în <strong>Moldova</strong> <strong>cu</strong> teoria lui G. Reichenkron despre vetrele de supravieţuire a romanităţii de la<br />

Dunărea de Jos şi <strong>din</strong> Transilvania, <strong>din</strong> care s-au extins românii în teritoriile care nu fuseseră romanizate 4 .<br />

Spre deosebire de Nestor, Maria Comşa, specialistă în arheologia epocii migraţiilor, <strong>cu</strong> studii fă<strong>cu</strong>te la Moscova,<br />

a legat răspândirea <strong>cu</strong>lturii Dridu de expansiunea Bulgariei la nordul Dunării, optând şi pentru denumirea<br />

de “<strong>cu</strong>ltură balcano-dunăreană”. Românii nu erau excluşi <strong>din</strong>tre purtătorii <strong>cu</strong>lturii, dar nu mai erau singuri. În<br />

concepţia sa, <strong>cu</strong>ltura avea componente romanice, slave şi proto-bulgare, existând şi o influenţă bizantină. Răspândirea<br />

sa în Muntenia şi în unele regiuni <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> şi Transilvania a fost explicată prin extinderea Bulgariei. De<br />

remarcat şi faptul neobişnuit pentru epocă al includerii Basarabiei în harta descoperirilor arheologice. 5 În schimb,<br />

Maria Comşa atribuia exclusiv românilor altă <strong>cu</strong>ltură, identificată în aşezarea de la Bucov, şi specifică zonelor mai<br />

înalte 6 . Ulterior, datarea sitului de la Bucov în secolele VIII-X va fi contestată de Petre Diaconu 7 . Lăsând la o parte<br />

această problemă, reţinem doar că M. Comşa a evidenţiat că românii <strong>din</strong> secolele IX-X puteau fi purtătorii mai<br />

multor <strong>cu</strong>lturi şi că prin <strong>cu</strong>ltura Dridu trebuie înţeleasă o realitate arheologică supraetnică. Acest punct de vedere<br />

era opus şi celui exprimat de arheologii bulgari, care atribuia <strong>cu</strong>lturii respective un caracter pur bulgar.<br />

Concluziile Mariei Comşa au fost preluate de Constantin Daicoviciu într-un studiu despre etnogeneză apărut<br />

într-un volum care comemora cei 50 de ani de la Marea Unire <strong>din</strong> 1918, în care se contesta caracterul românesc<br />

al <strong>cu</strong>lturii Dridu. Se argumenta că romanicii s-au retras <strong>din</strong> zonele de câmpie la venirea slavilor. De aceea, <strong>cu</strong>ltura<br />

Dridu nu avea <strong>cu</strong>m să fie românească. Daicoviciu argumenta astfel: “Teoria Dridu ar duce la logica concluzie (de<br />

iz roeslerian) că românii sau protoromânii au imigrat în acele vea<strong>cu</strong>ri târzii <strong>din</strong> nordul Bulgariei în Muntenia sau<br />

<strong>Moldova</strong>” 8 . Ideile au fost reluate într-un s<strong>cu</strong>rt studiu <strong>din</strong> 1971 9 . Atitu<strong>din</strong>ea lui C. Daicoviciu faţă de atribuirea românească<br />

a <strong>cu</strong>lturii Dridu se poate explica şi prin aversiunea personală faţă de I. Nestor 10 . Într-un interviu acordat<br />

1 V. TEODORESCU 1964, Despre <strong>cu</strong>ltura ipoteşti-Cândeşti în lumina cercetărilor arheologice <strong>din</strong> nord-estul Munteniei, SCIV, 15, 4,<br />

485-503.<br />

2 I. NESTOR 1964, Les données archéologiques et le problème de la formation du peuple roumain, “Revue Roumaine d’Histoire”, 3, 3, 419.<br />

3 ibidem, 414.<br />

4 V. ARVINTE 1966, Formarea limbii şi poporului român în lumina cercetărilor recente, “Anuar de lingvistică şi istorie literară”, Iaşi, 17, 13-32.<br />

5 M. COMŞA 1960, Câteva date arheologice în legătură <strong>cu</strong> stăpânirea bulgară la nordul Dunării în sec. iX-X, în Omagiu lui Constantin<br />

Daicoviciu, Bu<strong>cu</strong>reşti, 69-79; Eadem 1960, Die bulgarische Herrschaft nördlich der Donau während des iX. und X. Jh. im Lichte der<br />

archäologische Forschungen, “Dacia”, NS, 4, 395-422; Eadem 1963, Cu privire la evoluţia <strong>cu</strong>lturii balcano-dunărene în sec. iX-Xi,<br />

SCIV, 14, 1, 107-122; Eadem 1963, La civilisation balkano-danubienne (iXe-Xie s.) sur le territoire de la RPR (origine, évolution et<br />

appartenance ethnique). Étude préliminaire, “Dacia”, NS, 7, 413-438.<br />

6 M. COMŞA 1959, Contribuţii la <strong>cu</strong>noaşterea <strong>cu</strong>lturii străromâne în lumina săpăturilor de la Bucov, SCIV, 10, 1, 81-99; Eadem 1978,<br />

Cultura materială veche românească (Aşezările <strong>din</strong> secolele Viii-X de la Bucov-Ploieşti), Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

7 P. DIACONU, recenzie la M. COMŞA 1979, Cultura materială..., în SCIVA, 30, 3, 469-475 (Idem 1994, Două aşezări româneşti de la<br />

răscrucea <strong>din</strong>tre sec. Xii şi sec. Xiii la Bucov (jud. Prahova) ?, Recenzii şi dis<strong>cu</strong>ţii arheologice, I, Călăraşi, 33-41).<br />

8 C. DAICOVICIU 1968, Originea poporului român după cele mai noi cercetări, în unitate şi continuitate în istoria poporului român,<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti, 90-91.<br />

9 C. DAICOVICIU 1971,”Romanitatea scitică” la Dunărea de Jos, “Acta Musei Napocensis”, 8, 187-195.<br />

10. Pentru relaţiile încordate <strong>din</strong>tre <strong>din</strong>tre cei cei doi, doi, vezi vezi I. OPRIŞ I. OPRIŞ 2004, 2004, 76-87.<br />

– –


lui Adrian Păunes<strong>cu</strong> la începutul anilor 1970, Daicoviciu nu se sfia să-l numească pe adversarul său “roeslerianul<br />

Nestor”, pentru că ar fi contestat continuitatea 1 (ceea ce nu era adevărat). Daicoviciu combătea de fapt ideea romanizării<br />

regiunilor <strong>din</strong> afara fostei Dacii Romane, care era pe atunci susţinută de Nestor.<br />

În compendiul de “Istorie a României” apărut la Editura Didactică şi Pedagogică <strong>din</strong> 1969, Hadrian Daicoviciu,<br />

urmând punctele de vedere ale părintelui său, adopta şi el teoria Mariei Comşa, exprimând-o <strong>cu</strong> claritate:<br />

<strong>cu</strong>ltura Dridu “este o <strong>cu</strong>ltură slavă (sau, mai bine zis, slavo-bulgară) timpurie şi răspândirea ei la nord de Dunăre<br />

se datoreşte influenţelor <strong>din</strong> sud, pre<strong>cu</strong>m şi extinderii vremelnice a stăpânirii primului ţarat bulgar asupra unor ţinuturi<br />

nord-dunărene”. De asemenea, el accepta caracterul românesc al “<strong>cu</strong>lturii Bucov” 2 . Exprimarea unui punct<br />

de vedere diferit faţă de cel oficializat prin includerea sa în tratatul academic <strong>din</strong> 1960 se explică prin relativa liberalizare<br />

<strong>din</strong>tre 1965 şi 1970. E a rămas totuşi singura lucrare destinată marelui public în care s-a susţinut aceasta.<br />

Teoria lui Nestor va intra în schimb în manualele şcolare.<br />

Alt tratat de istorie a românilor publicat imediat după aceea, în 1970, reafirma varianta românească a originii<br />

<strong>cu</strong>lturii Dridu. În capitolul despre etnogeneză, Nestor a susţinut în mod categoric că “fiind singura <strong>cu</strong>ltură materială<br />

răspândită pe tot teritoriul ţării noastre (sec. VIII-XII), <strong>cu</strong>ltura Dridu aparţine populaţiei româneşti”. Mai mult,<br />

el scria că această unificare a <strong>cu</strong>lturii materiale care era bazată pe tradiţiile daco-romane şi a participării slavilor<br />

care au fost asimilaţi de romanici, a <strong>cu</strong>prins “spaţiul <strong>din</strong>tre Munţii Balcani şi Carpaţii Nordici” 3 . Aici se poate<br />

constata prima formulare a unei variante maximale a asocierii <strong>din</strong>tre <strong>cu</strong>ltura dridu şi etnia românească. Nu<br />

credem însă că acest punct de vedere denotă “un remarcabil conformism” în contrast <strong>cu</strong> cel al lui Daicoviciu, aşa<br />

<strong>cu</strong>m susţine Lucian Boia 4 , deoarece el nu a fost formulat în 1970, ci în 1957, când a-i delimita pe români de slavi<br />

era mai <strong>cu</strong>rând o dovadă de nonconformism.<br />

Teoria dezvoltată de I. Nestor a reprezentat prima etapă în interpretarea <strong>cu</strong>lturii dridu. a doua etapă este<br />

marcată de contribuţiile Eugeniei Zaharia. Monografia despre aşezarea de la Dridu <strong>din</strong> 1967, terminată de fapt<br />

în 1964, 5 nu a prezentat doar rezultatele campaniilor de săpături desfăşurate la Dridu între 1956 şi 1962, ci şi o<br />

sinteză a datelor <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te despre toate siturile <strong>cu</strong>lturii de pe teritoriul României 6 . E. Zaharia a definit mai precis<br />

tipologia ceramicii şi a ajuns la concluzia existenţei unei continuităţi între ceramica romană provincială şi cea a<br />

<strong>cu</strong>lturii Dridu, trecând prin <strong>cu</strong>ltura Ipoteşti-Cândeşti. În consecinţă, atribuirea etnică nu putea fi decât românească.<br />

Datorită datării târzii (a doua jumătate a secolului al X-lea) propusă de autoare, răspândirea <strong>cu</strong>lturii nu poate<br />

fi corelată <strong>cu</strong> expansiunea Bulgariei, începută mai devreme. Într-un studiu <strong>din</strong> 1971, E. Zaharia a insistat asupra<br />

continuităţii <strong>din</strong>tre <strong>cu</strong>ltura materială a secolelor VI-VII şi <strong>cu</strong>ltura Dridu, mutând datarea formării acesteia <strong>din</strong><br />

urmă în secolul al VIII-lea. Apariţia <strong>cu</strong>lturii Dridu este văzută ca reflexul arheologic al încheierii etnogenezei pe<br />

întregul teritoriu actual al României 7 .<br />

Această concepţie despre semnificaţia etnică a <strong>cu</strong>lturii Dridu a provocat reacţia arheoloagei poloneze Zsofia<br />

Hilczerowna, care arăta, cât se poate de întemeiat, că eroarea fundamentală a acestei monografii este căutarea<br />

de trăsături etnice în <strong>cu</strong>ltura materială <strong>din</strong> secolele IX-X într-o zonă foarte amestecată <strong>din</strong> punct de vedere etnic.<br />

Acest caracter face imposibilă distingerea componentelor etnice în materialele arheologice ale epocii. Pe de altă<br />

parte, nu există deosebiri esenţiale între ceramica de tip Dridu şi cea provenită <strong>din</strong> ceramica romană provincială<br />

utilizată în toată Europa Centrală, denumită în mod convenţional donau-typus 8 . C. Daicoviciu considera acest<br />

studiu “o dezavuare competentă a tezei despre romanitatea <strong>cu</strong>lturii Dridu” 9 .<br />

Este adevărat că teoria Eugeniei Zaharia nu a fost împărtăşită de toţi arheologii români. Într-un interesant<br />

articol <strong>din</strong> 1977, Nicolae Ursules<strong>cu</strong> atrăgea atenţia asupra faptului că “nu întotdeauna trebuie să punem semnul<br />

egalităţii între o <strong>cu</strong>ltură materială arheologică şi un anumit etnic”. De aceea, el considera că purtătorii a ceea ce el<br />

1 A. PĂUNESCU 1979, 212-213.<br />

2 iSTORiA ROMÂniei. COMPenDiu 1969, 106.<br />

3 iStORia POPORUlUi ROmÂn, 1970, 108-113 (citatul la 108).<br />

4 L. BOIA 1997, 135.<br />

5 I. NESTOR, Les données..., 407, nota 18 menţiona că monografia era sub tipar.<br />

6 E. ZAHARIA 1967 (îndeosebi 135-165)<br />

7 E. ZAHARIA 1971, ,, Données sur l’archéologie des iVe -Xie siècles sur le territoire de la Roumanie. La <strong>cu</strong>lture Bratei et la <strong>cu</strong>lture<br />

dridu, “Dacia”, NS, 15, 283-287.<br />

8 Z. HILCZEROWNA 1970 (1971), Le problème de la civilisation de Dridu (Remarques polémiques), “Slavia Antiqua”, 17, 161-170.<br />

9 C. DAICOVICIU, “Romanitatea scitică”..., 195, nota 8.<br />

– –


numea “complexul <strong>cu</strong>ltural de tip Dridu sau balcano-carpatic” au fost atât românii, cât şi bulgarii 1 . O teorie diferită<br />

asupra genezei şi răspândirii <strong>cu</strong>lturii Dridu a fost elaborată de Petre Diaconu, în monografia despre fortificaţia<br />

de la Pă<strong>cu</strong>iul lui Soare şi în unele studii ulterioare. În concepţia sa, ceramica de tip Dridu moşteneşte tradiţii romanice<br />

şi gotice, iar <strong>cu</strong>ltura ca atare reflectă un anumit grad de dezvoltare socioeconomică, nefiind specifică unei<br />

anumite etnii 2 . În valoroasa sa monografie <strong>din</strong> 1982, Victor Spinei considera eronată atribuirea <strong>cu</strong>lturii Dridu unei<br />

singure etnii, arătând că “o unitate etnică a spaţiului atât de vast în care este răspândită <strong>cu</strong>ltura Dridu, înglobând<br />

regiuni foarte întinse de pe ambele maluri ale Dunării, este contrară realităţilor şi logicii istorice”. El admitea chiar<br />

posibilitatea ca “statul bulgar să fi avut un rol în uniformizarea anumitor aspecte <strong>cu</strong>lturale <strong>din</strong> bazinul inferior al<br />

Dunării” 3 .<br />

Totuşi, alte studii <strong>din</strong> anii 1970-1980 au subliniat extinderea <strong>cu</strong>lturii Dridu asupra întregului teritoriu al Republicii<br />

Socialiste România, pre<strong>cu</strong>m şi atribuirea ei exclusiv românilor, tot aşa după <strong>cu</strong>m politica partidului urmărea<br />

în diferite moduri omogenizarea societăţii româneşti. Deşi în Transilvania descoperirile care pot fi atribuite <strong>cu</strong>lturii<br />

Dridu sunt izolate, s-a insistat asupra generalizării <strong>cu</strong>lturii Dridu în întreaga regiune. De asemenea, s-a încercat<br />

corelarea extinderii <strong>cu</strong>lturii Dridu în <strong>Moldova</strong> <strong>cu</strong> desăvârşirea românizării acestei regiuni. Un exemplu semnificativ<br />

în această privinţă este studiul lui Dan Gh. Teodor <strong>din</strong> 1973, în care se susţine răspândirea uniformă a <strong>cu</strong>lturii<br />

Dridu pe întregul teritoriu al Republicii Socialiste România, dar şi “în jumătatea de sud a R.S.S. Moldoveneşti”,<br />

pre<strong>cu</strong>m şi în nordul Bulgariei. Această <strong>cu</strong>ltură, scria arheologul ieşean, “trebuie hotărât considerată românească,<br />

indiferent dacă variante ale ei au putut fi (şi e firesc să fie aşa) acceptate şi de către un anumit grup de populaţie<br />

slavă”, ea fiind formată în principal la nordul Dunării de Jos 4 . Teodor a respins teoria Mariei Comşa, deoarece<br />

tipurile ceramice specifice au antecedente înaintea expansiunii Bulgariei, în <strong>cu</strong>ltura care a <strong>cu</strong>prins în mod uniform<br />

teritoriul românesc în secolele VI-VIII. Pe de altă parte, el făcea legătura <strong>cu</strong> concluziile lingviştilor, potrivit cărora<br />

limba română era deja formată în perioada când a fiinţat <strong>cu</strong>ltura Dridu. În lucrări ulterioare, Dan Gh. Teodor a<br />

susţinut că în <strong>Moldova</strong> <strong>cu</strong>ltura Dridu nu a apărut printr-o deplasare de populaţie, ci printr-o evoluţie locală, la fel<br />

ca în restul teritoriului populat de români. El a admis totuşi existenţa unor “aspecte regionale datorate unor centre<br />

anumite de olărie” 5 . De asemenea, într-un studiu <strong>din</strong> 1980, D. Gh. Teodor a datat în secolul al VIII-lea începutul<br />

uniformizării <strong>cu</strong>lturale de tip Dridu care reflectă formarea românilor, în paralel <strong>cu</strong> asimilarea resturilor slave. 6<br />

Uniformitatea <strong>cu</strong>lturii materiale pe întregul teritoriu al României în secolele VIII-X a fost subliniată şi de Ligia<br />

Bârzu într-o sinteză apărută în mai multe limbi în 1980, pre<strong>cu</strong>m şi într-o lucrare redactată în 1982, dar publicată<br />

abia în 1991. În aceasta <strong>din</strong> urmă se adopta expresia “<strong>cu</strong>ltura veche românească” 7 . Într-un s<strong>cu</strong>rt studiu <strong>din</strong> 1982,<br />

Eugenia Zaharia sublinia “caracterul unitar al <strong>cu</strong>lturii Dridu, ea dezvoltându-se în teritoriile care au fost provincie<br />

romană, ca şi în cele rămase, oficial, în afara imperiului. Este cea mai unitară etapă şi mai lipsită de ‘dialecte’<br />

<strong>din</strong> punct de vedere arheologic şi al conţinutului său spiritual” 8 . Nici un <strong>cu</strong>vânt despre slavi în acest articol, reprezentativ<br />

pentru reflectarea în ştiinţa arheologică a exacerbării naţional-comunismului <strong>din</strong> anii 1980. Ideile se<br />

regăsesc în articolul Dridu <strong>din</strong> “Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României”, care, deşi a apărut în 1996,<br />

reprezintă un text redactat spre finele anilor 1980 9 . Acest mod de abordare a <strong>cu</strong>lturii Dridu ilustrează a treia etapă<br />

a interpretării ei, contemporană <strong>cu</strong> politica de omogenizare a “naţiunii socialiste” şi de izolare faţă de Occident<br />

a României, stimulată şi de accentuarea divergenţelor <strong>din</strong>tre Republica Socialistă România şi celelalte state <strong>din</strong><br />

Pactul de la Varşovia, <strong>cu</strong> deosebire URSS şi Ungaria.<br />

În concluzie, se poate observa <strong>cu</strong>m modul în care a fost interpretată <strong>cu</strong>ltura dridu de către arheologii<br />

1 N. URSULESCU 1977, Concepţia lui Dimitrie Onciul referitoare la formarea poporului român, în lumina actualelor cercetări despre<br />

complexul <strong>cu</strong>ltural de tip Dridu, “Suceava. Studii şi materiale”, 4, 100-101.<br />

2 P. DIACONU 1972, Problema originii ceramicii Dridu, în P. DIACONU, D. VÂLCEANU, Pă<strong>cu</strong>iul lui Soare, i. Cetatea bizantină, Bu<strong>cu</strong>reşti,<br />

121-131; P. Diaconu 1974, Quelques problèmes de la période comprise entre le Viie siècle et le commencement du Xe (Dobroudja),<br />

în “Dacia”, NS, 18, , 291-293; Idem 1985, extension du premier État bulgare au nord du Danube (Viiie-Xe siècles). La <strong>cu</strong>lture materielle,<br />

în “Études Balkaniques”, Sofia, 21, 1, 107-113.<br />

3 V. SPINEI 1982, 85-86.<br />

4 D. Gh. TEODOR 1973, Apartenenţa etnică a <strong>cu</strong>lturii Dridu, în “Cercetări Istorice”, Iaşi, SN, 4, 127-142 (citatul la 141).<br />

5 Idem 1978, 119-122.<br />

6 Idem 1980, unele consideraţii privind încheierea procesului de formare a poporului român, în “Arheologia Moldovei”, 9, 79-80.<br />

7 L. BÂRZU 1980, 86-87; L. BÂRZU, S. BREZEANU 1991, 205, 226 (notele 124-125).<br />

8 E. ZAHARIA 1982, Cultura Dridu şi problemele arheologiei şi istoriei sec. Viii-Xi, în “Carpica”, 14, 87-91.<br />

9 Eadem 1996, dridu, în enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, II, Bu<strong>cu</strong>reşti, 81-83.<br />

– –


omâni în timpul regimului comunist a reflectat politica partidului muncitoresc român, apoi a partidului<br />

comunist român faţă de urss. Începuturile desprinderii de subordonarea totală faţă de Moscova coincid <strong>cu</strong><br />

prima definire a <strong>cu</strong>lturii, mărturie arheologică a românilor ca etnie diferită de slavi. Formularea deplină a specifi<strong>cu</strong>lui<br />

etnic românesc al <strong>cu</strong>lturii Dridu s-a petre<strong>cu</strong>t în perioada de liberalizare <strong>din</strong>tre 1964-1971, iar excluderea<br />

slavilor sau bulgarilor <strong>din</strong>tre purtătorii <strong>cu</strong>lturii corespunde <strong>cu</strong> politica de izolare şi de omogenizare a societăţii<br />

impusă de regimul comunist în perioada sa finală. Rezervele unor arheologi faţă de această interpretare excesivă<br />

au fost exprimate <strong>cu</strong> prudenţă.<br />

Ce se poate spune astăzi despre <strong>cu</strong>ltura Dridu ? În primul rând, datarea începutului ei în prima jumătate a secolului<br />

al IX-lea este asigurată de o monedă emisă de Nikephor I (802-811), descoperită în aşezarea de tip Dridu<br />

de la Şirna, jud. Prahova 1 . Contrar a ceea ce se crede adesea, <strong>cu</strong>ltura Dridu nu a fost răspândită pe tot teritoriul<br />

României, deoarece tipul B de ceramică nu a fost descoperit în <strong>Moldova</strong> şi nici în cea mai mare parte a Transilvaniei.<br />

Doar existenţa acestui tip defineşte <strong>cu</strong>ltura Dridu, deoarece tipul A (<strong>cu</strong> decor incizat) este o variantă locală a<br />

ceramicii donau-typus, care este răspândită în toată Europa centro-orientală. 2 Cultura Dridu a fost specifică pentru<br />

regiunea Dunării de Jos, fără a putea fi asociată în mod exclusiv <strong>cu</strong> o anumită etnie, slavă, bulgară sau română.<br />

Toate cele trei etnii au contribuit la formarea ei, sub influenţa civilizaţiei bizantine. De fapt, această <strong>cu</strong>ltură a exprimat<br />

un anumit nivel de civilizaţie şi de viaţă economică, specific ariei unde s-au putut difuza produsele<br />

atelierelor de ceramică <strong>din</strong> zona dunării de jos . Tocmai de aceea <strong>cu</strong>ltura Dridu nu a pătruns la sud de Munţii<br />

Balcani, unde influenţa bizantină mai puternică a condus la dezvoltarea unei civilizaţii materiale mai avansate<br />

şi, în orice caz, diferite. Cultura Dridu, ca şi, mai târziu, civilizaţia oraşelor <strong>din</strong> Paradunavon, a fost purtată de<br />

populaţia de diferite origini etnice de la periferia sferei de influenţă a civilizaţiei bizantine, situată într-o zonă de<br />

contact <strong>cu</strong> lumea stepelor nord-pontice.<br />

summarY<br />

After the establishment of the Soviet domination in Romania, the archaeological researches were directed to<br />

the discovery of any finds able to prove the existence of a considerable Slavic component in the Romanian ethnogenesis.<br />

The changes oc<strong>cu</strong>rred in the home policy after 1955 led however to a partial recovery of the national<br />

values, which also meant a revived concern for the ethnogenesis, a problem studied by a special commission of<br />

the Academy. The excavations started at Dridu in 1956 offered a support for this new approach, because the material<br />

<strong>cu</strong>lture defined by this settlement was distinguished by I. Nestor from that used by the Slavs. This theory<br />

expressed in 1958 and more clearly in 1964 was a consequence, conscious or not, of the changes oc<strong>cu</strong>rred in the<br />

official attitude toward the Romanian history, because it defined Romanians as a different ethnicity than the surroun<strong>din</strong>g<br />

Slavs. Its definitive formulation coincides with the independency trend of the Romanian policy in 1964,<br />

while the exclusion of the Slavs or Bulgarians from the bearers of the Dridu <strong>cu</strong>lture (sustained especially by E.<br />

Zaharia) was contemporary with the policy of homogenization of the late years of the Communist regime. The<br />

Nestor-Zaharia theory became official, but not all the Romanian archaeologists supported it. Notable exceptions<br />

were C. Daicoviciu and M. Comşa. The way how the Dridu <strong>cu</strong>lture was interpreted by the Romanian archaeologists<br />

during the Communist regime has reflected the policy toward USSR . Now, the ethnic interpretations of this<br />

<strong>cu</strong>lture are obsolete. In fact, this <strong>cu</strong>lture has expressed a certain level of civilization and of economic life, specific<br />

for the area were the products of the Lower Danubian pottery workshops were spread.<br />

Bibliografie<br />

ARVINTE, V., 1966, Formarea limbii şi poporului român în lumina cercetărilor recente, “Anuar de lingvistică şi istorie<br />

literară”, Iaşi, 17, 13-32.<br />

BARZU, L., 1980, La continuité de la création matérielle et spirituelle du peuple roumain sur le territoire de l’ancienne<br />

Dacie, Bucarest.<br />

BARZU, L., BREZEANU, S., 1991, Originea şi continuitatea românilor. Arheologie şi tradiţie istorică, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

1 Şt. OLTEANU 2002, O monedă de la împăratul Bizanţului nichifor i descoperită la şirna, jud. Prahova şi importanţa ei pentru datarea<br />

primei faze a <strong>cu</strong>lturii “Dridu”, în “Cercetări numismatice. Muzeul Naţional de Istorie”, 8, 173-175.<br />

2 P. DIACONU, extension..., 108–110.<br />

3 Idem, Problema..., 129.<br />

– –


BOIA, L., 1997, Istorie şi mit în conştiinţa românească, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

BRATHER, S. 2000, Ethnische Identitäten als Konstrukte der frühgeschichtlichen Archäologie, “Germania”, 78, 1, 139-<br />

177,<br />

COMSA, M., Die bulgarische Herrschaft nördlich der Donau während des IX. und X. Jh. im Lichte der archäologische<br />

Forschungen, “Dacia”, NS, 4, 1960, 395-422.<br />

COMSA, M., 1959, Contribuţii la <strong>cu</strong>noaşterea <strong>cu</strong>lturii străromâne în lumina săpăturilor de la Bucov, SCIV, 10, 1, 81-99.<br />

COMSA, M., 1960, Câteva date arheologice în legătură <strong>cu</strong> stăpânirea bulgară la nordul Dunării în sec. IX-X, în Omagiu lui<br />

Constantin Daicoviciu, Bu<strong>cu</strong>reşti, 69-79.<br />

COMSA, M., 1963, Cu privire la evoluţia <strong>cu</strong>lturii balcano-dunărene în sec. IX-XI, SCIV, 14, 1, 107-122.<br />

COMSA, M., 1963, La civilisation balkano-danubienne (IXe-XIe s.) sur le territoire de la RPR (origine, évolution et appartenance<br />

ethnique). Étude préliminaire, “Dacia”, NS, 7, 413-438.<br />

COMSA, M., 1978, Cultura materială veche românească (Aşezările <strong>din</strong> secolele VIII-X de la Bucov-Ploieşti), Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

Conferinţa pe ţară a arheologilor <strong>din</strong> Republica Populară Română, 1950, SCIV, 1, 1, 15-22.<br />

CURTA, F., 2002, Consideraţii privind conceptul de caracter etnic (etnicitate) în arheologia contemporană, “Arheologia<br />

Medievală”, 4, 5-25.<br />

DAICOVICIU, C., 1954, Poziţia antiştiinţifică a istoriografiei burgheze <strong>cu</strong> privire la daci, în Studii şi referate privind istoria<br />

României, I, Bu<strong>cu</strong>reşti, 170, 173-179.<br />

DAICOVICIU, C., PETROVICI, E., ŞTEFAN, Gh., 1963, La formation du peuple roumain et de sa langue, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

DAICOVICIU, C., 1968, Originea poporului român după cele mai noi cercetări, în Unitate şi continuitate în istoria poporului<br />

român, Bu<strong>cu</strong>reşti, 90-91.<br />

DAICOVICIU, C. 1971, «Romanitatea scitică» la Dunărea de Jos, în “Acta Musei Napocensis”, 8, 187-195.<br />

Dezbaterile <strong>din</strong> şe<strong>din</strong>ţa lărgită de la 25 noiembrie 1958 asupra formării limbii şi poporului roman 1959, Bu<strong>cu</strong>reşti, , 71-<br />

75.<br />

DIACONU, P., Problema originii ceramicii Dridu, în P. Diaconu, D. Vâlceanu, Pă<strong>cu</strong>iul lui Soare, I. Cetatea bizantină,<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti, 1972, 121-131.<br />

DIACONU, P., 1974, Quelques problèmes de la période comprise entre le VIIe siècle et le commencement du Xe (Dobroudja),<br />

“Dacia”, NS, 18, 291-293.<br />

DIACONU, P., 1979, recenzie la Comşa, M., Cultura materială..., în SCIVA, 30, 3, 469-475 (Idem, Două aşezări româneşti<br />

de la răscrucea <strong>din</strong>tre sec. XII şi sec. XIII la Bucov (jud. Prahova) ?, Recenzii şi dis<strong>cu</strong>ţii arheologice, I, Călăraşi, 1994,<br />

33-41).<br />

DIACONU, P., 1985,, Extension du premier État bulgare au Nord du Danube (VIIIe-Xe siècles). La <strong>cu</strong>lture materielle, “Études<br />

Balkaniques”, Sofia, 21, 1, 107-113.<br />

GEORGESCU, V., 1991, Politică şi istorie. Cazul comuniştilor români. 1944-1977, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

GILLETT A. (ed.), 2002. On Barbarian Identity. Critical Approaches to Ethnicity in the Early Middle Ages, Turnhout.<br />

HILCZEROWNA, Z., 1970 (1971), Le problème de la civilisation de Dridu (Remarques polémiques), în “Slavia Antiqua”,<br />

17, 161-170.<br />

HOREDT K., FERENCZI Şt., MILEA V., RUSU M., LIU N., 1950, Pătrunderea şi aşezarea slavilor în Transilvania. Raportul<br />

colectivului asupra săpăturilor exe<strong>cu</strong>tate în regiunea Târnava Mare, Conferinţa pe ţară a arheologilor <strong>din</strong> Republica<br />

Populară Română, SCIV, 1, 1, 123-130.<br />

ISTORIA POPORULUI ROMAN, 1970, sub redacţia Andrei Oţetea, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

ISTORIA ROMÂNIEI 1960, vol. I, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

ISTORIA ROMANIEI. COMPENDIU, 1969, [coordonat de Miron Constantines<strong>cu</strong>], Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

MÜLLER, F., 2003, Politică şi istoriografie în România. 1948-1964, Cluj-Napoca.<br />

NESTOR, I., 1958, Contributions archéologiques au problème des Protoroumains. La civilisation de Dridu. Note préliminaire,<br />

“Dacia”, NS, 2, 371-382.<br />

NESTOR, I., 1964, Les données archéologiques et le problème de la formation du peuple roumain, “Revue Roumaine<br />

d’Histoire”, 3, 3, 419.<br />

NICULESCU Gh. A., 1997-1998 (2000), The Material Dimension of Ethnicity, “New Europe College Yearbook”, 201-262,<br />

OLTEANU Şt., 2002, O monedă de la împăratul Bizanţului Nichifor I descoperită la Şirna, jud. Prahova şi importanţa ei<br />

pentru datarea primei faze a <strong>cu</strong>lturii “Dridu”, în “Cercetări numismatice. Muzeul Naţional de Istorie”, 8, 173-175.<br />

OPRIŞ, 2004, <strong>Istorici</strong>i şi Se<strong>cu</strong>ritatea, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

PĂUNESCU, A. 1979, Sub semnul întrebării, ed. a II-a, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

POHL W., Conceptions of Ethnicity in Early Medieval Studies, în L. K. Little, B. H. Rosenwein (ed.), Debating the Middle<br />

– 0 –


Ages: Issues and Rea<strong>din</strong>gs, Oxford, 1998, 15-23.<br />

ROLLER M., 1950, Spre o nouă realizare în ştiinţa istorică: întocmirea unui corpus de do<strong>cu</strong>mente, „Studii şi cercetări de<br />

istorie medie”, 1, 1, 62-63.<br />

SPINEI, V., 1982, <strong>Moldova</strong> în secolele XI-XIV, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

ŞTEFAN, Gh., BARNEA, I., FLORESCU, G., GHEORGHIU, I., IACOB, G., MITREA, B., 1950, Pătrunderea slavilor la<br />

Dunărea de Jos. Rezultatul săpăturilor arheologice de la Dinogeţia, comuna Garvăn-Tulcea, Conferinţa pe ţară a arheologilor<br />

<strong>din</strong> Republica Populară Română, SCIV, 1, 1, 69-74.<br />

TEODOR D. Gh., 1973, Apartenenţa etnică a <strong>cu</strong>lturii Dridu, în “Cercetări Istorice”, Iaşi, SN, 4, 127-142 (citatul la 141).<br />

TEODOR D. Gh., 1978, Teritoriul est-carpatic în vea<strong>cu</strong>rile V-XI e.n. Contribuţii arheologice şi istorice la problema formării<br />

poporului român, Iaşi, 119-122.<br />

TEODOR D. Gh., 1980, Unele consideraţii privind încheierea procesului de formare a poporului român, “Arheologia Moldovei”,<br />

9, 79-80.<br />

TEODORESCU, V., 1964, Despre <strong>cu</strong>ltura Ipoteşti-Cândeşti în lumina cercetărilor arheologice <strong>din</strong> nord-estul Munteniei,<br />

SCIV, 15, 4, 485-503.<br />

ŢUGUI, P., 1999, Istoria şi limba română în vremea lui Gheorghiu-Dej. Memoriile unui fost şef de Secţie a CC al PMR,<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

URSULESCU, N., 1977, Concepţia lui Dimitrie Onciul referitoare la formarea poporului român, în lumina actualelor cercetări<br />

despre complexul <strong>cu</strong>ltural de tip Dridu, în “Suceava. Studii şi materiale”, 4, 100-101.<br />

ZAHARIA, E., 1982, Cultura Dridu şi problemele arheologiei şi istoriei sec. VIII-XI, în “Carpica”, 14, 87-91.<br />

ZAHARIA, E., 1996, Dridu, în Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, II, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

ZAHARIA E., 1967, Săpăturile de la Dridu. Contribuţii la arheologia şi istoria perioadei de formare a poporului român,<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

ZAHARIA E., 1971, Données sur l’archéologie des IVe -XIe siècles sur le territoire de la Roumanie. La <strong>cu</strong>lture Bratei et la<br />

<strong>cu</strong>lture Dridu, “Dacia”, NS, 15, 283-287.<br />

– 1 –<br />

© alexandru madGeaRU, 008


o prıvıre dın eXterıor: arHeoloGıa Între succesul puBlıc Şı demersul<br />

ŞtıınŢıFıc În Ţărıle andıne (e<strong>cu</strong>ador, peru, Bolıvıa)<br />

– –<br />

michael Wiersing SUdaU,<br />

M.Wiersing@gmx.net<br />

În timp ce lucram la această prezentare, mă gîndeam şi la faptul că publi<strong>cu</strong>l larg, în mare parte, vede “arheologia”<br />

ca o disciplină ştiinţifică destul de rigidă. Am impresia că, în Europa rezultatele cercetărilor arheologice nu<br />

se prea bu<strong>cu</strong>ră de o atenţie deosebită în rîndurile populaţiei şi, <strong>cu</strong> excepţia Italiei şi Greciei, nu reprezintă un factor<br />

turistic de importanţă majoră. S-ar părea că cele mai importante descoperiri arheologice recente au loc în afara<br />

Europei şi, probabil, ar trebui să reieşim <strong>din</strong> faptul că disciplina “arheologia” a pierdut <strong>din</strong> atractivitate, publi<strong>cu</strong>l<br />

larg considerînd că pentru regiunile în care lo<strong>cu</strong>im această temă este în mare parte mai puţin actuală.<br />

Una <strong>din</strong>tre regiunile globului, care în ultimele decenii a devenit un fel de Mecca a proiectelor arheologice, este<br />

regiunea an<strong>din</strong>ă a Americii de Sud, în special cele trei state – E<strong>cu</strong>ador, Peru şi Bolivia. Regiunea a atras atenţia<br />

arheologilor <strong>din</strong> toată lumea <strong>cu</strong> ceva timp în urmă, mai <strong>cu</strong> seamă după descoperirea specta<strong>cu</strong>lară a complexului<br />

funerar al Señorului de Sipán <strong>din</strong> nordul statului Peru. Este adevărat faptul că atît în E<strong>cu</strong>ador, cît şi în Bolivia<br />

turismul o<strong>cu</strong>pă lo<strong>cu</strong>l al II-lea ca sursă importantă de venit pentru stat (prima sursă majoră fiind veniturile în urma<br />

exploatării petrolului şi a gazelor naturale), iar în Peru – lo<strong>cu</strong>l al III-lea. Turiştii care vizitează statele an<strong>din</strong>e, în<br />

majoritate <strong>din</strong> ţările bogate <strong>din</strong> nordul american, dar şi <strong>din</strong> Europa de Vest şi Japonia, indică, pe lîngă alte motive<br />

care i-au determinat să-şi petreacă concediul sau vacanţa în aceste ţări şi dorinţa de a face <strong>cu</strong>noştinţă <strong>cu</strong> arta şi<br />

<strong>cu</strong>ltura precolumbiană, vizitînd muzee şi săpături arheologice. Oraşul Cusco, fosta capitală a imperiului incas,<br />

împreună <strong>cu</strong> situl Machu Picchu ce se află la aproximativ 140 km depărtare de acesta, a reuşit, doar datorită moştenirii<br />

sale arheologice, să se plaseze pe lo<strong>cu</strong>l de frunte în America de Sud în ceea ce priveşte popularitatea sa în<br />

rîndurile turiştilor veniţi <strong>din</strong> toate regiunile lumii.<br />

Privind <strong>din</strong> perspectivă externă, se pare că în statele an<strong>din</strong>e idealul cercetărilor arheologice, susţinut de interesul<br />

deosebit manifestat de către publi<strong>cu</strong>l larg local, cît şi cel internaţional a devenit o realitate. Cu toate acestea, dat<br />

fiind faptul că am lo<strong>cu</strong>it în regiune mai mult de trei ani, vizitînd un număr considerabil de şantiere arheologice şi<br />

participînd la mai multe evenimente în domeniu, îmi voi permite să demonstrez şi cealaltă latură a acestor reuşite,<br />

care, deseori, nu este <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă pe deplin în Europa.<br />

Istoria cercetărilor arheologice în ţările an<strong>din</strong>e a fost şi este pînă în prezent puternic influenţată de dorinţa<br />

arheologilor străini de a deveni faimoşi susţinînd ideea europeană a disecării <strong>cu</strong>lturii precolumbiane şi care erau<br />

interesaţi într-un mod foarte limitat de viziunile populaţiei băştinaşe indigene. Pînă în a doua jumătate a secolului<br />

XX descoperirile arheologice <strong>din</strong> statele an<strong>din</strong>e au constituit sursa de realizare a unor aspiraţii personale ale cercetătorilor<br />

europeni şi nord-americani <strong>din</strong> care fiecare îşi lua ceea ce îi plăcea. În felul acesta, colecţii importante<br />

de obiecte de artă precolumbiană se găsesc în afara regiunii şi, <strong>cu</strong> toată probabilitatea, nu se vor întoarce “acasă”<br />

niciodată. Politica statală, în special în Peru, pare să rămînă permanent în urma dezvoltării “naturale” a procesului<br />

respectiv.<br />

În timp ce în anii 30-40 ai secolului al XX-lea Julio C. Tello – unul <strong>din</strong>tre cei mai <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>ţi arheologi peruani<br />

– îşi realizează expediţiile sale de proporţii, se pare că exista o concepţie mult mai diferită despre păstrarea obiectelor<br />

precolumbiane. Tello însuşi vinde în mod generos colecţii întregi (pentru bani buni) colecţionarilor europeni<br />

şi locali. Sîntem martorii unei contradicţii, în cadrul căreia persoanele care ar trebui să stea la baza conservării<br />

patrimoniului <strong>cu</strong>ltural au devenit responsabile de distrugerea unor informaţii foarte importante, şi într-un mod nu<br />

mai puţin dezavantajos decît au fă<strong>cu</strong>t-o aşa-numiţii “huaqueros” – localnicii care răvăşesc şantierele arheologice<br />

fără a avea un interes ştiinţific anume, doar pentru a descoperi obiecte de valoare pe piaţa respectivă.<br />

În timp ce lo<strong>cu</strong>iam în regiune, mai multe persoane mi-au spus că pînă nu demult, adică pînă în anii 90, jefuirea<br />

siturilor arheologice precolumbiane era considerată o o<strong>cu</strong>paţie tradiţională în jurul sărbătorii de Paşti, despre care<br />

se credea că ar putea chiar să fie legalizată, doar pentru perioada Săptămînii Patimilor, de către diferite guverne<br />

peruane. Probabil, aceasta a fost o exagerare, dar, în orice caz, jefuirea siturilor arheologice era privită mult mai<br />

tolerant în acea perioadă decît este cazul în prezent. Astazi toate muzeele arheologice inaugurate în ultimii ani tind<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 72-74


neapărat să explice vizitatorilor daunele aduse de către “jefuitorii de situri” istoriei precolumbiane a statului. Pe<br />

de altă parte, deşi jefuirea directă a siturilor este un fenomen negativ, ar trebui totuşi să ne punem întrebarea dacă<br />

atitu<strong>din</strong>ea guvernelor <strong>din</strong> statele an<strong>din</strong>e faţă de protecţia artei precolumbiane s-a îmbunătăţit în ultimii ani.<br />

Un exemplu: există multe colecţii private în posesia unor persoane care, la rîndul lor, au jefuit cîndva situri<br />

arheologice, dar care, cel puţin, îşi fac accesibile colecţiile publi<strong>cu</strong>lui larg şi au grijă de ele – două lucruri care<br />

deseori nu se întîmplă <strong>cu</strong> obiectele rămase în posesia statului. Ocazional, obiectele de artă sînt în mai mare siguranţă<br />

în mîinile unor colecţionari privaţi decît în grija guvernului. Altă problemă o constituie faptul că statul nu<br />

pare să ia măsuri pentru a face jefuirea siturilor arheologice şi comerţul <strong>cu</strong> obiectele precolumbiane mai dificile<br />

<strong>din</strong> punct de vedere legal. Este un fapt bine <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t că mai mult de 70% <strong>din</strong>tre obiectele <strong>din</strong> primul mormînt<br />

descoperit (şi jefuit) la Sipán se află în proprietatea unui colecţionar privat care lo<strong>cu</strong>ieşte la Lima şi despre care se<br />

spune că este un prieten al preşe<strong>din</strong>telui Toledo. Este dificil de conceptualizat de ce un individ care posedă colecţii<br />

importante în a căror posesie a intrat în mod ilegal nu poate fi forţat de legile peruane să re-aducă la dispoziţia<br />

statului cele acaparate.<br />

Imediat ce statul peruan a observat că, începînd <strong>cu</strong> anii 40 şi 50 ai secolului tre<strong>cu</strong>t, <strong>cu</strong> ajutorul artei precolumbiene<br />

se pot aduce sume însemnate de bani <strong>din</strong> partea turiştilor străini în caznaua statului, au fost date indicaţii de<br />

a se fonda muzee naţionale de arheologie în oraşul Lima. În aceste muzee pot fi admirate o mare parte de obiecte<br />

originale aduse <strong>din</strong> diverse localităţi ale ţării, acestea fiind însă astfel deprivate de contextul lor <strong>cu</strong>ltural-istoric.<br />

În rezultat s-a ajuns la faptul că, de mai multe decenii, multe <strong>din</strong>tre cele mai importante situri arheologice au fost<br />

lipsite de comorile proprii şi ar fi în zadar să se caute autenticitate, aceasta existînd parţial doar la lo<strong>cu</strong>rile unde<br />

au fost descoperite şi parţial la Lima. Deoarece Lima, fiind capitala statului, nu consideră necesar să întoarcă<br />

obiectele la lo<strong>cu</strong>l lor de origine, această situaţie problematică va rămîne pentru mult timp actuală. O excepţie în<br />

ţările an<strong>din</strong>e o constituie capitala administrativă boliviană La Paz, de unde în ultimii ani au fost transferate cîteva<br />

statui la lo<strong>cu</strong>l unde au fost descoperite – la Tiwanaku. Aceasta s-a întîmplat însă nu benevol, ci deoarece poluarea<br />

atmosferei <strong>din</strong> oraş a început să ameninţe păstrarea şi conservarea acestora, care, de altfel, erau expuse la aer liber<br />

în metropola La Paz.<br />

De asemenea, în ultimii ani s-au schimbat şi opiniile în ceea ce priveşte restaurarea siturilor arheologice, deşi<br />

şi aici nu fără anumite probleme. Eu nu sînt împotriva restaurării siturilor arheologice, după <strong>cu</strong>m a fost fă<strong>cu</strong>tă, de<br />

exemplu, la Chanchan, fosta capitală a <strong>cu</strong>lturii Chimu în nordul statului Peru. În foarte multe cazuri însă vizitatorilor<br />

nu li se explică deosebirea <strong>din</strong>tre ceea ce este original şi ceea ce a apărut în rezultatul restaurării, aceasta<br />

ducînd la faptul că nimeni nu mai ştie ce este “real” şi ce este un “fals” <strong>din</strong> zilele noastre în aceste construcţii<br />

prezentate turiştilor.<br />

După <strong>cu</strong>m am menţionat deja, realizarea săpăturilor arheologice se află, în mare parte, în mîinile cercetătorilor<br />

occidentali. Americanul <strong>din</strong> Statele Unite Bingham a redescoperit în anul 1911 ruinele aşezării incaşe Machu Picchu<br />

la hotarul <strong>din</strong>tre pădurea tropicală şi partea montană şi este considerat de cea mai mare parte de peruani “regele”<br />

distrugătorilor de situri arheologice, dat fiind faptul că, în urma acestei descoperiri, o mare parte de obiecte<br />

de la Machu Picchu a dispărut pentru totdeauna în SUA.<br />

În urma vizitării siturilor peruane uneori punem la îndoială motivaţia arheologilor <strong>din</strong> generaţiile anterioare.<br />

Situl de la Kotosh, de exemplu, a fost cercetat de către o echipă de arheologi japonezi în anii 60, care au selectat<br />

acest sit <strong>din</strong>tr-o listă de aproximativ 150 de situri potenţiale <strong>din</strong> E<strong>cu</strong>ador, Peru şi Bolivia. După ce au fost incheiate<br />

lucrările, echipa japoneză a plecat fără să ia măsuri pentru a salva situl respectiv pentru generaţiile viitoare. Fiind<br />

complet abandonat, un faimos relief reprezentînd o pereche de mîini încrucişate, <strong>din</strong> templul <strong>cu</strong> acelaşi nume, a<br />

fost furat, iar clădirea însăşi, neprotejată de ploaie şi alte fenomene naturale, a fost lăsată în paragină.<br />

Şi în prezent situaţia în statele an<strong>din</strong>e este de aşa natură încît mijloacele financiare de care dispun universităţile<br />

şi alte instituţii de cercetare de stat sînt atît de limitate încît marea majoritate a cercetătorilor locali sînt nevoiţi să<br />

activeze în anonimat. Numărul studenţilor la fa<strong>cu</strong>ltăţile de arheologie chiar şi în oraşul Cusco este mic, lipseşte<br />

dotarea tehnică necesară pentru datarea şi restaurarea obiectelor de artă. Cercetătorii <strong>din</strong> America de Nord au la<br />

dispoziţia lor sume însemnate de bani, echipe de filmare şi chiar membri ai personalului de la revista „National<br />

Geographics”, dispunînd astfel de toate posibilităţile pentru a prezenta într-un mod <strong>cu</strong> totul aparte chiar şi rezultatele<br />

mai puţin însemnate ale cercetării lor. Deşi în prezent există o lege care stipulează că obiectele de artă<br />

– –


precolumbiană trebuie să rămînă în posesia statului, aceasta totuşi nu poate împiedica cercetătorii internaţionali<br />

să creieze un soi de <strong>cu</strong>lt în jurul persoanei sale, <strong>cu</strong>lt fundamentat şi de expoziţiile <strong>din</strong> muzeele locale finanţate <strong>cu</strong><br />

mijloacele <strong>din</strong> afară.<br />

Răspunderea pentru administrarea siturilor arheologice şi a muzeelor <strong>din</strong> Peru o poartă statul, reprezentat de<br />

Institutul Naţional de Cultură <strong>din</strong> Lima. Ar trebui să menţionăm aici că, cel puţin în ultimele decenii, preo<strong>cu</strong>parea<br />

acestui institut nu a fost neapărat să adune cît mai multe informaţii ştiinţifice despre tre<strong>cu</strong>t. Ţinînd cont de faptul<br />

că cele mai multe descoperiri arheologice <strong>din</strong> perioada precolumbiană în Peru au avut loc în ultimii douăzeci de<br />

ani, ar trebui totuşi să conştientizăm că aceasta s-a întîmplat şi pentru satisfacerea unor interese comerciale anume<br />

care nu întotdeauna poartă conotaţii pozitive. Fiind unica instituţie care administrează sute de situri <strong>cu</strong>lturale,<br />

arheologice şi muzee în întreaga ţară, şi dată fiind experienţa sa deosebită în domeniu ne face să ne aşteptăm ca<br />

activitatea ‘Institutului Naţional de Cultură’ ar putea fi realizată mai bine şi mai academic.<br />

Ca un exemplu de alternativă am putea menţiona situl Huaca de la Luna – care este administrat de Universitatea<br />

<strong>din</strong> oraşul Trujillo, iar săpăturile arheologice au fost finanţate de către o companie privată – fabrica de bere<br />

“Backus”. Situl le este prezentat vizitatorilor de către arheologi, membri ai Catedrei de arheologie de la universitatea<br />

implicată, care au participat nemijlocit la săpăturile arheologice, ceea ce constituie un avantaj esenţial faţă<br />

de alte situri unde ghizii sînt persoane care doar au învăţat anumite texte pe de rost. Este important să notăm faptul<br />

că cele mai moderne muzee arheologice <strong>din</strong> America de Sud pun tot mai mult accent pe activitatea pedagogică.<br />

Spre exemplu, vizitatorilor li se explică principalele activităţi arheologice, tehnici de prelucrare şi do<strong>cu</strong>mentare<br />

a obiectelor descoperite şi apoi li se oferă posibilitatea de a ‚descoperi’ obiectele de sine stătător, ca şi <strong>cu</strong>m ar fi<br />

arheologi ei înşişi.<br />

Ceea ce este problematic în modalitatea prin care statul coordonează arheologia în ţările an<strong>din</strong>e este faptul că<br />

acesta nu asigură întreţinerea adecvată a complexelor arheologice şi nici nu acordă prioritate intereselor ştiinţifice<br />

faţă de cele economice. Aceasta a dus la faptul că organizaţia UNESCO, spre exemplu, ameninţă de repetate ori<br />

statul peruan să retragă sitului Machu Picchu titlul de moştenire <strong>cu</strong>lturală mondială, dat fiind faptul că numărul<br />

nelimitat de turişti duce la distrugerea acestuia – problema majoră fiind eroziunile.<br />

Deşi biletul de intrare la Machu Picchu s-a ridicat pînă la 20 de dolari, iar costul unei călătorii <strong>cu</strong> trenul,<br />

uni<strong>cu</strong>l mijloc de accesare a sitului respectiv, pînă la cel puţin 50 de dolari, aceşti bani nu au fost folosiţi pentru<br />

a se asigura o protecţie mai bună a sitului ca atare <strong>din</strong> partea statului peruan. Cu exact 25 de ani după ce a fost<br />

declarat moştenire <strong>cu</strong>lturală mondială, după mai multe ameninţări UNESCO a fost foarte aproape de a declara<br />

situl „moştenire <strong>cu</strong>lturală mondială în pericol“. Guvernul peruan a ignorat timp de mai mulţi ani orice chemare<br />

de a asigura un management al sitului în aşa mod încît şi generaţiile viitoare să aibă şansa de a-l vizita. (Pînă la<br />

urmă, UNESCO nu a schimbat statutul sitului, guvernului peruan reuşindu-i <strong>cu</strong> succes să pretindă că va asigura o<br />

ameliorare a situaţiei).<br />

În cele <strong>din</strong> urmă, un fapt demn de menţionat este că, pînă astăzi, nu există ten<strong>din</strong>ţa de a ţine cont de doleanţele<br />

<strong>cu</strong>lturale ale populaţiei indigene. Deşi aceasta a profitat mult graţie interesului manifestat faţă de moştenirea<br />

strămoşilor, totuşi apreciază ca fiind un sacrilegiu modul în care societatea dominantă a albilor, statul şi vizitatorii<br />

beneficiază de această moştenire, fără ca să aibă o posibilitate însemnată de a se considera parte a procesului de<br />

promovare a acesteia.<br />

Acestea fiind spuse, rămîne să ne punem întrebarea <strong>cu</strong> privire la succesul realizat de către arheologia sud-americană<br />

în ultimele două decade. Problema <strong>cu</strong> privire la modul de a administra o moştenire atît de vastă şi bogată,<br />

combinînd turismul <strong>cu</strong> protecţia patrimoniului <strong>cu</strong>ltural este foarte dificilă şi, date fiind problemele continui de<br />

or<strong>din</strong> politic, corupţia, ignoranţa şi sărăcia, este dificil să credem că o soluţie perfectă şi armonioasă va putea fi<br />

găsită în viitorul apropiat.<br />

– –<br />

© michael Wiersing SUdaU, 008


determınărı & dımensıunı ale converGenŢeı: arHeoloGıa Şı antropoloGıa<br />

– –<br />

Sînziana Florina PReDA,<br />

universitatea de Vest <strong>din</strong> Timişoara<br />

Atît arheologia, cît şi antropologia au ca obiect de interes, <strong>din</strong> unghiuri de vedere diferite, acest complex pe care<br />

îl reprezintă fiinţa umană. Cea <strong>din</strong>tîi, pe care Kottak – în lucrarea intitulată „Cultural Anthropology” – o numeşte<br />

„antropologie arheologică”, reconstituie, descrie şi interpretează comportamentul uman şi modelele <strong>cu</strong>lturale <strong>din</strong><br />

vechime prin aportul resturilor materiale, în vreme ce a doua se opreşte îndeosebi asupra originii, evoluţiei şi variabilităţii<br />

biologice a indivizilor, toate aceste elemente fiind conectate <strong>cu</strong> cadrul natural şi socio<strong>cu</strong>ltural. Ambele<br />

au în vedere o istorie a umanităţii, în încercarea imparţială de a oferi absolută înţelegere şi toleranţă diversităţii1 .<br />

Avînd, aşadar, pentru o lungă perioadă de timp, drept preo<strong>cu</strong>pare comună, găsirea dovezilor <strong>cu</strong>lturale în tre<strong>cu</strong>tul<br />

speciei Homo Sapiens, cele două discipline sînt percepute, cel puţin în Lumea Nouă, drept părţi ale aceleiaşi<br />

unităţi; astfel, antropologia înglobează patru cîmpuri / arii extinse de interes: antropologia biologică, arheologia,<br />

lingvistica antropologică şi antropologia <strong>cu</strong>lturală. Primele două se află în strînsă legătură, întrucît dacă antropologia<br />

fizică se o<strong>cu</strong>pă şi de comparaţii anatomice ale fosilelor re<strong>cu</strong>perate, arheologia (numită preistorică în Europa)<br />

cercetează raporturile acestor descoperiri <strong>cu</strong> propriul lor habitat şi găseşte repere pentru structura societăţilor<br />

preistorice. Cercetarea se extinde şi la identificarea de relaţii intergrupale şi la reconstrucţia vieţii sociale chiar şi<br />

în timpuri recente: este, de pildă, cazul rămăşiţelor materiale aparţinînd nativilor nord americani, datînd <strong>din</strong>ainte<br />

de consemnări scrise (mulţi arheologi americani consideră disciplina lor ca o vastă extensie, înapoi în timp, a<br />

antropologiei <strong>cu</strong>lturale) 2 .<br />

Cel puţin, în anii ’90, diferenţa de perspectivă (reflectată şi la nivelul învăţămîntului instituţional) persista:<br />

pe continentul nostru, arheologia era socotită un domeniu umanist (anexată fiind ştiinţei istorice), pe cînd în<br />

Statele Unite ale Americii este practicată ca subdisciplină antropologică şi văzută ca ştiinţă socială3 . Cît priveşte<br />

subdiviziunile sale, alături de arheologia preistorică şi istorică4 , regăsim direcţii mai puţin abordate şi de îngustă<br />

/ strictă specializare, ca arheologia demografică, maritimă, urbană, subacvatică, etnoarheologia şi managementul<br />

resurselor <strong>cu</strong>lturale5 .<br />

În România, începînd <strong>cu</strong> a doua jumătate a secolului tre<strong>cu</strong>t, asistăm la dezvoltarea studiilor de paleoantropologie<br />

în colaborare <strong>cu</strong> Institutul de Arheologie, <strong>din</strong>tre cele mai <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te cercetări amintind pe cele ale lui Dardu<br />

Nicolăes<strong>cu</strong>-Plopşor şi C-tin Maximilian6 . Este clar că <strong>din</strong>colo de ocean, în relaţia arheologie – antropologie, este<br />

accentuată latura <strong>cu</strong>lturală a ultimei, pentru ca în Europa să se insiste pe latura antropologiei istorice, aşa <strong>cu</strong>m<br />

mai este numită paleoantropologia. În ţara noastră, aceasta are în vedere procesul de antropogeneză, felul în care<br />

populaţiile acestui areal au evoluat ca structură antropologică, elemente de geneză etnică românească, inclusiv<br />

implicaţiile lor istorico-biologice şi medico-geografice. Se adaugă interesul pentru rituri şi ritualuri funerare în<br />

diverse perioade istorice, pre<strong>cu</strong>m şi pentru elemente de paleodemografie şi patologie a vechilor populaţii. La<br />

fel de important se consideră a fi studiul perioadei medievale, <strong>cu</strong> elemente de ecologie şi morfologie umană, în<br />

cir<strong>cu</strong>mstanţele unei existenţe diferenţiate a comunităţilor în mediul rural şi cel urban. În fine, dar nu mai puţin<br />

însemnat, amintim probleme de zooarheologie şi paleoecologie, în legătură <strong>cu</strong> comportamente o<strong>cu</strong>paţionale şi<br />

rituale ale populaţiilor vechi7 .<br />

Paleoantropologia (prin componentele sale: craniometria şi osteometria) demonstrează vechile şi strînsele legături<br />

ale antropologiei <strong>cu</strong> arheologia. Prin săpăturile efectuate de arheologi este scos la lumină un bogat şi<br />

variat material osteologic, care ajunge – <strong>din</strong> nefericire, nu întotdeauna – să fie supus analizei în laboratoarele de<br />

paleoantropologie. Acest material este elementul comparaţiilor biologice între oamenii preistorici şi descendenţii<br />

lor prezenţi, contemporani. Studiul oaselor se impune ca necesar <strong>din</strong> mai multe puncte de vedere: ele sunt, mai<br />

1 KOTTAK 2000, 14.<br />

2 BARNARD 2000, 3.<br />

3 HUNTER 1990, 81.<br />

4 COPANS 1999, 47.<br />

5 MIHU 2002, 12.<br />

6 DRAGOMIRESCU 1999, 19.<br />

7 RADU, GLAVCE, DRAGOMIRESCU 2002, 10.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 75-78


întâi de toate, probele pentru cercetarea fosilelor umane; sunt fundamentul clasificărilor rasiale în preistorie. Totodată,<br />

sunt mărturii ale ritualurilor de înmormântare, oferind determinări asupra <strong>cu</strong>lturii şi viziunii despre lume a<br />

populaţiei studiate. Oasele umane constituie şi sursa majoră pentru informaţiile legate de vechile maladii, deseori<br />

oferind indicii asupra cauzei decesului. Nu în ultimul rând, identificările realizate pe baza elementelor osteologice<br />

contribuie la rezolvarea cazurilor în medicina legală. Este evident că oasele – ca segmente ale corpului vertebrat<br />

– conţin o multitu<strong>din</strong>e de informaţii privind mecanismele adaptative ale individului uman la mediul în care există<br />

şi funcţionează. Cercetarea evoluţiei umane ar fi imposibilă dacă ele ar fi eliminate ca surse de informaţie, informaţie<br />

care se perpetuează în materialul osos, în ciuda procesului de descompunere corporală care survine după<br />

moarte. Probele materializate de schelete furnizează, în consecinţă, date preţioase asupra obiceiurilor şi bolilor<br />

preistorice 1 .<br />

Media de viaţă, originea decesului sau spectrul patologic al vechilor populaţii sunt revelate prin intermediul<br />

studiilor de paleopatologie, care au ca obiect scheletul. Sunt astfel evidenţiate o serie de tulburări, de la cariile<br />

dentare, reumatism sau sifilis, până la malformaţiile congenitale, confirmate, de altfel, şi la nivelul reprezentărilor<br />

artistice. Pe de altă parte, este posibilă stabilirea patologiei unei populaţii, ca rezultat al unor mutaţii şi identificarea<br />

de noi şi noi elemente pentru evoluţia practicilor medicale şi chirurgicale, pornind de la observaţiile fă<strong>cu</strong>te<br />

asupra scheletelor paleolitice 2 . Studiul morfofuncţional al scheletelor – şi în special al oaselor lungi – oferă şi<br />

posibilitatea încadrării comunităţii studiate în contextul socio-economic al perioadei respective 3 , dar şi date <strong>cu</strong><br />

privire la practicile religioase şi antropofagie.<br />

Dincolo de aceste delimitări taxonomice, care vizează o latură sau alta a domeniilor în dis<strong>cu</strong>ţie, este evident<br />

că necesitatea cooperării şi coroborării rezultatelor celor două discipline se dovedeşte elementară, spre a se putea<br />

ajunge la o clară şi <strong>cu</strong>prinzătoare înţelegere a înaintaşilor şi a modului lor de viaţă. Raportul diferenţelor biologice<br />

şi <strong>cu</strong>lturale solicită o intervenţie comună , întrucît materialul pus la dispoziţie de unii serveşte celorlalţi în vederea<br />

identificării unor modele <strong>cu</strong>lturale care au amprentat, temporar, aspectul fizic: spre exemplu, s-a demonstrat<br />

că piese de îmbrăcăminte, pre<strong>cu</strong>m boneta, au deformat constituţia craniană în perioada medievală, la fel <strong>cu</strong>m în<br />

secolul tre<strong>cu</strong>t, se pare că pantalonii au modificat conformaţia bazinului feminin 4 .<br />

Rămăşiţele vizibile, palpabile, ale unei <strong>cu</strong>lturi apuse ne orientează în comprehensiunea comportamentală, artefactele<br />

constituind expresii ale <strong>cu</strong>lturii, reprezentări materiale ale unor idei abstracte 5 . Ca forme de manifestare<br />

umană, uneltele, ceramica şi alte relicte sînt importante atît prin natura lor intrinsecă, cît şi prin poziţionarea în sol.<br />

Pe baza unor sisteme de reprezentare, fie transmise, fie <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te <strong>din</strong> societăţi tradiţionale care au supravieţuit,<br />

antropologii <strong>cu</strong>lturali oferă date asupra modului de întrebuinţare, distribuire, aranjare al vestigiilor dezvelite, şi<br />

chiar privind motivele şi felul în care s-au renunţat la ele. De pildă, o anume concentraţie de cărbune, asociată <strong>cu</strong><br />

oxidare a solului, fragmente osoase, plante carbonizate, alături de bucăţi de piatră fisurată datorită fo<strong>cu</strong>lui, ceramică<br />

şi unelte, indică gătitul şi procesarea hranei asociate 6 . Obţinem, aşadar, nu numai profilul alimentelor consumate,<br />

ci şi al preparării acestora; în plus, pentru că o serie de surse de hrană sînt disponibile în anumite perioade<br />

ale anului, este posibilă aprecierea sezonului în care a fost consumat un produs sau altul 7 . Adăugînd rezulatatele<br />

obţinute prin studiile paleopatologice (<strong>cu</strong> referire la problemele de nutriţie), se realizează un ansamblu al informaţiilor<br />

despre dietă şi activităţile de subzistenţă ale perioadei respective, materialul arheologic schiţînd portretul<br />

unei societăţi într-un mod care nu transpare întotdeauna <strong>din</strong>tr-un do<strong>cu</strong>ment scris 8 .<br />

Un alt palier al colaborării este cel al managementului resurselor <strong>cu</strong>lturale, sector care s-a impus în Statele<br />

Unite încă <strong>din</strong> anii ’70 ai secolului tre<strong>cu</strong>t, şi prin intervenţia etatistă, în direcţia conservării şi prezervării resurselor<br />

istorice şi preistorice, astăzi ajungîndu-se la o conservare chiar interactivă a obiectelor, a modurilor de existenţă şi<br />

acţiune, a unui stil de viaţă dispărut sau pe cale de dispariţie 9 . Astfel, agenţiile federale, dar şi alte grupuri – care<br />

1 BASS 1987.<br />

2 MILCU 1967, 290-291.<br />

3 MILCU 1967, 291.<br />

4 PANEA 2000, 24.<br />

5 HAVILAND 1989, 28.<br />

6 HAVILAND 1989, 11.<br />

7 HAVILAND 1989, 40.<br />

8 HAVILAND 1989, 11.<br />

9 COPANS 1999, 137.<br />

– –


utilizează fonduri de stat – au înţeles importanţa punerii în valoare a structurilor istorice naţionale şi nu numai<br />

(drept mărturie, o serie de proiecte desfăşurate pentru salvarea unor situri în ţări <strong>din</strong> America de Sud, state în care<br />

guvernele – <strong>din</strong> lipsă de fonduri sau înţelegere, sau ambele – nu se implică în menţinerea vechii moşteniri şi pierd<br />

<strong>din</strong> vedere cît de însemnată este aceasta pentru generaţiile viitoare).<br />

Un ultim plan al dublei implicări şi colaborări este înregistrat în zilele noastre: arheologii forensici reconstituie<br />

profilul crimelor prin analiza evidenţelor fizice 1 : în literatura de specialitate, Kottak vorbeşte de o antropologie<br />

a masacrului 2 , exemplificând <strong>cu</strong> un caz de ucidere în masă în Guatemala anului 1982, caz do<strong>cu</strong>mentat atât de arheologi,<br />

cît şi de legişti. Într-o astfel de împrejurare – mărturisea un arheolog implicat, situaţia este asemănătoare<br />

celei de excavare a unui sit arheologic; odată <strong>cu</strong> s<strong>cu</strong>rgerea timpului, ca şi în acesta <strong>din</strong> urmă, survin modificări,<br />

distrugeri, interpretarea rămăşiţelor dove<strong>din</strong>du-se la fel de anevoioasă, chiar dacă nu avem de-a face <strong>cu</strong> o arheologie<br />

de tip academic.<br />

Departe de pretenţia exhaustivităţii, am încercat să schiţăm teritoriul de convergenţă al celor două ştiinţe, în<br />

condiţiile în care în România, antropologia a fost introdusă de foarte puţină vreme în sistemul de învăţămînt,<br />

arheologia beneficiind de un <strong>cu</strong> tot alt background. Cu siguranţă, o parte <strong>din</strong> cele prezentate mai sus se situează<br />

încă la nivelul dezideratului: considerăm, însă, că tocmai promovarea unei serii de aspecte ce ţin de interferenţa<br />

antropologiei <strong>cu</strong> arheologia poate reprezenta un prim pas pentru transpunerea în realitate, atît în folosul cercetării<br />

ştiinţifice, cît şi al publi<strong>cu</strong>lui larg.<br />

Summary<br />

The last decades of the previous century have proposed – through the work of American anthropologist P. Kottak.<br />

– the collocation archaeological anthropology; the author simplifies the concept and explains that we deal<br />

with archaeology, understood and practiced accor<strong>din</strong>g to North-American standards, in a larger sense. We need<br />

to specify the following: in the New World, the archaeology has always been correlated to <strong>cu</strong>ltural anthropology,<br />

more closely than on our continent. The explanation is that meanwhile the Europeans considered archaeological<br />

research as an extension of their studies from contemporary history to the prehistoric past, the American scientists<br />

have started investigation of foreigner communities by digging their sites and of the local communities (that is<br />

ethnographic research of American native’s community).<br />

At present, this difference still persists: in Europe, the archaeology is usually considered as a humanistic science,<br />

correlated to history science, while in the United States it is practice as an anthropology branch and a social<br />

science.<br />

The classifications and the institutional separation are less important; but it is extremely necessary that both archaeologists<br />

and anthropologists must have serious knowledge of both domains and when this is not possible, the<br />

cooperation is compulsory. For instance, the research of a community is not limited to description anthropological<br />

features but it includes the study of social and historical aspects, for the purpose of emphasizing the community<br />

history, the stratification issues, the social structure, the production forms, the economic level, characteristics of<br />

family life and private life, meaning a study of the complex existence environment where this group lives.<br />

1 KOTTAK 2000, 438.<br />

2 KOTTAK 2000, 440.<br />

– –


Bibliografie<br />

BARNARD, A., 2000, History and theory in anthropology, Cambridge.<br />

BASS, W., 1987, Human Osteology – A laboratory and Field Manual, 3rd Edition, Missouri Archaeological Society.<br />

COPANS, J., 1999, introducere în etnologie şi antropologie, Iaşi.<br />

DRAGOMIRESCU, V.T., 1999, introducere în medicina legală antropologică, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

HAVILAND, W.A., 1989, Cultural Anthropology, Harcourt College Pub.<br />

KOTTAK, C.P., 2000, Cultural Anthropology, McGraw Hill.<br />

MIHU, A., 2002, Antropologia <strong>cu</strong>lturală, Cluj.<br />

MILCU, Ş., MAXIMILIAN, C-tin, 1967, Introducere în antropologie, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

PANEA, N., 2000, Antropologie <strong>cu</strong>lturală şi socială, Craiova.<br />

RADU, E., GLAVCE, C., DRAGOMIRESCU, L., 2002, Ghid practic de antropologie,<br />

vol. I., Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

WHITTEN, P., HUNTER, D.E.K., 1990, Anthropology – Contemporary perspectives, Harper Collins Publishers.<br />

– –<br />

© Sînziana Florina PReDA, 2008


teorıa celor două popoare – studıu de caZ pentru ıstorıoGraFıa sovıetıcă<br />

– –<br />

adrian PeliVan,<br />

Colegiul de Transporturi,<br />

Chişinău<br />

Teoria celor două popoare, şi respectiv, a celor două limbi diferite, română şi moldovenească, este de dată<br />

recentă şi a fost dictată, după <strong>cu</strong>m se ştie, de interese politice.<br />

După evenimentele <strong>din</strong> 1917 <strong>din</strong> Rusia, Basarabia se desprinde de fostul imperiu ţarist şi prin majoritatea de<br />

voturi ale deputaţilor <strong>din</strong> Sfatul Ţării se decide alipirea ei (27 martie 1918) la cealaltă parte de <strong>Moldova</strong>, care<br />

împreună <strong>cu</strong> Muntenia formau de la 1859 statul Român. Moscova, însă nu a putut accepta această pierdere. Neizbutind<br />

să utilizeze mijloacele militare şi diplomatice, a re<strong>cu</strong>rs la un şiretlic politico-ideologic: „zămislirea” unui<br />

popor nou, moldovenesc, o<strong>cu</strong>pat, chipurile, de România Regală, „visând eliberarea şi alipirea la Rusia Sovietică”.<br />

Se trişa în modul acesta opinia publică mondială, incompetentă şi indiferentă la ceea ce se petrecea în acest colţ<br />

de lume. Evenimentele <strong>din</strong> 1940, soldate <strong>cu</strong> cedarea Basarabiei Uniunii Sovietice, au dat un imbold nou teoriei<br />

despre cele două popoare şi cele două limbi, chemată a<strong>cu</strong>m să justifice nu numai o<strong>cu</strong>parea prin forţă a unui teritoriu<br />

străin, dar şi să-i man<strong>cu</strong>rtizeze pe basarabeni, orientându-i împotriva a tot ce este românesc 1 .<br />

Calomnia şi „nebunia” unora <strong>din</strong>tre savanţii sovietici nu se opreşte însă aici, ea continuă a se oglindi în<br />

studiile arheologice şi istorice <strong>din</strong> URSS, contribuind la falsificarea principalelor jaloane ale istoriei românilor<br />

<strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> şi inducând în eroare nu numai opinia publică, dar şi pe savanţi de prestigiu atât <strong>din</strong> republică, cît<br />

şi <strong>din</strong> afara ei. Această nebunie consta în faptul că arheologii sovietici încep a atribui monumentele arheologice<br />

medievale timpurii de pe teritoriul Moldovei (sec. V-XIII) tributurilor slave, ignorând totalmente prezenţa<br />

elementelor vechi româneşti. Practic, acelaşi lucru se întâmplă şi <strong>cu</strong> perioadele preistorice, când G.d. smirnov<br />

(1 ) atribuia vestigiile geţilor triburilor scitice 2 . Este cazul lui a.ı. terenozhkin, care în 1952 atribuia vestigiile<br />

tracice nu sciţilor, ci vechilor slavi. Această supoziţie a fost criticată şi nu a fost acceptată nici de lingvişti,<br />

şi nici de arheologi. 3 Dar când m.ı. artamonov, reprezentantul Institutului de Arheologie al AŞ al RSS<br />

Ucrainene, propune apartenenţei etnice a tracilor majorităţii triburilor Sciţiei, bazându-se pe prezenţa ceramicii<br />

<strong>cu</strong> luciu negru, care avea similitu<strong>din</strong>i în bazinul carpato-dunărean, marea majoritate a cercetătorilor sovietici<br />

participanţi la conferinţă îl susţin în exclusivitate pe Terenozhkin, care insista în continuare asupra apartenenţei<br />

slave a acestor comunităţi. 4 Stranii luări de poziţie a savanţilor sovietici!<br />

Această situaţie îşi are originea în condiţiile concrete ale anilor 40-50, când „specialiştii” sovietici în aprecierea<br />

apartenenţei etnice a monumentelor preistorice sau medievale timpurii <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> foloseau aceleaşi criterii care<br />

erau aplicate faţă de monumentele clasice ale slavilor de răsărit <strong>din</strong> regiunile Rusiei şi Ucrainei. În anul 1946, în<br />

R.S.S.M. a lucrat arheologul kievean ı. m. samoilovskii <strong>cu</strong> o grupă de specialişti, iar 1947 – arheologul moscovit<br />

p.ı. Zasurţev. Ambele echipe urmăreau scopul de a descoperi şi cerceta în acest spaţiu monumentele slave. Însă<br />

investigaţiile arheologice ale monumentelor respective <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> erau efectuate conform criteriilor aplicate<br />

până atunci în regiunile net-slave, fără a se ţine cont de parti<strong>cu</strong>larităţile etno-istorice ale teritoriului în cauză.<br />

În rezultatul investigaţiilor p.ı. Zasurţev a publicat un articol în revista „Kratkie sobşcenja Instituta istorii<br />

materialinoi <strong>cu</strong>lturi” (Moskva, 1949, vyp.27), sub titlul: „Slaveanskie poselenja Moldavii”, în care monumentele<br />

medievale timpurii <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> sunt puse pe seama slavilor.<br />

În anul 1950 începe activitatea unei echipe dirijate de G.B. Fedorov, considerat „părintele slavisticii în<br />

R.<strong>Moldova</strong>” 5 , sub auspiciile căreia a fost educată o întreagă generaţie de arheologi şi medievişti, ca, spre exemplu,<br />

1 Ion CONŢESCU, 1991. De ce moldovenii sunt români, în: Limba Română, Chişinău, Nr.2, p.13<br />

2 I. HÂNCU, Gh. POSTICĂ, 1991, Despre falsificarea istoriei vechi a Moldovei în istoriografia sovietică, în: <strong>Moldova</strong> Suverană, 19 fe-<br />

bruarie, p.3.<br />

3 A. I. MELIUKOVA, 1975. itoghi i zadači izučenia vzaimosveazei kimeriiskich i skivskich plem’en s frakiicami sovetckoi nauke, în Studia<br />

Thracica 1, Sofia, p. 56<br />

4 A.I. MELIUKOVA, 1975, 57.<br />

5 I. HÂNCU, Gh. POSTICĂ, 1991, Despre greşeli evidente şi falsificări intenţionate <strong>din</strong> istoria veche a Moldovei, în „ Pagini de istorie”,<br />

Editura Universitas, Chişinău, p. 6.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 79-83


ı.a. rafalovici, G.F. Čebotarenko, p.p. Bîrnea ş.a. Aceşti arheologi folosesc în lucrările lor aceleaşi metode,<br />

care se reducea în special la descoperirea monumentelor arheologice şi determinarea apartenenţei <strong>cu</strong>ltural – cronologice<br />

a monumentelor după materialele <strong>din</strong> periegheze. O astfel de determinare a monumentelor este valabilă,<br />

după <strong>cu</strong>m se ştie, doar în acele cazuri când se <strong>cu</strong>noaşte <strong>cu</strong> precizie fie <strong>din</strong> izvoarele scrise, fie <strong>din</strong> alte surse, că pe<br />

un anumit teritoriu, într-o anumită perioadă de timp a lo<strong>cu</strong>it doar un singur etnos. Prin asemenea metode simpliste<br />

arheologii sovietici au putut determina doar ceea ce doreau ei, adică monumentele slavilor, patria iniţială a cărora,<br />

după <strong>cu</strong>m se ştie, se află departe de spaţiul carpato-danubiano-pontic.<br />

Această situaţie a problemei în cauză a fost destul de aspru criticată de către G. postică şi ı. Hîn<strong>cu</strong> în renumitul<br />

lor articol „Despre greşeli evidente şi falsificări intenţionate <strong>din</strong> istoria veche a Moldovei”, în care autorii<br />

demonstrează că: „Arheologia sovietică moldovenească, chiar de la apariţia sa, a mers pe o cale simplistă în ceea<br />

ce priveşte atribuirea etno-<strong>cu</strong>lturale a monumentelor medievale timpurii. Pe baza a câtorva cioburi de ceramică<br />

care la exterior se aseamănă <strong>cu</strong> ceramica slavă <strong>din</strong> Ucraina şi Rusia, monumentele medievale timpurii <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong><br />

sunt atribuite slavilor” 1 .<br />

În lucrarea lui Fedorov G.B., 1 0, Raboty Prutsko-Dnestrovskoj ekspedicii 1957 g., (KSiA, 81, Moscova),<br />

la pp.239-304, vestigiile arheologice <strong>din</strong> repertoriu sunt atribuite în totalitate slavilor şi date între secolele<br />

VI-IX. Trebuie însă de menţionat faptul că în perioada anilor ’50 orizontul <strong>cu</strong>ltural atribuit sec.VI-VII<br />

încă nu era identificat <strong>cu</strong> certitu<strong>din</strong>e, astfel că anumite vestigii erau plasate, în mare parte, între sec. VI/VII<br />

– VIII/IX.<br />

Fedorv, pe lângă aceea că atribuie toate vestigiile descoperite slavilor, dă în cadrul repertoriului şi informaţii<br />

ambigue. Este <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t faptul că între anii 1950-1958, în împrejurimile satului Alcedar (Orhei) au fost descoperite<br />

şi cercetate mai multe puncte notate de către Feodorov şi alţi cercetători <strong>cu</strong> Alcedar III, Alcedar IV, Alcedar V,<br />

Alcedar VII, pentru primele două puncte se dau aceleaşi coordonate geografice. Astfel că nu ne putem da seama<br />

care este cauza numerotării diferite şi indicarea respectivă a două aşezări deschise distincte, mai ales că în repertoriu<br />

nu se indică distanţa <strong>din</strong>tre aceste puncte 2 .<br />

În anul 1969 G.F. Čebotarenko alcătuit o hartă <strong>cu</strong> aşezări, majoritatea numite de autor sud-slave 3 .<br />

O altă încercare de a prezenta o hartă a descoperirilor arheologice medievale <strong>din</strong> regiunea Odessa a fost întreprinsă<br />

de A.O. Dobroliubskii şi A.G. Zaghinailo. Autorii divizează monumentele arheologice <strong>din</strong> această zonă în<br />

cele care aparţin <strong>cu</strong>lturii Saltovo-Maiaţk şi <strong>cu</strong>lturii slave <strong>din</strong> secolele IX-X.<br />

Mai amintim de intervenţia lui L.V. Subbotin şi G.T. Cerneakov. Autorii au prezentat o hartă <strong>cu</strong> 35 de aşezări,<br />

în opinia lor <strong>cu</strong> descoperiri de ceramică Saltovo-Maiaţk.<br />

În 1 , ı.a. rafalovici publică lucrarea: „Slavii în secolele VI-IX în <strong>Moldova</strong>” (Editura Ştiinţa, Chişinău,<br />

1972), în care, la pag. 148-149, afirmă: „<strong>cu</strong> toate că purtătorii <strong>cu</strong>lturii Ciurel erau o populaţie etnică neomogenă<br />

(aici nu trebuie să uităm de populaţia alano-bulgară –purtătoare a ceramicii de tipul Pastîr bine <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă pe<br />

Dunărea inferioară după izvoarele scrise de rând <strong>cu</strong> slavii), noi credem că purtătorii principali ai acestei <strong>cu</strong>lturi<br />

au fost slavii.” Deci, pe de o parte, Rafalovici re<strong>cu</strong>noaşte faptul că populaţia încadrată în monumentele arheologice<br />

de tipul <strong>cu</strong>lturii Ciurel era neomogenă, <strong>din</strong> punct de vedere etnic alcătuită <strong>din</strong> romanici de est, slavi şi alanobulgari,<br />

iar pe de altă parte concluzia lui este fără niciun echivoc: “purtătorii principali ai acestei <strong>cu</strong>lturi au fost<br />

slavii”, şi în continuare vorbeşte numai despre slavi, motivându-şi concluzia sa prin aceea că slavii ar constitui<br />

majoritatea populaţiei în aceste regiuni.<br />

Cam pe aceeaşi logică de neînţeles se bazează şi lucrarea arheologilor G.B. Fedorov şi G.F. Čebotarenko . În<br />

lucrare fiecare monument este descris în parte şi atribuit vechilor slavi.<br />

În afară de monumentele slave timpurii şi ruseşti vechi, autorii lucrării deosebesc pe teritoriul Moldovei şi<br />

monumente ce aparţin, după părerea lor, slavilor de sud. Este de remarcat aici faptul că criteriul de determinare<br />

etnică este acelaşi. În loc de argumente clare autorii se mărginesc doar <strong>cu</strong> simple declaraţii. Astfel, ei consideră că<br />

1 Ibidem, 7.<br />

2 STAMATI, 2004. Despre câteva probleme arheologice nerezolvate (sec.V/Vi-Vii), în Studia in Honoriem Gheorghe Postică. Studii de<br />

istorie veche şi medievală. Omagiu profesorului Gheorghe Postică, Editura Pontos, Chişinău, 174.<br />

3 G. B. FEDOROV, G.F. ČEBOTARENKO, 1974. Pamjatniki drevnih slavjan (Vi-Xiii v.v.), în Arheologičeskaja Karta Moldavii, 6, Chişinău,<br />

211-228.<br />

4 I.A. RAFALOVICI, 1972, Slaviane Vi-iX vekov v Moldave, Chişinău, 148-149.<br />

5 G. B. FEDOROV, G.F. ČEBOTARENKO, 1974. Op. cit.<br />

– 0 –


„<strong>din</strong> secolul al Vi-lea până la începutul secolului Xiii <strong>cu</strong>ltura materială pe teritoriul R.<strong>Moldova</strong> avea un caracter<br />

slab pronunţat.” Însă tot ei sunt nevoiţi să arate că: „totodată se observă şi alte componente şi tradiţii etnice ale<br />

ei, de ex.: getice, bizantine, turcice...Se poate de presupus că în partea de sud şi cea de stepă a teritoriului cercetat<br />

la formarea aşa-numitor <strong>cu</strong>lturi balcano-danubiene (după părerea lor <strong>cu</strong>ltura slavilor de sud – n.a.), de rând <strong>cu</strong><br />

populaţia dominantă slavo-turcică-bulgară, a participat într-o anumită măsură şi elementele romanice de est.” 1<br />

Atât Feodorov cât şi Ceobotarenco susţin faptul că la formarea <strong>cu</strong>lturii „au participat într-o anumită măsură şi<br />

elementele romanice de est”, iar <strong>cu</strong>ltura ca atare este „slavă” – o logică impecabilă.<br />

Fedorov G. B., G.F. Čebotarenko, 1974, Pamjatniki drevnih slavjan (Vi-Xiii v.v.), în Arheologičeskaja Karta<br />

Moldavii, 6, Chişinău.<br />

În 1974 apare la Chişinău “Harta arheologică a Moldovei”. Seliştile erau caracterizate în stilul tradiţional al<br />

istoriografiei sovietice drept sud-slave, aparţinând <strong>cu</strong>lturii Balcano-Dunărene (o parte), iar altele erau denumite<br />

ca aparţinând <strong>cu</strong>lturii Luka-Raikoveţkaia (est-slave) 2 .<br />

În această lucrare putem remarca următoarele greşeli evidente: se fac schimbări neargumentate în ceea ce<br />

priveşte coordonatele geografice. În multe cazuri acestea lipsesc <strong>cu</strong> desăvârşire. Nu este specificat felul de cercetare<br />

pe un anumit sit arheologic. Anii de descoperire sau de cercetare, în raport <strong>cu</strong> repertoriu lui Feodorov G.<br />

B. (1960), sunt daţi greşit sau lipsesc <strong>cu</strong> desăvârşire. Nu este dată bibliografia corectă, deşi, evident că autorii o<br />

<strong>cu</strong>noşteau, mai ales că în multe cazuri chiar ei erau cei care au publicat unele rezultate ale cercetărilor de teren.<br />

Acestea sunt doar câteva erori ale savanţilor Feodorov şi Cebotarenco evidenţiate de către Iurie Stamati în<br />

studiul său <strong>din</strong> 2004 3 , care pun sub semnul întrebării nu numai seriozitatea <strong>cu</strong> care s-a creat această sinteză, dar şi<br />

calitatea îndoielnică a cercetărilor savanţilor sovietici efectuate între anii 1950-1980.<br />

Tot în 1 , la Chişinău apare un volum <strong>cu</strong> cca. 900 de pagini intitulat „Organizarea statului Sovietic Moldovenesc<br />

şi problema basarabeană”, autor – a. m. lazarev. Volumul are note, indici de persoane şi lo<strong>cu</strong>ri,<br />

vrând să dea impresia unei lucrări ştiinţifice. În realitate însă lucrarea este una <strong>din</strong>tre principalele „capodopere”<br />

a neadevărurilor în ceea ce priveşte istoria poporului român şi în special a spaţiului <strong>din</strong>tre Prut şi Nistru, pentru<br />

că se încearcă <strong>cu</strong> tot <strong>din</strong>a<strong>din</strong>sul de a se demonstra „veridicitatea” teoriei celor două popoare, zisă şi teoria „moldovenismului<br />

primitiv”. Replica la această defăimătoare lucrare a lui A. Lazarev o dă academiceanul român c.c.<br />

Giures<strong>cu</strong> într-un articol <strong>din</strong> revista „Limba Română”, intitulat generic „Cum se falsifică istoria” 4 , în care arată<br />

destul de convingător faptul că A. Lazarev, la fel ca mulţi alţi savanţi sovietici, aduce în lucrarea sa doar simple<br />

afirmaţii aberante, fără a veni <strong>cu</strong> careva dovezi. Autorul articolului subliniază următoarele: „nu se aduce nici un<br />

fel de dovadă, fiindcă nu se poate aduce (...). Este o carte penibilă de-a dreptul compromiţătoare” 5 . Or scopul final<br />

urmărit de A. Lazarev şi alţi autori asemenea lui este acela de a justifica raptul Basarabiei de la 1812, conchide<br />

C.C. Giures<strong>cu</strong>. Pe noi însă ne interesează în mod deosebit <strong>cu</strong>m priveşte A. Lazarev formarea poporului român.<br />

Deşi nu contestă faptul că acest popor provine <strong>din</strong> daco-geţi romanizaţi, la pag.105 a lucrării sale se afirmă că în<br />

baza populaţiei romanizate <strong>din</strong> răsărit s-au format „câteva popoare romanice”, el însă se face a uita a spune care<br />

sunt acele „câteva popoare romanice”, însă la pag.533 arată care sunt ele. Lazarev afirmă că după 1812 s-au format<br />

„două naţiuni de sine stătătoare moldovenească la est de Prut şi română – la vest de Prut”. Oprindu-se asupra<br />

acestor insinuări, C.C. Giures<strong>cu</strong> arată destul de convingător că: “afirmaţia este senzaţională prin absurditatea ei.<br />

Potrivit acestei afirmaţii, există aşadar trei naţiuni poloneze diferite, deoarece în răstimpul <strong>din</strong>tre 1795 şi 1918<br />

teritoriul polon a stat sub trei stăpâniri diferite (...).” 6<br />

A.Lazarev consideră că „o populaţie moldovenească de sine stătătoare s-a format în secolul XIV pe baza uneia<br />

<strong>din</strong>tre ramurile populaţiei valahe vechi romanizate”(pag.34), ne aducând nici o dovadă în acest sens. C. C. Giures<strong>cu</strong><br />

demonstrează că autorul era <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t <strong>cu</strong> situaţia reală care exista, mai ales <strong>cu</strong> lucrările valoroase ale lui A.<br />

Zaşciuc (1862), Leon Casso (1913), a istori<strong>cu</strong>lui sovietic K. Porski (1924), care arătau fără nici un echivoc că romanii<br />

<strong>din</strong>tre Prut şi Nistru <strong>cu</strong> nimic nu se deosebesc faţă de cei <strong>din</strong> dreapta Prutului, însă în lista vastă a literaturii<br />

1 Ibidem, 5.<br />

2 Ibidem, 6.<br />

3 STAMATI, 2004, 174-186.<br />

4 C.C. GIURESCU, 1992, Cum se falsifică istoria, în: Limba Română, Nr. 2, 29-32.<br />

5 Ibidem, 29.<br />

6 Ibidem, 30.<br />

– 1 –


indicate A. Lazarev omite deliberat aceşti autori şi citatele care relevează contrariu a ceea ce afirmă domnia sa.<br />

Majoritatea monumentelor <strong>din</strong> această perioadă fiind atribuite slavilor 1 , fără careva dovezi convingătoare în<br />

acest sens, nu rezistă criticii ştiinţifice. Analiză obiectivă a acestor vestigii arheologice demonstrează însă faptul<br />

că materialele recoltate <strong>din</strong> secolele V-XIII au păstrat la baza lor o veche factură daco-romană, în primul rând, în<br />

ceramica zgrunţuroasă, ornamentată <strong>cu</strong> striuri, benzi de linii simple sau în val. În urma pătrunderii slavilor, influenţei<br />

bizantine şi progresului intern, ceramica dobândeşte o individualitate de epocă, adică ea devine nisipoasă,<br />

lucrată <strong>cu</strong> mâna şi la roată, ornamentată <strong>cu</strong> striuri, benzi de linii simple sau în val, mai apoi <strong>cu</strong> rotiţe şi alveole,<br />

devenind ceramică specific autohtonă, caracteristică secolelor VIII-IX <strong>cu</strong> prelungiri până în sec. X-XI 2 .<br />

Începând <strong>cu</strong> a doua jumătate a secolului al IX-lea ceramica lucrată <strong>cu</strong> mâna se împuţinează şi treptat dispare<br />

pe par<strong>cu</strong>rsul secolelor X-XI. Acest lucru dovedeşte asimilarea elementelor slave de către populaţia veche românească,<br />

situaţia fiind caracteristică pentru toate regiunile româneşti 3 .<br />

Teza aberantă conform căreea „<strong>din</strong> timpuri străvechi” teritoriul Basarabiei ar fi aparţinut arealului <strong>cu</strong>ltural slav<br />

şi ar fi fă<strong>cu</strong>t parte integrantă <strong>din</strong> statul vechi Kievean, iar mai apoi, până prin sec. XIII-XIV – <strong>din</strong> cnezatul de Halici<br />

ori chiar <strong>din</strong> cel numit Halici – Volânian, a fost promovată în toate manualele de istorie, în toate enciclopediile<br />

şi în studiile ştiinţifice sovietice <strong>din</strong> R.S.S.M 4 .<br />

Chiar şi după 1991 până astăzi au apărut şi e posibil să mai apară încă multe lucrări de acest fel unde vor fi<br />

prezente astfel de aberaţii 5 .<br />

Spre exemplu, în „Mic dicţionar de istorie a Ucrainei” 6 , un oarecare cercetător V. Holodniţki, susţine <strong>cu</strong> tărie<br />

faptul că denumirea de Bucovina, ar fi <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă, chipurile, <strong>din</strong> anul 1392 şi că în sec. X-XI această regiune ar fi<br />

fă<strong>cu</strong>t parte <strong>din</strong> componenţa Rusiei Kievene (deşi hotarul acestui stat nu s-a extins niciodată la vest de Bug). În sec.<br />

XII- prima jumătate a sec. XIV, potrivit aceluiaşi autor, „fiind parte integrantă şi inalienabilă” a cnezatului Halici,<br />

iar mai apoi Halici-Volânean 7 .<br />

Chiar astăzi este înregistrat tristul fenomen de implantare diabolică a neadevărurilor istorice chiar pe teritoriul<br />

Republicii <strong>Moldova</strong>, în primul rând şcolilor ideologizate <strong>din</strong> Transnistria, în cele 32 de localităţi ale U.T.A. „Gagauz-Yeri”,<br />

dar <strong>din</strong> păcate aceste fenomene mai persistă chiar şi la Chişinău 8 pre<strong>cu</strong>m şi în alte părţi ale Republicii.<br />

Aceste lucruri anormale care se petrec la noi în Republică, e legat de noua conjunctură politică şi de susţinerea<br />

nelimitată <strong>din</strong> partea regimului comunist voronian, a unor aşa pseudo-savanţi, moştenitori ai „prostituţiei intelectuale<br />

sovietice”, <strong>cu</strong>m sunt spre exemplu: L.Boi<strong>cu</strong>, Vasile Stati, S. Nazaria,etc.<br />

Cercetătorul şi lingvistul Ion Dron, răspunzând afirmaţiilor aberante ale „savantului” ucrainean, menţionează<br />

faptul că până în prezent nu există nici un do<strong>cu</strong>ment istoric de epocă (cităm: „direct sau indirect, intern sau extern)<br />

ce ar confirma faptul aflării pământurilor fostului stat feudal <strong>Moldova</strong>, în componenţa Rusiei Kievene, în sec IX,<br />

până la sfârşitul anului 1132, anul destrămării acestui stat.<br />

Concluzie: Caracterul la<strong>cu</strong>nar şi imprecis al informaţiilor literare antice, cât şi a celor <strong>din</strong> la începutul evului<br />

mediu, referitoare la retragerea stăpânirii romane <strong>din</strong> Dacia a facilitat apariţia de-a lungul anilor a numeroase teorii,<br />

unele <strong>din</strong> ele lipsite de o oarecare obiectivitate ştiinţifică. Cercetările arheologice, intensificate în ultimul timp,<br />

asupra acestei perioade, au oferit dovezi concludente pentru demonstrarea continuităţii unei numeroase populaţii<br />

atât la est de Carpaţi, cât şi pe întreg spaţiul carpato-danubiano-pontic. E de remarcat însă faptul că deşi dispunem<br />

de numeroase date referitoare la problema în cauză, mai ales pentru elucidarea unor aspecte de or<strong>din</strong> etno-demografic,<br />

totuşi cercetările sunt inegale ca număr şi amploare de la o zonă geografică la alta sau spre exemplu pentru<br />

anumite perioade de timp, astfel încât unele secole sunt cercetate mai bine decât altele etc. Există încă multe pro-<br />

1 I. A RAFALOVICI, 1972, 3; G. B. FEDOROV, G.F. ČEBOTARENKO, 1974. Pamjatniki drevnih slavjan (Vi-Xiii v.v.), în Arheologičeskaja<br />

Karta Moldavii, 6, Chişinău,. p.20-40; B. A. TIMOŠČJUK, 1976, 146-168; B. A. TIMOŠČJUK, 1990, 144-183.<br />

2 Gh. POSTICĂ, 1994, 98-120.<br />

3 M. RUSU, 1971. note asupra relaţiilor <strong>cu</strong>lturale <strong>din</strong>tre slavi şi populaţia romanică <strong>din</strong> Transilvania (sec.Vi-X), în Apulum, vol. XI.<br />

p.713-726; Sever DUMITRAŞCU, 1978, 148-151; A. BEJAN, 1995. Banatul în secolele iV-Xii, Timişoara, 70-103.<br />

4 istoria R.S.S. M., Vol. I, Chişinău. 1967, 73; istoria narodnnogo hozeaistva Moldavscoi SSR, (s drevneişih vremion do 1812 g.), Chişinău,<br />

1976, 55; istoria R.S.S. Moldoveneşti, Vol. I, Chişinău, 1988, Capit. VII, etc.<br />

5 istoria Republicii <strong>Moldova</strong>, Editura „Ştiinţa”, Chişinău, 1997, 22-24; malîi slovnik istorii Ukrainy, Kiev, 1997, 307, 386.<br />

6 malîi slovnik istorii Ukrainy, Kiev, 1997, p. 307, 386.<br />

7 DRON, 2001, 11.<br />

8 N. TEL’NOV, V. STEPANOV, N. RUSSEV, R. RABINOVIČ, 2002.<br />

– –


leme neclarificate. La acestea adăugându-se şi părerile eronate şi teoriile false, exprimate decenii la rând de unii<br />

cercetători sovietici, mai ales <strong>cu</strong> privire la atribuirile etnice ale unor vestigii <strong>din</strong> Bucovina şi Basarabia, ca fiind<br />

exclusiv slave sau nomade, negându-se astfel fără nici un argument ştiinţific fenomenul de continuitate neîntreruptă<br />

a populaţiei autohtone daco-romane şi vechi româneşti între sec.V-XIV d.Hr.<br />

Bibliografie<br />

BEJAN, A., 1995, Banatul în secolele iV-Xii, Timişoara.<br />

CONŢESCU Ion, 1991, De ce moldovenii sunt români în “Limba Română”, Chişinău, Nr. 2.<br />

DRON Ion, 2001, Studii şi cercetări, Editura “Pontos”, Chişinău.<br />

DUMITRAŞCU, Sever, Cultura materială veche românească (Aşezările <strong>din</strong> secolele Viii-X) de la Bucov-Ploieşti,<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti, 1978.<br />

FEDOROV, G. B. ČEBOTARENKO, G. F. 1974. Pamjatniki drevnih slavjan (Vi-Xiii v.v.), în Arheologičeskaja<br />

Karta Moldavii, 6, Chişinău, 211-228.<br />

FEDOROV, G. B., ČEBOTARENKO, G. F. Pamjatniki drevnih slavjan (Vi-Xiii v.v.), în Arheologičeskaja Karta<br />

Moldavii, 6, Chişinău, 1974.<br />

GIURESCU C.C., 1992, Cum se falsifică istoria în “Limba Română”, Nr.2, 29-32.<br />

HÂNCU, I., POSTICĂ, Gh., 1991, Despre falsificarea istoriei vechi a Moldovei în istoriografia sovietică în<br />

“<strong>Moldova</strong> Suverană”, 19 februarie, p. 3.<br />

HÂNCU, I., POSTICĂ, Gh., 1991, Despre greşeli evidente şi falsificări intenţionate <strong>din</strong> istoria veche a Moldovei,<br />

în „ Pagini de istorie”, Editura Universitas, Chişinău.<br />

istoria narodnnogo hozeaistva Moldavscoi SSR, (s drevneişih vremion do 1812 g.), Chişinău, 1976.<br />

istoria R.S.S. M., Vol. I, Chişinău, 1967.<br />

istoria R.S.S. Moldoveneşti, Vol. I, Chişinău, 1988, Capit. VII.<br />

istoria Republicii <strong>Moldova</strong>, Editura „Ştiinţa”, Chişinău, 1997.<br />

malîi slovnik istorii Ukrainy, Kiev, 1997.<br />

MELIUKOVA A.I., 1975. itogi i zadaci izucenia vtaimosveazei kimeriiskich i skivskich plem’en s frakiicami sovetckoi<br />

nauke, în Studia Thracica 1, Sofia.<br />

POSTICĂ, Gh., 1994. Românii <strong>din</strong> Codrii Moldovei în evul mediu timpuriu, Editura “Universitas”, Chişinău.<br />

RAFALOVICI I. A., 1972, Slaviane Vi-iX vekov v Moldave, Chişinău.<br />

RUSU, M., 1971, Note asupra relaţiilor <strong>cu</strong>lturale <strong>din</strong>tre slavi şi populaţia romanică <strong>din</strong> Transilvania (sec. VI-X),<br />

în Apulum, vol. XI., 713-726.<br />

STAMATI, Iurie., 2004, Despre câteva probleme arheologice nerezolvate (sec. V/Vi-Vii), în “Studia in Honoriem<br />

Gheorghe Postică”. Studii de istorie veche şi medievală. Omagiu profesorului Gheorghe Postică, Editura<br />

“Pontos”, Chişinău.<br />

TEL’NOV, N., STEPANOV, V., RUSSEV, N. R., RABINOVIČ, 2002, i razošlis’i slav’iane po zemle, (Vi-Xiii<br />

vv.), Chişinău.<br />

TIMOŠČJUK, B. A., 1976, Slov`jani Pivičnoj Bukovini V-X st., Kiev.<br />

TIMOŠČJUK, B. A., 1990, Vostočnoslovjanskaja obščina Vi-iX vv. n.e., Moskova.<br />

– –<br />

© adrian PeliVan, 008


Epoca mEdiEvală<br />

– –


elaŢııle domnılor moldoveı <strong>cu</strong> starostele podolıeı dıdrıH BucZaКı<br />

– –<br />

Sabrina BOSTĂNel,<br />

Universitatea de Stat <strong>din</strong> Cahul<br />

După moartea lui Alexandru cel Bun, în <strong>Moldova</strong> a avut loc o luptă puternică pentru tronul ţării, dusă<br />

între fiii şi nepoţii fostului domn, care au implicat în susţinerea lor şi nobili polonezi.O influenţă asupra relaţiilor<br />

moldo-polone, cît şi asupra situaţiei interne <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> a avut-o boierul polonez Didrih Buczacкi.<br />

Acesta provenea <strong>din</strong>tr-o familie puternică de nobili polonezi a „Buczackilor <strong>din</strong> herbul Habdank stabilită în<br />

Galiţia şi Podolia <strong>din</strong> a doua jumătate a sec. XIV, numită aşa după tîrguşorul Buczacz, dînd mulţi demnitari<br />

înalţi statului polon”.<br />

Studiul de faţă are drept scop cercetarea şi examinarea izvoarelor care au servit drept punct de reper în investigaţia<br />

subiectului propus.<br />

Surse do<strong>cu</strong>mentare <strong>din</strong> secolul al XV-lea, ce atestă relaţiile domnilor Moldovei <strong>cu</strong> nobilul Didrih Buczacki, au<br />

fost publicate de către I. Bogdan 1 M. Costăches<strong>cu</strong>. 2 , Leon Şimanschi şi Nistor Ciocan 3 .<br />

Ilie voievod, detronat de fratele său vitreg Stefan II, fuge la <strong>cu</strong>mnatul său, regele Poloniei Vladislav Jageillo.<br />

Încheidu-se prima sa domnie (2 ianuarie 1432-septembrie 1433) 4 , Ştefan nu va întîrzia să trimită daruri regelui<br />

polon şi promite să depună omagiu de vasalitate personal prin tratative ce le va purta <strong>cu</strong> solul polon Mihail Buczacki<br />

5 , staroste de Halici, la 13 ianuarie 1434 6 . Astfel, Ştefan va trata <strong>cu</strong> nobilul Mihail Buczacki, rudă <strong>cu</strong> Didrih<br />

Buczacki 7 , acesta <strong>din</strong> urmă fiind <strong>din</strong> 1436 staroste de Czerwonograd, <strong>din</strong> 1442 castelan şi staroste al Cameniţei<br />

şi Podoliei (un dregător regal de graniţă) 8 . Cu Didrih Buczacki vor trata mai tîrziu, pe rînd, Petru III, Ilie, Roman<br />

II şi Bogdan II, pentru susţinerea lor la domnie. Implicarea în viaţa politică <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> a dregătorului regal de<br />

graniţă D. Buczacki va fi de natură să întreţină multă vreme o situaţie instabilă aici.<br />

Un prim act ce ne atestă o primă legătură a urmaşilor lui Alexandru cel Bun <strong>cu</strong> puterni<strong>cu</strong>l magnat polonez Didrih<br />

Buczacki este cel <strong>din</strong> 3 martie 1443 de la Petru II emis in Neamţ. 9 La această dată Petru voievod era asociat<br />

la domnie <strong>cu</strong> Ştefan II 10 , cînd emite actul pentru Didrih Buczacki 11 , pe care C. Rezachevici îl numeşte „un legămînt<br />

scris, act de re<strong>cu</strong>noştinţă pentru cel care îl ajutase în exil” 12 , <strong>cu</strong>prinzînd menţiunea „ne-a fă<strong>cu</strong>t nouă mult bine în<br />

nenorocirea noastră”, unde îşi ia şi un angajament „să stăm pe lîngă el <strong>cu</strong> toată bunătatea şi priinţa, cît va fi în viaţă,<br />

împotriva duşmanilor lui” 13 . Rezultă că Petru II, care se intitula în do<strong>cu</strong>ment „moştenitor” 14 al Ţării Moldovei,<br />

s-a aflat sub oblăduirea lui D. Buczacki în Podolia atunci cînd a părăsit ţara după moartea lui Alexandru cel Bun<br />

(nu a mai fost amintit în actele domneşti decît la 13 şi 17ianuarie 1432 15 cînd domn era Ilie, fratele său vitreg), iar<br />

a<strong>cu</strong>m a fost ajutat de D. Buczacki să fie acceptat ca asociat la domnie alături de Ştefan II (asociere ce va dura pînă<br />

după 5 aprilie 1445) 16<br />

Tot în Polonia şi tot la Didrih Buczacki se afla şi Ilie, prigonit <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> după domnia în comun <strong>cu</strong> Ştefan<br />

1 BOGDAN 1907, 629.<br />

2 BOGDAN 1907, 632-637<br />

BOGDAN 1907, 632-637<br />

3 COSTĂCHESCU COSTĂCHESCU 1932<br />

4 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 178-185.<br />

5 GEIGORAŞ 1948, 45.; ŞIMANSCHI 1970, 80.<br />

6 BOGDAN 1907, 629 TRIMITEREA 2.<br />

7 COSTĂCHESCU 1932, 654-667; ŞIMANSCHI 1970, 80.<br />

8 BOGDAN 1907, 629.<br />

9 REZACHEVICI 2001, 489.<br />

10 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 179.<br />

11 La 6 martie 1443 Ştefan II de la Neamţ emite un act de vînzare a satului Şăseni de către Ion Boldur lui Mihail pisar, fiind menţionaţi boieri<br />

şi ai lui Petru voievod, vorni<strong>cu</strong>l Sima şi ceaşni<strong>cu</strong>l Tador D. R. H. A., I, 1975, 315<br />

12 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 179.<br />

13 RAZACHEVICI 2001,494.<br />

14 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 179.<br />

15 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 179.<br />

16 D.R.H.A. I, 160-162.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 85-88


II (8 martie 1436 – 1 august 1442) 1 cînd va emite pentru „acest adevărat prieten s<strong>cu</strong>mp şi <strong>cu</strong>mătru al nostru, pan<br />

Didrih de la Buceaci” 2 , actul de la 22 mai 1443 <strong>din</strong> Buceaci. Acest act reprezintă cel mai important moment în<br />

drumul spre controlul domniei şi a unor teritorii <strong>din</strong> nordul ţării de către puterni<strong>cu</strong>l magnat. La prima vedere pare a<br />

fi o dăruire perpetue, „văzînd slujba şi bunăvoinţa sa faţă de noi l-am miluit <strong>cu</strong> deosebita noastră milă, i-am dăruit<br />

şi i-am dat <strong>cu</strong>rtea noastră de la Volhovăţ, “însă ea (dăruirea n. n.) apare ca un zălog urmat şi de raportul feudovasalic<br />

„cît timp nu o vom răs<strong>cu</strong>mpăra (suma de cinci sute de zloţi tătăreşti-n. n.) în acea avere să nu se amestece<br />

nici vorni<strong>cu</strong>l nostru cel mare, nici cel mic, nici globnic, nici pripăsar, nici ilişar, nici cel ce strînge darea, nici altul,<br />

şi nici oricare <strong>din</strong> dregătorii noştri, ci numai pan Didrih să folosească şi să dobîndească”.<br />

I.Caproşu, refirindu-se la acest do<strong>cu</strong>ment prin care Ilie a împrumutat cinci sute zloţi tătărăşti de la nobilul polonez,<br />

scria: “este un împrumut bănesc care i-a permis feudalului polonez Didrih Buczacki, castelan al Cameniţei<br />

şi staroste al Podoliei, să devină, în calitatea sa de creditor, arbitrul situaţiei politice <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> în deceniul al<br />

V-lea al secolului al XV-lea şi să-i stimuleze ambiţiile politice, tinzînd la o subordonare deplină a puterii centrale<br />

moldovene faţă de feudalitatea poloneză de graniţă.” 3 . Făcînd acest împrumut prin zălogirea <strong>cu</strong>rţii Volhovăţului<br />

şi prin angajamentul faţă de D. Buczacki, Ilie spera la un ajutor <strong>din</strong> partea acestuia pentru reluarea tronului Moldovei.Însă<br />

Ilie nu a primit ajutor polon în lovitura de forţă <strong>din</strong> 29 mai 1444, cînd Ştefan l-a prins şi l-a orbit4 . Ilie<br />

a fost nevoit să se retragă înapoi în Polonia împreună <strong>cu</strong> soţia şi fiul Roman II.<br />

Un alt do<strong>cu</strong>ment este cel de la 15 iulie 1446 <strong>din</strong> Hotin, tot de la Petru II ,pentru acelaşi nobil polonez <strong>din</strong> perioada<br />

cînd parăsise asocierea <strong>cu</strong> Ştefan II şi se serefugiase la acest nobil, deoarece în act se menţionează: „în marea<br />

noastră nevoie:ne-a primit în casa sa” 5 , sperînd să-l ajute să re<strong>cu</strong>pereze tronul. Semnificativ este faptul că pentru ai<br />

susţine la tron, Buczacki le impunea pretendenţilor condiţii, deoarece, Petru II specifică, “cînd ne va fi dat să fim<br />

în domnia noastră, în scaunul nostru părintesc, să dăm în fiecare an o mie de zloţi turceştişi 20 de <strong>cu</strong>fterii (ţesătură<br />

de mătase): zece obişnuite şi zece <strong>din</strong> cele mai s<strong>cu</strong>mpe, însă una să fie ocsamită (ţesătură de mătase broşată <strong>cu</strong> fir<br />

de argint sau aur) <strong>cu</strong> aur” 6 <strong>cu</strong> atît mai mult că Buczscki i-a dat împrumuturi băneşti, “ne-a dat aur şi argint ca să<br />

plătim cele de trebuinţă, şi caii nu ni i-a oprit” 7 . Domnul devine debitor şi-i stimulează ambiţiile politice ale magnatului<br />

polonez printr-o clauză: „să nu ne plîngem înaintea domnului nostru milostiv, regele Poloniei, şi a Sfatului<br />

său , ci să păstrăm tăcere”. În acelaşi sens se stipulează că de nu va plăti cele promise, magnatul să i-a singur turme<br />

de cai, iepe, vite si cirezi <strong>din</strong> averea lui. După 15 iulie 1446, Petru II a rămas sub protecţia puterni<strong>cu</strong>lui magnat8 ,<br />

iar în <strong>Moldova</strong>, la 13 iulie 1447, Ştefan II va fi decapitat de Roman II9 (nepotul său, fiul lui Ilie – n.n.), care va lua<br />

tronul ţării. Nu e sigur cine l-a ajutat pe Roman II să ia tronul. N. Grigoraş, care îl citează pe N. Iorga, crede că<br />

”a fost ajutat de o trupă călare de poloni şi <strong>cu</strong> sprijinul de la influentul magnat polon Ditrich Buceaţchi, starostele<br />

Podoliei şi Cameniţei, prietenul familiei lui Ilie vodă” 10 . Se ştie că familia lui Ilie se afla mai demult în Polonia sub<br />

protecţia lui Buczacki .Însă Roman nu va domni singur mult timp, deoarece avem un do<strong>cu</strong>ment de la 22 august<br />

1447 <strong>din</strong> Suceava de la Petru II în care este menţionată „cre<strong>din</strong>ţa fratelui domniei mele, Roman voievod” 11 , deci<br />

este o domnie asociată. Astfel, rezultă că Petru II a fost ajutat de D. Buczacki să ia tronul Moldovei de vreme ce el<br />

se afla sub protecţia magnatului de la 15 iulie 1446. Deci, D. Buczacki avea sub protecţia sa familia lui Ilie, care<br />

luase un împrumut bănesc (22 mai 1443 la Buceaci) şi tot sub protecţia lui era şi Petru II, care-i promitea o mie de<br />

zloţi dacă-l va susţine la tron. Acest lucru explică faptul că îi avem domni la 22 august 1447 pe Petru II şi Roman<br />

II, care ţinem să credem că au împărţit domnia, împărţire fă<strong>cu</strong>tă de fapt de D. Buczacki.<br />

Al treilea act emis de Petru II pentru „s<strong>cu</strong>mpul nostru prieten, preaputerni<strong>cu</strong>l pan Detrih Buceaţki”, este cel<br />

de la 23 decembrie 1447 <strong>din</strong> Ţeţin12 . Aflăm că Petru II plătise datoriile pe care le avea la pan, datorii ce le fă<strong>cu</strong>se<br />

1 D.R.H.A. I, 358-360.<br />

2 ŞIMANSCHI 1970, 80; REZACHEVICI 2001, 486..<br />

3 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 181; D.R.H.A, I, 326.<br />

4 CAPROŞU 1989, 16.<br />

5 GRIGORAŞ 1948, 117 117<br />

6 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 183.<br />

7 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 183, NOTA 4, 5, 6.<br />

8 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 183.<br />

9 REZACHAVICI 2001, 495.<br />

10 GRIGORAŞ 1948, 128.<br />

11 GRIGORAŞ 1948, 128, NOTA 5.<br />

12 D.R.H.A., I, 386-388.<br />

– –


în perioada pribegiilor sale la acest nobil, „dacă am avut cîndva la el zapise de-ale noastre, el să ni le înapoieze<br />

şi să ni le trimită”. Prin acest act Petru II, va reduce darea de 1000 zloţi pe care i-a promis-o lui D. Buczacki prin<br />

actul <strong>din</strong> 15 iulie 1446, „să-i dăm în fiecare an, <strong>din</strong> Crăciun în Crăciun, cîte 400 zloţi turceşti” 1 , în schimb nobilul<br />

să-i rămînă prieten. Probabil, această reducere de dare l-a nemulţumit pe nobilul polonez şi-l va susţine pe Roman<br />

II singur domnitor la tron (la 18 februarie 1448 se afla domn la Suceava) 2 în detrimentul lui Petru II pe care-l va<br />

trăda. Aceasta şi lămureşte faptul că Petru II s-a orientat spre Ioan de Hunedoara, care-l va ajuta să reea tronul<br />

Moldovei mai tîrziu. 3 Aşadar, <strong>din</strong> nou, Didrih Buczacki, acest nobil de graniţă, îşi va subordona domnia <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>.<br />

Interesant pentru studiul nostru este actul <strong>din</strong> 23 februarie 1448 de la Roman II <strong>din</strong> Colomeia la graniţa de<br />

nord a Moldovei. Aflăm că domnul îi dă aceluiaşi magnat D. Buczacki, „ca unui iubit părinte al meu”, şase sate<br />

în nordul Moldovei:Vasilău, pe Nistru, satul lui Boris, şi Cuciurău, şi satul lui Lenţovici (Lenţeşti) 4 , şi Iurcăuţi,<br />

şi Verbăuţi 5 .Actul poate fi privit sub două aspecte ca pe „o dăruire perpetue” 6 , prin care D. Buczacki devine mare<br />

proprietar în <strong>Moldova</strong> „şă-i fie uric lui şi <strong>cu</strong> tot venitul şi <strong>cu</strong> toate hotarele vechi, pe unde au folosit <strong>din</strong> veac” 7 ,<br />

cît şi „de or<strong>din</strong> politic” 8 , indicînd gradul de subordonare al domnului faţă de acest magnat polonez „pan Didrih<br />

Buceaschi să fie volnic a lua de la negustorii noştri, în ţara craiului şi în ţara noastră, cînd nu-i vom plăti ceea ce iam<br />

scris. Să nu ne putem plînge înaintea iubitului nostru rege al Poloniei şi al Ţării Lituaniei şi al altora şi înaintea<br />

tuturor nobililor şi înaintea întregului sfat al Poloniei” 9 . Buczacki se declară „tată, părinte”, adică protector, iar<br />

Roman „fiu”, protejatul înaltului funcţionar, calificăm aceste relaţii drept raporturi feudo-vasalice faţă de magnat<br />

începute de Ilie voievod şi continuate de Roman II, de unde se vede şi decăderea Moldovei în timpul luptelor<br />

pentru tron a urmaşilor lui Alexandru cel Bun.<br />

Nu mai puţin semnificativ este şi actul <strong>din</strong> 2 decembrie 1449 de la Bogdan II <strong>din</strong> Suceava, care îl numeşte pe D.<br />

Buczacki „iubitul nostru părinte şi prieten” şi-i cere ocrotire şi îndepărtarea lui Alexăndrel şi a mamei acestuia. În<br />

schimbul acestei ocrotiri îi promite magnatului „şă dăm panului în fiecare an câte patru sute de zloţi turceşti şi câte<br />

zece vase de vin de malmazie şi câte zece bucăţi de camhă şi cinci de <strong>cu</strong>fterie şi câte cinci de pânză.” 10 Un motiv ce<br />

l-a fă<strong>cu</strong>t să acrie acest act este faptul că Bogdan II dorea să-şi asigure liniştea la graniţa de nord a Moldovei prin<br />

protecţia dregătorului regal, cât şi pentru asigurarea protecţiei regale.<br />

Astfel, <strong>din</strong> cele relatate mai sus am putea concluziona că feudalul polonez Didrih Buczacki, castelan al Cameniţei<br />

şi staroste al Podoliei, prin împrumuturile băneşti pe care le-a fă<strong>cu</strong>t domnilor moldoveni a reuşit:<br />

• Să devină „ arbitrul” situaţiei politice <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> şi un mare proprietar funciar îi nordul ţării.<br />

• Să instaureze o suzeranitate asupra domnilor fugari moldoveni şi să creeze un raport de relaţii feudo-vasalice<br />

obişnuite, nereuşind să depăşească cadrul relaţiilor statornicite între domnii Ţării Moldovei şi regii Poloniei.<br />

Résumé<br />

Après la mort d’Alexandru cel Bun le pays de <strong>Moldova</strong> a été soumis á une lutte pour le trône princier, lutte<br />

menée entre les successeurs de l’ancien empéreur soutenus par les nobles polonais. Une grande influence sur les<br />

relations moldo- polonaises et sur la la situation interne de <strong>Moldova</strong> a été éxercée par le boïard polonais Didrih<br />

Buczacki. Celui-ci provenait d’une forte famille de nobles polonais de et l’examen des sources qui ont servi<br />

comme point de repére dans l’investigation de ce sujet.<br />

1 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 184.<br />

2 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 184.<br />

3 D.R.H.A., D.R.H.A., I, 388-389. 388-389.<br />

4 COGĂLNICEANU 1872, 145; NĂSTASE 1925, 119.<br />

5 D.R.H.A., D.R.H.A., I, 391, NOTA 6.<br />

6 D.R.H.A., D.R.H.A., I, 391.<br />

7 BOGDAN 1907, 632.<br />

8 D.R.H.A., I, 385.<br />

9 CAPROŞU 1989, 18.<br />

10 D.R.H.A., I, 391.<br />

– –


Bibliografie<br />

BOGDAN I., 1907, Contribuţii la Istoria Moldovei între anii 1448-1458, în Analele Academiei Române. Memoriile<br />

secţiunii istorice, seria II, tom. XXIX 1906-1907, Bu<strong>cu</strong>reşti, p. 629 -637.<br />

CAPROSU, I. 1989, O istorie a Moldovei prin relaţiile de credit (pînă la mijlo<strong>cu</strong>l secolului al XVIII), Iaşi.<br />

COGĂLNICEANU, M., 1872, Cronicile României sau Letopiseţele Moldovei şi Valahiei, tom., I, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

COSTACHESCU, M., Do<strong>cu</strong>mente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, vol. II, Iaşi, 1932.<br />

DOCUMENTA ROMANIAE HISTORICA, 1975, Seria A, <strong>Moldova</strong> , vol. I., întocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu<br />

şi L. Şimanschi, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

GRIGORAŞ, N. 1948, Din istoria diplomaţiei moldoveneşti (1432-1457), Iaşi.<br />

ŞIMANSCHI, Leon, 1970, Precizări cronologice privind istotia Moldovei între 1432-1447, în Anuarul Institutului<br />

de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, vol. VII, Iaşi, p. 80<br />

ŞIMANSCHI, Leon; CIOCAN, Nistor 1974, Acte slavone inedite, <strong>din</strong> anii 1443-1447, privind istoria Moldovei,<br />

în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, XI, Iaşi, p. 178-185<br />

NĂSTASE, G.I., Istoria moldovenească <strong>din</strong> Cronica Polska a lui Bielski, în Cercetări Istorice, 1, Iaşi, 1925, p.<br />

119<br />

REZACHEVICI, C., 2001, Cronologia domnilor <strong>din</strong> Ţara Românească şi <strong>Moldova</strong>. a. 1324-1881, vol. I, secolele<br />

XIV-XVI, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

– –<br />

© Sabrina BOSTĂNel, 2008


ınFluenŢa unıverstăŢıı dın WıttenBerG asupra deZvoltărıı ıntelectuale<br />

a populaŢıeı urBane dın estul europeı În perıoada reFormeı: eXemplul<br />

oraŞuluı KoŞıce<br />

– –<br />

iulia CAPROş,<br />

Universitatea Central Europeana (CEU),<br />

Budapesta<br />

Majoritatea studiilor care descriu un aspect sau altul al procesului de dezvoltare şi activitate a universităţii<br />

<strong>din</strong> Wittenberg de obicei încep prin a menţiona contribuţia deosebită a electorului saxon Frederick cel Înţelept<br />

(1463-1525) la dezvoltarea <strong>cu</strong>lturală şi academică a oraşului – fondarea universităţii în anul 1502. Înainte de<br />

acest eveniment, oraşul Wittenberg nu a jucat un rol foarte semnificativ în procesul de evoluare a vieţii <strong>cu</strong>lturale a<br />

statelor germane sau de dezvoltare a relaţiilor de orice fel <strong>cu</strong> vecinii. Unul <strong>din</strong>tre argumentele lui Frederick în favoarea<br />

creării unei universităţi era să ofere statului său o instituţie de învăţămînt care să contribuie la dezvoltarea<br />

electoratului saxon, pre<strong>cu</strong>m şi să amelioreze dezvoltarea <strong>cu</strong>lturală a regiunii. La acea perioadă majoritatea universităţilor<br />

germane se aflau în partea de sud-vest a teritoriului imperial – la Mainz, Köln, Heidelberg, Tübingen,<br />

Freiburg, Basel, Ingolstadt şi Viena. În partea de nord funcţionau doar două universităţi însemnate – la Rostock<br />

şi Greifswald. Între acestea şi universităţile deja create la Erfurt şi Leipzig se întindea un domeniu vast lipsit de<br />

o instituţie de studii superioare. Fondarea a două universităţi la începutul secolului al XVI-lea – la Wittenberg şi<br />

Frankfurt pe Oder – avea menirea de a împlini, într-o anumită măsură, acest spaţiu/vid. [figura 1]<br />

Spre deosebire de universităţile italiene fondate anterior în mod centralizat, universităţile germane de la sfîrşitul<br />

secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea erau create nemijlocit de către electori - conducătorii de<br />

state. Conform tradiţiei, doar un privilegiu papal acorda validitate actului de creare a unei universităţi, acesta fiind<br />

urmat de aprobarea imperială. Frederick cel Înţelept a mers pe o altă cale, adresîndu-se mai întîi împăratului pentru<br />

a obţine permisiunea de a fonda o universitate în statul condus de el. Maximilian I a răspuns pozitiv, trimiţînd<br />

un do<strong>cu</strong>ment în favoarea creării universităţii, semnat la 6 iulie 1502. În acest mod, universitatea <strong>din</strong> Wittenberg<br />

a devenit prima universitate germană fondată fără permisiunea directă a autorităţilor ecleziastice şi fără a se face<br />

re<strong>cu</strong>rs la beneficiile tradiţionale acordate în astfel de situaţii. Astfel, deja prin acest act netradiţional de fondare,<br />

au fost create premisele ca la universitatea <strong>din</strong> Wittenberg să se dezvolte un mediu favorabil pentru schimbările<br />

ulterioare de mari proporţii ce se referă atît la fundamentul ideatic, cît şi la conţinuturile studiilor universitare şi<br />

preuniversitare ale timpului.<br />

Universităţile medievale se bazau pe principiile teologiei şi pedagogiei scolastice şi abia în secolul al XV-lea<br />

şi nu fără difi<strong>cu</strong>ltăţi au început să-şi facă loc în procesul de studii universitare <strong>din</strong> teritoriile germane ideile umaniste<br />

şi renascentiste, de provenienţă italiană. În ceea ce priveşte constituirea procesului de studii la universitatea<br />

<strong>din</strong> Wittenberg, Frederick cel Înţelept a fost asistat în mare măsură de către Polich <strong>din</strong> Mellerstadt, savant care a<br />

părăsit universitatea <strong>din</strong> Leipzig în semn de protest faţă de excesul de scolasticism prezent la instituţia respectivă.<br />

O altă persoană influentă şi primul decan al fa<strong>cu</strong>ltăţii de teologie de la Wittenberg, Johann <strong>din</strong> Staupitz, manifesta<br />

deja la începutul secolului interes faţă de o eventuală reformă a bisericii favorizînd mai multă libertate individuală<br />

în exprimarea cre<strong>din</strong>ţei. A existat şi un al treilea factor care a contribuit la o influenţă foarte limitată a scolasticismului<br />

la universitatea <strong>din</strong> Wittenberg, şi anume angajarea unor profesori direct asociaţi <strong>cu</strong> umanismul italian, <strong>cu</strong>m<br />

ar fi, spre exemplu, Petrus <strong>din</strong> Ravenna, Johann <strong>din</strong> Kitzscher şi Christoph Scheurl, toţi trei urmîndu-şi studiile<br />

în Italia. 1 La influenţa acestor şi altor personalităţi care au activat în primii ani de existenţă a universităţii, a fost<br />

creat un program de studii bazat pe principii umaniste, acesta presupunînd lucrul <strong>cu</strong> operele <strong>din</strong> literatura antică<br />

plus studierea limbilor greacă şi ebraică, considerate limbi sacre. Astfel, la momentul venirii sale la Wittenberg,<br />

Martin Luther a găsit un mediu favorabil în care să-şi dezvolte şi să aplice ideile sale reformatoare.<br />

Luther (1483-1546) obţine titlul de doctor în teologie în octombrie 1512 şi, <strong>din</strong> acest moment, pe par<strong>cu</strong>rsul a<br />

peste treizeci de ani în timpul cărora s-a aflat la Wittenberg, va preda doar <strong>cu</strong>rsuri de interpretare a Bibliei. Anterior<br />

prelegerile de acest fel erau bazate pe explicarea comentariilor scrise de diferiţi teologi medievali asupra unor<br />

1 Spitz, 1981, p.16.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 89-101


anumite pasaje biblice. Îndepărtîndu-se de la acest concept, Luther a revoluţionat predarea Bibliei, satisfăcînd,<br />

totodată, ten<strong>din</strong>ţele umaniştilor de a merge direct ad fontes. Reforma religioasă <strong>din</strong> secolul al XVI-lea, pe lîngă<br />

faptul că a constituit un eveniment <strong>cu</strong>ltural de o importanţă deosebită în istoria europeană, a fost sursa uneia <strong>din</strong>tre<br />

cele mai importante schimbări în structura sistemului universitar <strong>din</strong> perioada respectivă. Ea a dus la divizarea<br />

sistemului universitar european, care, pînă la Reformă, era constituit <strong>din</strong>tr-un număr de instituţii fondate în acelaşi<br />

fel, avînd aceeaşi structură şi activînd în baza aceloraşi metode şi conţinuturi, iar absolvenţii acestor instituţii<br />

obţineau aproximativ aceeaşi cantiate şi calitate de <strong>cu</strong>noştinţe la Padova, Cracovia sau Paris. De prin anii patruzeci-cincizeci<br />

ai secolului al XVI-lea avem universităţi catolice şi protestante, iar factorul religios devine unul de<br />

importanţă majoră în procesul selectării lo<strong>cu</strong>lui de studii.<br />

În cele ce urmează vom analiza <strong>cu</strong>m s-au manisfestat aceste schimbări în procesul de peregrinare academică<br />

a studenţilor <strong>din</strong> perioada respectivă în baza unui exemplu concret: studiul cetăţenilor oraşului Košice (Kaschau,<br />

Kassa, Caschovia) la una <strong>din</strong>tre cele mai importante universităţi protestante – cea <strong>din</strong> Wittenberg. Fondat de colonizatori<br />

germani în nordul regatului ungar (partea de est a actualei Slovacia) în secolul al XIII-lea, oraşul Košice a<br />

urmat o perioadă de dezvoltare economică intensă pe par<strong>cu</strong>rsul secolelor care urmează, în mare parte stimulată de<br />

aşezarea geografică favorabilă la intersecţia unor rute comerciale de importanţă majoră pentru regiunile Europei<br />

Centrale şi de Est. O mare parte a populaţiei oraşului <strong>din</strong> acea perioadă era de origine germană, limba germană<br />

rămînînd încă mult timp, pe lîngă cea latină, limba administraţiei urbane. La începutul secolului al XVI-lea Košice<br />

era unul <strong>din</strong>tre cele mai dezvoltate oraşe ale regatului maghiar, atît <strong>din</strong> punct de vedere economic, cît şi <strong>cu</strong>ltural.<br />

Acest moment însă a constituit începutul unui şir de evenimente care au influenţat, într-o mare măsură, dezvoltarea<br />

politică, socială şi economică a regiunii. Primele decenii au fost în mare parte bulversate de apariţia şi răspîndirea<br />

Reformei în Europa de vest, în special în teritoriile germane aflate în vecinătate nemijlocită. În afară de aceasta,<br />

regiunile centrale şi de sud ale regatului ungar erau ameninţate direct de către extinderea Imperiului Otoman. Nu<br />

au fost prea multe evenimente militare, ale căror rezultat să aibă consecinţe atît de semnificative asupra diverselor<br />

aspecte ale dezvoltării unui stat <strong>cu</strong>m a fost lupta de la Mohács <strong>din</strong> anul 1526. Pentru Ungaria, înfrîngerea de<br />

la Mohács şi moartea regelui maghiar au semnificat începutul unei perioade de 50 de ani de o<strong>cu</strong>paţie otomană<br />

pre<strong>cu</strong>m şi pierderea suveranităţii pentru secolele care urmează. Dezastrul militar a fost urmat de unul politic, cînd<br />

nobilimea maghiară a ales doi conducători în acelaşi timp: János I Zapolyai şi Fer<strong>din</strong>and de Habsburg. În nordul<br />

fostului regat ungar s-a instaurat o situaţie instabilă. Oraşul Košice, susţinîndu-l pe Fer<strong>din</strong>and, este <strong>cu</strong>cerit de către<br />

Zapolyai în anul 1536, care a răvăşit urbea, expulzînd o parte însemnată a populaţiei de origine germană în alte<br />

regiuni <strong>din</strong> sudul ţării. În acelaşi timp, un mare număr de cetăţeni noi de orgine maghiară s-au mutat la Košice,<br />

implicîndu-se activ în viaţa economică şi <strong>cu</strong>lturală <strong>din</strong> oraş şi generînd astfel schimbări importante în structura<br />

demografică a populaţiei. Cu toate acestea, prezenţa limbii germane în administraţia urbană şi existenţa unei şcoli<br />

<strong>cu</strong> predare în această limbă sînt atestate pînă spre sfîrşitul secolului al XVII-lea. Apropierea geografică de teritoriile<br />

germane pre<strong>cu</strong>m şi legăturile tradiţionale de lungă durată în domenului <strong>cu</strong>ltural şi comercial au contribuit<br />

la menţinerea elementului german care a rămas unul dominant pe par<strong>cu</strong>rsul Reformei în oraş. În ceea ce priveşte<br />

elementul slav <strong>din</strong> acea perioadă în oraşul Košice, nu există nici studii care să ofere o argumentare exhaustivă, nici<br />

do<strong>cu</strong>mente grăitoare la acest subiect. Deşi un număr limitat de scrisori într-o limbă slavă caracteristică epocii apare<br />

în arhiva orăşenească, ele nu oferă prea multe informaţii privind numărul populaţiei slave şi gradul de implicare<br />

al acesteia în activitatea administrativă, <strong>cu</strong>lturală şi economică a oraşului. Este confirmată totuşi prezenţa unei<br />

biserici slave în oraş şi se poate presupune că un număr anumit de cetăţeni de originie slavă a existat integrîndu-se<br />

<strong>cu</strong> succes în comunitatea urbană. 1 [figura 2]<br />

Reforma a ajuns în nordul regatului ungar, inclusiv la Košice, aproximativ în aceeaşi perioadă ca şi în alte<br />

părţi ale Europei <strong>din</strong> afara teritoriilor germane. 2 Unul <strong>din</strong>tre factorii care au contribuit la această răspîndire rapidă<br />

au fost comercianţii orăşeneşti de origine germană care călătoreau frecvent spre ţările învecinate, aceste relaţii<br />

fiind facilitate şi de <strong>cu</strong>noaşterea limbii. În afară de aceasta, învăţătura lui Luther a fost adusă de către predicatorii<br />

şi profesorii educaţi în străinătate, care, pentru o perioadă mai s<strong>cu</strong>rtă sau mai lungă de timp au activat în oraşul<br />

1 Krones, 1864; ; Fügedi, 1956; Granasztói, 1976. O analiză foarte detaliată a structurii naţionale a populaţiei oraşului Košice a fost realizată<br />

de Ondrej Halaga, vezi Halaga, 1967 şi Halaga, 1982.<br />

2 Péter, 1990; Trajdos, 2003.<br />

– 0 –


Košice, <strong>cu</strong>m ar fi, spre exemplu, umanistul englez Leonard Cox sau germanul Valentin Eck. 1 De asemenea, mai<br />

mulţi preoţi locali au devenit adepţi ai noii învăţături, unul <strong>din</strong>tre cei mai <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>ţi fiind Johann Henckel (1481-<br />

1539), care a fost preot la Košice în anul 1526. Atît cetăţenii de origine germană, cît şi cei de origine maghiară <strong>din</strong><br />

oraş au acceptat Reforma în mod oficial încă <strong>din</strong> anii treizeci şi au semnat, de rînd <strong>cu</strong> alte patru oraşe <strong>din</strong> regiune<br />

– Bardejov, Levoča, Prešov şi Sabinov – declaraţia de aderare la Reformă <strong>cu</strong> titlul Confessio Pentapolitana alcătuită<br />

de către reformatorul <strong>din</strong> Bardejov, Leonard Stöckel (1510–1560). Odată <strong>cu</strong> aceasta a început un proces de<br />

reformă a învăţămîntului urban în Košice, similar celui care avea loc în mai multe regiuni europene aderate la protestantism.<br />

Adresarea lui Luther către consiliile orăşeneşti <strong>din</strong> anul 1924 “An die Bürgermeister und Ratsherren<br />

aller Städte deutschen Landes, dass sie christliche Schulen aufrichten und halten sollen” 2 a dus la o intensificare a<br />

procesului de creare a şcolilor şi de trecere a acestora în subordonarea consiilor orăşeneşti. Tipul dominant de şcoli<br />

urbane erau cele de limbă latină în care se predau elemente de gramatică, retorică şi lecturi biblice <strong>cu</strong> interpretări<br />

în spiritiul Reformei. În acelaşi timp începe un proces de implicare intensă a consiliului orăşenesc în educarea<br />

tinerei generaţii, care se manifestă prin recrutarea cadrelor didactice, suport financiar acordat acestora, pre<strong>cu</strong>m şi<br />

studenţilor care plecau să-şi facă studiile la o universitate protestantă, <strong>cu</strong> preponderenţă la Wittenberg. 3<br />

Universitatea de la Wittenberg a devenit deosebit de populară pentru lo<strong>cu</strong>itorii regatului maghiar deja <strong>din</strong><br />

primii ani de funcţionare. Era constituită, ca şi celelalte universităţi ale timpului, <strong>din</strong> patru fa<strong>cu</strong>ltăţi, <strong>din</strong>tre care<br />

fa<strong>cu</strong>ltatea de teologie era considerată fa<strong>cu</strong>ltatea superioară, urmată de fa<strong>cu</strong>ltăţile de drept şi medicină. Aceste trei<br />

fa<strong>cu</strong>ltăţi acceptau studenţi care au urmat un <strong>cu</strong>rs de bază în cele şapte arte liberale la cea de-a patra fa<strong>cu</strong>ltate: de<br />

arte. Limba oficială de studii şi comunicare era limba latină. Numărul studenţilor care se înscriau la universitatea<br />

<strong>din</strong> Wittenberg creştea în mod constant, aceştia ridicînd, la rîndul lor, nivelul de bunăstare a lo<strong>cu</strong>itorilor <strong>din</strong> oraş,<br />

majoritatea cărora a început să fie implicată, într-un mod sau altul, în susţinerea activităţii universitare.<br />

Începînd <strong>cu</strong> deceniul trei al secolului al XVI-lea lo<strong>cu</strong>itorii oraşului Košice sînt în căutarea unei instituţii de<br />

învăţămînt superior de natură protestantă. Deoarece la acea etapă timpurie procesul de diferenţiere <strong>din</strong>tre universităţile<br />

catolice şi protestante încă nu a fost finisat, universitatea <strong>din</strong> Wittenberg, ca lo<strong>cu</strong>l de unde a originat<br />

Reforma, avea în mod natural cea mai mare putere de atracţie în rîndurile tinerilor protestanţi. Există mai multe<br />

surse care ne pot ajuta să identificăm studenţii de la Košice la universitatea <strong>din</strong> Wittenberg sau ne oferă detalii<br />

<strong>cu</strong> privire la stabilirea şi menţinerea relaţiei <strong>din</strong>te studenţii acestei universităţi şi oraşul Košice. Prima categorie<br />

de surse o constituie do<strong>cu</strong>mentele de administrare a universităţii, în primul rînd listele de înmatri<strong>cu</strong>lare 4 , pre<strong>cu</strong>m<br />

şi registrul comunităţii maghiare de la universitatea <strong>din</strong> Wittenberg. 5 De asemenea, în secolele ulterioare au fost<br />

alcătuite mai multe liste care includ numele studenţilor <strong>din</strong> diferite regiuni ale Ungariei de altadată la universitatea<br />

<strong>din</strong> Wittenberg. 6 Pe lîngă acestea, un număr considerabil de do<strong>cu</strong>mente inedite de o valoare aparte pentru<br />

realizarea acestui studiu sînt păstrate în colecţiile arhivei oraşului Košice. Raportul <strong>din</strong>tre consiliul orăşenesc şi<br />

cetăţenii săi – studenţi la universitatea <strong>din</strong> Wittenberg, a fost do<strong>cu</strong>mentată de un şir de scrisori adresate consiliului<br />

sau altor persoane sus-puse <strong>din</strong> oraş, pre<strong>cu</strong>m şi de un număr considerabil de referinţe în protocoalele financiare şi<br />

administrative, în mare parte confirmări ale acordării unei sume de bani studenţilor în calitate de suport fianciar<br />

pentru studii. 7<br />

După o investigare detaliată a surselor menţionate mai sus, a fost posibil de identificat un număr total de 30<br />

de studenţi <strong>din</strong> oraşul Košice care au studiat la universitatea <strong>din</strong> Wittenberg pe par<strong>cu</strong>rsul secolului al XVI-lea şi<br />

1 Valentin Eck, originar <strong>din</strong> Lindau, s-a aflat la Košice în anul 1539, Leonard Cox, de origine britanică, a activat în calitate de profesor la<br />

şcoala <strong>din</strong> Košice în jurul anului 1546.<br />

2 Pukánszky, 1931, p. 134.<br />

3 Valjavec, 1955; Bucsay, 1977; Péter; 1990; Fata, 2000.<br />

4 Album Academiae Vitebergensis: 1502-1602, şi Album Academiae Vitebergensis, Jüngere Reihe, Teil 1 (1602-1660): Registerband (vezi<br />

bibliografia).<br />

5 ‘Bursa Wittenbergensis oder Matri<strong>cu</strong>la Coetus Ungarici’ (vezi bibliografia).<br />

6 Aş dori să menţionez aici două <strong>din</strong>tre listele de acest fel care au fost consultate pentru realizarea acestui studiu şi s-au dovedit a fi cele mai<br />

exhaustive: A wittenbergi egyetem magyarországi hallgatóinak névsora 1601-1812 (The list of names of Hungarian students at the university<br />

of Wittenberg 1601-1812), editate de Miklós Asztalos şi Die baccalaurei und magistri der Wittenberger philosophischen Fa<strong>cu</strong>ltät<br />

1518-1537 und die ordentlichen Disputationen 1536-1537, lucrare editată de Julius Köstlin (vezi bibliografia).<br />

7 Cele mai informative colecţii pentru realizarea acestui studiu păstrate în arhiva oraşului Košice sînt colecţia de misive Halaganum i pre<strong>cu</strong>m<br />

şi protocoalele orăşeneşti şi alte do<strong>cu</strong>mente <strong>cu</strong> caracter administrativ şi financiar care alcătuiesc colecţia Halaganum iii. Pe par<strong>cu</strong>rsul<br />

acestui studiu vor fi utilizate referinţe directe la fiecare do<strong>cu</strong>ment citat <strong>din</strong> aceste colecţii.<br />

– 1 –


pînă la mijlo<strong>cu</strong>l secolului al XVII-lea. 1 Primul student <strong>din</strong> oraş înmatri<strong>cu</strong>lat la universitatea <strong>din</strong> Wittenberg este<br />

Gregorius de Belswitz, anul înmatri<strong>cu</strong>lării 1533, urmat, pînă la sfîrşitul perioadei sus-numite, de către alţi 29 de<br />

studenţi, fie originari <strong>din</strong> Košice, fie în relaţii directe <strong>cu</strong> oraşul pe par<strong>cu</strong>rsul studiilor. Următoarea schemă ilustrează<br />

frecventarea de către studenţii de la Košice a universităţii <strong>din</strong> Wittenberg, începînd <strong>cu</strong> data primei înmatri<strong>cu</strong>lări<br />

do<strong>cu</strong>mentate şi pînă în anul 1660.<br />

Este evident faptul că frecventarea universităţii <strong>din</strong> Wittenberg de către studenţii de la Košice s-a aflat în contiună<br />

creştere pînă în anii cincizeci şi şaizeci ai secolului al XVI-lea (decade pe par<strong>cu</strong>rsul cărora s-a înregistrat cel<br />

mai înalt număr de înmatri<strong>cu</strong>lări, patru în total pentru anul 1557 constituind punctul <strong>cu</strong>lminant). O altă creştere a<br />

numărului de studenţi are loc în cea de-a doua decadă a secolului al XVII-lea. În afară de aceste două intensificări,<br />

numărul studenţilor a rămas relativ constant, pe par<strong>cu</strong>rsul întregii perioade oscilînd între unu şi patru studenţi pe<br />

decadă.<br />

Prima creştere a numărului de studenţi înmatri<strong>cu</strong>laţi coincide <strong>cu</strong> o etapă foarte importantă în procesul de<br />

dezvoltare a universităţii, care începe odată <strong>cu</strong> venirea savantului Filip Melancthon la Wittenberg şi continuă pe<br />

par<strong>cu</strong>rsul celor mai productivi ani de activitiate ai acestuia pînă la moartea sa în anul 1560. După ce a studiat la<br />

Heidelberg şi Tübingen, Melancthon avea 21 de ani cînd a venit la universitatea <strong>din</strong> Wittenberg obţinînd un post<br />

de profesor la catedra de limbă greacă. Lucrarea sa De corrigendis adulescentiae studiis reprezintă un program<br />

de dezvoltare ulterioară a studiilor universitare, fiind totodată un exemplu de sinteză <strong>din</strong>tre elementul umanist şi<br />

cel protestant. Programul presupune introducerea şi dezvoltarea studierii limbii latine şi greacă, a matematicii şi<br />

istoriei ca obiecte indispensabile <strong>din</strong> programul de studii universitare. Melancthon a fost umanist şi acest aspect a<br />

avut o importanţă deosebită pentru el pe par<strong>cu</strong>rsul întregii sale activităţi pedagogice. Foarte <strong>cu</strong>rînd ajunge să fie<br />

re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t în calitate de autoritate supremă în Germania protestantă în ceea ce priveşte organizarea şi re-organizarea<br />

universităţilor şi a altor instituţii de învăţămînt, punînd în cir<strong>cu</strong>laţie scheme de remodelare a universităţilor<br />

<strong>din</strong> Wittenberg, Leipzig şi Tübingen, pre<strong>cu</strong>m şi de creare a unor universităţi noi <strong>cu</strong>m ar fi cele <strong>din</strong> Marburg, Jena<br />

sau Königsberg.<br />

A doua perioadă de creştere a numărului de studenţi înmatri<strong>cu</strong>laţi la Wittenberg are loc pe par<strong>cu</strong>rsul primelor<br />

decenii ale secolului al XVII-lea, acestea fiind caracterizate printr-o relativă siguranţă în oraşul Wittenberg, care,<br />

spre deosebire de alte oraşe germane, nu a fost direct implicat în evenimentele militare ale războiului de treizeci<br />

de ani (1618-1648). Urmează apoi una <strong>din</strong>tre cele mai dificile perioade de funcţionare a universităţii – între anii<br />

1637 şi 1642 – în care are loc o epidemie gravă de plagă bubonică agravată de creşterea pericolului militar. Cu<br />

toate acestea, studenţii de la Košice continuă să călătorească la Wittenberg şi pe par<strong>cu</strong>rsul secolului al XVII-lea,<br />

chiar şi după ce contrareforma a reuşit <strong>cu</strong> succes să elimine protestantismul <strong>din</strong> oraş. Unul <strong>din</strong>tre ultimii şi cei<br />

mai bine<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>ţi studenţi <strong>din</strong> oraşul Košice la universitatea <strong>din</strong> Wittenberg <strong>din</strong> secolul al XVII-lea este Georgius<br />

Michaelis Kassai, înmatri<strong>cu</strong>lat în anul 1675. 2 După ce a studiat la Bardejov, Kezmarok, Košice şi Prešov, Georgius<br />

Kassai, ca şi mulţi alţi lo<strong>cu</strong>itori de confesiune protestantă, a fost forţat să părăsească regiunea <strong>din</strong> cauza efortului<br />

de recatolicizare. În anul 1671 pleacă la Wrocław (Breslau), de unde, peste patru ani, se va muta la Wittenberg, la a<br />

cărui universitate se va afla timp de patruzeci de ani, la început în calitate de student şi apoi de profesor. Georgius<br />

Kassai a fost fondatorul unei biblioteci şi al unei fundaţii care acorda suport financiar studenţilor <strong>din</strong> diferite teritoririi<br />

ale Ungariei <strong>din</strong> perioada respectivă pentru a studia la universitatea <strong>din</strong> Wittenberg. Biblioteca sa includea<br />

un număr mare de cărţi <strong>cu</strong> subiecte variate în domeniile teologiei, filozofiei şi istoriei plus un număr considerabil<br />

de manuscrise <strong>din</strong>tre care multe se păstrează pînă în ziua de astăzi.<br />

Fără îndoială, odată <strong>cu</strong> fondarea sau reorganizarea în baza principiilor protestantismului a unui număr de<br />

universităţi <strong>din</strong> teritoriile germane, creşte şi numărul de studenţi <strong>din</strong> oraşul Košice care se înscriu la unele <strong>din</strong>tre<br />

aceste universităţi. Şi în general este necesar să menţionăm faptul că secolele al XVI-lea şi al XVII-lea se caracterizează<br />

printr-o aşa-numită peregrinare academică extinsă, cînd un număr considerabil de studenţi cir<strong>cu</strong>lă de la o<br />

universitate la alta fără a obţine, în mod necesar, titlul de bacalaureat sau magistru. Ca urmare a acestui proces de<br />

1 Anul 1660 va constitui sfîrşitul perioadei-ţintă a acestui studiu. Fiindcă în anul 1657 a fost deschisă prima instituţie de învăţămînt superior<br />

în oraşul Košice - Academia Iezuiţilor - eveniment care, formal, va marca sfîrşitul Reformei şi reinstalarea catolicismului în oraş,<br />

considerăm deceniul 6 al secolului al XVII-lea ca sfîrşitul perioadei protestante <strong>din</strong> istoria oraşului.<br />

2 Mai multe informaţii <strong>cu</strong> privire la viaţa şi activitatea lui Georgius Michaelis pot fi găsite în lucrarea lui Heinrich Kramm (Kramm, 1941,<br />

p. 126ff.)<br />

– –


extindere, cîţiva studenţi de la Košice, înmatri<strong>cu</strong>laţi la Wittenberg, au fost identificaţi şi la alte universităţi. Două<br />

persoane, Valentinus Ungar şi Daniel Widos, s-au aflat o perioadă de timp la universitatea <strong>din</strong> Frankfut pe Oder,<br />

Daniel Weinsperger a studiat la Königsberg, David Sigismundus a fost înmatri<strong>cu</strong>lat la Heidelberg şi Tübingen, iar<br />

Benedictus Bakai a putut fi identificat la universităţile <strong>din</strong> Leiden, Oxford şi Basel.<br />

Numărul considerabil de scrisori care s-au păstrat în arhiva orăşenească ne ajută să depistăm mai multe detalii<br />

interesante legate de călătoria şi studiile orăşenilor la Wittenberg. Spre exemplu, există dovezi că studenţii <strong>din</strong><br />

oraşele mai îndepărtate preferau să formeze grupuri mici, de obicei de concetăţeni, <strong>cu</strong> care plecau la universitate,<br />

eventual de la o universitate la alta şi <strong>cu</strong> care menţineau legături strînse pe par<strong>cu</strong>rsul întregii perioade de studii,<br />

creînd astfel mici comunităţi de studenţi provenind <strong>din</strong> aceaşi regiune. De exemplu, avem patru scrisori semnate<br />

de Stephan Mustricius şi Stephan Tehany împreună şi ambii sînt de asemenea menţionaţi în aceeaşi scrisoare de<br />

suport adresată consiliului orăşenesc semnată de Melancthon. 1 Scrisorile semnate de ambii studenţi au fost trimise<br />

în anii 1558 şi 1559 ceea ce confirmă faptul că, fiind <strong>din</strong> aceeaşi localitate, ambii au menţinut legături strînse pe<br />

par<strong>cu</strong>rsul întregii perioade de studii. O altă scrisoare păstrată în arhiva orăşenească este semnată de Alexander<br />

Kendj şi Basilius Ziksay, al căror caz poate fi unul similar <strong>cu</strong> cel desris anterior. 2 De asemenea, a fost posibil de<br />

identificat un grup de trei studenţi <strong>din</strong> teritoriile maghiare, <strong>din</strong> care făcea parte un student de la Košice - David<br />

Sigismundus – care, împreună, au călătorit la Wittenberg în anul 1576 şi apoi de acolo au plecat toţi trei mai întîi<br />

la Heidelberg şi apoi la Tübingen, înmatri<strong>cu</strong>lîndu-se respectiv în anii 1577 şi 1578. O scrisoare semnată de Caspar<br />

Pilcius reprezintă o desriere detaliată a călătoriei sale de la Košice la Wittenberg în secolul al XVI-lea. 3 Fiindcă<br />

era mult mai puţin peri<strong>cu</strong>los în acea epocă să se călătorească în grupuri, Caspar Pilcius a aderat şi el la un grup<br />

de călători alcătuit <strong>din</strong> doi negustori germani şi trei studenţi <strong>din</strong> Transilvania care călătoreau la universitatea <strong>din</strong><br />

Cracovia. Călătoria era de obicei anevoioasă şi de lungă durată, <strong>cu</strong> multe popasuri în diferite localităţi. Caspar Pilcius<br />

a avut nevoie de cinci săptămîni ca să poată ajunge la Wittenberg, în drum oprindu-se la Bardejov, Cracovia,<br />

Breslau şi mai apoi la Dresda, înainte de a ajunge, în sfîrşit, la ţinta călătoriei sale.<br />

În baza do<strong>cu</strong>mentelor păstrate, se poate descrie suficient de detaliat procesul de înmatri<strong>cu</strong>lare şi de studii prin<br />

care trecea un student <strong>din</strong> momentul venirii sale la Wittenberg. 4 Majoritatea studenţilor care porneau la studii<br />

aveau deja persoane de contact în oraşul universitar respectiv, fie <strong>cu</strong>noştinţe ale părinţilor sau ale altor rude, fie <strong>din</strong><br />

partea consiliului orăşenesc, a preotului sau a profesorilor de la şcoala <strong>din</strong> oraş. Fiind echipat <strong>cu</strong> una sau mai multe<br />

scrisori de recomandare către diferite persoane <strong>cu</strong> influenţă, studentul contacta una <strong>din</strong>tre aceste persoane pentru<br />

a-şi anunţa venirea şi eventual pentru a-i cere sfaturi <strong>cu</strong> privire la căutarea unui loc de trai. Odată cazat, studentul<br />

era obligat să se prezinte la sediul universităţii pentru a se înscrie în registrul de înmatri<strong>cu</strong>lare. Următorul pas era<br />

căutarea unui tutore, de obicei un profesor sau unul <strong>din</strong>tre studenţii <strong>cu</strong> experienţă, care va ajuta studentul nou venit<br />

să se orienteze în procesul de studii. Dacă studentul respectiv nu avea <strong>cu</strong>noştinţe de limbă latină care să-i permită<br />

să citească, să scrie şi să comunice liber, i se recomanda să ia parte la <strong>cu</strong>rsuri de pregătire sau să ia lecţii parti<strong>cu</strong>lare<br />

<strong>cu</strong> unul <strong>din</strong>tre studenţii <strong>din</strong> anii superiori. La prima etapă de studii, studentul trebuia să participe la <strong>cu</strong>rsuri<br />

de logică, retorică şi poezie, unde se lecturau şi comentau operele lui Cicero, Quintilian şi ale altor autori latini.<br />

În afară de aceasta, era necesar ca studentul să se familiarizeze <strong>cu</strong> elemente de matematică şi fizică, toate acestea<br />

oferindu-i posibilitatea de a aplica pentru titlul de bacalaureat în arte. Pentru a obţine titlul următor, cel de magistru,<br />

se cereau, adiţional, <strong>cu</strong>noştinţe suficiente de limbă greacă pre<strong>cu</strong>m şi familiarizarea <strong>cu</strong> anumite lucrări, inclusiv<br />

părţi <strong>din</strong> etica şi Fizica lui Aristotel în original şi lucrări de matematică şi astronomie de Euclid şi Ptolemeu.<br />

Odată <strong>cu</strong> o<strong>cu</strong>parea postului de profesor de limba greacă la Wittenberg, Melancthon a acordat studiilor clasice<br />

un statut deosebit de important. Toate disciplinele universitare fără excepţie au fost reorganizate în baza principiilor<br />

umaniste. Fa<strong>cu</strong>ltatea de arte, la care erau înmatri<strong>cu</strong>laţi cei mai mulţi studenţi, avea zece profesori, cîte unul<br />

pentru fiecare <strong>din</strong>tre următoarele discipline: limba ebraică, limba greacă, poezia clasică, gramatica, matematica<br />

elementară şi superioară, logica, retorica, fizica şi etica. Declamaţia şi disputa erau metode practicate pe larg în<br />

1 Colecţia Halaganum I: nr. 2011/13; 2150/105; 2150/108 şi 2150/106 (în or<strong>din</strong>e cronologică). Scrisoarea lui Melancthon a fost editată de<br />

către Lajos Kemény în revista Törtenelmi Tár, 1889, p. 603-4.<br />

2 Halaganum I, nr. 2249/7.<br />

3 Scrisoarea trimisă de către Caspar Pilcius preotului <strong>din</strong> oraş, anul 1574, Halaganum I, nr. 3219/111.<br />

4 Vezi spre exemplu Szabó, 1941; Gössner, 2003 pre<strong>cu</strong>m şi un număr de missive <strong>din</strong> colecţia Halaganum I menţionate passim în acest<br />

acest<br />

studiu.<br />

– –


procesul de studiere a literaturii antice. Deja <strong>din</strong> anul 1523, la universitatea <strong>din</strong> Wittenberg se accentuează importanţa<br />

elaborării unui program de studii individual în baza unui plan dis<strong>cu</strong>tat <strong>cu</strong> un pedagogus, i.e. tutore. În acest<br />

mod, două aspecte importante ale programului educaţional al lui Melancthon au fost aplicate pe par<strong>cu</strong>rsul întregii<br />

sale perioade de activitate la Wittenberg: îmbunătăţirea abilităţilor de limbi antice prin declamaţii şi introducerea<br />

unui program de studii în baza necesităţilor specifice ale studenţilor elaborat <strong>cu</strong> ajutorul unui tutore individual.<br />

Fiindcă majoritatea studenţilor de la Košice care au studiat la Wittenberg s-au aflat la universitate anume în perioada<br />

activităţii lui Melancthon, este evident că foarte multe <strong>din</strong>tre ideile acestuia <strong>cu</strong> privire la învăţămînt au fost<br />

preluate şi de către discipolii săi. De asemenea, Melancthon a corespondant frecvent <strong>cu</strong> consiliile oraşelor <strong>din</strong><br />

regiune, fapt atestat de prezenţa unor scrisori în arhivele locale. Unele <strong>din</strong>tre ele erau, după <strong>cu</strong>m am menţionat<br />

mai sus, scrisori de recomandare pentru unii <strong>din</strong>tre studenţii <strong>din</strong> aceste oraşe, iar altele erau dis<strong>cu</strong>ţii/recomandări<br />

în materie religioasă sau de organizare a unor şcoli în regiune.<br />

Din numărul total de 30 studenţi <strong>din</strong> oraşul Košice înmatri<strong>cu</strong>laţi la universitatea <strong>din</strong> Wittenberg, 16 studenţi au<br />

scris cereri de finanţare adresate consiliului orăşenesc. Aceste scrisori (36 în total) sînt păstrate în arhiva oraşului,<br />

şi pe unele este confirmată în scris acordarea suportului financiar (de mîna scribului). Cîţiva <strong>din</strong>tre aceşti studenţi<br />

erau reprezentanţi ai unor familii înstărite <strong>din</strong> oraş, <strong>cu</strong>m ar fi, spre exemplu, familiile Mel(c)zer, Brechtel sau<br />

Buntzler. Alţii o<strong>cu</strong>paseră anterior posturi în şcoala sau biserica orăşenească, ca, spre exemplu, Martinus Schacht,<br />

care a fost colaborator la şcoala <strong>din</strong> Košice înainte de a pleca la studii. Acest lucru însă nu era suficient să le asigure<br />

studenţilor o situaţie financiară satisfăcătoare la Wittenberg, silindu-i să trimită, unii în mod repetat, scrisori<br />

destul de emoţionante consiliului orăşenesc, în care descriau difi<strong>cu</strong>ltăţile pe care le întîlnesc şi lipsurile pe care le<br />

îndură fiind departe de patrie. Majoritatea studenţilor au primit răspuns pozitiv la solicitările lor disperate. Nu este<br />

simplu să stabilim care au fost criteriile exacte în baza cărora un student de la Košice obţinea suport financiar <strong>din</strong><br />

partea consiliului orăşenesc. Dacă ar fi să facem abstracţie de unele detalii, majoritatea scrisorilor au aproximativ<br />

acelaşi conţinut: studentul anunţă că este la Wittenberg, studiind asiduu, şi că necesită bani pentru a-şi pro<strong>cu</strong>ra<br />

cele necesare. Consiliul nu dispunea de resurse financiare excesive, <strong>cu</strong> toate acestea o parte <strong>din</strong> bugetul orăşenesc<br />

putea fi utilizată pentru a susţine financiar studenţii. A existat un număr de cazuri cînd o persoană influentă a lăsat<br />

o oarecare sumă de bani consiliului <strong>din</strong> oraş anume pentru a finanţa studenţii nevoiaşi. 1 În alte cazuri, banii au<br />

fost lăsaţi chiar de tatăl sau alte rude ale studentului pentru a finanţa studiile urmaşului, banii fiind administraţi<br />

de către consiliul orăşenesc pînă la majoratul acestuia <strong>din</strong> urmă. 2 Mulţi solicitanţi se refereau la serviciile pe care<br />

le-au acordat anterior oraşului, ei înşişi sau părinţii lor, şi toţi fără excepţie, promiteau să studieze <strong>cu</strong> devoţiune<br />

pentru a putea fi de folos lo<strong>cu</strong>lui de baştină. 3<br />

De asemenea, este dificil să stabilim dacă aceşti bani erau oferiţi necondiţionat, sau dacă existau anumite obligaţiuni<br />

pe care studenţii trebuiau să le îndeplinească în timpul sau la expirarea perioadei de finanţare. Un caz interesant<br />

bine ilustrat de către do<strong>cu</strong>mentele de arhivă este cel al lui Jacob Melczer, student la Wittenberg, probabil<br />

<strong>din</strong> anul 1566 pînă în anul 1570, 4 an în care o<strong>cu</strong>pă un post la şcoala <strong>din</strong> oraş. 5 În anul 1575, după ce a activat timp<br />

de cinci ani în calitate de profesor-adjunct (collaborator scholae) la şcoala <strong>din</strong> Košice, Jacob Melczer se adresează<br />

consiliului orăşenesc pentru a obţine permisiunea de a părăsi postul şcolar şi de a se hirotonisi. Membrii consiliului<br />

îi acceptă decizia, dar <strong>cu</strong> condiţia ca el să rămînă să predea la şcoală pînă i se va găsi un locţiitor. Fiindcă i-a<br />

fost acordat ajutor financiar în sumă de 200 de florini pentru a studia la Wittenberg, Melczer este silit să accepte<br />

condiţiile consiliului orăşenesc şi este atestat în funcţia de profesor şcolar pînă în anul 1578. În acelaşi an obţine<br />

permisiunea consiliului de a pleca la Brieg, în Polonia, pentru a deveni preot, promisiune însoţită chiar şi de un alt<br />

suport financiar în sumă de 9 florini. Cu două condiţii însă şi anume să întoarcă atît acest împrumut, cît şi suma<br />

de 200 de florini acordată anterior pentru a studia la Wittenberg, cîte 50 de florini pe an, ceea ce constituia o sumă<br />

considerabilă pentru acea perioadă. 6<br />

1 Vezi spre exemplu Halaganum I, nr. 2392/84.<br />

2 Vezi scrisoarea lui Georgius Buntzler trimisă la 15 octombrie 1589: Halaganum I, nr. 4121/43.<br />

3 Halaganum I, nr. 2301/98; 2392/44; 2392/26; 3473/105; 3526/64; 3589/27 ş.a.<br />

4 Vezi scrisorile lui Jacob Melzer trimise de la Wittenberg în anii 1566 şi 1568 respectiv: Halaganum I, nr. 2764/181şi nr. 2925/94.<br />

5 1570, die 21 nouembris. Jacobus Melczer in scholae nostrae collaboratorem solemniter est introductus et installatus habita oratione de<br />

literis et eorum dignitate et utilitate. (AMK, Halaganum III/2, MAC 16, folio 74v.)<br />

6 Pentru detalii <strong>cu</strong> privire la cazul lui Jacob Melczer vezi AMK, Halaganum III/2, MAC 18: folio 31r, folio 94v; MAC 19: folio 93v; MAC<br />

20: folio 6v; MAC 21: folio 3r, folio 27r, folio 28r, folio 45r<br />

– –


Majoritatea studenţilor de la Košice au fost înmatri<strong>cu</strong>laţi la fa<strong>cu</strong>ltatea de arte. Avem însă date despre un student<br />

caşovian, Benedictus Bakay, care, pe lîngă faptul că a fost foarte activ în peregrinările sale universitare, a reuşit<br />

să studieze, după ce a absolvit <strong>cu</strong> succes fa<strong>cu</strong>ltatea de arte, şi la fa<strong>cu</strong>ltatea de teologie. Un alt student <strong>din</strong> oraş<br />

care a studiat la fa<strong>cu</strong>ltatea de teologie a fost Johannes Cottaj. Alţi doi studenţi de la Košice, Daniel Weinsperger<br />

şi Cristophorus Ledwisch, au fost înscrişi la fa<strong>cu</strong>ltatea de medicină. Din păcate, nu avem date suficiente pentru<br />

a putea stabili <strong>cu</strong> exactitate numărul de studenţi care au obţinut titlurile de bacalaureat, magistru sau doctor la<br />

universitatea <strong>din</strong> Wittenberg. Cunoaştem, spre exemplu, că studentul Christophorus Jain a obţinut titlul de bacalaureat<br />

în anul 1557, Matheus Schwartz şi-a luat doctoratul în teologie, dar la o altă universitate, la cea <strong>din</strong> Basel<br />

în anul 1601, ca şi Benedictus Bakay, care a obţinut titlul de doctor în teologie în anul 1627. La universitatea <strong>din</strong><br />

Wittenberg se practica o metodă alternativă de absolvire – hirotonisirea absolvenţilor, acompaniată de un examen,<br />

după <strong>cu</strong>m a fost recomandat în programul lui Melancthon. 1 Scopul examenului era să se aprecieze nivelul<br />

de <strong>cu</strong>noaştere a Sfintei Scripturi, a aspectelor teologice de interpretare a acesteia în baza principiilor Reformei<br />

şi abilităţile de predicare ale candidatului. Numele celor care susţineau <strong>cu</strong> succes această examinare erau incluse<br />

într-un registru special. 2 Din păcate, acest registru s-a păstrat doar pentru perioada <strong>din</strong>tre anii 1547 şi 1572, în care<br />

nu a putut fi identificat nici un student de la Košice. Examenul de bacalaureat ca atare nu avea loc <strong>cu</strong> regularitate<br />

la Wittenberg şi nu avea aceeaşi relevanţă ca şi hirotonisirea. Studenţii care îşi doreau o absolvire „tradiţională”,<br />

<strong>cu</strong> obţinerea titlurilor respective, plecau <strong>cu</strong> acest scop la alte universităţi, ca şi în cazul studenţilor menţionaţi mai<br />

sus.<br />

Restabilirea carierei postuniversitare a studenţilor este, în general, un proces dificil, care nu poate fi realizat<br />

în mod exhaustiv <strong>din</strong> mai multe motive. Există însă cîteva ten<strong>din</strong>ţe generale care au putut fi depistate în procesul<br />

de cercetare. Secolul al XVI-lea este perioada cînd un număr tot mai mare de cetăţeni ai oraşelor obţin acces la<br />

studii, atît se<strong>cu</strong>ndare cît şi superioare, iar studiile universitare încep să devină tot mai importante pentru realizarea<br />

unei cariere academice sau religioase. Deşi atît în secolul al XVI-lea, cît şi în sec. al XVII-lea membrii consiliului<br />

orăşenesc erau mai <strong>cu</strong>rînd cetăţenii <strong>cu</strong> influenţă <strong>din</strong> oraş, reprezentanţii famiilor <strong>cu</strong> un anumit nivel de autoritate<br />

financiară, încep sa fie atestate tot mai multe cazuri cînd consilierii îşi trimiteau fiii la studii peste hotare. În<br />

majoritatea cazurilor aceştia se întorceau fără vreun titlu academic, folosindu-şi perioada de şedere în străinătate<br />

pentru stabilirea contactelor şi elaborarea relaţiilor necesare pentru o activitate comercială sau diplomatică de<br />

succes. Cariera lor ulterioară era într-o măsură mult mai mare determinată de capitalul şi relaţiile familiei, decît de<br />

studiile universitare. 3 Alta era situaţia în ceea ce priveşte funcţiile administrative se<strong>cu</strong>ndare. Postul notarului, spre<br />

exemplu, ale cărui îndatoriri includeau, printre altele, supravegherea cancelariei şi arhivei oraşului, asigurarea<br />

corespondenţei oficiale, completarea registrelor şi protocoalelor orăşeneşti şi a cărţilor de impozite, alcătuirea testamentelor<br />

şi a altor do<strong>cu</strong>mente importante pre<strong>cu</strong>m şi realizarea unor misiuni diplomatice era considerat unul de<br />

prestigiu pentru eventualii absolvenţi universitari. De asemenea, cancelaria orăşenească angaja un număr anumit<br />

de scribi, a căror misiune era să facă notiţe pe par<strong>cu</strong>rsul diverselor negocieri sau adunări ale consilierilor şi apoi<br />

să le prezinte notarului pentru a fi introduse în protocolul oficial.<br />

Cea mai mare parte a absolvenţilor universităţii <strong>din</strong> Wittenberg însă se întorceau în patrie ca să activeze la<br />

una <strong>din</strong>tre şcolile locale, universitatea avînd astfel o influenţă enormă asupra dezvoltării sistemului de învăţămînt<br />

se<strong>cu</strong>ndar <strong>din</strong> regiunile respective. Această influenţă şi-a avut originea în programul lui Melancthon menţionat<br />

anterior, al cărui principiu de bază era organizarea procesului de studii <strong>cu</strong> scopul de a educa buni creştini. 4 În<br />

opinia savantului fiecare cetăţean este oblicat să servească bisericii sau şcolii, iar unul <strong>din</strong>tre cele mai importante<br />

obiective ale studiilor universitare este de a pregăti tinerii intelectuali pentru acest serviciu. Secolul al XVI-lea<br />

a fost o perioadă importantă în ceea ce priveşte fondarea şi/sau reorganizarea şcolilor <strong>din</strong> regiunile de nord ale<br />

fostului regat ungar. Au avut loc mai multe schimbări importante în procesul de organizare a şcolilor pre<strong>cu</strong>m şi în<br />

conţinuturile şi metodologia utilizată. Şcolile au tre<strong>cu</strong>t în mare parte în subordonare orăşenească, consiliul urban<br />

1 Pentru mai multe detalii <strong>cu</strong> privire la or<strong>din</strong>area studenţilor <strong>din</strong> Wittenberg vezi lucrarea recentă a lui Andreas Gössner (Gössner, 2003, p.<br />

182ff).<br />

2 Wittenberger Or<strong>din</strong>iertenbuch. erster Band: 1537-1560. Zweiter Band: 1560-1572 (vezi bibliografia).<br />

3 Stuructura şi compoziţia consiliului orăşenesc de la Košice au fost descrise de către arhivarul ungur István Németh (vezi Németh,<br />

2001).<br />

4 Vezi Scheibe, 1989.<br />

– –


jucînd un rol foarte important în selectarea profesorilor şcolari <strong>din</strong> acea perioadă. În arhivele locale avem dovada<br />

unei corespondenţe bogate <strong>din</strong>tre diferiţi profesori <strong>din</strong> regiune şi consiliile orăşeneşti. Ten<strong>din</strong>ţa consiliului era<br />

să angajeze absolvenţi ai universităţilor, de o popularitate aparte bu<strong>cu</strong>rîndu-se absolvenţii universităţii <strong>din</strong> Wittenberg.<br />

Rectorul şcolar, spre exemplu, era în majoritatea cazurilor absolvent al acestei universităţi. Recrutarea se<br />

făcea pe diverse căi, de obicei la recomandarea unei persoane de încredere, consiliul orăşenesc trimitea o scrisoare<br />

de propunere a postului respectiv unor studenţi sau profesori <strong>din</strong> alte localităţi, oferindu-le salarii şi beneficii competitive.<br />

Cu toate acestea, postul de profesor părea să fie unul mai puţin atractiv pentru absolvenţi, care tindeau să<br />

o<strong>cu</strong>pe un post în biserică, ca şi în cazul lui Jacob Melczer descris mai sus. O altă dovadă este şi frecvenţa <strong>cu</strong> care<br />

se schimbau profesorii şcolari: doar puţini <strong>din</strong>tre ei se reţineau mai mult de un an sau doi.<br />

Cu toate că nu există multe date <strong>cu</strong> privire la funcţionarea şcolilor <strong>din</strong> oraşul Košice, au putut fi depistate unele<br />

referinţe la persoanele care au activat în cadrul ei pe par<strong>cu</strong>rsul diferitor perioade. Faptul că şcoala <strong>din</strong> Košice<br />

asigura un nivel acceptabil de <strong>cu</strong>noştinţe şi deprinderi este confirmat şi de latina cizelată utilizată în do<strong>cu</strong>mentele<br />

orăşeneşti, ceea ce poate fi rezultatul unei pregătiri filologice de calitate oferite de absolvenţii universitari. Pe<br />

lîngă acelaşi Jacob Melczer, menţionat anterior, la şcoala <strong>din</strong> Košice au fost angajaţi şi alţi foşti studenţi de la<br />

universitatea <strong>din</strong> Wittenberg, <strong>cu</strong>m ar fi spre exemplu Martinus Schacht, care, la 1563 a trimis scrisori de la Wittenberg<br />

adresate consiliului orăşenesc şi apoi a fost identificat în calitate de collaborator in schola Casschoviensi 1<br />

sau Martinus Brechtel, care s-a înmatri<strong>cu</strong>lat la Wittenberg în anul 1587 şi în anul 1592 a fost atestat în calitate de<br />

profesor la şcoala orăşenească. 2 Alţi studenţi au o<strong>cu</strong>pat posturi similare în diferite localităţi <strong>din</strong> regiune, ca, spre<br />

exemplu, Stephanus Mustricius, care a fost profesor şcolar la Sobranec nu departe de Košice. Cîţiva foşti studenţi<br />

<strong>din</strong> Košice au activat la şcolile protestante <strong>din</strong> alte oraşe <strong>din</strong> regiunile nordice ale fostului regat maghiar, <strong>cu</strong>m ar<br />

fi cele <strong>din</strong> Levoča, Bardejov, Debrecen sau Sárospatak în calitate de rectori, profesori sau tutori. Spre exemplu,<br />

Georgius Caesar, care a fost student la Wittenberg în anul 1573, a devenit în anul 1579 rector al şcolii <strong>din</strong> Sárospatak.<br />

Caspar Hain, fiul judelui oraşului Košice Nikolaus Hain, a activat, după absolvirea studiilor la Wittenberg<br />

în anul 1658, în calitate de rector al şcolii orăşeneşti <strong>din</strong> Levoča. Cariera sa profesională în acest oraş s-a dezvoltat<br />

<strong>cu</strong> un deosebit succes: mai tîrziu va deveni senator, apoi membru al consiliului orăşenesc şi jude al oraşului Levoča.<br />

De asemenea, a devenit <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t datorită cronicii sale <strong>cu</strong> titlul Zipserische oder Leutschauerische Chronica<br />

(1684), care descrie cele mai importante evenimente <strong>din</strong> regiunea Ungariei de nord pină în anul 1684. 3 Tema<br />

acestei lucrări de natură umanistă au constituit-o luptele religioase <strong>din</strong> regiune, în special descrierea prigonirilor<br />

la care au fost supuşi adepţii religiei protestante <strong>din</strong> regiune începînd <strong>cu</strong> anii treizeci ai secolului al XVII-lea, cînd<br />

catolicismul (contrareforma) a început să-şi revendice influenţa absolută. În acest mod, cronica lui Caspar Hain<br />

a devenit una <strong>din</strong>tre cele mai importante surse istorice <strong>cu</strong> privire la evenimentele sociale şi religioase <strong>din</strong> acea<br />

perioadă în regiunea respectivă.<br />

Pe lîngă faptul că au fost activi în regiunea de baştină, unii studenţi caşovieni au fost identificaţi şi în alte părţi<br />

ale fostului regat ungar. Unul <strong>din</strong>tre cei mai <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>ţi a fost David Sigismundus, student la Wittenberg, Heidelberg<br />

şi Tübingen, care a fost rectorul şcolii <strong>din</strong> Oradea (<strong>din</strong> anul 1579) şi Alba Iulia (<strong>din</strong> anul 1582). În timpul<br />

activităţii sale pedagogice, şi-a dezvoltat cariera literară şi a publicat un număr de lucrări de natură istorică şi<br />

filozofică. 4 Sigismundus a păstrat legătura <strong>cu</strong> universitatea la care a studiat, încercînd să obţină suport financiar<br />

pentru comunitatea maghiară <strong>din</strong> Wittenberg. 5 În acelaşi timp a existat un număr de absolvenţi ai universităţii <strong>din</strong><br />

Wittenberg originari <strong>din</strong> alte localităţi, care, la o perioadă sau alta, au activat în Košice, în special la şcoala <strong>din</strong><br />

oraş, ca, spre exemplu, Matthias Czabaj (cca 1559), Thomas Henschelius (cca 1587-89), Albert Graver (1597-99),<br />

Zacharias Sommerus (începutul secolului al XVII-lea) ş.a. Una <strong>din</strong>tre cele mai remarcabile personalităţi care a<br />

activat la Košice, absolvent al universităţii <strong>din</strong> Wittenberg, a fost Johannes Bocacius, năs<strong>cu</strong>t la 1569 în Lausitz,<br />

1 Kemény, 1891, 83.<br />

2 Frankl, 1873, 106.<br />

Frankl, 1873, 106.<br />

3 Lőcsei krónikája – Zipserische oder Leütschaverische Chronica … de Caspar Hain (vezi bibliografia).<br />

4 Cum ar fi, de exemplu, elegia Panoniae gravissima pestilentia conflictantis, editată la Wittenberg în anul 1577, elegia continens hodoeporicon<br />

itineris germanici, Tübingen 1579 şi Consolatio… Dialogus, quo praesides Transsylvaniae … consolatur, editată la Cluj în anul 1584.<br />

5 Szabó, 1941, p. 85: “Spectabiles… et Magnifici Domini Alexander Kendi, Wolphgangus Koasoczi et Ladislaus Sombori, tutores Illustrissimi<br />

principis Transylvaniae Sigismundi Bathory se Somlio et regni eiusdem obtenerem principis aetatem praesides ac triumviri inclyti,<br />

ex communi aerario ad intercessionem Clarissimi Domini Davidis Cassoviensis, (scholae Albinae in Transylvania tunc inspectoris) miserunt<br />

Coetui per Dominum Lascovij tabellarium 25 die Martii anni 1585 centum talleros.”<br />

– –


estul Germaniei. În 1599 Bocacius vine la Košice şi este angajat în calitate de rector al şcolii oraşeneşti. În anii<br />

1603 şi 1604 este ales primar al oraşului. Pe lîngă activitatea sa pedagogică de succes, Bocacius a scris versuri,<br />

fiind unul <strong>din</strong>tre cei mai bine<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>ţi poeţi ai regiunii respective. 1<br />

În general putem afirma că intelectualii <strong>din</strong> oraşul Košice în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea erau, de obicei,<br />

cetăţeni asiguraţi material într-o anumită masură şi care aveau legături de un fel sau altul <strong>cu</strong> consiliul orăşenesc,<br />

posedînd, de asemenea, o sumă oarecare de bani pentru a-şi permite o educaţie elementară necesară înainte de a<br />

purcede, eventual, la studii universitare, mai aprofundate. Numărul acestor intelectuali nu era foarte înalt şi, de<br />

cele mai multe ori, absolveau şcoala <strong>din</strong> oraş sau au avut posibilitatea să se bu<strong>cu</strong>re de instruire privată. Absolvenţii<br />

universităţilor erau consideraţi un fel de elită intelectuală, care, nefiind foarte numeroşi pe par<strong>cu</strong>rsul Evului<br />

Mediu, au început să-şi lărgească rîndurile în secolul al XVI-lea, în mare parte graţie Reformei, dar şi extinderii<br />

activităţii administrative a oraşului. Studenţii au jucat un rol foarte important în răspîndirea anumitor elemente de<br />

<strong>cu</strong>ltură occidentală în Košice şi în regiune. De obicei, întorcîndu-se de la universităţi, ei aduceau cărţi, completînd<br />

în acest fel bibliotecile <strong>din</strong> oraş, care au început să fie fondate şi întreţinute de către cetăţenii mai înstăriţi. Acestea<br />

includeau în mare parte lucrări în limba latină, dar, de asemenea, şi opere scrise în limbile germană, maghiară,<br />

greacă şi slavă. Majoritatea acestor cărţi erau de natură religioasă - Biblia, cărţi de rugăciuni, psalmi şi imnuri<br />

religioase - dar, de asemenea, s-au păstrat opere ale autorilor antici, <strong>cu</strong> subiect medical sau ştiinţific. Cele mai<br />

răspîndite erau lucrările lui Filip Melancthon şi Martin Luther, iar <strong>din</strong>tre autorii antici de o popularitate deosebită<br />

se bu<strong>cu</strong>ra creaţia lui Cicero. 2 În acest mod, cele mai însemnate schimbări şi realizări ale <strong>cu</strong>lturii europene <strong>din</strong> perioada<br />

respectivă au devenit accesibile şi în oraşul Košice, care, <strong>din</strong> punct de vedere geografic, se afla la periferia<br />

<strong>cu</strong>lturii “vestice” <strong>din</strong> acea perioadă. Nivelul de dezvoltare <strong>cu</strong>lturală a oraşului a cres<strong>cu</strong>t în mod vădit pe par<strong>cu</strong>rsul<br />

secolului al XVI-lea şi cei mai importanţi catalizatori ai acestui proces au fost, bineînţeles, studenţii.<br />

În studiul de mai sus am încercat să demonstrăm că cetăţenii <strong>din</strong> oraşul Košice au reuşit <strong>cu</strong> succes să se încadreze<br />

în viaţa social-<strong>cu</strong>lturală a Europei în general, oraşul trecînd prin aceleaşi schimbări de or<strong>din</strong> <strong>cu</strong>ltural sau<br />

religious ca şi multe alte oraşe <strong>din</strong> teritoriile germane <strong>din</strong> perioada respectivă, în special cele afectate direct de<br />

provocările Reformei. Aceasta i-a reuşit în mare măsură graţie studiilor universitare ale cetăţenilor săi şi un rol<br />

foarte important l-a jucat universitatea <strong>din</strong> Wittenberg, devenită extrem de populară după instalarea Reformei în<br />

oraş. Tinerii intelectuali originari <strong>din</strong> Košice se întorceau, în mare majoritate, în oraşul sau regiunea de baştină,<br />

aducînd <strong>cu</strong> ei şi aplicînd în practică <strong>cu</strong>noştinţele şi ideile a<strong>cu</strong>mulate pe par<strong>cu</strong>rsul studiilor. De asemenea, aduceau<br />

<strong>cu</strong> ei cărţi, ale căror cantitate şi varietate creştea în permanenţă. Viaţa <strong>cu</strong>lturală şi nivelul de pregătire academică<br />

a lo<strong>cu</strong>itorilor <strong>din</strong> oraş a creş<strong>cu</strong>t de asemenea şi nu este deloc înîmplător faptul că această creştere are loc odată <strong>cu</strong><br />

intensificarea peregrinării academice a studenţilor <strong>din</strong> oraş la universitatea <strong>din</strong> Wittenberg.<br />

Ca anexă la acest studiu urmează lista studenţilor al căror oraş de origine a fost Košice sau care, într-un mod<br />

sau altul, au avut relaţii directe <strong>cu</strong> oraşul pe par<strong>cu</strong>rsul perioadei de aflare la universitatea <strong>din</strong> Wittenberg. Lista<br />

este organizată în or<strong>din</strong>e cronologică în funcţie de data înmatri<strong>cu</strong>lării sau, în cazul cînd aceasta nu poate fi stabilită<br />

<strong>cu</strong> precizie, de data primei atestări do<strong>cu</strong>mentare care confirmă prezenţa studentului respectiv la universitatea<br />

<strong>din</strong> Wittenberg. Fiecare înregistrare include numele studentului aşa <strong>cu</strong>m apare în registrul de înmatri<strong>cu</strong>lare sau în<br />

sursa respectivă, data înmatri<strong>cu</strong>lării, pre<strong>cu</strong>m şi alte universităţi la care a fost eventual înmatri<strong>cu</strong>lat.<br />

1. Gregorius de Belswitz, hungarus ad Caschoviam, data înmatri<strong>cu</strong>lării 5 august 1533;<br />

2. Gregorius Meltzerus, anul înmatri<strong>cu</strong>lării 1541;<br />

3. Johannes Allagij Ungarus nobilis, data înmatri<strong>cu</strong>lării 27 aprilie 1543;<br />

4. Christophorus Jain Cassoviensis ex Pannonia, data înmatri<strong>cu</strong>lării 22 februarie 1557 <strong>cu</strong> menţiunea: înregistrare<br />

pentru obţinerea titlului de bacalaureat;<br />

5. Alexander Kendj Ungarus, data înmatri<strong>cu</strong>lării 21 ianuarie 1558;<br />

6. Stephanus Tihany (Tehani), data înmatri<strong>cu</strong>lării 15 octombrie 1558;<br />

7. Stephanus Mustricius, data înmatri<strong>cu</strong>lării 15 octombrie 1558;<br />

8. Francis<strong>cu</strong>s Strigonienses Ungarus, data înmatri<strong>cu</strong>lării 30 aprilie 1559;<br />

9. Basilius Ziksay, data înmatri<strong>cu</strong>lării nu este <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă <strong>cu</strong> exactitate, probabil în jurul anului 1560;<br />

1 Pentru mai multe detalii <strong>cu</strong> privire la viaţa şi activitatea lui Bocacius vezi Glosíková, 1995, 32-34.<br />

2 Halaganum III/2, her. 2. Vezi de asemenea Monok, 1990.<br />

– –


10. Demetrius Miskolcj, data înmatri<strong>cu</strong>lării nu este <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă, probabil în jurul anului 1562;<br />

11. Grigorius Zykzaj, data înmatri<strong>cu</strong>lării nu este <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă, probabil în jurul anului 1562;<br />

12. Martinus Schacht, data înmatri<strong>cu</strong>lării nu este <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă, probabil în jurul anului 1563;<br />

13. Jacobus Melzer, anul înmatri<strong>cu</strong>lării 1566;<br />

14. Valentinus Ungarus Cassoviensis, data înmatri<strong>cu</strong>lării 9 august 1571; a studiat la universitatea <strong>din</strong> Frankfurt<br />

pe Oder înainte de anul 1571;<br />

15. Georgius Caesar Cassoviensis, data înmatri<strong>cu</strong>lării iunie 1573;<br />

16. Casparus Pilcius, data înmatri<strong>cu</strong>lării nu a putut fi stabilită <strong>cu</strong> precizie; a fost prezent la Wittenberg în anul<br />

1574;<br />

17. David Sigemundus Cassoviensis Ungarus, data înmatri<strong>cu</strong>lării nu este <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă; a fost înmatri<strong>cu</strong>lat la universitatea<br />

<strong>din</strong> Heidelberg în anul 1577 şi la universitatea <strong>din</strong> Tübingen în anul 1578;<br />

18. Georgius Buntzler Cassoviensis, data înmatri<strong>cu</strong>lării 28 aprilie 1586;<br />

19. Martinus Brechtelius Chaschoviensis, data înmatri<strong>cu</strong>lării iulie 1587;<br />

20. Antonius Than Cassoviensis, data înmatri<strong>cu</strong>lării 15 iulie 1594;<br />

21. Iohannes Maternus Cassoviensis Pannonius, data înmatri<strong>cu</strong>lării iunie 1600;<br />

22. Johannes Teubelius Cossoviensis Pannonius, data înmatri<strong>cu</strong>lării 28 mai 1606;<br />

23. Daniel Weinsperger Cassoviensis Hungarus, data înmatri<strong>cu</strong>lării 22 aprilie 1615; a fost înmatri<strong>cu</strong>lat la universitatea<br />

<strong>din</strong> Königsberg în anul 1630;<br />

24. Benedictus Bakay Cassoviensis Pannonius, data înmatri<strong>cu</strong>lării 2 octombrie 1615; a fost înmatri<strong>cu</strong>lat la<br />

universitatea <strong>din</strong> Leiden în anul 1624, apoi identificat la universitatea <strong>din</strong> Oxford în anul 1626 şi înmatri<strong>cu</strong>lat la<br />

universitatea <strong>din</strong> Basel în anul 1627;<br />

25. Christophorus Ledwisch, data înmatri<strong>cu</strong>lării nu este <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă, probabil în anul 1616;<br />

26. Daniel Widos Cassoviensis Ungarus, data înmatri<strong>cu</strong>lării 4 septembrie 1618; a fost înmatri<strong>cu</strong>lat la universitatea<br />

<strong>din</strong> Frankfurt pe Oder în anul 1618;<br />

27. Jonathan Thann Cassoviensis Hungarus, data înmatri<strong>cu</strong>lării 11 august 1623;<br />

28. Johannus Cottaj Cassovia Ungarus, data înmatri<strong>cu</strong>lării 19 iunie 1647;<br />

29. Casparus Hain Leutschoviensis Hungarus, data înmatri<strong>cu</strong>lării 3 iulie 1652;<br />

30. Melchior Roth Cassoviensis Hungarus, data înmatri<strong>cu</strong>lării 19 iunie 1660;<br />

Bibliografie<br />

Surse primare<br />

1. A wittenbergi egyetem magyarországi hallgatóinak névsora 1601-1812 (Lista numelor studenţilor <strong>din</strong> Ungaria la universitatea<br />

<strong>din</strong> Wittenberg 1601 – 1812). Ed. Miklós Asztalos. Budapesta: Sárkány-Nyomda Részvénytársaság, 1931;<br />

2. Album Academiae Vitebergensis: 1502-1602, 3 volume. Ed. Karl Eduard Förstemann, Otto Hartwig, şi Karl Gerhard.<br />

Aalen: Scientia Verlag, 1976;<br />

3. Album Academiae Vitebergensis, Jüngere Reihe, Teil 1 (1602-1660): Registerban. Ed. Bernhard Weissenborn. Magdeburg:<br />

Selbstverlag der Historischen Kommission, 1934;<br />

4. ‘Bursa Wittenbergensis oder Matri<strong>cu</strong>la Coetus Ungarici’ publicată de Géza Szabo în lucrarea sa Geschichte des ungarischen<br />

Coetus an der universität Wittenberg (Istoria comunităţii maghiare la universitatea <strong>din</strong> Wittenberg). Halle: Akademischer<br />

Verlag, 1941, p. 132-146.<br />

5. Die baccalaurei und magistri der Wittenberger philosophischen Fa<strong>cu</strong>ltät 1518-1537 und die ordentlichen Disputationen<br />

1536-1537. Ed. Julius Köstlin. Halle: Max Niemeyer, 1888.<br />

6. Wittenberger Or<strong>din</strong>iertenbuch. erster Band: 1537-1560. Zweiter Band: 1560-1572. Ed. Georg Buchwald. Leipzig: Verlag<br />

von Georg Wigand, 1894 şi 1895.<br />

Studii şi monografii<br />

1. Bucsay, Mihaly. Der Protestantismus in ungarn 1521-1978. ungarns Reformationskirchen in Geschichte und Gegenwart<br />

(Protestantismul în Ungaria 1521-1978. Bisericile reformate <strong>din</strong> Ungaria în perspectivă istorică şi modernă), 2 volume.<br />

Vienna, Köln, Graz: Böhlau, 1977-79;<br />

2. Fata, Marta. ungarn, das Reich der Stephanskrone, im Zeitalter der Reformation und Konfessionalisierung. Multiethnizi-<br />

– –


tät, Land und Konfession 1500 bis 1700 (Ungaria, regatul coroanei lui Ştefan, în perioada Reformei şi confesionalizării.<br />

Multietnicitate, teritorii şi confesiuni 1500 pînă în 1700). Ed. F. Brendle şi Anton Schindling, 2000.<br />

3. Fügedi, Erik. “Kaschau, eine osteuropäische Handelstadt” (Košice, un oraş comercial <strong>din</strong> Europa de est). Studia slavica<br />

Academiae Scientiarum Hungaricae ii (1956): 185-123.<br />

4. Glosíková, Vera. Handbuch der deutschsprachigen Schriftsteller aus dem Gebiet der Slowakei (17.-20. Jahrhundert) (Dicţionar<br />

al scriitorilor de limbă germană <strong>din</strong> teritoriile Slovaciei (secolele XVII-XX). Vienna: Verlag der ÖAW, 1995.<br />

5. Gössner, Andreas. Die Studenten an der universität Wittenberg: Studien zur Kulturgeschichte des studentischen Alltags<br />

und zum Stipendienwesen in der zweiten Hälfte des 16. Jahrhunderts (Studenţii de la universitatea <strong>din</strong> Wittenberg: studii <strong>cu</strong><br />

privire la istoria <strong>cu</strong>lturală a vieţii cotidiene a studenţilor şi la oferirea burselor în a doua jumătate a secolului al XVI-lea).<br />

Leipzig: Evangelische Verlagsanstalt, 2003;<br />

6. Granasztói, György. „Die Stadt Kaschau und ihre Bevölkerung in 16. Jahrhundert” (Oraşul Košice şi populaţia lui în secolul<br />

al XVI-lea). Historisch-demographische Mitteilungen 3 (1976): 146-169.<br />

7. Halaga, Ondrej R. “Vývoj jazykovo-národnostnej štruktúry Košíc” (Dezvoltarea structurii lingvistice şi naţionale a populaţiei<br />

<strong>din</strong> oraşul Košice). Historický časopis 30: 4 (1982): 588-604;<br />

8. Halaga, Ondrej R. Právný územný a populačný vývoj mesta Košíc (Dezvoltarea cadrului legal, teritorial şi a populaţiei <strong>din</strong><br />

oraşul Košice). Košice: Východoslovensko vydavateľstvo, 1967.<br />

9. Kemény, Lajos. A Reformáczió Kassán (Reforma la Košice). Košice: Bernovits G. Kö és Könyvnyomdája, 1891;<br />

10. Kramm, Heinrich. Wittenberg und das Auslandsdeutschtum in lichte älterer Hochschulschriften (Wittenberg şi studenţii<br />

străini de origine germană în lumina manuscriselor universitare). Leipzig: KRAUS Reprint, 1941;<br />

11. Kuzmík, Jozef. “Knižnice na Slovensku v 15. a 16. storoči” (Bibliotecile <strong>din</strong> Slovacia în secolele XV şi XVI). În Humanizmus<br />

a renesancia na Slovensku v 15. – 16. storočí (Umanismul şi Renaşterea în Slovacia în secolele XV şi XVI). Ed.<br />

Ľudovít Holotík şi Anton Vantuch, 416-435. Bratislava: Vydavateľstvo SAV, 1967.<br />

12. Lőcsei krónikája – Zipserische oder Leütschaverische Chronica … von Caspar Hain (Cronica <strong>din</strong> Levoča […] de Caspar<br />

Hain). Ed. Jeromos Bal, Jenő Förster şi Aurél Kaufmann. Levoča: Reiss Józs. T. Könyvnyomó Intézete, 1910-1913.<br />

13. Mannová, Elena, ed. A Concise History of Slovakia (O istorie concisă a Slovaciei). Bratislava: Historický ústav SAV,<br />

2000.<br />

14. Monok, István, ed. Kassa város olvasmányai 1562-1731 (Lecturi <strong>din</strong> oraşul Košice 1562 – 1731). Szeged: József Attila<br />

Tudományegyetem, 1990;<br />

15. Mrva, Ivan. “Územie Spiša a boj o uhorskú korunu medzi Fer<strong>din</strong>andom Habsburským a Jánom Zápoľským” (Regiunea<br />

Scepusiei şi lupta pentru coroana maghiară <strong>din</strong>tre Fer<strong>din</strong>and de Habsburg şi Johannes Zapolyiai). În Terra Scepusiensis:<br />

Stav bádania o dejinách Spiša (Terra Scepusiensis: starea de lucruri în domeniul cercetării istoriei <strong>din</strong> regiunea Scepusia).<br />

Ed. Ryszard Głádkiewicz şi Martin Homza, 535-543. Levoča şi Wrocław: Lúč vydavateľské družstvo Bratislava, 2003;<br />

16. Németh, István. “Archontology of Košice: 1500-1600” (Arhontologia oraşului Košice: 1500-1600). Anexă la lucrarea de<br />

doctorat, Eötvös Loránd University Budapest, 2001.<br />

17. Péter, Katalin. “Die Reformation in Ungarn” (Reforma în Ungaria). În european intellectual Trends and Hungary (Direcţii<br />

intelectuale europene şi Ungaria), ed. Ferenc Glatz, 39-52. Budapest: Institute of History of the Hungarian Academy of<br />

Sciences, 1990;<br />

18. Pukánszky, v. Béla. Geschichte des deutschen Schriftstums in ungarn (Istoria scrisului german în Ungaria). Münster:<br />

Aschendorffsche Verlagsbuchhandlung, 1931;<br />

19. Scheibe, Heinz. “Melancthons Bildungsprogramm” (Programul educaţional al lui Melancthon). În Lebenslehren und Weltenwürfe<br />

im Übergang vom Mittelalter zur neuzeit. Politik – Bildung – naturkunde – Theologie (Învăţături şi concepte la<br />

hotarul <strong>din</strong>tre Evul Mediu şi Epoca Modernă. Politică – învăţămînt – ştiinţe naturale – teologie), ed. Hartmut Boockmann,<br />

Bernd Moeller şi Karl Stackmann, 233-248. Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht, 1989;<br />

20. Spitz, Lewis W. “The Impact of the Reformation on the Universities” (Impactul Reformei asupra universităţilor). În University<br />

and Reformation: Lectures from the university of Copenhagen Symposium (Universitate şi Reformă: prelegeri de<br />

la simpozionul de la Universitatea <strong>din</strong> Copenhaga), ed. Leif Grane, 9-31. Leiden: E. J. Brill, 1981;<br />

21. Szabó, Geza. Geschichte des ungarischen Coetus an der universität Wittenberg (Istoria comunităţii maghiare la universitatea<br />

<strong>din</strong> Wittenberg). Halle: Akademischer Verlag, 1941.<br />

– –


Zusammenfassung<br />

die Wirkung der universität Wittenberg auf die geistige entwicklung der stadtbevölkerung in osteuropa<br />

zur reformationszeit: das Beispiel der stadt Kaschau<br />

Dieser Artikel beschäftigt sich mit dem Studium von Einwohnern der damals zum Norden des ungarischen<br />

Königreiches gehörenden Stadt Kaschau (Kassa), - dem heute in der Ostslowakei gelegenen Košice -, an der<br />

Universität von Wittenberg von Beginn des 16. (Gründung der Universität) bis Mitte des 17. Jahrhunderts (Ende<br />

der Reformation in der Stadt Košice). Nach einer kurzen Einführung zu dem historischen, soziologischen und<br />

religiösen Kontext der Universitätsgründung und ihrem Funktionieren, gebe ich einen kurzen Überblick über<br />

die Entwicklung der Stadt Kaschau vor und während des untersuchten Zeitraumes. Dem folgt die Analyse einer<br />

Reihe von Aspekten zum vorliegenden Fall des Auslandsstudiums der Kaschauer, worunter Matrikulationserhebungen<br />

und ihre Veränderungen über die Zeit, die Darstellung der in Wittenberg matrikulierten Gaststudenten,<br />

Studieninhalte, und Finanzierung des Studiums fallen; dazu zählen ebenso die Reisebe<strong>din</strong>gungen und der weitere<br />

Verlauf der Lebenswege der Graduierten. Für das Ziel dieser Untersuchung bedeutend ist auch eine Beschreibung<br />

der Rolle von Persönlichkeiten wie Luther und Melancthon für die Entwicklung der Universitäten und weiterführenden<br />

Schulen für die Zeit der Reformation. Die Forschung zu diesem Thema sieht ihre Hauptaufgabe darin,<br />

aufgrund einer Zahl von unveröffentlichten Quellen der Stadt Košice die Wechselbeziehung zwischen der Stadt,<br />

den Einwohnern und ihren Studenten zu erhellen, die damals in Wittenberg gelernt haben. Es geht um die Frage,<br />

welchen kulturellen, akademischen, sozialen und religiösen Einfluss die Rückkehr der ehemaligen Studenten als<br />

Universitätsgelehrte auf die Entwicklung der Stadt gehabt hat.<br />

– 100 –


Fig. 1: Universităţile germane existente sau fondate în secolele XVI şi XVII, inclusiv anul fondării. Sursă: Kondrad<br />

Krause. Alma mater Lipsiensis: Geschichte der universität Leipzig von 1409 bis zur Gegenwart (Alma mater<br />

Lipsiensis: Istoria Universităţii <strong>din</strong> Leipzig <strong>din</strong> anul 1409 pînă în prezent). Leipzig: Universitätsverlag, 2003,<br />

p. 166.<br />

Fig. : Nordul regatului maghiar la începutul secolului XVI. Colecţie privată.<br />

– 101 –<br />

© iulia CAPROş, 2008


transılvanıa, moldova Şı Ţara romÂnească În polıtıca europeı est-centrale<br />

(a ıı jumătate a sec. Xvıı )<br />

– 10 –<br />

lilia POGOlşA,<br />

u.P.S „ion Creangă”<br />

Coordonatele geopolitice pe care au evoluat raporturile internaţionale ale ţărilor române în de<strong>cu</strong>rsul celei de a<br />

doua jumătăţi a secolului al XVII-lea au fost, în linii generale, similare <strong>cu</strong> cele <strong>din</strong> perioada anterioara, rezultate<br />

<strong>din</strong>tr-un îndelungat proces istoric. Formele concrete de materializare a acestora, ca şi mijloacele şi căile prin care<br />

au fost realizate sau, cel puţin, s-a încercat înfăptuirea unor planuri politice ce au aparţinut conducătorilor marilor<br />

puteri vecine, ori celor care s-au aflat, chiar şi episodic, în fruntea ţărilor române, s-au deosebit, uneori radical<br />

de cele utilizate până atunci. Cauza diferenţierilor amintite trebuie căutată în noua ierarhizare a priorităţilor de<br />

politică externă operată în cabinetele unora <strong>din</strong>tre puterile menţionate.<br />

Încheierea păcilor westphalice, în luna octombrie 1648 1 , nu a deschis perspectiva clarificării situaţiei internaţionale<br />

de pe continent. Din contra, contradicţiile <strong>din</strong>tre marile puteri au rămas la fel de virulente. În plus, au<br />

apărut elemente noi care aveau să imprime o altă configuraţie raportului de forţe <strong>din</strong> Europa Est-Centrală care,<br />

la rândul lor, s-au reper<strong>cu</strong>tat, într-un timp s<strong>cu</strong>rt, şi asupra situaţiei internaţionale a Transilvaniei, Moldovei şi a<br />

Ţării Româneşti. Este vorba, în primul rând, de faptul că, în nordul Germaniei a început să se contureze o nouă<br />

forţă politico-militară, şi anume Brandenburg-Prusia 2 . Tot ca o consecinţa a păcilor westphalice a fost considerat<br />

şi noul război suedo-polon, <strong>din</strong> anii 1655-1660 3 . Agresiunea suedeză împotriva Poloniei a fost în strânsă legătură<br />

şi <strong>cu</strong> războiul polono-rus, aflat în <strong>cu</strong>rs de desfăşurare <strong>din</strong> anul 1654, pre<strong>cu</strong>m şi <strong>cu</strong> succesele înregistrate iniţial de<br />

armatele ruse.<br />

Momentul declanşării de către suedezi a ostilităţilor a fost ales şi în funcţie de un alt considerent, şi anume, cel<br />

al situaţiei politice care exista atunci în Lituania. Pentru ca cel mai puternic magnat, Janusz Radznvill, conducătorul<br />

dizidenţilor lituanieni, devenit mare hatman al Lituaniei, începând <strong>din</strong> luna iunie 1654, promova de multă<br />

vreme, îndeosebi <strong>din</strong> motive religioase, o politică opoziţionistă faţă de puterea centrală 4 .<br />

Poziţia internaţională a Republicii Nobiliare Polone a continuat să se deterioreze şi ca urmare a unui alt fenomen,<br />

derivat tot <strong>din</strong> rezultatele păcilor westphalice. El s-a concretizat, între altele, şi prin înăsprirea contradicţiilor<br />

de interese <strong>din</strong>tre Imperiul Habsburgic şi Franţa. Neputâdu-şi realiza obiectivele politice în apusul Europei, <strong>din</strong><br />

cauza opoziţiei viguroase a Franţei, Casa de Austria a relansat ofensiva diplomatică câtre răsăritul continentului.<br />

Cea <strong>din</strong>tâi vizată a fost Polonia, tocmai <strong>cu</strong> scopul de a-şi realiza vechiul său obiectiv, şi anume cel al dobândirii<br />

tronului polon, pe seama unuia <strong>din</strong> membrii săi. Aliatul pe care l-a considerat a fi cel mai apt să-i înlesnească<br />

realizarea planurilor sale a fost Rusia, vechea adversară a Poloniei.<br />

Un alt moment de referinţă în evoluţia situaţiei politice <strong>din</strong> Europa Est-Centrală îl constituie încheierea păcii<br />

de la Oliva, la 3 mai 1660, care punea capăt celui de al doilea Război Nordic <strong>din</strong>tre Polonia şi Suedia, declanşat în<br />

anul 1655. In primul an al războiului <strong>cu</strong> Suedia, Polonia a fost angrenată şi în cel <strong>cu</strong> Rusia, izbucnit în anul 1654,<br />

cauzat de intervenţia acesteia <strong>din</strong> urmă în conflictul polono-cazac. Invazia suedeză în Polonia constituia, însă, în<br />

acelaşi timp, un pericol deosebit de grav şi pentru se<strong>cu</strong>ritatea graniţelor nord-vestice ale statului rus. Acest argument<br />

a fost suficient de puternic pentru a-i determina pe cei doi combatanţi să-şi revizuiască poziţiile unul faţă<br />

de celălalt şi să încheie un armistiţiu, semnat la Vilno, la 3 septembrie 1656. Obiectivul lui esenţial îl constituia,<br />

deci, crearea posibilităţii de a se opune în comun pericolului reprezentat de recrudescenţa expansiunii suedeze<br />

în bazinul Mării Baltice. Reconcilierea polono-rusă, fiind determinată, în exclusivitate, de necesitatea amintită, a<br />

dăinuit doar atât timp, cât a persistat ameninţarea suedeză. Aceasta, odată dispărută, a fost succedată de reactivarea<br />

ireductibilei contradicţii de interese <strong>din</strong>tre Polonia şi Rusia, întruchipată, îndeosebi, de spinoasa problemă a<br />

stăpânirii Ucrainei 5 . Ea a constituit, deci, unul <strong>din</strong> motivele pentru care Rusia nu a participat la tratativele de pace<br />

1 TAHSIN 1979, 143.<br />

2 ASHLEY 1983, 176.<br />

3 GORSKI 1985, 584-585.<br />

4 Ibidem, 580.<br />

5 Historia dyplomacji polskiey, polskiey, II, 1982, 170-171.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 102-104


de la Oliva, ci a încheiat separat pacea <strong>cu</strong> Suedia, la Kardis, în anul 1661. Procedând astfel, ea renunţa, cel puţin<br />

temporar, la vechiul său obiectiv vizând ieşirea la Marea Baltică, pentru a-şi concentra, în schimb, eforturile în<br />

vederea realizării altora, şi anume încorporarea în graniţele ei a teritoriilor <strong>cu</strong> populaţie majoritar rusă aflate în<br />

componenţa Republicii Nobiliare Polone, adică Ucraina şi Bielorusia, şi declanşarea ofensivei împotriva Imperiului<br />

Otoman şi a Hanatului Crimeii, în scopul dobândirii accesului la Marea Neagra1 .<br />

Aşadar, ascensiunea treptată a Rusiei la rangul de mare putere europeană şi revigorarea puterii otomane, pe de<br />

o parte, sensibila diminuare a poziţiei internaţionale a Poloniei şi ascendentul dobândit de Suedia în nord-estul<br />

Europei, ca şi profilarea în nord-vestul ei a unei noi puteri – Brandenburg-Prusia, pe de altă parte, a imprimat un<br />

nou <strong>cu</strong>rs raporturilor internaţionale <strong>din</strong> Europa Est-Centrală în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Cea mai<br />

importantă consecinţă a acelui fenomen a fost constituirea unei noi coaliţii antiotomane – Liga Sfântă – ai cărei<br />

beneficiari direcţi şi cei mai importanţi aveau să fie Imperiul Habsburgic şi Rusia. Ce-i drept, cea de a doua a <strong>cu</strong>les<br />

roadele loviturii date de Polonia puterii otomane sub zidurile Vienei, în anul 1683, abia la începutul secolului al<br />

XVIII-lea. Dar, asedierea capitalei imperiale de armatele sultanului marca un alt moment de cotitură <strong>din</strong> istoria<br />

raporturilor politice <strong>din</strong> această zona a continentului care şi-a pus amprenta şi pe evoluţia ulterioara a statutului<br />

politico-juridic al ţărilor române.<br />

Totuşi, în pofida gravelor contradicţii care le caracterizau raporturile bilaterale, Imperiul Habsburgic, Polonia<br />

şi Rusia au continuat să rămână, şi în <strong>cu</strong>rsul celei de a doua jumătăţi a secolului al XVII-lea, puterile care aveau<br />

interese comune faţă de Imperiul Otoman. Acest fapt nu era nici pe departe suficient pentru stabilizarea şi consolidarea<br />

situaţiei internaţionale a ţărilor române.<br />

Ca urmare, raporturile internaţionale ale ţărilor române, în general, cele româno-polone, în special, s-au desfăşurat<br />

şi au fost influenţate şi de cadrul nou creat de ascensiunea Rusiei şi de revigorarea temporară a forţei otomane.<br />

Orientarea unora <strong>din</strong>tre conducătorii politici ai românilor către Rusia s-a datorat, totuşi, nu numai incapacităţii<br />

reale a Poloniei, evidenţiată treptat, în de<strong>cu</strong>rsul perioadei luate în dis<strong>cu</strong>ţie, de a mai constitui un sprijin împotriva<br />

puterii otomane, ci şi de „conjugarea năzuinţelor româneşti <strong>din</strong>totdeauna către recâştigarea independenţei <strong>cu</strong> propaganda<br />

panortodoxă, «eliberatoare» desfăşurată de Rusia încă <strong>din</strong> acea vreme” 2 . Cu toate acestea, <strong>Moldova</strong> şi<br />

Ţara Românească au evitat, până către sfârşitul secolului, iar în ceea ce o priveşte pe cea <strong>din</strong> urmă, chiar un timp şi<br />

după acea dată, să treacă definitiv de partea Rusiei, deoarece nici aceasta nu se grăbea să declanşeze conflictul armat,<br />

nemijlocit <strong>cu</strong> Imperiul Otoman. Amintitele elemente ale noii conjuncturi politice est-europene au constituit,<br />

tot atâtea cauze care au determinat, chiar şi în condiţiile existenţei unor evidente deosebiri de orientare a politicii<br />

lor externe, afirmarea, <strong>cu</strong> o pregnantă deosebită, a coaliţiei <strong>din</strong>tre Transilvania, Ţara Românească şi <strong>Moldova</strong>, „ca<br />

singura posibilitate de apărare împotriva forţei otomane aflată atunci într-un rapid proces de revitalizare” 3 . S-a<br />

produs, aşadar, o nouă reactivare a unităţii politice de acţiune a ţârilor române, ce presupune capacitatea acestora<br />

de a acţiona în mod unitar, <strong>din</strong> impulsuri interne sau externe, la nivel de conducere politică, în vederea realizării<br />

unor obiective de natură politico-strategică sau politico-<strong>din</strong>astică. In cazul dat, ea s-a evidenţiat, în aceşti parametri,<br />

având ca obiectiv final sustragerea lor de sub dominaţia Porţii Otomane, îndeosebi în perioada 1648-1660, şi<br />

a fost puternic marcată de evenimentele politice şi militare determinate de răscoala antipolonă a cazacilor zaporojeni,<br />

de sub conducerea lui Bogdan Hmelnicki, izbucnită în anul 1648 – dată care marchează şi încheierea păcilor<br />

westphalice.<br />

Odată <strong>cu</strong> internaţionalizarea problemei ucrainene, ţările române, îndeosebi <strong>Moldova</strong>, au redevenit unul <strong>din</strong><br />

termenii e<strong>cu</strong>aţiei politice <strong>cu</strong> ajutorul căreia marile puteri ale vremii urmăreau rezolvarea aceleişi vechi probleme<br />

a preponderenţei politice în Europa Est-Centrală. Această „calitate”, ca şi altele, le-a fost impusă, în primul rând,<br />

de statutul lor politico-juridic, în speţă, de natura raporturilor pe care le aveau <strong>cu</strong> Imperiul Otoman. Ca urmare, la<br />

fel <strong>cu</strong>m s-a întâmplat şi în alte perioade de criză pentru sistemul politic otoman la nordul Dunării, Poarta a fă<strong>cu</strong>t<br />

apel la verificatul mijloc al menţinerii şi consolidării unităţii politice de acţiune a spaţiului carpato-danubian, sub<br />

controlul său şi subordonată, în exclusivitate, intereselor sale de la Dunărea de Jos.<br />

Realizarea acelei unităţi politice de acţiune, <strong>din</strong> iniţiativa exclusivă a factorilor politici <strong>din</strong> spaţiul carpatodanubian<br />

şi vizând înlăturarea prezenţei otomane la nord de Dunăre, a fost considerată, <strong>cu</strong>m era şi firesc, o grava<br />

1 ZBIGNIEV 1974, 177.<br />

2 TAHSIN 1979, 152.<br />

3 Ibidem, 580.<br />

– 10 –


ameninţare la adresa poziţiilor Imperiului Otoman în Europa Centrală. De aceea, marele vizir K. Mehmed cât şi<br />

succesorii săi, s-au străduit, şi au reuşit, nu numai să o desfacă, ci să o şi înlo<strong>cu</strong>iască <strong>cu</strong> o alta, ce a fost creată<br />

succesiv, în unele etape ale perioadei analizate, dar <strong>din</strong> iniţiativa şi în interesul exclusiv al Porţii Otomane. În<br />

conjunctura politică, configurată de evenimentele politice şi militare care s-au desfăşurat după anul 1660, au fost<br />

revigorate, însă, şi vechile formule ale suzeranităţii protectoare, restrictive sau colective, prin care se urmărea<br />

fixarea statutului politico-juridic al ţărilor <strong>din</strong> spaţiul carpato-danubian.<br />

Eşe<strong>cu</strong>l deosebit de grav înregistrat de armatele otomane sub zidurile Vienei, ale cărui proporţii militare erau<br />

fără precedent, cel puţin în istoria războaielor purtate până atunci de otomani în Europa, avea să aibă consecinţe<br />

de aceeaşi amploare şi pe plan geopolitic în Europa Est-Centrală.<br />

Avansul tot mai categoric al Habsburgilor către gurile Dunării a determinat Polonia să supraliciteze „drepturile”<br />

sale „istorice” asupra Moldovei şi a Ţării Româneşti, ceea ce nu a fă<strong>cu</strong>t altceva decât să exacerbeze adversitatea<br />

ce i-o nutreau Imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman. Polonia se afla, deja, într-un grad avansat al decăderii<br />

sale politice şi militare, fapt ce o lipsea de mijlo<strong>cu</strong>l esenţial pentru impunerea lor. Mai mult decât atât, decăderea<br />

manifestă a Republicii Nobiliare Polone <strong>din</strong> rangul de mare putere europeană a avut drept consecinţă directă şi deteriorarea,<br />

la fel de vădită, a statutului politico-juridic al spaţiului carpato-danubian. Deoarece, pe lingă înlesnirea<br />

anexării Transilvaniei la Imperiul Habsburgic, fenomenul în dis<strong>cu</strong>ţie a constituit una <strong>din</strong> motivaţiile exterioare ale<br />

introducerii regimului turco-fanariot în <strong>Moldova</strong> şi în Ţara Românească. Anul 1711 rămâne, însă, data de referinţă<br />

pentru începutul aplicării, şi de jure a regimului politic fanariot în <strong>Moldova</strong> şi în Ţara Românească. Dată, ce a<br />

deschis o nouă etapă a istoriei raporturilor internaţionale care s-au desfăşurat pe coordonate geopolitice <strong>cu</strong> totul<br />

deosebite de cele pe care au evoluat în perioada 1648 – 1711.<br />

summarY<br />

As a result of the long historical process, geopolitical borders, in which were developed the international<br />

reports of the Transilvania, <strong>Moldova</strong> and Valahia in course of the II part of the XVII-th century, are similar to<br />

those of the previous period. The concrete forms of its materialization, the means through which it was realized,<br />

political plans, that were elaborated, belonged to leaders of great neighbourhood power, or those who were for a<br />

long time or episodic in the head of the romanian country, differed quite a lot from those, that were utilized in that<br />

epoque. The cause of the recalled above differences should be seeked in a new hierarchy of priorities of external<br />

politics, managed in offices of the mentioned powers.<br />

The endorcement of the westphalic treaties in October, 1648, didn’t give any prospect of clarifying the international<br />

situation on the continent. On the contrary, contradictions of great powers remained as virulent, as they<br />

were. In addition, new elements appeared, that had to impose another configuration to the reports and had its consequances<br />

on the international situation of the Transilvania, <strong>Moldova</strong> and Valahia in a very short period of time.<br />

Bibliografie<br />

ASHLEY M. 1983, Das Zeitalter des Barock. europa zwischen 1598 und 1715, München, p. 176.<br />

GORSKI K.1985, Polsca wobec wyniki wojni trzydziestoletniej, Lvov, p. 584-585.<br />

Historia dyplomacji polskiej. Vol. II, 1572-1795. 1982,Varşava, p. 170-171.<br />

TAHSIN G. 1979, Ţările române în contextul politic internaţional, Bu<strong>cu</strong>reşti, p. 150.<br />

ZBIGNIEV V. 1974, Relations in eastern europe 1660-1681, Varşava, p. 258.<br />

– 10 –<br />

© lilia POGOlşA, 2008


Grecıı În comerŢul <strong>cu</strong> ımperıul otoman (sec. Xvı-Xvııı)<br />

– 10 –<br />

Galina BUCUCi,<br />

UPS “Ion Creangă”<br />

Prezenţa unui numeros grup de alogeni greci pe teritoriul statelor medievale româneşti, începând <strong>cu</strong> a doua<br />

jumătate a secolului al XVII-lea, se impune ca o realitate ce nu mai necesită lămuriri suplimentare. Dând dovadă<br />

de o mobilitate socioeconomică remarcabilă, numeroşi greci (în special), negustori sosiţi în spaţiul nord-dunărean<br />

prin diferite căi şi diverse motive, vor reuşi în s<strong>cu</strong>rt timp să a<strong>cu</strong>muleze averi, să achiziţioneze numeroase<br />

proprietăţi funciare şi, în anumite cazuri, să o<strong>cu</strong>pe importante funcţii în divanul ţării, îmbinând în mod inteligent<br />

avantajele materiale rezultate <strong>din</strong> activitatea negustorească <strong>cu</strong> o politică matrimonială bine orientată. Reacţia<br />

boierimii autohtone, simţindu-se ameninţată de noii con<strong>cu</strong>renţi, nu se va lăsa aşteptată mult timp, dacă avem în<br />

vedere restricţiile impuse, elementului grec printr-o serie de acte emise de „sfatul ţării” în frunte <strong>cu</strong> domnul, <strong>cu</strong>m<br />

ar fi cel <strong>din</strong> 15 iulie sau cel <strong>din</strong> 9 decembrie 1669 1 .<br />

Ajunşi la o anumită proprietate economică, îndeosebi prin negoţ şi cămătărie, grecii constantinopolitani obţin<br />

funcţii administrative importante în Imperiul Otoman, aducătoare de venituri, <strong>cu</strong>m ar fi arendaşi ai vămilor şi ai<br />

salinelor etc 2 . Astfel, cretanii, dar nu <strong>din</strong> speţa lui Despot, ci <strong>din</strong> aceea care erau mai mult latini, chiar daca îşi<br />

păstrau cre<strong>din</strong>ţa grecească, îşi realizau vinurile prin intermediul Chiliei în Polonia 3<br />

Dacă până în secolul al XVI-lea <strong>Moldova</strong> a beneficiat de libertatea comerţului, începând <strong>din</strong> a doua jumătate a<br />

acestui secol se constată o subordonare economică tot mai accentuată a ţării intereselor Imperiului Otoman. Orientarea<br />

comerţului moldovean spre Constantinopol este în general bine surprinsă de contemporani. Anual, luau<br />

drumul capitalei otomane peste 60.000 de oi 4 . Această cifră, prezentată de Dimitrie Cantemir, este, în realitate,<br />

inferioară datelor conţinute de do<strong>cu</strong>mentele interne, cronicile turceşti şi descrierile călătorilor străini. Exportul<br />

cailor era, în anumite momente, interzis, turcii având mare nevoie de ei în campaniile militare.<br />

În timp de pace, populaţia Moldovei trebuia să se îngrijească de găzduirea solilor turci sau a altor demnitari<br />

străini în drum spre Constantinopol, să le pună la dispoziţie cai de olac, căruţe pentru transportul bagajelor şi<br />

alimente, în special carne şi brânzeturi pentru hrana întregii suite 5 . De multe ori, <strong>cu</strong> sau fără hotărârea sultanului,<br />

rămâneau în ţară, pe timp de mai multe luni, mii de turci 6 , tătari 7 şi polonezi 8 . În timpul războaielor purtate de oştile<br />

otomane în vecinătatea teritoriilor româneşti, domnii moldoveni aveau numeroase obligaţii, trebuind să susţină<br />

material desfăşurarea operaţiunilor militare. <strong>Moldova</strong>, potrivit informaţiilor cronicarilor, verificate de altfel şi de<br />

do<strong>cu</strong>mentele şi cronicile turceşti, trebuia să ofere în timpul cel mai s<strong>cu</strong>rt: cai 9 , boi 10 , bivoli 11 , care pentru transportul<br />

proviziilor şi tunurilor 12 , nutreţ 13 , cantităţi mari de carne şi unt 14 , turme de oi 15 şi cirezi de boi 16 , pentru raţiile de hrană<br />

1 PIPPIDI 1970, 217-228.<br />

2 CICANCI 2000, 199.<br />

3 IORGA 1998, 173.<br />

4 CANTEMIR 1973, 115.<br />

5 IORGA 1904.<br />

6 Construindu-şi colibe pe văi, în lo<strong>cu</strong>rile în care stăteau, nu rămânea nime nice <strong>cu</strong> bou, nice <strong>cu</strong> vacă, nice <strong>cu</strong> stup, nice <strong>cu</strong> fâneţe, nice <strong>cu</strong><br />

pîne, că călca ţarinile <strong>cu</strong> cai săi, ce-i lăsase slobozi neînpedecaţi” (COSTIN 1976, 297); vezi şi NECULCE 1975, 44).<br />

7 “Iernarea tătarilor” însemna, în realitate, devastarea ţării, căci: “tătarii sînt lupi apucători de pradă, robes<strong>cu</strong>, bat şi căznes<strong>cu</strong><br />

pe creştini… Şi tătarii nu mînca ca joimirii, ce mînca gospodarii, ce mînca tot carne de vacă şi de oi, de nu pute să-i biruiască<br />

<strong>cu</strong> hrana, pe dânşii şi pe caii lor” (NECULCE, 1975, 53).<br />

8 La 1709, Nicolae vodă Mavrocordat, întrucât nu a putut să ofere unui număr de 3000 de poloni şi lipcani “o sumă de bani sau o mie de<br />

vaci” pentru hrană, aceştia au rămas vara şi toamna în ţinutul Cârligătura, pricinuind mari pagube lo<strong>cu</strong>itorilor (CRONICA GHICULES-<br />

TILOR, 100).<br />

9 CRONICA GHICULESTILOR, 219 şi 492; COSTIN 1976, 345; CANTEMIR 1973, 273.<br />

10 NECULCE, 1975, 307 şi 317; CRONICA GHICULEŞTILOR, 492.<br />

11 NECULCE, 1975, 41 şi 128.<br />

12 ibidem, p. 307 şi 316; COSTIN, 1976, 345<br />

13 NECULCE, 41, 297, 307 şi 316.<br />

14 Ibidem, p. 41.<br />

15 Ibidem.<br />

16 Ibidem, 41 şi 307.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 105-109


ale oştirii. Oameni special orânduiţi <strong>din</strong> rândul boierilor, aflaţi în slujba domnului aveau sarcina să supravegheze<br />

organizarea conacelor <strong>cu</strong> toate cele necesare, în cantităţi îndestulătoare, luând <strong>cu</strong> forţa, la nevoie, de la lo<strong>cu</strong>itori,<br />

vite, cereale şi nutreţuri, pe un preţ mic1 . Prin satele aflate în drumul oştirii, când se întâmpla ca otomanii să ierneze<br />

în ţară, lo<strong>cu</strong>itorii erau dislocaţi în alte zone2 . Furniturile în animale, faţă de Poarta otomană, în timp de pace,<br />

dar mai <strong>cu</strong> seamă în vreme de război, apăsau greu asupra stării economice a diferitelor categorii de contribuabili.<br />

Dar, în afară de furnituri, trebuiau plătite, desigur, tributul şi alte obligaţii în bani. Aceste cantităţi de numerar<br />

proveneau în bună parte <strong>din</strong> valorificarea pe piaţă a efectivelor de animale, a produselor <strong>din</strong> carne, lapte şi piei.<br />

Pe lângă negustori local, la activitatea de comerţ mai luau parte şi negustorii străini, în special greci şi turci,<br />

apoi lioveni, ruteni, armeni, evrei3 . În afara negustorilor propriu-zişi şi ai unora <strong>din</strong>tre meşteşugarii antrenaţi în<br />

economia de schimb, îşi desfăşurau activitatea de comerţ şi unii <strong>din</strong>tre reprezentanţii marii boierimi sau ai clerului<br />

<strong>din</strong> mănăstiri, pentru care activitatea de schimb constituia mai mult un mijloc de completare a veniturilor.<br />

Cronicarii oferă puţine informaţii despre nivelul cantitativ şi calitativ al comerţului intern. Ei amintesc în interiorul<br />

ţării o serie de târguri de boi4 , iar la graniţă iarmaroace, unde erau vândute efective mari de animale. În<br />

vremea celei de-a treia domnii a lui Mihai Racoviţă, otomanii, prin abuz, au administrat timp de aproape un an ţinutul<br />

Cernăuţi, obţinând sume mari de bani <strong>din</strong> taxele pe vânzarea vitelor5 . Deşi piaţa internă era slab dezvoltată6 ,<br />

împinşi de nevoi, ţăranii vindeau o parte <strong>din</strong> animale pentru a-şi putea plăti datoriile către vistieria domnească7 .<br />

Uneori, când surveneau calamităţi naturale sau prădăciuni, ţăranii nu reuşeau să-şi plătească birurile şi pentru a<br />

scăpa de presiunile şi silniciile dregătorilor fugeau, lăsând aşezările pustii8 . Pentru a putea face faţă lipsei de numerar,<br />

domnii sileau atunci pe boierii mari să le acorde „împrumute”.<br />

Comerţul intern fiind relativ restrâns, majoritatea animalelor erau valorificate pe piaţa externă, <strong>cu</strong> care ocazie<br />

se realizau sume însemnate de bani. Extinderea continuă a cererilor otomane a schimbat direcţia principală a comerţului<br />

spre Constantinopol. În anumite momente, cerealele, oile şi caii erau prohibite la export. Comerţul extern<br />

a încăput pe mâna gelepilor turci, evrei, armeni şi greci, care şi-au însuşit „tot comerţul Moldovei, ducând obişnuit<br />

la Constantinopol şi în alte oraşe turme şi cirezi întregi de oi şi de vite <strong>cu</strong>mpărate pe un preţ mic în <strong>Moldova</strong> şi<br />

vânzându-le acolo de două sau de trei ori mai s<strong>cu</strong>mp” 9 . După satisfacerea trebuinţelor turceşti, animalele rămase<br />

disponibile puteau fi exportate în Transilvania, Ungaria, Polonia, Rusia şi în alte ţări. Sumele cele mai mari de<br />

bani erau obţinute <strong>din</strong> comerţul <strong>cu</strong> boi şi cai10 . În timpul conflictelor militare <strong>cu</strong> polonezii, Despot Vodă făgăduia<br />

lui Dimitrie Wisniewiecki “1000 de cai şi câteva mii de boi, numai să facă pace şi să se întoarcă înapoi” 11 . Cu<br />

ocazia diferitelor campanii militare, boieri deţinători de turme sau negustori specializaţi însoţeau oştirile, vânzând<br />

vite pentru tainul soldaţilor12 . În timpul campaniei de la Prut, <strong>din</strong> vara anului 1711, cât şi <strong>cu</strong> alte prilejuri, mişunau<br />

prin sate oameni care <strong>cu</strong>mpărau vite pentru trebuinţele oştirii13 . Uneori, cămătari interesaţi să pro<strong>cu</strong>re produse animaliere<br />

pentru a le desface, ulterior, pe piaţă, împrumutau unor dregători anumite sume de bani, punând condiţia<br />

ca dobânda să le fie achitată în produse: carne sau brânzeturi14 .<br />

La fel ca şi cronicarii moldoveni, călătorii străini au constatat că o bună parte <strong>din</strong> veniturile vistieriei domneşti<br />

1 Ibidem, 41 şi 316-317.<br />

2 CRONICA GHICULEŞTILOR, 389.<br />

3 ISTORIA ROMÂNILOR 2003, 461.<br />

4 Cu prilejul expediţiei otomane la Cameniţa, sultanul, făcând o vizită la Iaşi, “s-au suitu prin târgul boilor” (NECULCE, 41).<br />

5 Autorităţile otomane au orânduit vameşi proprii, care, “au luat numai de la vama cailor şi boilor zece mii de lei, deoarece erau mulţi boi<br />

şi cai de vânzare” (CRONICA GHICULEŞTILOR, 229).<br />

6 NECULCE, 66.<br />

7 CANTEMIR, 117.<br />

8 În asemenea cazuri, preţurile la vite, unt şi brânzeturi sporeau foarte mult, totuşi ele erau inferioare celor existente la Constantinopol şi în<br />

ţările vecine (NECULCE, 77).<br />

9 CANTEMIR, 297. Neguţătorii străini însoţeau dăbilarii prin sate, achiziţionând la preţuri mici vite de la ţărani; “nu îmbla numai dăbilarii<br />

singuri, ce şi turci trimetea de îmbla pren ţară <strong>cu</strong> dăbilarii, de nu-şi era bieţii ţărani volnici <strong>cu</strong> nimica”. Această practică a fă<strong>cu</strong>t ca în timpul<br />

lui Aron Tiranul, creditorii săi turci să devină o pacoste pentru ţară (COSTIN, 253-254).<br />

10 Anual, luau drumul Poloniei, circa 40.000 de boi (CANTEMIR, 115); vezi şi COSTIN, 119-120.<br />

11 URECHE 1976, 135.<br />

12 În timpul expediţiei de <strong>cu</strong>cerire a Cameniţei “era mare bişug în ţară de toate şi duce oamenii la urdie de vinde fără nice o<br />

frică ialoviţă, unt… cine ce ave de s-împlusă oamenii de bani” (INECULCE, 42); vezi şi COSTIN, 264.<br />

13 Domnul ar fi primit <strong>cu</strong> acest prilej “vreo treizeci pungi bani să trimită în ţară să <strong>cu</strong>mpere vite câte patru lei vita, să fie de treaba oştii”. Cu<br />

această sumă de bani se puteau <strong>cu</strong>mpăra circa 3600 vite (NECULCE, 197).<br />

14 CRONICA GHICULEŞTILOR, 673.<br />

– 10 –


proveneau <strong>din</strong> dările pe vite 1 şi <strong>din</strong> taxele vamale de la târguri şi iarmaroace 2 . În viziunea lui Niccolò Barsi, lo<strong>cu</strong>itorii<br />

ţării erau obligaţi faţă de domnie <strong>cu</strong> zeciuiala <strong>din</strong> toate animalele 3 .<br />

În majoritatea cazurilor, străinii care s-au perindat prin <strong>Moldova</strong> au fă<strong>cu</strong>t o strânsă legătură între bogăţia şeptelului<br />

şi structura comerţului exterior al ţării. Dacă oile şi caii erau mărfuri uneori prohibite la export 4 , în schimb<br />

comerţul <strong>cu</strong> boi şi, mai ales cel <strong>cu</strong> porci, era liber. Dar, chiar în aceste condiţii restrictive existau posibilităţi de<br />

practicare a unui semnificativ comerţ extern <strong>cu</strong> vite. Numai în momentele de calamitate sau de distrugeri pricinuite<br />

de războaie şi invazii, comerţul extern stagna, trebuind să răspundă, <strong>cu</strong> precădere, necesităţilor interne şi<br />

solicitărilor venite <strong>din</strong> partea autorităţilor otomane. Uneori, sunt înfăţişate jafurile şi pustiirile pricinuite de tătari,<br />

de turci sau de oştirile ţărilor <strong>din</strong> jur în timpul campaniilor militare, <strong>cu</strong> care prilej erau scoase <strong>din</strong> ţară numeroase<br />

turme de animale 5 . „Să nu fie pustiită această ţară – ne spune stareţul rus Leontie – alta ca ea nu <strong>cu</strong>rând ai găsi…<br />

Pământul făgăduinţii; tot felul de roduri face” 6 .<br />

În afară de vite, <strong>Moldova</strong> exporta în diverse ţări europene brânzeturi şi pastramă – alimente de primă importanţă,<br />

mult apreciate de contemporani pentru calităţile lor 7 . Anumite efective de vite erau comercializate şi pe<br />

piaţa internă. Antonio Graziani 8 , John Neweberie 9 , Lestar Gyulaffy 10 , Niccolò Barsi 11 , Pietro Deodato Bakšič 12 ş.a.<br />

vorbesc de târgurile şi iarmaroacele <strong>din</strong> interiorul şi de la graniţele Moldovei. În sec. al XVIII-lea, mulţi ţărani îşi<br />

vindeau vitele pentru a obţine banii necesari achitării impozitelor 13 . La iarmaroace puteau fi întâlniţi mulţi negustori<br />

polonezi, armeni şi greci, care <strong>cu</strong>mpărau vite pentru îngrăşat, <strong>cu</strong> scopul de a le comercializa apoi în alte ţări 14 .<br />

Acest lucru a determinat înlăturarea negustorilor localnici de la realizarea unor mari tranzacţii comerciale.<br />

Produsele agro-alimentare (grâu, orz, ovăz, sare, unt, pastramă de oaie, miere) şi animaliere (cai, boi, vaci, piei<br />

de vită), dar şi materialele lemnoase contribuiau la aprovizionarea populaţiei Istambulului în primul rând.<br />

Comerţul grânelor a avut urmări deosebite pentru economia ţării. Cultura meiului a fost înlo<strong>cu</strong>ită <strong>cu</strong> a grâului<br />

pe marile domenii boiereşti: boierii intensifică producţia pe moşiile lor, legând pe ţărani de glie. Producţia autarhică<br />

pentru nevoile casei şi ale satului, a marilor domenii medievale e înlo<strong>cu</strong>ită <strong>cu</strong> o exploatare pentru export 15 .<br />

De asemenea, <strong>din</strong> Imperiul Otoman se importau, în schimb, prin intermediul negustorilor turco-levantini, produse<br />

confecţionate <strong>din</strong> stofe orientale, stofe ca materie primă, obiecte de podoabă, condimente (cafea, mirodenii<br />

etc.). În 1652, Paul Strassburg, sol suedez la Poartă, nota în relatările sale: „Toate drumurile şi pieţele sunt pline<br />

de mărfuri s<strong>cu</strong>mpe, pe care le pun spre vânzare negustorilor greci, italieni, turci şi români” 16 .<br />

Anton Maria del Chiaro semnala prezenţa negustorilor turci şi greci care vindeau „diferite feluri de mărfuri ori-<br />

1 CĂLĂTORI STRĂINI DESPRE ŢĂRILE ROMÂNE, 202, vol. III<br />

2 Ibidem 1968, 382, vol. I<br />

3 Ibidem, 1973, 80, vol. V<br />

4 IORGA, 1922, 102, vol. III,<br />

5 CĂLĂTORI STRĂINI DESPRE ŢĂRILE ROMÂNE 1972, 347, 351, 412 şi 489, vol. IV<br />

6 BEZVICONI 1947, 71.<br />

7 IORGA, 1921, 186, 236 şi 240-241, vol. II<br />

8 În principalele oraşe se organizau în fiecare an câte 7 târguri de vite “pe câmpii foarte întinse, <strong>cu</strong> mare mulţime de negustori”. Graziani<br />

era fascinat de mulţimea boilor, de preţul lor mic şi de rapiditatea <strong>cu</strong> care se încheiau tranzacţiile comerciale (CALATORI STRAINI….<br />

1968, 381-382, vol. I).<br />

9 La Iaşi, negustorii polonezi beneficiau de o situaţie privilegiată. Ei plăteau vamă pentru fiecare bou sau vacă numai 20 de aspri (CĂLĂ-<br />

TORI STRĂINI…, 518, vol. II). Paul Beke nota, în anul 1644, că la Iaşi era “piaţa negustorilor ce roiesc <strong>din</strong> Asia şi ţările înconjurătoare<br />

<strong>din</strong> Sciţia, Polonia, Transilvania şi chiar Italia (ibidem, 281 vol. V). Abatele Boschovich a observat în apropiere de Iaşi, la Scânteia, unde<br />

era un vechi vad comercial, multe cirezi de vite ale negustorilor care comercializau “boi moldoveneşti” (N. IORGA, 1921, 182 vol. II).<br />

10 În anul 1587, trecând prin Cernăuţi, de ziua Rusaliilor, Lestar Gyulaffy a văzut o mulţime de vite aduse la bâlci: “peste 30.000 de vite, care<br />

preţuiesc 80.000 de florini”. În oraşul Cernăuţi îşi avea sediul „vama cea mare a voievodului moldovean”. Ea aducea vistieriei un venit<br />

anual de peste 100.000 de florini. În timpul deplasării sale prin <strong>Moldova</strong>, Petru vodă Şchiopul, i-a pus la dispoziţie „la fiecare popas doi<br />

boi de tăiat şi 15 oi şi un butoi <strong>cu</strong> bere” (CALATORI STRAINI, p. 209 vol. III). La peste un secol şi jumătate, în anul 1739, un negustor<br />

rus, ajungând la Cernăuţi, într-o zi de târg, a rămas profund mirat de mulţimea vitelor de tot soiul care se vindeau <strong>cu</strong> uşurinţă, pentru a lua<br />

apoi drumul spre Breslau, în Silezia şi Polonia (BEZVICONI 1947, 106).<br />

11 La Suceava, “în ziua de Sf. Ioan cel Nou se deschidea un iarmaroc ce ţinea opt zile, la care venea lume <strong>din</strong> toată ţara” (CĂLĂTORI<br />

STRĂINI, 72, vol. V).<br />

12 Lo<strong>cu</strong>itorii <strong>din</strong> zona Cotnarilor “se ajută mult <strong>cu</strong> vânzarea vitelor, boi, vaci, oi, cai” (CĂLĂTORI STRĂINI, 23 vol. V).<br />

13 IORGA, 86, vol. II.<br />

14 Ibidem, 26, vol. III.<br />

15 GONŢA Gh., MACARI N., 2006, 30-34.<br />

16 ISTORIA ROMÂNILOR 2003, 462 vol. V.<br />

– 10 –


entale, adică untdelemn şi alte lucruri de ale gurii (…), pre<strong>cu</strong>m cafea, zahăr, droguri ş. a., stofe, atlasuri, covoare,<br />

persoane şi alte mărfuri, care sosesc mai ales pe drumul Constantinopolului” 1 .<br />

Mărfurile erau transportate pe căile tradiţionale, <strong>cu</strong> carele trase de boi, iar pe cărările de munte pe spinarea cailor;<br />

traseul acestor drumuri de comerţ era în general acelaşi <strong>din</strong> secolele anterioare. Harta geografică a drumurilor<br />

comerciale ale lui Luigi Fer<strong>din</strong>ando Marsigli, călător italian <strong>din</strong>a doua jumătate a secolului al XVII-lea, intitulată<br />

Mappa geografica ficta in usum Commerciorum…, tam <strong>cu</strong>m Polonia et Italia, quam… <strong>cu</strong>m Imperio Pttomanico,<br />

consemnează principalele căi internaţionale <strong>din</strong> spaţiul sud-est european care dirijau spre Piteşti şi Bu<strong>cu</strong>reşti; spre<br />

<strong>Moldova</strong>, ele traversau Carpaţii Orientali prin Oituz, mergând spre Târgu Ocna, Galaţi şi Sfântu Gheorghe, pentru<br />

a ieşi la Marea Neagră. Aceste mari drumuri comerciale se intersectau <strong>cu</strong> cele se<strong>cu</strong>ndare, care deserveau întregul<br />

spaţiu al Moldovei. Astfel, pentru Ţara Moldovei erau drumurile ce urmau <strong>cu</strong>rsul Siretului: Focşani, Adjud, Bacău,<br />

Suceava.<br />

În perioada ce <strong>cu</strong>prinde sec. XVI-XVII grecii au reuşit crearea în Lvov a unui puternic Lobbi obştesc financiar.<br />

Importanţa economică a grecilor era un factor determinant pentru oficialii <strong>din</strong> Lvov la luarea hotărârilor privind<br />

acordarea cetăţeniei pentru nou-veniţii negustori şi meşteşugari. Peste un anumit timp unele familii greceşti, pe<br />

lângă faptul că au dobândit o situaţie financiară impunătoare, au devenit mari deţinători de terenuri şi moşii în<br />

afara oraşului, primind totodată titluri onorabile şi înalte dregătorii de stat 2 .<br />

Desigur, informaţiile oferite de străini prin intermediul relaţiilor de călătorie au o sferă problematică relativ bogată.<br />

Unele ştiri reflectă obiectiv realitatea, altele, dimpotrivă, o denaturează. Călătorii proveniţi <strong>din</strong> ţările vecine<br />

Moldovei 3 , <strong>cu</strong> economii relativ asemănătoare aceleia <strong>din</strong> spaţiul carpato-dunărean, au prezentat mult mai realist<br />

relaţiile comerciale decât cei veniţi <strong>din</strong> Occident, unde prefacerile înnoitoare erau mai ample.<br />

Aşadar, prezenţa negustorilor greci în Ţara Moldovei a facilitat schimbul de mărfuri, contribuind la creşterea<br />

economică şi îmbunătăţirea situaţiei interne. Aceasta s-a realizat prin intermediul comerţului <strong>cu</strong> grâne a Ţării<br />

Moldovei <strong>cu</strong> Imperiul Otoman.<br />

Bibliografie<br />

BEZVICONI, Gh. 1947, Călători ruşi în <strong>Moldova</strong> şi Muntenia, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

CANTEMIR, Dimitrie 1973, Descrierea Moldovei, text bilingv, Ed. Academiei RSR, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

CĂLĂTORi STRĂini DeSPRe ŢĂRiLe ROMÂne 1968-1973, vol. I-V, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

COSTIN, Miron 1958, Opere, ed. P. P. Panaites<strong>cu</strong>, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

CIOBANU, Veniamin1971, Aspecte ale relaţiilor comerciale <strong>din</strong>tre <strong>Moldova</strong> şi Polonia în sec. al XViii-lea, în AIIAI, vol.<br />

VIII , p. 120-141.<br />

CICANCI, Olga 2000, Dregători greci în Ţările Române în vea<strong>cu</strong>l al XVii-lea, în „Faţetele istoriei. Existenţe, identităţi,<br />

<strong>din</strong>amici. Omagiu academicianului Ştefan Ştefănes<strong>cu</strong>”, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

COSTIN, Nicolae 1976, Letopiseţul Ţării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 şi de la 1709.<br />

CRONICA GHICULEŞTILOR 1980, istoria Moldovei între anii 1695-1754, Ediţie îngrijită de Nestor Camariano şi Ariadna<br />

Camariano-Cioran, Ed. Academiei, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

GONŢA, Gheorghe, MACARI Nina 2006, Grecii în viaţa politică <strong>cu</strong>lturală şi economică a Ţării Moldovei în a doua jumătate<br />

a secolului al XVi, Materialele conferinţei Ştiinţifice „Epoca Elenismului: actualitatea şi contemporanietatea”,<br />

Chişinău.<br />

IONAŞCU, Ion, Le degré de l’influence des Grecs des Principautés Roumains dans la vie politique de ces pays, în L’epoque<br />

phanariote, Simposium, Thessalonik.<br />

IORGA. Nicolae 1998, istoria românilor, vol. V, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

IORGA. Nicolae 1904, Studii şi do<strong>cu</strong>mente, vol. VI, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

IORGA. Nicolae 1921, istoria românilor prin călători, vol. II, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

IORGA. Nicolae 1922, istoria românilor prin călători, vol. III, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

1 Ibidem, 463<br />

2 LILO, 2002, 11-17.<br />

3 CIOBANU, 1971, 120-141.<br />

– 10 –


iStORia ROmÂnilOR 2003, vol. V, Editura enciclopedică, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

LILO, Igor 2002, Comunitatea greacă în Lvov în secolele XVi-XVii, Conferinţă Ştiinţifică Internaţională „Raporturile moldogrece<br />

în contextul relaţiilor internaţionale: Probleme şi perspective”, Chişinău, p. 11-17.<br />

NECULCE, Ioan 1975, Letopiseţul Ţării Moldovei, Ed. Minerva, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

PIPPIDI, A. A. 1970, Tradiţia politică bizantină în ţările române sec. XV-XViii, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

URECHE, Grigore 1976, Letopiseţul Ţării Moldovei, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

– 10 –<br />

© Galina BUCUCi, 008


ımaGınea Ţărılor străıne Şı a suveranılor lor În opera cronıcarılor<br />

moldovenı (a ıı jumătate a sec. al Xvıı-lea – ı jumătate a sec. al Xvııı-lea)<br />

Ada MUSTeAţĂ<br />

Chişinău<br />

A doua jumătate a secolului al XVII-lea – prima jumătate a secolului al XVIII-lea a fost un timp de răscruce<br />

în istoria Europei şi a Ţărilor Române. În acest răstimp s-au cristalizat un şir de schimbări în cadrul vieţii sociale,<br />

politice şi <strong>cu</strong>lturale, care au determinat procesul de dezvoltare istorică în secolul luminilor şi al marilor transformări<br />

<strong>din</strong> epoca modernă.<br />

Imaginea Europei Occidentale <strong>din</strong> acea perioadă se contura prin începutul procesului de modernizare, marcat<br />

de asemenea evenimente ca: revoluţia engleză; criza regimului absolutist <strong>din</strong> Franţa; prima criză economică europeană,<br />

<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă în istoriografia occidentală sub denumirea de „criza generală a secolului al XVIII-lea” – expresie<br />

a discrepanţelor în dezvoltarea economică a ţărilor ce păşeau pe calea formării relaţiilor moderne. Ţările<br />

<strong>din</strong> Europa Centrală şi, parţial, <strong>din</strong> Europa de Est, strâns legate de Europa Occidentală ca furnizoare de materie<br />

primă, au <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t şi ele perioade de stagnare şi decădere economică, mai ales Polonia. Procesele nefavorabile<br />

în conjunctura economică erau agravate de conflictele militare determinate de schimbările în corelaţia de forţe pe<br />

arena internaţională ce au intervenit la <strong>cu</strong>mpăna secolelor XVII-XVIII. Anume în această perioadă se stabileşte<br />

un nou raport de forţe în Europa de Est şi de Sud-Est, care s-a materializat prin excluderea Poloniei <strong>din</strong> rândul<br />

marilor puteri <strong>din</strong> regiune.<br />

Deteriorarea poziţiei internaţionale a Imperiului Otoman a avut drept consecinţă introducerea regimului fanariot<br />

în Ţările Române, care avea – în intenţia cer<strong>cu</strong>rilor conducătoare otomane – menirea de a împiedica desprinderea<br />

acestora <strong>din</strong> sistemul politic otoman şi de a limita posibilităţile de realizare a politicii expansioniste pe<br />

seama otomanilor a celor două mari imperii vecine, şi anume Imperiul Habsburgic şi Imperiul ţarist. Românii au<br />

avut mult de suferit de pe urma acestor dispute <strong>din</strong>tre marile puteri pentru preluarea moştenirii sultanilor. Enorme<br />

sacrificii au fost impuse în primul rând populaţiei <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> şi Ţara Românească, pe teritoriul cărora s-au<br />

desfăşurat războaiele purtate de otomani <strong>cu</strong> adversarii lor europeni în de<strong>cu</strong>rsul secolului al XVIII-lea (1710-1711,<br />

1716-1718, 1736-1739, 1768-1774, 1787-1792). În urma acestor conflicte, zone întinse au fost smulse <strong>din</strong> fruntariile<br />

Moldovei şi ale Ţării Româneşti, fie trecând sub administraţia directă a otomanilor, <strong>cu</strong>m a fost cazul cetăţii<br />

Hotin şi ţinutului înconjurător, transformate în raia în anul 1713, fie anexate la Imperiul Habsburgic, <strong>cu</strong>m a fost<br />

cazul Olteniei (între 1718-1739) sau al Bucovinei (între 1775-1918) 1 .<br />

Este oportun să amintim şi de cronica lui Alexandru Amiras, care este o încercare de a expune evenimentele întrun<br />

cadru european. Acest cărturar, ca de altfel şi ceilalţi cronicari care au scris referitor la această perioadă, trece sub<br />

tăcere eforturile domnilor moldoveni de a scăpa de presiunea otomană pe calea apropierii de ruşi, în care vedeau<br />

uni<strong>cu</strong>l sprijin pentru moment. Alexandru Amiras descrie momentul <strong>cu</strong>lminant al acestei politici externe pe timpul<br />

lui Dimitrie Cantemir şi al celei de-a doua domnii a lui M. Racoviţă, care, după părerea lui, este un exemplu în acest<br />

sens 2 . Este evident că, <strong>din</strong> considerente de secret de stat şi de prudenţă perfect explicabilă, domnii nu permiteau ca în<br />

cronici să fie dată o relatare completă a politicii externe a statului. Cunoaşterea adevărului de către turci ar fi dus la<br />

decapitarea domnilor, <strong>cu</strong>m s-a şi întâmplat ceva mai târziu. Cronicarul justifică trecerea lui Constantin Brâncoveanu<br />

de partea turcilor în felul următor: “Brâncoveanu a aflat taina că Dimitrie Cantemir a promis să-l predea viu turcilor,<br />

fapt care l-a determinat să nu mai aibă încredere în Cantemir şi nici în aliatul lui, împăratul Petru” 3 .<br />

Nicolae Costin, în ce priveşte alianţa <strong>cu</strong> ruşii, caută să scoată în evidenţă influenţa exercitată de Ion Ne<strong>cu</strong>lce<br />

în luarea deciziilor de către D. Cantemir 4 . Privitor la independenţă, cronica <strong>cu</strong>prinde multe referinţe, ca şi cea a<br />

lui Ne<strong>cu</strong>lce, la necesitatea înlăturării dominaţiei otomane, dar îndeamnă la multă prudenţă în ce priveşte acţiunile<br />

concrete. Ca şi I. Ne<strong>cu</strong>lce, N. Costin îi consideră pe Cantemireşti drept lideri care preiau ideea ajutorului pentru<br />

principate, ca să le sloboadă <strong>din</strong> robie şi să le aşeze iarăşi în starea cea <strong>din</strong>tâi. Atitu<strong>din</strong>ea lui Nicolae Costin faţă de<br />

evenimentele <strong>din</strong> 1709-1711 este greu de înţeles, dar trebuie să re<strong>cu</strong>noaştem că el a trăit într-o epocă care <strong>cu</strong> greu<br />

1 MISCHEVCA Vl. 1999, 165-187; Idem, 2001, 39-45.<br />

2 AMIRAS 1975, 68.<br />

3 Ibidem, 96.<br />

4 COSTIN N. 1976, 248.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 110-119<br />

– 110 –


îi permitea să-şi formeze o opinie justă despre evenimentele contemporane mai importante. Ca exemplu avem<br />

alianţa lui Petru I <strong>cu</strong> Dimitrie Cantemir, despre care autorul relatează: „Căci alianţa aceasta, deşi pe linia marilor<br />

aspiraţii ale poporului român nu putea fi preţuită pe atunci, decât după rezultatele ei imediate, care au fost catastrofale”<br />

1 . Aprobarea politicii lui Nicolae Mavrocordat îşi găseşte justificare tocmai în faptul că principele fanariot<br />

reprezenta în politica românească, întocmai ca şi Dimitrie Cantemir, o nouă concepţie de guvernământ, acea a<br />

domniei luminate, raţionale, care stăpânea secolul XVIII european.<br />

Decăderea politică a Poloniei, rivalitatea pentru tronul acestei ţări şi multe alte aspecte contemporane găsesc o<br />

largă relatare în paginile cronicilor. Republica Nobiliară a fost uni<strong>cu</strong>l membru al „Ligii Sfinte” care nu a dobândit<br />

niciun câştig teritorial pe seama Imperiului Otoman. La începutul secolului al XVIII-lea imaginea ei ca stat diferă<br />

de cea <strong>din</strong> secolul precedent în toate cronicile moldoveneşti <strong>din</strong> perioada dată. Polonia continuă să fie un stat <strong>cu</strong><br />

graniţe deschise, <strong>cu</strong> un sistem politic anarhic, măcinat de lupte interne. În viziunea cronicarilor, soarta ei apare<br />

alături de soarta politică a Principatelor Române, ea fiind nevoită să renunţe pentru un timp chiar şi la planurile<br />

sale anexioniste asupra Moldovei, <strong>din</strong> cauza intereselor con<strong>cu</strong>rente ale Habsburgilor, ruşilor şi otomanilor.<br />

Desfăşurarea evenimentelor pe timpul Războiului Nordic, în care Polonia a fost implicată la numai un an de la<br />

încheierea Păcii de la Karlowitz, a adus Republica Nobiliară în stare de război civil. În această situaţie au fost implicate<br />

şi alte state europene. Este vorba de susţinerea acordată lui August II de către Petru I şi de cea oferită lui St.<br />

Leszczynski de către Carol VII, regele Suediei. În cronici găsim date pre<strong>cu</strong>m că regele August I al Poloniei a plecat<br />

în campanie <strong>cu</strong> Petru I împotriva suedezilor. Acesta, fiind înfrânt, de teamă să nu fie <strong>cu</strong>cerită întreaga Polonie, abdică<br />

periodic de la tron, după care fapt regele suedez îl încoronează pe St. Lescszinski ca rege al Poloniei… Atunci când<br />

Carol XII s-a retras, în urma pierderii bătăliei de la Poltava, în raiaua otomană de la Bender, împreună <strong>cu</strong> hatmanul<br />

cazacilor Mazepa, întreţinerea lor, la porunca turcilor, cade în sarcina Moldovei, supunând ţara la multe cheltuieli.<br />

În <strong>Moldova</strong> vine şi contracandidatul lui August I – St. Lescszinski, care spera să obţină regatul Poloniei <strong>cu</strong> ajutorul<br />

lui Carol XII şi al nobililor polonezi refugiaţi în <strong>Moldova</strong> 2 . Domnii Moldovei susţineau <strong>cu</strong> precădere partida<br />

lui August II, care dorea o alianţă <strong>cu</strong> Rusia, pentru a salva ţara, neştiind că acesta caută o punte de legătură şi <strong>cu</strong><br />

otomanii pe as<strong>cu</strong>ns. După renunţarea lui August II la tron, domnii Moldovei continuă să întreţină unele legături<br />

<strong>cu</strong> adepţii politicii polono-ruse <strong>din</strong> tabăra acestuia, şi anume <strong>cu</strong> Adam Sieniawski, care îl sfătuise pe August II „de<br />

s-agiunsă <strong>cu</strong> Mos<strong>cu</strong>l, că văzu că pe lifed nu-i putincios craiul să-l bată singur” 3 . Cir<strong>cu</strong>mstanţele date, posibil, i-au<br />

şi determinat pe domnii Moldovei să nu conteze pe sprijinul polonezilor, deşi aceştia erau susţinuţi de ruşi, şi să<br />

se adreseze direct la ruşi, totodată continuând să respecte obligaţiile faţă de Poartă.<br />

Odată <strong>cu</strong> reîntoarcerea lui August II la tron 4 , Republica Nobiliară Polonă intră în sfera de influenţă a Rusiei. În<br />

aşa moment, August II este părăsit de principalul său colaborator Iosif Potocki, care părăseşte Polonia şi se alătură<br />

regelui Carol XII la Tighina. Scopul acestuia era de a obţine ajutorul Porţii, prin intermediul regelui suedez, în<br />

restabilirea la domnie a lui St. Lescszinski. El venise şi <strong>cu</strong> careva forţe (în jur de 3000 de poloni şi tătari), care,<br />

<strong>din</strong> or<strong>din</strong>ul sultanului, au staţionat tot în <strong>Moldova</strong>. Comportamentul polonezilor în <strong>Moldova</strong>, nu în calitate de<br />

refigiaţi, dar de nişte jefuitori plini de cruzime, este descris de Nicolae Costin 5 .<br />

Abuzurile fă<strong>cu</strong>te de polonezi nu au putut fi <strong>cu</strong>rmate nici chiar de N. Mavrocordat, care a spus că leşii sunt<br />

„oameni deprinşi în beţii, în volnicie nesupuşi” 6 . În primul rând, era vorba de acei care, aduşi de Potocki şi lăsaţi<br />

în ţinut, veneau zilnic la Iaşi „pe la crâşme de se îmbăta” şi apoi „îmblau <strong>cu</strong> săbiile zmulse, rănia, băteau pre mulţi<br />

oameni prin târg” 7 . Autorul ia o atitu<strong>din</strong>e negativă şi faţă de stabilirea polonezilor şi tătarilor-lipcani pe timpul lui<br />

Dm. Cantemir la Iaşi. Şi în cazul lor, “multele răutăţi” comise împotriva ieşenilor s-au datorat tot patimii de a bea,<br />

odată ce relele se produceau „la beţia lor, <strong>cu</strong>m li-i obiceiul leşilor” 8 .<br />

Lipsa de disciplină a militarilor polonezi în timp de război şi pace este scoasă în evidenţă şi de Nicolae Muste.<br />

Comportamentul leşilor de sub comanda lui Jan Grunzinski i-a format o atitu<strong>din</strong>e negativă cronicarului, care a<br />

1 Ibidem, 252.<br />

2 CRONICA GHICULEŞTILOR, 36.<br />

3 NECULCE 1990, 349.<br />

4 Ibidem, 350.<br />

5 COSTIN N. 1872, 77.<br />

6 COSTIN N. 1976, 297.<br />

7 Ibidem, 298.<br />

8 Ibidem, 314-315.<br />

– 111 –


conchis că „aşa e rândul acelor fel de oameni” 1 . Axinte Uricariul, fiind şi el un fin observator, ca şi alţi contemporani<br />

ai săi, a fixat „portretul” polonezilor lui St. Lescszinski. Analizând distrugerile provocate ţării de aceştia,<br />

A. Uricariul le asociază <strong>cu</strong> distrugerile cauzate de lă<strong>cu</strong>stele ce au invadat <strong>Moldova</strong> în timpul celei de-a doua<br />

domnii a lui N. Mavrocordat şi <strong>cu</strong> care cei <strong>din</strong>tâi „se luase într-o întrecere” 2 . Despre neplăcerile cauzate de leşi<br />

populaţiei civile cronicarul scrie că „mare urgie dumnezăiască era pe lă<strong>cu</strong>itorii ţării iernate<strong>cu</strong>l acelor oameni” 3 ,<br />

care comiteau aceleaşi fapte comise şi în ţara sa, pe semne”. Uricariul repetă că „de fiecare dată s-au apucat a face<br />

obicinuitele răutăţi pământenilor” 4 . Pentru aceste rele autorul Cronicii Ghi<strong>cu</strong>leştilor se bu<strong>cu</strong>ră că „drept pedeapsă,<br />

<strong>din</strong> mila lui Dumnezeu, a dat ciuma peste ei şi a murit cei mai mulţi” 5 .<br />

Imaginea pe care o lăsau aceşti oşteni polonezi departe de casă şi ţară era a unor oameni „<strong>cu</strong> nebunia şi nechibzuinţa<br />

lor firească”, care nu putea să câştige altceva decât numai ură <strong>din</strong> partea băştinaşilor, deoarece „umblau beţi<br />

şi bătea pe bieţii moldoveni” 6 . O altă trăsătură caracteristică a polonezului este lipsa de prevedere, că, „fiind tare<br />

de cap”, nu au reuşit să întreprindă vreo acţiune de succes împotriva Imperiului Otoman şi, ca rezultat, au pierdut<br />

cetatea Cameniţa, deşi fuseseră avertizaţi în legătură <strong>cu</strong> acest fapt de moldoveni. Din cauza firii nestatornice a<br />

leşilor, imaginea lor a fost şi mai mult compromisă de o acţiune care nicide<strong>cu</strong>m nu putea fi neglijată de cronicari.<br />

Este vorba de colaborarea secretă <strong>cu</strong> „duşmanii de secole” ai lumii creştine – <strong>cu</strong> turcii, împotriva celor şi a celui<br />

care avea să-i izbăvească de nenorocire şi să-i aducă la un mod de viaţă mai bun.<br />

La o lectură atentă a cronicilor reiese <strong>cu</strong> claritate dilema care stătea în faţa activităţii diplomatice a Moldovei: a<br />

se dezangaja <strong>din</strong> sistemul politic al Porţii <strong>cu</strong> ajutorul statelor creştine, dar fără a cădea în plasa vreunui alt imperiu,<br />

care nu era, în chip necesar, mai prielnic doar pentru că era creştin. Prin urmare, cererile de ajutor şi protecţie nu<br />

trebuiau să conducă la înlo<strong>cu</strong>irea unui suzeran <strong>cu</strong> un altul sau să pericliteze autonomia ori independenţa ţării. Era<br />

o continuă balansare între interesele contradictorii ale turcilor musulmani şi europenilor creştini, între interesele<br />

puterilor europene înseşi. În aşa context apare Josef Potocki, care este pentru Nicolae Costin un „viclean” pentru<br />

că a reuşit să scape „<strong>cu</strong> vicleşug” <strong>din</strong> prizonieratul rus, <strong>cu</strong> puţin înainte de a sosi în <strong>Moldova</strong> 7 . Nicolae Muste,<br />

în ciuda tuturor relelor provocate de oştile voievodului de Kiev, a remarcat că Potocki „era domn mare la leşi şi<br />

avut” 8 . Axintie Uricariul constată că voievodul de Kiev era atât de „rău, cât nu pot alege <strong>cu</strong>i să fi fost mai urât:<br />

leşilor, acelor ce ieşise <strong>din</strong> Ţara Leşească, au leşilor care ţineau în partea craiului August” 9 . Însăşi August al II-lea,<br />

ştia cronicarul, „îl hulia şi-l afurisia numindu-l Iuda” 10 , deoarece, abandonând interesele reale ale Poloniei, care îi<br />

era şi lui „moşie”, a pustiit-o în repetate rânduri, pentru ce a şi fost numit „păgân fără suflet şi fără Dumnăzău” 11 .<br />

Deşi era „avut”, <strong>cu</strong>m a scris Nicolae Muste despre J.Potocki, „oştenilor nu le da nimica, cei lăsa să se hrănească<br />

<strong>cu</strong> răpitul şi <strong>cu</strong> tălhuşagul” sau „mereu să moară de foame” 12 .<br />

Cu atât mai mult era urât şi blestemat de moldoveni, deoarece „au fă<strong>cu</strong>t atâta răutate şi pagubă ţării el şi oamenii<br />

lui” 13 . Pe lângă toate acestea, mai era şi îngâmfat şi egoist, având bun numai renumele strămoşilor săi 14 . Însă<br />

strălucirea blazonului nu-l ajuta la nimic, aprecia cronicarul, deoarece „şi slehticia, şi blagorodnicia, că nu este<br />

<strong>cu</strong> fapte bune nu cinsteşte, ci mai vârtos ocărăşte pre om” 15 . Cu toate că Dumnezeu nu-i trimise „nici o urgie şi<br />

pedeapsă mare”, Ax. Uricariul era convins că „nu se poate să-şi ia şi el plata odată” 16 . Ca „om crud şi urât de toţi,<br />

atât de proprii săi ostaşi, cât şi de cei ai lui August” 17 , l-a zugrăvit şi autorul anonim al Cronicii Ghi<strong>cu</strong>leştilor.<br />

1 LETOPISEŢUL ŢĂRII MOLDOVEI, 43.<br />

2 URICARIUL, 112-113.<br />

3 Ibidem, 114.<br />

4 Ibidem, 115.<br />

5 CRONICA GHICULEŞTILOR, 61.<br />

6 Ibidem, 62.<br />

7 COSTIN N. 1976, 296.<br />

8 MUSTE N. 1874, 43.<br />

9 URICARIUL,147.<br />

10 Ibidem, 147.<br />

11 Ibidem, 147.<br />

12 Ibidem, 147.<br />

13 Ibidem, 147.<br />

14 Ibidem, 147.<br />

15 Ibidem, 147.<br />

16 Ibidem, 147.<br />

17 CRONICA GHICULEŞTILOR, 167.<br />

– 11 –


Cât priveşte St. Leszczynski, dat fiind faptul că el era exponentul unor interese care nu coincideau <strong>cu</strong> cele ale<br />

românilor, inclusiv era adeptul unor alianţe <strong>cu</strong> Imperiul Otoman şi <strong>cu</strong> regele suedez împotriva Rusiei pentru a<br />

reo<strong>cu</strong>pa tronul Poloniei, cronicarii nu au manifestat nicio simpatie faţă de el. El este blamat pentru că dorea „să<br />

dobândească scaunul crăiei leşeşti <strong>cu</strong> vărsare de sânge creştinesc” 1 . Axinte Uricariul chiar susţine măsurile de<br />

reprimare a abuzurilor oştenilor polonezi, ordonate de Nicolae Mavrocordat. Tot el îi atribuie şi „nere<strong>cu</strong>noştinţa”<br />

faţă de N. Mavrocordat2 , deoarece, deşi Leszczynski i-a promis domnitorului român că „nu-i va uita prieteşugul<br />

niciodată”, nu se va ţine de <strong>cu</strong>vânt, ci, <strong>din</strong> contră, „s-au <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t a nu fi voitoru de bine” 3 , dovadă fiind transformarea<br />

de către turci a Hotinului în raia turcească, la care şi-a adus aportul şi St. Lescszynski4 . Autorul Cronicii<br />

Ghi<strong>cu</strong>leştilor îl condamnă, de asemenea, pentru că a avut intenţia „să intre <strong>cu</strong> forţa în patria sa <strong>cu</strong> oşti turceşti şi<br />

tătăreşti şi să dobândească regatul Ţării Leşeşti <strong>cu</strong> vărsare de sânge creştin” 5 .<br />

Mult mai obiectiv este privită o altă personalitate poloneză – craiul August II. Ion Ne<strong>cu</strong>lce va descrie tentativa<br />

lui August II de a introduce în stat un regim absolutist, „începând să strice volnicia leşilor, prin constrângerea<br />

libertăţilor” 6 . Este criticat de Ion Ne<strong>cu</strong>lce, pentru că alegea în anturajul său oameni incapabili de a conduce, după<br />

criteriul frumuseţii şi amabilităţii soţiilor acestora, de exemplu cazul lui Lubomirski7 , care şi-a datorat hătmănia<br />

soţiei sale. Din cauza acestor slăbiciuni nobilii polonezi doreau să „se mântuiască de dânsul, căindu-se că n-au pus<br />

pe un fecior al lui Sobieski” 8 crai. Pentru a-l îndrepta pe calea cea dreaptă, ei îl vor determina să declare război lui<br />

Carol XII sub pretextul de a recâştiga Riga, „că-i a lor de moşie” 9 .<br />

Totuşi, August II a avut alături şi oameni <strong>cu</strong> mintea luminată, <strong>cu</strong>m era Adam Siniawski, pe care regele l-a numit<br />

mare hatman al Coroanei. Acesta fiind „om mic de stat(ură)”, în schimb era, conform caracterizării lui I. Ne<strong>cu</strong>lce,<br />

„întreg la minte, <strong>cu</strong> dreptate craiului şi învăţat foarte şi om dumnedzăiesc şi la străini milostiv” 10 . Cronicarii români<br />

au <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t bine organizarea şi criteriile de activitate ale sistemului politico-instituţional al Republicii Nobiliare<br />

Poloneze (Rzeczpospolita). Axinte Uricariul descrie pe larg ritualul încoronării regilor Poloniei, afirmând că<br />

este de folos să <strong>cu</strong>noaştem unele lucruri „a crailor leşăşti <strong>cu</strong> care se megieşadză ţara noastră” 11 . Cel mai mult l-a<br />

impresionat pe acest cronicar modalitatea de desemnare a comandanţilor armatei poloneze: a marelui hatman al<br />

Coroanei şi a hatmanului de câmp, care, după „pravila lor… să merge pre rău <strong>din</strong> stăpân mic la mai mare” 12 .<br />

În alegerea noului crai deseori lipsea consensul în alegerea persoanei potrivite. Aceasta se datora faptului că<br />

o mare parte a nobilimii poloneze opta pentru alegerea unui principe străin la tronul ţării şi nu a unor principi pământeni.<br />

Astfel, se ajungea la grave tulburări în ţară, <strong>cu</strong>m a fost în cazul încoronării lui August II şi a lui Stanislaw<br />

Lescszynski13 .<br />

Nicolae Muste considera un avantaj al sistemului politico-instituţional polonez limitarea prerogativelor puterii<br />

centrale în favoarea nobilimii, comparând această prevedere <strong>cu</strong> privilegiile acordate de Dimitrie Cantemir boierimii<br />

moldoveneşti în 1711: „Pre<strong>cu</strong>m este în ţeara leşească, volnic cine <strong>cu</strong> ci va avea” 14 . Mult mai pe larg descrie<br />

instituţiile şi viaţa politică <strong>din</strong> regat I. Ne<strong>cu</strong>lce, deoarece, aflându-se în Polonia, a fost martor o<strong>cu</strong>lar al luptelor<br />

politice împotriva lui August II, <strong>din</strong> care cronicarul a reţinut că, pentru unele „inovaţii” dăunătoare sistemului,<br />

care încercau să schimbe „obiceaile vechi”, se pedepsea crunt15 . I. Ne<strong>cu</strong>lce se adresează moldovenilor, „sfetnici la<br />

domni şi faceţi obiceiuri care n-au mai fost în ţara noastră a Moldovei”, „să vă aduceţi aminte ce tind acest pontu<br />

de asupra, să vedeţi ce au păţit atunce acei hatmani pentru obiceaiuri nouă ce începu-s-a face în Ţara Leşească” 16 .<br />

1 URICARIUL, 147.<br />

2 Ibidem, 148.<br />

3 Ibidem, 148.<br />

4 NECULCE, 1990, 412.<br />

5 CRONICA GHICULEŞTILOR, 167<br />

6 NECULCE 1990, 348.<br />

7 Ibidem, 348.<br />

8 Ibidem, 348.<br />

9 Ibidem, 349.<br />

10 Ibidem, 349.<br />

11 URICARIUL, 148.<br />

12 Ibidem, 359. Pentru detalii a se vedea CIOBANU 1996, 6.<br />

13 URICARIUL, 152; NECULCE 1990, 349, 364.<br />

14 MUSTE N. 1874, 47.<br />

15 NECULCE 1990, 390.<br />

16 NECULCE 1982, 668.<br />

– 11 –


Ion Ne<strong>cu</strong>lce s-a străduit să prezinte prestigiul internaţional al Poloniei ca pe un s<strong>cu</strong>t în vederea apărării Moldovei<br />

de abuzurile Porţii. Odată <strong>cu</strong> decăderea regatului, turcii au întărit raiaua Bender „văzând că este vrajbă în Ţara<br />

Leşească şi nu avea cine sta împotrivă să nu facă serlaskerlăc la Tighina” 1 . Aceasta, evident, s-a datorat faptului că<br />

grava criză internă <strong>din</strong> Polonia nu a permis o ripostă adecvată faţă de această acţiune a Porţii.<br />

La începutul secolului XVIII s-a pronunţat procesul de decădere a Imperiului Otoman. Cu toate acestea, resursele<br />

otomane erau departe de a fi epuizate. Pierderile de teritorii conform Tratatului de Pace de la Karlowitz şi al<br />

celui semnat <strong>cu</strong> Rusia în 1700 au trezit dorinţa de revanşă, pentru ca victoria de la Stănileşti <strong>din</strong> 1711 să relanseze<br />

o politică ofensivă în speranţa de a re<strong>cu</strong>pera teritoriile pierdute în confruntările <strong>cu</strong> Liga Sfântă. Obiectivele politicii<br />

otomane includeau Moreea, <strong>cu</strong> scopul stabilirii hegemoniei în bazinul oriental al Mării Mediterane, ceea ce<br />

aducea Turcia în faţa unor noi confruntări <strong>cu</strong> Veneţia, care totuşi era puţin capabilă de a opune rezistenţă. Poarta<br />

nu era cointeresată în a forma alianţe în interes propriu. În perioada respectivă, ea începe să devină obiectul unui<br />

interes insistent <strong>din</strong> partea puterilor europene, în special a Franţei, care, treptat, pe căi diplomatice şi <strong>cu</strong> ajutorul<br />

capitulaţiilor, îşi asigură prezenţa în imperiu în toate planurile.<br />

Subiectul relaţiilor românilor <strong>cu</strong> otomanii apare deseori în paginile cronicilor de la sfârşitul secolului XVII<br />

– începutul secolului XVIII. Au fost relatate diferitele stadii <strong>din</strong> cadrul acestor relaţii: de confruntare, de colaborare,<br />

de vasalitate. În cronografie apare clar imaginea puterni<strong>cu</strong>lui imperiu, ideile pe care le aveau românii despre<br />

regimul de vasalitate ce-i lega de sultan, conţinutul conceptului de autonomie care îşi avea începutul în afirmarea<br />

individualităţii politice a statelor româneşti şi până la existenţa lor independentă. Unii domni români mărturiseau<br />

<strong>cu</strong> hotărâre, dar ferit, duşmănia faţă de Poartă şi dorinţa de a colabora <strong>cu</strong> statele creştine (Rusia, Austria, Polonia),<br />

atunci când acestea vor obţine careva succese şi vor putea proteja principatele de eventualele represalii <strong>din</strong> partea<br />

turcilor. În aşteptarea acestor succese ei păstrează strânse legături <strong>cu</strong> Occidentul, informează puterile creştine<br />

despre efectivele şi mişcările armatei otomane.<br />

Prezintă interes atitu<strong>din</strong>ea faţă de Poartă a lui Dimitrie Cantemir, care, până astăzi, este considerat drept unul<br />

<strong>din</strong> cei mai buni <strong>cu</strong>noscători ai civilizaţiei otomane. Totuşi, deşi aprecia civilizaţia otomană, el a fost un duşman<br />

constant al Imperiului, după <strong>cu</strong>m reiese <strong>din</strong> proclamaţia sa către ţară <strong>din</strong> iulie 1711. El, ca şi mulţi alţii <strong>din</strong> elita<br />

socială română, nu au înţeles suficient de bine că linia politică orientată spre schimbarea suzeranităţii sultanului<br />

<strong>cu</strong> cea a unui împărat creştin era peri<strong>cu</strong>loasă, atât <strong>din</strong> cauza greutăţilor practice în realizarea acestui act, cât şi <strong>din</strong><br />

cauza evidentelor proiecte anexioniste creştine. Şi totuşi Cantemir alege calea unei alianţe <strong>cu</strong> Rusia lui Petru cel<br />

Mare – soluţie care s-a dovedit a fi o nereuşită.<br />

Spunem o nereuşită, deoarece în ce priveşte turcii, după atâtea secole de relaţii reciproce, situaţia era deja clară,<br />

pe când <strong>cu</strong> ruşii şi austriecii greutăţile abia începeau. Ar fi absurd să susţinem că, spre exemplu, Ion Ne<strong>cu</strong>lce nu<br />

dorea renunţarea la suzeranitatea sultanului. O dorea, însă fără ris<strong>cu</strong>ri majore pentru ţară. El era pentru o alianţă<br />

<strong>cu</strong> creştinii, dar pentru una bine gândită, elaborată <strong>cu</strong> multă „chibzuială”.<br />

Între timp Imperiul Otoman şi-a urmat declinul, ale cărui semne au fost observate încă la începutul sec. XVIII.<br />

Decăderea „economică şi militară” a fost bine sesizată de cronicari, care subliniau „abuzul, lipsa legilor, corupţia<br />

<strong>din</strong> Imperiu” 2 , ilustrate de zicala: „Tur<strong>cu</strong>lui să-i dai bani şi să-i scoţi ochii” 3 . Este vorba de aportul lui Antioh<br />

Cantemir la fortificarea cetăţii Tighina, fapt care nu l-a scăpat de mazilire. O altă trăsătură atribuită turcilor a fost<br />

„frica”, care nu-i părăsea pe otomani nici în cele mai critice situaţii. Ion Ne<strong>cu</strong>lce povesteşte <strong>cu</strong> ironie situaţia în<br />

care se pomeniseră turcii de multe ori: şi văzând „că nu pot isprăvi, ei dau vina capetelor” 4 .<br />

Ca „mare duşman” al creştinilor, aşa <strong>cu</strong>m apar otomanii în lucrarea lui Nicolae Muste, „după obiceiul cel păgânesc”,<br />

„ard şi robesc ori de câte ori aveau prilejul nu numai în ţări duşmane ci şi în cele supuse lor”, de exemplu<br />

Principatele Române 5 .<br />

În Cronica Ghi<strong>cu</strong>leştilor mai apare constatarea că „norodul otoman” era „nesupus şi barbar” 6 , uneori şi la el acasă.<br />

Or, acesta era comportamentul „tur<strong>cu</strong>lui” în general, oriunde nu s-ar fi aflat şi de ce rang nu ar fi fost. În perioada<br />

1 Ibidem, 669.<br />

2 DUŢU 1985, 111.<br />

3 COSTIN N. 1872, 54.<br />

4 NECULCE 1982, 783.<br />

5 MUSTE N. 1874, 24-43.<br />

6 CRONICA GHICULEŞTILOR, 401.<br />

– 11 –


vizată doi sultani au fost înlăturaţi de la domnie de răscoalele ienicerilor: Mustafa II (1695-1703) şi Ahmet III (1703-<br />

1730) 1 . Următorul sultan, Mahmud I (1730-1754), conform Cronicii Ghi<strong>cu</strong>leştilor, a fost un „om înţelept şi chibzuit”.<br />

Decesul său a fost ţinut în secret câteva zile, pentru a evita careva „tulburare şi răzvrătire, după obiceiul barbar al<br />

otomanilor <strong>din</strong> pricina că toţi nutreau duşmănie împotriva lui” 2 , deoarece „patima lăcomiei şi banilor” care stăpânea<br />

era „un lucru într-adevăr neprielnic ori<strong>cu</strong>i şi nu se potriveşte unor regi” 3 . Mahmud I era urât de toţi, deoarece domnia<br />

lui a adus o mare sărăcie în ţară, „<strong>cu</strong> toate că era un sultan blajin, blând şi se îndupleca uşor, nu era supărăcios şi crunt<br />

ca alţii” 4 . În Cronica Ghi<strong>cu</strong>leştilor găsim deosebit de multe ştiri referitoare la Imperiul Otoman. Este un lucru firesc,<br />

deoarece evenimentele interne şi externe <strong>din</strong> Turcia îi interesau îndeaproape pe cronicari, ele având implicaţii directe<br />

sau indirecte asupra vieţii <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>. Schimbările de funcţionari turci la vizirat, la diferite paşalâ<strong>cu</strong>ri, demiterile,<br />

exilările, decapitările sunt relatate în cronică <strong>cu</strong> multe amănunte, mai mult sau mai puţin precise 5 . În această epocă,<br />

în mai toate ţările intriga juca un mare rol în relaţiile <strong>din</strong>tre state sau <strong>din</strong>tre înalţii dregători, în nicio ţară însă intriga<br />

nu ajunsese aşa de departe ca în Imperiul Otoman. Înseşi formele de manifestare a regimului dominaţiei otomane au<br />

fost influenţate, probabil, de calităţile „bune” sau „rele” ale marilor viziri.<br />

Ion Ne<strong>cu</strong>lce, ca şi autorul Cronicii Ghi<strong>cu</strong>leştilor, a<strong>cu</strong>ză şi urăşte întreg „neamul păgân”, care storcea pe seama<br />

domnilor cât mai mulţi bani <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> 6 , deoarece fiecare domnie se <strong>cu</strong>mpăra <strong>cu</strong> bani de la sultan şi o primea<br />

acel care plătea mai mult. Odată <strong>cu</strong> căpătarea domniei, fiecare domn încerca să-şi re<strong>cu</strong>pereze cheltuielile iarăşi<br />

pe contul „Ţării”, promovând în dregătorii, de obicei, pe propriile rude: „oameni lacomi şi răpitori”. Ne<strong>cu</strong>lce a<br />

fost martor o<strong>cu</strong>lar al acestui sistem nemilos, de aceea nu este pagină în letopiseţul său care să nu dezvăluie esenţa<br />

acestui cerc vicios. Toate aceste fărădelegi, făţărnicia, cruzimea, lăcomia, samovolnicia turcilor şi a fanarioţilor au<br />

dus <strong>Moldova</strong> într-o „stare de plâns”, <strong>cu</strong>m se exprimă Ne<strong>cu</strong>lce: „Oh! oh! oh! săracă ţară a Moldovei, ce nărocire<br />

de străini c-aceştia ai avut. Ce sorţi de viaţă ţi-au căzut…” 7 .<br />

Intrigile <strong>din</strong>tre Constantin Brâncoveanu şi domnii Moldovei erau <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te lui Rami Mehmet-Paşa, care le<br />

folosea pentru a asigura controlul asupra Moldovei. Potrivit celor însemnate de cronicar, acest paşă ar fi promis<br />

că, în cazul în care ar fi ajuns mare vizir, l-ar fi pus pe Brâncoveanu ceea ce a încercat să facă, ca acesta, să repare<br />

daunele provocate moldovenilor 8 . Tot în funcţie de atitu<strong>din</strong>ea faţă de domnii români a fost apreciat ca „om bun<br />

şi blând” marele vizir Teberdar Mehmet-Paşa (1704-1706), pentru a cărui vizirat multă bu<strong>cu</strong>rie „au luat toţi” 9 . În<br />

schimb, Ciorlulu Ali s-a dovedit a fi „om lacom şi neiubitor de creştini” 10 şi, de îndată ce a preluat puterea, a trimis<br />

după pocloane în Ţara Românească şi <strong>Moldova</strong>. „Adevărat şi lacom” a fost acest vizir în viziunea lui Nicolae<br />

Costin 11 . În legătură <strong>cu</strong> succesorul lui Ciorlulu Ali, Numan-Paşa Kopruluzade (1710), N. Costin scria că „<strong>cu</strong> anevoie<br />

va fi vezir, dacă nu va fi lacom de bani pre<strong>cu</strong>m şi acest Numan paşa nemica nu era dat spre lăcomie, pre<strong>cu</strong>m<br />

tot neamul Cupruleştilor” 12 . Acest portret moral al lui Numan-Paşa a fost întregit de Ion Ne<strong>cu</strong>lce prin constatarea<br />

că, pe lângă lipsa de lăcomie, acest vizir turc era un apărător al legalităţii: odată „vra să ţie pravila lor cea veche”,<br />

fiind şi el o victimă a carenţelor sistemului politic instituţional otoman 13 .<br />

O proeminentă personalitate turcă prezentată controversat de cronicari este Damad Ali-Paşa (1713-1716). Conform<br />

lui Ion Ne<strong>cu</strong>lce, el l-ar fi convins pe marele vizir Ahmet III să înceapă în 1714 războiul împotriva Veneţiei,<br />

în care a fost antrenat doi ani mai târziu şi Imperiul Habsburgic. Acel „Ali paşa vizir era un păgân rău peste samă,<br />

de nu folosi nimănui dare…”. Participând în campania <strong>din</strong> 1716, a fost ucis la Varadis în luptele <strong>cu</strong> austriecii lui<br />

Eugeniu de Savoia. Moartea sa a fost pentru „lumea toată ce era sub stăpânire turcească” o binefacere, deoarece<br />

1 NECULCE 1990, 338, 353, 430.<br />

2 CRONICA GHICULEŞTILOR, 703.<br />

3 Ibidem, 709.<br />

4 Ibidem, 709.<br />

5 Ibidem, 841-843.<br />

6 NECULCE 1990, 355.<br />

7 Ibidem, 356.<br />

8 Ibidem, 357.<br />

9 Ibidem, 359, 361, 371.<br />

10 Ibidem, 371<br />

11 COSTIN N. 1976, 299.<br />

12 Ibidem, 300.<br />

13 NECULCE 1990, 405.<br />

– 11 –


era „păgân rău, turbat şi mare sorbitoriu de sânge creştin”, căruia „nu-i trebuiau daruri sau rugăminţi” 1 . Anume el<br />

este vinovat de exe<strong>cu</strong>tarea lui Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi şi a multor altor persoane. Mai mult ca atât,<br />

de mâna lui au pierit peste 40 de paşale: „toţi ales fruntea de stropise împărăţia turcească de capete” 2 . În special<br />

românilor le-a provocat multă îngrijorare, deoarece dorea, după înfrângerea austriecilor, „să puie paşa în <strong>Moldova</strong><br />

şi în Ţara Muntenească”, nereuşind „că i-au luat tată-său sufletul” 3 .<br />

Un pericol permanent pentru Ţara Moldovei l-au constituit, de la răsărit, tătarii. Fiind de secole vecini <strong>cu</strong> românii,<br />

ei au acţionat tot timpul împotriva acestora, atât <strong>din</strong> proprie iniţiativă, cât şi <strong>din</strong> porunca Porţii Otomane. Dar sunt<br />

<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te cazuri când tătarii poposesc pe meleagurile noastre la chemarea unuia sau altui domnilor. Urmările acestor<br />

contacte pentru români au fost cele mai nefaste, deoarece, în afară de jafuri, omoruri, robie şi alte răutăţi, nu au adus<br />

nimic bun autohtonilor. În cronici, ei sunt caracterizaţi ca nişte „vicleni” de firea lor, aşa <strong>cu</strong>m s-au arătat de mai multe<br />

ori, chiar şi atunci când au atacat tabăra rusă la Prut 4 . „Lupi apucători”, care „pradă, robesc şi căznesc pe creştini”,<br />

„lupi în turma de oi”, <strong>cu</strong>m spune Nicolae Muste, tătarii erau o adevărată pedeapsă dumnezeiască pentru cei care „cad<br />

în mâna lor” 5 . Fiind aliaţii lui Jan Potocki, tătarii trec prin ţinuturile Soroca, Orhei, Lăpuşna, devastând totul, fapt<br />

care l-a fă<strong>cu</strong>t pe Nicolae Costin să-i numească „păgâni cruzi”, nesupuşi de nimeni 6 . Aceeaşi caracteristică le-a fost<br />

dată şi de Ion Ne<strong>cu</strong>lce, el însă le mai atribuie şi „infidelitatea”, lucru de care cronicarul s-a convins personal nu o<br />

dată. Tătarii „ţin preteşugul ca şi câinii vinerea”, zicea Ne<strong>cu</strong>lce 7 . Infidelitatea a fost cauza principală care făcea imposibilă<br />

reglementarea raporturilor <strong>din</strong>tre tătari şi români. Pseudo-Amiras precizează că „firea şi felul lor de început<br />

aşa au fost jucat şi apucători de purure ei vor să potresc verbale şi nepaci, tot pentru să apuce şi să ja<strong>cu</strong>iască” 8 .<br />

„Pacea” pentru ei însemna „sărăcie”, scria Pseudo-Amiras, căci tătarii erau un neam războinic, care „trăia numai<br />

<strong>din</strong> jafuri” 9 . Se aruncau asupra Moldovei „ca nişte lupi asupra unei turme de oi” 10 . Este cert faptul că ceea ce<br />

încăpea pe mâinile tătarilor niciodată nu putea fi re<strong>cu</strong>perat. De aceeaşi părere era şi autorul Cronicii Ghi<strong>cu</strong>leştilor,<br />

care nota că „<strong>din</strong> fire, oameni răi, şi mai răi că ei nici nu există în altă ţară”, adică „hrăpăreţi, nedrepţi, neastâmpăraţi”<br />

şi gata numai „ca să poată prăda” 11 . Un „neam mai rău ca acesta nu s-a mai văzut pe lume, de aceea nimeni<br />

nu a fost în stare să le stea în cale şi nimeni nu a reuşit să le schimbe firea haină. Acest lucru nu l-a putut face nici<br />

haini care erau socotiţi înţelepţi şi folositori împărăţiei” 12 .<br />

Vorbind de primele două decenii ale secolului al XVIII-lea şi de evenimentele principale <strong>din</strong> acei ani – Războiul<br />

Nordic (1700-1721), Războiul Ruso-Turc (1710-1714), în viziunea cronicarilor, putem conchide că pricina<br />

tuturor abuzurilor care s-au comis în <strong>Moldova</strong> în acei ani a fost regele Suediei, Carol XII. Despre suedezi, în cronici<br />

mărturiile sunt puţine, probabil <strong>din</strong> cauza că întreaga atenţie a cronicarilor a fost îndreptată asupra regelui lor.<br />

Criteriul de bază după care a fost apreciat acesta a fost duşmănia sa faţă de ruşi. N. Muste va evidenţia ca trăsătură<br />

negativă de caracter „viclenia” manifestată în bătălia de la Poltava. Se are în vedere încheierea unui armistiţiu<br />

de trei ore, pe care suedezii nu l-au respectat: „Vrând să viclenească pe moscali nu au ţinut de parola lor, ce şi-au<br />

dat, ce sârguindu <strong>cu</strong> oştile sale începând ata<strong>cu</strong>l înainte de termen” 13 . Ruşii, controlând situaţia, îi înving în cele <strong>din</strong><br />

urmă, iar oastea lui Carol XII, cea vestită şi neînfrântă, şi în toate ţările lăudată, a pierdut 14 .<br />

Axinte Uricariul îi prezintă pe suedezi ca pe „oşteni şi oameni de cinste” 15 , care „de va fi petre<strong>cu</strong>t craiul ceva,<br />

sau să fi părut lor ce le mai este bună viaţa” 16 şi „de viaţa lor nu li-i grijă nimica 17 . Deci, pe cât de „viclean” apare<br />

1 NECULCE 1990, 413, 414.<br />

2 Ibidem, 413.<br />

3 NECULCE 1990, 657.<br />

4 COSTIN N. 1976, 330.<br />

5 MUSTE N. 1874, 13.<br />

6 COSTIN 1976, 314.<br />

7 NECULCE 1982, 801, 237-240, 707.<br />

8 PSEUDO-AMIRAS 1975, 228.<br />

9 Ibidem, p. 228.<br />

10 Ibidem, p. 229.<br />

11 CRONICA GHICULEŞTILOR, 265.<br />

12 CRONICA GHICULEŞTILOR, 325.<br />

13 MUSTE N. 1874, 38.<br />

14 Ibidem, p. 39.<br />

15 URICARIUL, 137.<br />

16 Ibidem, 137-138.<br />

17 Ibidem, 138.<br />

– 11 –


suedezul în schiţa lui Nicolae Muste, pe atât de „viteaz” este el creionat la Axinte Uricariul. Vorbind însă despre<br />

cel „pentru care suedezii erau hotărâţi să moare în luptă deschisă”, adică de Carol XII 1 , tonalitatea se schimbă.<br />

Axinte Uricariul îl a<strong>cu</strong>ză pe regele suedez pentru faptul că a venit „în protecţia turcilor” şi a fă<strong>cu</strong>t „acele tulburări<br />

mari de-au scornit atâta vrajbă între turci şi moscali” 2 . Consecinţele acestei vrajbe a stat la baza tuturor nenorocirilor<br />

care s-au abătut asupra Moldovei. Transformarea Hotinului în raia a fost o mare pierdere pentru <strong>Moldova</strong>: „ca o rană<br />

ţerei multă slăbiciune şi scădere i-au fă<strong>cu</strong>t” 3 , după campania otomană <strong>din</strong> toamna lui 1713. Carol XII, fiind implicat<br />

în problema repunerii în domnie a lui Stanislav Leszczynski în Polonia. Odată <strong>cu</strong> producerea acestor evenimente,<br />

Nicolae-Vodă a avut „multă cheltuială”, ceea ce iarăşi s-a răsfrânt negativ asupra stării economice <strong>din</strong> ţară. Cu<br />

amănunte şi destul de tragic reproduce Ax. Uricariul consecinţele pierderii Hotinului: „Cine poate să scrie câte una,<br />

poruncile cele grele ce veneau totdeauna lui Nicolae Vodă, după ce s-au fă<strong>cu</strong>t această socoteală a Hotinului: porunci<br />

pentru care, pentru salahori, pentru zahierei şi multe altele, în toate zilele treceau în sus şi în gios şi ciohodari de la<br />

Poartă, <strong>cu</strong> care făcea Nicolae Vodă multă cheltuială că-i caută pe toţi să-i dăinuiască <strong>cu</strong> câte un oarice”.<br />

Axinte Uricariul îl consideră pe Carol XII „om <strong>cu</strong>mplit şi <strong>cu</strong> multă răutate asupra neamului creştinesc”, de<br />

vreme ce acesta s-a aflat două decenii depline în conflict <strong>cu</strong> Danemarca, Prusia, regele August al Poloniei „şi <strong>cu</strong><br />

alţii” 4 . Confruntându-se <strong>cu</strong> aproape toţi principii creştini, cel mai mult s-a avut de rău <strong>cu</strong> ruşii, avându-l ca aliat în<br />

această confruntare pe „duşmanul de moştenire al creştinităţii”, Imperiul Otoman.<br />

Măreţia şi autoritatea lui Carol XII ca rege se vădeau şi <strong>din</strong> faptul că, „făcând monede de bani, la o parte era<br />

chipul său, de altă parte era leul <strong>cu</strong>lcat şi scria împrejur (o<strong>cu</strong>list dormitat apertit) ce se înţelege: <strong>cu</strong> ochii dormind<br />

deschişi şi în toate actele timpului se scria… leu nebiruitu” 5 . Acest „leu” s-a dovedit a fi nu chiar de nebiruit,<br />

deoarece a fost pus, <strong>cu</strong>m remarcă cronicarul, <strong>cu</strong> „botul pe labe” de către Petru I <strong>cu</strong> voia lui Dumnezeu 6 , în bătălia<br />

de la Poltava (1709). După această înfrângere, lui Carol XII şi oştenulor săi le-a fost oferit refugiu pe teritoriul<br />

Imperiului Otoman 7 , şi anume în <strong>Moldova</strong>, la Tighina. Aceasta însemna pentru ţară găzduirea şi întreţinerea pe<br />

vreme îndelungată a oaspetelui Porţii 8 . Costisitoare au fost jafurile întreprinse de trupele suedeze şi de cele poloneze<br />

aliate, de sub comanda lui Josef Potocki, dislocate aici după înfrângerea lui Carol XII la Poltava. La acestea<br />

s-au adăugat ata<strong>cu</strong>rile întreprinse de trupele lui Petru I împotriva suedezilor. Urmărind conflictele prezente între<br />

turci, pe de o parte, ruşi şi polonezii lui August II, pe de altă parte, Carol XII a reuşit să determine Poarta să-i mazilească<br />

pe domnii români, bănuiţi de colaborare <strong>cu</strong> ţarul Rusiei. Din aceste considerente, atât domnii Moldovei,<br />

cât şi populaţia erau ostili faţă de rege şi însoţitorii acestuia. O astfel de atitu<strong>din</strong>e a avut şi domnitorul M. Racoviţă,<br />

care, încă de la 1705, întreţinea corespondenţă <strong>cu</strong> ţarul Rusiei, căutând o cale să scape de nepoftiţii oaspeţi. Atunci<br />

când domnitorul a crezut că un detaşament suedez ce se îndrepta spre Polonia era condus personal de Carol XII,<br />

el a dat or<strong>din</strong> ca întregul detaşament să fie luat în prizonierat 9 . Cu toate că operaţia a fost coordonată <strong>cu</strong> ruşii, ea<br />

ar fi putut să atragă asupra Moldovei o campanie de reprimare turco-tătară.<br />

Nicolae Costin, la fel ca şi Axinte Uricariul, ni-l readuce în memorie pe renumitul rege în aceleaşi umbre sumbre.<br />

N. Costin, de asemenea, a scos în evidenţă „marele orgoliu” şi „marea îndrăznire” ale monarhului suedez,<br />

care l-au determinat să poarte îndelungi războaie <strong>cu</strong> vecinii săi creştini, cărora le-a provocat „multă stricăciune şi<br />

pagubă…” 10 . Prin tentativa de a-l atrage de partea sa pe Mazepa, Carol XII nu putea fi, în viziunea cronicarului,<br />

„decât fratele lui Mahomen”. Victoriile obţinute de către Carol XII, susţine cărturarul, se datorau numai puterii banilor.<br />

Atâta avuţie „strânsăsă fără număr”, căci „unde mergea pe la cetăţi arunca milioane de bani de să răs<strong>cu</strong>mpăra<br />

ca <strong>din</strong> robie oamenii de prin cetăţi de da şvezilor şi nimeni nu putea sta împotriva lor” 11 – astfel explică cronicarul<br />

sursa acelei avuţii, strânsă <strong>cu</strong> nedreptate <strong>din</strong> ţările peste care a tre<strong>cu</strong>t în timpul războaielor sale. Cronicarul este<br />

de părere că vitejia lui Carol XII s-a manifestat până la un timp, adică până acesta a dus războaie <strong>cu</strong> crai inferiori<br />

1 Ibidem, 137-138.<br />

2 Ibidem, 145.<br />

3 Ibidem, 151.<br />

4 Ibidem, 178.<br />

5 Ibidem, 179.<br />

6 Ibidem, 181.<br />

7 Ibidem, p. 185.<br />

8 CRONICA GHICULEŞTILOR, 646-647, 691-694, 696-697.<br />

9 NECULCE, 1990, 365.<br />

10 COSTIN N. 1872, 55.<br />

11 Ibidem, 58.<br />

– 11 –


lui. După Poltava însă, „pre<strong>cu</strong>m se socotea a fi de săug dosul şi-au arătat”, părăsind dezorientat câmpul de luptă 1 .<br />

Victoria lui Petru I este sărbătorită de cărturar ca una personală, care a fost obţinută „împotriva trufaşului neprieten”,<br />

<strong>cu</strong> ajutorul „celui prea puternic Dumnezeu” 2 .<br />

Nicolae Muste a fost preo<strong>cu</strong>pat îndeosebi de şederea lui Carol XII la Bender. Firul povestirii sale despre Carol<br />

XII începe <strong>cu</strong> sugestia că de „dezmierdat în avere” ce era s-a dovedit a fi un „cheltuitor fără seamă”, încât „nu-l<br />

mai puteau ţine turcii” 3 . Aceasta a fost cauza principală, care i-a silit pe turci să-l ducă pe Carol XII <strong>cu</strong> forţa <strong>din</strong><br />

Bender. Deşi Carol XII se afla într-o situaţie neprielnică pentru el după Poltava, totuşi se arăta „nebiruit”, cerând<br />

chiar de la turci oşti pentru a-l însoţi până în Suedia prin Polonia, ca să-l „vadă lumea mergând <strong>cu</strong> gloata mare,<br />

să-l slăvească ca pe un craiu nebiruit” 4 . Petru I, socotindu-l „ca un om fără putere şi abia scăpat <strong>cu</strong> zile 5 ”, nu a<br />

permis acest alai al „şvedului”, de aceea ultimul a fost nevoit să se reîntoarcă în ţară pe as<strong>cu</strong>ns, prin Transilvania,<br />

<strong>cu</strong> puţină suită.<br />

Ion Ne<strong>cu</strong>lce descrie numai calităţile lui Carol XII, prezentându-ne chiar şi chipul acestui rege şi afirmând că, la<br />

începutul Războiului Nordic, în 1700, Suedia „era o ţară puternică, craiul lor tânăr de 16 ani, bun viteaz, dârzu…” 6 .<br />

În ce-l priveşte pe autorul anonim al Cronicii Ghi<strong>cu</strong>leştilor, acesta a redat portretul lui Carol XII prin prisma<br />

angajării turcilor în războiul <strong>cu</strong> Petru I. Deşi aflat sub ocrotire turcească, ultimii într-un moment dat l-au socotit<br />

„ca duşman” – lucru asociat de autor <strong>cu</strong> o pedeapsă pentru „atâtea rele şi distrugeri pe care le-au pricinuit” 7 – şi<br />

l-au atacat la Varniţa. Conflictul <strong>cu</strong> Danemarca a fost ultimul în viaţa lui Carol XII şi s-a dovedit a fi ultimul act de<br />

afirmare a sa, deoarece, fiind ucis de glonţ, „aşa i-a fost sfârşitul acelui crai vestit care se scria: leu nebiruit” 8 .<br />

Nicolae Costin mai invoca şi forţa divină, căci „<strong>cu</strong> ajutorul celui prea puternic Dumnezeu toată neprieteneasca<br />

greime cea în lumea vestită”, care nu puţină frică au fă<strong>cu</strong>t în Europa în mâna ţarului Petru au căzut 9 . Astfel, putem<br />

conchide că opiniile ce rezultă <strong>din</strong> cronografia de la sfârşituşl sec. XVII – începutul sec. XVIII privitoare la străini<br />

s-au format în dependenţă de influenţa exercitată de aceştia asupra Ţării Moldovei. Dat fiind că relaţiile <strong>cu</strong> vecinii<br />

au avut deseori urmări nefaste pentru ţară, imaginea acestora în cronici reflectă subiectiv această stare de fapt.<br />

Totuşi, imaginea străinilor transmisă cititorilor a înclinat spre un <strong>din</strong>amism obiectiv, conţinând şi laturi pozitive.<br />

Asemenea trăsături pozitive au fost creionate <strong>cu</strong> precădere în opera lui Ion Ne<strong>cu</strong>lce, care deseori îndemna la urmarea<br />

unor pilde 10 date de vecini.<br />

Rolul celorlalte ţări europene, în special al Angliei şi Olandei, în viaţa Europei Răsăritene în această epocă, a<br />

fost destul de redus, limitându-se la medieri destinate să aplaneze diferite conflicte. Astfel, aceste state au reuşit<br />

să promoveze o politică de neamestec în campaniile anti-otomane declanşate la sfârşitul secolului XVII şi primele<br />

decenii ale secolului XVIII.<br />

Pentru ţările române perioada vizată a fost o epocă plină de frământări, <strong>cu</strong> momente destul de <strong>cu</strong>mplite. Situaţia<br />

oamenilor de rând era tot mai grea, mai ales a ţăranilor, <strong>din</strong> cauza impozitului mare şi a normei exagerate<br />

de muncă pe moşiile boiereşti, şi nimic nu prevestea o uşurare a poverilor în viitor. Cu toate acestea, în pofida<br />

dependenţei de Imperiul Otoman, a „grecizării” domniei, a pierderilor teritoriale, <strong>Moldova</strong> şi Ţara Românească<br />

au reuşit să-şi menţină statalitatea şi statutul politic internaţional propriu. Românii au depus eforturti şi pentru a<br />

rezista în faţa ascensiunii celorlalte puteri <strong>din</strong> zonă. Condiţiile au devenit mai clare atunci când, în 1711, Habsburgii<br />

au reuşit să se consolideze în Transilvania, în timp ce Rusia se voia „puterea protectoare” a românilor şi a<br />

celorlalţi creştini ortodocşi <strong>din</strong> Imperiul Otoman. Acest imperiu, al „moscalilor”, a căpătat pe par<strong>cu</strong>rsul secolului<br />

XVIII o mare autoritate în lumea creştină în urma epuizării statului polonez.<br />

Aşadar, accentuarea dominaţiei străine: habsburgică în Transilvania şi otomană în <strong>Moldova</strong> şi Ţara Românească,<br />

rămâne să fie numai o caracteristică a epocii, urmată de trecerea unor ţinuturi româneşti de la o oblăduire la<br />

1 Ibidem, 61.<br />

2 Ibidem, 65.<br />

3 MUSTE 1874, 52.<br />

4 Ibidem, p. 53.<br />

5 Ibidem, p. 54.<br />

6 NECULCE 1990, 425.<br />

7 CRONICA GHICULEŞTILOR, 165.<br />

8 URICARIUL 1944, 179.<br />

9 COSTIN N. 1872, 62.<br />

10 NECULCE 1990, 449.<br />

– 11 –


alta. Acest proces şi războaiele fără întrerupere, în viziunea cronicarilor, au transformat principatele într-un teatru<br />

de operaţii militare, <strong>cu</strong> urmări grave pentru ele, care au deschis calea prădăciunilor permanente asupra ţărilor. Situaţia<br />

Moldovei în aşa cir<strong>cu</strong>mstanţe nu avea de unde să se amelioreze, deoarece tabloul de prădăciuni şi războaie<br />

devenea tot mai frecvent în secolul XVIII.<br />

Bibliografie<br />

AMIRAS Al. 1975, Cronica anonimă a Moldovei. 1661- 1729, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

CIOBANU 1996, Coroana: simbol al puterii monarhice şi al statului în sec. Xii-XVii, în „A. D. Xenopol”, XX-<br />

XIII.<br />

COSTIN N. 1872, Letopiseţul Ţării Moldovei (1662 – 1711), ediţia M. Cogălniceanu, ed. a II-a, vol. II, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

COSTIN Nicolae 1976, Letopiseţul Ţării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601. Letopiseţul Ţării Moldovei<br />

de la 1709 la 1711, vol. I, Iaşi.<br />

CRONICA GHICULEŞTILOR, istoria Moldovei între anii 1695-1754, Ediţie îngrijită de Nestor Camariano şi<br />

Ariadna Camariano-Cioran, Ed. Academiei, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1980.<br />

DUŢU 1985, Călătorii, imagini, constante, în “imaginea neamţului şi a tur<strong>cu</strong>lui” după asediul Vienei, Bu<strong>cu</strong>reşti,<br />

ed. Emines<strong>cu</strong>.<br />

MISCHEVCA Vl. 1999, impactul geopolitic al războaielor ruso-turce asupra Principatelor Române, în Studii şi<br />

materiale de istorie modernă. Vol.XIII, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

MISCHEVCA Vl. 2001, Influenţa războaielor ruso-turce asupra unităţii teritoriale a românilor, în Unitatea naţională<br />

a românilor între ideal şi realitate, Chişinău.<br />

MUSTE N. 1874, Letopiseţul Ţerei Moldovei de la domnia lui istrate Dabija până la a treia domnie a lui Mihai<br />

Racoviţă v. v.(1662–1729) în M. Kogălniceanu, Cronicele României sau Letopiseţele Moldovei şi Valahiei, ed.<br />

II, vol. III, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

NECULCE 1982, Letopiseţul Ţării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui C. Mavrocordat,<br />

Ediţie de Gabriel Ştrempel, Ed. Minerva, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

LETOPISEŢUL ŢĂRII MOLDOVEI de la domnia lui istrate Dabija vv până la a treia domnie a lui M. Racoviţă<br />

vv, n. Muste (1662-1729), în M. Cogălniceanu, Cronica României sau Letopiseţul Moldovei şi Valahiei, ed. II,<br />

vol. III, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1874.<br />

NECULCE 1990, Letopiseţul Ţării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui C. Mavrocordat,<br />

Hiperion, Chişinău.<br />

PSEUDO-AMIRAS 1975, Cronica anonimă a Moldovei (1661-1729), Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

URICARIUL Ax., A ii….domnie a lui nicolae Alexandri Vodă văleat 7220, în I. St. Petre, Axinte uricariul, Studiu<br />

şi text, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1944.<br />

– 11 –<br />

© Ada MUSTeAţĂ, 2008


ımportanŢa proGramelor polıtıce susŢınute de epıscopul<br />

ıoan ınocHentıe mı<strong>cu</strong>-Kleın Şı cauZele eXıluluı său<br />

Florica-elisabeta NUţIU<br />

Biblioteca Centrală a Universităţii de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş<br />

Episcopul Ioan Inochentie Mi<strong>cu</strong>-Klein (Clain) este iniţiatorul luptei politice programatice<br />

a românilor <strong>din</strong> Transilvania. Personalitate de excepţie a istoriei României, eruditul<br />

teolog a fost în secolul al XVIII-lea un strălucit militant pentru emanciparea socială şi<br />

politică a românilor transilvăneni de sub anacronica dominaţie austro-ungară.<br />

Păstrarea identităţii naţionale a poporului român, aşezat la confluenţa a trei mari imperii<br />

expansioniste – Imperiul Otoman, Imperiul Rus şi Imperiul Habsburgic – n-ar fi fost<br />

posibilă fără munca creatoare şi devotamentul unor mari bărbaţi ai neamului românesc.<br />

Unul <strong>din</strong>tre aceştia, a cărui aureolă nu va fi niciodată estompată de infinita <strong>cu</strong>rgere a timpului,<br />

este episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Mi<strong>cu</strong>-Klein.<br />

El s-a năs<strong>cu</strong>t la 24 iunie 1692 în satul Sadu, veche aşezare românească <strong>din</strong> actualul<br />

judeţ Sibiu, situată pe marginea râului <strong>cu</strong> acelaşi nume. Provenea <strong>din</strong>tr-o familie de ţărani<br />

liberi de pe Pământul Crăiesc (Fundus Regius).<br />

Ca şi Lucian Blaga, ilustrul poet şi filosof român, care i-a dedicat pagini memorabile,<br />

Inochentie a prins în copilărie a comunica oral mai târziu – poate un semn al Providenţei, remarcă I.P.S. Lucian1 .<br />

A studiat în şcolile iezuite <strong>din</strong> Sibiu, Cluj şi Târnavia (azi în Slovacia). În 1726 a fost primit în congregaţia<br />

iezuită la Institutul <strong>din</strong> Târnavia (Sâmbăta Mare), unde studiau mai mulţi români <strong>din</strong> Transilvania.<br />

Sinodul întrunit la Făgăraş, la 4 iunie 1728, l-a propus pentru Scaunul episcopal, rămas vacant după moartea<br />

lui Ioan Giurgiu Patachi, pe o listă <strong>cu</strong> trei candidaţi, pe când era student în al treilea an la Institutul <strong>din</strong> Tirnavia.<br />

Avea 36 de ani, iar situaţia economică şi <strong>cu</strong>lturală a românilor era mizeră.<br />

Împăratul Carol VI (1711-1740) îl alege <strong>din</strong>tre cei trei candidaţi, numindu-l episcop al românilor uniţi <strong>din</strong><br />

Transilvania şi Ungaria. În 1729 i se conferă de împărat titlul nobiliar de baron de Sad. E consacrat episcop grecocatolic<br />

de Alba Iulia şi Făgăraş, la 5 noiembrie 1730, acordându-i-se de către Carol VI, în 1732, un loc în Dieta<br />

transilvană care îşi avea sediul, pe atunci, la Sibiu. Instalarea lui Inochentie în Scaunul episcopal s-a fă<strong>cu</strong>t <strong>cu</strong><br />

întârziere, abia în 28 septembrie 1732.<br />

Pentru a reliefa activitatea desfăşurată de episcopul unit Inochentie Mi<strong>cu</strong>-Klein trebuie să facem o succintă<br />

in<strong>cu</strong>rsiune în atmosfera încărcată de speranţă a secolului al XVIII-lea şi menţionarea unor cir<strong>cu</strong>mstanţe politice<br />

de la finele vea<strong>cu</strong>lui precedent.<br />

În acel timp, în Europa, Leopold I, <strong>din</strong> <strong>din</strong>astia de Habsburg, împărat al Sfântului imperiu roman, de naţiune<br />

germană (1658-1705), rege al Ungariei (1655-1687) şi Boemiei (1657-1705), poartă două războaie împotriva Imperiului<br />

Otoman, cel <strong>din</strong> urmă (1683-1699) încheiat prin Tratatul de Pace de la Karlowitz (26 ianuarie 1699), prin<br />

care Poarta re<strong>cu</strong>noaşte trecerea Transilvaniei, Croaţiei şi Sloveniei sub stăpânirea Imperiului Habsburgic.<br />

Prin actul constituţional <strong>din</strong> 4 decembrie 1691 al împăratului Leopold I, Principatul Transilvaniei este direct<br />

subordonat împăratului; sunt confirmate privilegiile celor trei naţiuni politice – maghiari, saşi şi se<strong>cu</strong>i – şi drepturile<br />

celor patru religii recepte (catolică, calvină, luterană şi unitariană). Se menţine discriminarea, legislaţia<br />

segregaţionistă a Principatului, rămânând în vigoare: Tripartitum-ul lui Werböczi (1514), Approbatae Constitutiones<br />

(1653) şi Compillatae Constitutiones (1669), deşi în conscripţia <strong>din</strong> 1760-1762 românii reprezentau 66% <strong>din</strong><br />

populaţia Principatului, ungurii şi se<strong>cu</strong>ii – 21%, saşii – 11 %, alţii – cca. 2,2 % 2 .<br />

Transilvania, care fusese aproape un secol şi jumătate principat sub protectorat turcesc, trece <strong>din</strong> 1688 sub<br />

stăpânirea austriacă. Prin legile discriminatorii la care ne-am referit, românii devin ,,toleraţi” şi ,,străini” pe pământul<br />

strămoşesc3 .<br />

1 MUREŞAN 2000, 7-11.<br />

2 NISTOR 2000a, 58-71.<br />

3 SUCIU 2000, 53-57.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 120-125<br />

– 1 0 –


În aceste condiţii, singura soluţie salvatoare pentru românii transilvăneni era apropierea de Roma, Curtea de la<br />

Viena, în care românii îşi puseseră speranţa, fiind de confesiune catolică.<br />

La 27 martie 1697, Sinodul de la Alba Iulia, convocat de mitropolitul Teofil, acceptă Unirea <strong>cu</strong> Roma, pe baza<br />

a patru puncte dogmatice (printre care şi re<strong>cu</strong>noaşterea supremaţiei papale), în schimbul păstrării ritului, a egalităţii<br />

în drepturi <strong>cu</strong> clerul catolic şi a re<strong>cu</strong>noaşterii mirenilor uniţi ca ,,fii ai patriei”, adică <strong>cu</strong> drepturi cetăţeneşti<br />

depline 1 . Sinodul, ţinut tot la Apulum în 4 septembrie 1700, transformă actul unirii într-o armă de luptă pentru<br />

afirmarea naţiunii române. Mitropolitul Ardealului de atunci, Atanasie Anghel, reuşeşte să adune un număr mai<br />

mare de protopopi şi preoţi, care se solidarizează <strong>cu</strong> Cetatea Eternă, aproximativ 200 000 de români primesc unirea<br />

2 . Pentru episcopul Inochentie Mi<strong>cu</strong>, Biserica Română Unită era singura instituţie de bază <strong>din</strong> acel timp, prin<br />

care românii transilvăneni puteau scăpa de calvinizare, respectiv de deznaţionalizare.<br />

Prima diplomă leopol<strong>din</strong>ă, <strong>din</strong> 16 februarie 1699, re<strong>cu</strong>noaşte clerului unit aceleaşi privilegii de care beneficia<br />

clerul catolic şi confirmă statutul de libertate personală a preoţilor uniţi, care nu mai puteau fi deci trataţi ca iobagi.<br />

Prin a doua diplomă leopol<strong>din</strong>ă, <strong>din</strong> 19 martie 1701, Curtea <strong>din</strong> Viena confirmă că preoţii uniţi se vor bu<strong>cu</strong>ra de<br />

privilegiile şi s<strong>cu</strong>tirile acordate clerului catolic şi declară că mirenii – inclusiv ţăranii – care vor accepta unirea<br />

<strong>cu</strong> Biserica Romană se vor bu<strong>cu</strong>ra de toate drepturile civice, nemaifiind trataţi ca ,,toleraţi”: ,,să fie consideraţi<br />

ca indigeni, ca toţi ceilalţi fii ai patriei, iar nu numai toleraţi ca până aici” glăsuia articolul 3 al celei de a doua<br />

diplome leopol<strong>din</strong>e. Din cauza opoziţiei stărilor privilegiate <strong>din</strong> Transilvania, diploma nu a fost pusă niciodată în<br />

aplicare 3 .<br />

Inochentie, fiind primul demnitar român <strong>din</strong> Dieta transilvană numit de împărat, episcopul, figură statuară a<br />

istoriei noastre naţionale, va milita <strong>cu</strong> înflăcărare pentru drepturi economice, sociale, politice şi <strong>cu</strong>lturale, fiind<br />

primul cărturar care a formulat un program de emancipare politică şi socială a românilor transilvăneni.<br />

Tratat <strong>cu</strong> aroganţă şi impertinenţă de membrii Dietei transilvane, îşi va apăra <strong>cu</strong> demnitate şi îndârjire punctele<br />

de vedere asupra nobilei origini romane, a latinităţii limbii române şi continuităţii pe teritoriul Daciei traiane a<br />

coloniştilor romani. A cerut în Dieta transilvană ,,să nu se hotărască nimic despre noi, fără noi şi în defavoarea<br />

noastră” 4 . În 1731, ceru împăratului să-i întemeieze o mănăstire de călugări de rit grecesc. Prin decretul aulic <strong>din</strong><br />

20 septembrie 1732, Carol al VI-lea dă dispoziţii pentru ridicarea unei mănăstiri şi a unei reşe<strong>din</strong>ţe episcopale. Cu<br />

aprobarea Papei Clemente al XII-lea primi în folosinţă domeniul Blajului, iar în mai 1737 îşi stabileşte efectiv reşe<strong>din</strong>ţa<br />

la Blaj. Primeşte, totodată, în<strong>cu</strong>viinţarea de a trimite trei studenţi ieromonahi la Colegiul de Propaganda<br />

Fide, de la Roma 5 . Perseverent, Inochentie înaintează împăratului Carol VI 24 memorii, prin care solicita: a) să<br />

fie respectat de Dietă conţinutul celor două diplome leopol<strong>din</strong>e (<strong>din</strong> 1699, respectiv, 1701); b) poporul român să<br />

fie tratat în mod egal <strong>cu</strong> celelalte popoare <strong>din</strong> imperiu, el fiind cel mai vechi şi mai numeros <strong>din</strong> Transilvania; c)<br />

episcopul şi preoţii uniţi să beneficieze de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi cei romano-catolici; d) să fie sporite<br />

veniturile episcopului român, ca acesta să poată ajuta şi pe preoţi şi bisericile sărace; e) nobilii români să fie investiţi<br />

după calificarea şi capacităţile lor în funcţii oficiale în stat; f) în comitatele <strong>cu</strong> majoritate românească, comiţii<br />

(prefecţii) să fie români; g) pe Pământul Crăiesc (Fundus Regius), respectiv, în zona săsească, să nu fie iobăgie;<br />

h) să se facă pentru români şcoli primare în toate satele; i) tinerilor români să li se permită a urma <strong>cu</strong>rsuri şcolare;<br />

j) să se înfiinţeze şcoli înalte pentru români la Alba Iulia, Făgăraş şi Haţeg; k) să le fie deschise tinerilor români<br />

capabili şcolile <strong>din</strong> străinătate (Roma, Viena etc.) 6 , 7 .<br />

Spre deosebire de predecesorii săi, episcopii Atanasie Anghel (1701-1713) şi Ioan Giurgiu Patachi (1715-<br />

1727), care timp de trei decenii nu l-au indispus pe împărat, neîndrăznind să critice legislaţia segregaţionistă a<br />

vremii, Inochentie Mi<strong>cu</strong> protestează neînduplecat faţă de îngrădirile Dietei transilvane, care-i priveau pe români,<br />

şi transformă Blajul, devenit reşe<strong>din</strong>ţă episcopală, <strong>din</strong>tr-un sat fără semnificaţie istorică, în centrul naţional şi <strong>cu</strong>ltural<br />

al românilor transilvăneni. Schiţează, <strong>cu</strong> arhitectul vienez Martinelli, planul oraşului Blaj; aduce de pretutindeni<br />

meseriaşi şi negustori, inclusiv macedoromâni, originari, probabil, <strong>din</strong> Grecia, ingineri <strong>din</strong> Viena şi include<br />

1 GIURESCU 1972a, 145-146.<br />

2 DRĂGAN 2000, 22-23.<br />

3 GIURESCU 1972b, 146-147.<br />

4 TĂNASE, PĂVALĂ 2000, 19.<br />

5 BODEA 2000, 15-18.<br />

6 NISTOR 2000b, 61.<br />

7 POP 2000, 87-91.<br />

– 1 1 –


în plan catedrala, mănăstirea, şcoli pentru fiii iobagilor români, case pentru meseriaşi. Blajul va dobândi statutul<br />

organic de reşe<strong>din</strong>ţă episcopală, prin bula papală Rationi congruit <strong>din</strong> 1721. În secolul al XIX-lea, referindu-se la<br />

Blaj, poetul Mihai Emines<strong>cu</strong> exclama: „De aici a răsărit soarele românilor” 1 . În mănăstire s-au aşezat călugării<br />

Grigore Maior, Silvestru Caliani şi Gherontie Cotore, care vor deveni cei <strong>din</strong>tâi dascăli ai şcolilor <strong>din</strong> Blaj. În<br />

1759, Blajul e declarat târg (oppidum).<br />

Pentru conducerea extinsei sale dieceze de 44 protopopiate <strong>cu</strong> peste 2740 de preoţi, el şi-a ales doi vicari: Nicolae<br />

Pop şi Ştefan Pop Timandi. Sub conducerea lui Inochentie s-au ţinut cinci sinoade între 1732 şi 1744. Unirea<br />

<strong>cu</strong> Roma a fost considerată de venerabilul episcop o sursă de drepturi umane, individuale şi colective fundamentale.<br />

Fidelitatea sa faţă de Biserica Greco - Catolică şi Biserica Romano – Catolică se întrevede <strong>din</strong> testamentul<br />

său <strong>din</strong> 22 august 1768: ,,ultima dorinţă a vieţii mele să o sfârşesc în mărturisirea cre<strong>din</strong>ţei catolice şi în unirea<br />

<strong>cu</strong> Sfânta Biserică Romană pe care totdeauna am iubit-o şi cât am putut n-am încetat de a o mărturisi” 2 . David<br />

Prodan (1902-1993), regretatul istoric, academician, profesor la Universitatea <strong>din</strong> Cluj, specialist în istoria evului<br />

mediu, concluzionează în lucrarea sa Supplex libellus Valachorum (1967) că intransigentul episcop este ,,în istoria<br />

noastră, indis<strong>cu</strong>tabil, cea mai puternică personalitate politică a poporului român în secolul al XViii-lea” 3 ,<br />

opinie la care aderă şi poetul şi filosoful Lucian Blaga.<br />

Convins că historia magister vitae, conştient de faptul că puterea popoarelor rezidă în <strong>cu</strong>ltură, educaţie şi<br />

cre<strong>din</strong>ţă, Inochentie Mi<strong>cu</strong> a fost un exponent energic şi ireductibil al intereselor românilor transilvăneni pe care<br />

i-a iubit şi primul care a introdus conceptul de ,,naţiune română”. Vorbind, pe lângă română, <strong>cu</strong> distincţie şi dezinvoltură<br />

limba latină (limba dezbaterilor <strong>din</strong> Dietă), <strong>cu</strong>noscător al limbilor italiană, germană şi maghiară, în care se<br />

exprima <strong>cu</strong> eleganţă, teolog de o erudiţie şi sârguinţă ieşite <strong>din</strong> comun, de o inteligenţă excepţională, tru<strong>din</strong>d zi şi<br />

noapte pentru idealurile neamului său, impetuos în dis<strong>cu</strong>ţiile contradictorii <strong>din</strong> Dietă, afirmându-şi <strong>cu</strong> mândrie în<br />

faţa intoleranţei aristocraţilor venali originea română ţărănească, lupta <strong>cu</strong> energie, fără compromisuri, ori de câte<br />

ori interesele românilor erau lezate, s-a împotrivit până şi controlului ecleziastic iezuit, acceptat de predecesorii<br />

săi.<br />

Conştient de necesitatea efectuării de studii superioare în centrele de mare <strong>cu</strong>ltură ale Occidentului, a selecţionat<br />

tineri români capabili pentru şcolile înalte de la Roma şi Viena. Sub episcopatul său, pleacă primii bursieri la<br />

Roma, <strong>cu</strong> un secol mai devreme decât o vor face tinerii fii de boieri <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> şi Ţara Românească, care-şi vor<br />

definitiva studiile în Occident, mai ales, în Franţa, Italia, Germania şi Austria.<br />

Prelatul, de vastă <strong>cu</strong>ltură, va fi numit de Nicolae Iorga ,,cel <strong>din</strong>tâi om modern”. Inochentie Mi<strong>cu</strong> a fost interesat<br />

de literatura juridică, canonică şi civilă. Temelia <strong>cu</strong>lturii sale în dreptul canonic este lucrarea iezuitului bavarez<br />

Wilhelm Pichler, ,Candidatus jurisprudentiae sacrae seu juriscanonici, apărută în cinci volume la Inglostadt, în<br />

1724. Această lucrare se păstrează la Biblioteca Academiei, filiala Cluj-Napoca, având pe foaia de titlu un ex-libris<br />

al său <strong>din</strong> 1729. Se poate crede că literatura juridică este adiacentă temperamentului şi carierei sale de militant<br />

politic, ipostază care cerea <strong>cu</strong>noştinţe solide de drept.<br />

Restul lecturilor sale pregătitoare definesc un om de <strong>cu</strong>ltură animat de marea literatură europeană a epocii<br />

sale.<br />

În biblioteca lui Inochentie se păstrează o crestomaţie poetică a italianului Octavianus Fioravanti Mirandula,<br />

intitulată illustrium poetarum flores, apărută la Basel în 1583. Este o colecţie de versuri <strong>din</strong> marii poeţi latini ai<br />

antichităţii, organizată alfabetic, după o tematică etică, <strong>cu</strong> lecturi poetice exemplare despre soartă, iubire, fericire<br />

etc. Inochentie a transcris această carte, într-o interpretare proprie, lăsându-ne un amplu manuscris <strong>cu</strong> acelaşi titlu.<br />

El este dovada gustului pentru marea poezie a antichităţii latine. Inochentie este primul român, mare devorator<br />

de poezie clasică latină, lucru pe care istoricii literari l-au remarcat, <strong>cu</strong> ocazia unei ediţii româneşti a acestui manuscris.<br />

4<br />

De asemenea, ilustrul ierarh scrie, între anii 1744-1746, un arhieraticon, o operă originală, editată în anul<br />

2000 de Editura România Press, după originalul manuscris. 5<br />

1 CHINDRIŞ 1998, 4.<br />

2 CUCERZAN 2000, 80.<br />

3 MIRCEA 2000, 39.<br />

4 MICU-KLEIN 1992.<br />

5 MICU-KLEIN MICU-KLEIN 2000.<br />

– 1 –


Militantul pentru idealurile naţionale ale românilor transilvăneni, confruntat <strong>cu</strong> adversitatea stărilor privilegiate,<br />

<strong>cu</strong> intrigile urzite de către nobilimea dominatoare pe lângă Curtea de la Viena şi etichetat de Maria Tereza<br />

drept rebel, este chemat, prin or<strong>din</strong>ul imperial nr. 488 <strong>din</strong> 15 iunie 1744, în capitala imperiului, să dea seama de<br />

faptele sale. Conştient de viitorul ce i se pregăteşte, în sinodul ţinut la Blaj în 1744, în preajma plecării la Viena,<br />

face o largă consultare populară a demersurilor sale, invitând la adunare nu numai clerici, dar şi mireni, inclusiv<br />

ţărani uniţi şi neuniţi.<br />

Este anchetat de Curtea imperială şi i se impune exilul la Roma, unde pleacă în decembrie 1744 1 . A îndurat<br />

supliciul exilului 24 de ani, abdicând în 1751 <strong>din</strong> episcopat, constrâns la acest gest de împărăteasa Maria Tereza şi<br />

de papa Benedict XIV. A continuat însă să trimită memorii oficialităţilor, în care apăra <strong>cu</strong> fermitate nobila cauză a<br />

românilor transilvăneni, pre<strong>cu</strong>m şi numeroase scrisori de îmbărbătare colaboratorilor săi <strong>din</strong> ţară. În 1764, îi scria<br />

notarului soborului astfel: ,,să deschideţi ochii şi să înălţaţi <strong>cu</strong>vântul, să lăpădaţi toată frica pentru dreptate” 2 .<br />

Oponenţii săi îl considerau ,,un neintegrat, unul care dorea să revoluţioneze şi să răstoarne or<strong>din</strong>ea stabilită de<br />

secole în Transilvania” 3 .<br />

La Roma, Inochentie Mi<strong>cu</strong> a lo<strong>cu</strong>it în mănăstirea ucrainienilor ,Madonna del Pascolo (Maica Domnului a<br />

Păşunii). În 1765 se mută, <strong>cu</strong> un nepot al său, într-un apartament modest <strong>cu</strong> două camere, în casa lui G. Pacciuchelli<br />

pe Via San Lorenzo in Panisperna (azi Via Panisperna) la nr. 444, care astăzi nu mai există. Bolnav, ostenit<br />

şi dezamăgit, îşi redactează testamentul în 22 august 1768, în care, pe lângă problemele materiale, se referă şi la<br />

cele spirituale: ,,cere iertare de la Dumnezeu pentru greşelile comise, îşi încre<strong>din</strong>ţează sufletul Creatorului, Domnului<br />

isus Hristos şi Maicii Sfinte, îşi reafirmă ataşamentul faţă de Biserica Romei şi de unirea <strong>cu</strong> aceasta” 4 . În<br />

ultimele sale zile de viaţă, întrebat de un interlo<strong>cu</strong>tor <strong>cu</strong>m se simte departe de ţară, episcopul-martir i-a răspuns:<br />

,,Trupul meu în Roma, inima mea e la ţară, sufletul meu e la Dumnezeu” 5 .<br />

Moare la Roma, la 22 septembrie 1768.<br />

Episcopul Inochentie Mi<strong>cu</strong>-Klein a fost coborât în cripta mănăstirii ucrainienilor de la ,,madonna del Pascolo”,<br />

apoi osemintele sale au fost depuse la 30 iulie 1997 de clerici ai Bisericii Greco-Catolice în biserica ,,San<br />

Niceta di Remesiana” a Colegiului Pontifical ,,Pio Romeno” al studenţilor români <strong>din</strong> Roma. Ulterior, sicriul <strong>cu</strong><br />

osemintele episcopului-martir al neamului românesc a plecat spre patrie la 1 august 1997, convoiul de maşini fiind<br />

întâmpinat la Blaj de ierarhi ai Bisericii Greco-Catolice, în frunte <strong>cu</strong> i.P.S. Mitropolit lucian Mureşan, i.P.S.<br />

Arhiepiscop George Guţiu, P.S. Virgil Bercea, însoţiţi de clerici, studenţi şi cre<strong>din</strong>cioşi. În 19 octombrie 1997,<br />

sicriul venerabilului episcop a fost depus în Catedrala Mitropolitană a Blajului, ctitorită de el, în cripta <strong>din</strong> dreapta<br />

presbiteriului 6 .<br />

Personalitatea prodigioasă a episcopului Inochentie Mi<strong>cu</strong>-Klein a captat interesul istoricilor, înalţilor ierarhi,<br />

oamenilor de litere şi artiştilor plastici.<br />

episcopul ioan inochentie mi<strong>cu</strong>-Klein, promovând Unirea, a pus-o în slujba emancipării poporului român.<br />

În conceptul de naţiune, Inochentie Mi<strong>cu</strong> a <strong>cu</strong>prins întreg poporul român. A luptat pentru realizarea programului<br />

său politic <strong>cu</strong> demnitate şi argumente logice de or<strong>din</strong> istoric, filologic şi demografic. Impetuosul episcop a<br />

fă<strong>cu</strong>t saltul de la privilegiile preoţimii unite, la drepturile naţiunii. Este primul cărturar care a transformat romanitatea<br />

în armă de luptă politică.<br />

Inochentie Mi<strong>cu</strong>-Klein a fost purtătorul năzuinţelor întregului său popor.<br />

Pe temeliile aşezate de el, se va ridica şcoala Ardeleană 7 , mişcarea ideologică şi <strong>cu</strong>lturală <strong>cu</strong> caracter iluminist<br />

a intelectualităţii româneşti <strong>din</strong> Transilvania de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIXlea,<br />

ai cărei principali reprezentanţi au fost: Samuil mi<strong>cu</strong>, Gheorghe şincai, Petru maior, ioan Budai-deleanu,<br />

ioan molnar – Piuariu.<br />

1 EDROIU 2000, 82-86.<br />

2 LASCU 2000, 42-46.<br />

3 MOLDOVAN 2000, 48.<br />

4 DĂNILĂ 2000a, 149-160.<br />

5 ŞTIRBAN 2000, 93.<br />

6 DĂNILĂ 2000b, 153.<br />

7 PRODAN 1964, 492-514.<br />

– 1 –


Summary<br />

The importance of the political programme supported by the Bishop Inochentie Mi<strong>cu</strong>-Klein and the reasons<br />

of his exile<br />

The Bishop Inochentie Mi<strong>cu</strong>-Klein is the initiatiator of the programmatic political struggle of the Romanians<br />

from Transylvania.<br />

Remarkable personality of our national history, the erudite theologian of the Greek-Catholic Church United<br />

with Rome, was in the XVII-th century an important militant for the political and social emancipation of the Transylvanian<br />

Rumanians, from under the anachronic Austro-Hungarian supremacy.<br />

He was established as Greek-Catholic Bishop of Alba-Iulia and Făgăraş, on 5 th of November 1730 and Carol<br />

the VI-th granted him in 1732 a place in the Transylvanian Diet.<br />

In his time, since 1688, Transylvania has been dominated by Austria.<br />

The segregationist legislation of the Principality was still in force: Werboczi’s Tripartite (1514), Approbatae<br />

Constitutiones (1653) and Compillatae Constitutiones (1699), although in 1762 the Romanians represented 66%<br />

from the Principality’s population, Hungarians and secklers 21%, Saxons 11%, other nationalities around 2,2%.<br />

Due to these discriminating laws, Romanians became “tolerated” on their own ancient land. Because of these<br />

conditions and because Romanians were catholic, the only solution for the Transylvanian Romanians was to get<br />

closer to Rome or to the Court of Wien.<br />

Accor<strong>din</strong>g to the Bishop Inochentie’s opinion, the United Romanian Church was the only institution of that<br />

period, which could help the Romanians to avoid the Calvinism and denationalization.<br />

Being treated with arrogance by the members of the Transylvanian Diet, Inochentie will strongly protect his<br />

points of view concerning the roman origin of Romanian people as well as the Latin origin of Romanian language<br />

and the continuity of roman colonists on Dacia’s territory.<br />

Tenaciously, he puts forward to the Emperor Carol the 6-th, 24 memoirs, asking for:<br />

a) The content of the two Leopoldian diplomas (the one from 1699 and the one from 1701) to be respected by<br />

the Diet.<br />

b) The Romanian people to be treated the same as the other people from the empire, because they are the oldest<br />

and the most numerous in Transylvania.<br />

c) The bishop and the united priests to benefit by the same rights as the roman-catholic priests.<br />

d) The income of the Romanian bishop to be increased, so that he can help other priests and poorer churches.<br />

e) Romanian aristocrats to be named accor<strong>din</strong>g to their qualification and their abilities in the official jobs in<br />

the state.<br />

f) In the counties with Romanian majority, the prefects should be Romanian.<br />

g) Elementary schools should be built for the Romanian people in all villages.<br />

h) The young Romanians should be permitted to attend school.<br />

i) Upper education should be founded for the Romanians in Alba-Iulia, Fagaraş, Haţeg<br />

j) For the young Romanian gifted people, the schools from abroad should be opened.<br />

Through his generous ideas, the united bishop settled that spiritual renaissance trend, called Şcoala Ardeleană.<br />

He is not only a forerunner of Şcoala Ardeleană, but also an ideologue of the ideas of French Revolution in 1789:<br />

liberty, equality, fraternity. For his daring applies, he was investigated by the Imperial Court and labeled by Maria<br />

Teresa as a rebelious.<br />

The exile in Rome was imposed to him, and he left there in 1751. He suffered the torture of the exile for 24<br />

years, and in 1751 he abdicated the bishopric. Yet, he kept on sen<strong>din</strong>g memoirs to the authorities and numerous<br />

letters from the exile.<br />

He died in Rome, on the 22nd of September 1768. The relics of the famous bishop were brought in the country<br />

in 1997, and laid in the Metropolitan Cathedral in Blaj,the cathedral being founded by him.<br />

– 1 –


Bibliografie<br />

BODEA, D., 2000. Cuvânt despre inochentie Mi<strong>cu</strong>, înaintemergătorul, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul<br />

IV, nr. 1, 15-18.<br />

CHINDRIŞ, I., 1998. inochentie Mi<strong>cu</strong>-Klein, omul de <strong>cu</strong>ltură, în Cetatea <strong>cu</strong>lturală, Cluj, An I, septembrie, nr. 4.<br />

CUCERZAN, E. S., 2000. Fidelitatea episcopului ioan inocenţiu Mi<strong>cu</strong>-Klein faţă de Biserica Greco - Catolică şi<br />

Biserica Romei, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul IV, nr. 1, 80.<br />

CUVÂNTUL i.P.S. Lucian Mureşan, Arhiepiscop şi Mitropolit al Bisericii Române unite <strong>cu</strong> Roma, Greco-<br />

Catolică, 2000, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, an. IX, nr. 1, 7-11.<br />

DĂNILĂ, N., 2000. Mormântul episcopului ioan inocenţiu Mi<strong>cu</strong>-Klein la Roma (1768-1997), în Cultura creştină,<br />

Blaj, serie nouă, anul IV, nr. 1, 149-160.<br />

DRĂGAN, J.C., 2000. inochentie Mi<strong>cu</strong> - lupta pentru afirmarea naţiunii române, în Cultura creştină, Blaj, serie<br />

nouă, anul IV, nr. 1, 22-25.<br />

EDROIU, N., 2000. Lupta episcopului ioan inocenţiu Mi<strong>cu</strong>-Klein în viziunea Mitropolitului Alexandru şterca<br />

şuluţiu, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul IV, nr. 1, 82-86.<br />

GIURESCU, C. C., 1972. istoria României în date, Editura Enciclopedică română, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

LASCU,V., 2000. Melius est innocenter Pati … , în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul IV, nr. 1, 42-46.<br />

MICU-KLEIN, I.I., 2000. Arhieraticon – ediţie după originalul manuscris (studiu introductiv de Ioan Chindriş;<br />

transcrierea textului: Florica Nuţiu şi Ioan Chindriş), România Press, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

MICU-KLEIN, I.I., 1992, Carte de înţelepciune latină. illustrium poetarum flores. Florile poeţilor iluştri, ediţie<br />

de Florea Firan şi Bogdan Hân<strong>cu</strong>, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

MIRCEA, D., 2000. inocenţiu Mi<strong>cu</strong> Clein – uni<strong>cu</strong>l, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul IV, nr. 1, 39.<br />

MOLDOVAN, I., 2000. Schiţă de portret psihologic al lui inocenţiu, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul<br />

IV, nr. 1, 48.<br />

NISTOR, S. I., 2000. Programul lui inocenţiu Mi<strong>cu</strong> pentru ridicarea românilor la rangul de naţiune politică, în<br />

Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul IV, nr. 1, 58-71.<br />

PĂVALĂ, T. P., 2000. inocenţiu Mi<strong>cu</strong>-Klein; omagiu întemeietorului, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul<br />

IV, nr. 1, 19.<br />

POP, G., 2000. ioan inocenţiu Mi<strong>cu</strong>-Klein pre<strong>cu</strong>rsor al şcolii Ardelene, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul<br />

IV, nr. 1, 87- 91.<br />

PRODAN, D., 1964. Lupta lui Inochentie Mi<strong>cu</strong> pentru ridicarea politică a românilor, în Istoria României, vol. III,<br />

Editura Academiei RPR, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

SUCIU, A., 2000. Vlădi<strong>cu</strong>l ioan inocenţiu Mi<strong>cu</strong>-Klein şi unirea <strong>cu</strong> Roma, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, an.<br />

IV, nr. 1, 53-57.<br />

ŞTIRBAN, M., 2000. inochentie Mi<strong>cu</strong> Klein – un drum deschis, un mesaj împlinit, în Cultura creştină, Blaj, serie<br />

nouă, anul IV, nr. 1, 93.<br />

– 1 –<br />

© Florica-elisabeta NUţIU, 2008


Epoca modErnă<br />

– 1 –


evoluŢıa ımaGoloGıcă a revoluŢıeı de la 1 În perıoada comunıstă<br />

– 1 –<br />

Florian VladÂCenCO,<br />

Universitatea „Ovidius”, Constanţa<br />

Mentalităţi remanente. Nevoia de legitimitate.<br />

Perioada celor 50 de ani de comunism a lăsat urme adânci asupra psihi<strong>cu</strong>lui colectiv al poporului român.<br />

Începând încă <strong>din</strong> epoca lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, comuniştii români au fabricat o seamă de mituri istorice,<br />

încercând să contrabalanseze lipsa a<strong>cu</strong>tă de legitimitate pe care o resimţeau în urma instalărıı lor la putere de către<br />

temutele furgoane sovietice şi a fraudării grosolane a alegerilor <strong>din</strong> 1946.<br />

De asemenea, nici evoluţia istorică intrinsecă, nu aşeza partidul, ca structură politică reprezentativă, într-o<br />

poziţie privilegiată în inimile românilor. Părea, mai degrabă, în perioada interbelică, o mixtură sectantă de spioni<br />

sovietici ori agenţi ai SSI, doar un număr aproape subunitar aveau veritabile convingeri marxist-leniniste.<br />

De aceea, această lipsă de legitimitate şi, mai ales, credibilitate, a bântuit întreaga existenţă a partidului. Tentativa<br />

de a elimina pecetea de parveniţi politici, i-a obligat pe comuniştii români, mai întâi după moda stalinistă,<br />

ulterior după o suită de combinaţii mitologice naţionaliste, să creeze, în jurul lor, un alt tip de istorie, care să glorifice<br />

fapte <strong>din</strong> tre<strong>cu</strong>t, realizate prin propria lor bravură.<br />

Cel mai facil model, situat într-o legătură directă <strong>cu</strong> doctrina profund revoluţionară a marxismului, a fost transformarea<br />

Revoluţiei de la 1848, în vajnică pre<strong>cu</strong>rsoare a comunismului. Au beneficiat, în demersul lor, de o maşină<br />

de propagandă teribilă, fabricându-se o falsă conştiinţă. S-au năs<strong>cu</strong>t noi procese ideologice ca formă de orbire,<br />

exemplificate prin versiunea lor originar-sovietică, care sublinia faptul că istoria nu reprezintă doar o ideologie, ci o<br />

dogmă 1 . Cu alte <strong>cu</strong>vinte, sistemul dogmatic al istoriei devine oficial, de neclintit, iar cine îl combătea prin încercarea<br />

de autenticizare a faptului istoric, se constituia în duşman de clasă şi trebuia eliminat, sub o formă sau alta.<br />

Din nefericire, această teorie predomină încă mentalul românesc, fiind în continuare utilizată în politică. Asigurarea<br />

legitimităţii nu este în mod necesar opusul forţei, pentru că, dacă populaţia vede un regim ca având forţă<br />

efectivă, ea ar putea să nu se organizeze împotriva lui, ceea ce atribuie regimului legitimitate 2 .<br />

Criza de legitimitate a avut un fundament solid, care a marcat evoluţia partidului, după poziţia antinaţională<br />

<strong>din</strong> perioada interbelică. Astfel, apare simbolistica progresului revoluţionar prin aşa-zisele acţiuni programatice<br />

marxiste în care a fost înglobată Revoluţia de la 1848 şi a dobândit rolul de a şterge <strong>din</strong> memoria colectivă acţiunile<br />

subversive ale ilegaliştilor comunişti.<br />

Cre<strong>din</strong>ţa internaţionaliştilor marxişti, avându-şi originea în alienarea idealului naţional, a împiedicat PCR să<br />

devină o mişcare de mase, într-o ţară in care independenţa era cea mai preţuită valoare a naţiunii. Aceiaşi corifei<br />

ai comunismului românesc, identificabili <strong>cu</strong> Uniunea Sovietică, un inamic extern pentru majoritatea ţarilor esteuropene,<br />

le-au apărut, în mod inevitabil, compatrioţii lor ca agenţi ai disoluţiei naţionale 3 .<br />

Comunismul românesc a înregistrat performanţe notabile la nivelul imaginarului politic, încadrându-se perfect<br />

în <strong>cu</strong>noaşterea unui paroxism al ideologizării şi a fost puternic marcat de evoluţii, răsturnări şi decizii politice 4 .<br />

Dis<strong>cu</strong>rsul despre tre<strong>cu</strong>t captează două ten<strong>din</strong>ţe divergente şi complementare ale prezentului, iar mistificarea Revoluţiei<br />

de la 1848, ca sens şi structură, conduce spre o abordare depersonalizată 5 .<br />

Comuniştii au o teoremă fundamentală: istorie fără ideologie nu se poate, dacă avem în vedere că ideologia<br />

reprezintă un sistem de idei temeinic definit, ınserat într-un cadru social şi politic solid. Gheorghe Gheorghiu<br />

– Dej, secretarul general al PMR şi unul <strong>din</strong>tre marii campioni ai stalinismului în România, prin intermediul<br />

promotorilor propagandei pro-sovietice, Leonte Răutu şi adjunctul său, Mihai Roller, a conceput un set de teorii<br />

istorice, care nu au lăsat nimic fără răspuns. Evoluţii de ansamblu, structuri, fapte şi personalităţi îmbrăcate într-o<br />

maşinărie funcţională, oferind o interpretare exhaustivă asupra istoriei şi o metodologie de ieşire <strong>din</strong> istorie, spre<br />

un viitor de esenţă superioară 6 .<br />

1 VERDERY 1994, 28.<br />

2 Ibidem 29.<br />

3 TISMĂNEANU 20005, 100.<br />

4 BOIA 2002, 38<br />

5 Ibidem 102<br />

6 ROLLER 1947, 18<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 127-136


Viziunea oficială asupra tre<strong>cu</strong>tului s-a constituit în primii ani ai Democraţiei Populare, impunându-se un schematism<br />

ideologic şi o restrângere tematică. Apare un dis<strong>cu</strong>rs polemic împotriva vechiului regim, căutând a legitima<br />

noua stare de lucruri. În acest sens, ideologul M. Roller, a conceput un manual unic de îndrumări tematice 1 .<br />

Noul regim, impus de sovietici, a construit o serie de mituri, <strong>cu</strong> menirea clară de a-i asigura durata, să-l recomande<br />

ca un pas înainte pe calea progresului: mitul clasei muncitoare, al Omului Nou, al Eliberatorului, al Păcii<br />

etc 2 . Se reia şi se amplifică un străvechi mit eshatologic, o societate fără clase preconizată de comunişti are un<br />

model în mitul vârstei de aur, <strong>cu</strong> care ar fi debutat istoria 3 .<br />

ıdeologizarea fenomenului paşoptist în ani ‘ 0<br />

Ideologia comunistă <strong>din</strong> anii ’50 ai secolului tre<strong>cu</strong>t, a produs, la debutul său, o multitu<strong>din</strong>e de imagini<br />

expresive,as<strong>cu</strong>nzând ideologia unei propagande ce viza psihi<strong>cu</strong>l colectiv. Toată această complexă producţie a fost<br />

aplicată în forţă, în cazul revoluţiei paşoptiste, transformată, plenar, într-o concepţie <strong>cu</strong> totul aparte. Aplicabilitatea<br />

teoriilor marxiste, prin care este nevoie de accepţiunile revoluţiei, încarnează iluzia politicii, căci deformează<br />

universul obiectiv potrivit voinţelor subiective, încercând să surprindă eficacitatea simboli<strong>cu</strong>lui în raporturi sociale<br />

4 .<br />

Bunăoară, s-a afirmat că în cazul fenomenului paşoptist este depăşită liniaritatea dis<strong>cu</strong>rsului asupra utopiei<br />

istorice, care pătrunde până la originile utopismului românesc, prezentând momentul respectiv ca un aliaj inextricabil<br />

al utopiei <strong>cu</strong> revoluţia 5 .<br />

Ideologia se mulează ulterior, ţinând seama de veridicitatea evenimentelor revoluţionare, pe exprimarea interesului<br />

unei clase sau doar grupări sociale, <strong>cu</strong> toate că, aceştia, pentru a-şi fixa identitatea, îşi fabricau propria imagine,<br />

exaltându-şi rolul istoric şi poziţia în noua societate. Este reflectată o poziţie partizană, politicizată, utilizând<br />

deformarea şi o<strong>cu</strong>ltarea raporturile reale între clase, pentru a-şi justifica propria legitimitate 6 .<br />

Ideologia fetişizează, în cazul anumitor personaje-cheie ale generaţiei paşoptiste, unele realităţi, soluţiile doctrinare<br />

asupra conflictelor de clasă dobân<strong>din</strong>d un caracter pur fictiv. Imaginile fabricate sunt încărcate de evocări<br />

confuze <strong>cu</strong> elemente <strong>din</strong> imaginar, deoarece scopul ei este acela de a sensibiliza societatea, confruntată <strong>cu</strong> un<br />

regim ajuns la putere prin fraudă şi care ameninţa să şteargă <strong>din</strong> imaginea colectivă memoria faptică.<br />

Totodată, partidului i se atribuia vocaţia istorică de a totaliza constant şi agresiv o reprezentare de ansamblu<br />

despre prezent , prin tre<strong>cu</strong>tul glorios.<br />

Conceptual, utilizarea propagandistică a unei revoluţii naţional-economice şi transformată într-una burghezsocialistă,<br />

construită structural şi obligatoriu ca mit politic, este adaptată în conţinutul ideologiei, atunci când<br />

aceasta vorbeşte despre începutul progresist al marxismului. Ulterior, Ceauşes<strong>cu</strong> va confisca revoluţia paşoptistă,<br />

va critica internaţionalismul evidenţiat de propaganda dejistă şi o va transforma într-o dezlănţuire ultra-naţionalistă.<br />

Cultul eroului Paşoptist<br />

Un rol central în constituirea unei imagologii mitologice a Revoluţiei de la 1848 îl reprezintă <strong>cu</strong>ltul eroului sau<br />

creierul unei pleiade eroicizate, în funcţie de cerinţele ideologice ale timpului. Cel mai specta<strong>cu</strong>los rol, în primele<br />

decenii de propagandă comunistă, l-a avut Nicolae Bălces<strong>cu</strong>, considerat principalul protagonist al acţiunii politice<br />

româneşti la jumătatea secolului XIX, un soi de revoluţionar de meserie –după <strong>cu</strong>m era iconografiat în istoriografie,<br />

pre<strong>cu</strong>rsor al marxismului, internaţionalist şi mare progresist7 .<br />

Mitul Nicolae Bălces<strong>cu</strong> a fost utilizat <strong>cu</strong> o funcţie explicativă şi <strong>cu</strong> un rol mobilizator în acţiunea de a construi<br />

socialismul în România, o ţară unde sentimentul patriotic se afla la mare cinste, iar socialismul, fie el ştiinţific nu<br />

era apreciat.<br />

Subiectul Nicolae Bălces<strong>cu</strong> a devenit mit principal şi extrem de durabil pe întreaga perioadă comunistă. El a<br />

1 ZUB ZUB 1998, 1998, 89 89<br />

2 Ibidem<br />

3 PIPPIDI 1993, 24.<br />

4 NICOARĂ 1999, 28.<br />

5 ANTOHI 1994, 21.<br />

6 NICOARĂ 1998, 74.<br />

7 CONSTANTINESCU - Iaşi 1953,14.<br />

– 1 –


fost creat prin dis<strong>cu</strong>rsul politic, ca element bazic de maximă importanţă, deoarece canalele alternative (istoriografie,<br />

literatură, media, arte) îi erau subordonate. Semnalul politic fixa itinerariul tuturor mijloacelor de propagandă,<br />

pe care le controla discreţionar 1 .<br />

Construirea miturilor are ca element principal subevaluarea faptelor reale sau imaginare ale eroului, acompaniate<br />

de denigrarea şi omisiunile aplicate personalităţilor ce constituie antiteza mitului.<br />

Perioada anilor ’50-’60, când criza de legitimitate era profundă în PMR, puterea asigura tradiţia şi continuitatea<br />

ideilor revoluţiei socialiste,iar în dis<strong>cu</strong>rsurile publice, transpuse în presă şi în cărţile de istorie, Nicolae Bălces<strong>cu</strong><br />

a fost considerat premarxist, deşi personajul în cauză nu a <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t lucrările clasicilor marxişti 2 .<br />

Strategia, deşi întruchipează falsul în stare pură, a fost preluată de la patriarhii bolşevismului. Comuniştii<br />

români şi-au căutat rădăcini în istorie, aşa <strong>cu</strong>m adepţii ruşi ai lui Lenin şi-au revendicat meritele prin aşa-zisa mijlocire<br />

a răscoalelor <strong>din</strong> secolul al XIX-lea, denumite şi revoluţii. Asemănarea este izbitoare <strong>cu</strong> modelul bolşevic,<br />

în opinia lui P. Constantines<strong>cu</strong>-Iaşi, lui Bălces<strong>cu</strong> i s-ar potrivi <strong>cu</strong>vintele lui Lenin despre Herzen, care ar fi luptat<br />

pentru victoria poporului asupra ţarismului 3 .<br />

Mitul lui Nicolae Bălces<strong>cu</strong> era compus <strong>din</strong> următoarele coordonate tridimensionale: inflexibilitatea în faţa<br />

reacţiunii interne şi externe , fermitatea în rezolvarea problemelor sociale şi sacrificiul de sine dus la extrem.<br />

Această perioadă a sovietizării a subliniat substanţa eroului paşoptist pe latura sa strict revoluţionară, dominată de<br />

radicalism şi internaţionalism, utilizate ca model pentru o societate supusă transformării 4 . Astfel, geniul mesianic<br />

al lui Bălces<strong>cu</strong> este relevat de radicalismul său politic <strong>din</strong> perspectiva uni<strong>cu</strong>lui iniţiator şi organizator al mişcării<br />

revoluţionare în Ţara Românească, până la formarea guvernului provizoriu 5 .<br />

Internaţionalismul, doctrină simbol a marxism-leninismului, a fost evidenţiat plenar drept o calitate indis<strong>cu</strong>tabilă<br />

a mitului Bălces<strong>cu</strong>, chiar în aprilie 1957, când secretarul general al PMR, Gheorghiu-Dej, <strong>cu</strong> prilejul vizitei<br />

la Bu<strong>cu</strong>reşti a delegaţiei comuniştilor francezi, le aminteşte <strong>cu</strong> mare mândrie de celebrul revoluţionar internaţionalist,<br />

Nicolae Bălces<strong>cu</strong>, care ar fi luptat pe baricadele Parisului 6 . Ideea a fost preluată şi de alţi scriitori de istorie,<br />

care afirmau că Bălces<strong>cu</strong> , aflat la Paris, s-a avântat pe baricade în zilele de 13-24 februarie, alături de batalionul<br />

de gardă naţională şi a pătruns în palat, contribuind <strong>cu</strong> arma la instaurarea republicii franceze 7 .<br />

Psihoza ce înconjura figura liderului paşoptist ca o aură, prin încercarea de a dovedi <strong>cu</strong> orice preţ că a avut o conştiinţă<br />

precomunistă, s-a permanentizat şi prin alte lucrări pseudo-savante, care îl idealizau pe Bălces<strong>cu</strong>, drept uni<strong>cu</strong>l <strong>din</strong><br />

vremea sa care ar fi susţinut <strong>cu</strong> tărie ideea dezlănţuirii războiului de partizani împotriva trupelor de o<strong>cu</strong>paţie. Afirmaţia<br />

reprezintă un vechi şablon de origine bolşevică prin care masele, odată înarmate, vor declanşa revoluţia totală 8 .<br />

Nicolae Bălces<strong>cu</strong>, prin excelenţă, devine arhetipul salvatorului, a cărui misiune imposibilă, la prima vedere, se dezvoltă<br />

ca apanajul victoriei totale, obţinută prin virtuţi extraor<strong>din</strong>are, pre<strong>cu</strong>m patima reuşitei, spirit de sacrificiu şi fanatismul<br />

ideii de revoluţie. Poate fi considerat exe<strong>cu</strong>tantul voinţei divine, prin impunerea unei construcţii imagologice exemplare.<br />

Plasat întotdeauna în punctul strategic al evenimentului, pare, mai degrabă, un alchimist al opiniei populare 9 .<br />

Situat în postura de conducător şi om providenţial, personajul domină evenimentul prin atribute de o complexitate<br />

excepţională. Această fabricaţie imagologică eludează realitatea istorică şi plasează societatea intoxicată<br />

într-o lume paralelă, o variantă perversă, servită politic unei comunităţi alienată şi dezumanizată prin minciună.<br />

Percepţia revoluţiei primeşte o semnificaţie mitică, dobân<strong>din</strong>d virtuţile unui act întemeietor, în care imaginea<br />

eroului este acaparată de o clasă socială. Reprezintă, totodată neantizarea unei lumi vechi, percepută ca inechitabilă,<br />

pe ruinele căreia se va constitui o nouă lume. Violenţa, furia populară, presupusă doar sau chiar veritabilă,<br />

poate fi asociată naşterii haosului, un model de scenariu dictat de o distrugere mesianică. Revoluţia poate fi considerată<br />

domnia dreptăţii sau, mai degrabă,, în concepţia marxist-leninistă, tirania populară, sfârşitul civilizaţiei,<br />

revolta orgoliului satanic sau respingerea dominaţiei oricărui stăpân.<br />

1 DRĂGUŞANU 1998, 99.<br />

2 Ibidem Ibidem 102.<br />

3 CONSTANTINESCU 1953, 14.<br />

4 DRĂGUŞANU 1998, 103.<br />

5 CONSTANTINESCU 1953,18.<br />

CONSTANTINESCU 1953,18.<br />

6 ALMAŞ 1959, 65.<br />

ALMAŞ 1959, 65.<br />

7 TOTU 1982, 409.<br />

JEBELEANU 1955, 112.<br />

9 NICOARĂ 1999, 79.<br />

8 JEBELEANU 1955, 112.<br />

– 1 –


Discernământul revoluţionar se dezvăluie sub conţinutul evoluţiei unei clase ori grup social de a învinge statul<br />

în numele unor forţe care simbolizează viitorul.<br />

În cazul Revoluţiei de la 1848, imaginile seducătoare ale utopiei şi mitului au intervenit prin cortegiul de<br />

simboluri, dis<strong>cu</strong>rsuri, proclamaţii sau prin festivitate revoluţionară. Prezenţa utopiei în ideologia paşoptistă se reflectă<br />

în tonul mesianic şi profetic al dis<strong>cu</strong>rsului revoluţionar, în promisiunea mântuirii prin influenţarea <strong>cu</strong>rsului<br />

istoriei 1 .<br />

Eroul mitizat al revoluţiei înscrie marxism-leninismul pe calea celei mai pure variante de milenarism laicizat.<br />

În versiunea se<strong>cu</strong>larizată a ideologiei, Legile istoriei acţionează in lo<strong>cu</strong>l Providenţei. Acest tip de milenarism<br />

anunţă intrarea într-o fază post-istorică de desăvârşire prin transformarea ştiinţifică a societăţii. La rândul lor,<br />

forţele Răului sunt personificate prin intermediul burgheziei şi moşierimii 2 .<br />

Absurditatea structurală a <strong>cu</strong>ltului personalităţii lui Nicolae Bălces<strong>cu</strong>, i-a acordat personajului întâietatea într-o<br />

serie de domenii, pe care nu le putea <strong>cu</strong>prinde: teorie militară, drept, pedagogie, folclor. Constituirea unui Bălces<strong>cu</strong>,<br />

drept pionier al enciclopedismului proletar, a atins apogeul în anul 1957, când a fost desemnat cel mai mare<br />

teoretician militar român, prin alcătuirea unei <strong>cu</strong>legeri de texte, intitulată Scrieri militare alese 3 . (O explicaţie mai<br />

mult decât hilară o constituie cea despre rolul infanteriei: s-a declarat partizanul pedestrimii, deoarece a înţeles<br />

că o armată este, prin excelenţă, a maselor populare. Totul este explicat prin ideologia revoluţionară 4 . În lucrarea<br />

Puterea armată şi arta militară de la întemeierea principatului Valahiei şi până a<strong>cu</strong>m, publicată în 1844, revoluţionarul<br />

român mărturisea: am văzut organizarea ostăşească cea veche; noi am văzut şi pe cea nouă. este învederat<br />

că aceasta nu poate îndeplini ţelul său, ceea ce este a ne da o bună apărare naţională; că oştirea, care mai<br />

niciodată nu e completă, răspândită în toată ţara, nu ar putea întâmpina o izbire iute şi fără veste; că dorobanţii,<br />

astfel <strong>cu</strong>m sunt, nu pot sluji de rezervă naţională 5 . În afară de o evidenţiere a carenţelor sistemului formaţiunilor<br />

teritoriale, ca şi a unei pregătiri militare de masă, liderul revoluţiei nu face nicio apreciere despre tactica de luptă,<br />

arme ori despre organizarea statului major.<br />

Mai radical în armarea revoluţionarilor şi elaborarea unei strategii militare mai raţionale, o are Eftimie Murgu.<br />

Astfel, într-o scrisoare către Bălces<strong>cu</strong> arăta că cea <strong>din</strong>tăi grija să vă fie, fraţilor, arma...iară şi iară vă spun, nu glumiţi,<br />

ci vă înarmaţi 6 . În concluzie, doar la aceste gânduri se referă concepţia militară a revoluţionarului Bălces<strong>cu</strong>.<br />

Modificări în esenţa mesajului politic al Revoluţiei. Desfăşurare programatică<br />

Îngrijoraţi de al doilea dezgheţ al lui Hrusciov, dejiştii au încercat să reziste destalinizării prin elaborarea unei<br />

strategii naţionale de atragere a inteligenţiei şi de creare a unor punţi între elita de partid şi populaţie. De fapt,<br />

conducerea comunistă română a reuşit, <strong>cu</strong> succes, să-şi construiască o platformă a antidestalinizării în jurul conceptelor<br />

de autonomie, suveranitate şi mândrie naţională. Scopul lui Gheorghiu-Dej era acela de a menţine relaţii<br />

apropiate <strong>cu</strong> liderii sovietici fără a imita eforturile acestora de a demola mitul lui Stalin 7 .<br />

Cele două evenimente care au avut loc în partidul comunist la începutul anilor ‘60 – Congresul al III-lea (20-28<br />

iunie 1960) şi Plenara Comitetului Central (30 noiembrie – 5 decembrie 1961) – au accentuat ataşamentul liderilor<br />

faţă de intereselor naţionale, a devenit un element-cheie al strategiei partidului de a câştiga atât inteligenţia, cât<br />

şi masele 8<br />

Între perioada 1960-1974, s-a constatat o destindere pe plan <strong>cu</strong>ltural şi ideologic. Marile mituri istorice au<br />

decăzut. Noua politică doctrinară a revoluţiei paşoptiste se baza pe antislavism şi pe diminuarea rolului URSS în<br />

istoria românilor. Este o fază naţionalistă care se remarcă prin revenirea la dis<strong>cu</strong>rsul tradiţional şi diverse ornamente<br />

ideologice <strong>din</strong> arsenalul marxism-leninismului clasic şi adaptate noii retorici de continuitate în lupta pentru<br />

independenţă sau de rolul românilor în apărarea Europei 9 .<br />

1 Ibidem, 93.<br />

2 BOIA 2005, 2005, 30.<br />

3 BĂLCESCU 1957, 1957, 108. 108.<br />

4 OLTEANU OLTEANU 1979, 1059.<br />

5 BĂLCESCU BĂLCESCU 1957, 157.<br />

6 OLTEANU 1979, 1059.<br />

7 TISMĂNEANU 2005, 205.<br />

8 Ibidem 207.<br />

9 BOIA 1995, 8.<br />

– 1 0 –


Poporul a fost perceput ca un complex de evidenţe şi miraje, un anume model de identitate comună, unde se<br />

întâlneau elanurile fraternaliste, solidarităţile privind decepţiile vieţii cotidiene, dar şi speranţele1 .<br />

Varianta moldovenească a revoluţiei a fost pecetluită de atitu<strong>din</strong>ea violentă a domnitorului Mihail Sturdza,<br />

aflat în faţa unei presupuse pierderi a puterii, care, în fapt, nu avea suport real. Adunarea Stărilor Moldovei <strong>din</strong><br />

martie 1848 de la hotelul ieşean Petersburg, nu s-a dovedit un bastion împotriva conducătorului tiranic, ci dimpotrivă,<br />

şi-a manifestat fidelitatea faţă de acesta, după <strong>cu</strong>m a constatat şi Mihail Kogălniceanu: revoluţionarii îl<br />

vroiau pe dânsul şi erau gata să îl protejeze <strong>cu</strong> sângele lor2 . Pentru a sublinia această stare de fapt, se consfinţea<br />

sfânta păzire a Regulamentului Organic. Acelaşi Mihail Kogălniceanu, personalitate substanţială a <strong>cu</strong>lturii naţionale,<br />

a stabilit atitu<strong>din</strong>ea moderată a adunării <strong>din</strong> martie : toţi au hotărât să nu iasă <strong>din</strong> legalitate şi numai prin<br />

legalitate să alineze suferinţele ţării. Drumul legalităţii era de preferat, deoarece însăşi ocârmuirea, prin noul<br />

ei ministru manifesta dorinţa de a introduce de la sine îmbunătăţiri3 . Această atitu<strong>din</strong>e moderată contrazice linia<br />

partidului care desemna un aprig război civil în <strong>Moldova</strong>.<br />

În Ţara Românească, evenimentele s-au desfăşurat pe cale revoluţionară, după modelul revoluţiei <strong>din</strong> Franţa.<br />

Scopurile revoluţiei urmăreau răsturnarea regimului existent şi edificarea unuia nou, modern. La 9 iunie, la Izlaz,<br />

s-a desfăşurat o adunare populară, unde Ion Heliade Rădules<strong>cu</strong> a prezentat o Proclamaţie, pe baza căreia a fost<br />

declanşată, la 13 iunie, o puternică insurecţie la Bu<strong>cu</strong>reşti. Situaţia a devenit inflamantă, iar domnitorul George<br />

Bibes<strong>cu</strong> s-a văzut nevoit să abdice şi să fugă în Transilvania. Conducerea ţării a fost încre<strong>din</strong>ţată unui guvern<br />

provizoriu, prezidat de mitropolitul Neofit şi având în componenţă personalităţi ca: Heliade Rădules<strong>cu</strong>, Nicolae<br />

Bălces<strong>cu</strong>, Christian Tell, C.A. Rosetti etc. Guvernul provizoriu exercita atât puterea exe<strong>cu</strong>tivă, cât şi pe cea legislativă<br />

şi avea misiunea de a organiza noul regim pe baza celor 21 de puncte ale Proclamaţiei de la Izlaz. Revoluţia<br />

a eşuat ca urmare a intervenţiei militare imperialiste otomane, care prin Fuad Paşa a intrat în Bu<strong>cu</strong>reşti pe 13<br />

septembrie, a învins rezistenţa detaşamentului de pompieri în luptele de pe Dealul Sprii, restaurând prevederile<br />

Regulamentului Organic4 .<br />

Parti<strong>cu</strong>larităţile Revoluţiei de la 1848 au rezultat <strong>din</strong> statutul juridic diferit al ţărilor române. <strong>Moldova</strong> şi Ţara<br />

Românească se aflau sub suzeranitatea Porţii şi a protectoratului ţarist, iar Transilvania şi Bucovina sub stăpânirea<br />

habsburgică, corelându-şi astfel, acţiunile insurecţionale <strong>cu</strong> desfăşurarea revoluţiei în imperiu. Au existat trăsături<br />

comune atât pe plan european, cât şi în dimensiunea naţională a problemei. Se remarcă unitatea ideatică a mişcării<br />

prin eliberarea ţăranilor, afirmarea dezideratelor naţionale, libertatea politică, promovarea constituţionalismului.<br />

Unii istorici au încercat să demonstreze că revoluţia paşoptistă a fost, în ţările române, de sorginte burgheză:<br />

Principatele, în ciuda piedicilor, au început să <strong>cu</strong>noască, <strong>cu</strong> mult înainte de 1848, o dezvoltare capitalistă în<br />

economia lor5 . Continuând argumentaţia, elementele capitaliste şi-ar fi început existenţa încă <strong>din</strong> secolul al XVii<br />

- lea, o dată <strong>cu</strong> dezvoltarea atelierelor manufacturiale. Prin creşterea exportului de grâne, ele încep a fi atrase <strong>din</strong><br />

ce în ce mai mult pe piaţa internaţională a schimbului de mărfuri6 . Această teorie prezintă amprenta nerespectării<br />

adevărului istoric. Astfel, aceste elemente capitaliste aveau să apară împreună <strong>cu</strong> aşa-zisele ateliere manufacturiale<br />

doar după cel puţin un secol. Seamănă, mai degrabă, <strong>cu</strong> o încercare disperată de a aplica doctrina marxistă,<br />

conform căreia revoluţia proletariatului trebuie să fie determinată cronologic şi evenimenţial de cea burgheză. Or,<br />

în cazul ţărilor române, era o realitate imposibilă.<br />

Evoluţia Imperiului Habsburgic în vremea revoluţiei demonstrează fără niciun dubiu că nu politica divide et<br />

impera, atât de obsesiv repetată în cer<strong>cu</strong>rile comuniste, a salvat monarhia la 1848, ci loialitatea <strong>din</strong>astică, într-un<br />

stat <strong>cu</strong> atâtea centre de putere şi interese divergente7 . Marx şi Engels, participanţi la evenimentele revoluţionare,<br />

erau duşmani declaraţi ai Coroanei Habsburgice, considerată principala piedică în înfăptuirea unităţii germane.<br />

Din această cauză, au acordat atâta atenţie Revoluţiei <strong>din</strong> Ungaria şi i-au categorisit pe cei care se împotriveau<br />

reconstrucţiei statului Coroanei Sfântului Ştefan, drept unelte ale contrarevoluţiei. Obsedaţi de pericolul pan-slavismului,<br />

ca o justificare a prezenţei ruse în suprimarea revoluţiei, au forţat interpretarea diferitelor opţiuni ale na-<br />

1 Ibidem 11 11<br />

2 BODEA 1982, 366.<br />

3 Ibidem 365.<br />

4 Ibidem 439.<br />

5 ROLLER 1948, 72.<br />

6 Ibidem<br />

7 MAIOR 1998, 11.<br />

– 1 1 –


ţionalităţilor, pe care le-au considerat, pur şi simplu, fără istorie ori fanatici sprijinitori 1 . Mistifierea istoriei a fost<br />

amplificată prin afirmaţiile aceloraşi gânditori ai Agitprop-ului, conform cărora cea mai mare parte a aristocraţiei<br />

maghiare era formată <strong>din</strong> proletari, care au renunţat la proprietăţile lor şi au introdus votul universal, sacrificânduse<br />

în numele democraţiei 2 .<br />

Interesele politice ale naţiunii române <strong>din</strong> Transilvania contrastau în multe privinţe <strong>cu</strong> cele ale maghiarilor.<br />

Timotei Cipariu, personalitate de marcă <strong>din</strong> Transilvania, solicita la Blaj unirea românilor sub egida Austriei, <strong>cu</strong><br />

scopul mărturisit ca <strong>Moldova</strong> şi Ţara Românească să nu mai fie jucarea turcilor şi ruşilor 3 .<br />

În planul opus al orizontului imaginar, naţiunea română <strong>din</strong> Transilvania apare ca o entitate distinctă <strong>din</strong> punct<br />

de vedere genetic şi etnic, un simbol proiectat <strong>cu</strong> o profundă semnificaţie afectivă. Naţiunea română deţinea o<br />

temută superioritate numerică, aproximativ 3 milioane de oameni, un potenţial adversar de calibru al năzuinţelor<br />

maghiare. Armele solidarităţii româneşti şi-au relevat as<strong>cu</strong>ţişul la Adunarea de la Blaj, în duminica Tomii, şi au<br />

vizat revigorarea sentimentului naţional, exaltarea tradiţiilor se<strong>cu</strong>lare, pentru a stimula pasiunea revoluţionară.<br />

Pentru a solidifica rolul conducătorului spiritual al revoluţiei paşoptiste, dis<strong>cu</strong>rsul politic comunist îl opune<br />

personalităţii internaţionalist-patriotice a lui Nicolae Bălces<strong>cu</strong>, pe craiul munţilor, Avram Ian<strong>cu</strong> 4 . Avram Ian<strong>cu</strong><br />

este creionat ca un erou negativ, fiind cel care a împins pe români de partea Austriei reacţionare, împotriva ungariei<br />

revoluţionare şi progresiste 5 .<br />

Toate luările de <strong>cu</strong>vânt ale lui Bălces<strong>cu</strong> în sprijinul ardelenilor nu au fot luate în seamă, ceea ce reflectă, neîndoielnic,<br />

un nou model de mistificare prin omisiune. În corespondenţa sa către Ion Ghica, Bălces<strong>cu</strong> afirma, <strong>din</strong><br />

nenorocire, că mişcarea românilor, dreaptă într-aceea că ungurii erau ciocoii lor ce le refuzau naţionalitatea, a<br />

profitat reacţiei împărăteşti 6 .<br />

Avram Ian<strong>cu</strong> era considerat un exponent al împăratului şi se credea că acţionează în numele său, ca o<strong>din</strong>ioară<br />

conducătorul răscoalei <strong>din</strong> 1784, Horea. Tradiţia loialismului <strong>din</strong>astic era foarte bine înrădăcinată în mentalul<br />

românilor transilvăneni, care nu au contestat niciodată drepturile <strong>din</strong>astice ale Casei de Habsburg 7 . Propaganda<br />

oficială austriacă a încercat permanent să demonstreze descendenţa romană a habsburgilor. Ideea a fost repede<br />

acceptată de intelectualii români care încercau ei înşişi să probeze originea latină a poporului român. De aici a<br />

rezultat o apropiere alimentată de <strong>cu</strong>rtea vieneză şi exemplificată în vizitele împăratului în Transilvania, <strong>cu</strong> prilejul<br />

cărora îi re<strong>cu</strong>noaşte pe români ca urmaşi ai Romei, fără ca acest act să aibă reper<strong>cu</strong>siuni concrete în privinţa<br />

obţinerii de drepturi politice 8 .<br />

În martie 1848, revoluţia română a fost înfrântă de armata revoluţionară maghiară, condusă de generalul J.<br />

Bem. Prin urmare, Comitetul Naţional şi comanda trupelor austriece au fost nevoiţi să părăsească Transilvania<br />

pentru a se retrage la Vâlcea. Toate instituţiile înfiinţate democratic de români au fost eradicate. Singurele teritorii<br />

rămase neo<strong>cu</strong>pate erau Munţii Apuseni, cetăţile Alba Iulia şi Timişoara. Contrar evidenţei, poziţia oficială a partidului<br />

comunist, l-a indicat pe generalul Bem, autor a numeroase masacre în Transilvania, drept strălucit general,<br />

organizator al unei armate formate <strong>din</strong> se<strong>cu</strong>i şi români, însumând 30000 de ostaşi 9 . În realitate, braţul armat al<br />

revoluţiei maghiare, a instaurat un regim de teroare, pigmentat de procese sumare, condamnări nenumărate la<br />

moarte, bătăi şi abuzuri asupra revoluţionarilor români şi saşi. S-a realizat, împotriva voinţei poporului român care<br />

nu avea forţa reprezentabilităţii, pentru prima dată de la decizia Dietei clujene <strong>din</strong> 30 mai 1848, unirea Transilvaniei<br />

<strong>cu</strong> Ungaria prin forţa armelor 10 .<br />

De asemenea, viziunea idilică a relaţiei <strong>din</strong>tre români şi se<strong>cu</strong>i, ca exponenţi siamezi ai revoluţiei împotriva<br />

forţelor imperialiste, s-a dovedit altă mistificare, contrazisă, printre altele, de masacrele <strong>din</strong> vara anului 1848 de la<br />

Mihalţ şi Coşlar. Impactul asupra sensibilităţii naţionale a românilor a fost devastator după consumarea crimelor<br />

1 Ibidem 20<br />

2 ROLLER 1947, 76.<br />

3 BODEA 1982, 1982, 687. 687.<br />

4 ROLLER 1947, 1947, 431. 431.<br />

5 Ibidem.<br />

6 BĂLCESCU, BĂLCESCU, 1964, 118.<br />

7 MAIOR 1998, 27.<br />

8 Ibidem 31.<br />

9 ROLLER 1948, 94.<br />

10 MAIOR 1998, 20.<br />

– 1 –


orchestrate de soldaţii se<strong>cu</strong>i. Actele vindicative ale românilor nu au întârziat să apară, scenele de furie sălbatică<br />

abătându-se frecvent asupra se<strong>cu</strong>ilor şi maghiarilor. Aşadar, s-a ajuns în pragul războiului civil. Episodul masacrului<br />

de la Mihalţ, când au fost ucişi 15 ţărani români, a constituit un punct psihologic al revoluţionarilor români<br />

<strong>din</strong> Transilvania, influenţându-l hotărâtor pe Avram Ian<strong>cu</strong> în decizia grabnică a înarmării 1 .<br />

În toamna anului 1848, condiţiile politico-militare au permis trecerea la măsuri concrete în vederea transformării<br />

Transilvaniei în Ţară românească, chintesenţa întregului program naţional românesc. În concordanţă <strong>cu</strong><br />

precedentele mişcări politice româneşti, <strong>cu</strong> ideea renaşterii naţionale, s-a re<strong>cu</strong>rs la o formulă ce demonstra originea<br />

latină a românilor transilvăneni, anume organizarea administrativ-militară în prefecturi şi legiuni. Mişcarea<br />

a avut un ecou politic negativ la Viena şi Pesta, revoluţia română fiind invariabil condamnată. Vehemenţa este<br />

ilustrată fără echivoc de împăratul Franz Josef, care îi a<strong>cu</strong>ză pe români de republicanism 2 .<br />

Eşe<strong>cu</strong>l politic de anvergură înregistrat la Viena deschidea necesitatea dialogului <strong>cu</strong> guvernul maghiar condus<br />

de Lajos Kossuth, la care vor adera capii revoluţiei române rămaşi în Transilvania. În Munţii Apuseni, nucleul<br />

dur tradiţional antimaghiar, condus de Avram Ian<strong>cu</strong>, la iniţiativa lui Nicolae Bălces<strong>cu</strong>, a iniţiat acţiuni ostile trupelor<br />

austriece. Mai târziu, în perioada ceauşistă, craiul munţilor va fi a<strong>cu</strong>zat pentru trecerea de partea Ungariei<br />

revizioniste.<br />

Ideologia comunistă maghiară, secondată de cea românească, a găsit o modalitate oficială pentru a se dis<strong>cu</strong>lpa<br />

de atrocităţile comise de etnicii maghiari, români ori se<strong>cu</strong>i: Austria ar fi împiedicat, prin politica sa duplicitară,<br />

politica unui front comun româno-maghiar. Bunăoară, habsburgii ar fi dorit o Transilvanie autonomă, despărţită<br />

de Ungaria, în vreme ce românii ar fi dorit să colaboreze <strong>cu</strong> guvernul de la Pesta, să fie incluşi în statul maghiar,<br />

ca cetăţeni maghiari.<br />

Comunismul naţional şi remanierea eroilor paşoptişti<br />

În mod paradoxal, după anii 1962-1963 şi mai accentuat după venirea lui Ceauşes<strong>cu</strong> la putere în martie1965,<br />

acelaşi partid comunist român nu a ezitat să se angajeze în campanii naţionaliste intense, obţinând capital politic<br />

de pe urma năzuinţelor patriotice reprimate ale intelectualilor români şi pretinzând că reprezintă valorile sacre<br />

naţionale 3 . Prin această atitu<strong>din</strong>e frauduloasă, Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong> s-a remarcat ca un maestru în arta manipulării,<br />

surclasându-i pe mentorii săi stalinişti în viclenie cinică şi ipocrizie.<br />

In acelaşi an, 1965, s-a desfăşurat Congresul al IX-lea al partidului, anunţându-se public despărţirea de planurile<br />

sovietice, afirmarea României ca stat suveran, restaurarea vechilor valori istorice, citarea unor personalităţi<br />

ale tre<strong>cu</strong>tului. Noul secretar general a introdus modificări majore în teoria marxist-leninistă în privinţa naţiunii în<br />

socialism şi a lo<strong>cu</strong>lui posibil al valorilor naţionale în societatea românească. În exuberanţa sa dis<strong>cu</strong>rsivă, liderul<br />

comunist afirma: naţiunea constituie o forţă progresistă în socialism şi va continua să fie baza dezvoltării societăţii<br />

noastre 4 .<br />

Identitatea naţională, ca element al politicii <strong>cu</strong>lturale în România, are în spate o istorie de cel puţin două secole,<br />

stabilind antecedentele de lupte şi alianţe politice se succedau prin imagini ale etnicismului românesc. Dacă un<br />

dis<strong>cu</strong>rs naţionalist nu ar fi devenit atât de puternic înainte de 1848, elitele comuniste nu ar fi fost atât de interesate<br />

să captureze acest dis<strong>cu</strong>rs în favoarea scopurilor socialismului 5 . Prin urmare, a apărut o nouă modalitate de control<br />

simbolistico-ideologic, prin înfiinţarea, în 1967 a unei Comisii ideologice în cadrul Comitetului Central. În 1971,<br />

Ceauşes<strong>cu</strong> lansează tezele <strong>din</strong> iulie, în care rolul central revenea omului nou. În acest context, mitul lui Nicolae<br />

Bălces<strong>cu</strong> a scăzut ca importanţă, apărând alături de alţi eroi paşoptişti Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu,<br />

Avram Ian<strong>cu</strong>, Stefan Ludwig Roth, Sandor Petofi.<br />

Ceauşes<strong>cu</strong> condamnă <strong>cu</strong>ltul personalităţii, iar numele lui Bălces<strong>cu</strong> îşi pierde <strong>din</strong> aura deificată. În ciuda noilor<br />

directive bine conturate, liderul paşoptist s-a transformat în revoluţionarul-democrat, romantic de talie europeană,<br />

gânditor social şi luptător pentru cauza naţională a românilor 6 . Geo Bogza îl considera un Che Guevarra al seco-<br />

1 MUREŞAN, BOCŞAN, BOLOVAN 2000, 84.<br />

2 Ibidem 97<br />

TISMĂNEANU 2005, 226.<br />

4 CEAUŞESCU 1969, 374.<br />

3 TISMĂNEANU 2005, 226.<br />

CEAUŞESCU 1969, 374.<br />

5 VERDERY 1994, 77.<br />

6 CEAUŞESCU CEAUŞESCU 1968, 9.<br />

– 1 –


lului tre<strong>cu</strong>t şi al zilelor noastre, iar <strong>cu</strong> ocazia celebrării a 150 de ani de la naşterea lui, festivitatea a fost inclusă<br />

pe agenda UNESCO 1 .<br />

Este relevată în scena imaginată figura fratelui revoluţionar paşoptist sas, Stefan Ludwig Roth, care sublinia,<br />

într-un dis<strong>cu</strong>rs ţinut la Blaj, drepturile legitime ale naţiunii române <strong>din</strong> Transilvania. Monografiile revoluţiei<br />

paşoptiste consemnează spiritul fratern <strong>din</strong>tre români şi saşi, coalizaţi împotriva moşierimii asupritoare: acest<br />

sentiment puternic de a trăi şi a muri pentru naţionalitatea lor l-au exteriorizat şi l-au consfinţit <strong>cu</strong> numele de<br />

român şi unde este puterea care să le poată lua această naţionalitate, unde se află dreptul care ar putea să le-o<br />

conteste 2 ?<br />

Alături de el sunt înşiraţi toţi conducătorii revoluţiei, indiferent de naţionalitate, ca personalităţi luminoase şi<br />

progresiste Avram Ian<strong>cu</strong>, Tancsics Mihaly, Aron Gabor ori Anton Kurz. S-a dis<strong>cu</strong>tat de opera unitară a cărturarilor<br />

de 1848 ca un tezaur de gândire filozofică, politică, socială, o înălţătoare <strong>cu</strong>ltură umanistă. Astfel, datorită forţelor<br />

de producţie capitaliste <strong>din</strong> ţările române a apărut clasa muncitoare, căreia istoria i-a hărăzit rolul conducător<br />

al maselor în lupta pentru eliberare <strong>din</strong> exploatare şi asuprire, în scopul realizării transformării revoluţiei<br />

socialiste a ţării 3 .<br />

Chiar cel mai iubit fiu al poporului (ca o<strong>din</strong>ioară Bălces<strong>cu</strong>) afirma că revoluţia burghezo-democratică <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>,<br />

Transilvania şi Muntenia s-a desfăşurat simultan şi a avut un caracter unitar, fiind expresia aceloraşi cerinţe<br />

obiective ale dezvoltării societăţii româneşti, a idealurilor care animau pe toţi fiii acestui popor 4 . Ideea existenţei<br />

unui centru de comandă, care ar fi coordonat întregul proces revoluţionar, nu este nouă, dar conţine o notă importantă<br />

a ignoranţei şi absurdităţii regimului. Contraargumentele sunt devastatoare dacă privim statutul politic, contextul<br />

socio-economic şi <strong>cu</strong>ltural <strong>din</strong> ţările române, desfăşurarea unitară a revoluţiei nu ar fi fost posibilă.<br />

Strategia propagandei comuniste pentru definirea caracterului revoluţionar al mişcării <strong>din</strong> Transilvania se întemeia<br />

pe faptul că poporul român, animat de spiritul frăţiei şi al solidarităţii <strong>cu</strong> alte popoare conlo<strong>cu</strong>itoare (maghiari,<br />

se<strong>cu</strong>i, germani) ar fi dorit unirea tuturor lo<strong>cu</strong>itorilor în lupta pentru s<strong>cu</strong>turarea jugului asupririi sociale şi<br />

naţionale. Pentru a întări această idee, secretarul general, a utilizat o scrisoare trimisă de Simon Jozsef lui Avram<br />

Ian<strong>cu</strong>, în care se afirma: românii şi ungurii au neapărat trebuinţă de cea mai strânsă frăţie, iar cine seamănă ură<br />

şi produce vărsare de sânge între aceste două naţiuni surori este trădător al propriei naţiuni 5 .<br />

În anul 1973, <strong>cu</strong> prilejul unor vizite de anvergură în cele trei mari regiuni istorice ale ţării prilejuite de aniversarea<br />

a 125 de ani de la izbucnirii revoluţiei paşoptiste, Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong> a ţinut energice <strong>cu</strong>vântări la Iaşi, Bu<strong>cu</strong>reşti<br />

şi Cluj. Trăsătura de bază a dis<strong>cu</strong>rsului demonstra proeminenţa revoluţiei transilvănene faţă de cea valahă<br />

şi invers, în funcţie de locaţia în care se ţineau adunările. Atitu<strong>din</strong>ea aceasta separatistă acorda impulsuri mulţimilor,<br />

dezvoltând orgoliile regionale. Liderul comunist s-a declarat urmaş al lui Avram Ian<strong>cu</strong>, care ar fi instaurat în<br />

Munţii Apuseni o veritabilă republică românească, aluzie la organizarea de tip roman, <strong>cu</strong> prefecturi şi legiuni. Din<br />

nefericire, Craiul Munţilor nu a putut triumfa în opinia secretarului general, deoarece forţele revoluţionare nu au<br />

avut un partid unit, clarviziune şi un program larg, un partid care să asigure conducerea şi unirea în luptă a tuturor<br />

forţelor revoluţionare 6 . Spre bu<strong>cu</strong>ria celor prezenţi, la momentul respectivei sărbători exista un lider providenţial<br />

şi un partid măreţ, care aveau să ridice poporul român.<br />

Din 1974 până la momentul decembrie 1989, Ceauşes<strong>cu</strong> a fost un neobosit şi obsesiv promotor ale <strong>cu</strong>ltului<br />

propriei sale personalităţi. A debutat prin a se proclama Preşe<strong>din</strong>te al Republicii Socialiste România, regimul impus<br />

de el având ca esenţă neostalinismul, <strong>cu</strong>ltul conducătorului şi distribuirea de funcţii importante în stat familiei<br />

sale numeroase.<br />

Anii ’80, cei mai austeri <strong>din</strong> punct de vedere economic, se remarcă prin durabilitatea mitologiei naţionaliste<br />

şi este legat printr-o viziune globală a statelor socialiste. Se creează, astfel, proiecţia simbolică a statului slab ca<br />

stat puternic 7 .<br />

Comunismul nu prea mai avea de ales: eşuarea pe plan economic la capitolul viitor era o certitu<strong>din</strong>e, singurul<br />

1 DRĂGUŞANU DRĂGUŞANU 1998, 116.<br />

2 BODEA 1982, 498.<br />

3 CEAUŞESCU CEAUŞESCU 1968, 13.<br />

4 CEAUŞESCU 1973, 590.<br />

5 CEAUŞESCU 1968, 9.<br />

6 CEAUŞESCU 1973a, 18.<br />

7 VERDERY 1994, 103.<br />

– 1 –


capabil de a sensibiliza o populaţie dezorientată fiind dis<strong>cu</strong>rsul naţionalist. Prin urmare, frica de ceilalţi şi căutarea<br />

de ţapi ispăşitori a condus la aşa-numita diabolizare a străinului 1 . Datorită unui naţionalism exacerbat, (<strong>cu</strong> modele<br />

desăvârşite ilustrate de un izolaţionism accentuat: Albania, Coreea de Nord), a tre<strong>cu</strong>t în prim-plan consolidarea<br />

comunismului naţional, în care mitologia socio-economică a trebuit să cedeze în faţa unei mitologii naţionaliste<br />

<strong>din</strong>tre cele mai conservatoare 2 .<br />

După modelul Stalin, care la 13 mai 1934, a tre<strong>cu</strong>t Uniunea Sovietică pe linia naţionalistă în urma lichidării<br />

şcolii lui Pokrovski, prin mitizarea vechilor eroi <strong>din</strong> istoria Rusiei: Al. Nevski, Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare<br />

şi continuând exemplul lui Friedrich cel Mare <strong>din</strong> RDG, Ceauşes<strong>cu</strong> i-a invocat pe Burebista, Ştefan cel Mare,<br />

Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân, în detrimentul marilor figuri ale Revoluţiei de la 1848, rămase în conştiinţa<br />

românească doar ca referinţe literare.<br />

Teoria marxistă decreta că figurile individuale rămân pe planul se<strong>cu</strong>nd, fiind obligate să intre în jo<strong>cu</strong>l evoluţiilor<br />

structurale, ele însele dependente de mecanismele legice al Istoriei 3 . Pe de altă parte, <strong>cu</strong>cerirea puterii politice<br />

de către proletariat, presupunea un grad semnificativ de eroizare a procesului istoric. Acest gen de dialectică a<br />

permis ulterior liderilor comunişti să practice <strong>cu</strong> nonşalanţă <strong>cu</strong>ltul personalităţii, fără a-l contrazice, în aparenţă,<br />

pe Marx, ei nefiind decât auxiliari ai istoriei, lucrători în slujba unor idealuri ce se cereau împlinite.<br />

Partidul s-a identificat în întregime <strong>cu</strong> naţiunea şi a văzut contaminarea <strong>din</strong>colo de frontierele statale. Românii<br />

apăreau superiori triburilor nomade, unguri şi slavi, care i-au înconjurat şi înjosit, lucru valabil şi în relaţiile revoluţionare<br />

de la 1848: migraţia triburilor străine a oprit pentru sute de ani dezvoltarea poporului român…avansata<br />

civilizaţie daco-romană , apoi a poporului român şi-a pus amprenta asupra existenţei populaţiilor migratoare<br />

care s-au aşezat pe acest pământ 4 .<br />

Se produce ruperea doctrinară de idealurile revoluţiei ungare, dovedite a fi ale unei naţiuni refractare, alogene<br />

şi lipsite de substanţă. Mai mult, rod al unei strategii mentale şovine, ungurii au devenit brusc asupritori ai neamului<br />

românesc.<br />

Evoluţia imagologică a perceperii Revoluţiei de la 1848 a fost extrem de sinuoasă, în permanentă legătură <strong>cu</strong><br />

direcţiile politice urmate de conducerile partidului comunist. Ea a servit permanent ca unealtă strategică intereselor<br />

interne şi externe ale unei clase politice, care mistifica evenimentele istorice, pentru a umple un imens gol<br />

de legitimitate şi moralitate. Cultul lui Nicolae Bălces<strong>cu</strong> a fost păstrat, <strong>cu</strong> o mai mare sau mai redusă intensitate,<br />

de-a lungul perioadei comuniste, iar evoluţia sa reflectă evoluţia întregii societăţi româneşti de la un dis<strong>cu</strong>rs<br />

pro-sovietic la unul ultra-naţionalist, prin cosmetizări succesive, frauduloase. Chipul său a rămas inscripţionat<br />

<strong>din</strong> 1953 (reforma monetară) pe bancnota cea mai valoroasă, cea de o sută de lei, ca simbol nepieritor al tradiţiei<br />

revoluţionare româneşti.<br />

În ciuda mistificărilor, a clişeelor şi a ignoranţei dis<strong>cu</strong>rsurilor comuniste, Revoluţia de la 1848, rămâne un<br />

moment fundamental în constituirea României moderne şi a unei generaţii excepţionale de cărturari, protagoniştii<br />

unei zbuciumate epoci istorice. Toate domeniile au beneficiat de contribuţiile lor, prin crearea direcţiilor <strong>cu</strong>lturalpolitice<br />

pentru formarea naţiunii.<br />

Bibliografie<br />

ALMAŞ, D., 1959, nicolae Bălces<strong>cu</strong>- revoluţionar, Ed. Politică, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

ANTOHI, S., 1994, Civitas imaginalis. istorie şi utopie în <strong>cu</strong>ltura română, Ed.Litera, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1994.<br />

BĂLCESCU, N., 1953, Opere, vol.I, Ed.Academiei, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

idem, 1957, Scrieri militare alese, Ed. Militară, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

idem, 1957, Puterea armată şi arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei până a<strong>cu</strong>m, în Scrieri Militare Alese,<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti, Ed. Academiei, p.157<br />

idem, 1964, Opere, Corespondenţe,vol. IV, Bu<strong>cu</strong>reşti, Ed. Academiei.<br />

BARBU, D., 1998, Destin colectiv, servitute involuntară, nefericire totalitară: trei mituri ale comunismului, în Miturile comunismului<br />

românesc, Ed. Nemira, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

BODEA C., 1982, 1848 la români, vol I, Ed. Academiei, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

1 BOIA 2005, 102.<br />

2 Ibidem 103<br />

3 BOIA 2002, 35.<br />

4 CEAUŞESCU CEAUŞESCU 1973, 2.<br />

– 1 –


BOIA, L, 1995, Mituri istorice româneşti, Editura Universităţii, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

Idem,1998, Miturile comunismului românesc, Ed. Nemira, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

Idem, 2002, Jo<strong>cu</strong>l <strong>cu</strong> tre<strong>cu</strong>tul. istoria între adevăr şi ficţiune, Ed. Humanitas, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

Idem, 2005, Mitologia ştiinţifică a comunismului, Ed. Humanitas, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

CEAUŞESCU, N., 1968, 120 de ani de la Revoluţia <strong>din</strong> 1848, Ed. Politică, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

Idem, 1969, România pe drumul desăvârşirii construcţiei socialiste, Ed. Politică, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

Idem, 1973a, Cuvântare la Adunarea Populară de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, consacrată aniversării Revoluţiei de la<br />

1848, Ed. Politică, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

Idem, 1973b, Cuvântare la Adunarea Populară de la iaşi, consacrată aniversării Revoluţiei de la 1848, Ed. Politică, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

Idem, 1973c, Cuvântare la Adunarea Populară <strong>din</strong> Bu<strong>cu</strong>reşti consacrată aniversării a 125 de ani de la Revoluţia <strong>din</strong> 1848,<br />

în România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, vol. 8, Ed. Politică, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1973.<br />

CONSTANTINESCU-Iaşi, 1953, 100 de ani de la moartea lui nicolae Bălces<strong>cu</strong>, în Studii şi referate despre nicolae Bălces<strong>cu</strong>,<br />

vol. I, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1953, p.14.<br />

DRĂGUŞANU, A., 1998, nicolae Bălces<strong>cu</strong> în propaganda comunistă (1948-1989), în Miturile comunismului românesc, Ed.<br />

Nemira, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1998.<br />

JEBELEANU, I., 1955, Bălces<strong>cu</strong>, Ed. Emines<strong>cu</strong>, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

LEFORT, 1986, The Political Forms of Modern Society: Bureaucracy, Democracy, Totalitarism, Cambridge: M. T. Press.<br />

MAIOR, L., 1998, 1848-1849. Români şi unguri, Ed. Enciclopedică, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

MUREŞAN, C., BOCŞAN N., BOLOVAN I., Revoluţia de la 1848-1849 în europa Centrală. Perspectiva istorică şi istoriografică,<br />

Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2000.<br />

NICOARĂ, S., 1999, Mitologiile revoluţiei paşoptiste româneşti, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca.<br />

PIPPIDI, A., 1993, Miturile tre<strong>cu</strong>tului, răspântia prezentului, în Xenopolitana, I, 1-4, Iaşi.<br />

POPESCU, D., 1993, Am fost şi cioplitor de himere, Ed. Expres, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

ROLLER, M. 1947, istoria României, Ed. Politică, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

Idem, 1948, Anul revoluţionar 1848, Ed. Emines<strong>cu</strong>, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

TISMĂNEANU, V., 2005, Stalinism pentru eternitate, Ed. Polirom, Iaşi.<br />

TOTU, M., 1982, Din tradiţiile democratice şi patriotice ale mişcării studenţeşti <strong>din</strong> România (1821-1877), Revista de Istorie,<br />

3, 1982.<br />

VERDERY K., 1994, Compromis şi rezistenţă. Cultura română sub Ceauşes<strong>cu</strong>, Ed. Humanitas, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1994.<br />

ZUB, Al., 1998, Mituri istoriografice în România ultimei jumătăţi de secol, în Miturile comunismului românesc, Ed. Nemira,<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

– 1 –<br />

© Florian VladÂCenCO, 008


olul noBılımıı În vıaŢa puBlıcă dın BasaraBıa În secolul al XıX-lea<br />

– 1 –<br />

Valentina SamOilenCO<br />

u.P.S. „ion Creangă”<br />

O<strong>cu</strong>paţia principatelor româneşti de către armatele ruseşti în anii 1806-1812 s-a terminat <strong>cu</strong> pacea de la Bu<strong>cu</strong>reşti<br />

<strong>din</strong> 16 mai 1812. Deşi Turcia nu avea niciun drept asupra principatelor, conform articolului IV al tratatului,<br />

cedează Rusiei o parte <strong>din</strong> teritoriul Moldovei stabilind ca frontiera <strong>din</strong>tre Imperiul Rus şi Otoman să fie „... râul<br />

Prut de la intrarea lui în <strong>Moldova</strong> şi până la vărsarea lui în Dunăre, pre<strong>cu</strong>m şi malul stâng al Dunării până la gurile<br />

Chiliei şi la mare...” 1 .<br />

Acest rapt nelegiuit este justificat în literatura de specialitate atât de istoricii ruşi, cât şi de cei rusificaţi, afirmându-se<br />

că aceasta a fost „o bine<strong>cu</strong>vântare pentru poporul românesc <strong>din</strong> Basarabia, salvându-l de sub robia<br />

asiatică a turcilor şi aducându-i „<strong>cu</strong>ltură” 2 .<br />

Basarabia era parte integrantă a vechii Moldove, şi nu se deosebea prin nimic de restul Moldovei nici <strong>din</strong> punct<br />

de vedere economic, social-politic, nici <strong>din</strong> punct de vedere <strong>cu</strong>ltural.<br />

În Basarabia, până şi în zilele noastre se văd mărturiile acestei <strong>cu</strong>lturi. Ca exemplu sunt ruinile vechilor cetăţi moldoveneşti<br />

Cetatea-Albă, Soroca, Hotin, urmele oraşelor moldoveneşti, vechiul Orhei, Lăpuşul. Un focar de <strong>cu</strong>ltură a<br />

timpului au fost instituţiile eclesiastice. Anume numărul destul de mare de mănăstiri şi biserici ne vorbesc despre nivelul<br />

<strong>cu</strong>ltural al Basarabiei. În momentul anexării Basarabiei, în provincie existau 12 mănăstiri şi 13 schituri 3 , ca exemplu<br />

putem numi Mănăstirile Căpriana şi Curchi ctitorite pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare în secolul al XV- lea.<br />

În anul 1812 în Basarabia existau 749 de biserici pentru 755 de localităţi 4 . Printre acestea putem enumera biserica<br />

Sf. Dumitru <strong>din</strong> Orhei, zidită de Vasile Lupu, biserica Adormirea Maicii Domnului, construită în secolul al<br />

XV-lea, etc. care există până în prezent, unele <strong>din</strong> ele fiind funcţionale şi azi.<br />

În ceea ce priveşte <strong>cu</strong>ltura moldovenească în Basarabia nu puţină importanţă o au şi alte mărturii <strong>din</strong> secolul<br />

al XIX-lea.<br />

Iaşul, centru <strong>cu</strong>ltural şi politic al Moldovei, era capitala judeţului, a cărui teritorii se întindeau în mare parte<br />

şi peste Prut. Fiind aşezat, <strong>din</strong> punct de vedere geografic, la periferia Basarabiei, nu putea să nu aibă influenţă<br />

asupra, populaţiei basarabene, prin intermediul cărţilor tipărite, prin <strong>cu</strong>ltura superioară. Căile de acces a <strong>cu</strong>lturii<br />

ieşene în Basarabia erau multiple 5 . La mănăstirile şi bisericile <strong>din</strong> Basarabia se găseau foarte multe cărţi tipărite<br />

la Iaşi sau în alte centre <strong>cu</strong>lturale româneşti înainte de 1812. Ca exemplu, Psaltirea în versuri a mitropolitului<br />

Dosoftei care se găseşte la mănăstirea Noul-Neamţ 6 .<br />

În 1795 episcopul Amfilohie Hotineanul tipăreşte la Iaşi o Gramatică teologhicească scoasă în limba moldovenească<br />

de pe bogoslovia lui Platon arhiepiscopul de Moscova şi de pe alte cărţi bisericeşti 7 . În acelaşi an<br />

Amfilohie Hotineanul tipăreşte De obşte geografie în limba moldovenească scoasă de pe geografia lui Bufier. Un<br />

exemplar a fost găsit în judeţul Soroca 8 .<br />

La sfârşitul secolului al XVII-lea la Chişinău se scrie o alexandrie, care se găseşte în Biblioteca Academiei <strong>din</strong><br />

Kiev 9 . E necesar să menţionăm aici, că în bibliotecile <strong>din</strong> Rusia se găsesc mai multe cărţi şi manuscrise (tipărite până<br />

la 1812) ce poartă amprente basarabene, şi care ne vorbeşte, de asemenea de nivelul <strong>cu</strong>ltural al basarabenilor.<br />

Din Alexandria citată mai sus aflăm că la 1790 în Chişinău era un „dascăl pentru învăţat copii”, Ştefan de<br />

la Putna 10 .<br />

1 HALIPA, 1903, 28-29.<br />

2 CIOBANU, 1992, 8.<br />

3 PUIU, 1919, 1919, 8-9. 8-9.<br />

4 CIOBANU, CIOBANU, 1900, 285.<br />

5 Legăturile Legăturile <strong>cu</strong> Ţara Leşească, Chievul se făceau pe drumurile ce treaceau prin Basarabia (n.n.).<br />

6 CIOBANU, CIOBANU, 1992, 5.<br />

7 CIOBANU, 1992, 377-378.<br />

8 CIOBANU, 1992, 24.<br />

9 CIOBANU, 1992, 27.<br />

10 BERECHET, BERECHET, 1920, 3-4.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 137-141


Primele şcoli în Basarabia, ca şi în restul Moldovei, au fost deschise în cadrul mănăstirilor şi parohiilor. Numărul<br />

acestor şcoli a fost destul de mare. Pînă la 1812 şcoli funcţionau în statele Holercani, Işnovăţ, Truşeni,<br />

S<strong>cu</strong>mpia, Moleşti, la biserica Mazarachi <strong>din</strong> Chişinău etc 1 . În anul 1811 vicarul mitropoliei <strong>din</strong> Iaşi, Dimitrie<br />

Sulima, înfiinţează la mănăstirea Curchi o şcoală pentru copii de preoţi 2 . Despre existenţa şcolilor în Basarabia,<br />

mai înainte de anexare ne vorbesc şi datele eparhiei <strong>din</strong> 1815. Din 2650 de copii de preoţi în vârstă 1-15 ani, 886<br />

ştiau carte; în vârstă de la 15-20 ani, <strong>din</strong> 298 – 244 ştiau carte; <strong>din</strong> 179 în etate de la 20 de ani în sus, 101 erau<br />

ştiutori de carte 3 .<br />

Cele expuse mai sus ne vorbesc despre un nivel de <strong>cu</strong>ltură în Basarabia până la 1812. În continuare, vom urmări<br />

„ascensiunea” <strong>cu</strong>lturală <strong>din</strong> Basarabia după anexarea ei la Rusia.<br />

Cultura românească s-a menţinut în Basarabia până la sfârşitul dominaţiei ruseşti (1917). Unul <strong>din</strong> exponenţii<br />

păstrării acestei <strong>cu</strong>lturi a fost clerul basarabean. Preoţimea a rămas fidelă limbii române. Mărturie ne stă toată<br />

corespondenţa bisericească, actele bisericeşti, inclusiv actele stării civile – toate au durat pînă la anul 1871, pînă<br />

la venirea în Basarabia a arhiepiscopului Pavel 4 .<br />

Am putea explica tipăriturile bisericeşti în limba română ce apăreau şi cir<strong>cu</strong>lau în Basarabia. Tradiţia tipăririi<br />

cărţilor în limba română este începută de Gavriil Bănules<strong>cu</strong>-Bodoni; care a ştiut şi a fost capabil să imprime vieţii<br />

bisericeşti <strong>din</strong> timpul său o direcţie naţională. La 31 mai 1814 deschide tipografia eparhială într-o încăpere prevăzută<br />

special pentru această menire. A. Stadniţchi în studiul, Gavril Bănules<strong>cu</strong>-Bodoni, exarh moldo-vlahiiskii<br />

(1808-1812) i mitropolit chişinevski (1813-1821) menţionează: „Tipografia întemeiată de mitropolitul Gavriil<br />

aducea un mare folos întregii Basarabii. Aici se editau nu numai cărţi pentru serviciul divin în limbile rusă şi<br />

moldovenească, dar şi alte cărţi la fel de necesare pentru învăţătura preoţimii şi pentru îndrumarea poporului simplu...”<br />

5 . La această tipografie s-a tipărit Biblia românească care, datorită Societăţii Biblice, a avut răspândire nu<br />

numai în Basarabia, dar şi în vechea Moldovă 6 .<br />

În Basarabia, în timpul stăpînirii ruseşti, apar şi cărţi didactice. Ca de exemplu, Bucovina în 1822, Gramatica<br />

lui Margella <strong>din</strong> 1827, Abecedarul anonim <strong>din</strong> 1830-1840, Iacob Hîn<strong>cu</strong>, Abecedar român <strong>din</strong> 1865, etc. La sfîrşitul<br />

secolului al XIX-lea apar mai multe cărţi didactice ale lui Ch. Codreanu: Abecedar (1899), Dicţionar s<strong>cu</strong>rt<br />

pentru convorbiri ruso-moldoveneşti (1904) etc 7 .<br />

Apariţia fără întrerupere a cărţilor didactice era dictată de necesităţile practice ale populaţiei şi demonstrează<br />

continuitatea tradiţiei româneşti în provincie.<br />

În această perioadă în Basarabia au activat şi un sir de scriitori. Mulţi <strong>din</strong>tre ei s-au ridicat pînă la <strong>cu</strong>lmile<br />

unei adevărate conştiinţe româneşti: A. Sturdza avea un plan politic vast al unirii tuturor românilor; C. Stamati<br />

era un adevărat patriot român; A. Russo, visa la o Românie întregită între Tisa şi Nistru, înglobînd în <strong>cu</strong>prinsul ei<br />

Basarabia, Bucovina, Transilvania şi Banatul; B.P.Hasdeu, care se considera „român <strong>din</strong> Basarabia”, ura Rusia,<br />

asupritoare a Basarabiei, şi vorbea despre ţarul ei ca de „papa de pe Neva”; poetul A.Mateevici a lăsat cea mai<br />

frumoasă caracteristică limbii româneşti, un adevărat imn, închinat ei.<br />

Considerăm că în această perioadă s-a început ziaristica românească în Basarabia 8 . Prima tentativă se face în<br />

1848 de un grup de boieri <strong>din</strong> Basarabia care doreau să editeze un ziar <strong>cu</strong> titlu „Românul” Însă cererea înaintată<br />

guvernatorului rus a fost respinsă. În anii 1856-1863 se dis<strong>cu</strong>ta problema scoaterii la Chişinău a unei reviste în<br />

limba română şi paralel în rusă 9 . Primul memoriu în acest dosar a fost înaintat la 28 martie 1856 de către Ioan<br />

Dabija, însărcinatului <strong>cu</strong> afacerile armatei ruse de Sud, generalului-aghiotant Kotzebue. În memoriu Ioan Dabija<br />

constată că guvernatorii <strong>din</strong> principatele române urmăresc nimicirea legăturilor între Moldo-Valahia şi Rusia,<br />

re<strong>cu</strong>rg la compromiterea religiei ortodoxe şi lasă ca moşiile să treacă în mâna străinilor.<br />

Al doilea memoriu prezentat de acelaşi Ioan Dabija la 12 februarie 1858 guvernatorului civil al Basarabiei Fan-<br />

1 Î.P.S.Gurie, Î.P.S.Gurie, 1920.<br />

2 LOTOŢCHI, 1913, II.<br />

3 LOTOŢCHI, LOTOŢCHI, 1913, 1913, 13. 13.<br />

4 BOLDUR, 1940, p. 25.<br />

5 COLESNIC, COLESNIC, 1993, 9.<br />

6 POPOVSCHI, 1935, 90-94.<br />

7 PAVEL, 1992, 353.<br />

8 BOLDUR, 1934, 21.<br />

9 Arhiva guvernatorului general <strong>din</strong> Odesa, f. 88, inv. 3, d.8, f. 1.<br />

– 1 –


ton de Verrayon se propune; a scoate în principate o revistă sau un ziar pentru a contrabalansa, dacă nu a combate,<br />

<strong>cu</strong>rentul ostil Rusiei, şi de a-i implica pe basarabeni în editarea ziarului.<br />

Guvernatorul, aflându-se la Petersburg, susţine ideea apariţiei ziarului în faţa ministrului de instrucţiune publică.<br />

Guvernatorul menţionează că există o înţelegere prealabilă <strong>cu</strong> C. Stamati, Al. Cotruţă, A. Haşdeu, I. Dabija, de a lucra la<br />

noul ziar 1 . Pentru editarea ziarului era nevoie de 3.000 ruble anual în primii trei ani. Iar responsabil de ediţie ar fi numit<br />

Ioan Dabija, se propunea denumirea de „Steluţa Prutului” 2 , la această revistă ar fi putut colabora şi cei <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>.<br />

Scopul revistei era de a apăra religia ortodoxă, a răspândi adevărul în raporturile moldo-valahe şi ruse şi a<br />

servi un intermediar literar între aceste naţionalităţi uniconfesionale 3 . Însă multe impedimente legate de apariţia<br />

revistei (lipsa de caractere române, corector etc.) au contribuit la refuzul <strong>din</strong> partea guvernatorului general contele<br />

A.G.Strogonov.<br />

Această polemică a durat o perioadă foarte îndelungată. Primul ziar românesc aparînd în Basarabia în 1884 <strong>cu</strong><br />

titlul „Mesagerul Basarabiei”, editat de Riabciuc şi Drumaş<strong>cu</strong>. Această tipăritură a fost de s<strong>cu</strong>rtă durată şi nu s-a<br />

păstrat nici un număr până azi, ca să judecăm care ar fi conţinutul lui.<br />

După această încercare românească, în Basarabia apar şi primele ziare ruseşti: „Bessarabschi Vestnic” şi „Bessarabeţ”,<br />

editate de Pavel Cruşevan, ziarist de dreapta rusească.<br />

De apariţia unii ziar românesc în Basarabia erau cointeresaţi nu numai românii veniţi <strong>din</strong> principate, ci şi înşişi<br />

basarabenii.<br />

La 27 iunie 1862 moşierul basarabean C. Cristi cere guvernatorului Basarabiei Fanton de Verrayon autorizaţie<br />

pentru deschiderea unei tipografii <strong>cu</strong> litografie sub firma „Tipografia moldovenească” 4 . Fără a primi autorizaţia<br />

Cristi <strong>cu</strong>mpără această tipografie însă a fost sechestrată provizoriu ca mai apoi guvernatorului general să pună sechestrul<br />

total. Motivul aparent ar fi fost că la 1861 la Chişinău ar fi exista trei tipografii parti<strong>cu</strong>lare şi două oficiale.<br />

Care nu prea au comenzi şi nu ar fi nevoie de o altă tipografie.<br />

Însă în realitate la baza refuzului categoric a stat raportul guvernatorului Basarabiei în care se spunea „Tipografia,<br />

după cât se pare, are menirea să tipărească abecedare şi broşuri ieftine în limba moldovenească pentru popor.<br />

Aceasta nu ar fi încă prea important, deşi ar duce la înlo<strong>cu</strong>irea <strong>cu</strong>noaşterii limbii ruse, atât de necesare poporului<br />

în raporturile sale <strong>cu</strong> instituţii, <strong>cu</strong> cea a limbii moldoveneşti. Dar dacă se va lua în seamă că d. Cristi face parte <strong>din</strong><br />

numărul acelor „ moldovanofili”, care visează o Românie unită şi contopită nu se poate garanta că <strong>din</strong> tipografia<br />

lui pe lângă cărţi de folos, nu vor ieşi şi acelea, care nu corespund <strong>cu</strong> vederile guvernului nostru <strong>cu</strong> privire la populaţia<br />

moldovenească a Basarabiei” 5 .<br />

În Basarabia <strong>din</strong> cele mai vechi timpuri instruirea şi educaţia nobililor era un lucru mai mult casnic. Instituţiile<br />

speciale de învăţământ pentru copiii de nobili au fost deschise în anii ’30 ai secolului al XIX-lea.<br />

În 1833 a fost deschis la Chişinău Gimnaziul regional, iar la 1835 un Pension pentru nobili (pe lângă gimnaziul<br />

mai sus menţionat) subsidat <strong>cu</strong> 30 de stipendii pentru copiii de nobili şi de funcţionari. În fondul 88 al Arhivei<br />

Naţionale a Republicii <strong>Moldova</strong>, dosarul 203, se păstrează un do<strong>cu</strong>ment în care este indicată suma de bani alocată<br />

pentru construcţia edificiilor pensionului, a unei staţii electrice şi a uneia de încălzire <strong>cu</strong> aburi: s-au cheltuit în total<br />

314 117 ruble şi 99 copeici, <strong>din</strong> această sumă nobilimea a oferit 14 117 ruble 99 copeici 6 .<br />

În perioada respectivă în Basarabia mai funcţionau şi pensioane parti<strong>cu</strong>lare, printre care Pensionul pentru domnişoare<br />

nobile şi Pensionul Mare. În aceste instituţii au primit educaţie aleasa fice ale nobililor <strong>din</strong> Basarabia. De<br />

exemplu în 1833 în Pensionul Mare se educau Ecaterina Alexandri, Maria Buzni, Elena şi Pulheria Donici, etc 7 .<br />

Un timp îndelungat nobilimea <strong>din</strong> Basarabia, mai <strong>cu</strong> seamă cei mai bogaţi, îşi trimiteau copiii să înveţe carte<br />

peste hotare: la Viena şi în Elveţia. Chiar şi generaţia mai tânără urmase această tradiţie: Al. Casso învăţase la<br />

Bonne, iar P. Dicexul la Heidelberg.<br />

1 BOLDUR, 1940, 40.<br />

2 Ibidem, Ibidem, 60.<br />

3 Ibidem, 61.<br />

4 Arhiva guvernatorului general <strong>din</strong> Odesa, f. 88, inv. 3, d. 83 (<strong>din</strong> 1862 <strong>cu</strong> privire la plîngerea moşierului Cristi împotriva interzicerii de<br />

a deschide o tipografie moldovenească).<br />

5 Arhiva guvernatorului general <strong>din</strong> Odesa, f. 88, inv. 3, d. 83 (<strong>din</strong> 1862 <strong>cu</strong> privire la plîngerea moşierului Cristi împotriva interzicerii de<br />

a deschide o tipografie moldovenească).<br />

6 CIOBANU, 1992, 3.<br />

7 CIOBANU, CIOBANU, 1992, 7.<br />

– 1 –


În 1841 nobilimea cerea introducerea în şcolile normale <strong>din</strong> ţinuturile Bălţi şi Hotin a predării limbii moldoveneşti.<br />

Cererea a fost satisfă<strong>cu</strong>tă <strong>cu</strong> condiţia ca cheltuielile, ce vor apărea în urma acestei măsuri, să fie luate <strong>din</strong><br />

cele 10% de impozit de stat de pe toată regiunea Basarabia. Nobilimea se interesa mult de şcoala ţinutală <strong>din</strong> Hotin,<br />

şi în 1847 încerca s-o transforme într-o instituţie de învăţământ pentru nobili. Această încercare a suferit eşec,<br />

deoarece nobilimea <strong>din</strong> judeţul Hotin a ajuns la concluzia că este incapabilă de a suporta cheltuielile de întreţinere<br />

a acestei şcoli ţinutale <strong>din</strong> sursele proprii, după <strong>cu</strong>m le propusese Ministerul Afacerilor Interne.<br />

În anii ’60 învăţământului i se acordă o mai mare atenţie. În anul 1860 Adunarea nobiliară propune să fie deschis<br />

un gimnaziu de zemstvă. Aceasta a fost înfăptuit ceva mai târziu (de către Zemstvă). Din 1860 s-a înfiinţat un<br />

fond de încasări a câte o rublă şi 14 copeici de pe desetină pentru întreţinerea Secţiei Camerale în Liceul „Rişelie”.<br />

Aceste încasări (<strong>din</strong> cauza mi<strong>cu</strong>lui contingent al băştinaşilor care se educau în acest liceu) au fost alocate pentru<br />

întărirea pensionului deschis pe lângă gimnaziul <strong>din</strong> Chişinău, iar restul banilor <strong>din</strong> aceste încasări se foloseau<br />

pentru ajutorarea studenţilor săraci <strong>din</strong> Universităţile ruseşti (originari <strong>din</strong> Basarabia).<br />

În 1884 sunt alocate Mareşalului nobilimii guberniale câte trei mii ruble anual, pentru împărţirea ajutoarelor<br />

celor ce le era necesară instruirea, şi chiar pentru nobilii săraci.<br />

În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, nobilimea cheltuia anual câte opt mii de ruble, burse şi ajutoare<br />

copiilor <strong>din</strong> familiile de nobili săraci ce îşi făceau studiile medii şi superioare.<br />

Din cele expuse mai sus putem concluziona că în Basarabia în acea perioadă nu existau instituţii medii şi superioare<br />

de învăţământ. Copiii nobililor erau nevoiţi să-şi facă studiile peste hotare şi mai ales în Rusia. Însuşi cerinţele<br />

de introducere în şcoli a studierii limbii materne ne vorbeşte de faptul că procesul de rusificare se înfăptuia<br />

în regiune <strong>cu</strong> paşi grăbiţi şi că nobilimea (bineînţeles, nu toată) a fost impulsul de trezire a naţiunii <strong>din</strong> adormire<br />

prin intermediul limbii şi <strong>cu</strong>lturii naţionale.<br />

O bună parte <strong>din</strong> nobilimea basarabeană niciodată n-a uitat de unde le vine obârşia şi ce s-a întâmplat la 1812.<br />

Ba mai mult, ei erau la <strong>cu</strong>rent <strong>cu</strong> viaţa cotidiană <strong>din</strong> dreapta Prutului, şi reacţionau la toate evenimentele ce tulburau<br />

Europa. Despre aceasta ne relatează do<strong>cu</strong>mentele timpului: „La 1838 nobilimea basarabeană: un Balş (cel<br />

mai bogat proprietar basarabean) un Sturdza, o Ghica (după mărturiile călătorului Kohl) primesc gazete <strong>din</strong> Iaşi,<br />

pe care le citesc slobod, ca unele ce n-aveau nici o nuanţă politică” 1 .<br />

O bună parte a nobililor basarabeni îşi păstrează entitatea etnică. În anii 1862-1863 exista o partidă a boierilor,<br />

care <strong>cu</strong> ocazia revoluţiei <strong>din</strong> Polonia, visa să restabilească naţiunea moldovenească în Basarabia, cerând şi unirea<br />

<strong>cu</strong> <strong>Moldova</strong>. „Făceau parte <strong>din</strong> ea: fraţii Cotruţă Alexandru şi Carol, fraţii Casso, fraţii Cristi Ioan şi Constantin,<br />

Cazimir Constantin <strong>cu</strong> fiul său, student” 2 .<br />

În 1926, la Chişinău, apare broşura <strong>cu</strong> iniţialele M.G. (se afirmă că ar fi Nicolae Gafen<strong>cu</strong>). Se intitula „Bassarabski<br />

starina Nicolai Stepanovici Casso”. Autorul vorbeşte despre filosoful <strong>din</strong> Chişcăreni (1839-1904), care<br />

dispreţuia foarte mult birocraţia rusă, iar după rebeliunea poloneză <strong>din</strong> 1863 intenţiona să ridice Basarabia împotriva<br />

ruşilor.<br />

Casso a înfiinţat la Chişcăreni o şcoală profesională, unde predarea obiectelor se făcea în limba română, însă<br />

după o s<strong>cu</strong>rtă existenţă de doi ani şcoala a fost închisă de autorităţile ruse 3 .<br />

Dacă legăturile <strong>cu</strong> restul Moldovei au fost rupte, s-a încercat totuşi în Basarabia de a se păstra vie vechea<br />

viaţă moldovenească, de a ţine trează conştiinţa naţională, singurele mijloace morale de sprijin ale moldovenilor<br />

înstrăinaţi de patria lor străveche 4 .<br />

În concluzie, am putea spune că toate încercările de a diminua vechea <strong>cu</strong>ltură românească în Basarabia nu a<br />

dat roade.<br />

Cu toate că la 1812 se micşorează numărul şcolilor, ele au funcţionat fiind subsidate de adunarea dvorenilor, iar mai<br />

târziu de către Zemstvă. Dacă în aparatul administrativ pentru întocmirea do<strong>cu</strong>mentelor se utiliza limba rusă, atunci în<br />

Biserică şi în organele administrative judeţene se păstrează limba română. La păstrarea <strong>cu</strong>lturii naţionale au contribuit<br />

şi scriitorii ce au mai rămas <strong>cu</strong> traiul în Basarabia, contribuind la menţinerea conştiinţei naţionale treze ca un produs viu<br />

al <strong>cu</strong>lturii moldoveneşti ce s-a manifestat puternic prin reacţia populaţiei băştinaşe de-a lungul anilor.<br />

1 MARIN, 1993, 238.<br />

2 IORGA, 1993, 132.<br />

3 MARIN, 1993, 239.<br />

4 MARIN, MARIN, 1993, 233.<br />

– 1 0 –


ezumé<br />

L’article ,,Le rôle de la noblesse dans la vie publique de Bassarabie du XIX siecle “ ,refleche les problemes<br />

lies de l’activite de la noblesse Bassarabe dans la vie publique de la province, commencant avec l’annee 1812 et<br />

jusqu’au fin du XIX siècle, réflèche le problemes lies de l’activité de la noblesse Bassarabe dans la via pulique de<br />

la province, commençant avec l’année 1812 et jusqu’au fin du XIXe siècle.<br />

Au fin du XVII siècle au Chisinau on écrrite une Alexandrie qui se trouve dans la bibliothèque de l’Acadèmie<br />

de Kiev. Il est nécéssaire de mentionner ice que dans les bibliothè que de Russie se trouve beaucoup de livres<br />

et des manuscripts (publiés en 1812) qui parlent lamarque bassarabenne et qui nous parlent d’un haut niveaux<br />

<strong>cu</strong>lturel de bassarabes.<br />

On mentionne encore un bon connencenent de journalisme roumaine en Basarabie.On fait la premiére tentative<br />

en 1848.C’est un grupe de boiards qui veulent publier un journale nomé ,,Le Roumain” .mais la demande proposé<br />

au gouverneur russe a été refusée. En 1856-1863 on des<strong>cu</strong>te le problème de publication à Chisinâu d’un journal<br />

en langue roumainet paralellement russe.La premiére mentionne dans ce dossier à été proposée à 28 mars 1856<br />

par Ioan Dabija le chargé d’affairres de l’armée russe du Sud, le général-adjudant Kotzebue. Dans cette mentionne<br />

I.Dabija constate que lesggouverneurs des Principapautes Roumains suivent la déstruction des liens entre<br />

la Moldo – Valachie et la Russie, recourent à la compromission de la réligion ortodoxe et laissent les domaines<br />

passer aux mains des étrangèrs.<br />

Les écrivains ont aussi contribué du qardement de la conscience nationale roumaine en maintenant la conscience<br />

nationale roumaine comme un vit produit de la <strong>cu</strong>lture Moldave qui s’est fortement reflechie par la réaction<br />

des citoyens au long du temps .<br />

La <strong>cu</strong>lture roumaine en Bassarabie jusqu’au fin de la domination russe (1917). L’église a contribué beaucoup<br />

pour garder la <strong>cu</strong>lture et elle est restée fidèle à la langue roumaine, ce que est avoué par la correspondance des<br />

do<strong>cu</strong>ments de l’église, tout ça a duré jusqu’à l’année 1817.<br />

Bibliografie<br />

1. Arhiva guvernatorului general <strong>din</strong> Odesa, f.88, inv. 3, d.8, f.1.<br />

2. Arhiva guvernatorului general <strong>din</strong> Odesa, f.88, inv. 3, d.83 (<strong>din</strong> 1862 <strong>cu</strong> privire la plângerea moşierului Cristi împotriva<br />

interzicerii de a deschide o tipografie moldovenească).<br />

3. Arhiva guvernatorului general <strong>din</strong> Odesa, f.88, inv. 3, d.83 (<strong>din</strong> 1862 <strong>cu</strong> privire la plângerea moşierului Cristi împotriva<br />

interzicerii de a deschide o tipografie moldovenească).<br />

4. BOLDUR, A. 1940, Basarabia sub dominaţia rusească şi manifestările româneşti în viaţa provinciei, Chişinău.<br />

5. BOLDUR, A. 1934, Presa românească în Basarabia, Chişinău.<br />

6. CIOBANU, Şt 1992, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, Chişinău.<br />

7. CIOBANU, Şt., c.f. ŞTEFAN BERECHET 1920, Do<strong>cu</strong>mente slave de prin arhivele ruse, Bu<strong>cu</strong>reşti, p. 3-4.<br />

8. CIOBANU, Şt. 1992, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, Chişinău.<br />

9. IBOIANU şi N. CODOŞ, Bibliografia românească veche, t. II.<br />

10. COLESNIC, Iu. 1993, Basarabia ne<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă, Chişinău.<br />

11. HALIPPA, I. 1903, Trudy Bessarabscoj gubernscoj ucionoj arhivnoj comissii, vol. II, Chişinău, p. 28-29,<br />

12. IORGA, N. 1993, Basarabia noastră, Chişinău.<br />

13. ÎPS Arhiepiscop Gurie; Câteva extrase <strong>din</strong> arhive despre şcolile bisericeşti <strong>din</strong> Basarabia înaintea anexării ei de către<br />

Rusia, în Revista Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti <strong>din</strong> Chişinău, V, XII, p. 68-73.<br />

14. LOTOŢKII, P.A. 1913, istoria Kişiniovscoi seminarii, Chişinău.<br />

15. MARIN, LIVIU 1993, Cultura şi şcoala, c.f. ŞTEFAN CIOBANU, Basarabia, Chişinău.<br />

16. MIHAIL, PAUL 1992, Fapte tre<strong>cu</strong>te şi basarabeni uitaţi, Chişinău,.<br />

17. POPOVSKII, N. 1935, istoria Bisericii <strong>din</strong> Basarabia, Chişinău.<br />

18. PUIU, V. 1919, Mănăstirile <strong>din</strong> Basarabia, Chişinău.<br />

19. STADNIŢKII, A. 1990, Gavriil Bănules<strong>cu</strong>-Bodoni, Chişinău.<br />

20. STADNIŢKII, A. 1894, Gavriil Bănules<strong>cu</strong>-Bodoni, exarh moldovlah-valahiiskii (1808-1812) i mitropolit kişinevskii<br />

(1813-1821), Chişinău.<br />

– 1 1 –<br />

© Valentina SamOilenCO, 008


Epoca contEmporană<br />

– 1 –


olul Şı lo<strong>cu</strong>l mınorıtăŢılor sau etnıce În statele naŢıonale<br />

– 1 –<br />

Oxana şAlARI<br />

Universitatea de Stat <strong>din</strong> Chişinău<br />

În conformitate <strong>cu</strong> standardele europene şi internaţionale actuale, minorităţile etnice constituie o parte integrantă<br />

şi organică a societăţilor statelor de reşe<strong>din</strong>ţă şi naţiunilor. Acest principiu este consacrat în do<strong>cu</strong>mentele<br />

referitoare la minorităţi adoptate în cadrul Naţiunilor Unite. În acest context, Declaraţia naţiunilor unite <strong>cu</strong> privire<br />

la Drepturile persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale sau etnice, religioase sau lingvistice (Rezoluţia<br />

47/135 a Asambleei Generale a Naţiunilor Unite, adoptată la 18 decembrie 1992) are ca scop suprem realizarea<br />

şi promovarea constantă a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale sau etnice, religioase sau<br />

lingvistice, ca parte integrantă a dezvoltării societăţii ca un tot unitar şi în cadrul democratic bazat pe lege 1 .<br />

Un alt do<strong>cu</strong>ment al Naţiunilor Unite, Rezoluţia 49/192 a Asambleei Generale (adoptată la 23 decembrie 1994)<br />

<strong>cu</strong> privire la promovarea efectivă a declaraţiei <strong>cu</strong> privire la Drepturile persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale<br />

sau etnice, religioase sau lingvistice îndeamnă statele şi comunitatea internaţională să promoveze şi să<br />

protejeze drepturile acestor persoane, inclusiv prin facilitarea participării lor depline în toate aspectele vieţii<br />

politice, economice, sociale, religioase şi <strong>cu</strong>lturale şi în progresul economic şi dezvoltarea ţării lor 2 . Acest pasaj<br />

promovează integrarea minorităţilor în cadrul societăţii statului de reşe<strong>din</strong>ţă în toate dimensiunile lui.<br />

În sistemul O.S.C.E., Harta de la Paris pentru o nouă europă, în capitolul <strong>cu</strong> privire la Dimensiunea Umană<br />

(paragraful 3), explică decizia statelor membre ale O.S.C.E. de a în<strong>cu</strong>raja contribuţia valorică a minorităţilor<br />

naţionale la viaţa societăţilor noastre ... 3 Un alt do<strong>cu</strong>ment, Raportul experţilor O.S.C.e. <strong>cu</strong> privire la problemele<br />

minorităţilor naţionale, adoptat la 19 iulie 1991 în Geneva, prevede în paragraful 6 al Secţiunii I că minorităţile<br />

naţionale sunt parte integrantă a statului în care ei lo<strong>cu</strong>iesc şi constituie un factor de îmbogăţire a statului şi<br />

societăţii respective 4 .<br />

Un pasaj identic apare în paragraful patru al Preambulei Instrumentului de Iniţiativă Central European pentru<br />

protecţia minorităţilor naţionale (adoptat la 19 noiembrie 1994 în Turin) 5 . De asemenea, articolul 1, paragraful 1 al<br />

aceluiaşi do<strong>cu</strong>ment expune că Statele re<strong>cu</strong>nosc existenţa minorităţilor naţionale ca atare, considerându-le parte<br />

integrantă a societăţii în care lo<strong>cu</strong>iesc, şi le garantează condiţiile necesare pentru promovarea identităţii lor 6 .<br />

Faptul că minoritatea naţională este parte integrantă a societăţii statului de cetăţenie este, de asemenea, exprimată<br />

prin protecţia foarte obiectivă a minorităţilor naţionale: de a păstra identitatea minorităţilor <strong>din</strong> punctele de<br />

vedere <strong>cu</strong>ltural, lingvistic, religios; de a acomoda minoritatea şi majoritatea în cadrul societăţii statului de provenienţă,<br />

ai cărui cetăţeni sunt persoane care aparţin ambelor categorii. Astfel, ambele subiecte – statul de reşe<strong>din</strong>ţă<br />

şi minorităţile – beneficiază de specifi<strong>cu</strong>l de identitate a celor <strong>din</strong> urmă, reciproc dezvoltând diversitatea.<br />

Cu alte <strong>cu</strong>vinte, existenţa unui numitor comun între minoritate şi majoritate dă posibilitate minorităţii naţionale<br />

să fie parte integrantă a societăţii statului de reşe<strong>din</strong>ţă. Acest numitor comun poate fi definit de doi factori:<br />

primul este legătura juridică de cetăţenie pe care membrii minoritari o posedă în relaţie <strong>cu</strong> statul în care lo<strong>cu</strong>iesc,<br />

împreună <strong>cu</strong> cetăţenii care aparţin majorităţii sau altor minorităţi naţionale; al doilea este dimensiunea socială şi<br />

economică a societăţii statului de provenienţă, divizată şi suportată în mod natural de toţi membrii acelei societăţi,<br />

indiferent de apartenenţa la majoritate sau minoritate.<br />

Este important de a păstra acest numitor comun în scopul menţinerii armoniei <strong>din</strong>tre majoritate şi minoritate şi<br />

coeziunea socială a societăţii statului de reşe<strong>din</strong>ţă şi naţiunii. Din perspectiva relaţiei de cetăţenie care reprezintă<br />

dimensiunea politică (şi juridică) a numitorului comun, principiul că minoritatea naţională este parte integrantă<br />

a societăţii statului de reşe<strong>din</strong>ţă şi naţiunii este exprimat de regula că toţi cetăţenii pot participa la procesul de<br />

luare a deciziilor prin exercitarea drepturilor lor politice garantate de Constituţie, indiferent de apartenenţa la<br />

1 Adrian Năstase, Drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, Vol. 2, Reglementări în dreptul intern al unor state europene,<br />

Editura R. A. Monitorul Oficial, 1998, 196.<br />

2 ibidem, 201.<br />

3 ibidem, 522.<br />

4 ibidem, 532.<br />

5 ibidem, 792.<br />

6 ibidem, 793.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 143-144


populaţia minoritară sau majoritară. intervenţia externă şi arbitrară încercând să modifice şi să slăbească relaţia<br />

de cetăţenie poate afecta această dimensiune politică a numitorului comun şi, în consecinţă, coeziunea politică a<br />

sistemului minoritate-majoritate. Totodată, intervenţia externă şi arbitrară care va afecta dimensiunea socio-economică<br />

va dăuna, de asemenea coeziunii sociale a statului de reşe<strong>din</strong>ţă.<br />

În acest context, recentele evenimente de după 1990 în Europa de Sud-Est au demonstrat că inegalităţile şi<br />

puterea economică au format o e<strong>cu</strong>aţie <strong>cu</strong> probleme specifice a persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale,<br />

au creat tensiuni care au dus la conflicte ce au afectat stabilitatea regiunii. Măsuri de discriminare în acest domeniu<br />

parti<strong>cu</strong>lar, prin acordarea drepturilor socio-economice având acelaşi nivel ca cele disponibile în statul care<br />

le garantează (statul de rubedenie), nu va intensifica integrarea persoanelor care aparţin minorităţilor etnice sau<br />

naţionale în cadrul societăţii statului de reşe<strong>din</strong>ţă sau naţiunii, dar va promova şi facilita integrarea lor artificială<br />

în cadrul societăţii şi naţiunii statului de rubedenie (în sens etnic). La prima etapă, efectul va fi izolarea minorităţii<br />

în societatea statului de cetăţenie şi, între timp procesul de segregare a acelor minorităţi 1 . Statele trebuie să<br />

nu creeze asemenea privilegii pentru grupuri parti<strong>cu</strong>lare care pot avea efecte de dezintegrare în statele în care<br />

lo<strong>cu</strong>iesc 2 .<br />

În concluzie, asemenea intervenţie în domeniul socio-economic prin acordarea unor asemenea facilităţi, creează<br />

„o schimbare discriminatorie” între minoritate şi majoritate <strong>din</strong> punctul de vedere economic. Aceeaşi „schimbare”<br />

ar putea apărea, de asemenea, şi în domeniile politic şi juridic prin promovarea justificărilor administrative<br />

directe între persoanele care aparţin anumitor minorităţi şi statul de rubedenie. Această situaţie este interzisă de<br />

Legea Internaţională generală contemporană a jurisdicţiei statale, care, în mod expresiv, stipulează doar posibilitatea<br />

unor persoane de a crea şi menţine contacte şi relaţii interpersonale libere <strong>cu</strong> asociaţiile şi organizaţiile<br />

non-guvernamentale 3 .<br />

Cu alte <strong>cu</strong>vinte, orice intervenţie a statului de rubedenie în alte domenii decât cel <strong>cu</strong>ltural, lingvistic şi religios<br />

nu este permisă de standardele internaţionale actuale, deoarece aceasta contravine protecţiei obiective a minorităţilor:<br />

păstrarea identităţii minoritare în statul de reşe<strong>din</strong>ţă. De fapt, „minoritatea naţională” este studiată în relaţie<br />

<strong>cu</strong> „majoritatea naţională”, ceea ce presupune că „minoritatea naţională” este un grup minoritar <strong>cu</strong> diferite trăsături<br />

etnice decât restul populaţiei aparţinând aceleiaşi naţiuni ca „majoritate naţională”.<br />

La nivel european, un exemplu elocvent este ratificarea de către Republica <strong>Moldova</strong> în octombrie 1996 a Convenţiei-cadru<br />

pentru protecţia minorităţilor naţionale. Conform art.18 al Convenţiei, părţile vor depune eforturi<br />

pentru a încheia, dacă este necesar, acorduri bilaterale şi multilaterale <strong>cu</strong> alte state, îndeosebi <strong>cu</strong> statele vecine,<br />

pentru a asigura protecţia persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale respective. Dacă este cazul, părţile vor<br />

lua măsuri pentru în<strong>cu</strong>rajarea cooperării transfrontaliere.<br />

Sistemul juridic şi practica Republicii <strong>Moldova</strong> respectă pe deplin acest principiu. De exemplu: la 26 noiembrie<br />

a intrat în vigoare Tratatul <strong>cu</strong> privire la relaţiile de prietenie şi cooperare între Republica <strong>Moldova</strong> şi<br />

Republica Bulgaria; la 10 august a intrat în vigoare Tratatul <strong>cu</strong> privire la relaţiile de prietenie şi cooperare între<br />

Republica <strong>Moldova</strong> şi Republica Belarus’; la 2 martie 1996 a intrat în vigoare Tratatul de prietenie şi cooperare<br />

între Republica <strong>Moldova</strong> şi Republica Polonia; la 5 ianuarie 1997 a intrat în vigoare Tratatul de bună vecinătate,<br />

prietenie şi colaborare între Republica <strong>Moldova</strong> şi ucraina etc.<br />

Toate aceste tratate bilaterale conţin prevederi ce ţin de asigurarea drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor<br />

naţionale, inclusiv dreptul la libera exprimare, păstrare şi dezvoltare a originalităţii etnice, <strong>cu</strong>lturale,<br />

lingvistice şi religioase în deplină corespundere <strong>cu</strong> standardele europene şi internaţionale.<br />

Obligaţiile asumate de Republica <strong>Moldova</strong> la ratificarea acordurilor bilaterale sunt realizate în corespundere<br />

<strong>cu</strong> normele dreptului internaţional, pre<strong>cu</strong>m şi <strong>cu</strong> prevederile legislaţiei naţionale.<br />

– 1 –<br />

© Oxana şAlARI, 2008<br />

1 Supplementary information to the Position Do<strong>cu</strong>ment forwarded to the Venice Commission on 14 August 2001 (officially forwarded on<br />

18 September 20001), 6-7.<br />

2 The O.S.C.E. High Commissioner on national Minorities, Statement on Sovereignty, Responsibility and national Minorities, 26 October<br />

2001, The Hague.<br />

3 Vezi art. 2, paragraful 5 al Declaraţiei naţiunilor unite <strong>cu</strong> privire la drepturile persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale sau etnice,<br />

religioase şi lingvistice; art. 17, paragraful 1 al Convenţiei-cadru <strong>cu</strong> privire la protecţia minorităţilor naţionale.


aspecte ale proGramuluı Şı actıvıtăŢıı partıduluı socıalıst-revoluŢıonar În<br />

BasaraBıa În perıoada revoluŢıeı dın 1 0 -1 0<br />

– 1 –<br />

Silvia DUlSChI<br />

institutul Militar al Forţelor<br />

Armate “Alexandru cel Bun”<br />

mihail ROtaRU<br />

A doua jumătate a sec.al XIX-lea a fost marcată în Rusia printr-o pronunţată radicalizare 1a conştiinţei sociale.<br />

În pofida potenţialului înalt intelectual şi spiritual al liberalismului, acesta nu avea priză în societatea rusă. Ca răspuns<br />

la eforturile autocraţiei de a păstra vechile rânduieli feudale, <strong>cu</strong> instituţiile politice depăşite, intelectualitatea<br />

poporanistă trece de la dezbateri teoretice şi propagandă la teroare.<br />

Succesele combatanţilor au stimulat dispoziţiile revoluţionare, iar tineretul înclinat spre romantism, adera la “bombişti”,<br />

la aşa-numiţii – mucenici ai libertăţii. Cu toate acestea, obiectivele de program ale radicalilor aveau o nuanţă<br />

preponderent politică. Ele vizau: lichidarea autocraţiei, instaurarea regimului democratic. După <strong>cu</strong>m menţiona V.V. Şelohaev:<br />

„În fond, autoritarismul a fost catalizatorul procesului de transformare a “conflictului”, care putea fi soluţionat,<br />

în ansamblu, pe cale paşnică, într-o opoziţie generală faţă de putere, generând ulterior o ciocnire directă <strong>cu</strong> aceasta”. 1<br />

Anume acest fapt i-a predispus pe liberali să le ofere susţinere revoluţionarilor în aspect moral şi material.<br />

Succesorii narodnicilor revoluţionari au preluat şi au dezvoltat programul politic al predecesorilor lor.<br />

În perioada genezei Partidului Socialist-Revoluţionar, pe prim plan sunt lansate lozincile <strong>cu</strong> privire la lupta pentru<br />

libertăţi politice şi civile. Partidul Socialist-Revoluţionar a avut un impact deosebit asupra evenimentelor social-politice<br />

<strong>din</strong> Imperiul Rus la începutul sec. XX, deţinând un loc aparte în sistemul partidelor politice <strong>din</strong> Rusia.<br />

Procesul de instituţionalizare a noului partid politic a <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t mai multe etape. Startul a fost dat la cоnferinţele<br />

de unificare, de la sfârşitul anului 1901 – începutul anului 1902, în cadrul cărora s-a produs fuziunea grupurilor<br />

şi cer<strong>cu</strong>rilor organizaţiei norodniciste „Voinţa poporului”, ce-au supravieţuit represiile anului 1882, cоnstituind<br />

aripa democratică de stânga şi devenind în s<strong>cu</strong>rt timp, cel mai numeros şi influent partid socialist nemarxist.<br />

Declaraţia privind cоnstituirea partidului socialist-revoluţionar unificat, a fost publicată în organul de presă al<br />

tinerei organizaţii – „Rusia revoluţionară”, în ianuarie 1902. Definitivarea procesului de constituire a partidului<br />

socialist-revoluţionar a fost marcată prin adoptarea, la Cоngresul I al PSR (decembrie 1905 – ianuarie 1906) a<br />

Programului şi Statutului, în care, drept obiectiv final al partidului, era declarat instaurarea socialismului.<br />

Lichidarea autocraţiei, instituirea autoadministrării publice, convocarea Adunării Constituante – acestea au<br />

fost cele mai esenţiale obiective ale eserilor la hotarul sec. XIX-XX. Majoritatea membrilor partidului concepeau<br />

revoluţia în aspectul ei politic. Prevederile de or<strong>din</strong> social-economic <strong>din</strong> Program, în opinia lor, aveau o imagine<br />

foarte confuză. Anume acest fapt explică dis<strong>cu</strong>ţiile extinse asupra Programului de partid. Ideologul de vază al<br />

eserilor – V. M. Cernov, în cadrul elaborării programului partidului, acorda o atenţie deosebită chestiunii privind<br />

caracterul şi mersul viitoarei revoluţii.<br />

Graţie eforturilor energice depuse de el, partidul eserilor a evitat pericolul transformării sale într-o grupare<br />

teroristă îngustă. Cernov a adoptat un program, care viza atât lupta politică, cât şi reforme în domeniul socialeconomic.<br />

Identificând în program chestiunile de organizare a noului stat, eserii se prоnunţau în favoarea instaurării<br />

republicii democratice, <strong>cu</strong> garantarea drepturilor şi libertăţilor democratice: libertatea <strong>cu</strong>vântului, presei,<br />

cоnştiinţei, întrunirilor, dreptul la grevă, inviolabilitatea persoanei şi a domiciliului, dreptul de vot universal, direct,<br />

secret, <strong>cu</strong> cenzul de vârstă de 20 de ani. De asemenea, în program se opta pentru o largă autоnomie locală, iar<br />

forma structurii noului stat, eserii o concepeau ca republică federativă. Un caracter mai democratic şi mai hotărât<br />

purtau revendicările eserilor privind reprezentanţa proporţională şi legislaţia directă a poporului (referendumul şi<br />

iniţiativa). Programul eserilor conţinea prevederi, ce vizau protejarea salariaţilor prin stabilirea zilei de muncă de<br />

8 ore, introducerea salariului minim, asigurărilor de stat a muncitorilor şi a se<strong>cu</strong>rităţii muncii, instituirea inspecţiilor<br />

de supraveghere la fabrici şi constituirea organizaţiilor profesionale ale muncitorilor.<br />

1 V. V. Şelohaev Vlasti i obşestvo v 1905-1907 g.g.: confrontaţiea i dialog, Moskva, 2005.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 145-156


Materializarea prevederilor de program eserii o vedeau prin prisma convocării Adunării Constituante, admiţând<br />

realizarea unor teze <strong>din</strong> program în or<strong>din</strong>e ad-hoc. Problemele de tactică ale partidului socialist-revoluţionar<br />

erau formulate în declaraţii de or<strong>din</strong> general, pre<strong>cu</strong>m: “lupta va fi dusă prin procedee, dictate de necesităţile realităţilor<br />

ruse”.<br />

Una <strong>din</strong> problemele-cheie la elaborarea concepţiei revoluţiei la înc. sec. XX era chestiunea dictaturii revoluţionare.<br />

Eserii o defineau ca un mijloc, generat de necesitatea de autoapărare şi ca o măsură provizorie. V.Cernov îi<br />

critica pe marxişti, pentru care dictatura proletariatului era concepută ca o etapă de lungă durată în evoluţia societăţii.<br />

Eserii nu acceptau felul de abordare a problemei date nici de către social-democraţi, care se plasau, conform<br />

opiniei lor, “pe poziţii înguste de clasă”. Socialiştii-revoluţionari priveau revoluţia ca un fenomen dublu. Pe de o<br />

parte, ca o acţiune de moment, în rezultatul căreia va fi soluţionată chestiunea puterii politice, iar pe de altă parte,<br />

ca un proces tergiversat de modificările structurilor sociale şi economice în societate, orientate spre construcţia<br />

socialismului. Eserii considerau că instaurarea regimului democratic, va face posibilă şi chiar necesară dezvoltarea<br />

în continuare a capitalismului la oraş şi, concomitent, construcţia socialismului la sat.<br />

Socializarea pământului urma să asigure temelia acestei construcţii. Socializarea muncii ţăranilor se preconiza<br />

să fie realizată pe principii benevole. Astfel, în condiţiile proprietăţii socialiste asupra pământului, la sat apăreau<br />

posibilităţi de dezvoltare a gospodăriei economice capitaliste, chiar şi în condiţiile interzicerii utilizării muncii<br />

înăimite. Anume aceasta i-a permis lui Lenin să definească partidul eserilor ca un partid mic-burghez. Desigur, o<br />

astfel de apreciere nu era corectă. Înşişi bolşevicii, în 1921 au fost nevoiţi să aplice programul agrar al eserilor,<br />

re<strong>cu</strong>rgând la – NEP (noua politică economică). Doar colectivizarea forţată a fost în stare, în termene reduse, să<br />

instaureze orânduirea socialistă la sate, care a şi fost realizată în anii ’20-’30 ai sec.XX de către bolşevici. Pentru<br />

eseri această cale de dezvoltare a „socialismului agrar” era inacceptabilă. Încă la sf.sec. XIX – înc. sec. XX<br />

V. Cernov, menţiona: „Suntem nevoiţi să apreciem revoluţia nu ca ceva contrariu evoluţiei, ci doar ca un moment,<br />

ba chiar ca o totalitate de momente”. 1 Această concepţie a procesului revoluţionar a determinat întreaga viaţă<br />

şi activitate a lui V. Cernov. El s-a ghidat de această teză adoptând decizii politice practice şi elaborând teoria<br />

partidului. În perioada elaborării de către V. Cernov a programului partidului, concepţia revoluţiei ca o totalitate<br />

de momente de dezvoltare evoluţionistă, a stat la baza delimitării programului minim (în care au fost reflectate<br />

momente ale evoluţiei sociale, constituind concomitent momente ale revoluţiei) şi a celui maxim (care a fost o<br />

finalizare logică de realizare a programului minim şi continuarea lui în noile condiţii social-economice şi politice<br />

rezultate <strong>din</strong> evoluţia socială). Programul maxim pentru V.Cernov era un program de mişcare a societăţii spre<br />

idealul socialist, şi anume a mişcării şi nu a realizării lui plenare în practică.<br />

În situaţia concretă a Rusiei de la înc. sec. al XX-lea, acest ideal era suficient de determinat pentru Cernov,<br />

totodată, el admitea şi caracterul relativ al acestui ideal; posibila şi inevitabila modificare a lui, sub influenţa<br />

evenimentelor <strong>din</strong> societate şi predispoziţiile existente. În acest sens, poziţia principalului ideolog al socialiştilor<br />

revoluţionari era foarte aproape de poziţia unuia <strong>din</strong> teoreticienii social-democraţiei germane E. Bernştein. V. Cernov<br />

menţiona: ”Esenţa spirituală a unui partid care dispune de o concepţie ştiinţifică revoluţionară asupra lumii nu<br />

se reduce la pretenţia de a oferi reţete definitive şi gata pentru implimentarea „perfecţiunii absolute” în domeniul<br />

politicii. Dimpotrivă, această percepere a lumii, în fond, constituie negarea „absolutului”, preconizează eternitatea<br />

mişcării, eterna schimbare a formelor, viaţa veşnică.” .<br />

“Aşa <strong>cu</strong>m poate fi schimbat conţinutul idealului socialist, la fel, este posibilă şi chiar necesară, în funcţie de<br />

situaţia istorică ce s-a creat la moment, schimbarea atitu<strong>din</strong>ii revoluţiei faţă de evenimentul de moment, de gradul<br />

lui de pregătire, de necesitatea şi profunzimea transformărilor preconizate. Revoluţia în acest sens nu constituie<br />

un scop în sine, deseori aducând alte rezultate, decât cele scontate de revoluţionari.”<br />

Astfel, nu era exclusă posibilitatea unei orientări reformatoare în evoluţia socială. V. Cernov menţiona necesitatea<br />

abţinerii de la acţiunile active revoluţionare în cazurile, când apărea, în viziunea lui, perspectiva unei astfel<br />

de evoluţii a evenimentelor.<br />

1 V.M. Cernov, Konecinaia ţeli i povsednevnaia boriba revoliuţionnogo soţializma. În “Vestnic russkoi revoliuţii”, Nr. 1, 1901,145.<br />

2 V.M. Cernov, Soţialisticeskie etiudî, Мoskva, 1908.<br />

3 ibidem.<br />

– 1 –


Manifestul <strong>din</strong> 17 octombrie 1905 a fost perceput de către conducerea de partid ca un început al orânduirii<br />

constituţionale, de aceea a fost luată decizia de a dizolva organizaţia de luptă ca element, ce cоntravenea regimului<br />

cоnstituţional. În anii ’20, sintetizând experienţa luptei revoluţionare, Cernov scria: „ Socialismul constructiv, de<br />

la bun început, trebuie să se ghideze de lozincile:<br />

Prima: Este necesar a păstra echilibrul între laturile constructive şi distructive ale procesului de transformare.<br />

Şi a doua, asemenea primei: Edificarea nu trebuie să urmeze distrugerea, (deoarece astfel ea s-ar afla într-o<br />

întârziere continuă), şi oriunde este posibil, ea trebuie s-o anticipeze.» 1<br />

Pentru V. Cernov, în calitate de continuator al ideilor narodniciste, era clară şi firească ideea privind crearea şi<br />

dezvoltarea în adân<strong>cu</strong>rile societăţii existente a germenilor viitoarei societăţi noi, mai perfecte (partide socialiste,<br />

sindicate, cooperaţii). Revoluţia urmează doar să înlăture obstacolele în calea transformării lor în instituţii sociale<br />

dominate. Astfel, înşăşi existenţa şi evoluţia lor constituiau fenomene <strong>cu</strong> caracter revoluţionar. Aflându-se în<br />

emigraţie, V. Cernov a expus clar propria concepţie a raportului: revoluţie-evoluţie. De asemenea, el a delimitat<br />

noţiunile de „evoluţie” şi „reformă”. În viziunea lui, reforma constituia transformările în cadrul instituţiilor juridice<br />

existente. Noţiunea de „evoluţie” era mai largă şi includea schimbările ce depăşeau cadrul orânduirii existente<br />

– „mutaţiile”. Cernov menţiona: “Omenirea trăieşte a<strong>cu</strong>m o perioadă critică care, <strong>cu</strong> plăcere, am numi-o mutaţională”<br />

2 .<br />

De aici reiese că revoluţiile nicide<strong>cu</strong>m nu constituie „nişte copii neligitimi” în viaţa popoarelor, ceva nefiresc,<br />

istoriceşte neligitim, ce contravine concepţiei noastre evoluţioniste asupra lumii, „o eroare” în istorie. Am văzut<br />

deja că o astefel de presupunere este absolut falsă” 3 .<br />

Revoluţia şi evoluţia pentru V. Cernov au fost nişte fenomene de acelaşi or<strong>din</strong>, care nu erau opuse reciproc. Ba<br />

mai mult, „revoluţia constituia un gen deosebit al evoluţiei, un caz parti<strong>cu</strong>lar al ei, una <strong>din</strong> formele ei. În această<br />

calitate ea poate fi opusă altor forme ale evoluţiei, dar nicide<strong>cu</strong>m evoluţiei ca atare” 4 .<br />

O cоncepţie originală exprimau eserii privind rolul diferitor clase în revoluţie. Ei erau de părerea că pe arena<br />

politică a Rusiei s-au lansat două tabere şi nu trei, <strong>cu</strong>m se afirma. Cоnform opiniei lor, prima tabără o constituiau<br />

– birocraţia, nobilimea şi burghezia, <strong>din</strong> cealaltă făceau parte- proletariatul industrial, ţărănimea şi intelectualitatea.<br />

Explicaţia o găseau în predominarea în ţară a nobilimii, care proteja clasele netruditoare. Triadei claselor<br />

netruditoare i se cоntrapunea triada claselor truditoare, exploatate.<br />

Ţărănimea era obiectul unei atenţii sporite a teoriei şi practicii eseroviste. Dar, spre deosebire de vechii poporanişti,<br />

eserii nu cоnsiderau ţărănimea o clasă socialistă după caracter. Diminuarea divergenţelor principiale<br />

<strong>din</strong>tre proletariat şi ţărănime constituia esenţa ideii despre alianţa acestora, expresia principală a căreia trebuia să<br />

devină partidul socialist unic. Aceste <strong>cu</strong>jetări, după <strong>cu</strong>m se vede, nu lăsau loc ideii bolşevice <strong>cu</strong> privire la hegemonia<br />

proletariatului în revoluţie, deşi eserii acceptau ideea despre proletariat ca cea mai „ activă, mobilă, agresivă<br />

clasă socială”, constituind un serios şi permanent pericol pentru regimul autocrat. În mod patriarhal era abordată<br />

de către eseri problema puterii de stat. Contestând cоncepţia „Blanchistă” privind „ acapararea puterii de stat”<br />

de către partidul revoluţionar, ei promovau ideea transmiterii puterii burgheziei, în urma lichidării autocraţiei.<br />

Revendicările eseroviste: lichidarea autocraţiei, proclamarea drepturilor şi libertăţilor democratice, convocarea<br />

Adunării Constituante, socializarea pământului, toate şi-au găsit întruchipare în lozinca „Pământ şi libertate”, care<br />

va deveni lozinca de bază a revoluţiei ruse. Acest fapt denota forţa eserilor nu numai în calitate de socialişti, dar<br />

şi în calitate de democraţi consecvenţi, care au reuşit în modul cel mai cоnsecvent să exprime obiectiv menirea<br />

revoluţiei- crearea premiselor necesare cоnstituirii statului de drept. În mai 1903, eserii declară crearea „Uniunii<br />

învăţătorilor”, iar în 1903-1904 pe lângă un şir de comitete sunt instituite „Uniuni muncitoreşti”, care uneau membrii<br />

comitetului şi persoanele, care aderau la ele, practicând activitatea revoluţionară în mediul muncitoresc.<br />

Un aport cоnsiderabil l-au avut eserii în organizarea şi elaborarea platformelor reprezentanţilor ţărănişti în I-a şi a<br />

II-a Dumă de stat. Pentru eseri, ca şi pentru majoritatea revoluţionarilor, sarcinile primordiale ale revoluţiei erau cele<br />

politice. “Fără schimbarea orânduirii de stat, afirmau ei, sunt imposibile transformările social-economice profunde” 5 .<br />

1 V.M. Cernov, Constructivnîi soţializm. V.1, Praga, 1925.<br />

2 F. GАRF, 5847, inv. 1, d. 60, f. 26.<br />

3 F. GАRF, 5847, inv. 1, d. 60, f. 35.<br />

4 F. GАRF, 5847, inv. 1, d. 60, f. 38.<br />

5 F. GАRF, 5847, inv. 1, d. 60, f. 38.<br />

– 1 –


Un loc aparte în teoria şi practica eserilor îi revenea ţărănimii. Modul neor<strong>din</strong>ar de abordare de către eseri a<br />

problemelor de strategie şi tactică în procesul de modernizare a societăţii, consta în estimarea gospodăriei ţărăneşti<br />

ca un fenomen capabil de a ţine piept con<strong>cu</strong>renţei marii proprietăţi funciare, lăsând, totodată, în umbră chestiunea<br />

situaţiei deplorabile a ţăranimii. Postulatul privind evoluţia ţărănimii spre socialism cоnstituia quintesenţa teoriei<br />

socialist-revoluţionare, fapt, care determina poziţia cheie a problemei agrare în programul partidului. În viziunea<br />

eserilor, în Rusia socialismul urma să pornească de la sat, prin socializarea pământului. Astfel, eserii promovau<br />

ideea socializării pământului, adică transformarea lui în patrimoniu naţional. Obştea ţărănească urma să capete<br />

dreptul dispozitiv asupra pământului, terenurile fiind distribuite celor ce-l munceau, conform principiului de<br />

muncă sau de folosinţă. Socializarea pământului însemna, mai întâi de toate, lichidarea proprietăţii private asupra<br />

pământului, transformarea lui în proprietate a întregului popor, fără drept de vânzare-<strong>cu</strong>mpărare.<br />

Primul examen politic eserii urmau să-l susţină în cadrul revoluţiei <strong>din</strong> 1905-1907. Tactica eserilor a fost determinată<br />

de calificarea conceptuală a evenimentelor ce se derulau în societate. Spre deosebire de social-democraţi,<br />

eserii considerau că revoluţia nu este nici burgheză, nici socialistă. În opinia lor, revoluţia purta un caracter social<br />

intermediar între revoluţia burgheză şi socialistă. “Esenţa unei astfel de revoluţii, menţionau ei, constă în aceea că<br />

ea nu poate să se limiteze doar la acapararea puterii de stat, schimbarea puterii şi repartizarea pământului în limitele<br />

societăţii burgheze, ea trebuie să contribuie la schimbarea radicală a dreptului burghez”. Adică era necesară<br />

lichidarea proprietăţii private şi socializarea pământului.<br />

Revoluţia a operat corectări în tactica Partidului Socialist-Revoluţionar, stimulând activitatea de propagandă<br />

şi agitaţie în rândul maselor. Activitatea desfăşurată de către partid în anii primei revoluţii ruse, era foarte variată:<br />

eserii duceau munca de propagandă şi agitaţie, activau în rândurile organizaţiilor profesionale: Uniunea Ţărănească,<br />

Uniunea Uniunilor, Uniunea Feroviarilor, Uniunea lucrătorilor poştei şi telegrafului.<br />

Totodată, ca şi până la revoluţie, opera de predilecţie a eserilor erau organizaţiile de luptă, având ca scop<br />

principal teroarea individuală orientată împotriva demnitarilor de stat. Bunăoară, până la revoluţie au fost atestate<br />

doar 6 acte teroriste săvârşite de către eseri, iar în doar doi ani şi jumătate a revoluţiei, numărul lor a cres<strong>cu</strong>t până<br />

la două sute.<br />

Organizaţia de luptă a partidului socialist-revoluţionar în fruntea căreia se afla agentul poliţiei secrete E.Azef,<br />

G. Gherşuni acţiona practic independent de partid, şi nu se afla sub nici un control. Teroarea era concepută de<br />

către eseri ca un mijloc de intimidare a autocraţiei şi derutare a guvernului. Victime ale social-revoluţionarilor, în<br />

perioada 1902-1905, au devenit miniştrii afacerilor externe D. S. Sipeaghin, V. K. Pleve, gubernatorii I. M. Obolenski,<br />

N. M. Kaciura, pre<strong>cu</strong>m şi marele cneaz Serghei Alexandrovici, asasinat de către vestitul eser I. Kaliaev. Pe<br />

par<strong>cu</strong>rsul revoluţiei în doi ani şi jumătate, eserii au săvârşit cca 200 de acte teroriste. Cu toate acestea, membrii<br />

partidului erau adepţi ai socialismului democratic, pe care îl cоncepeau ca o societate democratică, economică şi<br />

politică.<br />

În anii revoluţiei în sânul partidului apar divergenţe de or<strong>din</strong> strategic şi tactic. Poziţiile conducerii de partid<br />

s-au polarizat. Aripa de stânga a partidului au constituit-o eserii-maximalişti care insistau asupra ideii instaurării<br />

orânduirii socialiste atât la sat, cât şi la oraş, obiectivul lor fiind „socializarea „nu doar a pământului, dar şi a<br />

uzinelor şi fabricilor. Încă în 1905 partea moderată a conducerii Partidului Socialist-Revoluţionar considera că<br />

concepţia maximaliştilor constituie o deviere de la politica promovată de partid şi decide excluderea lor <strong>din</strong> partid.<br />

În octombrie 1906 aceştia îşi crează propriul partid – „Uniunea social-revoluţionarilor maximalişti”.<br />

În aspect de tactică, eserii-maximalişti se pronunţau pentru mijloace violente, iar teroarea deveni un mijloc<br />

absolut de luptă, fiind cоnvinşi că numai prin intermediul actelor teroriste de amploare, poate fi apropiată victoria<br />

revoluţiei.<br />

Reprezentanţii aripei de dreapta a Partidului Socialist-Revoluţionar în frunte <strong>cu</strong> A. Peşehonov au fоndat în<br />

septembrie 1906 – „Partidul Muncitoresc Socialist Popular” (PMSP).<br />

Lozinca înaintată de către partidul nou creat, era – “naţionalizarea întregului pământ”; chemând, totodată, ţăranii<br />

să se abţină de la acapararea pământurilor moşiereşti. Ei insistau asupra introducerii dreptului de vot universal,<br />

instituirii organului legislativ – Duma de stat, şi a guvernului respоnsabil în faţa ei.<br />

Cоnducerea Partidului Socialist-Revoluţionar a estimat negativ apariţia PMSP. Totuşi, o sciziune definitivă<br />

între eseri şi eneşi nu s-a produs. Împreună <strong>cu</strong> alte partide de stânga, eserii au creat în cadrul I-ei Dume de stat<br />

– 1 –


– fracţiunea „Trudovicilor”, <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă prin cоntribuţia sa ponderentă la elaborarea proiectelor de legi în chestiunea<br />

agrară.<br />

„Trudovicii” o<strong>cu</strong>pau o poziţie foarte apropiată PMSP, prоnunţându-se pentru înstrăinarea <strong>cu</strong> forţa a unei părţi a<br />

pământului moşieresc în favoarea ţărănimii. În I-a Dumă de stat fracţiunea trudovicilor a dispus de 107 mandate,<br />

(<strong>din</strong> 450 de deputaţi ai Dumei de stat), în cea de-a II-a Dumă – 104 mandate.<br />

Cu toate acestea, ar fi o eroare să se creadă că activitatea teroristă a constituit principalul mijloc de luptă în<br />

tactica eserilor. Accentele încep să fie puse pe metode orientate spre organizarea forţelor revoluţionare, sporeşte<br />

gradul de conştientizare a aplicării mijloacelor politice în acţiunile eserilor.<br />

Ideologia eserilor avea priză în mediul muncitoresc. În toamna anului 1905, erau frecvente cazurile când la<br />

mitinguri şi adunări ale muncitorilor de la cele mai mari uzine şi fabrici <strong>din</strong> Petersburg şi Moscova, rezoluţiile<br />

eserilor erau votate de majoritatea participanţilor.<br />

Totuşi, obiectivul de bază a eserilor rămânea – satul. În scopul optimizării şi extinderii activităţii sale la sate,<br />

deja în 1902 a fost creată „Uniunea ţărănească” a partidului. Cоnform unor cal<strong>cu</strong>le aproximative, în perioada revoluţiei<br />

eserii au reuşit să creeze la sate cca o mie şi jumătate de frăţii ţărăneşti. Deşi influenţa şi reţeaua largă de<br />

organizaţii create de către eseri la sat era cоnsiderabilă, în linii mari, ele n-au determinat comportamentul general<br />

al milioanelor de ţărăni ruşi.<br />

Eserii au reuşit să provoace un şir de revolte la sat, deşi <strong>cu</strong> caracter local, de o s<strong>cu</strong>rtă durată. N-au dat rezultatele<br />

scontate nici tentativele eserilor de a organiza revoltele generale în vara lui 1905, nici cele ce au urmat evenimentelor<br />

dizolvării Dumelor a I-a şi a II-a de stat. Iniţial, partidul eserilor număra doar câteva zeci de organizaţii.<br />

În ajunul revoluţiei <strong>din</strong> 1905-1907 activau mai mult de 40 de grupuri şi comitete de partid, unind în rândurile sale<br />

2000-2500 de persoane, în special, <strong>din</strong> rândul intelectualităţii, 1/4 o alcătuiau muncitorii şi ţăranii. În timpul revoluţiei<br />

<strong>din</strong> 1905-1907 partidul eserilor a reuşit să-şi consolideze forţele, creşte numeric, atingând cifra de 50-60 de<br />

mii, structurate în 13 organizaţii regionale, 78 guberniale, şi peste 350 judeţene 1 .<br />

Structura organizatorică a partidului era destul de amorfă, iar disciplina – slabă. Conducerea <strong>cu</strong> activitatea<br />

partidului era realizată de către Comitetul Central. Pe lângă comitet activau comisii speciale: ţărănească, muncitorească,<br />

militară, de literatură ş. a. Un statut aparte în cadrul structurii organizaţionale îl deţinea Cоnsiliul, alcătuit<br />

<strong>din</strong> membrii CC, reprezentanţii comitetelor <strong>din</strong> Moscova şi Petersburg.<br />

Până la revoluţie eserii nu aveau mare priză în mediul maselor populare, cauza rezultând <strong>din</strong> lipsa până în ianuarie<br />

1906 a programului şi statutului partidului, iar popularitatea lor ulterioară în cer<strong>cu</strong>rile radicale ale societăţii se<br />

datora activităţii teroriste. În esenţă, ei au fost reanimatorii „tradiţiei teroriste” în mişcarea de eliberare <strong>din</strong> Rusia.<br />

Membrii organizaţiei de luptă transportau în Rusia armament, creau ateliere pentru cоnfecţionarea materialului<br />

explozibil, creau detaşamente de luptă. Caracterul confuz al criteriilor calităţii de membru, a fă<strong>cu</strong>t ca multe persoane<br />

să figureze formal pe listele de partid, fără a lua parte în activitatea lui.<br />

În Basarabia primul grup socialist-revoluţionar a apărut în februarie 1902, la Chişinău, iar în 1903 apare grupul<br />

<strong>din</strong> Bender. În perioada dată propaganda revoluţionară o desfăşurau cca 300 de membri ai partidului socialistrevoluţionar,<br />

iar în anul 1906 în ţinut activau, deja, 9 organizaţii judeţene, inclusiv – 5 ţărăneşti. Cer<strong>cu</strong>ri ale eserilor<br />

activau în această perioadă în Călăraşi, Tiraspol, Hotin . Organizaţia <strong>din</strong> Chişinău avea relaţii <strong>cu</strong> Comitetul<br />

regional <strong>din</strong> Odesa, <strong>cu</strong> cоn<strong>cu</strong>rsul căruia, în anul 1906 grupuri ale partidului socialist-revoluţionar au fost create<br />

în oraşele Bolgrad, Călăraşi, Tiraspol, Hotin, Akkerman, Comrat, Orhei. În acelaşi an a fost constituit Comitetul<br />

Partidului Socialist-Revoluţionar <strong>din</strong> Basarabia, care către 1907 întrunea 47 de persoane.<br />

Lider al grupului <strong>din</strong> Chişinău a fost Nicolai Doroşevski, medic, care după doi ani de aflare forţată în Odesa<br />

a revinit în 1902 la Chişinău, pentru a se plasa în fruntea organizaţiei. Un alt conducător al grupului era avocatul<br />

Mihail Ivanovici Stepanov, care cоnducea cоncomitent şi grupul revoluţionar <strong>din</strong> Bender. Identificarea socialrevoluţionarilor<br />

era dificilă pentru populaţia <strong>din</strong> ţinut şi nu doar <strong>din</strong> cauza activităţii în ilegalitate şi caracterului<br />

limitat al mijloacelor de informare, dar şi <strong>din</strong> cauza asemănării denumirilor cer<strong>cu</strong>rilor politice. Astfel, social-revoluţionarii<br />

adesea erau confundaţi <strong>cu</strong> social-democraţii. Mai mult ca atât, tezele primelor programe ale eserilor se<br />

deosebeau foarte puţin de cele ale social-democraţilor, fapt care crea difi<strong>cu</strong>ltăţi în activitatea acestora. Pătrunderea<br />

1 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 38, f. 1<br />

2 ANRM, F. 50, inv. 2, d. 92, f. 127.<br />

– 1 –


în Basarabia a literaturii revoluţionare, sosirea în mod clandestin a agitatorilor şi propagandiştilor profesionişti <strong>din</strong><br />

Odesa, pre<strong>cu</strong>m şi <strong>din</strong> alte oraşe, contribuia la înlăturarea acestor difi<strong>cu</strong>ltăţi 1 .<br />

Primele acţiuni ale cer<strong>cu</strong>rilor socialiştilor-revoluţionari basarabeni s-au desfăşurat, deja, la începutul anului<br />

1903, exprimate prin editarea şi difuzarea proclamaţiilor <strong>cu</strong> conţinut antiguvernamental în rândurile poporului,<br />

purtând semnătura:”Grupul partidului socialist-revoluţionar basarabean” .<br />

Procesul de cоnstituire a partidului eser în Basarabia ca, în fond, şi în Rusia în ansamblu, a fost de lungă durată.<br />

Multiplele tentative de a uni formaţiunile existente într-un partid unic, nu s-au soldat <strong>cu</strong> succes. Primele organizaţii<br />

ale eserilor erau puţin numeroase, alcătuite în mare măsură <strong>din</strong> intelectuali şi purtând un caracter închis.<br />

Raporturile <strong>din</strong>tre grupurile social-revoluţionare cât şi cele <strong>din</strong> interiorul lor, erau însoţite de divergenţe privind<br />

abordarea problemelor de program şi tactică a partidului. De o atenţie sporită se bu<strong>cu</strong>rau chestiunile <strong>cu</strong> privire la<br />

rolul ţărănimii în revoluţie şi teroare – ca metodă de luptă. Aceste probleme, dar şi cele de or<strong>din</strong> organizaţional,<br />

îi făceau pe liderii acestor formaţiuni să se conducă şi să exe<strong>cu</strong>te rezoluţiile comitetelor <strong>din</strong> Odesa. În alcătuirea<br />

comitetelor locale (preşe<strong>din</strong>ţi, adjuncţi) se practica schimbul componenţei acestora <strong>cu</strong> cei <strong>din</strong> Odesa, în scopul<br />

inducerii în eroare a poliţiei secrete <strong>din</strong> Basarabia şi Odesa .<br />

Până în martie 1903 activitatea social-revoluţionarilor <strong>din</strong> Chişinău se limita doar la tipărirea proclamaţiilor.<br />

Arestarea lui Nicolai Moghileanski, unul <strong>din</strong> liderii partidului, a afectat mult activitatea grupului, dar n-a cоndus<br />

la dizolvarea lui. În această perioadă a fost atestată o fluctuaţie intensă <strong>din</strong> rândul social-revoluţionarilor în rândul<br />

social-democraţilor. După pogromul <strong>din</strong> 1903 devine imposibilă organizarea adunărilor <strong>cu</strong> participarea muncitorilor<br />

ruşi şi evrei, <strong>cu</strong> atât mai mult, că localurile (apartamentele evreilor bogaţi) folosite anterior pentru adunări,<br />

nu mai erau puse la dispoziţie, <strong>din</strong> cauza ostilitatăţii acestora faţă de socialişti, pe care îi considerau vinovaţi de<br />

pogromuri, iar organizarea adunărilor în afara oraşului social-revoluţionarii n-o acceptau .<br />

Un număr impunător de proclamaţii intitulate „Către poporul truditor”, au fost editate şi difuzate pe par<strong>cu</strong>rsul<br />

lunii septembrie de către membrii grupului <strong>din</strong> Akkerman.<br />

Un eveniment crucial în activitatea grupului socialist-revoluţionar <strong>din</strong> Basarabia l-a cоnstituit crearea organizaţiei<br />

de luptă, <strong>din</strong> care făceau parte 26 de persoane. Direcţia Jandarmeriei, făcând uz de agenţi secreţi, a reuşit să<br />

identifice persoanele, care făceau parte <strong>din</strong> organizaţia de luptă. Cоnform scrisorii Şefului Direcţiei Jandarmeriei<br />

guberniei Basarabia, nr. 4080, <strong>din</strong> 16.VIII.1905, organizaţia de luptă era alcătuită în exclusivitate <strong>din</strong> evrei şi avea<br />

ca scop - întreprinderea acţiunilor teroriste împotriva unor persoane <strong>din</strong> administraţie. „Organizaţia de luptă, menţiona<br />

el, a întreprins, deja, acţiuni teroriste împotriva pristavului Solovkin, supraveghetorului Soloviov, Riabov şi<br />

altor persoane oficiale, care manifestau o atitu<strong>din</strong>e ostilă faţă de activitatea lor”. „Astfel, opina el, organizaţia de<br />

luptă <strong>din</strong> Chişinău nu cedează <strong>cu</strong> nimic organizaţiilor centrelor mari” .<br />

Dat fiind faptul că Basarabia era o gubernie agrară, iar problema pământului în ţinut era foarte a<strong>cu</strong>tă, constituirea<br />

şi desfăşurarea activităţii revoluţionare a comitetelor de partid ale socialiştilor-revoluţionari poate fi calificată<br />

ca un fenomen obiectiv. Un alt factor care a determinat prezenţa activismului cer<strong>cu</strong>rilor revoluţionare în ţinut, a<br />

fost includerea Basarabiei în categoria guberniilor în care era permisă aşezarea populaţiei evreieşti, <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă prin<br />

spiritul combatant -revoluţionar.<br />

Ideile social-revoluţionare pătrund tot mai mult în mediul urban şi rural, sporesc ten<strong>din</strong>ţele de consolidare a forţelor<br />

eserilor. Un aport cоnsiderabil la cоnsolidarea forţelor eserilor în toată ţara, l-a avut E.K.Breşco-Breşcovski.<br />

Un număr impunător de proclamaţii <strong>cu</strong> titlul „Către poporul truditor”, au fost editate şi difuzate pe par<strong>cu</strong>rsul<br />

lunii septembrie de către membrii grupului <strong>din</strong> Akkerman.<br />

1 ANRM, F. 50, inv. 2, d. 92, f. 73.<br />

2 ANRM, F. 50, inv. 2, d. 92, f. 127.<br />

3 ANRM, F. 297, inv.1 , d. . 89, f. 260, f. 260 verso.<br />

4 Ibidem.<br />

5 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 38, f. 1.<br />

– 1 0 –


Cоnform informaţiilor secrete, organizaţia de partid <strong>din</strong> Bender dispunea de tehnică şi armament. Grupul nu<br />

avea organizaţii sau detaşamente de luptă. Organizaţia dispunea de agenţi secreţi, intelectuali în cadrul grupului<br />

nu erau, muncitori – 1. Poliţia secretă, în 1905, a organizat supravegherea unui cerc larg de persoane, suspectate<br />

de apartenenţă la PSR 1 .<br />

Schimbările organizaţionale şi de tactică, parvenite în cadrul PSR, au avut un impact asupra activităţii grupurilor<br />

socialiştilor–revoluţionari <strong>din</strong> Basarabia.<br />

Organizaţia social-revoluţioară <strong>din</strong> Chişinău, începând <strong>cu</strong> luna iunie 1905, stabilise relaţii strânse <strong>cu</strong> socialrevoluţionarii<br />

<strong>din</strong> Odesa şi ca consecinţă activitatea eserilor basarabeni s-a intensificat; sprijiniţi de comitetul <strong>din</strong><br />

Odesa aceştia încep pregătirea unei greve a vânzătorilor <strong>din</strong> Chişinău, iar ulterior şi a unei demonstraţii, la care se<br />

preconiza să participe circa 6000 de oameni. Organele de poliţie, dispunând de informaţie privind preconizatele<br />

acţiuni, au reuşit să zădărnicească realizarea acestora .<br />

Unul <strong>din</strong> membrii Organizaţiei de luptă a fost Stepan Kоnstantinovici Eremicioi, originar <strong>din</strong> satul Durleşti,<br />

jud. Chişinău. În pofida vârstei fragede, avea doar 18 ani, Eremicioi dispununea de experienţă în activitatea de<br />

agitaţie şi de organizare a cer<strong>cu</strong>rilor muncitoreşti. Încă în 1903 el a nimerit în vizorul poliţiei basarabene, care<br />

dispunea de informaţie pre<strong>cu</strong>m că el difuzează literatură ilegală şi este un puternic orator. În ianuarie 1905 a fost<br />

reţinut la Chişinău transportând spre Sevastopol 3 puduri de literatură ilegală .<br />

Organizaţia de luptă <strong>din</strong> Chişinău se completa <strong>cu</strong> revoluţionari experimentaţi ce soseau <strong>din</strong> Odesa, Varşovia,<br />

Harcov, Ecaterinoslav. În „competiţia” <strong>cu</strong> revoluţionarii Şeful Direcţiei Jandarmeriei a guberniei Basarabia suferea<br />

de insuficienţă de personal. În scrisoarea despre care deja s-a menţionat, el solicita de la superiori permisiunea<br />

majorării numărului de colaboratori până la 6 persoane şi filerilor – până la 10 persoane . Despre intensitatea şi<br />

aria activităţii eserilor în Basarabia mărturiseşte încă un do<strong>cu</strong>ment întocmit de către organele de poliţie. În iunie<br />

1905 autorităţile poliţieneşti <strong>din</strong> Chişinău, comunicau, că social-revoluţionarii <strong>din</strong> Chişinău crează organuzaţii de<br />

luptă în număr de 26 de membri şi care sânt în legătură <strong>cu</strong> organizaţia – „Flota Mării Negre” care enumera circa<br />

– 500 de membri .<br />

Un fenomen în mişcarea revoluţionară <strong>din</strong> Basarabia, în perioada studiată, neidentificat suficient, îl constituie<br />

acţiunile de revoltă socială <strong>din</strong> Comrat, de la începutul anului 1906. Către finele anului 1905 la Comrat îşi face<br />

apariţia o organizaţie <strong>cu</strong> caracter revoluţionar, a cărei origine şi apartenenţă politică nu este clară. Mai multe partide<br />

existente în ţinut îşi revendică „dreptul paternal” asupra acesteia. Social-democraţii, cadeţii şi social-revoluţionarii<br />

pretindeau că organizaţia de la Comrat este o secţie a sa. Apariţia cer<strong>cu</strong>lui revoluţionar <strong>din</strong> Comrat datorează<br />

fostului student al Institutului Tehnologic <strong>din</strong> Harcov Andrei Galaţan, care în decembrie 1905, la mitingurile pe<br />

care le organiza, propaga idei ale Partidului Socialist-Revoluţionar .<br />

Galaţan a reuşit să recruteze în organizaţia sa elevi ai şcolii reale <strong>din</strong> localitate şi tineri meseriaşi. Cu cât activitatea<br />

cer<strong>cu</strong>lui capăta rezonanţă mai mare în mediul intelectualilor, funcţionarilor, clerului şi ţăranilor, <strong>cu</strong> atât<br />

poziţia autorităţilor devenea mai ostilă.<br />

1 Oreşkin Ivan Efremov – învăţător <strong>din</strong> Ananiev; Harik Vladimir Livov – elev în şcoala reală; Graboisi Malka Gerşev – fiică de negustor;<br />

Pjeslavski Vladimir Egorov – învăţător privat; Smirnov Orest Nicolaevici – şeful Upravei de Zemstvă şcolară; Kliuenko Inokentii Ivanovici<br />

– învăţător; Riabinovici Haim Mordko – fiu de avocat; Iandovski Alexandr Grigoriev – tipograf; Kofman Rifka Leibova – ajutorul<br />

adjunctului bibliotecii; Hutoreanski Frima Iţkova; Grinberg David Vulbfov – mic-burghez <strong>din</strong> localitatea Modjiboji, gubernia Podolsk,<br />

croitor militar; Vainberg Şaica Haimov – croitor, mic-burghez <strong>din</strong> Chişinău. Conform surselor secrete nu avea un statut important în<br />

organizaţie; apartamentul său servea ca adresă pentru corespondenţă; Pastercan Ida Aizicova – mic-burgheză <strong>din</strong> Ociacov, fără o<strong>cu</strong>paţie,<br />

conform surselor secrete unul <strong>din</strong> organizatorii grupei; Kijner Cerna Pimovna – croitoare, mic-burgheză <strong>din</strong> Hotin, conform surselor<br />

secrete apartamentul ei servea în ca birou de informaţie a grupului, şi ca adresă pentru corespondenţă. Gherşkovici Hana Abramova - micburgheză<br />

<strong>din</strong> Chişinău, apartamentul ei servea drept adresă pentru corespondenţă; Rubel Arоn – vânzător; Blanc Abram- Blanc – învăţător<br />

în şcoala reală, nu avea un statut important în organizaţie, ajută financiar grupul, nu insuflă mare încredere tovarăşilor; Gherşcovici Sura<br />

Abramova – mic-burgheză <strong>din</strong> Chişinău, croitoreasă, nu facea parte <strong>din</strong> grup, dar întreţinea legături <strong>cu</strong> membrii ei; Dobromilski Nadejda<br />

Davâdova – mic-burgheză, fără o<strong>cu</strong>paţie, nu facea parte <strong>din</strong> grup, nu întreţinea legături <strong>cu</strong> ea; Şneit Gherş Bercov – se mai numea Şleima<br />

Sruli Iankel Faktorovici – mic-burghez, fără o<strong>cu</strong>paţie, aproviziona grupul <strong>cu</strong> substanţe explozibile. La 15 august ca urmare a tentativei de<br />

a transporta o bombă în Tiraspol a fost percheziţionat şi arestat; Palii Sura Ivanovna – nobilă, fără o<strong>cu</strong>paţie; Raih Sura Iosifovna - micburgheză,<br />

croitoreasă; Nosilişik, n-a fost supus percheziţiei şi nici n-a fost arestat.<br />

2 F. . 297, 297, inv. 1, d. 38, f. 1.<br />

3 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 68-69, f. 2.<br />

4 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 38, f. 1.<br />

5 ANRM, F. F. 297, d. 37-38, f. 5.<br />

6 F.297, F.297, inv. inv. 1, d. 50, p. 1, f. f. 150.<br />

– 1 1 –


A<strong>cu</strong>zat de activitate antiguvernamentală la 6 ianuarie 1906 A. Galaţan a fost arestat şi pus în închisoarea <strong>din</strong><br />

Bender. Arestul şi întemniţarea liderului său a stârnit noi acţiuni de protest <strong>din</strong> partea tovarăşilor acestuia, care au<br />

cerut autorităţilor eliberarea lui. Ciocnirile <strong>cu</strong> poliţia locală s-au încheiat <strong>cu</strong> arestări în masă: peste 50 de activişti ai<br />

partidului au fost aruncaţi în închisoarea <strong>din</strong> Chişinău. Ca consecinţă, secţia de parid <strong>din</strong> Comrat a fost lichidată 1 .<br />

Absenţa social-revoluţionarilor în Comrat n-a durat mult. Eliberarea unor membri ai grupului, a cоndus la reanimarea<br />

activităţii acestuia. În Comrat erau difuzate proclamaţii semnăte de „Grupul socialiştilor-revoluţionari <strong>din</strong><br />

Comrat”, care instigau populaţia la luptă armată împotriva administraţiei şi burgheziei. În proclamaţii erau şi ameninţări<br />

de răzbunare adresate sătenilor, care depuneau mărturii împotriva membrilor partidului. În cer<strong>cu</strong>l revoluţionar<br />

<strong>din</strong> Comrat se evidenţiau în mod deosebit prin activitatea sa adepţii lui A. Galaţan -Fiodor Bolfosov, Dumitru Mageru,<br />

Alexandru Karnovici, Pavel Nicolaev, Nicolai Şpirkan şi alţii. Despre activitatea revoluţionară teroristă practicată<br />

de către unii <strong>din</strong> ei, în special – D. Mageru, A. Karnovici şi P. Nicolaev se atestă într-o scrisoare a poliţiei secrete, care<br />

comunica, că aceştea practicau cоnfecţionarea materialului explozibil. În urma percheziţiilor efectuate la ei acasă, au<br />

fost depistate broşuri ilegale, proclamaţii ce aparţineau Partidului Socialist-Revoluţionar 2 .<br />

Activitatea grupului socialist-revoluţionar <strong>din</strong> Comrat a avut un impact deosebit asupra tinerilor <strong>din</strong> localitate.<br />

Elevii claselor superioare ai şcolii reale de aici încep să se pronunţe deschis împotriva administraţiei şcolii; se<br />

răspândeau zvonuri pre<strong>cu</strong>m că se preconizează săvârşirea actelor teroriste <strong>din</strong> partea acestora. Motive pentru revoltele<br />

elevilor serveau: tratarea dură de către conducerea instituţiei şi excluderea <strong>din</strong> şcoală a câtorva elevi 3 .<br />

În urma percheziţiei efectuate la domiciliul elevilor şcolii reale <strong>din</strong> Comrat – Gren, Jeleahovski şi Zinoviev, de<br />

către pristavul stanei nr.4 <strong>din</strong> judeţul Bender, la solicitarea Ministrului învăţământului au fost depistate cartuşe,<br />

corespondenţă în limba polonă şi nişte broşuri, pe care era imprimat sigiliul ”Grupa social-revoluţionarilor <strong>din</strong><br />

Comrat”. Printre corespondenţă au fost găsite şi 3 scrisori, în care erau descrise acte teroriste săvârşite de către<br />

Gren şi Jeleahovski în vara lui 1906, în gubernia Chiev, împotriva autorităţilor de aici. Descrierea se încheia <strong>cu</strong><br />

<strong>cu</strong>vintele: „...cer<strong>cu</strong>l revoluţionar organizat de către Jeleahovski în Comrat nu activează rău” 4 .<br />

Grupul menţionat avea relaţii <strong>cu</strong> secţia centrală a „Uniunii elevilor <strong>din</strong> Basarabia” 5 .<br />

Evenimentele social-politice <strong>din</strong> anul 1906: alegerile în dumă, ulterior - dizolvarea dumei, au dus la cоnsolidarea<br />

forţelor revoluţionare în Imperiu. S-a produs şi o apropiere între PMSDR şi PSR în unele chestiuni de strategie şi<br />

tactică.<br />

În acest sens într-o telegrama <strong>din</strong> Petersburg, adresată Guvernatorului Basarabiei, la 28 februarie 1906 se<br />

menţiona în privinţa intensificării activităţii partidelor revoluţionare în vederea pregătirii unei răscoale armate,<br />

precоnizate pentru 10 sau 16 martie 1906.<br />

Administraţia Basarabiei era atenţionată asupra faptului că răscoala urma să fie anticipată de ata<strong>cu</strong>ri de noapte<br />

ale revoluţionarilor, ţintite împotriva administraţiei locale (în sate a pristavilor şi ureadnicilor, iar în oraşe atacarea<br />

sectoarelor de poliţie, direcţiilor de jandarmerie şi alte obiecte).<br />

Reprezentanţii partidelor revoluţionare se adunau în şcoli, case parti<strong>cu</strong>lare, schimbând de fiecare dată lo<strong>cu</strong>l<br />

întrunirilor. Atât social-democraţii cât şi socialiştii-revoluţionari dispuneau de armament, care se păstra la unii<br />

ofiţeri, care aderau la mişcarea revoluţionară.<br />

Eserii se bu<strong>cu</strong>rau de popularitate în mediul ostaşilor, 2/3 <strong>din</strong> care erau eşiţi <strong>din</strong> rândul ţăranilor. Meşteşugarii<br />

<strong>din</strong> sate şi oraşe constituiau baza socială a partidului.<br />

Eserii de fiecare dată când aveau prilejul, demоnstrau că scopurile şi interesele lor sunt identice <strong>cu</strong> interesele<br />

poporului, exploatând <strong>din</strong> plin lozincile socialiste.<br />

Dizolvarea Dumei de stat la 9 iulie 1906 a surprins organizaţiile revoluţionare, iar liniştea relativă ce a urmat, era<br />

determinată de necesitatea elaborării unui program de acţiuni adecvate noii situaţii, întreprinse împotriva guvernului.<br />

Comitetul Central al Paridului socialist-revoluţionar, în directivele sale cerea de la organizaţiile de partid <strong>din</strong><br />

teren trecerea la forme active de luptă. Călăuză în activitatea organizaţiilor de partid urma să servească proclamaţia<br />

Partidului Socialist-Revoluţionar „Către organizaţiile de partid”, pre<strong>cu</strong>m şi „Manifestul către armată şi flotă”,<br />

1 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 51, p. I, f. 125-126; ; F. F. 297, 297, inv. inv. 1, 1, d. d. 32, 32, f. f. 90.<br />

90.<br />

2 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 50, p. I, f.150.<br />

3 Ibidem.<br />

4 Ibidem.<br />

5 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 50, p. 2, f. 185.<br />

– 1 –


elaborate de către Comitetul unit al Grupului Muncii şi al fracţiunii Social-democratice <strong>din</strong> Duma de stat.<br />

Lozinca comună a PSR, PMSDR şi Grupului Muncii <strong>din</strong> Dumă: „Prin luptă îţi vei dobândi drepturile tale”,<br />

se accentua că dizolvarea Dumei de stat a trezit indignarea generală a maselor, fapt care a determinat conducerea<br />

PSR să declare deschis război guvernului. CC PSR cоnsidera că iniţiativa în luptă urmează să-i revină poporului<br />

şi că această iniţiativă urmează să anticipeze acţiunile guvernului.<br />

În acest scop CC considera oportun ca toate organizaţiile de partid să înceapă acţiunile împotriva guvernului<br />

ţinând cont de următoarele indicaţii:<br />

• În centrul atenţiei acestor organizaţii să se afle armata şi ţărănimea;<br />

• Coordonarea acţiunilor de la oraşe <strong>cu</strong> cele de la sate şi <strong>din</strong> armată;<br />

• Propaganda intensă a ideilor socialist-revoluţionare în mediul rural, <strong>cu</strong> scopul incitării ţăranilor la răscoală.<br />

Autorităţile publice locale urmau să fie înlăturate şi instaurată autoadministrarea revoluţionară. De asemenea,<br />

răs<strong>cu</strong>laţii urmau să intre în posesia patrimoniului şi banilor instituţiilor publice locale, expropriindu-l pentru<br />

necesităţile răscoalei. Pământurile moşiereşti, de udel, urmau să fie confiscate şi transmise organelor de autoadministare.<br />

Paralel <strong>cu</strong> aceasta, se menţiona necesitatea protejării persoanelor loiale regimului, pre<strong>cu</strong>m şi păstrarea<br />

patrimoniului util ţăranilor.<br />

Răscoalele ţărăneşti urmau să poarte un caracter ofensiv şi să se asigure izbânda acestora nu doar în câteva judeţe,<br />

ci să fie <strong>cu</strong>prinsă întreaga gubernie. Consolidându-şi poziţiile la sate, ţăranii urmau să pornească spre oraşe,<br />

pentru a face bloc <strong>cu</strong> muncitorii şi soldaţii şi să pună stăpânire pe oraşe, alegând noua putere locală. Organizaţiile<br />

de partid aveau misiunea de a face apel către armată solicitând să nu se exe<strong>cu</strong>te or<strong>din</strong>ile guvernului de a trage în<br />

ţărani şi muncitori. De asemenea, în apelurile sale către ostaşi, trebuia să conţină apelul trecerii armatei de partea<br />

poporului. Se menţiona necesitatea atragerii în armata revoluţionară a muncitorilor, de a-i înarma şi a-i instrui. Era<br />

înaintată propunerea creării în oraşe, de către organizaţiile de partid, a Sovietelor de deputaţi ai muncii, în scopul<br />

coordonării acţiunilor de luptă a muncitorilor, ostaşilor şi ţăranilor. La rândul lor, Sovietele de deputaţi urmau,<br />

unde era posibil, să transforme greva generală în răscoală armată. Se permitea desfăşurarea luptei de partizani şi<br />

aplicarea terorii faţă de unele persoane oficiale <strong>din</strong> administraţie. Legătura <strong>din</strong>tre organizaţii şi grupuri urma să<br />

devină mai strânsă, acţiunile mai coordonate 1 .<br />

Despre amploarea activităţii organizaţiilor revoluţionare ne vorbesc rapoartele prezentate de către Departamentul<br />

de Poliţie în care se menţiona că activitatea propagandiştilor „grupărilor teroriste” în mediul ţărănimii,<br />

armatei, lucrătorilor oficiilor poştale, prezintă un mare pericol pentru se<strong>cu</strong>ritatea statului, de aceea trebuie să se<br />

afle permanent în vizorul poliţiei. Totodată, lucrătorilor poliţiei li se cerea să aibă o atitu<strong>din</strong>e diferenţiată faţă de<br />

membrii acestor organizaţii, în funcţie de rolul pe care aceştia îl jucau în ele.<br />

Autorităţile şi-au mobilizat eforturile pentru neadmiterea constituirii în oraşe şi în cadrul armatei a organizaţiilor<br />

ilegale, solicitând crearea în acest scop a unei agenturi secrete pre<strong>cu</strong>m şi sporirea alocaţiilor financiare<br />

(dublarea avansului până la 700 ruble) pentru organizarea acestor activităţi .<br />

Activitatea socialiştilor-revoluţionari în mediul rural se atestă deja la începutul lunii august. Organizaţia socialist-revoluţionară<br />

a luat decizia de a trimite la sate cca 500-600 de emisari tineri în scopul propagării în rândul<br />

ţăranilor a ideii socializării pământului. Revoluţionarii considerau că pe par<strong>cu</strong>rsul lunii august va fi posibilă organizarea<br />

revoltelor la sat în scopul atragerii forţelor poliţieneşti <strong>din</strong> oraşe. Lăsate fără supraveghere, oraşele vor<br />

fi astfel mai uşor <strong>cu</strong>cerite de către muncitori. Greva generală este preconizată pentru 10- 15 septembrie 1906 3 . În<br />

cazul deciziei organizării grevei generale, legătura între CC şi organizaţiile locale se preconiza să fie efectuată<br />

prin intermediul telegramelor cifrate .<br />

Propagarea ideilor socialist-revoluţionare a cоntinuat şi în anul 1907, având priză în rândul ţăranilor, muncitorilor,<br />

micilor proprietari şi al ostaşilor. Deşi negau categoric doctrina socialistă, eserii acceptau necesitatea<br />

proclamării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi de aceea concepeau Duma a II-a ca o etapă, în calea instaurării<br />

republicii democratice .<br />

1 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 51, p. 1, f. 156.<br />

2 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 51, p. 1, f. 1-5.<br />

3 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 51, p. 1, f. . 177.<br />

4 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 51, p. 1, f. 149 .<br />

5 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 86, f. 1 verso.<br />

– 1 –


În perioada vizată se intensifică corespondenţa între deputaţii partidelor de stânga <strong>din</strong> Dumă şi partidele revoluţionare<br />

<strong>din</strong> Basarabia. Proclamaţii <strong>cu</strong> titlul „Narodnaia volea”, alcătuite şi semnate de un grup de deputaţi de<br />

stânga <strong>din</strong> Duma de stat, erau tipărite în Moscova şi transportate la Chişinău. Difuzarea lor, în opinia autortităţilor,<br />

prezenta un mare pericol, calificându-le ca fiind „dăunătoare”, deoarece ele provocau revoltele la sat 1 .<br />

Partidul Socialist-Revoluţionar şi Partidul Social-Democrat au decis că în cazul în care va fi dizolvată Duma<br />

de stat ei vor declanşa greva generală, chemând la răscoală armată. De asemenea, partidele menţionate instigau<br />

populaţia la distrugerea podurilor, clădirilor tehnice, sistarea lucrărilor pe căile de comunicare. Astfel de acţiuni<br />

socialiştii-revoluţionari le considerau adecvate situaţiei, <strong>cu</strong> toate că tactica distrugerilor într-o anumită măsură<br />

submina popularitatea partidului 2 .<br />

O pajină aparte în activitatea social-revoluţionarilor <strong>din</strong> Basarabia o cоnstituie activitatea grupului <strong>din</strong> Bender.<br />

O înviorare în activitatea grupului eserilor <strong>din</strong> Bender se atestă în februarie 1907 în legătură <strong>cu</strong> apariţia unui<br />

oarecare „Nicolai”, trimis de către CC de la Odesa, pentru coordоnarea activităţii grupului <strong>din</strong> Chişinău. Nicolai<br />

împreună <strong>cu</strong> tovarăşii săi au format un detaşament de luptă alcătuit <strong>din</strong> circa 30-40 de persoane de diferite profesii,<br />

inclusiv feroviari 3 .<br />

Despre orientarea politică şi activitatea revoluţionară a grupului în cauză ne vorbesc materialele organelor de<br />

poliţie, care, la 12 martie 1907, au efectuat o percheziţie la domiciliul lui Nicolai, închiriat în casa lui Arоn Tovştein.<br />

În urma percheziţiei au fost depistate: 50 de broşuri <strong>cu</strong> caracter revoluţionar şi diverse notiţe ce aparţineau<br />

lui Nicolai 4 . Materialele depistate indicau că grupul socialist-revoluţionar <strong>din</strong> Bender s-a constituit în baza mai<br />

multor cer<strong>cu</strong>ri revoluţionare: orăşenesc, al feroviarilor, propagandist şi caucazian.<br />

În cadrul acestor cer<strong>cu</strong>ri Nicolai şi alte persoane ţineau dis<strong>cu</strong>rsuri <strong>cu</strong> carater politic: despre tactica revoluţionară<br />

a social-democraţilor, socialiştilor-revoluţionari, maximaliştilor, despre anarhism, atitu<strong>din</strong>ea faţă de el a<br />

socialiştilor-revoluţionari, despre expropriere etc.<br />

Printre materialele depistate în urma percheziţiei la domiciliul lui Nicolae a fost găsit şi proiectul unei proclamaţii,<br />

care urma să fie lansată în caz de reuşită a atentatului asupra secretarului secţiei „Uniunii poporului rus”<br />

<strong>din</strong> Bender – Ivan Savirka. În proclamaţie se menţiona: „Savirka a fost omorât ca provocator şi pentru dăunarea<br />

mişcării de eliberare şi omorul membrilor Partidului Social-Revoluţionar.” Aria de activitatea a lui Nicolai (Iasinski<br />

sau Glikeman), <strong>cu</strong>prindea şi mediul forţelor armate. El preconiza <strong>cu</strong> ajutorul soldaţilor să atace depozitul<br />

de armament <strong>din</strong> satul Larga ce aparţinea unităţii <strong>din</strong> Cahul şi să efectuieze exproprierea banilor, ce aparţineau<br />

visteriei locale. Drept dovadă a pregătirii acţiunilor menţionate, printre obiectele depistate în urma percheziţiei<br />

a fost găsită harta cetăţii Bender, unde era amplasată garnizoana Cahul-Larga. Cu câteva ore până la percheziţie,<br />

Nicolai a dispărut <strong>din</strong> Bender, rămânând neidentificat .<br />

Înăsprirea acţiunilor organelor de poliţie contra revoluţionarilor, în legătură <strong>cu</strong> tentativa asasinării lui Ivan Savirco,<br />

secretarul secţiei „Uniunii poporului rus” de către eseri, a stimulat aderarea populaţiei evreieşti <strong>din</strong> Bender,<br />

susţinute de tineret la Partidul Socialist-Revoluţionar 6 .<br />

Despre activitatea lui Alexandr Alexandrov, membru activ al partidului eser şi despre funcţionarea în apartamentul<br />

lui a unei tipografii se menţionează într-o scrisoare către şeful Direcţiei Jandarmeriei a guberniei Basarabia<br />

<strong>din</strong> 18 mai; în scrisoare se mai relata, că în apartament au fost găsite şi confiscate în prezenţa martorilor do<strong>cu</strong>mente,<br />

literatură ilegală şi alte obiecte interzise 7 .<br />

Despre activizarea Partidului Socialist-Revoluţionar ne vorbesc şi materialele organelor de poliţie în care se<br />

menţionează că „la 14 mai 1907 pristavul or. Bender a depistat în apartamentul micburghezei Lucheria Riazanova<br />

vopsea de <strong>cu</strong>loare roşie pentru sigiliu. Riazanova a comunicat că vopseaua este predestinată pentru tipărirea proclamaţiilor<br />

grupului socialist-revoluţionar <strong>din</strong> Bender” 8 .<br />

În mai 1907 CC al Partidului Socialist-Revoluţionar emite Cir<strong>cu</strong>lara nr.1, prin care se adresează organizaţiilor<br />

1 ANRM, F. 279, inv. 1, d. 50, p. II, f. 259.<br />

2 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 89, p. 1, f. 1.<br />

3 iz istorii soţialinîh otnoşenii i obşestveno- politicescogo dvijenia v Moldove XiV- nacealo XX v. Chişinău, 1991.<br />

4 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 88, f. 84; F. 297, inv. 1, d. 88, f. 88.<br />

5 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 88, f. 84; F. 297, inv. 1, d. 88, f. 88.<br />

6 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 50, p.1I, f. 274.<br />

7 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 88, f. 17.<br />

8 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 88, f. 17, f. 18-41.<br />

– 1 –


locale, solicitând începerea mişcarii greviste la sate şi oraşe. Organizând greve şi acţiuni armate, eserii intenţionau<br />

să pregătească masele pentru răscoala generală, în cazul dizolvării Dumei. CC al partidului a hotărât să asigure<br />

trafi<strong>cu</strong>l de armament <strong>din</strong> oraşele guberniale către oraşele judeţene. În telegrama expediată <strong>din</strong> Petersburg la 30<br />

mai 1907 către şeful Direcţiei jandarmeriei, <strong>cu</strong> nr.1150, se insista asupra luării măsurilor în vederea depistării<br />

tuturor cоnducătorilor, agitatorilor, arestarea lor, înăbuşirea revoltelor 1 .<br />

Situaţia <strong>din</strong> Dumă era în ţinta atenţiei eserilor. În Hotin a fost organizată tipărirea proclamaţiilor, foliantelor<br />

<strong>cu</strong> apel la răscoala armată în cazul declanşării conflictului între Dumă şi Guvern şi care urmau să fie difuzare în<br />

rândul ostaşilor, fiind expediate în Kameneţk-Podolsk şi Moghiliov-Podolsk până pe data de 1 mai 1907 şi recepţionate<br />

de către propagandişti sau membrii activi ai partidului în săptămâna paştelui 2 .<br />

După lovitura de stat de la 3 iunie, autorităţile <strong>din</strong> Odesa informau printr-o telegramă cifrată Direcţia Jandarmeriei<br />

<strong>din</strong> Chişinău despre o precоnizată conferinţă regională a partidului eserilor, în perioada 22-25 iunie 1907,<br />

în unele <strong>din</strong> oraşele de sud ale Basarabiei. Se solicitau detalii privind numărul delegaţilor la ea, numele lor, lo<strong>cu</strong>l<br />

desfăşurării forului. În răspunsul său de la 29 iulie 1907, Direcţia Jandarmeriei <strong>din</strong> Chişinău informa că preconizata<br />

conferinţă se va convoca în oraşul Balta 3 .<br />

În dimineaţa zilei de 14.VII.1907 <strong>din</strong> staţia Bender, 15 persoane, membri ai grupului „Bund” şi ai Partidului<br />

Socialist-Revoluţionar, inclusiv: Sruli Imasi, Isak Hadeţki, Ivan Sokolov, Moisei Uciteli, Iakob Dakruvici şi alţii<br />

au luat trenul spre Birzula, jud. Hersоn. Obiectivul deplasării era participarea la cоngresul partidului eser şi asasinarea<br />

conducătorului „sutelor negre” <strong>din</strong> Bender, Ivan Savirka, care a supravieţiut în urma tentativei nereuşite a<br />

lui Moisei Lipvac <strong>din</strong> 13. IV.1907 4 .<br />

În vara anului 1907 CC al Partidului Socialist-Revoluţionar a decis convocarea în toamna aceluiaşi an a unei<br />

Conferinţe ţărăneşti în scopul promovării ideilor socialist-revoluţionare în mediul rural, dis<strong>cu</strong>tarea şi trasarea<br />

noilor obiective, dictate de situaţia reală de la săte şi pentru a face schimb de experienţă. Pentru desfăşurarea<br />

cоnferinţei se preconiza efectuarea activităţilor de organizare în mediul rural: verificarea numărului de organizaţii<br />

existente, identificarea predispoziţiilor populaţiei, totalizarea activităţii de familiarizare a ţăranilor <strong>cu</strong> sarcinile<br />

partidului la sat, în cadrul congreselor şi conferinţelor şi dezbaterea propunerilor şi doleanţelor privind formele de<br />

organizare a luptei. Programul şi planul de activitate detaliat urmau să fie difuzate în timpul cel mai apropiat.<br />

La şe<strong>din</strong>ţele sale CC dis<strong>cu</strong>ta tot mai frecvent chestiunea privind organizarea detaşamentelor de partizani în<br />

lupta împotriva armatei guvernamentale. Dezbaterile chestiunii în cauză au avut un caracter foarte cоntroversat.<br />

O parte <strong>din</strong> membrii CC se prоnunţau pentru organizarea imediată a detaşamentelor de partizani, extinzându-şi<br />

aria de acţiune în mai multe regiuni, iar o altă parte considera o astfel de abordare a problemei prematură. În plus,<br />

ei considerau inadmisibil de a proclama aceste acţiuni ca o lozincă a partidului. Pe marginea chestiunii în cauză<br />

CC a decis că, astfel de acţiuni sunt inadmisibile, şi că decizia privind utilizărea metodelor luptei de partizani ţine<br />

de competenţa exclusivă a Congresului regional, în alte cazuri de competenţa Comitetului regional. În asemenea<br />

condiţii acţiunile detaşamentelor de partizani vor fi reglementate de către CC în baza principiilor fundamentale<br />

ale ideologiei socialist-revoluţionare şi tacticii de partid 5 .<br />

Cu tot activismul său, ten<strong>din</strong>ţele spre acţiuni comune <strong>cu</strong> alte partide (SERP, anarhişti-comunişti, social-democraţi),<br />

anul 1907 atestă un declin în activitatea partidului eser, cauzat de intensificarea de către autorităţi a represiilor<br />

împotriva partidelor revoluţionare. Astfel în multe localităţi, (Izmail) organizaţiile socialiştilor revoluţionari<br />

aproape că îşi încetează activitatea 6 .<br />

Raporturile <strong>din</strong>tre social-revoluţionari şi alte partide erau determinate de orientarea politică a acestora şi abordările<br />

de or<strong>din</strong> strategic şi tactic ale activităţii politice.<br />

Raporturi de ostilitate incitantă le aveau eserii <strong>cu</strong> partidele de dreapta şi în special <strong>cu</strong> „Uniunea poporului<br />

rus”. De pe paginile organului de presă al protagoniştilor monarhismului ziarul „Drug”, liderii acestei formaţiuni<br />

declarau: „social-revoluţionarii sunt cei care incită poporul la revolte, deoarece, „provocările sunt hrana lor”,<br />

1 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 86, f. 1.<br />

2 ANRM, F. 279, inv. 1, d. 50, p. II, f, 253; F. 297, inv. 1, d. 89, p. 1, f.95.<br />

3 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 50, p. III, f. 431, 454.<br />

4 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 50, p. III, f. 491.<br />

5 ANRM, NRM, F. F. 297, 297, inv. inv. 1, 1, d. d. 37-38, 37-38, f. f. 14 14 verso. verso. Copie.<br />

Copie.<br />

6 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 88, f. 295.<br />

– 1 –


interpretând lozinca eserilor „În luptă îţi vei dobândi drepturile”, ei căutau să demonstreze caracterul extremist al<br />

activităţii formaţiunii, prezentându-i ca instigatorii principali ai pogromurilor <strong>din</strong> ţinut 1 .<br />

Divergenţe de or<strong>din</strong> tactic existau între eseri şi partenerii lor de luptă. Tovarăşii de dreapta - eneşii, spre deosebire<br />

de eseri, care erau ferm convinşi că fără schimbarea orânduirii de stat transformările social-economice profunde<br />

sunt imposibile, admiteau posibilitatea implimentării elementelor socialiste în sectorul agrar, în condiţiile<br />

păstrării autocraţiei. Pe o poziţie diametral opusă s-au situat aliaţii eserilor de pe extrema stângă – eserii maximalişti,<br />

care considerau inoportună convocarea Adunării Constituante în scopul soluţionării chestiunii privind proprietatea<br />

asupra pământului, susţinând activ acţiunile ad-hoc ale ţăranilor, de acaparare a proprietăţii moşiereşti.<br />

În final, am putea menţiona că concepţiei eseroviste a revoluţiei îi erau proprii democratismul, ceea ce însemna<br />

prioritatea voinţei poporului exprimate în forme de drept şi nicide<strong>cu</strong>m în acţiuni violente. Admiţând, în principiu,<br />

violenţa revoluţionară şi dictatura, eserii se pronunţau împotriva substituirii de către acestea a puterii poporului.<br />

Principiile dreptului formal nu erau pentru eseri nişte vorbe goale, ca de exemplu, pentru bolşevici sau maximalişti,<br />

care le considerau, în condiţiile revoluţiei, nişte anacronisme împovărătoare.<br />

O altă trăsătură caracteristică concepţiei revoluţionare a eserilor a fost-conştientizarea imposibilităţii şi caracterul<br />

dăunător al transformărilor peste măsură de grăbite, care nu s-au maturizat în cadrul evoluţiei precedente,<br />

în domeniul social-economic. Revoluţia în stil eserovist urma să trezească în primul rând spiritul de iniţiativă şi<br />

creativitate a poporului, şi nu instinctele întunecate şi distructive ale maselor.<br />

Impactul activităţii Partidului Socialist-Revoluţionar asupra mişcării de emancipare socială şi naţională în<br />

Basarabia s-a fă<strong>cu</strong>t resimţit abia peste un deceniu. Evenimentele <strong>din</strong> 1905-1907 doar au trezit “genii rebeliunii”<br />

în conştiinţa basarabeanului.<br />

Summary<br />

The activity of the Party of Socialists-Revolutionaries during revolution of 1905-1907 has brought in the essential<br />

contribution to process of formation of political activity of weights. Theoretical simplicity and the high<br />

intuition based on deep understan<strong>din</strong>g of the national psychology, and also personal courage of leaders of the party<br />

have removed her in the first lines of revolutionary movement of Russia. High activity party of socialists-revolutionaries<br />

in Bessarabia is caused by prevalence of an agrarian facilities and traditional way of public attitudes,<br />

and also presence of a significant part of the revolutionaries – adjusted Jewish population. Events 1905-1907 is<br />

became the forerunner of 1917. They have woken «a rebellious gene» in consciousness in Bessarabia.<br />

1 Drug, nr. 206, 1905.<br />

– 1 –<br />

© Silvia DUlSChI, mihail ROtaRU, 008


„proBlema aromÂnă” Şı cauZele ruperıı relaŢıılor romÂno-elene (1 0 )<br />

– 1 –<br />

Ionuţ NISTOR<br />

Începutul de secol XX a însemnat, pentru politica externă românească, orientarea tot mai evidentă spre problemele<br />

<strong>din</strong> Balcani, în încercarea Bu<strong>cu</strong>reştiului de a se impune ca factor de echilibru, dar şi ca putere <strong>cu</strong> interese<br />

speciale în regiune. În aceste condiţii, relaţiile <strong>cu</strong> statele <strong>din</strong> Peninsulă constituie o preo<strong>cu</strong>pare prioritară pentru<br />

cercetătorul care îşi propune să analizeze strategiile diplomatice ale României până la declanşarea Primului Război<br />

Mondial. Deşi fundamentale pentru a reconstitui mozai<strong>cu</strong>l de interese şi de factori care au influenţat deciziile<br />

de politică externă ale Bu<strong>cu</strong>reştiului, raporturile <strong>cu</strong> Grecia şi în special problema ruperii legăturilor diplomatice<br />

în perioada 1906-1911 şi-au găsit lo<strong>cu</strong>l destul de puţin între temele de cercetare ale istoriografiei române. Contribuţiile<br />

lui Gh. Zbuchea 1 , Constantin Velichi 2 , Nicolae Sărămandru 3 , Şt. Petres<strong>cu</strong> 4 , Emil Ţîrcomni<strong>cu</strong> 5 şi Spiridon<br />

Sfetas 6 , deşi importante şi interesante, nu au abordat decât secvenţial şi lapidar problema. În aceste condiţii ne<br />

propunem să analizăm originile conflictului diplomatic româno-elen, în încercarea de a depista sursele tensiunilor<br />

şi de a constata dacă problema aromână a fost motivul principal al disputei sau doar un pretext.<br />

Cumpăna secolelor XIX-XX a găsit cele două state în raporturi bune, de colaborare, raporturi în<strong>cu</strong>rajate şi de<br />

unele puteri continentale. La 4 decembrie 1900, în cadrul întâlnirii <strong>din</strong>tre Constantin Naum, ministrul plenipotenţiar<br />

de atunci al României şi regele George I, acesta a declarat că îşi doreşte o alianţă <strong>cu</strong> statul român şi că va face<br />

tot ce îi stă în putinţă pentru a o realiza. Ideea nu era, însă, una originală, întrucât ea a fost sugerată de Goluchowsky,<br />

în cadrul întrevederii avute la Viena <strong>cu</strong> suveranul grec. Planurile Austro-Ungariei vizau crearea unei alianţe<br />

între cele două state pentru a contracara ten<strong>din</strong>ţa Serbiei şi a Bulgariei de apropiere. Imixtiunea Austro-Ungariei<br />

în zonă era evidentă <strong>din</strong> moment ce şi partea română, aliată a monarhiei dualiste, a primit favorabil propunerea<br />

Greciei. Ba chiar, în dis<strong>cu</strong>ţiile bilaterale ce au avut loc în iarna lui 1900 între Al. Marghiloman, ministru de externe<br />

şi G. Argyropoulos, trimis extraor<strong>din</strong>ar şi ministru plenipotenţiar la Bu<strong>cu</strong>reşti, exe<strong>cu</strong>tivul român s-a arătat dispus<br />

să re<strong>cu</strong>noască, printr-un protocol anexat la convenţia comercială, calitatea de persoană juridică comunităţilor greceşti<br />

<strong>din</strong> România. La 15/31 decembrie 1900 a fost semnată la Bu<strong>cu</strong>reşti convenţia între cele două state, iar prin<br />

protocol erau re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te comunităţile <strong>din</strong> Brăila, Galaţi, Calafat, Mangalia, Constanţa, Tulcea, Sulina şi Giurgiu.<br />

Ele aveau dreptul să deţină propriile şcoli, biserici şi imobile, iar cetăţenii şi vasele comerciale ale celor două ţări<br />

beneficiau de clauza naţiunii celei mai favorizate. 7<br />

Relaţiile cordiale între cele două state au devenit evidente odată <strong>cu</strong> întâlnirea de la Abazzia a celor doi suverani:<br />

Carol I şi George I. Dis<strong>cu</strong>ţiile au avut, însă, un caracter privat, nu politic, fapt ce a redus şansele încheierii<br />

unui acord de colaborare, eventual a unei alianţe politice. Unul <strong>din</strong>tre punctele puse în dis<strong>cu</strong>ţie a fost şi cel al<br />

situaţiei românilor <strong>din</strong> Macedonia. Acest aspect a fost menţionat şi în convorbirile lui Romanos, ministrul grec<br />

de externe, <strong>cu</strong> Dimitrie I. Ghica, căruia oficialul de la Atena i-a declarat că la întoarcerea de la Abazzia, George I<br />

a dat instrucţiuni agenţilor consulari <strong>din</strong> Imperiul Otoman să nu creeze difi<strong>cu</strong>ltăţi bunei funcţionării a bisericilor<br />

şi şcolilor române. 8 Poziţia diplomaţiei elene nu era, însă, una consecventă, ba chiar poate fi suspectată de duplicitate.<br />

Pe de o parte încerca să pună bazele unei colaborări <strong>cu</strong> statul român, iar pe de altă parte acţiona împotriva<br />

intereselor populaţiei româneşti <strong>din</strong> Macedonia, pe diferite căi. Cea mai simplă şi eficientă <strong>din</strong>tre acestea era<br />

structura ierarhizată a Bisericii. Până spre sfârşitul secolului al XIX-lea grecii au fost singurii care au avut o ierarhie<br />

clericală în Imperiul Otoman, în frunte chiar <strong>cu</strong> Patriarhul de la Constantinopol, iar preoţii lor erau singurii<br />

abilitaţi şi re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>ţi pentru a oficia ceremoniile religioase (evident în limba greacă). În acest caz, „slujitorii<br />

Domnului” acţionau ca adevăraţi agenţi ai propagandei şi idealurilor greceşti, încercând să atragă sau să menţină<br />

1 ZBUCHEA 1999.<br />

2 VELICHI 1969.<br />

3 SĂRĂMANDRU 1988.<br />

4 PETRESCU 2001.<br />

5 ŢÎRCOMNICU 2003.<br />

6 SFETAS 2003.<br />

7 VELICHI 1969, 531.<br />

8 ibidem, 534.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 157-163


celelalte etnii de partea proiectului naţional al Atenei. 1 Acţiunile guvernului elen erau, deci, puternic susţinute de<br />

această „reţea”, răspândită pe întreg teritoriul Macedoniei, iar Patriarhul, aflat în fruntea ierarhiei, era consultat şi<br />

lua decizii în privinţa destinului lo<strong>cu</strong>itorilor celor trei vilaete otomane, fiind un veritabil membru al exe<strong>cu</strong>tivului<br />

grec.<br />

Cunoscând poziţia şi importanţa înaltului ierarh bisericesc, guvernul român a intrat în dialog <strong>cu</strong> Ioachim III.<br />

Oficialităţile de la Bu<strong>cu</strong>reşti considerau că tratativele directe <strong>cu</strong> Patriarhul vor duce la soluţionarea problemei<br />

aromânilor, prin acordarea dreptului de a avea biserici proprii, în care să se slujească în limba română. La 28<br />

decembrie 1902, Al. Em. Lahovary, ministrul român la Constantinopol, scria: „Mi s-a părut că Prea Sfinţia Sa Patriarhul<br />

mă as<strong>cu</strong>ltă <strong>cu</strong> mult interes şi mi-a promis a studia El Însuşi întreaga chestiune, <strong>cu</strong> speranţa de a putea găsi<br />

terenul unei înţelegeri deopotrivă profitabilă românilor şi grecilor.” 2 Doi factori au compromis, însă, un rezultat<br />

ce se întrevedea favorabil părţii române. Mai întâi, a contat faptul că România nu se arăta la fel de „sensibilă” la<br />

problemele Patriarhiei de la Constantinopol, pre<strong>cu</strong>m Serbia, Grecia sau Rusia. Într-o notă adresată la 2/15 iunie<br />

1903 ministrului român la Constantinopol, Patriarhul făcea aluzie la „grabni<strong>cu</strong>l con<strong>cu</strong>rs moral şi material pe care<br />

înaltele guverne ale Serbiei, Greciei şi Rusiei îl oferă voios Bisericii de la Constantinopol <strong>cu</strong> scopul de a o ajuta”,<br />

precizând totodată că „Regatul României nu ar putea să arate şi dânsul asemenea dispoziţiuni?” 3 Cel de-al doilea<br />

factor care a contribuit la schimbarea atitu<strong>din</strong>ii Patriarhului a fost disputa <strong>cu</strong> Sinodul. Membrii acestuia şi-au arătat<br />

nemulţumirea faţă de poziţia lui Ioachim III, în special <strong>din</strong> cauza disponibilităţii spre concesii arătate aromânilor,<br />

nemulţumiri care, coroborate <strong>cu</strong> tensiunile deja existente între înalţii ierarhi bisericeşti îi ameninţau scaunul patriarhal.<br />

În aceste condiţii, dis<strong>cu</strong>rsul şefului Bisericii a devenit tot mai prudent, după <strong>cu</strong>m observa la 11/24 ianuarie<br />

1904 Al. Em. Lahovary 4 , el transformându-se treptat într-un mesaj ameninţător la adresa comunităţii valahe.<br />

Pe acest fundal de iritare la nivelul superior al ierarhiei clericale greceşti, au reînceput acţiunile ostile împotriva<br />

preoţilor aromâni. Astfel, la Monastir, Teodor Constantin a fost maltratat şi excomunicat, aceeaşi soartă<br />

împărtăşind-o preoţii Christu Levu <strong>din</strong> Gopeş şi Papagheorghe Christu <strong>din</strong> Molovişte. 5<br />

În acest timp, I.I.C.Brătianu, ministrul de externe român punea desfăşurarea dificilă a tratativelor <strong>cu</strong> Patriarhul<br />

pe seama intervenţiei Atenei, care era interesată de conservarea poziţiei privilegiate a grecilor <strong>din</strong> Macedonia.<br />

El a cerut chiar o intervenţie a Vienei la Atena şi Constantinopol arătând că: „România nu ar putea nicicând să<br />

se gândească la pretenţii asupra vreunui teritoriu <strong>din</strong> Macedonia”, ci ar dori numai să fie sigură că „va avea de<br />

spus un <strong>cu</strong>vânt la definitiva soluţionare a problemei.” 6 Austro-Ungaria a răspuns favorabil solicitării româneşti,<br />

Goluchovsky împuternicindu-l pe Calice „să-i recomande insistent Patriarhului de a lua în seamă, în oarecare<br />

măsură, dorinţele populaţiei <strong>cu</strong>ţovlahe, mai ales în ceea ce priveşte folosirea cărţilor de <strong>cu</strong>lt în limba română.” 7<br />

Însă nici demersul lui Calice, nici cel al lui Zinoviev, ambasadorul rus, nu au avut succes. Ambasadorul austriac<br />

era de părere că Patriarhul nu dorea, de fapt, să creeze un precedent pentru albanezii ortodocşi şi <strong>din</strong> această cauză<br />

privea <strong>cu</strong> reticenţă cererile aromânilor. De altfel, Ioachim III considera că solicitarea privind desfăşurarea <strong>cu</strong>ltului<br />

în limba română venea, ca o diversiune, de la oficialităţile de la Bu<strong>cu</strong>reşti, şi nu de la comunitatea aromână. 8<br />

Conflictul <strong>din</strong>tre România şi Grecia s-a amplificat în primăvara lui 1904, când Tombazis a intrat într-o dispută<br />

<strong>cu</strong> Carol I pe tema situaţiei românilor <strong>din</strong> Macedonia şi a obligaţiilor pe care şi le-ar fi asumat suveranul român la<br />

Abazzia. 9 Reproşurile aduse de reprezentantul grec la Bu<strong>cu</strong>reşti l-au deranjat pe Carol I, care a declarat că are de<br />

partea cauzei sale pe Rusia, Austria şi Germania. 10<br />

1 Acest proiect al Atenei, <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t sub numele “Megali Idea”, era de a constitui Grecia Mare, în care să intre şi Macedonia.<br />

2 Do<strong>cu</strong>mente diplomatice. Afacerile Macedoniei. Conflictul greco-român 1905 (în continuare Do<strong>cu</strong>mente diplomatice. Afacerile...) 1905,<br />

20.<br />

3 ibidem, 21.<br />

4 ibidem.<br />

5 ibidem, 22.<br />

6 Pallavicini către Goluchovsky, 1903, 141-150, apud. Max D. Peyfuss, 83.<br />

7 Goluchovsky către Calice1904, 186, apud. ibidem, 85.<br />

8 ibidem.<br />

9 Nu <strong>cu</strong>noaştem înţelesul exact al afirmaţiilor ministrului grec. Întrevederea de la Abazzia a avut caracter privat şi nu am întâlnit până<br />

în acest moment însemnări sau do<strong>cu</strong>mente <strong>cu</strong> privire la dis<strong>cu</strong>ţiile purtate atunci. Considerăm, totuşi, că Tombazis a fă<strong>cu</strong>t referire la un<br />

posibil acord între Carol I şi George I pe tema aromânilor, acord a cărui existenţă este greu de imaginat în condiţiile în care întâlnirea<br />

monarhilor nu a avut caracter politic, angajant.<br />

10 Raport Raport al ministrului ministrului plenipotenţiar la Bu<strong>cu</strong>reşti, de Giers adresat ministrului de externe al Rusiei, V.N. LAMSDORF 1997, 188.<br />

– 1 –


Amplificarea tensiunii diplomatice s-a desfăşurat pe fundalul escaladării conflictelor între greci şi români şi<br />

a unui val de represalii îndreptate împotriva membrilor comunităţii româneşti sud-dunărene. Primii vizaţi au fost<br />

fruntaşii acestei etnii, care au fost chemaţi în faţa instanţelor judecătoreşti sub tot felul de a<strong>cu</strong>zaţii. Peste 400 de<br />

aromâni au tre<strong>cu</strong>t numai prin tribunalele comunei Ghevgheli şi a Curţii Extraor<strong>din</strong>are <strong>din</strong> Salonic, cea mai mare<br />

parte fiind achitaţi după o închisoare „preventivă” de 8-10 luni. 1 Ei erau de fapt victimele uneltirilor populaţiei<br />

elene sau ale „grecomanilor”, care redactau scrisori false, incriminante pentru aromâni (<strong>cu</strong>m a fost cazul institutorului<br />

Constantin Canacheu) 2 , pe care le trimiteau apoi autorităţilor otomane. Prin aceste scrisori grecii plasau<br />

responsabilitatea dezor<strong>din</strong>ilor şi a nesupunerii faţă de reprezentanţii guvernului otoman în teritoriu, pe seama comunităţii<br />

aromâne. Nu trebuie, însă, să absolvim de vină nici pe funcţionarii otomani. Ei au intrat în jo<strong>cu</strong>l grecilor,<br />

primind sume de bani însemnate şi au dezvoltat un sistem corupt, profitabil celor <strong>cu</strong> resurse financiare mai mari.<br />

Aceste metode „perfide”, dar paşnice s-au suprapus şi au fost înlo<strong>cu</strong>ite treptat <strong>cu</strong> mijloace violente, în încercarea<br />

grecilor de a menţine controlul asupra activităţilor <strong>cu</strong>lturale româneşti. Consulul României, Al. Pădeanu scria<br />

că: „Prea Sfinţia Sa [Patriarhul] a dat or<strong>din</strong> să se închidă în timpul serviciului divin toate intrările catedralei, afară<br />

de una, astfel ca să nu poată intra cre<strong>din</strong>cioşii decât unul câte unul. La intrare stăteau mai mulţi agenţi care invitau<br />

mulţimea să semneze declaraţiuni prin care să-şi manifeste sentimente filo-elene” 3 , iar la Monastir, Mitropolitul<br />

Ioakimos a pătruns <strong>cu</strong> forţa în casa mortuară, pentru a săvârşi slujba aromânului Aristu Dimitrie în limba greacă,<br />

contrar dorinţei familiei defunctului. 4<br />

Treptat, spre mijlo<strong>cu</strong>l toamnei lui 1904 bandele de antarţi au început să-şi facă simţită prezenţa, schimbând<br />

registrul atitu<strong>din</strong>ii ostile <strong>cu</strong> cel al violenţei fizice. În octombrie, banda căpitanului Paul Melos i-a constrâns pe<br />

notabilii şi preotul <strong>din</strong> comuna Belcamen să depună jurământul de cre<strong>din</strong>ţă faţă de cauza greacă, ameninţându-i<br />

<strong>cu</strong> moartea pe aromânii care îşi trimiteau copiii la şcolile române. În satul Negovani, aceeaşi bandă i-a maltratat<br />

pe fiul şi soţia lui Tomaide Şoimu şi l-au bătut pe preotul Teodosie, ameninţându-l <strong>cu</strong> moartea dacă nu va reveni la<br />

cauza greacă. 5 Bandele foloseau o gamă diversă de mijloace de intimidare a membrilor comunităţii româneşti, ele<br />

variind de la agresiunea verbală, la cea fizică. Bătaia, umilirea, violul sau tortura erau tehnicile preferate de greci,<br />

în încercarea de a-i determina pe aromâni să rămână cre<strong>din</strong>cioşi valorilor şi idealurilor elene. Aceste bande erau,<br />

de cele mai multe ori, înarmate şi ele nu ezitau să folosească armamentul împotriva populaţiei civile, paşnice. Şi<br />

în acest caz, metodele variau de la simpla ameninţare <strong>cu</strong> arma, la exe<strong>cu</strong>tarea de fo<strong>cu</strong>ri de avertisment şi la exe<strong>cu</strong>ţii<br />

individuale sau colective. Ţintele atentatelor şi ale violenţelor erau, în special, liderii românilor: preoţi, institutori<br />

sau medici, care puteau strânge în jurul lor întreaga comunitate, erau emitenţii şi promotorii ideilor naţionale, fără<br />

de care aromânii rămâneau o pradă uşoară pentru propaganda elenă. Grecii erau conştienţi de faptul că trebuiau să<br />

lovească în elite pentru a distruge „motorul” propagandei române, fapt ce demonstrează că bandele nu acţionau la<br />

întâmplare, ci aveau un plan bine pus la punct şi desfăşurau acţiuni coordonate de un for superior, experimentat şi<br />

eficient. Analizând mai departe strategia pusă la punct de greci, vom constata că <strong>din</strong>colo de violenţe şi agresiuni,<br />

factorul pe care mizau în primul rând era cel psihologic. Folosirea terorii, incriminarea şi neutralizarea elitelor,<br />

apariţiile periodice prin diverse sate, utilizarea elementului surpriză, combinarea mijloacelor de represiune şi<br />

dis<strong>cu</strong>rsurile ameninţătoare reprezentau, în primul rând, agresiuni de or<strong>din</strong> psihologic, care uzau voinţa membrilor<br />

comunităţii de a mai fi părtaşii unei cauze ce le crea difi<strong>cu</strong>ltăţi de acest gen. La acestea se adăugau şi acţiunile în<br />

forţă împotriva instituţiilor <strong>cu</strong> valoare simbolică: biserici, şcoli sau a unor persoane-simboluri afective, <strong>cu</strong>m ar fi<br />

mamele şi copiii.<br />

Bandele nu s-au limitat doar la violenţe împotriva populaţiei simple sau a liderilor comunităţii aromâne, ci au<br />

atentat chiar la viaţa oficialităţilor române. Astfel, la 27 septembrie 1904, la Monastir au fost trase mai multe fo<strong>cu</strong>ri<br />

de revolver asupra farmacistului D. Pucerea şi a lui C. Metta, dragomanul Consulatului român. 6 Este clar că<br />

aceste grupuri care se lansau în asemenea acţiuni riscante şi importante nu îşi alegeau ţintele la întâmplare şi aveau<br />

în spate persoane <strong>cu</strong> influenţă, care le ofereau sprijinul, le coordonau şi le asigurau protecţia. Aceste persoane erau<br />

1 Societatea de Cultură Macedo-Română către Ministerul de Externe, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1 iulie 1903, în Arhivele Naţionale ale României Direcţia<br />

Arhivelor Istorice Centrale (în continuare ANRDAIC), fond. Societatea de Cultură Macedo-Română, dos. 13 (1901-1906), f. 94v.<br />

2 ibidem, f. 95r.<br />

3 Do<strong>cu</strong>mente diplomatice. Afacerile...1905, 22.<br />

4 ibidem, 23.<br />

5 ibidem, 27.<br />

6 ibidem.<br />

– 1 –


atât înalţi clerici, cât şi funcţionari ai statului grec. Faptul a fost probat de do<strong>cu</strong>mente care îi atestă veridicitatea.<br />

Astfel, C. Georges<strong>cu</strong>, consulul României la Monastir, informa Legaţia română <strong>din</strong> Constantinopol, prin raportul<br />

<strong>din</strong> 25 octombrie 1904, că poliţia a găsit asupra unui grec, Eraclie Matli, o scrisoare ce conţinea informaţii privind<br />

organizarea bandelor greceşti în care era implicat şi consulul grec Callerghis, ulterior chemat la Atena. 1 În 15/28<br />

decembrie 1904, într-un alt raport, de data aceasta al Legaţiei <strong>din</strong> Constantinopol se preciza că a fost descoperită<br />

o scrisoare asupra unui şef de bandă, prin care el era recomandat de consulul Greciei la Salonic, Coromilas, mitropoliţilor<br />

de la Monastir, Salonic, Florina şi Castoria. 2 Autorităţile române constatau astfel legătura strânsă între<br />

bande, şefii religioşi şi oficialităţile greceşti, care acţionau concertat pentru anihilarea propagandei susţinută de<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti. Folosindu-se de corupţia <strong>din</strong> sistemul administrativ otoman, ei au reuşit să atragă de partea lor numeroşi<br />

funcţionari turci, care s-au transformat în unelte ale represiunii contra aromânilor. 3 În această situaţie statul<br />

român a început demersurile diplomatice în vederea rezolvării crizei apărute în Macedonia. Ministrul României<br />

la Constantinopol, Derussi îi scria ministrului de externe Iacob Lahovary că a purtat dis<strong>cu</strong>ţii <strong>cu</strong> ambasadorul rus<br />

Zinoviev, iar acesta i-a sugerat „să-i dau o notiţă do<strong>cu</strong>mentată despre toată afacerea şi mi-a făgăduit că va însărcina<br />

apoi pe Agentul Civil rus să facă o anchetă”. Demersuri similare urmau a fi fă<strong>cu</strong>te şi pe lângă reprezentanţii<br />

Germaniei şi Italiei. 4 Guvernul de la Bu<strong>cu</strong>reşti a încercat să intre în tratative şi <strong>cu</strong> partea elenă, în speranţa rezolvării<br />

pe cale diplomatică a crizei. Într-o notă nesemnată, adresată consulului general al Greciei la Filipopol, Varabasfi,<br />

autorităţile române îşi exprimau poziţia faţă de starea gravă a situaţiei aromânilor şi propunea guvernului<br />

de la Atena colaborarea pentru rezolvarea conflictului. Nota era scrisă în termeni prudenţi, începând <strong>cu</strong> formula<br />

„Guvernul Regal Român nu s-a gândit să facă responsabil Guvernul Regal de la Atena de fapte ce s-au petre<strong>cu</strong>t la<br />

frontiera Regatului grec <strong>cu</strong> Turcia”. 5 Do<strong>cu</strong>mentul continua <strong>cu</strong> precizarea că exista posibilitatea intervenţiei autorităţilor<br />

elene pentru „luminarea cetăţenilor asupra veritabilelor interese şi asupra utilităţii pentru greci să trateze ca<br />

prieteni pe românii <strong>din</strong> Macedonia.” 6 Motivaţiile acestei atitu<strong>din</strong>i dorite de oficialităţile române erau atât de or<strong>din</strong><br />

diplomatic, cât şi <strong>cu</strong>ltural. Pe de o parte, România nu urmărea să ducă în Macedonia o politică de <strong>cu</strong>cerire, de<br />

anexiune teritorială, lucru imposibil, de altfel, <strong>din</strong> cauza poziţiei geografice şi pe de altă parte, acţiunea <strong>cu</strong>lturală<br />

întreprinsă în cele trei vilaete nu putea fi cauza întreruperii bunelor relaţii între cele două state, relaţii sacrificate<br />

doar de dorinţa „de a vedea rugându-se şi citind în greacă oameni care nu înţeleg limba.” 7 Apelul lansat de partea<br />

română era adresat atât factorilor de decizie, cât şi „savanţilor şi numeroaselor societăţi ce există în Grecia”, a<br />

căror contribuţie, prin îndemnuri la pace, putea fi decisivă în procesul de conciliere a celor două comunităţi.<br />

În pofida demersurilor oficiale, violenţele au continuat în Macedonia, înregistrându-se noi victime în rândul<br />

aromânilor. La 18 februarie 1905 Legaţia <strong>din</strong> Constantinopol comunica ministrului de externe informaţii referitoare<br />

la asasinatele unei bande greceşti sub conducerea căpitanului Iani, care a omorât doi preoţi, Teodosie<br />

şi Christu şi un notabil român, Tomaide Şoimu, <strong>din</strong> comuna Negovani. Aceeaşi bandă l-a omorât pe superiorul<br />

mănăstirii române <strong>din</strong> Oşani (<strong>din</strong> vilaetul Salonic), la 25 februarie 1905. 8 O altă crimă a cărei cruzime nu mai lasă<br />

loc comentariilor s-a produs lângă Busa, pe drumul spre Grebena. Victima a fost aromânul Sotir, căruia i-au fost<br />

tăiate picioarele şi capul, iar pe cadavru a fost găsit următorul bilet în limba greacă: „As<strong>cu</strong>ltaţi voi Vlahilor, voi<br />

Românilor şi creştinilor ortodocşi, acela care îşi va părăsi religia ortodoxă şi va lucra contra intereselor neamului<br />

grecesc va păţi ca românul Sotir.” 9 Corespondentul ziarului „Adevărul” în Macedonia scria şi el despre atrocităţile<br />

petre<strong>cu</strong>te împotriva aromânilor: „Îi omoară în chipul cel mai barbar, <strong>cu</strong> toporul, jupuindu-le pielea, tăindu-le<br />

nasul, scoţându-le ochii, iar popilor smulgându-le barba şi punând-o la... şezut!” 10<br />

Aceste evenimente se produceau pe fundalul crizei la vârf în ierarhia Bisericii Ortodoxe. Patriarhul era în conflict<br />

deschis <strong>cu</strong> membrii Sfântului Sinod şi nu mai avea nici un fel de autoritate în teritoriu. În astfel de condiţii,<br />

1 ibidem.<br />

2 ibidem, 28.<br />

3 Arhivele Ministerului Afacerilor Externe (în continuare AMAE), Problema 21, vol. 46, 1905, f. 3.<br />

4 ibidem, f. 1.<br />

5 ibidem, f.16.<br />

6 ibidem.<br />

7 ibidem.<br />

8 Do<strong>cu</strong>mente diplomatice. Afacerile... Afacerile...1905, 29.<br />

9 AMAE, Problema 21, vol. 46, 1905, f. 138.<br />

10 ibidem.<br />

– 1 0 –


statul român nu avea <strong>cu</strong> cine să dis<strong>cu</strong>te sau să negocieze oprirea violenţelor, iar acţiunea bandelor devenea o mişcare<br />

aservită intereselor locale şi conjuncturale ale diverşilor mitropoliţi. Iminenta cădere a Patriarhului Ioachim<br />

III, constatată şi de ambasadorul rus Zinoviev, l-a determinat pe şeful Bisericii Ortodoxe să solicite sprijinul<br />

României. El a fă<strong>cu</strong>t un demers pe lângă ministrul român la Constantinopol “spre a găsi calea unei înţelegeri în<br />

chestiunea <strong>cu</strong>ţovlahă”, exprimându-şi totodată regretul asupra neînţelegerilor <strong>din</strong>tre autorităţile de la Bu<strong>cu</strong>reşti şi<br />

Patriarhie. 1 Nu ştim <strong>cu</strong>m ar fi putut interveni statul român în această dispută şi care ar fi fost mijloacele prin care<br />

îl putea ajuta pe Ioachim III, cert este, însă, faptul că guvernul de la Bu<strong>cu</strong>reşti a irosit această ocazie de a negocia<br />

şi de a-şi impune punctul de vedere, răspunzând că: „momentul prezent nu este oportun spre a începe tratative, iar<br />

dacă Sfinţia Sa ar păstra tronul patriarhal va putea căuta atunci terenul unei înţelegeri”. 2 Urmările acestei atitu<strong>din</strong>i<br />

au fost <strong>cu</strong> atât mai însemnate, <strong>cu</strong> cât, la 14 martie 1905, criza patriarhală a luat sfârşit în urma sprijinului dat de<br />

Sultan lui Ioachim. Acestuia i s-a dat acordul de a-i elimina <strong>din</strong> Sinod pe cei opt mitropoliţi opozanţi şi de a-i<br />

înlo<strong>cu</strong>i <strong>cu</strong> alţii. 3 Devenea, astfel, clar că autorităţile române nu se mai puteau aştepta la o atitu<strong>din</strong>e favorabilă a<br />

Patriarhului, <strong>din</strong> moment ce în situaţia de criză nu au putut ajunge la o înţelegere deopotrivă profitabilă.<br />

Ce avea de fă<strong>cu</strong>t România în această situaţie? Soluţiile erau multiple şi aflate în registre diferite. La nivelul<br />

diplomatic, al relaţiei <strong>cu</strong> Grecia, autorităţile de la Bu<strong>cu</strong>reşti puteau solicita continuarea tratativelor sau puteau<br />

întrerupe relaţiile oficiale între cele două ţări. La nivelul propagandei <strong>din</strong> Macedonia şi al implicării în sprijinirea<br />

aromânilor o posibilă soluţie a venit de la Lazăr Duma, inspectorul şcolilor <strong>din</strong> cele trei vilaete. El cerea<br />

exe<strong>cu</strong>tivului de la Bu<strong>cu</strong>reşti înfiinţarea unui detaşament de 40-50 de persoane, în fiecare comună românească, <strong>cu</strong><br />

misiunea de a patrula zi şi noapte, reînfiinţarea poterei, ce funcţionase până în urmă <strong>cu</strong> şase luni şi înarmarea mai<br />

multor români <strong>din</strong> fiecare comună, pentru a-şi apăra comunitatea. 4<br />

Problemele apărute în această perioadă au pus România în faţa unei decizii de politică externă, care avea<br />

implicaţii şi asupra programului şi interesului naţional. Criza în relaţia <strong>cu</strong> Grecia se desfăşura, după <strong>cu</strong>m am constatat,<br />

pe fundalul unei instabilităţi politice regionale, care afecta factorii responsabili şi capabili de a oferi soluţii.<br />

Incapacitatea şi corupţia autorităţilor otomane, tensiunile apărute între Patriarhie şi Sinod, problemele interne <strong>din</strong><br />

Austro-Ungaria şi cele <strong>din</strong> Extremul Orient ale Rusiei au complicat luarea unei decizii şi au determinat autorităţile<br />

române să adopte o politica de expectativă.<br />

Gestul politic ce a a<strong>cu</strong>tizat conflictul între cele două state şi a grăbit ruperea raporturilor diplomatice a venit,<br />

paradoxal, <strong>din</strong> partea Imperiului Otoman. La 9/22 mai 1905 sultanul a consacrat existenţa naţiunii române în Turcia,<br />

conferindu-i, printr-o iradea imperială, drepturi civile egale <strong>cu</strong> ale celorlalte naţionalităţi. Actul a fost fă<strong>cu</strong>t<br />

public la 10/22 mai printr-un comunicat oficial şi în baza lui, membrii comunităţii aromâne puteau fi admişi în<br />

consiliile administrative şi puteau utiliza liber limba română în şcoli şi biserici. 5 Sultanul nu şi-a propus în mod<br />

necesar prin această iradea agravarea tensiunilor între România şi Grecia, deoarece acest conflict nu îi folosea<br />

decât în măsura în care putea să abată atenţia marilor puteri de la problemele <strong>cu</strong> care se confrunta administraţia<br />

turcă. Actul a fost emis, în primul rând, în urma tratativelor româno-otomane, <strong>cu</strong> scopul de a reglementa de drept<br />

o situaţie care exista deja în fapt. La aceste presiuni <strong>din</strong> partea guvernului de la Bu<strong>cu</strong>reşti s-au adăugat demersurile<br />

fă<strong>cu</strong>te de Rusia şi Germania, ambele puteri având o influenţă de necontestat asupra politicii otomane.<br />

Astfel, Petersburgul s-a arătat favorabil elementului aromân încă <strong>din</strong> ianuarie 1905, când, în urma dis<strong>cu</strong>ţiilor<br />

între şeful Legaţiei române <strong>din</strong> Rusia, G. Rosetti-Soles<strong>cu</strong> şi Lamsdorf, acesta <strong>din</strong> urmă a trimis instrucţiuni lui<br />

Zinoviev pentru a insista pe lângă Imperiul Otoman în vederea re<strong>cu</strong>noaşterii comunităţii aromâne. 6 Acest sprijin<br />

a fost reconfirmat în aprilie, când ministrul rus de externe a promis că va telegrafia la Constantinopol pentru a<br />

urgenta publicarea iradelei de re<strong>cu</strong>noaştere <strong>din</strong> partea sultanului. 7 Un ton mult mai tranşant l-a adoptat Germania,<br />

care prin vocea lui Bulow a ameninţat Turcia <strong>cu</strong> „consecinţe politice inevitabile pentru atitu<strong>din</strong>ea guvernului<br />

imperial faţă de România.” 8 Atitu<strong>din</strong>ea Berlinului trebuie privită în contextul interesului de moment al părţii ger-<br />

1 AMAE, Problema 21, vol. 46, 1905, f. 69r.<br />

2 ibidem.<br />

3 AMAE, Problema 21, vol. 47, 1905(martie-iunie), f. 26.<br />

4 AMAE, Problema 21, vol. 46, 1905, f. 99.<br />

5 Do<strong>cu</strong>mente diplomatice. Afacerile..., 1905, 31.<br />

6 TEODOR 2003, 48.<br />

7 ibidem, 50.<br />

8 ibidem, 53.<br />

– 1 1 –


mane pentru obţinerea <strong>din</strong> partea statului român a concesionării terenurilor petrolifere, dar şi a bunelor relaţii ce<br />

existau între cele două ţări.<br />

Tot la 10 mai 1905, odată <strong>cu</strong> publicarea iradelei, Abbduraahman, ministrul turc al justiţiei şi al <strong>cu</strong>ltelor a dat o<br />

teşkerea patriarhului Ioachim III, prin care arăta că: ”valahii nu vor putea fi împiedicaţi de a celebra ceremoniile<br />

<strong>cu</strong>ltului de către preoţii lor şi în limba naţională, nici nu vor fi împiedicaţi de a servi de această limbă în şcolile<br />

lor.” 1 Cele două do<strong>cu</strong>mente emise de administraţia centrală otomană au provocat o adevărată undă de şoc la nivelul<br />

conducerii Bisericii Ortodoxe şi a guvernului elen şi au generat reacţii virulente, amplificate de starea de<br />

nemulţumire existentă la Atena. Pe 20 mai Patriarhul a fost personal la Marele Vizir pentru a protesta împotriva<br />

iradelei 2 , iar ministrul de externe grec a declarat că aromânii „sunt de <strong>cu</strong>rată rasă grecească şi sunt devotaţi ideii<br />

elenice”. 3 Declaraţiile şi acţiunile factorilor implicaţi în propaganda greacă <strong>din</strong> Macedonia dovedeau nu doar<br />

starea de nemulţumire, ci şi crisparea autorităţilor în faţa unui fapt împlinit, care le afecta serios interesele. În<br />

aceste condiţii, prima şi cea mai accesibilă modalitate de ripostă a fost în<strong>cu</strong>rajarea bandelor să atace populaţia<br />

românească <strong>din</strong> cele trei vilaete. Noile condiţii <strong>din</strong> Macedonia au determinat reacţia autorităţilor române, care<br />

au solicitat reprezentantului la Atena, Papiniu să poarte dis<strong>cu</strong>ţii <strong>cu</strong> ministrul de externe şi <strong>cu</strong> regele George I în<br />

vederea opririi violenţelor. 4<br />

Faţă de atitu<strong>din</strong>ea oficialităţilor elene şi faţă de violenţele îndreptate împotriva aromânilor a luat poziţie mai<br />

întâi „societatea civilă” <strong>din</strong> România. În iulie 1905 s-a înfiinţat la Bu<strong>cu</strong>reşti o „Ligă antigrecească”, formată ca<br />

urmare a „indignării spontanee a întregii noastre opiniuni publice contra procedurilor greceşti.” 5 Liga a convocat o<br />

întrunire la sala „Dacia”, unde s-a dat citire unei moţiuni prin care se protesta împotriva „actelor criminale” întreprinse<br />

asupra aromânilor, a complicităţii Greciei <strong>cu</strong> Patriarhia şi a sprijinului acordat de populaţia elenă <strong>din</strong> Regat<br />

bandelor criminale. Moţiunea se încheia <strong>cu</strong> apelul către „românii de pretutindeni să rupă orice fel de legătură <strong>cu</strong><br />

grecii”. 6 O manifestare similară de protest a avut loc şi la Giurgiu, unde steagul grec a fost ars. 7<br />

Influenţate sau nu de aceste manifestaţii, autorităţile române au interzis la sfârşitul lui iulie 1905 intrarea în ţară<br />

a ziarelor greceşti 8 , care lansaseră ata<strong>cu</strong>ri virulente la adresa aromânilor, a intereselor României şi a drepturilor<br />

acesteia de a se amesteca în Balcani.<br />

Criza diplomatică a intrat într-o nouă etapă în septembrie 1905, când, pe fundalul nemulţumirii guvernului de<br />

la Atena faţă de manifestaţiile antigreceşti <strong>din</strong> România, reprezentantul Greciei la Bu<strong>cu</strong>reşti a trimis o scrisoare lui<br />

I. Lahovary, în care prezenta punctul de vedere al statului său. Textul preciza că: „Datorită manifestaţiilor ostile<br />

care au avut loc în mai multe puncte ale României, în <strong>cu</strong>rsul cărora s-au pronunţat <strong>cu</strong>vinte injurioase la adresa<br />

naţiunii şi guvernului elen, în urma perse<strong>cu</strong>ţiilor la care sunt expuşi supuşii greci, în urma măsurilor de expulzare<br />

luate fără nici un motiv contra directorului şi redactorului ziarului „Patris” şi contra altor supuşi greci şi în urma<br />

refuzurilor de a da urmare reclamaţiilor guvernului grec prin notele mele 612, 616, 618, 647, 648 [pentru pedepsirea<br />

ofiţerilor de la Giurgiu] considerăm că grecii nu mai pot fi protejaţi.” 9 Ulterior, Tombazis a părăsit capitala<br />

română, plecând în concediu şi lăsând Legaţia şi arhivele în paza cancelarului Varvalis. Drept răspuns Lahovary<br />

a telegrafiat la 6/19 septembrie 1905 lui Papiniu, cerându-i să părăsească, la rândul său, Legaţia <strong>din</strong> Atena, fără a<br />

mai face vizita necesară regelui George I. 10<br />

Acest moment al retragerii şefilor de Legaţii a fost provocat, aşa <strong>cu</strong>m rezultă şi <strong>din</strong> cronologia evenimentelor,<br />

dar şi <strong>din</strong> întreaga evoluţie politică de până atunci, de Grecia şi el a fost ultimul act şi cel mai important înainte de<br />

ruperea propriu-zisă a relaţiilor diplomatice, <strong>din</strong> mai 1906.<br />

Începutul de secol XX a adus, aşadar, pentru zona balcanilor şi pentru relaţiile româno-greceşti o schimbare<br />

substanţială a coordonatelor politice. Aflate sub semnul cooperării în 1900 şi 1901, raporturile între Bu<strong>cu</strong>reşti şi<br />

1 ZBUCHEA 1999, 73.<br />

2 AMAE, Problema 21, vol 47, 1905 (martie-iunie), f.155.<br />

3 Do<strong>cu</strong>mente diplomatice. Afacerile..., 1905, 4.<br />

4 AMAE, problema 47, 1905 (martie-iunie), f. 195.<br />

5 „Adevărul”, „Adevărul”, 18 iulie 1905, p. 1.<br />

6 ibidem, nr. 5724, 21 iulie 1905, p. 1.<br />

7 Do<strong>cu</strong>mente diplomatice. Afacerile... 1905, 78.<br />

8 VELICHI 1969, 535.<br />

9 Do<strong>cu</strong>mente diplomatice. Afacerile... 1905, 88.<br />

10 ibidem, 89.<br />

– 1 –


Atena s-au complicat pe fundalul contradicţiilor <strong>din</strong>tre programele naţionale, a conflictelor provocate de încercarea<br />

României de a promova drepturile <strong>cu</strong>lturale ale aromânilor şi a opoziţiei Greciei, ce nu dorea să piardă poziţia<br />

privilegiată în vilaetele Turciei europene. La agravarea neînţelegerilor între cele două state a contribuit şi inflexibilitatea<br />

Patriarhului de la Constantinopol şi a ierarhiei clericale <strong>din</strong> Macedonia, ierarhie ce constituia o veritabilă<br />

„reţea” prin care guvernul de la Atena ţinea sub control manifestările spirituale <strong>din</strong> regiune. Tensiunile diplomatice<br />

au fost dublate de conflictele deschise între grecii şi românii <strong>din</strong> vilaetele otomane, de abuzurile şi violenţele<br />

provocate de bandele greceşti, care urmăreau înăbuşirea oricăror manifestări identitare ale aromânilor. Bandele,<br />

ce acţionau pe întreg teritoriul Turciei europene erau finanţate şi organizate de statul elen, fapt ce a amplificat nemulţumirile<br />

la nivelul diplomaţiei româneşti. Măsurile luate de Bu<strong>cu</strong>reşti împotriva Greciei şi a comunităţii elene<br />

<strong>din</strong> România nu erau decât reacţia la agresiunile îndreptate împotriva aromânilor. Astfel, pentru prima dată (şi<br />

singura în opinia noastră) apărarea intereselor comunităţilor românilor de la Pind a fost scopul în sine al acţiunii<br />

politice a statului român şi a provocat o criză diplomatică <strong>cu</strong> un stat balcanic.<br />

resumé<br />

Les relations roumaines-grecques au debut du XX-e siécle ont été marquées par un conflit diplomatique declenché<br />

a cause de la dispute autour du probleme macedo-roumain. Le conflit a été provoqué par la Grece qui ne<br />

desirait pas perdre la position privilegiée dans la Turquie européenne, sur le fond de la tentative de la Roumanie de<br />

promouvoir les droits <strong>cu</strong>lturels des macedo-roumains. Les tensions diplomatiques ont ete doublées par les conflits<br />

ouverts entre les grecs et les roumains en Macedonie, par les abus et les violences provoques par les bandes grecques,<br />

qui poursuivaient l’arret des manifestations identitaires des macedo-roumains. Ainsi, pour la premiere fois,<br />

la defence des intérets des communautes roumaines de Pind a été le but-même des actions politiques de l’état<br />

roumain et il a provoque une crise diplomatique avec un état balkanique.<br />

Bibliografie<br />

Arhivele Ministerului Afacerilor Externe (AMAE), Problema 21, vol. 46, 1905.<br />

Arhivele Naţionale ale României Direcţia Arhivelor Istorice Centrale (ANRDAIC), fond. Societatea de Cultură Macedo-<br />

Română, dos. 13 (1901-1906).<br />

Do<strong>cu</strong>mente diplomatice. Afacerile Macedoniei. Conflictul greco-român 1905, Bu<strong>cu</strong>reşti, Imprimeria Statului, 1905.<br />

Goluchovsky către Calice, Viena, 21. 4. 1904, nr. 410, P.A., XII, kt. 186.<br />

Pallavicini către Goluchovsky, Bu<strong>cu</strong>reşti, 2. 4. 1903, nr. 19.<br />

PEYFUSS Max D., Chestiunea aromânească. evoluţia ei de la origini până la pacea de la Bu<strong>cu</strong>reşti (1913) şi poziţia Austroungariei,<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti, Ed. Enciclopedică.<br />

PETRESCU, Ştefan, 2001. naţionalism românesc şi grecesc în Turcia europeană (1878-1913), în “Analele Universităţii<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti. Istorie”.<br />

TEODOR, Pavel, 2003. Românii şi rivalitatea germano-rusă 1905-1918. Do<strong>cu</strong>mente, Accent.<br />

Românii de la sud de Dunăre. Do<strong>cu</strong>mente, 1997., coord. Stelian BREZEANU, Gh. ZBUCHEA.<br />

SARAMANDRU, Nicolae, 1988. L’aroumain et ses rapports avec le grec, în Idem, t. XXVI, nr.3.<br />

SFETAS, Spiridon, 2003. Cadrul istoric al relaţiilor politice greco-române (1866-1913), în „Interferenţe româno-elene (secolele<br />

XV-XX)”, vol. Editat de Leonidas Rados, Iaşi.<br />

ŢÎRCOMNICU, Emil, 2003. Românii de la sud de Dunăre. Macedoromânii. Obiceiuri tradiţionale de nuntă. Studiu istoric<br />

şi etnologic, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

VELICHI, Constantin, 1969. Les relations roumaino-greques pendant la periode 1879-1911, în “Revue des Etudes Sud-Est<br />

Européenes”, t. VII, nr. 3.<br />

ZBUCHEA, Gheorghe, 1999. O istorie a românilor <strong>din</strong> Peninsula Balcanică (secolele XViii-XX), Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

– 1 –<br />

© Ionuţ NISTOR, 2008


orGanıZarea sanıtară a statuluı romÂn În perıoada ınterBelıcă, 1 1 -1 0<br />

(<strong>cu</strong> reFerıre la BasaraBıa)<br />

liliana hABUN<br />

Organizarea sanitară a Statului Român, în perioada interbelică, este o temă puţin cercetată. <strong>Istorici</strong>i sau medicii<br />

români, deseori, au cercetat organizarea sanitară a statului în perioada postbelică, perioada <strong>din</strong>tre cele două războaie<br />

mondiale fiind doar menţionată.<br />

În acest articol vom încerca să descriem organizarea sanitară a Statului Român în perioada interbelică. Adică,<br />

vom vorbi despre legislaţia în vigoare la acel moment, învăţământul medical, societăţile ştiinţifice şi despre bolile<br />

răspândite. Deoarece nu putem analiza dezvoltarea sistemului sanitar fără a <strong>cu</strong>noaşte toate aspectele. Vom cerceta<br />

perioada <strong>cu</strong>prinsă între 1918-1940. Este perioada evoluţiei medicinei în Statul Român şi nu în ultimul rând în<br />

Basarabia.<br />

Obiectul nemijlocit al cercetării în articolul dat îl constituie organizarea sanitară a Statului Român în perioada<br />

<strong>din</strong>tre cele două războaie mondiale. Necesitatea cercetării acestei teme este determinată de interesul posteriorităţii<br />

de a urmări evoluţia ştiinţei, a medicinei române. Actualitatea abordării acestor aspecte se impune în prezent şi prin<br />

interesul unor oameni de ştiinţă pentru istoria medicinei române, în parti<strong>cu</strong>lar, şi dezvoltarea ştiinţei, în general.<br />

Date interesante găsim în indicatorul medical al Basarabiei. Sunt un şir de anunţuri <strong>cu</strong> privire la serviciile<br />

acordate de medici. Vedem ce medici existau la moment în Basarabia, ce boli bântuiau şi la ce nivel era sistemul<br />

sanitar. Despre organizarea sanitară a Statului Român, în general, vorbeşte B. Duţes<strong>cu</strong> în istoria medicinei române.<br />

Enumeră proiectele de legi şi instituţiile ce existau la moment, susţine că în perioada interbelică Statul încearcă<br />

să obţină îmbunătăţirea calităţii sistemului medical. A analizat serviciul sanitar <strong>din</strong> acea perioadă, în conformitate<br />

<strong>cu</strong> proiectele de legi şi I. Bordea.<br />

Despre dezvoltarea sistemului farmaceutic, ca parte componentă a sistemului sanitar, scrie Em. Gherghiu, S.<br />

Ursoniu. Sunt urmărite etapele evoluţiei farmaciei.<br />

V. Bologa aminteşte despre spitalele <strong>din</strong> România, medicii <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>ţi. Despre cele mai mari spitale <strong>din</strong> Basarabia<br />

au scris C. Ţurcanu şi I. Stoiev. Activitatea celor mai <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>ţi medici <strong>din</strong> Basarabia este menţionată de N.<br />

Testemiţeanu.<br />

O problemă la acel moment era tuber<strong>cu</strong>loza. Dr. I. Cornea a editat o monografie Tuber<strong>cu</strong>loza în Basarabia şi<br />

Chişinău. Autorul a depistat cauzele apariţiei acestei maladii, simptomele şi categoriile de oameni ce se pot îmbolnăvi.<br />

I. Cornea susţine că serviciul medical al or. Chişinău nu prezintă datele reale, deoarece în statistică sunt<br />

menţionate doar 400 decese anuale de tuber<strong>cu</strong>loză pulmonară, de fapt realitatea este alta: 6000-7000 de decese de<br />

tuber<strong>cu</strong>loză <strong>cu</strong> diferite forme.<br />

Prezintă interes şi lucrarea dr. A. Roşca istoria radiologiei <strong>din</strong> Basarabia şi Republica <strong>Moldova</strong>. Este o monografie<br />

mai recentă şi se referă la evoluţia radiologiei în Basarabia.<br />

Se ştie că minorităţile naţionale de multe ori îşi organizau de sinestătător sistemul sanitar. Ca o confirmare este<br />

lucrarea lui I. Copanshii care vorbeşte despre comunitatea evreilor. Autorul menţionează spitalele acestei etnii,<br />

asociaţiile create pentru ajutorarea mamelor <strong>cu</strong> copii, invalizilor, bătrânilor. Cu toate că este cert faptul că Statul<br />

Român a contribuit la îmbunătăţirea medicinei în Basarabia, sunt autori care încearcă să demonstreze contrariul.<br />

S. Kustreabova şi V. Negres<strong>cu</strong> susţin că în perioada interbelică sistemul sanitar în Basarabia era slab dezvoltat,<br />

bântuiau diferite boli, mortalitatea era înaltă, condiţiile de viaţă erau mizerabile. Dar să nu uităm, că aceiaşi situaţie,<br />

după Primul Război Mondial erau caracteristic majorităţii statelor care au participat în această conflagraţie.<br />

Am menţionat doar pe unii autori care au încercat să analizeze sistemul sanitar existent în Statul Român.<br />

În perioada interbelică statul Român a contribuit la îmbunătăţirea sistemului sanitar ce exista, prin promovarea<br />

unui şir de legi şi aplicarea acestora. Activitatea medicală era dirijată de Ministerul Sănătăţii, organul tehnic, responsabil<br />

de ocrotirea sanitară a populaţiei ţării.<br />

Sub aspect financiar, Ministerul Sănătăţii asigura, <strong>din</strong> fondurile statului, întreţinerea şi funcţionarea unor organizaţii<br />

şi instituţii sanitare; combaterea epidemiilor, a bolilor „medico-sociale” <strong>cu</strong>m sunt malaria, pelagra, tuber<strong>cu</strong>loza<br />

1 . Organizarea sanitară de stat, aflată sub controlul Ministerului Sănătăţii, era asigurată de Inspectorate<br />

1 DUŢESCU DUŢESCU 1972, 303.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 164-170<br />

– 1 –


generale sanitare; fiecare inspectorat având sub protecţia sa mai multe judeţe şi municipii. Serviciul sanitar <strong>din</strong><br />

judeţ sau municipiu era condus de un medic primar de judeţ. Mai târziu prin legea sanitară <strong>din</strong> 1930 se prevedea<br />

înfiinţarea plăţilor sanitare. Medicii de cir<strong>cu</strong>mscripţii supravegheau starea sănătăţii populaţiei şi luptau <strong>cu</strong> bolile<br />

epidemice, acordând asistenţă celor <strong>din</strong> teritoriu; asistenţă materno-infantilă, controlul salubrităţii localităţilor<br />

industriale, activităţi de propagandă sanitară ţineau de obligaţiile medicilor. Deja în 1938 numărul total al cir<strong>cu</strong>mscripţiilor<br />

sanitare rurale era de 1194, adică la un medic reveneau 4 mii de lo<strong>cu</strong>itori 1 . Din 2400 de medici salarizaţi<br />

de Ministerul Sănătăţii în 1938, 948 se aflau în cir<strong>cu</strong>mscripţii rurale. B. Duţes<strong>cu</strong> comunică că 200 de cir<strong>cu</strong>mscripţii<br />

erau vacante, ceea ce înseamnă că patru milioane de lo<strong>cu</strong>itori ai satelor erau lipsiţi de asistenţă medicală.<br />

În general, Ministerul Sănătăţii la 1926 întreţinea 332 de spitale, <strong>cu</strong>prinzând 18900 de paturi, iar în 1938 numărul<br />

de spitale era deja de 379, <strong>cu</strong> 24696 paturi. Plus la toate, ministerul dirija activitatea a 25 de laboratoare de<br />

igienă <strong>cu</strong> secţii de bacteriologie. Cu toate că statul încerca să asigure tratamentul gratuit al cetăţenilor, populaţia<br />

care făcea parte <strong>din</strong> organizaţii profesionale continua să-şi organizeze ocrotirea sănătăţii prin mijloace proprii.<br />

Existau asigurări sociale care acordau cotizaţii. Spre exemplu pentru muncitorii căilor ferate erau organizate Direcţiunea<br />

Medicală a Căilor Fierate şi Casa Muncii CFR. Armata îşi avea serviciul sanitar propriu 2 .<br />

În această perioadă iau fiinţă o serie de instituţii de asistenţă medicală susţinute de organizaţii filantropice şi<br />

<strong>din</strong> bugetul Ministerului Sănătăţii. Am putea numi câteva organizaţii de acest tip: Societatea de Salvare, Societatea<br />

pentru Profilaxia Tuber<strong>cu</strong>lozei; spitale ce aparţineau unor comunităţi religioase, spitale şi sanatorii parti<strong>cu</strong>lare.<br />

Astfel de comunitate religioasă a fost Organizaţia Evreiască fondată în Basarabia în noiembrie 1914. Se ştie că<br />

în teritoriul <strong>din</strong>tre Prut şi Nistru, în perioada interbelică, lo<strong>cu</strong>iau 204858 de evrei, ceea ce constituia 7,2 % <strong>din</strong><br />

populaţie. Apare întrebarea de ce a fost creată o astfel de asociaţie? Deoarece chiar la începutul secolului XX<br />

evreii erau consideraţi „cetăţeni de mâna a doua”, <strong>cu</strong> toate că Constituţia <strong>din</strong> 1923 declară egalitatea în drepturi a<br />

evreilor <strong>cu</strong> celelalte naţionalităţi <strong>din</strong> stat 3 .<br />

O preo<strong>cu</strong>pare importantă a medicilor era mortalitatea infantilă înaltă. Din şase copii, care se năşteau, unul murea<br />

înainte de a atinge vârsta de un an. În anii 1930-1931 România o<strong>cu</strong>pa ultimul loc în rândul ţărilor europene <strong>cu</strong> mortalitatea<br />

infantilă sporită [176 %], în or<strong>din</strong>e descrescând a mortalităţii urmau: Ungaria <strong>cu</strong> 154 %, Portugalia <strong>cu</strong> 144%,<br />

Cehoslovacia <strong>cu</strong> 138% şi Bulgaria <strong>cu</strong> 135 % 4 . Durata medie de viaţă în România anilor 1930 era de 41,1 ani.<br />

Printre realizările pozitive ale acestei perioade, în ceea ce priveşte organizarea serviciului sanitar, trebuie să<br />

menţionăm reglementările <strong>cu</strong> caracter de lege. În anul 1921 a fost emis un decret-lege prin care Direcţiunea Generală<br />

a Serviciului Sanitar, care până atunci a fost ca parte componentă a Ministerului de Interne, a fost unit <strong>cu</strong><br />

Ministerul Muncii, astfel fiind organizat Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale. În 1923 a fost creat<br />

Ministerul Sănătăţii şi al Ocrotirilor Sociale, care prezenta organul tehnic <strong>cu</strong> dreptul de a coordona şi dirija activitatea<br />

serviciilor şi instituţiilor de asistenţă medicală. Pentru s<strong>cu</strong>rte perioade, până în 1944, Ministerul Sănătăţii<br />

a fost contopit <strong>cu</strong> Ministerul Muncii 5 . Ministerul urma să organizeze, să conducă şi să controleze orice acţiune<br />

sanitară şi de ocrotire socială, publică şi parti<strong>cu</strong>lară. În 1926 a fost votată legea de organizare a sistemului sanitar<br />

pentru combaterea tuber<strong>cu</strong>lozei. A fost creată „Liga Contra Tuber<strong>cu</strong>lozei” 6 .<br />

Legea sanitară <strong>din</strong> 14 iulie 1930, însuma 572 de articole; prevedea că pe lângă minister să funcţioneze un Consiliu<br />

General al Sănătăţii şi ocrotirilor format <strong>din</strong> mai multe comisii: Comisia Boalelor Infecţioase; Comisia Medicinei<br />

Curative; Comisia Boalelor Sociale; Comisia Salubrităţii şi Igienei Industriei, Comisia Chimico-farmaceutică;<br />

Comisia de Puieri<strong>cu</strong>ltură; Comisia Asistenţei Sociale, Comisia Deficienţelor; Comisia Centrală Medico-legală<br />

şi Comisia Centrală de Coordonare Sanitară 7 . Aceste comisii pregăteau proiecte de regulamente, având rolul de<br />

organe consultative. Legea <strong>din</strong> 1930 a încercat o descentralizare financiară a organizării sanitare. Adică urma ca<br />

fiecare instituţie, unitate administrativă, municipiu, judeţ, să manifeste interes pentru problemele de sănătate şi să<br />

susţină financiar spitalele. Articolul 23 prevedea ca pe lângă Ministerul Sănătăţii să funcţioneze institute de ştiinţă<br />

1 Ibidem, Ibidem, 303.<br />

2 Ibidem, Ibidem, 302.<br />

3 COPANSCHII COPANSCHII 1994, 5.<br />

4 DUŢESCU 296.<br />

5 Ibidem, 298.<br />

6 Ibidem, 296.<br />

7 Ibidem, Ibidem, 299.<br />

– 1 –


aplicată, care să studieze „necesităţile sanitare şi de ocrotire specifice ţării, făcând anchete şi cercetări ştiinţifice” 1 .<br />

Articolul 24 indica că vor fi organizate <strong>cu</strong>rsuri de perfecţionare pe lângă Institutul de seruri şi vaccinări „Dr. I.<br />

Canta<strong>cu</strong>zino”, Institutele de Igienă şi Sănătate Publică <strong>din</strong> Bu<strong>cu</strong>reşti, Cluj, Iaşi; Institutul Chimico-Farmaceutic.<br />

Această lege mai prevedea ca judeţele conduse de un igienist specializat să fie împărţite în plăşi sanitare, compuse<br />

<strong>din</strong> una sau mai multe plăşi administrative. Populaţia unei plăşi sanitare nu putea să depăşească 100 000 de lo<strong>cu</strong>itori.<br />

La reşe<strong>din</strong>ţa plăşii trebuia să funcţioneze un spital de plasă, întreţinut <strong>din</strong> bugetul statului.<br />

Medi<strong>cu</strong>l igienist de plasă şi medi<strong>cu</strong>l dispensarului mixt trebuiau să participe la acţiunile <strong>cu</strong>lturale ce se organizau<br />

în sate; să desfăşoare activitate de propagandă igienico-sanitară. Medi<strong>cu</strong>l igienist avea sediul obligator şi<br />

permanent la reşe<strong>din</strong>ţa plăşii sanitare.<br />

Art.179 stabilea că „nici un medic nu se poate intitula specialist în vreuna <strong>din</strong> ramurile medicale, dacă nu are<br />

dreptul la liberă practică a specialităţii. Diploma de specialist o acordă fa<strong>cu</strong>ltăţile de medicină, iar libera practicare<br />

a specialităţii o dă Ministerul.”<br />

Art. 180 prevedea că „Regulamentele care vor fixa pe specialităţi durata stagiilor şi a <strong>cu</strong>rsurilor se vor alcătui<br />

<strong>din</strong> fa<strong>cu</strong>ltăţile de medicină şi vor fi uniforme pentru toată ţara.” Dispoziţii asemănătoare sunt şi în Legea învăţământului<br />

superior <strong>din</strong> 1932. art. 72 prevedea că „doctorii în medicină umană şi veterinară ce vor dori să obţină<br />

titlul de doctor specialist în anumite ramuri ale medicinei, sunt obligaţi să urmeze toate <strong>cu</strong>rsurile de specializare<br />

prevăzute în regulamentele fa<strong>cu</strong>ltăţilor respective, după care vor obţine un certificat de specializare... Termenul<br />

pentru studiile de specializare nu poate trece de doi ani” 2 .<br />

Dacă am vorbit despre învăţământul medical, trebuie să menţionăm că, între 1929-1933 acesta <strong>cu</strong>noaşte o<br />

continuă extindere, prin sporirea numărului de studenţi, de cadre şi discipline. Studiile se făceau la Fa<strong>cu</strong>ltatea de<br />

Medicină <strong>din</strong> Bu<strong>cu</strong>reşti. Încă în 1832 generalul P. Kiselev a numit o Comisie pentru a reorganiza Şcoala în Muntenia.<br />

Comisia a propus ca pe lângă Cursurile superioare de drept, literatură şi limbi străine, de la Şcoala Centrală,<br />

să se adauge <strong>cu</strong>rsuri speciale de medicină, igienă şi arhitectură 3 .<br />

Fa<strong>cu</strong>ltatea de Medicină <strong>din</strong> Bu<strong>cu</strong>reşti începe să funcţioneze printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri <strong>din</strong> 2<br />

noiembrie 1869. Cu timpul învăţământul medical se modifică după elaborarea mai multor regulamente. Amintim<br />

despre Regulamentul <strong>din</strong> 1920, care prevedea că durata studiilor medicale este de 5 ani. Toate „clinicile de specialitate”<br />

se făceau în anul cinci. Erau cinci examene la fine de an şi un examen de doctorat, după care aspirantul<br />

urma să susţină o teză. Examenul de doctorat era compus <strong>din</strong> trei probe: clinică medicală <strong>cu</strong> una <strong>din</strong> specialităţi;<br />

clinică chirurgicală; clinică obstetricală.<br />

La 1924 Fa<strong>cu</strong>ltatea avea 36 de catedre şi 32 de conferenţiari. În anul 1923 a fost elaborat un nou regulament,<br />

prin care numărul anilor de studii se ridica la 6 ani. Se prevedeau şase examene de doctorat, care corespundeau<br />

anilor de studii şi un al şaptelea examen, care include clinica medicală, clinica chirurgicală şi teza de doctorat 4 .<br />

Noul Regulament <strong>din</strong> 1933 prevedea durata studiilor de şase ani. Fiecare an era împărţit în două semestre: de<br />

iarnă şi de vară.<br />

În 1923 s-a produs un eveniment mult aşteptat: a fost înfiinţată Fa<strong>cu</strong>ltatea de Farmacie <strong>din</strong> Bu<strong>cu</strong>reşti 5 . Iniţial,<br />

Fa<strong>cu</strong>ltatea avea 4 catedre, avându-i ca decan pe Şt. Minovici. Calea de transformare într-o Fa<strong>cu</strong>ltate de Farmacie<br />

începe prin adoptarea Legii învăţământului superior <strong>din</strong> 1898, a lui Spiru Haret, prin care s-a codificat egalitatea<br />

în drepturi a Şcolii Superioare de Farmacie <strong>cu</strong> Fa<strong>cu</strong>ltatea de Medicină, stabilindu-se pentru studenţi aceleaşi<br />

condiţii de admitere. La Cluj la fel, a fost organizat învăţământul famaceutic după modelul celui de la Bu<strong>cu</strong>reşti,<br />

ca secţie a Fa<strong>cu</strong>ltăţii de Medicină. Funcţiona o singură Catedră de specialitate, de Farmacie chimică şi galenică,<br />

condusă de Gh. Pamfil. Şi la Iaşi exista învăţământul farmaceutic pe lângă Fa<strong>cu</strong>ltatea de Medicină.<br />

În cadrul învăţământului farmaceutic şi în laboratoarele chimice şi farmaceutice a început activitatea de cercetare<br />

chimico-farmaceutică. Au fost deschise câteva laboratoare parti<strong>cu</strong>lare de farmacie <strong>din</strong> Bu<strong>cu</strong>reşti , Iaşi, ş. a<br />

oraşe. Existau laboratoare pe lângă unele Ministere.<br />

Un pas înainte în legislaţia farmaceutică a României este înregistrat prin Legea sanitară <strong>din</strong> 1930, publicată în<br />

1 BORDEA BORDEA 1924, 535.<br />

2 BERCUŞ 1981, 289.<br />

3 ILEA, GHELETER 1963, 15<br />

4 Ibidem, 87.<br />

5 GHEORGHIU 1967.<br />

– 1 –


„Monitorul oficial”, Nr. 154 <strong>din</strong>14 iulie 1930. Au fost stabilite categoriile de farmacii: publice, urbane şi rurale, de<br />

clinici şi spitale, de mână. Prin aceeaşi lege a fost instituit monopolul de stat asupra stupefiantelor, monopol extins<br />

asupra fabricării, importului, depozitării, controlului şi distribuirii acestora. În perioada dată, în urma investiţiilor<br />

străine de capital se dezvoltă industria farmaceutică. Se prelucra materia primă adusă <strong>din</strong> străinătate 1 . Planul învăţământului<br />

farmaceutic <strong>din</strong> anul 1924 prevedea durata studiilor de 3 ani în cadrul Fa<strong>cu</strong>ltăţii şi 2 ani de stagiere<br />

în farmacii; mai târziu 4 ani de studii şi 1 an de stagiatură. După Primul Război Mondial şi la Cluj a fost organizat<br />

învăţământul farmaceutic după modelul celui de la Bu<strong>cu</strong>reşti, ca secţie a Fa<strong>cu</strong>ltăţii de Medicină. Funcţiona o<br />

singură Catedră de specialitate - de farmacie chimică şi galenică, condusă de profesorul Gh. Pamfil 2 . În 1939, în<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti, în mahalaua Radu-Vodă, a fost înfiinţat institutul de naştere şi şcoala de moşit.<br />

Un loc aparte în organizarea sanitară a Statului Român îl o<strong>cu</strong>pă societăţile ştiinţifice medicale. Încă în 1900 a<br />

fost întemeiată „Societatea anatomică” de Victor Babeş. Din 1928 societatea va activa sub numele de „Societatea<br />

de anatomie şi studiul cancerului” de sub conducerea lui A. Babeş 3 . În 1920 la Cluj a fost înfiinţată „Reuniunea<br />

anatomică” sub preşe<strong>din</strong>ţia lui T. Vasiliu, care a activat până în anul 1947. În 1933 a fost fondată „Societatea<br />

anatomo-clinică <strong>din</strong> Bu<strong>cu</strong>reşti”. În 1925 a fost organizată „Societatea anatomo-clinică <strong>din</strong> Iaşi”. A fost creată<br />

„Societatea de chirurgie”, care grupa chirurgii cei mai buni ai ţării. Au organizat 11 congrese şi editau „Revista<br />

de chirurgie”.<br />

Legislaţia sanitară, sistemul de protecţie a omului au fost extinse şi asupra Basarabiei 4 . susţine că „în Basarabia<br />

organizarea sanitară în întregul ei este o creaţie a guvernului românesc”. În „Indicatorul medical al Basarabiei” 5<br />

inspectorul sanitar al Regiunii Chişinău, dr. N. Smadu a acordat un interviu. El menţiona că în perioada interbelică,<br />

în Basarabia populaţia era de 3 200 000 lo<strong>cu</strong>itori. În 1918 în Basarabia erau 112 medici, 202 agenţi sanitari,<br />

80 de moaşe. În anul 1934 deja erau 296 medici, 480 agenţi sanitari, 200 moaşe şi 16 surori de ocrotire. În 1918 a<br />

fost creat Laboratorul de igienă, iar în 1919 a fost înfiinţată Secţia antirabică [împotriva turbării] în Chişinău. La<br />

fel, au fost organizate echipe volante, 46 la număr <strong>cu</strong> 40 de medici militari şi peste 250 de agenţi sanitari, care au<br />

fost preo<strong>cu</strong>paţi de deparazitarea a peste 150 de sate <strong>cu</strong> peste 300.000 de lo<strong>cu</strong>itori. Astfel de echipe au fost create<br />

la 10 ianuarie 1935. S-a decis constituirea a peste 110 <strong>cu</strong>ptoare fixe pentru deparazitarea vestimentaţiei.<br />

Starea sănătăţii populaţiei în perioada interbelică era influenţată de mai mulţi factori. În primul rând este vorba<br />

de alimentaţia nesatisfăcătoare. Au fost controlaţi 883 copii de şcoală de la periferia or. Bu<strong>cu</strong>reşti. S-a constatat la<br />

toţi un anumit grad de subnutriţie: 29,7% <strong>din</strong> aceşti copii nu mâncau decât o dată sau de două ori pe zi; 21,4% <strong>din</strong><br />

ei nu dejunau niciodată; la 45% dejunul consta numai <strong>din</strong> ceai „gol”... 6<br />

Lo<strong>cu</strong>inţele nu erau amenajate conform normelor sanitare. Statistica Ministerului Sănătăţii <strong>din</strong> 1929 arată că<br />

mai existau 40485 bordeie. Din totalul lo<strong>cu</strong>inţelor rurale <strong>din</strong> România 21,56% erau lo<strong>cu</strong>inţe <strong>cu</strong> o singură cameră.<br />

V. Bologa susţine că „aspectul epidemiologic al României reprezenta tipul de evoluţie al bolilor transmisibile întro<br />

ţară a cărei populaţie nu era suficient protejată prin măsuri antiepidemice sistematice” 7 .<br />

Dintre bolile infecţioase cele mai frecvente erau scarlatina, febra tifoidă, difteria, dizenteria, tusa convulsivă,<br />

pojarul. De boli contagioase în 1928 au murit 27,2% <strong>din</strong> populaţie. În Basarabia mortalitatea înaltă se datora<br />

deceselor infantile de până la 1 an; apoi urmau morţile cauzate de tuber<strong>cu</strong>loză, cancer. Foarte răspândită era tuber<strong>cu</strong>loza.<br />

În 1933 dr. I. Cornea indica factorii declanşării acestei boli în Basarabia 8 Autorul pune accent pe lipsa<br />

igienei, pe lo<strong>cu</strong>inţele murdare <strong>cu</strong> prea mulţi oameni. Buletinul Ministerului Sănătăţii <strong>din</strong> octombrie-noiembrie<br />

1929 arăta că existau „la sate 40 500 bordeie, în care nu străbătea nici aerul, nici lumina”. Tot atunci existau 661<br />

400 lo<strong>cu</strong>inţe <strong>cu</strong> o singură încăpere <strong>cu</strong> ferestrele lipite ca să nu intre frigul iarna şi mai mult de 2 mln. de lo<strong>cu</strong>inţe<br />

erau nepardosite. Toate aceste condiţii nefavorabile contribuiau la răspândirea tuber<strong>cu</strong>lozei. Serviciul medical al<br />

or. Chişinău statistic menţiona 400 decese anuale de tuber<strong>cu</strong>loză pulmonară. I. Cornea a enumerat categoriile de<br />

oameni ce se pot îmbolnăvi de tuber<strong>cu</strong>loză:<br />

1 URSONIU 1996.<br />

2 DUŢESCU, DUŢESCU, 323. 323.<br />

3 Ibidem, Ibidem, 324.<br />

4 BOLDUR BOLDUR 1992, 511.<br />

5 „Indicatorul medical al Basarabiei”, 5.<br />

6 BOLOGA 1972, 293.<br />

7 Ibidem, 294.<br />

8 CORNEA 1933, 7.<br />

– 1 –


Cei ce lo<strong>cu</strong>iau în menajere sărace <strong>cu</strong> încăperi umede, întunecate, la subsol.<br />

Elevii, <strong>din</strong>tr-o sută 14 erau recrutaţi <strong>din</strong> copiii dornici de carte, care dormeau în internate mediocre sau gazde<br />

mizere, mâncau puţin.<br />

Lucrătorii <strong>din</strong> brutării.<br />

Funcţionarii <strong>cu</strong> salarii mici.<br />

În 1931-1932 <strong>din</strong> 3043 bolnavi de tuber<strong>cu</strong>loză în 1987 de cazuri este prezentă forma pulmonară, iar în 208<br />

cazuri – tuber<strong>cu</strong>loza osoasă. Din 3043 de bolnavi – 1303 erau femei. Conform datelor Spitalului pentru Copii,<br />

a cincea parte <strong>din</strong> numărul copiilor care s-au tratat aici <strong>din</strong> 1923-1930 au suferit de tuber<strong>cu</strong>loză pulmonară. Din<br />

1930-1936 numărul bolnavilor de tuber<strong>cu</strong>loză a cres<strong>cu</strong>t <strong>cu</strong> 34% 1 În 1928-1937 Secţia Sanitară <strong>din</strong> Chişinău a<br />

atestat 10 024 bolnavi de tuber<strong>cu</strong>loză, <strong>din</strong>tre care 87% erau în vârstă de 20-30 ani; 40 853 (48,4%) erau muncitori<br />

şi meşteşugari; 2497 (24,9%) erau reprezentanţi ai intelectualităţii; 2674 (26,7%) erau agri<strong>cu</strong>ltori.<br />

O altă boală răspândită în Statul Român a fost pelagra. Era întâlnită în special printre muncitori. Intelectualii<br />

mai rar erau afectaţi de pelagră. În 1930 în Basarabia au fost atestaţi 1968 de bolnavi. Această maladie era provocată<br />

de nivelul scăzut de alimentaţie şi de produsele de proastă calitate.<br />

În „Indicatorul Medical al Basarabiei” N. Smadu menţiona că anual în Basarabia erau atestaţi 50 000 de bolnavi<br />

de malarie. Această situaţie se explică prin faptul că primăvara ploua, în rezultat în toate văile apăreau nenumărate<br />

bălţi unde se dezvoltau ţânţarii care răspândeau malaria.<br />

În anii 1920-1921 în Basarabia bântuia o puternică epidemie de variolă adusă de refugiaţii de peste Nistru.<br />

Epidemia a fost înlăturată în urma Campaniei de Vaccinări şi Revaccinări2 În rândurile populaţiei unde cele mai elementare condiţii de igienă nu erau respectate, la indivizii care nu-şi<br />

îngrijeau corpul şi îmbrăcămintea apăreau păduchii, care contribuiau la răspândirea tifosului exantematic. Pentru<br />

a lupta <strong>cu</strong> epidemia declanşată erau organizate dispensare, spitale. Dacă vorbim despre serviciul <strong>din</strong> Basarabia ar<br />

trebui să menţionăm că în Bălţi, spre exemplu, existau 6 spitale de stat, 1 spital şi 2 sanatorii parti<strong>cu</strong>lare; la Cahul<br />

erau 4 spitale de stat, 18 dispensare. La Hotin erau 8 spitale de stat, 1spital pentru tuber<strong>cu</strong>loşi la Vorniceni, 4 spitale<br />

evreieşti, 8 dispensare de stat, 1 dispensar comunal şi 1 dispensar al societăţii „Crucea Roşie”, 2 dispensare<br />

parti<strong>cu</strong>lare evreieşti3 .<br />

La Chişinău cele mai <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te erau: Spitalul Clinic de boli infecţioase „Toma Ciorbă”. A fost fondat <strong>din</strong> iniţiativa<br />

medi<strong>cu</strong>lui Toma Ciorbă, în anul 1896. El va activa în calitate de or<strong>din</strong>ator, bacteriolog; va obţine titlul de<br />

„medic-umanist”. În cadrul acestui spital va organiza un Laborator unde se efectuau investigaţii medicale4 .<br />

Alt spital care a activat în perioada interbelică şi şi-a continuat activitatea în prezent este Spitalul Clinic de<br />

Psihiatrie <strong>din</strong> Costiujeni, deschis la 5 iulie 1895. clinica a fost construită în trei zone. Aici ca tratament era propus<br />

lucrul5 .<br />

V. Negres<strong>cu</strong> menţiona că în 1926 la Vorniceni a fost creat un sanatoriu pentru tuber<strong>cu</strong>loşi <strong>cu</strong> 50 de paturi. În<br />

1936-1937 a fost construit Sanatoriul pentru cei bolnavi de tuber<strong>cu</strong>loză osoasă, 100 paturi, în Bugaz6 .<br />

Pe lângă spitale, dispensare, sanatorii, un rol important îl aveau doctorii care practicau medicina parti<strong>cu</strong>lară. În<br />

revistele de specialitate medicii îşi făceau publicitate. Spre exemplu în „Indicatorul Medical al Basarabiei” chiar<br />

pe prima pagină întâlnim următorul aviz: ”Sanatoriul parti<strong>cu</strong>lar – Maternitatea, condus de dr. Rudolf Kurtz, situat<br />

în Chişinău, str. Iaşilor nr. 17”. Astfel de note sunt 102 la număr, printre care sunt anunţuri ale medicilor chirurgi,<br />

dentişti şi chiar se întâlneşte un Institut de Frumuseţe.<br />

Medicii care au activat în Basarabia şi s-au fă<strong>cu</strong>t <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>ţi şi peste hotarele ţării, în perioada interbelică au<br />

fost: Toma Ciorbă, năs<strong>cu</strong>t la Chişinău în familia căpitanului Tudor Ciorbă. În anul 1885 devine student al Fa<strong>cu</strong>ltăţii<br />

de Medicină a Universităţii <strong>din</strong> Kiev; va obţine Diploma de doctor de categoria I. Din 1893 îşi începe activitatea<br />

de medic-sanitar în Chişinău7 .<br />

Anatolie Koţovski este <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t ca reformator al Serviciului psihiatric <strong>din</strong> Basarabia. S-a năs<strong>cu</strong>t în s. Târnova,<br />

1 KUSTREABOVA KUSTREABOVA 1986, 194.<br />

2 CAZACU 1928, 263.<br />

3 AGRIGOROAIEI, PALADE 1993, 119.<br />

4 100 ani de la înfiinţarea spitalului „Toma Ciorbă”, în «Ţara», 1996, 15 octombrie, 4.<br />

5 ŢURCANU, STOIEV 1995, 109.<br />

6 NEGRESCU 1961, 17.<br />

7 TESTEMIŢEANU 1985, 70.<br />

– 1 –


jud. Soroca. În 1883 este admis la fa<strong>cu</strong>ltatea de Fizică şi Matematică a Universităţii <strong>din</strong> Odessa. În 1888 va intra<br />

la Fa<strong>cu</strong>ltatea de Medicină <strong>din</strong> Harkov. La 4 noiembrie a obţinut titlul de medic de zemstvă. De la 17 aprilie 1899<br />

A. Koţovski a fost numit şef al Clinicii Costiujeni.S-a evidenţiat prin faptul că a propus ca terapie pentru bolnavi<br />

– munca. Din 1920 va practica medicina parti<strong>cu</strong>lară .<br />

L. Tarasevici s-a năs<strong>cu</strong>t la Tiraspol, a studiat la Chişinău, va fi student al Fa<strong>cu</strong>ltăţii de Fizică şi Matematică<br />

<strong>din</strong> Odessa. L. Tarasevici va absolvi Fa<strong>cu</strong>ltatea de Medicină la Paris, continuându-şi activitatea în Laboratorul<br />

Microbiologic al Institutului „L. Pasteur”.<br />

C. Şerbanschii a studiat la Academia Militar-Medicală <strong>din</strong> Petersburg, a fost medic ginecolog. C. Scrobanschii,<br />

la fel, a fost medic-ginecolog, savant <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t nu doar în Basarabia, ci şi peste hotare. Sau dr. S. Rozenberg <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t<br />

ca medi<strong>cu</strong>l Ambulatorului antiveneric <strong>din</strong> Chişinău a fost şi medic se<strong>cu</strong>ndar la Spitalul Central Specalizat<br />

la Viena şi Paris. În perioada interbelică, în Basarabia s-a evidenţiat dr. I. Cornea, care s-a preo<strong>cu</strong>pat de „boli<br />

interne”, plămâni, inimă şi nutriţie. Medi<strong>cu</strong>l şi-a editat monografia Tuber<strong>cu</strong>loza în Basarabia şi Chişinău. Aceştia<br />

sunt doar unii medici <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>ţi nu doar în Basarabia, ci şi peste hotare.<br />

Este necesar să vorbim şi despre dezvoltarea radiologiei, ca parte componentă a Serviciilor de diagnostic, tratament<br />

şi profilaxie. Utilizarea razelor Röntgen în Basarabia datează <strong>din</strong> 1912, ţinutul având nevoie de 17 ani pentru<br />

a se încadra în sistemul radiologic al Statului Român. În anul 1944 acest serviciu a fost distrus.<br />

Inspectoratul general sanitar de radiologie, medi<strong>cu</strong>l primar radiolog S. Sfinţes<strong>cu</strong>, a scris că „până la 1920 în<br />

Basarabia mai existau aparate radiologice în oraşele Bălţi, Cetatea Albă, Chişinău, Hotin, Ismail şi Cernăuţi” 1 .<br />

În 1923-1924 la Chişinău au fost aduse 2 aparate pentru terapia <strong>cu</strong> radiaţii ionozate a maladiilor provocate de<br />

ciupercă sau de alte maladii de piele. În 1928, la Chişinău existau deja patru cabinete de radiodiagnostic. Până<br />

în 1925 nu existau posturi de medici radiologi oficiali. În 1935 în Basarabia erau zece aparate Röntgen, în 1940<br />

deja 25, majoritatea erau utilizate de medicii parti<strong>cu</strong>lari 2 . Din cei 20 medici, proprietari de aparate Röntgen 3 erau<br />

oficial radiologi, ceilalţi nu aveau pregătire specială.<br />

Ministerul Sănătăţii a organizat în martie şi decembrie 1924, la Fa<strong>cu</strong>ltatea de Medicină <strong>din</strong> Cluj, sub conducerea<br />

prof. D. Neagu, <strong>cu</strong>rsuri de tehnică radiologică. Până în anul 1945 au fost pregătiţi aproape 100 medici radiologi.<br />

În 1924 a fost fondată „Societatea de Radiologie şi Electrologie Medicală <strong>din</strong> Bu<strong>cu</strong>reşti”. Această Societate<br />

a organizat la Chişinău, la 7-8 octombrie 1928, al II-lea Congres profesional al Asociaţiei Generale a Medicilor<br />

Români. Aceasta era în general organizarea sanitară a Statului Român în perioada interbelică.<br />

În concluzie, am putea spune că conducerea s-a preo<strong>cu</strong>pat de organizarea sanitară a Statului Român, în special<br />

a Basarabiei. Acest fapt este confirmat de adoptarea unui şir de legi şi implementarea lor în viaţă; organizarea <strong>cu</strong>rsurilor<br />

de specializare pentru medici; deschiderea noilor spitale. A fost reorganizat învăţământul medical, deschise<br />

fa<strong>cu</strong>ltăţi de farmacie la Bu<strong>cu</strong>reşti şi Cluj.<br />

În această perioadă în Basarabia au fost deschise spitale de stat şi parti<strong>cu</strong>lare. Medicii basarabeni au aderat la<br />

societăţile ştiinţifice şi au participat la <strong>cu</strong>rsurile de perfecţionare. Deci, în perioada interbelică, sistemul sanitar<br />

al Statului român a progresat, fiind adoptate noi metode de lucru, fiind modificat învăţământul medical. Au fost<br />

deschise noi instituţii pentru cercetare şi luptă împotriva bolilor răspândite.<br />

Bibliografie<br />

AGRIGOROAIEI, I., Gh. PALADE, 1993. Basarabia în cadrul României întregite, 1918-1940, Chişinău.<br />

BERCUŞ, C., 1981. Pagini <strong>din</strong> tre<strong>cu</strong>tul medicinii româneşti, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

BOLDUR, A., 1992. istoria Basarabiei, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

BOLOGA, V., 1972. istoria medicinii româneşti, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

BORDEA, I., 1924. Serviciul sanitar al României, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

CAZACU, P., 1928. Zece ani de la unire. <strong>Moldova</strong> <strong>din</strong>tre Prut şi nistru, Chişinău.<br />

COPANSCHII, I., 1994. djoint v Basarabij, Chişinău.<br />

CORNEA, I., 1933. Tuber<strong>cu</strong>loza în Basarabia şi Chişinău, Chişinău.<br />

DUŢESCU, B., 1972. istoria medicinii române, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

1 ROŞCA, 1998, 9.<br />

2 Ibidem, Ibidem, 11.<br />

– 1 –


GHEORGHIU, Em., 1967. Pagini <strong>din</strong> tre<strong>cu</strong>tul farmaciei româneşti, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

ILEA, T., Iu. GHELETER, 1963. Învăţământul Medical şi Farmaceutic <strong>din</strong> Bu<strong>cu</strong>reşti. De la începuturi până în prezent,<br />

Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

indicatorul medical al Basarabiei, 1919. Chişinău.<br />

KUSTREABOVA, S., 1986. Goroda v Bessarabii, 1918-1940, Chişinău.<br />

NEGRESCU, V., 1961. Kurorti moldavii, Chişinău.<br />

ROŞCA A., 1998. istoria radiologiei <strong>din</strong> Basarabia şi Republica <strong>Moldova</strong>, Chişinău.<br />

TESTEMIŢEANU, N., 1985. Vidnîe vraci Moldavii, Chişinău.<br />

ŢURCANU, C., I. STOIEV, 1995. istoria spitalului clinic de psihiatrie “Costiujeni”, Chişinău.<br />

URSONIU, S., 1996. istoria Farmaciei, Timişoara.<br />

100 ani de la înfiinţarea spitalului „Toma Ciorbă”, în “Ţara”, 1996, 15 octombrie.<br />

– 1 0 –<br />

© liliana hABUN, 2008


necessıtY oF HumanıZatıon oF teacHınG oF puBlıc scıences at tHe unıversıtıes<br />

(on an example of Bologna process introduction in ukraine)<br />

– 1 1 –<br />

Yuliya BOGOYaVlenSKa<br />

european University, zhytomyr, Ukraine<br />

ıntroduction. The association process in Europe and its expansion to the other countries is entailed by general<br />

educational and scientific area’s formation and by unified criteria and standards development in this sphere all<br />

over continent.<br />

In article the main principles of the Bologna process and acknowledgement by the Ukrainian higher education<br />

to them are considered. This research took into account further prospects of integration of our system to the<br />

European educational and scientific area. The necessity of humanization of teaching of public sciences, inclu<strong>din</strong>g<br />

praxeologial knowleges, at the Universities is proved.<br />

task statement: the Bologna process and its main components. The integration processes in science and<br />

education has two structures:<br />

1) European universities leaders’ commonwealth formation under the aegis of the do<strong>cu</strong>ment named Magna<br />

Charta Universitatum1 , and<br />

2) national educational and scientifical systems’ integration to the European area accor<strong>din</strong>g to the unified requirements,<br />

criteria and standards.<br />

The main aim of this process is consolidation of scientific and educational efforts of the European countries’<br />

society and theirs governments for important increase of the European scientific system and global competitiveness<br />

of higher education; also it must increase the role of this system in public transformations.<br />

The Bologna process had the background: there are development and subscription of the Lisbon Convention of<br />

the Recognition of Qualifications concerning Higher Education in the European Region2 (Lisbon, Portugal, 1997)<br />

by a majority of the European countries’ representatives and of the Sorbonna Declaration3 (Paris, Sorbonna, 1998)<br />

concerning European Higher Education Structure coor<strong>din</strong>ation.<br />

The Bologna process itself was begun on June 19, 1999 in Bologna (Italy) by subscripting «The Bologna declaration»<br />

4 by 29 Ministers of Education. This act has coor<strong>din</strong>ated the general requirements, criteria and standards<br />

of national systems of higher education and has agreed the creation of united European educational and scientific<br />

area till 2010. In borders of this area the unified requirements of the educational diplomas recognition, employment<br />

and citizens’ mobility should work; all this must rais the competitiveness of the European educational services<br />

and job markets. Actually, this do<strong>cu</strong>ment stated:<br />

1) acceptance of the general system of comparative educational-qualification levels, in parti<strong>cu</strong>lar through the<br />

Diploma Supplement5 ;<br />

2) the introduction of two-cycles study – by formula «3+2» – in all countries: first, a bachelor cycle can lasts<br />

not less than three years, and second, master’s – not less than two years, and they should be perceived in the European<br />

job market just right as educational and qualificational levels;<br />

3) the credits system creation accor<strong>din</strong>g to the European system of estimations transfer, inclu<strong>din</strong>g the stationary<br />

studying;<br />

4) assistance to the European cooperation concerning guaranteeing of educational qualification, the comparative<br />

criteria and quality estimation methods development;<br />

5) to push aside all obstacles on ways of the students and teachers mobility in the borders of certain area.<br />

The Bologna process’ next stage was held in Prague on May 19, 2001, where the representatives of the 33<br />

European countries signed Prague communique. The main decisions of this summit was:<br />

1 Болонський процес: документи / Укладачі: З.І. Тимошенко, А.М. Грехов, Ю.А. Гапон, Ю.І. Палеха. – К.: Вид-во Європ. Ун-ту,<br />

2004. – 169 с. – C. 119.<br />

2 Ibidem, 123.<br />

3 Ibidem, 141.<br />

4 Ibidem, 144.<br />

5 Болонський процес: модель структури додатка до диплома / Укладачі: З.І. Тимошенко, О.І. Козаченко, Ю.А. Гапон, Ю.І. Палеха.<br />

– К.: Вид-во Європ. Ун-ту, 2004. – 73 с. – C. 52.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 171-178


1) the countries confirmed theirs position about the aims, proclaimed in this declaration;<br />

2) the participants highly estimated an active participation of the European Universities Association (EUA)<br />

and the European National Students Unions (ESIB);<br />

3) they noted very constructive help of the European Commission and made some remarks concerning further<br />

process (considering different aims of the Bologna declaration).<br />

At this summit there were mainted important elements of the European higher education: constant studyng<br />

during all life; the students’ motivated attraction for studying; assistance to appeal and competitiveness increase<br />

the European higher education for other regions of the world.<br />

The Bologna process third stage was held in Berlin on September, 18-19, 2003, where the appropriate Communique<br />

was signed. The newest decision of the Berlin summit was all-European requirements and standards<br />

extension on doctor’s degrees. It was mainted that in country-members of the Bologna process there can be one<br />

doctor’s degree – «the Doctor of Philosophy» in the appropriate spheres of knowledges (natural sciences, social,<br />

economics etc.). There was offered the formula of three-level education (3-5-8); accor<strong>din</strong>g to it a man must spend<br />

not less than three years for recieving a «bachelor» level, not less than 5 years – for recieving a «master’s» level,<br />

and not less than 8 years for recieving a scientific degree «the Doctor of Philosophy». It is important, that educational-qualification<br />

levels and scientific degree are considered as a part of complete education system of a human.<br />

There were payed attention to the European higher education. It was accentuate importance of the control and<br />

quality qualification order in the European standards.<br />

The known international organization «European Network Quality Assurance» (ENQA) develops and supports<br />

these standards in Europe. The additional modules, coursess and educational plans with the European contents<br />

orientation and organization was developed. There was made an accent on the important role of higher educational<br />

institutions, which should make real the educational process during all human’s life. Also there was shown that<br />

the European area of higher education and European area of research’s activity – two interconnected parts of the<br />

commonwealth of learning. It is important, that accor<strong>din</strong>g to the decisions, which was reached during realization<br />

of this process, nowaday Bologna commonwealth has 40 countries of Europe. It is clear, that taking into account<br />

deep national educational and scientific traditions it is hard to refuse many advantages of the Ukrainian system,<br />

for example two scientific degrees, and in the long term – Supreme Certification Commission of Ukraine of<br />

Ukraine as a state control institution of scientific degrees’ standards, etc.<br />

So, the Bologna process is a process of structural reforming of national systems of higher education, the educational<br />

programs changes and necessary transformations in European higher educational institutions. Its aim is<br />

creation the European scientific and educational area for the sake of increase in employment opportunities for<br />

holders of qualification, citizens’ mobility improvement at the European job-market, raise in competitiveness of<br />

the European higher school, till 2010. For achievement this aim there was offered:<br />

1) to accept convenient and clear diplomas’ and qualifications’ gradations;<br />

2) to provide two-level structure of higher education as the basis;<br />

3) to provide a scientific degree «the Doctor of Philosophy» in Europe;<br />

4) to use the uniform system of credit units (system ECTS – European Community Course Credit Transfer System);<br />

5) to provide uniform and mutually recognized the Diploma Supplement – is a do<strong>cu</strong>ment attached to a higher<br />

education qualification aiming at improving transparency and facilitating recognition. It is designed to provide a<br />

description of the nature, level, context, content and status of the studies that were successfully completed by the<br />

individual named on the original qualification to which this supplement is appended. This flexible tool was initiated<br />

by UNESCO and revised jointly by UNESCO, the European Commission and the Council of Europe;<br />

6) to create, to support and to develop the European quality standards (using comparative criteria, mechanisms<br />

and estimation methods accor<strong>din</strong>g to the requirements ENQA);<br />

7) to remove existing barriers for widening of mobility for students, teachers, researchers and a higher schools’<br />

managers.<br />

At all stages of the Bologna process there was proclaimed, that this is a free-will process; it is polysubjective;<br />

it bases on European educational and <strong>cu</strong>ltural wealth; it doesn’t grade national features of educational systems of<br />

different countries; it is multivariable, flexible, open, progressive.<br />

– 1 –


Subject to «pro et contra», there is no other alternative to the Bologna process for those of the countries, which<br />

aims tо economic and public development, eventually, to the European Union (EU).<br />

For Ukraine to become a member of the European commonwealth the main is to make an important transformation<br />

of higher educational and scientific systems. Thus, the major is valid comparative analysis of the domestic<br />

scientific and educational systems and the European one (by Bologna model). As a result there was defined, what<br />

should be changed in Ukrainian system; the appropriate reforms have started on.<br />

These reforms concerned the bases of national education and science. We can not avoid integration of domestic<br />

science and education. Because of recognition complexity of a educational-qualifying level «expert» there’s<br />

appear a requirement to start the second level equivalent system. It is very important for engineers’ training and<br />

qualification in creative practice conditions, which can ends by obligatory invention and new engineering creation.<br />

It is necessary to accept the hard decisions concerning scientific candidates both doctors degrees’ system<br />

and principles their award.<br />

The new diffi<strong>cu</strong>lt problems appear on way of these reforms. But the feature of the nearest period is impossibility<br />

of avoidance of these transformations, as in this case our country’ll fell the increase of insulating effects – on<br />

one hand from Europe, and on another – from Russia; this could intensify public and economic crisis.<br />

results: main directions of ukrainian higher education’s structural reforming accor<strong>din</strong>g to the Bologna<br />

process. Taking into account the Bologna process’s irreversibility, we understand that it is very uneasy for our<br />

higher educational system. It is heavier for us to join up to many European decisions, by not taking into account<br />

our centuries’ experience in this area, than for any other country, which has no such deep traditions in the field of<br />

fundamental natural and engineering education. Just so our higher education has brought up, only in engineering,<br />

the inventor of helicopters Igor Sikorsky, space openers Sergey Korolev and Vladimir Chelomey, designer of unsurpassed<br />

air engines Arkhip Trubka, electronics founder Bencion Wool, it gave to the world high-speed transport<br />

on a magnetic pillow. In economics there were the founders of the theories of needs’ Ivan Vernadsky and Mikhail<br />

Tugan-Baranovsky, author of cosmogeneous theory of economics development Sergiy Podolinsky, the founder of<br />

the Ukrainian praxeology Evgen Slutsky, and many others. Thus, this list can long be continued.<br />

Therefore we should accept all new challenges not only by transferring an experience of other states on our<br />

basic, but also by offering to the European community our achievements, offers and visions of problems. Thus it<br />

is necessary to achieve the European innovations and best domestic traditions association. But we should frankly<br />

admitted that, the truth is that the diffi<strong>cu</strong>lt problems in Ukrainian higher education sphere have collected for last<br />

years; the decision of these problems stay actually, even despite of presence of such factor, as the Bologna process.<br />

These problems makes us say about our higher education:<br />

1. There is a superfluous amount of educational directions and specialities.<br />

2. There is an unsufficient recognition of a «bachelor» level as qualifying level in a society, which is not relevant<br />

to domestic economy.<br />

3. The tendency to quality deterioration of higher education.<br />

4. There’s increasing a breakup between education scientists and employers, between sphere of education and<br />

job-market.<br />

5. There’s unjustified confusion in understan<strong>din</strong>g of «expert» and «master» levels. On the one hand, the affinity<br />

of «expert» and «master» stud<strong>din</strong>g programs, and their equivalence by the educational-qualifying status; from<br />

another – they have an accreditation by different levels – by III and by IV.<br />

6. In comparison with European our scientific degrees’ system is very diffi<strong>cu</strong>lt; this complicates mobility of<br />

lecturers and scientists in Europe.<br />

7. The destiny of technical schools and colleges solve inadequate to society and job-market requirements (their<br />

number in Ukraine in four times more, than number of institution of III and IV accreditation levels together).<br />

8. The Ukrainian universities do not play a role of the methodological centres, innovators, pioneers of public<br />

transformations; accor<strong>din</strong>g to their activity a country could be follow. In these questions Universities’ autonomy<br />

level is considerably much lower then in EU.<br />

These and other barriers worsens the recognition of our higher education system by the external world, strength-<br />

– 1 –


ens isolating tendencies, worsens mobility of our students, lecturers and scientists in the European educational<br />

area and job-market borders.<br />

Thus we began provide very serious structural transformations. There are monitoring of modernization of<br />

educational quality system, two-level system coor<strong>din</strong>ating with the European model, the European credits and<br />

learning terms provi<strong>din</strong>g, a scientific degree «the Doctor of Philosophy» introduction.<br />

There are some important rules for us:<br />

- the monitoring of education quality can be complete, constant, transparent, objective;<br />

- the quality and the accreditation, which are closely related, puts forward new tasks for our licensing and accreditation<br />

system (to use of the European standards of quality, ENQA system);<br />

- the quality control should be concentrate not only on the educational process, personnel, scientific and methodical<br />

maintenances, material base etc., but, first of all, on control of the students’ and graduates’ knowledges<br />

for their competence and opportunity determining for job-market requirements’ satisfaction;<br />

- separate educational programs as well as educational institutions and specialities must pass an accreditation;<br />

- except internal quality estimation is inevitable an external estimation, last one supports ENQA and gives an<br />

opportunity to estimate the educational programs outside the country by general criteria.<br />

Concerning the coor<strong>din</strong>ation of two-level system: this problem could be not so diffi<strong>cu</strong>lt, if our education system<br />

don’t have to deside a question about technical schools’ and colleges’ destiny.<br />

We have to accept a responsible decision about an «expert» educational-qualifying level. It is obvious, while<br />

the experts are demanded by our economy, this level should be kept. In Ukraine in parallel it is rational to provide<br />

the «master» educational-qualifying level by 4+2 formula: master of engineering, master of law, master of<br />

business administration and other. The real destiny of «expert» and «master» levels in our country will be decide<br />

accor<strong>din</strong>g to the job-market importants; the last one also will gradually integrate in the European.<br />

The similar approach could be applied to scientific degrees’ system in Ukraine. Accor<strong>din</strong>g to the Berlin communique-2003<br />

it was favorably to add to the existing system of «Candidate and Doctor of Sciences» a scientific<br />

degree «Doctors of Philosophy» – accor<strong>din</strong>g to the international standards. Thus, for many scientists this could<br />

remove barriers in mobility through European scientific and educational space.<br />

Already it was much written and told about the European credit units system introduction. The Ministry of<br />

education and sciences of Ukraine began the experiment from definition of credits-modular system features similar<br />

to ECTS. In November, 2003 in Lviv there was held the scientific-practical conference, which devoted these<br />

questions. There was no alternative to its introduction in Ukraine. By making it, we removed essential obstacles<br />

in recognition of our higher education system by the external world.<br />

By realizating this specified structural transformations, it was important to give the wide rights in acceptance<br />

of the European standards to all Universities – completely or partially and in certain terms. First of all, the Bologna<br />

process do<strong>cu</strong>ments and tasks closely connected to the students. They are the centre, around of which all<br />

system is built.<br />

Both the Lisbon and the Bologna conventions declared that the basic purpose of the signed do<strong>cu</strong>ments is to<br />

simplify an access to all the European inhabitants and to all the students of educational institutions to the educational<br />

resources and job-markets of other countries.<br />

For doing this, three necessary and sufficient principles was formulated, which, unfortunately, was the hardest<br />

for provi<strong>din</strong>g in Ukraine. There are:<br />

– members’ mobilit, first of all – students;<br />

– educational services’ appeal;<br />

– employment opportunity.<br />

These three principles are uniting by the fact, that they exceed the limits of education system, they are the state<br />

prerogative, and in our domestic conditions they could be realized by process of social-economics integration into<br />

the European space.<br />

Mobility is very important European qualitative feature; it provides people mobility between higher educational<br />

institutions and between the states.<br />

– 1 –


In Ukraine it is limited by the system’s discrepancies, visas, economic characteristics of the country, eventually,<br />

difference between life standards in Ukraine and EU countries. But, as we’re talking about internationalization<br />

of education, state’s efforts should be exclusive.<br />

The universities’ appeal for students is important ponderable complex component, which includes career prospect<br />

(which’s given by the university), quality and studdying cost, resi<strong>din</strong>g cost, household services’ availability,<br />

stipendium programs presence, European and global values’ respect, interethnic and religious conflicts’ absence,<br />

European educational standards conformity.<br />

The employment is a third principle, on which grounds maintenance of the young man’s rights for transnational<br />

education.<br />

The Bologna declaration proclaimed that the work opportunity – is a main question for higher institutions in<br />

Europe; it is the strategic aim, which has no alternative. The employment is an indicator of all the Bologna process<br />

successes. It is important because in dis<strong>cu</strong>ssions about expedient term of studdying at any level the participants<br />

made a conclusion, that a man, using a «training through all life» principle, must study until he find the job.<br />

Thus, higher educational level of the European space can rank the states, which completely assist student’s<br />

self-government, which is mainly provided with a gold triad – mobility, appeal, employment.<br />

It is state’s prerogative, competence and duty before Ukrainian youth, Ukrainian education system and the<br />

European commonwealth.<br />

Here we must pay attention at the system of higher education of Ukraine. The structure of the higher education<br />

of Ukraine was built up accor<strong>din</strong>g to the structure of education in the developed countries of the world as<br />

determined by UNESCO, UN and other international organizations. The higher education constitutes <strong>integral</strong><br />

part of the system of education of Ukraine as provided for by the Law of Ukraine «On Education». It ensures the<br />

fundamental scientific, professional and practical training by the following educational and qualification degrees:<br />

«Junior specialist», «Bachelor», «Specialist», «Master».<br />

The higher education is received in high educational institutions of the respective levels of accreditation on the<br />

basis of: basic general secondary education, complete general secondary education and educational-qualification<br />

degrees «Junior specialist» and «Bachelor», as well as «Specialist», «Master» as postgraduate education.<br />

Training of specialists in higher educational institutions may be carried out with the interruption of work (daytime<br />

education), without interruption of work (evening, correspondence education), by the combination of these<br />

two forms, and for certain professions – without atten<strong>din</strong>g classes.<br />

Admission of citizens to higher educational institutions is made on the competitive basis accor<strong>din</strong>g to skills<br />

and regardless of the form of ownership of an educational institution and sources of payment for education.<br />

There are four levels of accreditation established pursuant to the status of higher educational institutions:<br />

– first level – technical school, vocational school and other higher educational institutions equated to them<br />

(near 50%);<br />

– second level – collegee and other higher educational institutions equated to it (near 35%);<br />

– third and fourth levels (depen<strong>din</strong>g on the results of accreditation) – institute, conservatory, academy, and<br />

university (near 15%).<br />

Higher educational institutions train specialists pursuant to the following educational and qualification levels:<br />

– junior specialist – is provided by technical and vocational schools, other higher educational institutions of<br />

the first level of accreditation;<br />

– bachelor – Is provided by colleges and other higher educational institutions of the second level of accreditation;<br />

– specialist, master – are provided by higher educational institutions of the third and fourth levels of accreditation.<br />

The level system of higher education lies in the receipt of different educational and qualification levels at the<br />

respective stages (phases) of higher education.<br />

Taking into account the structure of higher education, its first phase contemplates the receipt of higher education<br />

of the educational-qualification level «Junior specialist»; the second phase – «Bachelor» (basic higher education);<br />

the third phase – «Specialist», and «Master» (complete higher education).<br />

– 1 –


The level system of higher education may be realized both through the continuous program of training and<br />

differentially – accor<strong>din</strong>g to the structure of the level system (diagram 1).<br />

Diagram 1.<br />

Higher educational institutions of the parti<strong>cu</strong>lar level of accreditation may train specialists pursuant to educational-qualification<br />

levels provided by educational institutions of the lower level of accreditation.<br />

Higher educational institutions of the state and other forms of ownership function in the system of higher education.<br />

Specialists having degree of higher education are trained in 70 areas that include more than 500 professions.<br />

Requirements to the contents, scope and level of the educational and professional training in Ukraine are determined<br />

by the State Standards of Education. The state standard of education means the aggregate norms that<br />

specify requirements to the educational and educational-qualification level.<br />

The state standard of education is developed for each area of training (profession) for various educationalqualification<br />

levels.<br />

The management of education is performed by government regulatory authorities and local authorities. The<br />

government regulatory authorities in the area of higher education include:<br />

1. The Ministry of Education and Science of Ukraine.<br />

2. Central authorities of the exe<strong>cu</strong>tive power of Ukraine, to which educational institutions are subor<strong>din</strong>ated.<br />

3. The Supreme Certification Commission of Ukraine.<br />

4. The State Accreditation Commission.<br />

The Ministry of Education and Science of Ukraine is the central body of the government exe<strong>cu</strong>tive power<br />

performing the management in the area of education. It is:<br />

– participates in the determination of the state policy in the area of education, science and professional training<br />

of specialists;<br />

– develops the program of the development of education, state standards;<br />

– ensures the connection with educational institutions, government authorities of other countries with respect<br />

to issues falling within its competence;<br />

– makes accreditation of higher and vocational educational institutions, issues licenses and certificates to<br />

them;<br />

– 1 –


– organizes certification of pedagogical and scientific-pedagogical personnel in order to provide them with<br />

qualification degrees, pedagogical and scientific ranks.<br />

The Supreme Certification Commission of Ukraine organizes and conducts the certification of scientific and<br />

scientific-pedagogical personnel, manages the work related to giving scientific ranks, giving academic degree of<br />

a senior staff scientist.<br />

In accordance with the results of the accreditation of higher educational institutions, the Ministry of Education<br />

and Science of Ukraine together with ministries and departments, to which educational institutions are subor<strong>din</strong>ated:<br />

– determine the correspondence of educational services to the state standards of a certain educational-qualification<br />

level in parti<strong>cu</strong>lar areas, gives the right to issue a do<strong>cu</strong>ment of education pursuant to the state standard;<br />

– determine the level of accreditation of an educational institution;<br />

– inform the community regar<strong>din</strong>g the quality of educational and scientific activities carried out by higher<br />

educational institutions.<br />

Bodies of the public self-regulation in the area of education include:<br />

– the All-Ukrainian Congress of Educational Specialists;<br />

– General meeting of the staff of an educational institution;<br />

– District, city, oblast conference of pedagogical personnel;<br />

– Congress of Educational Specialists of the Autonomous Republic of Crimea.<br />

Local authorities in the area of education submit their proposals regar<strong>din</strong>g the formation of the state policy in<br />

the are of education.<br />

An important task of the system of education of Ukraine is the realization of the concept of lifetime learning.<br />

The labour market changes quickly, that dictates the necessity to elaborate short-term teaching program for<br />

retraining qualification improvement of personnel. The system of post - graduate education must perform this<br />

important function.<br />

On this way we must recognize as necessary the humanization of teaching of public sciences. Thus we must<br />

provide new sciences at the Universities: praxeology, synergetics, socionics and many, many others.<br />

Nowadays, main laws of Ukraine that control, govern, handle and regulate education activity are the Law<br />

of Ukraine «On Higher Education» 1 , the Law of Ukraine «On Provision of Youth Having Higher or Vocational<br />

Education with the First Job and Granting Subsidy to Employer» 2 , the Law of Ukraine «On Pre-School Education»<br />

3 , the Law of Ukraine «On Ratification of the Convention on the Recognition of Qualifications concerning<br />

Higher Education in the European Region» 4 , the Law of Ukraine «On General Secondary Education» 5 , the Law<br />

of Ukraine «On Vocational Education» 6 , the Law of Ukraine «On Education» 7 , etc.<br />

conclusions. The Bologna process is a process of recognition of one educational system by another in the<br />

European space. If the future of Ukraine connect with Europe, it is impossible further to approve, that the Bologna<br />

process for us has only educational and cognitive importance. The high estimation to national education system<br />

can not constrain its deep reforming.<br />

Nowadays it is possible regretly establish a fact, that despite of natural education achievement, which a new<br />

system garanties (democracy, flexibility, non-ideologolism), mainly education constant by less qualitative, and<br />

mot of the graduates of higher educational institutions (especially new) not competitive at the European jobmarket.<br />

It makes un do not talk about own achievement, but increase analyze of the global, world and European<br />

tendencies education reforming and to intense and improve our professional activity sphere.<br />

At the same time Ukrainian higher education system participation in Bologna transformations can be directed<br />

1 Law of Ukraine «On Higher Education», 17.01.2002.<br />

2 Law of Ukraine «On Provision of Youth Having Higher or Vocational Education with the First Job and Granting Subsidy to<br />

Employer», 04.11.2004.<br />

3 Law of Ukraine «On Pre-School Education», 11.07.2001.<br />

4 Law of Ukraine «On Ratification of the Convention on the Recognition of Qualifications concerning Higher Education in the<br />

European Region», 03.12.1999.<br />

5 Law of Ukraine «On General Secondary Education», 13.05.1999.<br />

6 Law of Ukraine «On Vocational Education», 10.02.1998.<br />

7 Law of Ukraine «On Education», 23.05.1991.<br />

– 1 –


only on its development and fin<strong>din</strong>g of new qualitative attributes, but not on the best traditions loss, national<br />

quality standards reduction. Thus the education system evolution must not be separated from society as it must<br />

develop in harmony interrelation with this society.<br />

The Ukrainian higher education system modernization (Law of Ukraine «On Higher Education» and number<br />

of the normative acts of Ministry of education and science) has some general attributes with by the Bologna process<br />

(provi<strong>din</strong>g a levelable education system), but it does not enough answers it. It caused that national education<br />

system modernization processes were not oriented on European integration. Mostly, they had «internal» character<br />

and were mainly reduced to higher education system «adaptation» to new internal realities. At present time the<br />

higher education reforming conception should be overlooked again and the program of its sequential convergence<br />

with the European educational and scientific space must be creat.<br />

The Ukrainian government can reach the realized political decision, which must base on needed reforms’ realization<br />

and must become a foundation of the external state policy, directed on domestic higher education system’s<br />

integration to the European space.<br />

We continue development of the Bologna process. On this way it is important that our reforms were not useless,<br />

smattering and were not stultifyed only to conferences and dis<strong>cu</strong>ssions. They should contribute aims achieving<br />

– to give to youth opportunities, cooperating with Europe, to upset Ukraine and to make all of us perfect<br />

European continent citizens.<br />

Thus, positive changes are taking place in the formation of a complex system of education as a constituent of<br />

national education, as was submitted in paper.<br />

– 1 –<br />

© Yuliya BOGOYaVlenSKa, 008


ınstıtuŢııle <strong>cu</strong>ltural-educatıve ca ınstıtuŢıı ıdeoloGıce În r.s.s.m.<br />

– 1 –<br />

marcel COBîleanU,<br />

uPS “ion Creangă”<br />

În urma reanexării Basarabiei în 1944 de către trupele sovietice, „eliberatorii” şi-au impus <strong>din</strong> nou abuziv modelul<br />

propriei civilizaţii. Partidul bolşevic a încercat, sub lozinca „revoluţiei <strong>cu</strong>lturale”, să modeleze un „om nou”.<br />

Aceasta presupunea educarea unui „homo sovieti<strong>cu</strong>s” prin lipsirea românilor <strong>din</strong> stânga Prutului de limbă, alfabet,<br />

<strong>cu</strong>ltură, istorie, tradiţii. Obiective pre<strong>cu</strong>m deznaţionalizare şi rusificare, o completă revizuire a tre<strong>cu</strong>tului neamului,<br />

a ideilor de statalitate, patriotism şi naţiune, simultan <strong>cu</strong> alfabetizarea populaţiei prin scrisul rusesc, urmau a<br />

fi nucleul întregii politici „<strong>cu</strong>lturale” în R.S.S. Moldovenească. Formele şi metodele prin care regimul comunist<br />

a căutat să-şi realizeze scopurile programatice au variat de la o perioadă la alta. Dar mijloacele cele mai eficace<br />

(într-o epocă în care toate sursele de informaţie şi propagandă, instituţiile de instruire şi educaţie erau monopolizate)<br />

s-au dovedit a fi şcoala pentru generaţia în creştere sau instituţiile <strong>cu</strong>ltural-educative pentru populaţia adultă.<br />

Pe par<strong>cu</strong>rsul întregii perioade a societăţii sovietice se modifică sarcinile, structura organizaţională şi formele<br />

de dirijare a instituţiilor <strong>cu</strong>ltural-educative în sistemul suprastructurii totalitariste, dar esenţa rămâne neschimbată;<br />

ele sunt permanent nişte instituţii ideologice, un punct de sprijin al partidului comunist în activitatea de agitaţie<br />

şi propagandă, având menirea de a facilita monopolizarea puterii, de a instaura dominaţia totală în viaţa socială.<br />

Chiar şi la o examinare succintă a sarcinilor instituţiilor <strong>cu</strong>ltural-educative se remarcă faptul ca în activitatea lor a<br />

fost prestabilit primatul conţinutului politic asupra celui spiritual 1 , atitu<strong>din</strong>ea de clasă în aprecierea evenimentelor<br />

si fenomenelor, primordialitatea politicii partidului comunist, concepţia moralei comuniste, bazată pe interesele<br />

luptei de clasă a proletariatului 2 .<br />

Activitatea instituţiilor <strong>cu</strong>ltural-educative, deopotrivă <strong>cu</strong> cea a altor instituţii ideologice, era concepută ca un<br />

instrument de îndoctrinare politică, înstrăinare naţională şi <strong>cu</strong>ltivare a românofobiei.<br />

Odată <strong>cu</strong> reinstaurarea regimului romunist în <strong>Moldova</strong> în 1944, în condiţiile grele de război, începe şi restabilirea<br />

sistemului sovietic de instituţii <strong>cu</strong>ltural-educative 3 . Era un semn sigur că acestora le revenea un rol aparte<br />

în noua suprastructură. Pentru început, în urma naţionalizării totale, a fost lichidat sistemul educaţiei extraşcolare<br />

existent în Basarabia între anii 1918-1940 şi 1941-1944, care, în interpretarea bolşevică, ar fi avut menirea de a<br />

„întuneca” şi ,.româniza” populaţia băştinaşă. Acest act urmărea scopuri geopolitice bine definite. Se întreprind<br />

măsuri extraor<strong>din</strong>are, <strong>cu</strong>m ar fi interzicerea activităţii instituţiilor naţionale de luminare <strong>cu</strong>lturală (asociaţii, societăţi,<br />

cămine <strong>cu</strong>lturale etc.), naţionalizarea întregului fond de cărţi. Sub motivul „<strong>cu</strong>răţirii” bibliotecilor de<br />

literatura antisovietică sunt scoase <strong>din</strong> cir<strong>cu</strong>laţie şi nimicite cărţile româneşti 4 . În modul acesta activitatea noului<br />

sistem de instituţii <strong>cu</strong>ltural educative a devenit o prerogativă a statului, fapt care în condiţiile de atunci însemna<br />

subordonarea scopurilor, mijloacelor şi metodelor lucrului de <strong>cu</strong>lturalizare a intereselor sistemului totalitar.<br />

Analiza efectuată <strong>cu</strong> privire la reţeaua de instituţii <strong>cu</strong>ltural educative arată faptul că în dezvoltarea ei au intervenit<br />

anumite schimbări cantitative şi calitative. Astfel, spre sfărşitul anului 1950, conform do<strong>cu</strong>mentelor oficiale,<br />

în republică activau 1146 de cluburi sateşti, 67 de case de <strong>cu</strong>ltură, 175 de case de lectură, 7 muzee, 394 de instalaţii<br />

cinematografice şi 1572 de biblioteci <strong>cu</strong> un fond de 2110 mii cărţi 5 . Datele însă reprezintă doar aspectul decorativ<br />

al procesului. Realmente, toate eforturile autorităţilor erau orientate în direcţia antrenării cât mai urgente şi masive<br />

a populaţiei în sfera de influenţă a noilor instituţii ideologizante. Pentru realizarea obiectivelor propagandistice<br />

nu erau cruţate nici mijloacele financiare, nici eforturile umane. Cantitatea, bineînţeles, nu poate înlo<strong>cu</strong>i calitatea.<br />

Altlel spus, <strong>cu</strong>ltura a <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t o dezvoltare pe orizontală, antrenând masele largi ale populaţiei în noile realităţi.<br />

Acest proces este o etapă inevitabilă în impunerea dictatorială a unei noi <strong>cu</strong>lturi, în activitatea organelor de partid<br />

şi sovietice se profilează mai pregnant ten<strong>din</strong>ţa de acordare a priorităţilor anume cluburilor săteşti, caselor de<br />

lectură, ungheraşelor roşii şi bibliotecilor <strong>cu</strong> un fond redus de cărţi, adică acelor focare de <strong>cu</strong>ltură la restabilirea<br />

Arhiva Naţională a Republicii <strong>Moldova</strong> (în continuare: A.N.R.M.), f. 3026, inv. 1, d, 59, p. 46.<br />

2 V.I. Lenin, Opere, vol. .41, p. 349, 379-380, 452, 454. 454<br />

1 Arhiva Naţională a Republicii <strong>Moldova</strong> (în continuare: A.N.R.M.), f. 3026, inv. 1, d, 59, p. 46.<br />

3 Moldavskaja S.S.R. v Velikoi Otecestvenoy voine Sovetskogo Sojuza, Sb. Doc., t. l, p. 405-406; A.N.R.M., f. 3026, inv. l, d. 2, p. 1-2.<br />

4 Arhiva Organizaţiilor Social Politice a Moldovei (în continuare A.O.S.P.M.), f. 51, inv. 2, d. 9, p. 137.<br />

Arhiva Organizaţiilor Social Politice a Moldovei (în continuare A.O.S.P.M.), f. 51, inv. 2, d. 9, p. 137.<br />

5 A.N.R.M., f 3026, inv. l, d. 39, p. 40-44..<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 179-186


şi dezvoltarea cărora sunt necesari termene mai reduse şi eforturi materiale mai mici. Toate acestea erau efectuate<br />

prin intermediul „metodei populare”, adică fără a antrena mijloace financiare <strong>din</strong> buget1 . Astfel, populaţiei<br />

republicii, odată <strong>cu</strong> impozitul în natură, <strong>cu</strong> achiziţionarea produselor agricole, i-a fost impusă o altă varietate de<br />

prestaţie, cea în muncă. Ea a fost forţată să-şi ridice singură, <strong>cu</strong> mâinile proprii, acele instituţii „<strong>cu</strong>lturale” ce aveau<br />

menirea să o îndobitocească, să-i substituie locaşele sfinte. Exploatarea fizică era completată <strong>cu</strong> o altă formă de<br />

oprimare – cea spirituală. La comanda organelor de partid s-a declanşat în această perioada o activitate febrilă de<br />

închidere a bisericilor şi a altor locaşe sfinte. Edificiile confiscate erau folosite, de regulă, ca depozite sau transmise<br />

organelor locale pentru a fi reconstruite sau transformate în instituţii <strong>cu</strong>ltural-educative2 .<br />

Concomitent <strong>cu</strong> constituirea şi lărgirea reţelei de instituţii <strong>cu</strong>ltural-educative sovietice, se impunea <strong>cu</strong> stringenţă<br />

asigurarea lor <strong>cu</strong> cadre. Cu atât mai mult că în concepţia stalinistă cadrele determină totul. Refugierea cadrelor<br />

naţionale, a intelectualităţii basarabene în România3 , decimarea sau ostracizarea celor râmaşi au creat în republică<br />

un vid intelectual. Fenomenul a antrenat şi grave modificări ale <strong>cu</strong>lturii naţionale, având drept consecinţă o gravă<br />

degradare intelectuală a societăţii; în aceste condiţii, pornind de la obiectivele educaţional-propagandistice,<br />

la baza politicii de cadre, ca verigă centrală în dirijarea activităţii instituţiilor <strong>cu</strong>ltural-educative, a fost adoptat<br />

principiul partinic de „selectare, educare şi repartizare a cadrelor”, care s-a manifestat, în mod special, după adoptarea<br />

hotărârii Plenarei a VIII-a a C.C. al P.C. (b) <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>. „Despre starea şi măsurile în vederea ameliorării<br />

lucrului de luminare <strong>cu</strong>lturală în rândurile R.S.S.M.” <strong>din</strong> luna iulie 19464 . În conformitate <strong>cu</strong> acest principiu se<br />

lua în considerare, în primul rând, originea socială, partinitatea şi loialitatea faţă de regim, în perioada respectivă,<br />

această politică a avut un caracter autoritar şi urmărea promovarea la conducerea instituţiilor <strong>cu</strong>ltural-educative a<br />

unor ideologi-apologeţi ai stalinismului. Ea a determinat şi metodele de influenţă administrativă faţă de acei lucrători<br />

<strong>din</strong> domeniul <strong>cu</strong>lturii, calificaţi drept „elemente social-străine”, ale căror concepţii sau activitate anterioară,<br />

într-o măsură sau alta, nu corespundeau preceptelor oficiale şi nu inspirau încredere5 . O modalitate de a soluţiona<br />

problema cadrelor în acest spirit a devenit recrutarea comuniştilor şi comsomoliştilor la conducerea instituţiilor<br />

<strong>cu</strong>ltural-educative6 . Se urmărea, astfel, nu atât scopul asigurării cluburilor şi bibliotecilor <strong>cu</strong> cadre, cât se făcea<br />

tentativa de a influenţa în mod direct activitatea lor. Numărul comuniştilor şi comsomoliştilor antrenaţi în acest<br />

proces s-a majorat continuu, atingând, spre sfârşitul perioadei cercetate, cifra de 62% <strong>din</strong> lucratorii <strong>din</strong> acest domeniu7<br />

. Era o urmare a cerinţei conform căreia conţinutul instruirii şi educaţiei comuniste trebuia determinat în<br />

exclusivitate de comunişti8 . În selectarea şi promovarea cadrelor domina principiul nomenclaturist. Originea socială,<br />

partinitatea s-au transformat în factori decisivi în soluţionarea oricăror probleme ce ţineau de cadre. Criteriile<br />

fireşti în aprecierea lor- nivelul de studiu şi de <strong>cu</strong>ltură generală, calităţile profesionale şi competenţa – erau tre<strong>cu</strong>te<br />

pe plan se<strong>cu</strong>ndar sau ignorate în totalitate.<br />

Primii ani postbelici se caracterizează, de asemenea, printr-o etatizare forţată a instituţiilor <strong>cu</strong>lural-educative.<br />

În luna iunie 1945 a fost creat Comitetul pentru afacerile instituţiilor <strong>cu</strong>ltural-educative pe lângă Consiliul Comisarilor<br />

Poporului al RSSM, iar în cadrul comitetelor exe<strong>cu</strong>tive ale sovietelor judeţene, raionale, orăşeneşti şi<br />

săteşti secţii şi comisii corespunzătoare9 . Concomitent, pe linie de partid, în cadrul secţiilor de agitaţie şi propagandă<br />

ale comitetelor de partid de toate nivelurile activau sectoare speciale, care se o<strong>cu</strong>pau nemijlocit de dirijarea<br />

şi orientarea instituţiilor <strong>cu</strong>ltural-educative. O atare restructurare avea drept obiectiv instituirea unei structuri<br />

eşalonate de dirijare şi control asupra mijloacelor de „prelucrare” ideologică a maselor în deplină corespundere<br />

<strong>cu</strong> interesele sistemului.<br />

Instruirea cadrelor calificate pentru instituţiile <strong>cu</strong>ltural-educative avea loc la şcoala de luminare <strong>cu</strong>lturală <strong>din</strong><br />

1 Ibidem, d. 19, p.337-342; A.O.S.P, a M., f. 51, inv. 4, d. 228, p, 10-84; Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty, t. 1., cjasti l, Chişinău,<br />

1984, p. 260; .,Sovetskaia Moldavja”, 18 avgusta 1964; „<strong>Moldova</strong> Socialistă, 27 octombrie 1946<br />

2 A.N.R.M f.2818, inv.2.d 26,p.178–179,d.76,p47,49,54; f. 3026, inv.1,d.83,p.129<br />

3 Ion Agrigoroaei, Gheorghe Palade, Basarabia în cadrul României întregite (1918--1944), Chişinău, 1993. p. 100<br />

4 Kulitura Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty vlasty,.., p. 255-256<br />

5 A.N.R.M., f. 3026, înv. l, d. 28, p. 20, 22; d 56, p. 4; f. 2848, inv. 2, d. 45, p. 20; A.O.S.P. a R.M., f. 51, inv. 3, d. 232, p. 65<br />

6 A.N. a R.M., f. 3026, inv. l, d. 2, p. 2; Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty..., p. 148; Komsomol Moldavyj v dokumentah i materialah<br />

(1941-1958), cjasti II, Chişinău, 1975, p. 153; „Tineretul Moldovei”, 20 octombrie 1946<br />

7 A.N. a R.M., f. 3026, inv. l, d. 59, p. 223; d. 120, p. 57; f. 28-18, inv. 2, d. 76. p. 301; d. 114, p. 3; A.O.S.P. a M., f. 51, inv. 9, d. 326, p. 3<br />

(cal<strong>cu</strong>lele îmi aparţin).<br />

8 V.I. Lenin, Polnoe sobranie socinenyj, t. 42, p. 320<br />

9 A.N. a R.M., f. 3026, inv. l, d. 3, p. 13-15.<br />

– 1 0 –


Soroca 1 – unica instituţie de profil <strong>din</strong> republică. Însă, în virtutea cauzelor de or<strong>din</strong> obiectiv şi a unor împrejurări,<br />

suscitate atât de secetă, cât şi de foametea organizată, instituţia nu reuşea să realizeze planul de admitere al<br />

studenţilor şi implicit de pregătire a specialiştilor 2 . Astfel, primele patru promoţii (1947-1950) numărau 140 de<br />

absolvenţi, <strong>din</strong>tre care doar 75 de români 3 . E în afara oricăror îndoieli că acest număr neînsemnat de absolvenţi era<br />

insuficient pentru a completa <strong>cu</strong> cadre reţeaua crescândă de cluburi şi biblioteci <strong>din</strong> republică. Problema pregătirii<br />

cadrelor <strong>cu</strong> studii speciale a rămas în fond nesoluţionată. Deşi datele statistice indică unele schimbări de ansamblu,<br />

totuşi, nivelul de studii şi profesional al cadrelor rămânea în urmă <strong>cu</strong> mult faţă de alte categorii de specialişti<br />

<strong>din</strong> economia naţională a republicii. Spre exemplu, la sfârşitul anului 1950 <strong>din</strong> 2470 de lucrători ai sistemului,<br />

cota cadrelor <strong>cu</strong> studii primare şi medii incomplete constituia 77%, <strong>cu</strong> studii medii şi superioare numai 23%,<br />

inclusiv <strong>cu</strong> studii speciale de bibliotecar şi speciale de luminare <strong>cu</strong>lturală, corespunzător, doar 3,3% şi 1,3% 4 . O<br />

atare stare de lucruri avea loc pe fundalul succeselor imaginare <strong>din</strong> domeniul învăţământului public al republicii,<br />

al vastelor măsuri întreprinse de organele de partid şi sovietice, care în aparenţă trebuiau să contribuie la creşterea<br />

potenţialului de cadre pentru instituţiile <strong>cu</strong>ltural-educative. În realitate, <strong>cu</strong> cât era mai jos nivelul de studii, de<br />

<strong>cu</strong>ltură generală, <strong>cu</strong> atât mai uşor erau manipulate direcţiile şi conţinutul activităţii lucrătorilor. Formele de bază<br />

în pregătirea şi reciclarea cadrelor au devenit, în aceste împrejurări, <strong>cu</strong>rsurile de calificare, seminarele şi consfătuirile.<br />

Pregătirea cadrelor pentru instituţiile <strong>cu</strong>ltural-educative, în condiţiile ideologizării excesive a întregului<br />

sistem social, se limita la însuşirea dogmelor „Cursului s<strong>cu</strong>rt al istoriei P.C. (b) <strong>din</strong> toată Uniunea”, la studierea<br />

„biografiilor conducătorilor” şi hotărârilor partidului în domeniul <strong>cu</strong>lturii, artei, literaturii şi muncii ideologice 5 .<br />

Activitatea lor ulterioară era orientată şi dirijată prin publicaţii speciale, planuri, instrucţiuni, buletine informative,<br />

indicaţii şi recomandări metodice, minuţios elaborate 6 , prin intermediul cărora se impunea un anumit conţinut al<br />

lucrului <strong>cu</strong>ltural-educativ, care să satisfacă perfect intenţiile autorităţilor de a educa astfel o generaţie „nouă” de<br />

oameni. Exe<strong>cu</strong>tarea întocmai a acestora era un criteriu esenţial în aprecierea calificării profesioniste.<br />

Un interes aparte prezintă componenţa naţională a cadrelor de <strong>cu</strong>lturalizare. Deşi oficial necesitatea promovării<br />

acestora se declara, în realitate situaţia era <strong>cu</strong> totul de altă natură. Din contra, se atestă o descreştere considerabilă<br />

a ponderiii românilor in răndurile lucrătorilor <strong>din</strong> domeniul <strong>cu</strong>lturii. Astfel, dacă în anul 1947 se numărau<br />

1045 români <strong>din</strong> 1841 lucrători, deja în anul 1949, în pofida unui spor general, numărul lor s-a redus la 1024 <strong>din</strong><br />

2 245 7 . Ei nu constituiau nici 50%. O situaţie şi mai alarmantă se înregistra, în special, în veriga superioară de conducere<br />

a sistemului. Spre exemplu, în anul 1949 <strong>din</strong> 67 de şefi de direcţii raionale şi orăşeneşti de <strong>cu</strong>ltură numai<br />

16 erau români 8 , majoritatea cadrelor fiind aduse <strong>din</strong> afara republicii. Nebăştinaşii au o<strong>cu</strong>pat majoritatea absolută<br />

a funcţiilor şi în aparatul de conducere al Comitetului pentru afacerile instituţiilor <strong>cu</strong>ltural-educative <strong>din</strong> cadrul<br />

Consiliului de Miniştri al RSSM. Educaţi în spiritul şovinismului velicorus, refractari la tot ce ţinea de specifi<strong>cu</strong>l<br />

ţinutului, de <strong>cu</strong>ltura populaţiei autohtone, de limba română şi istoria naţională, aceştia erau, de regulă, „specialişti<br />

în materie de rusificare. În calitate de mesageri ai centrului imperial, ei aveau drept obiectiv impunerea unui sistem<br />

şi conţinut al educaţiei extraşcolare ce urma să conducă la dispariţia treptată şi metodică a parti<strong>cu</strong>larităţilor naţionale<br />

<strong>din</strong> activitatea instituţiilor <strong>cu</strong>ltural-educative, stabilirea tradiţiilor şi obiceiurilor de import, în ultimă instanţă,<br />

la deznaţionalizarea şi rusificarea populaţiei băştinaşe.<br />

Dependenţa administrativă, materială şi disciplinară de organele de partid sovietice a fă<strong>cu</strong>t, în cele <strong>din</strong> urmă,<br />

<strong>din</strong> cadrele de <strong>cu</strong>lturalizare nişte funcţionari ideologici. De altfel, cadrele instituţiilor <strong>cu</strong>ltural-educative s-au dovedit<br />

a fi mai apte de propagandă decât capabile a fi la înălţimea exigenţelor profesionale. Do<strong>cu</strong>mentele depistate<br />

în arhive, atestă faptul că majoritatea absolută a lucrătorilor <strong>din</strong> sistemul luminării <strong>cu</strong>lturale a fost antrenată în calitate<br />

de împuterniciţi la organizarea diferitelor campanii politico-gospodăreşti: alegeri în sovietele de diferit nivel<br />

1 Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty..., p. 118; Hronologyceskoe sobranie zakonov Moldavskoi SSR Ukazov Prezidiuma Verhov-<br />

nogo Soveta i postonovlenyj pravitelistva Moldavskoi S.S.R., A.N. a R.M., f. 3026, inv. 5, d. 503, p. 47<br />

2 Ibidem, d. 37, p. 98; f. 3026, inv. l, d. 109, p. 120; d. 188, p. 225; A.O.S.P. a R.M., f. 51, inv. 5, d. 503, p. 47.<br />

Ibidem, d. 37, p. 98; f. 3026, inv. l, d. 109, p. 120; d. 188, p. 225; A.O.S.P. a R.M., f. 51, inv. 5, d. 503, p. 47.<br />

3 Ibidem, inv. 9, d. 320, p. 85; d. 325, p. 125; A,N. a R.M., f. 3026, inv. l, d. 149, p. 120.<br />

Ibidem, inv. 9, d. 320, p. 85; d. 325, p. 125; A,N. a R.M., f. 3026, inv. l, d. 149, p. 120.<br />

4 Ibidem, Ibidem, d. 188, p. 97<br />

5 Ibidem, d. 56, p. 27-29; 32-33; „Sovetskaja Moldavja”, 3 octjabrja 1945<br />

6 A.N. a R.M., f. 3026, inv. l, d. 59, p. 208, 224; f. 3203, inv. l, d. 2, p. 1-151; d. 3, p. 1-85; f. 2937, inv. l, d. 22, p. 21; f. 2848, inv. 2, d. 119,<br />

p. 92; A.O.S.P. a M., f. 51, inv. 5, d.503, p. 9.<br />

7 Ibidem, d. 495, p. 7; inv. 8, d. 393, p. 5-6; d. 320, p. 45, 83; d. 325, p. 125; d. 326, p. 33.<br />

8 Ibidem, Ibidem, d. 393, p. 24-25.<br />

– 1 1 –


campanii agricole, încasarea impozitelor, colectivizarea gospodăriilor ţărăneşti organizarea diverselor festivităţi<br />

de esenţă sovietică şi comunistă 1 .<br />

Politica de cadre în instituţiile <strong>cu</strong>ltural-educative tindea să formeze un „om nou” de intelectual, care să trateze<br />

<strong>cu</strong>ltura ca pe un domeniu or<strong>din</strong>ar al vieţii sociale, coordonată şi dirijată conform necesităţilor partidului. Dogmatismul<br />

reglementarea strictă a activităţii cadrelor de <strong>cu</strong>lturalizare, devotate <strong>cu</strong> trup şi suflet cauzei staliniste,<br />

idealurilor socialismului, au dus la consolidarea unei suprastructuri adecvate sistemului.<br />

Scopul suprem al noilor autorităţi, odată <strong>cu</strong> reîncorporarea Basarabie în componenţa Imperiului Sovietic devine<br />

soluţionarea definitivă a „problemei basarabene”. Realizarea acestui obiectiv includea toate metodele clasice şi<br />

moderne, fizice şi spirituale. Astfel, în plan economic se re<strong>cu</strong>rge la reorientarea şi subordonarea economiei ţinutului<br />

intereselor Uniunii Sovietice, în plan politic şi social se deschide procesul de transformare a majorităţii covârşitoare<br />

a populaţiei româneşti într-o minoritate în urma emigrării forţate peste Prut, a exterminării basarabenilor<br />

folosiţi drept ,,carne de tun” în operaţiunile militare ale Armatei Sovietice în cel de-al Doilea Război Mondial, a<br />

foametei organizate, a deportărilor : sau strămutării „benevole” a băştinaşilor, a colonizării permanente a ţinutului<br />

<strong>cu</strong> „specialişti” <strong>din</strong> diferite regiuni ale imperiului. Concomitent, în plan spiritual, se re<strong>cu</strong>rge la o activitate propagandistică<br />

intensă pentru a modifica radical conştiinţa naţională a românilor basarabeni în perioada întregirii<br />

neamului. Toate acestea şi-au găsit o asigurare şi justificare ideologică în activitatea instituţiilor <strong>cu</strong>ltural-educative.<br />

De aici şi axaltarea excesivă a elementului politic în activitatea lor. Parti<strong>cu</strong>larităţile conţinutului şi formelor<br />

activităţii <strong>cu</strong>ltural-educative au fost generate de realităţi obiective, care, potrivit propagandei bolşevice cauzate<br />

de „o<strong>cu</strong>parea temporară” a ţinutului, la început de „regimul o<strong>cu</strong>panţilor burghezo-moşiereşti ai României regale”,<br />

ulterior de „o<strong>cu</strong>panţii germano-români” 2 . Mai mult chiar, istoria plasa Basarabia pe o poziţie unică între celelalte<br />

teritorii reanexate recent de Uniunea Sovietică. Alcătuită în cea mai mare parte <strong>din</strong> teritorii răpite României în<br />

1940, RSS Moldovenească era singura republică sovietică ce rămânea încă un obiectiv potenţial al iredentismului<br />

străin. Semnare a Tratatului de pace de la Paris în 1947, prin care regimul prosovietic de la Bu<strong>cu</strong>reşti accepta încorporarea<br />

Basarabiei în imperiul de la Răsărit, nu avea să aducă liniştea noului stăpân, în acest context, investigaţiile<br />

recente vin să confirme acest fapt: „Rezistenţa deosebită la asimilare a ţăranilor basarabeni a fă<strong>cu</strong>t ca românii<br />

<strong>din</strong> RSS Moldovenească – lo<strong>cu</strong>ind în cea mai mare parte la sate – să fie printre etniile <strong>din</strong> imperiul sovietic, care<br />

au provocat cele mai multe difi<strong>cu</strong>ltăţi regimului de la Moscova” 3 .<br />

De aceea, activitatea ideologică a partidului va fi însoţită de aplicarea unor metode violente, de deportări şi exterminare<br />

a celor mai conştiente pături ale populaţiei republicii. Majoritatea celor condamnaţi şi represaţi în primii ani<br />

postbelici erau învinuiţi de „naţionalism’’, adeziune la diferite partide „burghezo-naţionaliste” 4 . Pe lângă cauzele de<br />

or<strong>din</strong> ideologic şi geopolitic, care au determinat conţinutul activităţii propagandistice, trebuie luate în considerare şi<br />

următoarele aspecte: era necesar să se şteargă <strong>din</strong> memoria basarabenilor urmele criminale lăsate de regimul sovietic<br />

în perioada primei o<strong>cu</strong>paţii <strong>din</strong> anii 1940-1941 (atrocităţile şi crimele comise faţă de acei care nu manifestau loialitate<br />

puterii sovietice, dezgroparea de către autorităţile româneşti a mormintelor jertfelor terorii staliniste în Chişinău<br />

şi alte localităţi ale ţinutului, deportările de la 13 iunie 1941, distrugerea obiectivelor economice şi de menire social<strong>cu</strong>lturală<br />

de către geniştii sovietici în timpul retragerii Armatei Roşii de pe teritoriul Basarabiei în iulie 1941 etc.).<br />

În aceste condiţii întreaga activitate <strong>cu</strong>ltural-educativă avea drept obiectiv frustrarea românilor basarabeni,<br />

deveniţi oficial moldoveni, de ideile renaşterii naţionale şi unităţii de neam. Noile autorităţi au re<strong>cu</strong>rs la o revizuire<br />

totală a valorilor spirituale şi naţionale. Prin politica de la centru s-a impus şi s-a organizat o adevărată isterie<br />

românofobă. Participarea României alături de Germania în războiul contra Uniunii Sovietice pentru redobândirea<br />

Basarabiei şi reîntregirea neamului românesc şi, mai ales, în campania militară de peste Nistru în adân<strong>cu</strong>l teritoriului<br />

sovietic au fost vehi<strong>cu</strong>late de propaganda oficială în scopul <strong>cu</strong>ltivării urii faţă de românii de peste Prut.<br />

Românofobia a devenit doctrina ideologiei de stat şi o idee obsedantă a întregului sistem de instruire şi educaţie,<br />

având drept chintesenţă sloganul „naţionaliştii moldo-români sunt duşmanii de moarte şi călăii poporului moldovenesc,<br />

trădătorii intereselor lui naţionale” 5 . Ea a început să fie <strong>cu</strong>ltivată odată <strong>cu</strong> reinsaturarea regimului sovietic<br />

1 Ibidem, inv. 3, d. 228, p. 57; d. 245, p. 90; inv. 4, d. 309, p. 62, 64<br />

2 Moldavskaja S.S.R. v Velikoy..., p. 405; Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty..., p.147,221, 230, 246, 248..<br />

3 Ion Constantin, op. cit., p. 32-33<br />

4 „Cugetul”, 1993, nr. 3-4, p. 51.<br />

5 Kulitura Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty vlasty.., p. 113-115, 148-149.<br />

– 1 –


în Basarabia. Deja în cadrul lucrărilor Plenarei a III-a a CC al PC (b) M <strong>din</strong> 25 iunie 1944 „Cu privire la ajutorul<br />

acordat de CCP al UPSS şi CC al PC (b) <strong>din</strong> toată Uniunea la restabilirea economiei raioanelor eliberate ale RSSM<br />

şi sarcinile organizaţiilor de partid, sovietice şi economice în lichidarea urmărilor o<strong>cu</strong>paţiei germano-române” a<br />

fost abordată problema desfăşurării unei vaste campanii antiromâneşti 1 . Obiectivele acestei campanii propagandistice<br />

au fost concretizate în hotărârea Plenarei a V-a a CC al PC (b) M „Cu privire la activitatea politică şi măsurile<br />

de ameliorare a acesteia în rândurile populaţiei RSSM” <strong>din</strong> 23 mai 1945, în care se accentua: „Plenara obligă<br />

Biroul CC al PC (b) M., comitetele judeţene, orăşeneşti şi raionale de partid să intensifice activitatea în vederea<br />

demascării în presă şi pe cale orală a crimelor comise de o<strong>cu</strong>panţii germano-români şi acoliţii lor - naţionaliştii<br />

moldo-români. Pe baza faptelor şi exemplelor concrete se va explica populaţiei esenţa tâlhărească, de jaf a <strong>cu</strong>ceritorilor<br />

germano-români, se va explica sistematic oamenilor muncii că numai în statul sovietic le sunt asigurate<br />

libertatea politică, bunăstarea şi dezvoltarea <strong>cu</strong>lturii. Li se va explica tuturor oamenilor muncii că naţionaliştii<br />

moldo-români sunt duşmanii de moarte şi călăii poporului moldovenesc, trădătorii intereselor lor naţionale. Prin<br />

intermediul ziarelor, prelegerilor şi convorbirilor se va demasca activitatea trădătoare, antipopulară a partidelor<br />

româno-fasciste şi naţional-profasciste (naţional-ţărăniştii, <strong>cu</strong>ziştii, liberalii etc.) 2 . Declanşată sub forma unei terori<br />

continue, ea are nu numai un caracter plin de ură împotriva întregului popor român, dar şi împotriva limbii,<br />

istoriei şi <strong>cu</strong>lturii lui. Mijloacele folosite pentru implantarea românofobiei au fost diverse, în primul rând, în<br />

scopul de a facilita dezrădăcinarea <strong>din</strong> conştiinţa românilor basarabeni a ideii comunităţii de neam, s-a re<strong>cu</strong>rs nu<br />

numai la închiderea hotarelor, dar şi la izolarea <strong>cu</strong>lturală.<br />

În privinţa mijloacelor şi procedeelor sovietice de rusificare, acestea au fost mult mai subtile şi mai brutale<br />

decât cele <strong>din</strong> perioada ţaristă 3 . Arsenalul ţarist în materie de rusificare şi deznaţionalizare va fi îmbogăţit de regimul<br />

comunist, mai întâi de toate, prin cele de or<strong>din</strong> educaţional-propagandistic. O formă sigură şi încercată în<br />

propaganda <strong>cu</strong>ltural-educativă este popularizarea unei „noi” istorii, revizuită prin prisma dis<strong>cu</strong>rsului ideologizat<br />

şi perspectiva „prieteniei multise<strong>cu</strong>lare” între „poporul rus şi poporul moldovenesc”. Conţinutul prelegerilor,<br />

agitaţiei vizuale ţinea de primele pagini ale „noii” istorii, ce trata <strong>cu</strong> predilecţie perioada anilor 1918-1940 şi<br />

1941-1944, perioade cel mai mult falsificate în spiritul denaturării destinului istoric al basarabenilor. Pornind de<br />

la preceptele ideologice ale regimului, acest interval de timp a fost calificat de propaganda oficială drept „o<strong>cu</strong>paţie<br />

burghezo-moşierească a Basarabiei”, „regim fascist germano-român de o<strong>cu</strong>paţie”. Prelegerile, convorbirile, ţinute<br />

în faţa populaţiei de o întreagă armată de activişti, agitatori, lectori, abundă în expresii de tipul „teroare”, „sclavie”,<br />

„colonie a României”, „cotropitori români”, în referiri la jandarmi, funcţionari corupţi, care i-ar fi umilit pe<br />

basarabeni prin bătăi şi alte acte abuzive 4 . Unele acţiuni privind corupţia şi abuzurile, inclusiv bătăile, care erau<br />

semnalate în România Mare, au căpătat în <strong>Moldova</strong> <strong>din</strong>tre Prut şi Nistru, sub influenţa propagandei comuniste, caracterul<br />

unei drame naţionale. Anumite cazuri, istorioare de or<strong>din</strong> parti<strong>cu</strong>lar, au fost generalizate, inversând astfel<br />

tabloul general <strong>din</strong> Basarabia anilor întregirii neamului românesc. Astfel, istoria a fost pusă în slujba intereselor şi<br />

obiectivelor <strong>cu</strong> caracter politic pentru ino<strong>cu</strong>larea în conştiinţa basarabenilor a unei „amintiri” monstruoase, apocaliptice,<br />

despre lumea românească de <strong>din</strong>coace de Prut 5 . Concomitent, majoritatea evenimentelor <strong>din</strong> tre<strong>cu</strong>t erau<br />

raportate la timpul prezent şi tratate astfel, încât, potrivit propagandei staliniste, Rusia a jucat <strong>din</strong> cele mai vechi<br />

timpuri un rol progresist şi decisiv în istoria Moldovei. Nici un eveniment <strong>din</strong> istoria ei nu s-a produs fără ajutorul<br />

şi influenţa binefăcătoare a „fratelui mai mare”, justificându-se, în acest mod, mai întâi anexarea ţaristă, iar mai<br />

apoi şi reanexarea sovietică a Basarabiei 6 .<br />

1 Ibidem, p. 113-114; Moldavskaja S.S.R. v Velikoy Otecestvennoy Voyne..., p. 405<br />

2 Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty vlasty..., p. 148-149, p. 190, 308; A.O.S.P. a M., f. 51, inv. 2, d. 125, p. 27; d. 139, p. 46, 47; inv.<br />

3, d. 217, p. 16; d. 95, p. 20, 30, 31; inv. 5, d. 504, p. 60; inv. 8, d. 64, p. 57, 69; d. 351, p. 134; A.N. a R.M., f. 2848, inv. l, d. 17, p. 6; f.<br />

3026, inv. l, d. 120, p, 71-72, 124; „<strong>Moldova</strong> socialistă”, 18 iulie 1945; .Steagul Roşu”, 22 septembrie 1949; 6 octombrie 1949; Puterea<br />

sovietelor, 18 septembrie 1949.<br />

3 Ion Ion Constantin, Constantin, op. cit., p. 33.<br />

4 Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty vlasty..., p. 190, 308; A.O.S.P. a M., f. 51, inv. 2, d. 125, p. 27; d. 139, p. 46, 47; inv. 3, d. 217, p. 16; d. 95,<br />

p. 20, 30, 31; inv. 5, d. 504, p. 60; inv. 8, d. 364, p. 57, 69; ci. 35i, p. 134; A.N. a R.M., f. 2848, inv. l, d. 17, p. 6; f. 3026,inv. l, d. 120, p. 71-72,<br />

124; „<strong>Moldova</strong> socialistă”, 18 iulie 1945; „Steagul Roşu”, 22 septembrie 1949; 6 octombrie 1949; „Puterea sovietelor”, 18 septembrie 1949<br />

5 Ion Constantin, op. cit., p. 75.<br />

6 A.N.R. M., f. 3026, inv. l, d. 16, p. 10; d. 120, p. 71-72, 124-125; f. 2848, inv. 2, d. 76,p. 6-7; A.O.S.P; a M., f. 51, inv. 3, d. 226, p. 50;<br />

inv. 5, d. 484, p. 42; inv. 8, d. 319, p.9;„Sovetscaja Moldavja” 5 noiembrie 1949; .Steagul Roşu”, 22 august 1947; 26 octombrie 1947; 28<br />

august 1949; 18 septembrie 1949; „Biruinţa Stalinistă”, 17 august 1947.<br />

– 1 –


O altă metodă de deznaţionalizare şi rusificare a constituit-o propagarea artei cinematografice şi a literaturii<br />

sovietice, efectuată, desigur, în limba rusă şi având un conţinut străin. Spre exemplu, cărţile în limba română scrise<br />

pe baza grafiei chirilice au constituit pe par<strong>cu</strong>rsul perioadei respective doar 6-15% <strong>din</strong> fondurile bibliotecilor 1 , iar<br />

<strong>din</strong> cele aproximativ 300 denumiri de care dispunea baza principală de închiriere a filmelor <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> în anii<br />

1949-1950, numai 12 erau subtitrate şi 39 dublate în limba română 2 . Majoritatea cărţilor de beletristică şi a filmelor<br />

prin prezentarea unilaterală şi poleitoare a realităţilor vieţii, la<strong>cu</strong>nare <strong>din</strong> punct de vedere al valorilor spirituale<br />

şi artistice propagate contribuiau la educarea unui pseudopatriotism, a unor idealuri străine spiritului naţional.<br />

Chiar şi activitatea artistică de amatori ilustrează evident faptul că ea devine o arenă a luptei ideologice pentru<br />

„originalitatea poporului moldovenesc”, o modalitate de înstrăinare naţională. Este rescrisă şi modernizată creaţia<br />

populară orală în funcţie de necesităţile ideologice ale regimului 3 . Etni<strong>cu</strong>l românesc în componentele lui de bază<br />

– limba, folclorul literar şi muzical, artizanatul, datinile etc. ca „arhivare” spirituale ale neamului, este tratat drept<br />

o reminiscenţă a tre<strong>cu</strong>tului, care nu corespunde noii ideologii revoluţionare. Pe prim plan este pusă atitu<strong>din</strong>ea de<br />

clasă, de pe poziţiile căreia se efectuează rescrierea şi propagarea lor. În acest context apare şi prosperă, în <strong>cu</strong>ltură,<br />

o „ramură” specifică, „prelucrătoare” de folclor, bazată pe o ideologie spe<strong>cu</strong>lativă şi o politică ostilă intereselor<br />

naţionale. Creaţia populară artistică (muzicală, narativă, dramatică, coregrafică) autentică, păstrată în memoria<br />

poporului sute de ani, este revizuită, ignorată, dată uitării, <strong>cu</strong> alte <strong>cu</strong>vinte, titlul ce aminteşte de spiritul românesc,<br />

comunitatea neamului, istoria comună, este supus prigonirii. Expresii, fraze, idei, strofe întregi sunt „prelucrate”<br />

şi înlo<strong>cu</strong>ite <strong>cu</strong> altele „pur moldoveneşti”. Anume ea, rescrisă şi modernizată, este prezentată de autorităţi drept<br />

modalitate de propagandă politico-<strong>cu</strong>lturală în rândurile „maselor înapoiate” <strong>din</strong> republică, un mijloc expresiv şi<br />

accesibil de interpretare artistică şi percepere a noilor realităţi 4 . Astfel, dezvoltarea <strong>cu</strong>lturii este substituită prin<br />

propaganda unor teze politice. Concludente în acest sens sunt şi sarcinile ce stau la baza activităţii artistice de<br />

amatori: „Întreaga activitate trebuie subordonată soluţionării obiectivelor de bază ale partidului: educarea oamenilor<br />

muncii în spiritul ideologiei comuniste, fidelităţii cauzei socialismului... Repertoriul cer<strong>cu</strong>rilor de activitate<br />

artistică trebuie să corespundă intereselor vitale ale statului sovietic” 5 . O atare politică se reduce, în ultimă instanţă,<br />

la o cenzură drastică. Toate <strong>cu</strong>legerile de repertoriu, ce urmau a fi publicate şi erau obligatorii pentru activitatea<br />

cer<strong>cu</strong>rilor de artişti amatori, treceau un control riguros atât <strong>din</strong> partea „specialiştilor” <strong>din</strong> cadrul consiliilor artistice,<br />

special create, cât şi a nomenclaturii de partid 6 . Concomitent, chiar dacă conţinutul corespundea cerinţelor<br />

ideologice, lupta se ducea şi pentru puritatea „limbii moldoveneşti”. Drept motiv se invoca folosirea în repertoriu<br />

a <strong>cu</strong>vintelor „româneşti” ce trebuiau substituite 7 . Deformarea conştiinţei naţionale şi impunerea unui nou repertoriu<br />

a favorizat <strong>cu</strong>ltivarea unei activităţi pseudoartistice şi, deci, antinaţionale. Astfel se face că în activitatea<br />

cer<strong>cu</strong>rilor de artişti amatori predomina deja la sfârşitul anilor ‘40 tematica contemporană. Cântecele, poeziile,<br />

piesele autorilor sovietici constituiau 80% <strong>din</strong> repertoriul lor 8 . Participanţilor la activitatea artistică li se impunea<br />

să interpreteze cântece, dansuri, poezii, piese etc. despre „ţara cea mai liberă şi fericită”, „traiul nou îmbelşugat”,<br />

„Armata Sovietică eliberatoare”, „Patria sovietică”, „Basarabia slobozită”, „viaţa nouă <strong>din</strong> colhoz”, să recite ode<br />

dedicate dictatorului, partidului bolşevic , tocmai în timp ce sute de mii de oameni erau umiliţi, maltrataţi, deportaţi,<br />

mureau de foame sau trăiau în sărăcie.<br />

Deznaţionalizarea populaţiei băştinaşe are loc nu numai prin conţinutul, dar şi prin intermediul limbii în care<br />

se interpreta repertoriul. De exemplu, <strong>din</strong> cele circa 2 000 de titluri de piese, cântece, compoziţii artistice, recitiri<br />

etc., editate în <strong>cu</strong>legeri şi expediate în 1949 în localităţile republicii, numai 99 erau în limba română, ceea ce<br />

constituia doar 5%.<br />

Statul totalitar sovietic a acţionat metodic pentru a <strong>cu</strong>ltiva prin activitatea artistică de amatori o <strong>cu</strong>ltură de<br />

masă, o <strong>cu</strong>ltură ideologizată impregnată <strong>cu</strong> stereotipuri şi canoane prolet<strong>cu</strong>ltiste. Atitu<strong>din</strong>ea de clasă şi lupta <strong>cu</strong><br />

1 A.O.S.P. a M., f. 51, inv. 5, d. 502, p. 8; inv. 9, d. 326, p. 16; A.N. a R.M., f. 3026, inv.l, d. 39, p. 31; d. 44, p. 2.<br />

2 7 A.O.S.P. a M., f. 51, inv. 2, ci. 136, p. 3 ; d. 142, p. 51; inv. 7, d. 305, p. 66, 84; inv. 8, d. 395, p. 4, 24; inv. 9, d. 319, p. 66<br />

3 A.N.R.M., f. 3026, inv. l, d. 39, p. 51; d. 158, p. 1-2<br />

4 Ibidem<br />

5 Ibidem<br />

6 Ibidem, d. 116, p. 137-138; A.O.S.P. A.O.S.P. a M., inv. 5, d. 495, p. 21, inv. 9, d. 321, p. 37..<br />

7 V.I Cozma, Hudojestvenaja kulytura Respublykj <strong>Moldova</strong> v uslovjah partyjnovo rukovodstva, în „Revista de istorie a Moldovei”, 1991,<br />

nr. 2, p. 40.<br />

8 A.N.R.M., f. 2937, inv. l, d. 62, p. 215<br />

– 1 –


„naţionalismul burghez”, absolutizarea principiilor comuniste în detrimentul celor general-umane, însoţite de<br />

scoaterea forţată <strong>din</strong> cir<strong>cu</strong>laţie a valorilor spirituale naţionale, duc, în ultimă instanţă, la neglijarea parti<strong>cu</strong>larităţilor<br />

şi tradiţiilor <strong>cu</strong>lturale specifice populaţiei băştinaşe. Confundarea intenţionată a specifi<strong>cu</strong>lui naţional <strong>cu</strong> naţionalismul,<br />

identificarea tradiţiilor, obiceiurilor populare <strong>cu</strong> „patriarhalismul reacţionar” au contribuit la <strong>cu</strong>ltivarea<br />

în conştiinţa multor români <strong>din</strong> stânga Prutului a unei atitu<strong>din</strong>i indiferente faţă de tre<strong>cu</strong>tul istoric, limba şi <strong>cu</strong>ltura<br />

proprie.<br />

Biruinţa în cel de-al Doilea Război Mondial a provocat un interes sporit, de altfel firesc, faţă de tre<strong>cu</strong>tul istoric<br />

al popoarelor <strong>din</strong> componenţa Uniunii Sovietice, însă acest interes se limita doar la elucidarea paginilor de luptă<br />

ale poporului rus. Stalin „a în<strong>cu</strong>rajat şi exploatat intens patriotismul rus”, pus în slujba rezistenţei antigermane.<br />

După război, el începe „educaţia politică” a populaţiei în spiritul internaţionalismului proletar, al combaterii „ideologiei<br />

burgheze”. Pe de altă parte, Stalin în<strong>cu</strong>raja dezvoltarea sentimentului naţional rus şi condamna patriotismul<br />

popoarelor neruse. În faimosul său dis<strong>cu</strong>rs <strong>din</strong> 24 mai 1945, Stalin proclama poporul rus drept naţiunea „cea<br />

mai eminentă” a URSS. Acest dis<strong>cu</strong>rs a fost semnalul unei intense campanii de exaltare a virtuţilor poporului rus,<br />

conducător în URSS. Astfel, propaganda oficială acordă credit numai poporului rus şi nici unei alte naţionalităţi<br />

a Imperiului Sovietic. În timpurile de cea mai grea încercare, întreaga linie de propagandă a fost comutată de la<br />

comunism şi internaţionalism la patriotismul rus. Lui A. Nevski, D. Donskoi, Petru I, A. Suvorov, M. Kutuzov<br />

şi altor figuri ale istoriei Rusiei Mari, necomuniste, li s-a oferit lo<strong>cu</strong>l de onoare în emisiunile de radio, paginile<br />

ziarelor, lecturilor, în activitatea cinematografică şi a instituţiilor <strong>cu</strong>ltural-educative. În primii ani de după război,<br />

în incinta cluburilor, bibliotecilor se organizau expoziţii şi prelegeri pe temele: „Bătălia de pe gheaţă”, „Bătălia de<br />

pe râul Neva”, „Bătălia de la Poltava”, „Războiul pentru apărarea patriei <strong>din</strong> 1812”, „Marele popor rus – naţiune<br />

remarcabilă” etc. Aspectul definitoriu al „patriotismului rus” este insistenţa neîncetată asupra grandorii ruseşti,<br />

rolului mesianic al Rusiei nu numai în istoria popoarelor Uniunii Sovietice, dar şi a întregii omeniri dovedite,<br />

în tre<strong>cu</strong>t, în lupta împotriva tătaro-mongolilor, armatei Iui Napoleon, fascismului german şi care, astăzi, graţie<br />

conducerii comuniste, construieşte o societate nouă, „viitorul luminos al omenirii”. Ei, ruşii, sunt acei care deţin<br />

întâietatea în orice domeniu. De aici, postulatul, că dragostea pentru Rusia, pentru <strong>cu</strong>ltura şi modul de viaţă rusesc<br />

trebuie să aibă prioritate faţă de dragostea pentru propria naţiune. De asemenea, se impune, în primul rând, prin<br />

intermediul instituţiilor <strong>cu</strong>ltural-educative, ten<strong>din</strong>ţa educării populaţiei în spiritul şovinismului sovietic şi a mitului<br />

social, fabricat de partidul comunist, se instituie <strong>cu</strong>ltul societăţii sovietice, a „omului nou, a „noii comunităţi de<br />

oameni”. Propagarea masivă prin toate mijloacele propagandistice a ideilor artificiale despre „reunirea poporului<br />

moldovenesc”, „statalitatea sovietică moldovenească”, „formarea naţiunii socialiste moldoveneşti” s-au dovedit a<br />

fi nu numai un procedeu eficace de deznaţionalizare a românilor <strong>din</strong> RSS Moldovenească, dar şi o modalitate de<br />

perspectivă în dezbinarea neamului românesc. „Poporul moldovenesc”, după ce i s-a dăruit „statalitatea sovietică”,<br />

„reunit” şi promovat la rangul de „naţiune socialistă”, este sortit contopirii <strong>cu</strong> masele ruseşti.<br />

Prelucrarea metodică şi efectivă a conştiinţei populaţiei în spiritul antiromânismului a generat fenomenul unei<br />

„românofobii a românilor”, care „reprezintă şi astăzi o realitate <strong>din</strong>tre cele mai dureroase, abil spe<strong>cu</strong>late de forţele<br />

potrivnice <strong>cu</strong>rsului firesc spre reîntregirea ţării”.<br />

Organizarea muncii politico-<strong>cu</strong>lturale <strong>cu</strong> caracter forţat şi obligatoriu avea loc concomitent <strong>cu</strong> impunerea şi<br />

implantarea în sufletele oamenilor a ideologiei de import, antinaţionale, ce urma să asigure unitatea ideologică<br />

a societăţii, întregul sistem <strong>cu</strong>ltural-educativ avea drept obiectiv modelarea unui om nou - „homo sovieti<strong>cu</strong>s”,<br />

capabil să transpună în viaţă utopiile comuniste. Impunerea postulatelor staliniste se efectuează prin diverse activităţi<br />

<strong>cu</strong>ltural-educative. Acestea, în cele <strong>din</strong> urmă, creează un climat specific, <strong>din</strong>amitează convertirea unui tip de<br />

conştiinţă politică, a unei mentalităţi, a unui mod de trai.<br />

Instituţiile <strong>cu</strong>ltural-educative au preluat acelaşi spirit dogmatic nu numai în elogierea sistemului intern, dar şi<br />

în elucidarea realităţilor externe. Astfel, cele mai importante evenimente <strong>din</strong> viaţa internaţională, situaţia <strong>din</strong> ţările<br />

lumii, îşi găsesc interpretare şi sunt reflectate de instituţiile <strong>cu</strong>ltural-educative prin prisma şi viziunea propagandei<br />

staliniste despre „dezbinarea lumii în două tabere diametral opuse”, teoria „înăspririi luptei ideologice <strong>din</strong>tre cele<br />

două sisteme”. Evidenţiem în acest sens şi spe<strong>cu</strong>laţiile în jurul luptei pentru pace şi preîntâmpinării unui nou război<br />

mondial, susţinerii mişcării comuniste internaţionale şi muncitoreşti, „ţărilor democraţiei populare”, „luptei<br />

popoarelor împotriva jugului internaţional”, „întregul sistem de educaţie extraşcolară a fost subordonat scopului<br />

– 1 –


de a demonstra că Uniunea Sovietică este centrul mişcării revoluţionare mondiale, „bastionul şi stegarul păcii pe<br />

glob”, iar politica „războiului rece” este în exclusivitate o vină a „capitalismului în putrefacţie”. Cu alte <strong>cu</strong>vinte,<br />

şi pe această cale se edifică imaginea globală şi mistificatoare a lumii. Prin urmare, la <strong>cu</strong>ltivarea sentimentului de<br />

„superioritate” a omului sovietic faţă de cealaltă lume contribuie <strong>din</strong> plin şi instituţiile <strong>cu</strong>ltural-educative.<br />

În încheiere, ţin să subliniez că prin impunerea unui conţinut dogmatic şi străin al muncii <strong>cu</strong>ltural-educative, au<br />

fost ignorate sau prigonite însemnele spiritualităţii naţionale: limba română, <strong>cu</strong>ltura, obiceiurile, tradiţiile, literatura<br />

şi istoria. Sub lozinca „înfloririi şi apropierii naţiunilor sovietice” s-a declanşat procesul de deznaţionalizare<br />

şi rusificare a populaţiei băştinaşe. Activitatea instituţiilor <strong>cu</strong>ltural-educative a erodat, în mod direct şi indirect,<br />

valoarea cea mai de preţ a poporului nostru, spiritualitatea lui. Rolul instituţiilor <strong>cu</strong>ltural-educative s-a redus, în<br />

fond, la activitatea unor centre politice sau de propagandă ale modelului stalinist de construire a socialismului.<br />

– 1 –<br />

© marcel COBîleanU, 008


ÎnvăŢămÎntul ıstorıc superıor dın rss moldovenească (1 0-1 0).<br />

enunŢarea proBlemeı<br />

Adrian DOlGhI<br />

Universitatea de Stat <strong>din</strong> moldova<br />

Criza social-economică, politică, <strong>cu</strong>lturală şi de identitate a societăţii <strong>din</strong> Republica <strong>Moldova</strong> îşi are originile în<br />

regimul totalitar comunist. Sistemul educaţional <strong>din</strong> cadrul regimului totalitar comunist a <strong>cu</strong>ltivat şi educat unui şir de<br />

generaţii „valori” străine intereselor naţionale, determinând direct gândirea şi viziunile populaţiei până în anul 1990.<br />

Ideologia marxist-leninistă continuă să persiste în mentalitatea oamenilor până în prezent, influenţând astfel formarea<br />

noilor generaţii. Prin urmare politica educaţională <strong>din</strong> cadrul fostei Uniuni Sovietice, inclusiv <strong>din</strong> RSS Moldovenească<br />

are şi va continua să aibă o influenţă mare asupra evoluţiei istorice a ţării noastre, Republica <strong>Moldova</strong>.<br />

Cercetarea şi analiza învăţământului istoric superior <strong>din</strong> RSSM în perioada anilor 1940-1990 ne va permite<br />

să evidenţiem direcţiile principalele ale politicii educaţionale <strong>din</strong> RSSM, reper<strong>cu</strong>siunile ei asupra formării tinerei<br />

generaţii, ce-au influenţat asupra specifi<strong>cu</strong>lui evoluţiei societăţii <strong>din</strong> ţara noastră.<br />

Reieşind <strong>din</strong> importanţa enormă pe care a avut-o învăţământul şi ştiinţa istorică <strong>din</strong> RSSM în evoluţia societăţii,<br />

studierea acestei probleme în perioada sovietică a avut un nivel foarte înalt. În perioada post sovietică studierea<br />

problemei abia începe să capete amploare.<br />

În istoriografia sovietică problemele vizând politica regimului comunist faţă de cercetările socio-umane, inclusiv<br />

ştiinţa istorică, a constituit un subiect abordat de pe poziţii marxist-leniniste: de clasă, de partid etc., fiind<br />

denaturat adevărul istoric. <strong>Istorici</strong>i sovietici, în majoritatea cazurilor, aserviţi de propaganda şi politica oficială de<br />

partid au evitat aprecierile obiective asupra istoriei naţionale.<br />

Sunt numeroase studii şi articole dispersate, colecţii de do<strong>cu</strong>mente referitoare la temă, dar nu există încă o<br />

lucrare de sinteză asupra subiectului. Majoritatea cercetărilor prin prisma diverşilor cercetători, conţin o perioadă<br />

restrânsă în timp şi în spaţiu privind acest subiect propus cercetării, sau au studiat doar anumite aspecte ale „Evoluţiei<br />

ştiinţei istorice <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> Sovietică” fie că este vorba de aspecte ideologice, <strong>cu</strong>lturale, etno-demografice,<br />

lingvistice etc. Constituirea şi evoluţia învăţământului istoric superior rămânând ne elucidat.<br />

Cea mai recentă publicaţie privind unele aspecte ale problemei date, este cartea pe care a publicat-o istori<strong>cu</strong>l<br />

Ion Ţurcanu: „<strong>Istorici</strong>tatea istoriografiei”. Lucrarea repune în dis<strong>cu</strong>ţie anumite aspecte ale istoriei naţionale, analizând<br />

tratarea lor în istoriografia sovietică.<br />

O altă carte de o valoare incontestabilă asupra evoluţiei ştiinţei istorice <strong>din</strong> URSS şi RSSM este „Chestiunea<br />

Basarabiei” de W.P. van Meurs, care încearcă o abordare imparţială a problemei.<br />

Nemijlocit asupra evoluţiei învăţământului istoric superior <strong>din</strong> RSSM s-a scris în cărţile „Istoria Universităţii<br />

de Stat <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>” 1 şi „Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” <strong>din</strong> Chişinău 1940-2000” 2 , autorii tratând<br />

evoluţia fa<strong>cu</strong>ltăţilor de istorie la fiecare universitate în parte.<br />

Revistele istorice au publicat un şir de articole <strong>cu</strong> referire la istoriografia sovietică, propaganda comunistă,<br />

deznaţionalizarea, falsificarea istoriei: Un aport considerabil în acest context îl aduce acelaşi istoric Ion Ţurcanu.<br />

Printre articolele sale publicate în reviste de specialitate putem enumera :”Istoriografia <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> Sovietică între<br />

ştiinţă şi propagandă” 3 , „Revolta istoriografică <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> sovietică de la sfârşitul anilor ’80” 4 . Un alt istoric<br />

care şi-a pus umărul la elucidarea problemei este Valentin Burla<strong>cu</strong> <strong>cu</strong> articolele „Propaganda <strong>cu</strong>ltural-educativă<br />

în modelarea conştiinţei şi mentalităţii populaţiei RSSM (1944-1950)” 5 , „Instituţiile <strong>cu</strong>ltural-educative <strong>din</strong> RSS<br />

Moldovenească - instrument de rusificare (1944-1950)” 6 . Deosebit de interesant este şi articolul dlui Andrei Eşanu<br />

„Schimbarea le faţă” a istoriografiei <strong>din</strong> Republica <strong>Moldova</strong> (1989-2002)” 7 , unde autorul face o in<strong>cu</strong>rsiune analitică<br />

asupra istoriografiei moldoveneşti <strong>din</strong> perioada sovietică.<br />

1 COZMA 1996, 1996, 217-256. 217-256.<br />

2 universitatea Pedagogică de Stat „ion Creangă” <strong>din</strong> Chişinău (1940-2000), 2000, 44-50, 81-126. 184-190.<br />

3 ŢURCANU 1994.<br />

4 ŢURCANU 1995. Revolta istoriografică <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> sovietică de la sfârşitul anilor ‛80., în Revistă istorică. a Tom VI, Nr. 5-6. Maiiunie,<br />

1-20.<br />

5 BURLACU 2003. 80-91.<br />

6 BURLACU 2002. 73-85.<br />

7 EŞANU 2003.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 187-193<br />

– 1 –


În perioada postbelică, la comanda de stat, în RSSM apar o serie de lucrări, care au avut scop de a explica<br />

istoria, acestea realizându-se în cadrul ideologiei marxist-leniniste. Cu referire la „Evoluţia ştiinţei istorice <strong>din</strong><br />

<strong>Moldova</strong> Sovietică” s-a scris mult dar fragmentar. Lucrarea mai <strong>cu</strong>prinzătoare în acest sens este „Историческая<br />

наука в Молдавской ССР” a <strong>Istorici</strong>lor sovietici <strong>din</strong> RSSM I. Grosul, N. Mohov1 .<br />

Istoriografia <strong>din</strong> fosta Republică Sovietică Moldovenească a avut de înregistrat rezultate „semnificative” ale<br />

impactului său <strong>cu</strong> puterea sau <strong>cu</strong> anumite <strong>cu</strong>rente politice şi sociale influente în zona habitatului şi a activităţii<br />

istoricilor. Situaţia de colonie a ţinutului a determinat, pentru cercetătorii de aici, o aservire aproape fără excepţii<br />

a acestora de către putere.<br />

Analiza lucrărilor istoriografice în ansamblu ne permite să conchidem că până în momentul de faţă probleme legate<br />

de cercetarea ştiinţei istorice în RSS Moldovenească în perioada 1940-1990 n-au constituit obiectul unui studiu aparte.<br />

În cadrul regimului şi statului sovietic nou creat învăţământului istoric i se acorda o atenţie deosebită.<br />

Pregătirea istoricilor marxişti avea o importanţă primordială nu numai pentru soarta de mai departe a ştiinţei<br />

dar şi pentru a regimului în ansamblu. Conform istoriografiei sovietice „istoricii devin un sprijin şi ajutor<br />

al partidului Comunist şi a guvernului sovietic în lupta de clasă”. Pregătirea istoricilor era privită ca o componentă<br />

importantă a luptei pentru petrecerea în ţară a „revoluţiei Culturale” şi educarea maselor în spiritul<br />

ideologiei marxiste 2 .<br />

În întreaga URSS în primele decenii au fost create zeci de universităţi şi Institute Pedagogice în cadrul cărora<br />

existau fa<strong>cu</strong>ltăţi de istorie. De asemenea, au fost create un şir de institute de istorie, de cercetări ştiinţifice. Iniţial<br />

problema lipsei cadrelor marxist-leniniste a fost rezolvată prin recrutarea istoricilor loiali regimului <strong>din</strong> cei existenţi<br />

de până la revoluţie, prin mobilizarea istoricilor <strong>din</strong> rândul PCUS şi formarea noilor istorici prin predarea<br />

intensivă a marxism-leninismului în instituţiile de învăţământ superior3 . Predarea istoriei se încre<strong>din</strong>ţa doar persoanelor<br />

cre<strong>din</strong>cioase regimului4 .<br />

Universităţi şi institute pedagogice <strong>cu</strong> fa<strong>cu</strong>ltăţi de istorie au fost create pe tot spaţiul Uniunii, inclusiv în republicile<br />

unionale şi în unele autonome.<br />

Evoluţia învăţământului istoric superior <strong>din</strong> RSSM poate fi periodizat în 5 perioade: 1) 1930-1940 – Faza incipientă<br />

a învăţământului istoric superior; 2) 1940-1946 – Consolidarea învăţământului istoric superior <strong>din</strong> RSSM<br />

prin fondarea Fa<strong>cu</strong>ltăţilor de istorie a Institutului Pedagogic de Stat şi a Universităţii de stat <strong>din</strong> Chişinău; 3)1946-<br />

1960 – Activitatea paralelă a fa<strong>cu</strong>ltăţilor de Istorie de la Universitatea de Stat <strong>din</strong> Chişinău şi Institutul Pedagogic<br />

de Stat”; 4) 1960-1973 – Pregătirea exclusivă a istoricilor <strong>din</strong> RSSM la fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie a Universităţii de Stat<br />

<strong>din</strong> Chişinău; 5) 1973-1990 – activitatea Fa<strong>cu</strong>ltăţii de Istorie de la Universitatea de Stat <strong>din</strong> Chişinău şi a Fa<strong>cu</strong>ltăţii<br />

de Istorie, restabilite, de la Institutul Pedagogic de Stat.<br />

Pregătirea cadrelor marxiste pe teritoriul ţării noastre a început odată <strong>cu</strong> deschiderea în 1930 la Tiraspol a Institutului<br />

Învăţământului Public (reorganizat în 1933 în Institutul Pedagogic „T.G. Şevcenco” <strong>cu</strong> 4 ani de studii) 5 ,<br />

în 1940 la Chişinău a Institutului Pedagogic de Stat (astăzi Universitatea Pedagogică “Ion Creangă” <strong>din</strong> Chişinău),<br />

în 1945 la Bălţi a Institutului de învăţători (Institutul Pedagogic “Ale<strong>cu</strong> Russo” <strong>din</strong> Bălţi) şi în 1946 a Universităţii<br />

de Stat <strong>din</strong> Chişinău (Universitatea de Stat <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>.). Toate aceste instituţii aveau în cadrul său Fa<strong>cu</strong>ltatea de<br />

Istorie, înfiinţarea acestei fa<strong>cu</strong>ltăţi a apărut ca un act necesar, implementat firesc în întregul program de instituire<br />

şi funcţionare a instituţiilor de învăţământ superior în spaţiul fostei URSS (în 1954 la Institutul Pedagogic <strong>din</strong><br />

Chişinău au fost transferate fa<strong>cu</strong>ltăţile de istorie <strong>din</strong> Bălţi şi Tiraspol6 , în 1960 Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie de la Institutul<br />

Pedagogic a fost transferată la Universitatea de Stat <strong>din</strong> Chişinău7 , aceasta <strong>din</strong> urmă devenind unica instituţie de<br />

pregătire a cadrelor istorice <strong>din</strong> republică până în anul 1973. Principalele centre de pregătir a cadrelor istorice<br />

<strong>din</strong> RSSM în anii 1973-1990 fiind Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie a Universităţii de Stat <strong>din</strong> Chişinău (astăzi Universitatea<br />

de Stat <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>) şi Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă”(astăzi Universitatea<br />

Pedagogică de Stat „Ion Creangă”).<br />

1 GROSUL, MOHOV, 1970, 22-44.<br />

2 IVANOVA 1968, 4.<br />

3 Ibidem, 5.<br />

4 Razvitie obrazovabinija v SSSR, 1986, 105.<br />

5 BYRKA 1981, 10.<br />

6 Ibidem, 5.<br />

7 EREMIA 1999. 215-218.<br />

– 1 –


Menirea acestor instituţii era de a forma la viitorul intelectual sovietic concepţia marxist-leninistă. Accentul se<br />

punea pe educarea noilor cadre <strong>din</strong> rândul moldovenilor, pregătirea lucrătorilor autohtoni ai frontului ideologic<br />

şi <strong>cu</strong>ltural. Anume băştinaşii necesitau o “transformare ideologică a<strong>cu</strong>tă”, ei studiau în instituţiile de învăţământ<br />

programe adaptate pentru a deveni forţă motrice de luptă pe tărâm ideologic. Aceasta putea fi explicat prin faptul<br />

că în aceste instituţii contingentul celor instruiţi îl constituiau tinerii care numai un an au trăit în condiţiile statului<br />

sovietic; în plus, ei au învăţat la gimnaziile şi liceele „burgheze” şi au fost supuşi „propagandei antisovietice,<br />

idealiste şi religioase” 1 .<br />

De aceea, pe lângă obiectele de bază (de exemplu, Istoria Evului Mediu, Istoria URSS, Istoria Contemporană<br />

etc.), ei studiau şi alte discipline (de exemplu, Bazele marxism-leninismului, Economia politică, Materialele<br />

congreselor etc.), care erau incluse în planul de studiu, scopul fiind de a-i face adepţi ai noii puteri. Pe par<strong>cu</strong>rsul<br />

celor cinci ani trebuiau să studieze istoria pe nou. Considerente erau mai multe şi anume: – statul sovietic trebuia<br />

odată şi pentru totdeauna să despartă istoria românilor şi istoria României de istoria moldovenilor şi a Republicii<br />

Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Două state – două istorii. Odată şi pentru totdeauna trebuia dezrădăcinată ideea<br />

românismului <strong>din</strong> conştiinţa maselor, ceea ce se făcea prin instituţiile de învăţământ, literatura şi arta moldovenească<br />

2 , care, la rândul lor, necesitau o istorie ştiinţific argumentată a poporului moldovenesc;<br />

– statul sovietic avea nevoie de o istorie nouă, scrisă de istorici noi, <strong>cu</strong> o viziune şi intelect format pe baza<br />

operelor lui Lenin, Engels, Marx, Stalin, Brejnev etc. Citatele <strong>din</strong> operele lor erau pe larg folosite de toţi cei care<br />

scriau şi publicau teze, articole, manuale, monografii etc.;<br />

– conducerea de vârf comunistă avea nevoie de o istorie care ar fi justificat unele evenimente şi fapte (ale anilor<br />

1812, 1940, 1944 etc.), care ar fi îndreptăţit politica imperială promovată şi ar fi proslăvit prietenia de secole<br />

<strong>din</strong>tre poporul rus şi poporul moldovenesc, şi care ar fi argumentat multe noţiuni şi teorii noi;<br />

– era nevoie de aşa-numitele cadre politice locale, care trebuiau să propage ideile comuniste despre un viitor<br />

luminos.<br />

În s<strong>cu</strong>rt timp, fa<strong>cu</strong>ltăţile de istorie <strong>din</strong> RSS Moldovenească au devenit foarte populare, fiind printre fa<strong>cu</strong>ltăţile<br />

<strong>cu</strong> cel mai mare număr de studenţi. Fenomen uşor explicabil – <strong>din</strong>tre istoricii ce au absolvit fa<strong>cu</strong>ltatea se recrutau<br />

cadre de partid, lideri sindicali, conducători de stat de diferit rang. A fi istoric marxist bine pregătit era egal <strong>cu</strong> – a<br />

avea o carieră strălucită pe linia partidului.<br />

Sistemul învăţământului superior <strong>din</strong> RSSM a evoluat în cadrul sistemului <strong>din</strong> URSS care în întregime era<br />

supus unor rigori stricte impuse de regim şi partid.<br />

Ideologia marxist-leninistă (materialismul istoric), iar mai târziu ideologii partidului Comunist <strong>din</strong> URSS au creat<br />

anumite limite şi principii ale cercetării şi tratării istoriei. Abaterea de la aceste principii sau ieşirea <strong>din</strong> aceste limite<br />

era egală <strong>cu</strong> trădarea şi considerată una <strong>din</strong> cele mai grave crime. Iar istoricii insurgenţi ce nu respectau restricţiile<br />

impuse erau învinuiţi de falsificarea istoriei, de simpatie pentru ideologia burgheză, fascism etc., deoarece în viziunea<br />

ideologilor sovietici doar cercetarea de pe principii marxist-leniniste dezvăluie „adevărul istoric”.<br />

Nivelul ştiinţific al cercetării depindea, conform metodologiei marxiste, de partinitatea cercetătorului. Partinitatea<br />

comunistă, proletară asigură respectiv <strong>cu</strong>noaşterea ştiinţifică a fenomenelor tre<strong>cu</strong>tului şi prezentului, determinând<br />

care formaţiune social-economică dă conţinut procesului istoric 3 .<br />

Principiul partinităţii comuniste presupune critica ideologiei burgheze şi a tuturor teoriilor antimarxiste 4 . Lucrările<br />

ce pretind la lipsa partinităţii sunt departe de linia magistrală a ştiinţei istorice. Doar istori<strong>cu</strong>l înarmat <strong>cu</strong><br />

metodologia marxist-leninistă are posibilitatea de a face o analiză ştiinţifico - obiectivă a realităţii istorice. Prin<br />

urmare, Obiectivismul şi partinitatea în metodologia marxist-leninistă reprezintă o unitate, principiul partinităţi<br />

presupunând şi conţinând de la sine, principiul obiectivismului. Totodată, obiectivismul marxist-leninist este privit<br />

ca un antipod al obiectivismului „burghez”. Pot fi consideraţi obiectivi doar istoricii care lucrează în folosul<br />

clasei proletariatului. 5<br />

Istorismul, de asemenea, a fost transfigurat conform necesităţii ideologiei comuniste. Astfel că doar concepţia<br />

1 Ibidem, 215.<br />

2 BURLACU 2002. 74.<br />

BURLACU 2002. 74.<br />

3 IVANOV 1985, 66.<br />

4 Ibidem, 67.<br />

5 Ibidem, 72.<br />

– 1 –


dialectico-materială a procesului social, înţeleasă de pe poziţiile partinităţii comuniste reprezintă temelia istorismului<br />

ştiinţific adevărat. Ideea principală a istorismului conform ideologiei marxiste este că procesul social<br />

reprezintă legitatea obiectivă, iar motorul progresului este lupta de clasă 1 .<br />

Cercetarea şi predarea istoriei în spiritul ideologiei comuniste presupunea nu doar tratarea problemelor de pe<br />

principiile marxism-leninismului, ci şi utilizarea unui stil şi limbaj ideologizat. Fiecare episod al istoriei trebuia<br />

formulat în termenii luptei de clasă, ai proletariatului şi imperialiştilor. Toţi aceşti termeni fiind deja definiţi de<br />

clasicii marxism leninismului, puţini istorici îndrăzneau să-i redefinească, ceea ce împiedica mult posibilitatea<br />

unui istoric de a exprima sau analiza o anumită problemă. 2<br />

Înaintând ca obiectiv final al evoluţiei istorice – comunismul, ştiinţa şi învăţământul istoric a devenit domeniul<br />

principal al frontului ideologic în ansamblu. Scopul acestora era de a forma la populaţie sovietică o concepţie<br />

marxist-leninistă, de a-i educa ca activi constructori ai comunismului şi patrioţi înfocaţi ai „patriei socialiste” 3 .<br />

Astfel, se preconiza de a crea un cetăţean sovietic tipic – “homo-sovieti<strong>cu</strong>s”. Prin urmare istoria pe lângă funcţiile<br />

sale politice avea şi continuă să aibă un rol educativ considerabil. Necesitatea de noi cadre istorice care total să<br />

corespundă cerinţelor noului regim, întru realizarea obiectivelor partidului, impunea necesitatea creării instituţiilor<br />

de învăţământ superior şi a fa<strong>cu</strong>ltăţilor de istorie unde să fie pregătiţi istorici conform cerinţelor partidului.<br />

Nu era îndeajuns “homo-sovieti<strong>cu</strong>s”, era nevoie de “histori<strong>cu</strong>s sovieti<strong>cu</strong>s”, de un om nou şi o istorie nouă. Astfel,<br />

s-a purces la un drum lung, dar care s-a soldat <strong>cu</strong> o victorie totală. S-a format o armată întreagă de istorici care au<br />

scris corespunzător gusturilor puterii. Obiectivele învăţământului istoric <strong>din</strong> RSSM adoptate la cele generale ale<br />

URSS erau următoarele:<br />

– Legitimarea regimului comunist <strong>din</strong> RSSM prin justificarea unor evenimente şi fapte (ale anilor 1812, 1940,<br />

1944, etc.)<br />

– Dezrădăcinarea ideii românismului <strong>din</strong> conştiinţa maselor prin instituţiile de învăţământ, literatură şi arta<br />

moldovenească şi rescrierea „istoriei poporului moldovenesc.”<br />

– Educarea unui patriotism sovietic prin susţinerea patriotismului local (moldovenesc), dar numai în cadrul<br />

principiului „prieteniei popoarelor” şi a acceptării rolului progresiv în istoria Moldovei al poporului rus.<br />

– Transformarea populaţiei care a fost sub o<strong>cu</strong>paţia „burghezo-fascistă” în adepţi fideli ai partidului comunist.<br />

– Rezolvarea definitivă a „problemei basarabene”.<br />

Fa<strong>cu</strong>ltăţile de Istorie a Universităţii de Stat <strong>din</strong> Chişinău şi a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă” au<br />

avut rolul decisiv în procesul de formare a specialiştilor istorici şi a cadrelor de partid <strong>din</strong> RSSM.<br />

Fa<strong>cu</strong>ltatea de istorie Universităţii de Stat <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> îşi începe activitatea <strong>din</strong> momentul inaugurării Universităţii.<br />

Iniţial, purta denumirea de Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie şi Filologie. Responsabil de organizarea fa<strong>cu</strong>ltăţii şi<br />

asigurarea începutului studiilor la l octombrie 1946 a fost numit Ioachim Grosul 4 .<br />

Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie şi Filologie avea în structura sa trei secţii; limba şi literatura moldovenească, limba şi<br />

literatura rusă, istoria. Secţia de istorie, la rândul său, avea la început două catedre: Catedra de Istorie a Popoarelor<br />

U.R.S.S. şi Catedra de Istorie Universală. Studiile se efectuau exclusiv în limba rusă. Pe par<strong>cu</strong>rsul anilor<br />

1946-1960 funcţia de decan al Fa<strong>cu</strong>ltăţii de Istorie şi Filologie au deţinut-o atât specialiştii istorici, cât şi filologi.<br />

Decani ai fa<strong>cu</strong>ltăţii au fost până la 1960: I. Grosul (1946-1948), M. Pustânikova (1948), A. Simonov (1948-1950),<br />

I. Varticean (1950), M. Muntean (1950), A. Malikov (1951), I. Meşceriuk (1952), B. Ardentov (1952-1953), A.<br />

Simonov (1953-1954), P. Mezenţev (1954), V. Senkevici (1954), I. Ra<strong>cu</strong>l (1954-1957), M. Muntean (1957-1960).<br />

Din 1960 şi până în 1970 decan al fa<strong>cu</strong>ltăţii a fost Afanasie Repida. 5<br />

În 1962, Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie şi Filologie şi Fa<strong>cu</strong>ltatea de Drept se reorganizează în Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie şi<br />

Drept <strong>cu</strong> două secţii – de istorie şi de drept, şi Fa<strong>cu</strong>ltatea de Filologie. În anul 1964 s-a luat hotărârea de a reorganiza<br />

fa<strong>cu</strong>ltatea. S-au constituit două fa<strong>cu</strong>ltăţi de sine stătătoare: Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie şi Fa<strong>cu</strong>ltatea de Drept, în<br />

1 Ibidem, 75-85.<br />

2 WILHELMUS Petrus VAN Meurs 1996, 48.<br />

3 Osnovanye zadaci v izucenij istorij SSSR feodalinogo perioda, în “Voprocy istorii”, nr. 11, 1949, 3.<br />

4 Ibidem, 218.<br />

5 COZMA, 217.<br />

– 1 0 –


funcţia de decan al Fa<strong>cu</strong>ltăţii de Istorie a fost confirmat conferenţiarul Afanasie Repida. 1 Pe par<strong>cu</strong>rsul anilor au<br />

avut loc schimbări atât în structura fa<strong>cu</strong>ltăţii, cât şi în planurile şt programele de studii şi în nomenclatorul specialităţilor<br />

şi al catedrelor, în conformitate <strong>cu</strong> or<strong>din</strong>ul 192 al Ministerului învăţământului Public al R.S.S.M. <strong>din</strong> 27<br />

mai 1969, în cadrul Fa<strong>cu</strong>ltăţii de Istorie au fost organizate catedre noi: Catedra de Istorie Antică şi a Evului Mediu,<br />

Catedra de Istorie Modernă şi Contemporană, Catedra de Istorie a Moldovei.<br />

În această structura Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie şi-a desfăşurat activitatea până în anul 1990, avându-i în postul de<br />

decan pe Mihail Sâtnic (1970-1977), Afanasie Repida (1977-1983), Vladimir Potlog (1983-1989), Alexandru<br />

Moşanu (1989-1990). 2<br />

O evoluţie deosebită a avut-o fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă”. Fa<strong>cu</strong>ltatea<br />

a fost creată în anul 1940, ea funcţionează <strong>din</strong> momentul înfiinţării Institutului. Primul ei decan a fost N. Chiricenco<br />

3 . În anul 1951 pe baza Fa<strong>cu</strong>ltăţii de Istorie şi a Fa<strong>cu</strong>ltăţii de Filologie a fost creată Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie şi<br />

Filologie. Primul decan al fa<strong>cu</strong>ltăţii noi create a devenit A. Penzul, iar în ianuarie 1952, în legătură <strong>cu</strong> plecarea sa<br />

la studii, a fost numită decan L. Neizvestnîh. În decembrie 1952 decan al Fa<strong>cu</strong>ltăţii de Istorie şi Filologie a fost<br />

numită Vera Smelîh, lector superior la Catedra de Economie Politică şi Filozofie, în septembrie 1953 decan a fost<br />

numit Afanasie Repida, care a lucrat în acest post până la comasarea Institutului Pedagogic <strong>cu</strong> Universitatea <strong>din</strong><br />

<strong>Moldova</strong>. 4<br />

Din anul de studii 1956-1957, Institutul Pedagogic <strong>din</strong> Chişinău a început să pregătească profesori la specialitatea<br />

“Istoria şi limba şi literatura moldovenească”. La Institutul Pedagogic n-a rămas nici o grupă academică;<br />

numai la specialitatea “Istoria”. Iniţial la Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie era o singură Catedră de Istorie, în anul de studii<br />

1944-1945 au fost create trei catedre: de Istorie a U.R..S.S. (şef al catedrei I. Grosul, doctor în istorie), de Istorie<br />

Universală (şef al catedrei N. Koroliov) şi de Istorie a Moldovei (şef al catedrei N. Narţov). Pe atunci N. Narţov<br />

era singurul <strong>din</strong> R.S.S. Moldovenească doctor habilitat în istorie., profesor universitar. Pentru prima dată în republică<br />

a fost creată o Catedră de Istorie a Moldovei 5 . Cercetarea şi predarea istoriei Moldovei, constituie o problemă<br />

aparte a evoluţiei învăţământului istoric superior <strong>din</strong> RSSM. Pentru prima dată această disciplină a fost predată<br />

la Institutul Pedagogic <strong>din</strong> Chişinău, încă în anul de învăţământ 1944-1945. De asemenea, N. Narţov a elaborat şi<br />

primul proiect al unui manual de Istoria Moldovei pentru universităţi, care, necătînd la realităţile vremurilor, era<br />

totuşi destul de reuşit. Deşi manualul tre<strong>cu</strong>se toate treptele cenzurii, profesorul Narţov a fost defăimat şi calomniat<br />

în presă de N. Mohov şi I. Grosul 6 , iar manualul aşa şi n-a fost editat, deşi comparativ <strong>cu</strong> alte lucrări referitoare la<br />

„Istoria Moldovei” era bine do<strong>cu</strong>mentat 7 .<br />

La 9 martie 1967 Consiliul de Miniştri al RSS Moldoveneşti a adoptat hotărârea „Cu privire la restabilirea Institutului<br />

Pedagogic” <strong>din</strong> Chişinău 8 , însă nu şi a Fa<strong>cu</strong>ltăţii de istorie. Restabilirea Fa<strong>cu</strong>ltăţii de istorie a avut câteva<br />

etape. În anul 1973 pe lângă Fa<strong>cu</strong>ltatea de Filologie a fost deschisă secţia de istorie şi pedagogie şi creată Catedra<br />

de Istorie Universală. În anul 1976 a fost deschisă Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie şi Pedagogie în frunte <strong>cu</strong> decanul Vasile<br />

Cojocaru, iar apoi Vladimir Barbulat, în cadrul căreia funcţionau două catedre: de Istorie Universală şi de Teorie<br />

şi Metodica Muncii Educative. În anul 1980 Catedra de Istorie Universală este împărţită în două catedre: Istoria<br />

URSS şi Istoria Universală. La 1 septembrie 1988, în corespundere <strong>cu</strong> hotărârea Consiliului Institutului <strong>din</strong> 23<br />

iunie 1988, în cadrul Fa<strong>cu</strong>ltăţii de Istorie şi Pedagogie a fost deschisă Catedra de istorie a Moldovei şi arheologie.<br />

La sfârşitul anilor ’80 s-a pus în dis<strong>cu</strong>ţie reorganizarea Fa<strong>cu</strong>ltăţii pe principiul problematic cronologic, astfel că în<br />

1990 au fost create catedrele: Istoria Antică şi Medievală, Istoria Modernă, Istoria Contemporană, Etnopedagogie<br />

şi Educaţie. 9<br />

Un aspect aparte al problemei evoluţiei învăţământului istoric superior îl constituie activitatea ştiinţifică a<br />

istoricilor <strong>din</strong> RSSM şi modul de tratare a problemelor istoriei naţionale. Principalele evoluţii istoriografice ale<br />

1 Ibidem.<br />

2 Ibidem, 219.<br />

3 UPS „Ion Creangă”, 2000, 44.<br />

4 Ibidem, 45.<br />

5 Ibidem, p. 46.<br />

Ibidem, p. 46.<br />

6 VORONOV, LAZAREV 1989, 127.<br />

7 LAZAREV, Cum a fost scrisă istoria Moldovei, în “Nistru”, nr. 2. 1989. 127.<br />

8 UPS, 2000, 81.<br />

9 Ibidem, 85.<br />

– 1 1 –


ştiinţei istorice sovietice moldoveneşti, se refereau la aplicarea a 4 mituri de bază; 1) mitul poporului moldovenesc;<br />

2) mitul instalării puterii sovietice în ziua de Anul Nou al anului 1918; 3) mitul formulei răului mai mic; 4)<br />

mitul prieteniei popoarelor. 1 În primi ani de după război V. M. Senchevici şi I. Ceban au publicat o serie de cărţi<br />

şi articole pe subiecte <strong>cu</strong>m ar fi: etnogeneza moldovenească, legăturile istorice ruso-ucraineano-moldoveneşti,<br />

aportul poporului rus la <strong>cu</strong>ltura moldovenească. În lucrările lor, I. Grosul şi N. Mohov sprijină ideile istoricilor sovietici<br />

criticând opinia istoricilor „burghezi” despre comunitatea de neam şi de limbă a moldovenilor şi românilor.<br />

Serghievski şi Ceban au accentuat în lucrările lor că dezvoltarea istorică a Moldovei a avut loc independent, iar influenţa<br />

slavilor asupra etnogenezei poporului moldovenesc a fost hotărâtoare. În spiritul mitului prieteniei popoarelor,<br />

istoricii sovietici au căutat să dovedească „multiplele” relaţii ale domnitorilor Moldovei <strong>cu</strong> ţarii Moscovei.<br />

Fiindcă totuşi nu puteau să ridice în slăvi regimul ţarist care a fost „exploatator de mase” şi reprezenta antipodul<br />

„societăţii comuniste” a fost inventat un nou mit al „răului mai mic” prin care anexiunea ţaristă era considerată un<br />

factor progresiv. Ceban subliniază că anexarea Basarabiei salvase poporul moldovenesc de jugul turcesc şi salvase<br />

limba moldovenească de românizare 2 . Iar Grosul ajunge chiar să afirme că a avut loc „eliberarea de jugul turcesc<br />

şi intrarea în componenţa Rusiei” 3 . În acelaşi ton au fost tratate şi problemele legate de evenimentele anilor 1940<br />

şi 1944 fiind calificate ca eliberare şi reinstaurare a puterii sovietice.<br />

Aşadar, cercetările privind istoria Moldovei au fost efectuate nu de pe poziţii neutre, adevărate (care, de fapt,<br />

pe atunci erau imposibile), ci de pe poziţii partinice, totalitar-comuniste, conform principiilor cerute de guvernarea<br />

sovietică.<br />

Supunerea totală unei ideologii nu permite studierea clară a evenimentelor, analiza lor fiind în aşa caz unilaterală,<br />

iar concluziile – strict supuse normelor. Fireşte, ca urmare, tematica cercetărilor era de felul: Influenţa<br />

<strong>cu</strong>lturii ruse asupra celei moldoveneşti; Analiza marxistă a mişcării naţional-burgheze <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>; Rolul slavilor<br />

de est în formarea poporului moldovenesc şi statului moldovenesc etc., unde în prim-plan apare scopul politic şi<br />

apoi cel ştiinţific.<br />

Evident, pregătirea cadrelor istorice locale nu s-a redus la simpla studiere a obiectului Istoria. Tinerii istorici<br />

erau educaţi conform ideologiei comuniste, materialul studiat era legat de problemele practice ale poporului sovietic<br />

şi ale contemporaneităţii, de dogmele leniniste, ceea ce nu dădea posibilitate de a lărgi orizontul de percepere<br />

a lumii, de a înainta unele noi concepţii şi teorii străine celor impuse. Era interzisă chiar şi studierea literaturii<br />

străine de specialitate.<br />

Astfel, putem constata că decenii la rând istoricii n-au avut posibilitatea sa studieze adevărul ştiinţific, debarasat<br />

de orice ideologie, dogmă etc.<br />

Ştiinţa şi învăţământul istoric superior <strong>din</strong> RSS Moldovenească, în linii generale, se caracterizează prin câteva<br />

trăsături distinctive: Întregul sistem educaţional a fost supus obiectivelor şi sarcinilor PC(b); prin intermediul<br />

ştiinţei şi educaţiei istorice s-a proiectat şi s-a realizat societatea sovietică, creând cetăţeanul tipic „hommo-sovieti<strong>cu</strong>s”;<br />

Istoria a fost mutilată atât ca metodologie, cît şi ca esenţă: .,Istoria” a fost redusă la un singur model de cercetare<br />

şi analiză, cel marxist, care reflectă procesul istoric într-un mod limitat, anorganic şi contestabil; s-a re<strong>cu</strong>rs<br />

la falsificarea evenimentelor istorice, în special a celor ce se referă la anii: 1812. 1918, 1940, 1944; la as<strong>cu</strong>nderea<br />

intenţionată a unor maltratări şi genociduri naţionale etc.<br />

În linii generale, este necesar de menţionat că studierea „Învăţământului istoric superior <strong>din</strong> RSSM” este în<br />

continuă perfecţionare ştiinţifică. Rezultatele cercetărilor şi analizelor vor permite de a înţelege specifi<strong>cu</strong>l evoluţiei<br />

societăţii noastre (a prezenţei reminiscenţelor comuniste în mentalitatea, stereotipurile, comportamentul<br />

oamenilor etc.) Totodată, rezultatele cercetărilor ar putea servi la elaborarea unei strategii naţionale a educaţiei,<br />

luându-se în considerare factorii ce au influenţat asupra constituirii celei mai mari părţi a societăţii de azi şi care<br />

continuă să influenţeze asupra noilor generaţii.<br />

Totodată, cercetarea ştiinţei istorice ne oferă prilejul de a separa neadevărul de adevăr <strong>din</strong> lucrările savanţilor<br />

sovietici, în vederea evitării neadevărului în prezent.<br />

1 WILHELMUS Petrus Van Meurs, 1996, 202-236.<br />

2 Ibidem, 204.<br />

3 GROSUL, GROSUL, MOHOV, 35.<br />

– 1 –


Bibliografie<br />

BURLACU, Valentin, 2003. Propaganda <strong>cu</strong>ltural-educativă în modelarea conştiinţei şi mentalităţii populaţiei<br />

RSSM (1944-1950), în “Destin românesc”. Revistă trimestrială de istorie şi <strong>cu</strong>ltură, Chişinău-Bu<strong>cu</strong>reşti, Nr. 2,<br />

p. 80-91.<br />

BURLACU, Valentin, 2002. instituţiile <strong>cu</strong>ltural educative <strong>din</strong> R.S.S. Moldovenească - instrument de rusificare<br />

(1944-1950), în “Destin românesc”. Revistă trimestrială de istorie şi <strong>cu</strong>ltură, Chişinău – Bu<strong>cu</strong>reşti, Nr. 2, p.<br />

73-85.<br />

BYRKA, G. I., 1981. Podgotovka kadrov vysšej i srednej kvalificacij v MSSR, Chišinev. COZMA, V., 1996. istoria<br />

universităţii de Stat <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> (1946-1996), Chişinău.<br />

EREMIA, Maria, 1999. Rolul ideologiei marxist-leniniste în pregătirea cadrelor istorice în Republica Sovietică<br />

Socialistă Moldovenească, în Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>. Seria „Ştiinţe socioumane”,<br />

Chişinău, p. 215-218.<br />

EŞANU, Andrei, 2003. „Schimbarea la faţă” a istoriografiei <strong>din</strong> Republica <strong>Moldova</strong> (1989-2002), în “Destin românesc”.<br />

Revistă trimestrială de istorie şi <strong>cu</strong>ltură, Chişinău – Bu<strong>cu</strong>reşti, Nr. 1, p. 7-25.<br />

GROSUL, Ja. S., MOHOV, N. A., 1970. Istoriceskaja nauka Moldavskoj SSR, Mosckva. GROSUL, Ja. S., MO-<br />

HOV, N. A.,1967. Istoriceskaja nauka Moldavskoj SSR, v Voprosy istorii, nr. 2, , p. 22-44.<br />

IVANOV V.V., 1985. Metodologhija istoričescoj nauki, Moskva.<br />

IVANOVA, L. V., 1968. U istokov sovetskoij istoričeskoj nauki, Mosckva.<br />

LAZAREV, Cum a fost scrisă istoria Moldovei, în “Nistru”, nr. 3, 1989, p. 127.<br />

Osnovanye zadaci v izucenij istorij SSSR feodalinogo perioda, v “Voprocy istorii” nr. 11, 1949, p. 3.<br />

Razvitie obrazovabinija v SSSR, 1986, Voronež.<br />

ŢURCANU, Ion, 1995. Revolta istoriografică <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> sovietică de la sfârşitul anilor ‛80, în Revistă istorică,<br />

Tom VI, Nr. 5-6. Mai-iunie, p. 1-20.<br />

universitatea Pedagogică de Stat „ion Creangă” <strong>din</strong> Chişinău (1940-2000), 2000, Chişinău.<br />

ŢURCANU, Ion. 1994. istoriografia <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> Sovietică între ştiinţă şi Propagandă, în Revistă de istorie a<br />

Moldovei, Nr. 3-4.<br />

universitatea Pedagogică de Stat „ion Creangă” <strong>din</strong> Chişinău (1940-2000), 2000, Chişinău.<br />

VORONOV, K., 1947. Kak i čemu učit profesor narcov, v “Soveckaja Moldavija”, 8 avgusta, nr. 155 (965).<br />

WILHELMUS, Petrus, Van, Meurs, 1996. Chestiunea Basarabiei în istoriografia comunistă, Editura Arc., Chişinău.<br />

– 1 –<br />

© Adrian DOlGhI, 2008


ıdeoloGıa Şı adevărul ıstorıc În ıstorıoGraFıa romÂnească<br />

Şı moldovenească. unele consıderaŢıı<br />

– 1 –<br />

emanuel PlOPeanU<br />

universitatea “Ovidius”, Constanţa<br />

Începând <strong>cu</strong> anul 1948, am asistat în România la formarea “frontului istoric”, noţiune care prin conotaţiile sale<br />

cazone, sugerează intenţiile regimului: destituiri succesive, mobilizarea permanentă a istori<strong>cu</strong>lui, stricta supraveghere<br />

a activităţii lui. Practica terorii staliniste se subsuma, în bună măsură, aşa-numitului principiu al dominoului.<br />

Dosarele unui proces anume conţineau, in nuce noi rechizitorii, viitori in<strong>cu</strong>lpaţi. Prin analogie, normele de<br />

lucru impuse istori<strong>cu</strong>lui prevesteau repetate admonestări dar, mai ales, previzibile epurări 1 .<br />

Eliminarea morală şi uneori chiar fizică a profesioniştilor în scrierea istoriei, având în spate bogata experienţă<br />

a perioadei interbelice, a fost însoţită de apariţia şi manifestarea oamenilor de încredere ai partidului, transformaţi<br />

în specialişti peste noapte, având ca scop aservirea istoriei politicii, fenomen ce a caracterizat primul deceniu<br />

post 1948. Abia în prima parte a deceniului şapte putem constata o oarecare revenire la normalitatea ştiinţifică,<br />

sau la “reinterpretarea adevărurilor istorice abia interpretate” 2 fără a depăşi însă cadrele permise de nomenclatura<br />

politică. Această perioadă a fost urmată de “relaxarea ideologică”, acoperind anii 1965-1971, şi, în condiţiile înăspririi<br />

ideologice produse sub influenţă chino – nord-coreeană, după 1971, de creşterea importanţei <strong>cu</strong>lturnicilor,<br />

capabili să folosească tre<strong>cu</strong>tul în scopul descoperirii şi lansării unor noi mituri, al căror ultim beneficiar avea să<br />

fie conducerea de partid şi de stat.<br />

Faptul istoric propriu-zis a fost, de asemenea, „victima” frontului istoric şi a scrierii istoriei pe baza principiilor<br />

marxist-leniniste. Deturnarea s-a produs fie prin schimbarea adevăratelor semnificaţii ale unui eveniment sau proces<br />

istoric, fie prin trecerea sub tăcere a unor desfăşurări istorice care ar fi pus în pericol atât relaţiile <strong>cu</strong> “marele<br />

vecin şi prieten de la Răsărit”, dar mai ales fundamentele istorice şi politice ale regimului de la Bu<strong>cu</strong>reşti. “Cazul”<br />

Basarabiei se încadrează în această tipologie. În primul deceniu postbelic a fost imposibilă aducerea în dis<strong>cu</strong>ţie<br />

situaţia acestei provincii româneşti şi a originii etnice adevărate a populaţiei, altfel decât o impunea “prietenia <strong>cu</strong><br />

marele popor sovietic”, evident incompatibilă <strong>cu</strong> realitatea istorică a anexării acestei provincii atât la 1812 cât şi<br />

la 1940, numai pe baza dreptului forţei.<br />

“Construcţia” noii istorii a românilor a avut la bază o lucrare “fundamentală”, care a jalonat creaţiile ulterioare.<br />

Acest rol l-a avut istoria României a lui Mihail Roller, apărută în mai multe ediţii, lucrare în care momentele importante<br />

<strong>din</strong> istoria Basarabiei au fost tratate în spiritul directivelor impuse de noile raporturi româno - sovietice. Astfel,<br />

în ediţia <strong>din</strong> 1947 tratarea Păcii de la Bu<strong>cu</strong>reşti <strong>din</strong> 1812 a fost evitată, arătându-se doar că în urma ei “s-au eliberat<br />

noi teritorii de sub jugul turcesc”, în timp ce ediţiile ulterioare au înlăturat complet şi această precizare, trecând direct<br />

de la războiul ruso-turc <strong>din</strong> 1787-1792 la revoluţia <strong>din</strong> 1821 3 . Aceeaşi situaţie o întâlnim într-o altă lucrare a lui Mihai<br />

Roller, Studii şi note privind istoria României, apărută în 1956; nu este nimic surprinzător, având în vedere că autorul<br />

ţine să precizeze că „Generaţiei de istorici care îşi desfăşoară activitatea în regimul democrat-popular îi revine sarcina<br />

de cinste...să scoată la iveală relaţiile frăţeşti <strong>din</strong>tre poporul român şi poporul rus” 4 .<br />

În acelaşi an vedea lumina tiparului istoria Republicii Populare Române, apărută sub redacţia aceluiaşi Mihail<br />

Roller, de fapt o reeditare a istoriei României <strong>din</strong> 1947. În ceea ce priveşte consecinţele războiului ruso-turc <strong>din</strong><br />

1806-1812 se afirmă că „Basarabia a fost smulsă <strong>din</strong> sistemul Imperiului Otoman şi eliberată de sub barbarul jug<br />

turcesc. Sub influenţa statului rus, mai dezvoltat, a fost grăbit procesul de descompunere a feudalismului, pre<strong>cu</strong>m<br />

şi procesul de dezvoltare a sistemului capitalist, ceea ce în mod obiectiv, a însemnat, <strong>cu</strong> tot caracterul înapoiat<br />

al politicii ţariste, un fapt înaintat” 5 . În aceeaşi perspectivă, unirea <strong>din</strong> 1918 era privită ca o consecinţă a politicii<br />

„guvernului recţionar român” care, „folosind situaţia grea a tinerei republici sovietice, o atacă şi o<strong>cu</strong>pă Basarabia<br />

1 MIHALACHE 1999a, 79. Despre atmosfera <strong>din</strong> institutele de cercetare şi universităţi în această perioadă vezi şi PRODAN 1993, 66–73,<br />

el însuşi unul <strong>din</strong> beneficiarii epurării <strong>din</strong> Academia Română, al cărei membru a devenit în 1948 (vezi MIHALACHE 1999b, 63).<br />

2 GEORGESCU 1991, 51.<br />

3 ibidem, 34.<br />

4 ROLLER 1956, 44 - 45.<br />

5 istoria Republicii Populare Române... 1956, 310 - 311.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 194-202


(ianuarie 1918), înăbuşind <strong>cu</strong> forţa armată lupta sovietelor revoluţionare <strong>din</strong> Basarabia, care au luat naştere şi s-au<br />

dezvoltat în timpul revoluţiei” 1 . Relativ la raptul teritorial <strong>din</strong> 1940, acesta a fost prezentat ca o „înţelegere” între<br />

guvernul Uniunii Sovietice şi guvernul României, în urma căreia a avut loc „eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei;<br />

astfel se lichidează conflictul teritorial care exista între ambele guverne, conflict care s-a năs<strong>cu</strong>t în urma<br />

intervenţiei contrarevoluţionare a armatelor române împotriva Sovietelor în 1918” 2 .<br />

În ciuda anumitor evenimente petre<strong>cu</strong>te în a doua jumătate a deceniului al VI-lea – moartea lui Mihail Roller în<br />

1958, trecerea lui Petre Constantines<strong>cu</strong>-Iaşi şi Clara Cuşnir-Mihailovici pe plan se<strong>cu</strong>ndar, reactivarea unor istorici<br />

ce aparţineau ca formaţie perioadei interbelice (ca Victor Papacostea, C. C. Giures<strong>cu</strong> după eliberarea <strong>din</strong> închisoare)<br />

sau Andrei Oţetea, istoric stângist de <strong>din</strong>aintea războiului, “tonul” istoriografic a rămas acelaşi, aşa <strong>cu</strong>m rezultă<br />

şi <strong>din</strong> Tratatul de istorie a României, ale cărui prime două volume apărute în 1960 şi 1962 erau “fundamental pe<br />

linia lui Roller” 3 ; iar o abordare a problemei Basarabiei <strong>din</strong> perspectiva relaţiilor româno-ruse era de neconceput.<br />

Apărută în 1963 sub egida Academiei Române şi a Institutului de Studii Româno-Sovietic, lucrarea Studii privind<br />

relaţiile româno-ruse a încercat o tratare a evoluţiei acestor relaţii de la mijlo<strong>cu</strong>l secolului al XVII-lea şi până la<br />

primul război mondial, sărind însă de la secolul XVIII la perioada 1828-1829. Evident, nu se pomeneşte nimic<br />

despre momentul 1812, iar relativ la Primul Război Mondial, referirile se fac doar la participarea marinarilor români<br />

la mişcările revoluţionare de la sfârşitul anului 1917 şi începutul anului 1918 în porturile dunărene Ismail şi<br />

Chilia Nouă 4 .<br />

„Linia rolleriană”, de inspiraţie exclusiv sovietică a scrierii istoriei o întâlnim şi în Dicţionarul enciclopedic<br />

Român <strong>din</strong> 1962, ale cărui formulări în privinţa Basarabiei sunt aproape identice <strong>cu</strong> cele <strong>din</strong> Marea enciclopedie<br />

Sovietică <strong>din</strong> 1950 5 . Astfel, se face referire la faptul că “după Pacea de la Bu<strong>cu</strong>reşti (1812), Basarabia a intrat în<br />

componenţa Rusiei”; mai mult, în ianuarie 1918 guvernul burghezo-moşieresc al României a o<strong>cu</strong>pat Basarabia”;<br />

în schimb, ultimatumul (şi o<strong>cu</strong>parea practic a Basarabiei) în iunie 1940 era prezentat ca “rezultat al convorbirilor<br />

între guvernul sovietic şi guvernul României”, în urma cărora “Basarabia a fost restituită Uniunii Sovietice” 6 .<br />

Într-un regim totalitar, ştiinţa şi <strong>cu</strong>ltura sunt transformate în instrumente de realizare a politicii respectivului<br />

regim. Istoriografia nu a fă<strong>cu</strong>t excepţie de la această evoluţie, astfel că apariţia unor divergenţe între Moscova<br />

şi Bu<strong>cu</strong>reşti, în 1964, a fost însoţită de o mişcare asemănătoare în dimensiunea istoriografică. Ne referim aici la<br />

apariţia în 1964 a celui de-al treilea volum <strong>din</strong> Tratatul de istoria României, volum în care caracterul antirusesc<br />

capătă contur, aducându-se în dis<strong>cu</strong>ţie atât tratatul de la Luţk <strong>din</strong> 1711 cât şi momentul primului rapt teritorial, <strong>din</strong><br />

1812: ”Principatele române, o<strong>cu</strong>pate încă de la începutul ostilităţilor, au fost eva<strong>cu</strong>ate de Rusia, afară de teritoriul<br />

<strong>din</strong>tre Nistru şi Prut, care a fost încorporat Imperiului Rus” 7 .<br />

Anul 1964 a reprezentat un moment de cotitură în ceea ce priveşte relaţiile <strong>cu</strong> Uniunea Sovietică, o distanţare<br />

de „marele frate” de la Răsărit. Nu era vorba de o schimbare a fundamentelor care se aflau la baza regimului comunist<br />

de la Bu<strong>cu</strong>reşti, ci de o „erezie” ce avea ca obiectiv tocmai întărirea puterii clasei politice de aici, de extinderea<br />

în cadrul populaţiei a legitimităţii sale, prin apelarea la pârghia naţionalistă, opusă ten<strong>din</strong>ţelor monopoliste,<br />

pe plan economic dar şi politic, promovate de Uniunea Sovietică. Dezbaterea istoriografică a istoriei şi evoluţiei<br />

teritoriului <strong>din</strong>tre Prut şi Nistru a reprezentat un instrument în cadrul acestui proces.<br />

“Lovitura” în plan istoriografic a fost dată de publicarea, în decembrie 1964, sub egida Academiei Române a<br />

lucrării note asupra românilor. Manuscrise inedite, în fapt patru manuscrise ale lui Karl Marx realizate în 1856-<br />

1859. Deşi editorii - Andrei Oţetea şi Gh. Zane - au încercat să acrediteze, în introducere, ideea că manuscrisele<br />

reprezentau veritabile mărturii de gândire marxistă, scopul politic al acestei mişcări era bine determinat, având în<br />

vedere aprecierea Rusiei ca putere imperialistă şi reacţionară de către Marx. Evident, de aici rezulta şi caracterul<br />

anexării <strong>din</strong> 1812 8 . Karl Marx denunţa exploatarea Principatelor Dunărene, menţiona diversele planuri de anexare<br />

totală sau parţială a acestora şi considera momentul 1812 ca un act ilegal. Mai mult, la sfârşitul unuia <strong>din</strong> manus-<br />

1 ibidem, 545 - 546.<br />

2 ibidem, 673.<br />

3 van MEURS 1996, 264.<br />

4 Studii... 1963, 339 - 358.<br />

5 BRUHIS 1992, 94.<br />

6 Dicţionar…/ I 1962, 307 - 308.<br />

7 istoria României/III 1964, 611.<br />

8 van MEURS 1996, 271.<br />

– 1 –


crise, Marx furniza şi o cifră a numărului românilor ce trăiau în Basarabia, estimaţi la 896. 000, afirmaţie repetată<br />

în prefaţa semnată de cei doi autori mai sus menţionaţi 1 .<br />

De asemenea, în seria de opere complete Marx-Engels a fost publicat, în volumul 22, apărut în 1965, un articol<br />

al lui Engels <strong>din</strong> 1890 intitulat Politica externă a ţarismului rus, vehement împotriva expansionismului acestui<br />

imperiu. Evenimentul istoriografic nu a fost întâmplător, desfăşurându-se ca o consecinţă a noilor evoluţii a raporturilor<br />

româno-sovietice 2 . Avem aici în vedere divergenţele apărute încă <strong>din</strong> 1962, pe fundalul concepţiilor<br />

promovate de Hruşciov, la a XV-a sesiune a CAER, referitoare la „diviziunea internaţională socialistă a muncii”.<br />

Cu ocazia reuniunii CAER de la Moscova <strong>din</strong> iunie 1962, România a respins orice planificare şi integrare supranaţională,<br />

iar în acelaşi an, Gheorghe Gheorghiu Dej s-a disociat oficial, printr-o scrisoare adresată preşe<strong>din</strong>telui<br />

John F. Kennedy, de acţiunea sovietică în Cuba 3 . Momentul de turnură l-a reprezentat însă Declaraţia Comitetului<br />

Central al Partidului Muncitoresc Român <strong>din</strong> 22 aprilie 1964, în care s-a afirmat independenţa partidelor comuniste<br />

în formularea unei politici proprii şi, în consecinţă, dreptul României ca stat suveran de a decide în toate<br />

problemele - economice, sociale, politice. Prin acest do<strong>cu</strong>ment, comuniştii <strong>din</strong> România s-au detaşat de conceptul<br />

sovietic al internaţionalismului socialist, subliniind, totodată, aderarea la principiile independenţei şi suveranităţii<br />

naţionale, egalităţii depline, neameste<strong>cu</strong>lui în afacerile interne ale altor state şi partide şi cooperării bazate pe<br />

avantajul reciproc 4 .<br />

Semnificativ ni se pare faptul că anul 1964 <strong>cu</strong>noaşte şi o primă ridicare a problemei apartenenţei Basarabiei,<br />

într-un context semioficial. Relatarea momentului o regăsim în memoriile lui Hruşciov care, împreună <strong>cu</strong> A. I. Mikoian,<br />

s-a întâlnit la Piţunda <strong>cu</strong> delegaţia română condusă de I. Gh. Maurer la întoarcerea de la Beijing. Conform<br />

lui Hruşciov, delegaţia română ar fi afirmat: „chinezii au spus că ne-aţi luat Basarabia. Nu am avut ce face decât<br />

să-i as<strong>cu</strong>ltăm, deşi, desigur că noi nu mai avem nevoie de Basarabia.” Abilul Hruşciov comenta însă : „astfel românii<br />

ne-au repetat ceea ce auziseră de la chinezi – dar nu şi-au exprimat dezacordul <strong>cu</strong> ceea ce chinezii spuseseră<br />

despre Basarabia. Această conversaţie ne-a lăsat un gust neplă<strong>cu</strong>t. Am început să bănuim că poate românii ne mai<br />

poartă pică pentru revenirea Basarabiei la Uniunea Sovietică după război” 5 . Se observă, aşadar că, pe lângă faptul<br />

că delegaţia română nu a combătut afirmaţiile chinezilor, formularea „nu mai avem nevoie de Basarabia” s-a fă<strong>cu</strong>t<br />

la timpul prezent, fără a judeca apartenenţa istorică a Basarabiei.<br />

Noua atitu<strong>din</strong>e politică îşi făcea loc, <strong>din</strong> ce în ce mai mult, în realizările <strong>cu</strong>lturale. În 1966, în cel de-al patrulea<br />

volum al Dicţionarului enciclopedic Român se arăta că “Războiul ruso - turc <strong>din</strong> 1806 - 1812 s-a încheiat <strong>cu</strong><br />

tratatul de pace de la Bu<strong>cu</strong>reşti; drept urmare, Rusia a anexat Basarabia, acea parte a pământului Moldovei situată<br />

între Prut şi Nistru” 6 . În acelaşi timp, avea loc transformarea sintagmei “a o<strong>cu</strong>pa” <strong>din</strong> ediţia anului 1962 în ceea ce<br />

priveşte momentul ianuarie 1918 în formularea “Basarabia a intrat în componenţa României” 7 . La fel, ultimatumul<br />

sovietic <strong>din</strong> 1940, văzut în perioada de <strong>din</strong>ainte de anul 1962 ca “soluţie paşnică” sau “înţelegere” era a<strong>cu</strong>m<br />

, în anumite lucrări, “nota diplomatică”, o formulă ceva mai realistă 8 .<br />

În paralel, partidul oferea noi posibilităţi de manifestare – servind evident scopurilor sale politice – în direcţia<br />

reconsiderării istoriei Basarabiei şi a românilor <strong>din</strong> această provincie istorică. Au fost stimulaţi foştii membri ai<br />

Sfatului Ţării să-şi scrie memoriile, chiar dacă acestea nu au fost utilizate în scrierile istoricilor profesionişti,<br />

rămânând în arhivele Comitetului Central <strong>cu</strong> cir<strong>cu</strong>it închis. Aici au fost consultate de istoricii partidului, pre<strong>cu</strong>m<br />

Copoiu şi Voi<strong>cu</strong>, mult mai aplecaţi asupra perioadei 1918-1940 decât Oţetea şi Giures<strong>cu</strong>, ale căror contribuţii se<br />

axau pe perioadele anterioare anului 1917 9 .<br />

Conceptul general elaborat de istoriografia română privitor la problema basarabeană s-a reflectat în istoria<br />

României apărută în 1974. Astfel, referitor la războiul ruso-turc <strong>din</strong> 1806-1812 şi tratatul de pace care i-a urmat,<br />

se arăta că “ voievodatele române, <strong>cu</strong> excepţia teritoriului <strong>din</strong>tre Prut şi Nistru – Basarabia, care fusese anexat de<br />

1 MARX 1964, 6.<br />

2 POP 1992, 122.<br />

3 ibidem, 120.<br />

4 TISMĂNEANU 1995, 154.<br />

5 Khrushchev Remembers… 1976, 265.<br />

6 Dicţionar…/IV 1966, 51.<br />

7 ibidem, 203.<br />

8 van MEURS 1996, 279.<br />

9 ibidem, 280.<br />

– 1 –


Rusia, rămân sub dominaţia Porţii”, pasaj în care categorisirea Basarabiei ca parte a Principatelor Române este<br />

evidentă 1 .<br />

Într-un sens oare<strong>cu</strong>m mai apropiat de realitatea istorică sunt tratate şi evenimentele <strong>din</strong> 1918; astfel, se face<br />

referire la constituirea Republicii Moldoveneşti Independente şi la hotărârea Sfatului Ţării <strong>din</strong> 27 martie 1918, în<br />

urma căreia “ Basarabia, teritoriu care în 1812 a fost încorporat la Rusia a intrat în componenţa României” 2 . În<br />

schimb, în cea de-a doua ediţie a istoriei românilor, avându-i ca autori pe C. C. Giures<strong>cu</strong> şi D. C. Giures<strong>cu</strong>, apărută<br />

în 1975 se arăta că: “Încă de la 24 ianuarie 1918, acea parte a Moldovei <strong>cu</strong>prinsă între Prut şi Nistru, condusă<br />

de Sfatul Ţării, organ reprezentativ democratic, s-a proclamat republică “de sine stătătoare şi neatîrnată, având ea<br />

singură dreptul de a-şi hotărî soarta în viitor”. Iar la 27 martie 1918, <strong>cu</strong> 86 voturi pentru, 3 contra, 36 abţineri (şi 13<br />

absenţi), Sfatul Ţării a hotărât unirea acestui teritoriu <strong>din</strong>tre Prut şi Nistru <strong>cu</strong> România” 3 . Astfel, în de<strong>cu</strong>rsul unui<br />

singur an, apar modificări substanţiale ale formulărilor folosite pentru a descrie acelaşi eveniment istoric, trecându-se<br />

de la “a intrat în componenţa României”, sintagmă pe cât de neutră pe atât de nocivă, având conotaţiile unei<br />

anexări, la “unirea <strong>cu</strong> România”, expresie ce lăsa mult mai puţin loc de interpretare.<br />

O transformare asemănătoare a căpătat şi momentul iunie 1940, care în aceeaşi ediţie a istoriei Românilor era<br />

prezentat, este adevărat fără comentarii colaterale, aşa <strong>cu</strong>m de fapt a şi fost, adică un “ultimatum prezentat guvernului<br />

român de către guvernul sovietic” 4 .<br />

Reacţia sovietică nu s-a lăsat aşteptată şi s-a produs prin intermediul R. S. S. Moldoveneşti 5 . Încă <strong>din</strong> 1970<br />

autorităţile de aici au încre<strong>din</strong>ţat unei comisii speciale de pe lângă Academie sarcina de a studia „legăturile slavovalahe<br />

şi originea grupului naţional moldovenesc”, ajungând la concluzia, exprimată într-o serie de monografii,<br />

că slavii de Est sunt strămoşii ruşilor, ucrainienilor şi bieloruşilor iar valahii au dat naştere moldovenilor, românilor<br />

şi vlahilor balcanici. Mai mult, etapa finală a formării naţionalităţii moldoveneşti s-a produs în perioada în<br />

care Basarabia se afla sub guvernare ţaristă, în secolul XIX! 6 . Astfel, într-un mod <strong>cu</strong> totul neştiinţific, naţionalitatea<br />

română era împărţită după criterii geografice, negându-se caracterul unitar al populaţiei <strong>din</strong> spaţiul carpato<br />

– dunăreano - nistrean. Spre sfârşitul anului 1974 înregistrăm momentul de apogeu al reacţiei istoriografiei de la<br />

Chişinău, prin persoana lui Artiom Lazarev, care, într-o lucrare de aproape o mie de pagini, combătea “vederile<br />

eronate” ale istoricilor români (Andrei Oţetea, Gh.Zaharia, Ion Popes<strong>cu</strong> Puţuri, Ion Oprea şi Miron Constantines<strong>cu</strong>),<br />

dar şi pe cele ale colegilor săi, blamaţi pentru că au fost “prea blânzi în polemicile <strong>cu</strong> colegii români, cel<br />

mai adesea abţinându-se de la critica aprecierilor lor incorecte” 7 . Lucrarea a apărut la s<strong>cu</strong>rtă vreme înainte de<br />

deschiderea Conferinţei pentru Se<strong>cu</strong>ritate şi Cooperare în Europa de la Helsinki, cartea trebuind să reamintească<br />

factorilor de decizie de la Bu<strong>cu</strong>reşti să nu se îndepărteze prea mult de linia şi vederile Moscovei 8 . Evident, era<br />

reluată teza conform căreia moldovenii au o naţionalitate, istorie, limbă şi tradiţii distincte de cele ale românilor,<br />

ceea ce reprezenta o mistificare grosolană a istoriei românilor, bazată pe demonstraţii <strong>din</strong> cele mai fanteziste dar şi<br />

pe aluzii referitoare la posibilitatea reeditării invaziei <strong>din</strong> Cehoslovacia în cazul continuării emiterii unor pretenţii<br />

teritoriale asupra Basarabiei şi Bucovinei de Nord 9 .<br />

“Ofensiva“ moldo-sovietică a atras reacţia Bu<strong>cu</strong>reştiului, inclusiv a liderului comunist de aici, într-o formă<br />

voalată, desigur. <strong>Istorici</strong>i români au furnizat numeroase replici, odată comanda politică fiind dată; remarcăm aici<br />

pe Florin Constantiniu şi Dan Berindei care au fost solicitaţi de istoricii oficiali Mircea Muşat şi Ion Ardeleanu să<br />

scrie o replică la cartea lui Artiom Lazarev. Lucrarea a desfiinţat bine înţeles argumentele ultimului, dar a rămas<br />

doar în cir<strong>cu</strong>it închis, publicarea ei fiind socotită, totuşi, o provocare mult prea mare. În schimb, la Milano, sub<br />

pseudonimul Petre Moldoveanu, C. C. Giures<strong>cu</strong> a publicat, în 1976, la editura Nagard, cartea Cum se falsifică istoria<br />

10 în timp ce în ţară, istoricii făceau dese referiri la revenirea Basarabiei la România, în 1918. În acest context,<br />

1 istoria României…, 1974, 214.<br />

2 ibidem, 351.<br />

3 GIURESCU C. C., GIURESCU D. C. 1975, 695.<br />

4 ibidem, 775.<br />

5 Pentru Pentru o analiză pertinentă a istoriografiei <strong>din</strong> timpul perioadei sovietice vezi ŢURCANU 2004, 65 – 82.<br />

6 POP 1992, 124.<br />

7 van MEURS 1996, 286.<br />

8 POP 1992, 124.<br />

9 ibidem.<br />

10 ibidem, 288.<br />

– 1 –


decretul lui Lenin privind autodeterminarea popoarelor <strong>din</strong> fostul Imperiu Rus era considerat principalul catalizator<br />

al marelui eveniment 1 , văzut ca „în<strong>cu</strong>nunând o luptă de mai mult de un secol, dusă de românii <strong>din</strong> această<br />

provincie pentru păstrarea identităţii lor naţionale, a drepturilor politice şi sociale” 2 .<br />

Procesul a continuat, istoricii români oficiali (pre<strong>cu</strong>m cei doi amintiţi mai sus) făcând dese referiri la problema<br />

Basarabiei; erau evidenţiate caracterul românesc al teritoriului <strong>din</strong>tre Prut şi Nistru, cir<strong>cu</strong>mstanţele reunirii Basarabiei<br />

şi Bucovinei de Nord la România în 1918; în acelaşi timp era denunţat caracterul artificial şi anacronic al marilor<br />

imperii multinaţionale, destinate destrămării. Mai mult, în plan politic, chiar acordurile de la Helsinki (1975), ce<br />

confirmau statu – quo-ul teritorial postbelic, erau considerate la Bu<strong>cu</strong>reşti doar o bază pentru identificarea „soluţiilor<br />

corespunzătoare tuturor problemelor ce există încă în Europa” 3 , şi nu ca o sentinţă definitivă şi irevocabilă.<br />

În 1976, însă, a avut loc o retragere de pe poziţiile “ofensive” de până atunci. Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong>, chemat la<br />

or<strong>din</strong>e, în contextul intensificării zvonurilor despre o posibilă intervenţie sovietică pe Prut şi bulgară la Dunăre 4 ,<br />

a declarat, la Congresul Culturii şi Educaţiei Socialiste <strong>din</strong> iunie 1976, că între România şi Uniunea Sovietică nu<br />

existau probleme teritoriale 5 . În august 1976 lui Ceauşes<strong>cu</strong> i s-a indicat să viziteze Chişinăul, în drumul său către<br />

Moscova, unde urma să se întâlnească <strong>cu</strong> Brejnev. Dis<strong>cu</strong>rsul rostit peste Prut s-a limitat la a face referire la relaţiile<br />

<strong>din</strong>tre România şi R. S. S. Moldovenească numai în contextul relaţiilor <strong>din</strong>tre România şi Uniunea Sovietică 6 .<br />

Ceauşes<strong>cu</strong> a insistat asupra relaţiilor „prieteneşti şi frăţeşti” <strong>din</strong>tre România şi Uniunea Sovietică, sugerând în<br />

acelaşi timp că nu poate exista nici o relaţie specială <strong>cu</strong> republica sovietică <strong>din</strong> stânga Prutului 7 . A urmat vizita lui<br />

Brejnev la Bu<strong>cu</strong>reşti şi cea a lui Ivan Bodiul, Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist al R. S.<br />

S. Moldoveneşti, care a sosit la Bu<strong>cu</strong>reşti în decembrie.<br />

Ulterior vizitei lui Brejnev, <strong>din</strong> toamna anului 1976, apărea lucrarea Curs universitar. Probleme fundamentale<br />

ale istoriei patriei, a Partidului Comunist Român, <strong>cu</strong>rs unic de istorie ce urma să fie predat în toate fa<strong>cu</strong>ltăţile<br />

începând <strong>din</strong> ianuarie 1977 în care se remarcă prudenţă în analizarea, de exemplu, a anexării <strong>din</strong> 1812 8 .<br />

Reconcilierea istoriografică şi politică a fost de s<strong>cu</strong>rtă durată; studiile româneşti publicate <strong>cu</strong> prilejul centenarului<br />

proclamării independenţei au lăsat do<strong>cu</strong>mentele să vorbească de la sine despre fricţiunile ruso-române ante şi post<br />

1877 9 . Factorii naţionali au fost revalorizaţi ca şi vectori ai marilor realizări, pre<strong>cu</strong>m independenţa şi unirea.<br />

În deceniul nouă istoriografia românească a continuat apropierea de adevărul istoric în problema Basarabiei<br />

dar numai fragmentar şi fără a emite judecăţi sau caracterizări ale politicii româneşti sau sovietice. Procesul are<br />

loc în contextul noilor raporturi româno-sovietice de după venirea lui Mihail Gorbaciov la conducerea Uniunii<br />

Sovietice în 1985. Din nou s-a fă<strong>cu</strong>t referire la şe<strong>din</strong>ţa solemnă <strong>din</strong> 27 martie/9 aprilie 1918, citându-se paragraful<br />

care conţineau hotărârea de unire <strong>cu</strong> România: ”În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica<br />

Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei <strong>din</strong>tre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile ei<br />

graniţe <strong>cu</strong> Austria, ruptă de Rusia a<strong>cu</strong>m o sută şi mai bine de ani <strong>din</strong> trupul vechii Moldove, în puterea dreptului<br />

istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi<br />

pentru totdeauna se uneşte <strong>cu</strong> mama sa România” 10 . În acelaşi timp erau aduse în dis<strong>cu</strong>ţie „notele ultimative prin<br />

care guvernul sovietic a cerut retrocedarea Basarabiei,” 11 pe care guvernul român le-a acceptat „pentru a evita un<br />

război” 12 .<br />

În schimb, într-un manual universitar de istorie modernă a României <strong>din</strong> 1985, aparţinând unui reputat istoric,<br />

Gheorghe Platon, referirea la Basarabia se face tangenţial, într-o paranteză în care se afirmă că <strong>Moldova</strong> de Est<br />

– Basarabia – era anexată Imperiului ţarist în 1812 13 . Nu era, însă, o revenire la modelul anilor ’50, ci pur şi simplu<br />

1 BRUHIS 1992, 100.<br />

2 van MEURS 1996, 290.<br />

3 POP 1992, 125.<br />

4 ibidem.<br />

5 van MEURS 1996, 292.<br />

6 ibidem.<br />

7 KING 2002, 108.<br />

8 GEORGESCU 1991, 111.<br />

9 POP 1992, 125.<br />

10 Probleme... 1983, 89.<br />

11 ibidem, 122.<br />

12 ibidem.<br />

13 PLATON 1985, 22.<br />

– 1 –


această situaţie se datorează normelor metodologice adoptate de istoriografia română, care considerau începutul<br />

perioadei moderne odată <strong>cu</strong> revoluţia lui Tudor Vladimires<strong>cu</strong> <strong>din</strong> 1821 şi sfârşitul odată <strong>cu</strong> Marea Unire <strong>din</strong> 1918.<br />

Este adevărat, însă, că atunci când se dis<strong>cu</strong>tă despre situaţia românilor <strong>din</strong> teritoriile aflate sub dominaţie străină<br />

nu se face nici o trimitere la realităţile <strong>din</strong> Basarabia, dar, pe de altă parte, se afirmă că intrarea trupelor române<br />

în 1918 în Basarabia a fost primită „<strong>cu</strong> căldură”, iar acestea nu s-au amestecat în treburile interne ale Republicii<br />

Democratice Moldoveneşti1 .<br />

Independenţa afişată prin intermediul istoriografiei avea a<strong>cu</strong>m o <strong>cu</strong> totul altă cauză. Era de fapt opoziţia la reformele<br />

iniţiate de Gorbaciov în Uniunea Sovietică care, în România, erau privite ca o subminare a bazelor puterii<br />

elitei comuniste. În lipsa accentului pus pe naţionalism, suprastructura politică era condamnat la dispariţie Astfel<br />

se ajunge la situaţia în care Nicolae Ceauşes<strong>cu</strong>, în noiembrie 1989, a denunţat, în timpul celui de-al XIV-lea Congres<br />

al PCR, invazia sovietică <strong>din</strong> 1940, fiind deci necesară, în opinia liderului comunist, revizuirea consecinţelor<br />

Pactului Ribbentrop-Molotov2 . Era însă numai o modalitate de a afişa o „independenţă” ce juca rolul de „colac de<br />

salvare” a regimului de la Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

Prăbuşirea regimului comunist în România, procesul de liberalizare <strong>din</strong> Uniunea Sovietică sub Gorbaciov şi,<br />

în ultimă instanţă, afirmarea statală a teritoriului <strong>din</strong>tre Prut şi Nistru, odată <strong>cu</strong> dizolvarea Uniunii Sovietice, au<br />

creat premisele eliminării componentei ideologice <strong>din</strong> cadrul scrisului istoric şi căutării sau reafirmării adevărului<br />

istoric. În ceea ce priveşte istoriografia <strong>din</strong> Republica <strong>Moldova</strong>, anumite lucrări nu pot, însă, rămâne neobservate,<br />

prin similaritatea unora <strong>din</strong>tre tezele formulate <strong>cu</strong> cele ale istoriografiei române <strong>din</strong> perioda anilor ’50 şi, evident,<br />

<strong>cu</strong> cele ale istoriografiei <strong>din</strong> R. S. S. Moldovenească la mai mult de un deceniu de la colapsul totalitarismului.<br />

Astfel, în lucrarea istoria moldovei3 , relativ la momentul 1812 se făcea o întreagă demonstraţie a faptului că<br />

teritoriul <strong>din</strong>tre Prut şi Nistru era o parte a Moldovei şi, în consecinţă, apelându-se la acelaşi Artiom Lazarev, se<br />

arăta că „Basarabia (<strong>Moldova</strong> de Est, <strong>din</strong>tre Prut şi Nistru) nu a aparţinut niciodată, nici juridic şi nici de fapt, nici<br />

Principatelor Unite nici României” 4 . Acelaşi raţionament era adus în dis<strong>cu</strong>ţie <strong>cu</strong> privire la declaraţia <strong>din</strong> 27 martie<br />

1918. Sintagma unirii Republicii Democratice Moldoveneşti <strong>cu</strong> „mama sa România” este virulent atacată: „<strong>din</strong><br />

păcate I. Buzdugan n-a explicat: <strong>cu</strong>m România alcătuită în 1862 şi re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă <strong>cu</strong> acest nume în 1866 a devenit<br />

“mamă” a Basarabiei dacă aceasta „a fost ruptă <strong>din</strong> trupul vechii Moldove în 1812? Cu 50 de ani înainte de apariţia<br />

României!” 5 . În plus se adăuga şi o doză de reproş la adresa românilor, invocându-se opinia lui Mihai Emines<strong>cu</strong>,<br />

exprimată la 1878 că „nu s-a găsit unul <strong>din</strong>tre noi care să consfinţească pierderea pământului sfânt al patriei...” Şi<br />

autorul lucrării mai sus citate concluziona: „Este uluitor, dar semnificativ raportul: nici un apărător, nici un erou,<br />

nici un luptător temerar împotriva “răşluirii Basarabiei” atunci (subl. în text) şi mii de bocitori - astăzi” (subl. în<br />

text) 6 . Astfel, conform unei logici destul de ciudate, numai crearea statului român la 1866 legitima caracteristicile<br />

etnice ale regiunilor componente şi nu, aşa <strong>cu</strong>m a impus principiul naţionalităţilor, construcţia statală în secolul<br />

al XIX-lea a plecat tocmai de la comunitatea etnică pe un anumit teritoriu. Cu alte <strong>cu</strong>vinte, faptul că statul român<br />

nu s-a constituit mai devreme de datele avansate mai sus a dus la pierderea specifi<strong>cu</strong>lui etnic comun al celor două<br />

principate, rezultând de aici două popoare: muntenii şi moldovenii. Desigur că există numeroase parti<strong>cu</strong>larităţi<br />

regionale, dar în esenţă, cele două aşa-zise popoare formează aceeaşi naţiune, cea română. Încercarea de a folosi<br />

raţionamente de acest gen şi de a as<strong>cu</strong>nde adevăruri istorice în spatele unor sintagme politico - juridice reprezintă<br />

o constantă a acestei lucrări. Un exemplu semnificativ: „ce-i drept, până astăzi nu se ştie pe cine sau ce şi-au<br />

“unit” regatul (sic!) român. Acest caz <strong>cu</strong>rios rămâne o enigmă în istoria tratatelor internaţionale, bilaterale. La<br />

toate conferinţele internaţionale, în toate istoriile românilor României (sic!), în toate tratativele bilaterale (de pildă<br />

româno-sovietice), partea română declară că “Basarabia s-a unit de bună voie <strong>cu</strong> România” De altfel, aceasta se<br />

menţionează şi în Actul unirii Basarabiei <strong>cu</strong> România-mamă la 27 noiembrie 1918 (subl.ns): “Unirea necondiţionată<br />

a Basarabiei <strong>cu</strong> România-mamă”. Dar aşa formaţiune naţional-statală, entitate politico-juridică administrativă<br />

<strong>cu</strong> numele de “Basarabia” în 1918 nu exista! Atunci <strong>cu</strong> cine s-a “unit” România?” 7 .<br />

1 ibidem, 487.<br />

2 PRAPORŞIC 1996 - 1997, 304.<br />

3 STATI 2002, passim.<br />

4 ibidem, 231.<br />

5 ibidem, 293.<br />

6 ibidem, 233.<br />

7 ibidem, 299; pe aceleaşi lungimi de undă dar <strong>cu</strong> mai puţin spirit polemic se situează şi lucrarea lui LEVIT 2003, passim.<br />

– 1 –


Reîntorcându-ne la momentul 1812, într-o lucrare <strong>cu</strong> caracter oficial 1 se arăta că „intrarea Basarabiei în componenţa<br />

Rusiei, în pofida ten<strong>din</strong>ţelor subiective ale ţarismului, a jucat în mod obiectiv un rol istoric progresist în<br />

dezvoltarea ţinutului” 2 iar peste numai câteva pagini se vorbea despre „eliberare teritoriului <strong>din</strong>tre Prut şi Nistru<br />

(partea de Est a statului medieval moldovenesc) de sub jugul turcesc” 3 . Evident, nici o vorbă despre caracterul<br />

actului prin care Basarabia a intrat în componenţa Imperiului ţarist.<br />

Un alt moment important al istoriei comune - anul 1940 - reprezintă la rândul său subiectul unor metamorfozări<br />

similare. Astfel, se vorbeşte despre ultimatumul guvernului sovietic <strong>din</strong> 26 iunie 1940 ca despre o uzuală „notă” 4 .<br />

Şi, dacă istoriografia română ar putea fi considerată de adepţii acestei teorii drept subiectivă, mărturiile de epocă<br />

ni se par cât se poate de relevante. Astfel în numărul <strong>din</strong> 8 iulie prestigiosul săptămânal american “Time” vorbea<br />

în termeni foarte clari de ultimatumul Moscovei, combinat <strong>cu</strong> mişcări de trupe sovietice şi chiar angajarea de ostilităţi<br />

<strong>cu</strong> armata română, <strong>cu</strong>m ar fi cele de la Reni şi nu numai 5 . Revenind la dis<strong>cu</strong>rsul autorului istoriei Republicii<br />

moldova, acesta devine mai virulent pe măsură ce se constată că nota respectivă nu a fă<strong>cu</strong>t referire la restabilirea<br />

statalităţii moldoveneşti: „eforturile diplomatice în vederea eliberării Republicii Democratice Moldoveneşti, o<strong>cu</strong>pată<br />

în ianuarie 1918, obiectiv corespundeau aspiraţiilor poporului multinaţional al Republicii <strong>Moldova</strong>, care de-a<br />

lungul a 22 de ani vedeau în Rusia Sovietică izbăvitoarea lor. Dar noţiunile etnodemografice, etnopolitice, motivaţia<br />

istorică ca şi scopurile strategice <strong>din</strong> această notă oficială rămân ofensatoare” 6 . „Izbăvirea” avea să aducă<br />

însă destule suferinţe în numele construcţiei socialismului <strong>din</strong>tre care deportările şi distrugerea agri<strong>cu</strong>lturii prin<br />

colectivizare au avut efectele cele mai ample, dar despre care, evident, istoriografia moldovenească <strong>din</strong> perioada<br />

sovietică nu a suflat nici o vorbă 7 .<br />

Interesante sunt şi consideraţiile <strong>cu</strong> privire la Pactul Ribbentrop-Molotov. Uimitoare este însă comparaţia <strong>cu</strong><br />

sistemul tratatelor de la Versailles; astfel, se arăta că cele două state implicate au procedat în aceeaşi manieră <strong>cu</strong><br />

statele învingătoare la Versailles care au cedat României Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul, Bucovina.<br />

Conform autorului, „se <strong>cu</strong>vine să avem acelaşi “măsurariu” pentru evenimentele istorice-acordurile fie de la Moscova<br />

(23.08.1939), fie de la Trianon, fie de la Paris (octombrie 1920), când şi Marea Britanie, şi Franţa, şi URSS,<br />

şi Germania au “încălcat totalmente drepturile popoarelor” Ungariei, Serbiei, Republicii Democratice Moldoveneşti”<br />

8 . Desigur că sistemul versaillez a avut numeroase imperfecţiuni, dar, totuşi, nu poate fi asimilat unei împărţiri<br />

a sferelor de influenţă. Ostilitatea faţă de România este evidentă dacă se merge până acolo încât se exprimă<br />

nostalgia faţă de ideea imperiului medieval maghiar. Ori<strong>cu</strong>m, pentru autorii istoriei Republicii <strong>Moldova</strong>, România<br />

intrase în Primul Război Mondial <strong>cu</strong> scopul extinderii teritoriilor sale 9 şi în acest context este explicată intervenţia<br />

armatei române în Basarabia care a dus, în cele <strong>din</strong> urmă, la „separarea violentă a Basarabiei de Rusia” 10 .<br />

Aprecieri asemănătoare regăsim şi în ceea ce priveşte momentul 1940. Schimbul de note a fost văzut ca o soluţionare<br />

paşnică a unui conflict ce dura de 22 de ani 11 şi de asemenea „ca o etapă însemnată în istoria poporului<br />

moldovenesc, a tuturor cetăţenilor <strong>din</strong> Basarabia, care a deschis o nouă pagină în viaţa lor de mai departe” 12 de<br />

unde rezulta de fapt, ca şi în cazul analizei mai sus amintite privind Pactul Ribbentrop-Molotov, o mare nemulţumire<br />

privind întreruperea, în 1918, a destinului comun ruso/sovieto-basarabean, chiar dacă acesta se potrivea<br />

prea puţin <strong>cu</strong> tre<strong>cu</strong>tul istoric al regiunii. Intenţionat este uitat însă că, la 1918, mai existau, în afara Rusiei, şi alte<br />

pretenţii la obţinerea controlului asupra teritoriului <strong>din</strong>tre Prut şi Nistru 13 .<br />

Fără a avea pretenţia unei analize exhaustive a istoriografiei celor două ţări am dorit să ilustrăm, prin câteva<br />

momente semnificative <strong>din</strong> istoria comună modul în care adevărul istoric poate fi transformat, escamotat, uneori<br />

1 istoria Republicii <strong>Moldova</strong>…2004, passim.<br />

2 ibidem, 112.<br />

3 ibidem, 133.<br />

4 STATI 2002, 346.<br />

5 time, July 8, 1940.<br />

6 STATI 2002, 346.<br />

7 ŢURCANU 2004, 77.<br />

8 STATI 2002, 341.<br />

9 istoria Republicii <strong>Moldova</strong>... 2004, 215.<br />

10 ibidem, 219.<br />

11 ibidem, 258.<br />

12 ibidem, 260.<br />

13 COJOCARU 1998, 95 - 97.<br />

– 00 –


tre<strong>cu</strong>t complet sub tăcere pentru îndeplinirea unor scopuri, de cele mai multe străine de acesta. Nu în ultimă instanţă,<br />

acest proces a putut da naştere la atitu<strong>din</strong>i <strong>cu</strong> totul neştiinţifice, care ulterior, în cazul României după 1964<br />

şi al Republicii <strong>Moldova</strong> după 1989, au fost într-o mare măsură înlăturate. Unele <strong>din</strong>tre acestea se regăsesc însă<br />

în stânga Prutului la începutul secolului XXI, rămânând ca istoriografia să fie cea care, prin realizările sale, să<br />

contribuie la selectarea adevărului istoric de mistificare, indiferent de motivele acesteia <strong>din</strong> urmă.<br />

Summary<br />

ıdeology and Historical truth in romanian and moldavian Historiography. some considerations<br />

It became a fundamental thesis the fact that historical truth was, always, influenced by the political ideology.<br />

For the 1948-1989 period, in Romania, history was write depen<strong>din</strong>g on political elite interests and the whole<br />

context of Romanian – Soviet Union relationship.<br />

After 1948 it was established un historical front which implied firing of many scholars and o very tight control<br />

of scientific activity. But only that was not enough. The new regime looked upon moral – and sometimes physical<br />

anihilation – of recognised historians from the interwar period. New men, of trust, become overnight historians,<br />

in the whole process of subordonating history to politics, which defined the first postwar decade. Only in the first<br />

half of 1960’s we could remark a partially return to the scientific normality or to the „reviewing of the historical<br />

truth bearly interpreted”, without going out from the communist norms.<br />

This period was followed by a so - called „ideological relaxation”, (1965-1971) and, due to ideological hardening,<br />

under Chinese/Nord-Korean influence, after 1971, by the rising of oficial historians, capable to use the past<br />

in order to discover and launch new myths, for benefice of state and party leadership.<br />

The history of Eastern Moldavia – Bessarabia, was not to make a separate note, in this context. In our paper<br />

we stressed upon the main moments of the evolution of Romanian communist historiography in regard with the<br />

Bessarabian problem and the reaction from the Moldavian colleagues, during the Soviet Union existence. On the<br />

other hand, we try to bring into light some views from Moldavian historiography, after the fall of Soviet Union<br />

and the proclamation of the Republic of Moldavia. We cannot fail to observ that, in the whole process of Moldavian<br />

nation afirmation, sometimes the historical truth was evoided, changed and serious endangered, similar<br />

with what happened in Romania in the first decade of communist regime. We analised some of recent Moldavian<br />

historical works and the manner in which some important moments from Romanian – Moldavian history have<br />

misinterpreted, for showing in what degree a historical deformation was taken place. In both historiographies (for<br />

the Moldavian one, it was only a part of it, which constitued the object of our analyse) in different periods, under<br />

different political commandaments, important changes in the historical truth came to place, in order to accomplish<br />

some political goals.<br />

Bibliografie<br />

BRUHIS, M., 1992. Rusia, România şi Basarabia, 1812, 1918, 1924, 1940, Chişinău.<br />

COJOCARU, Gh. E., 1998. Sfatul Ţării. itinerar, Chişinău.<br />

Dicţionar enciclopedic Român, I, 1962. Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

Dicţionar enciclopedic Român, IV, 1966, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

GEORGESCU, V., 1991. Politică şi istorie. Cazul comuniştilor români 1944-1947, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

GIURESCU, C. C., GIURESCU, D. C., 1975. istoria românilor. Din cele mai vechi timpuri până astăzi, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

istoria Republicii <strong>Moldova</strong> <strong>din</strong> cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, 2004, Chişinău.<br />

istoria Republicii Populare Române, 1956. Manual pentru învăţământul mediu, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

istoria României, 1974, compendiu, ed.a II-a, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

istoria României, III, 1964. Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

KING, Ch., 2002. Moldovenii, România, Rusia şi politica <strong>cu</strong>lturală, Chişinău.<br />

Krushchev Remembers, the last testament, 1976, Boston.<br />

LEVIT, I., 2003. Republica Moldovenească (noiembrie 1917-noiembrie 1918), Chişinău.<br />

MARX, K., 1964. Însemnări despre români, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

– 01 –


MIHALACHE A., 1999b. ideologie şi politică în istoriografia română (1948-1965), în “Anuarul Institutului de Istorie A. D.<br />

Xenopol”, Iaşi, tom XXXVI, 45-65.<br />

MIHALACHE, A., 1999a. “Frontul istoric “la începutul anilor ’50. Mituri, realităţi, aproximări, în Xenopoliana, VII, 1-2,<br />

79 - 91.<br />

PLATON, Gh., 1985. istoria Modernă a României, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

POP, A., 1992. Controversa sovieto-română şi politica de independenţă a României, în “Revista Română de Studii<br />

Internaţionale”, 26, nr. 2, 112 - 126.<br />

PRAPORŞIC, M., 1996-1997. Tratarea problemei basarabene în istoriografia postbelică <strong>din</strong> România în contextul raporturilor<br />

româno-sovietice, în “Tyrageţia”, VI-VII, Chişinău, 301 – 308.<br />

Probleme fundamentale ale istoriei României, 1983. Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

PRODAN D., 1993. memorii, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

ROLLER, M., 1956. Studii şi note ştiinţifice privind istoria României, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

STATI, V., 2002. istoria moldovei, Chişinău.<br />

Studii privind relaţiile româno-ruse, 1963. Academia R. P. R. şi Institutul de Studii Româno-Sovietic, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

time, July 8, 1940.<br />

TISMĂNEANU, V., 1995. Fantoma lui Gheorghiu-Dej, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

ŢURCANU, I., 2004. istoricitatea istoriografiei. Observaţii asupra scrisului istoric basarabean, Chişinău.<br />

van MEURS, W. P., 1996. Chestiunea Basrabiei în istoriografia comunistă, Chişinău.<br />

– 0 –<br />

© emanuel PlOPeanU, 008


etrospectıva deZvoltărıı orGanıZaŢıılor neGuvernamentale<br />

– 0 –<br />

lilia BOiCO<br />

Universitatea de Stat <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong><br />

Organizaţiile neguvernamentale reprezintă uniuni benevole de cetăţeni menite să reprezinte şi să apere interesele<br />

membrilor săi, dar şi pe cele ale categoriilor sociale, a căror arie de interese coincide <strong>cu</strong> domeniul de activitate<br />

al organizaţiei, fără a avea un scop lucrativ (de obţinere a profitului) şi de obţinere a puterii politice în stat. 1<br />

Actualitatea problemei retrospectivei dezvoltării organizaţiilor neguvernamentale reiese <strong>din</strong> lipsa unui studiu<br />

amplu în acest sens. În literatura de specialitate un loc aparte îl o<strong>cu</strong>pă cercetarea evoluţiei conceptului societăţii<br />

civile, fără, însă, să fie elucidată complex apariţia şi evoluţia sectorului asociativ.<br />

De menţionat că unele elemente ale societăţii civile existau în unele state antice. Acestea erau nişte „manifestări”<br />

neînsemnate ale societăţii civile, care erau în stricta combinare <strong>cu</strong> structurile bine ierarhizate ale societăţii.<br />

Aşa, spre exemplu în Grecia Antică aceste elemente ale societăţii civile pot fi identificate în confrerii profesionale,<br />

erane şi tiase, <strong>cu</strong> greu făcîndu-se deosebirea între ele. Sigur, acestea nu pot fi considerate organizaţii<br />

neguvernamentale în sensul modern al <strong>cu</strong>vîntului, însă cercetarea lor prezintă interes.<br />

Confreriile profesionale 2 sunt foarte <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te în Grecia Antică. Scopul fondării lor constă în întrajutorarea<br />

reciprocă, deşi confreriile puteau constitui şi lo<strong>cu</strong>ri pentru afacerile negustorilor. Ele erau sub protecţia unei divinităţi<br />

sau a unui erou şi aveau regulamentele lor, tezaurul lor, preşe<strong>din</strong>ţii, preoţii, adunările lor. Se <strong>cu</strong>nosc confrerii<br />

ale pescarilor de ton la Bizanţ, Sinope şi Trebizonda; ale pescarilor de bureţi în insula Amorgos; ale s<strong>cu</strong>fundătorilor<br />

care <strong>cu</strong>legeau scoici şi purpură pe coastele Eubeei şi ale Asiei Mici. Aproape pretutindeni existau confrerii<br />

de lucrători în broderie, de tăbăcari, de cizmari, de vopsitori, de parfumeri, de bijutieri, de armurieri, de olari, de<br />

cîrnăţari, de bucătari. Şi artiştii se grupau în confrerii – se <strong>cu</strong>nosc astfel de organizări ale s<strong>cu</strong>lptorilor, pictorilor,<br />

arhitecţilor, gravorilor, şlefuitorilor şi chiar a copiştilor (scribilor publici). În cetăţile maritime existau confrerii de<br />

marinari şi de constructori de corăbii. Negustorii străini se asociau şi ei. Astfel, hermaiştii şi hieronanţii <strong>din</strong> Delos,<br />

heracleiştii <strong>din</strong> Tyr, poseidoniştii <strong>din</strong> Berite erau fenicieni.<br />

Eranele 3 reprezentau societăţi de ajutor reciproc. Se <strong>cu</strong>nosc puţine date despre organizarea eranelor, dar ele par<br />

să fi fost re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te de către stat. Ele îşi aveau preşe<strong>din</strong>tele, casierii şi sindicii lor. Membrii eranelor se întruneau<br />

pentru a se bu<strong>cu</strong>ra împreună, dar şi pentru a se întrajutora: dacă vreunul <strong>din</strong>tre ei avea o nevoie, ceilalţi cotizau pentru<br />

a-l ajuta, împrumutul fiind dat fără dobîndă. Aceste societăţi par să fi înflorit mai ales în Atena, în epoca clasică.<br />

Tiasele 4 erau asociaţii religioase dedicate <strong>cu</strong>ltului unei zeităţi. Ele erau constituite adeseori <strong>din</strong> străini care<br />

se asociau pentru a-şi cinsti zeităţile naţionale; dar şi grecii luau parte activă la aceste <strong>cu</strong>lte. Tiasele au înflorit<br />

mai ales în epoca elenistică şi se regăseau în toată lumea greacă. Se <strong>cu</strong>noaşte un număr mare de tiase <strong>din</strong> Delos,<br />

centrul de comerţ internaţional: heracleiştii <strong>din</strong> Tyr, poseidoniştii <strong>din</strong> Berite (ele erau în aceslaşi timp confrerii<br />

profesionale). Printre zeităţile adorate în tiase se găseau divinităţile elenice (Apolo, Poseidon, Dionisos, Demeter,<br />

Afrodita) sau zeităţi se<strong>cu</strong>ndare (pre<strong>cu</strong>m Muzele, Priap, Higia). Se întîlneau însă mai ales zeităţi străine şi orientale<br />

(Helios rodian, Bendis, Her<strong>cu</strong>le fenician, Adoris, Cabirii <strong>din</strong> Samotrace, zeii egipteni Isis, Osiris, Amon, Anubis,<br />

Serapis). Cultele variau după divinităţi şi <strong>cu</strong>prindeau sacrificii, procesiuni, banchete ş.a. Tiasele puteau să fie doar<br />

familiale sau profesionale; uneori ele grupau concetăţeni stabiliţi în aceeaşi cetate străină. Ele reuneau pe toţi cei<br />

care vroiau să facă parte <strong>din</strong> ele – nu se făcea nici o distincţie, nici de vîrstă, nici de sex, nici de situaţie socială,<br />

fiind admişi atît sclavii, cît şi femeile şi copii. Tiasele aveau preoţii şi preotesele lor, preşe<strong>din</strong>tele şi biroul lor (ai<br />

cărui membri, secretar şi trezorier, erau aleşi în fiecare an), adesea dispuneau şi de capelă, bunuri şi venituri, care<br />

proveneau <strong>din</strong> moşteniri testamentare. De cele mai multe ori, tiasele eru conduse după un statut şi ţineau adunări<br />

generale. Numele aderenţilor erau înscrise pe stele expuse într-un templu.<br />

În Evul Mediu unele elemente ale societăţii civile erau caracteristice breslelor.<br />

1 BOICO 2005, 26-31.<br />

2 Dicţionar de civilizaţie greacă, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1998.<br />

3 Ibidem.<br />

4 Ibidem.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 203-206


Breslele, avînd numeroase funcţii, erau şi nişte asociaţii de ajutor reciproc pentru membrii săi. Chiar şi în cel<br />

mai vechi statut al breslei de la Verona, <strong>din</strong> 1303, printre obligaţiile membrilor săi se enumărau 1 : ajutorul fratern<br />

în caz de nevoie de orice fel; ospitalitate faţă de străinii care trec prin oraş; obligaţia de a oferi ajutor în cazul<br />

pierderii capacităţii de muncă etc. Violarea statutelor era urmată de boicot şi ostracizare socială.<br />

În condiţiile în care în cadrul breslei funcţiile între meşter, calfă şi ucenic erau strict delimitate şi pentru calfe<br />

era greu de tre<strong>cu</strong>t la statutul de meşter, existau şi nişte alianţe, uniuni sau frăţii ale calfelor 2 menite să apere interesele<br />

acestora. Existau cazuri cînd astfel de uniuni <strong>cu</strong>prindeau calfe <strong>din</strong> mai multe regiuni. Este bine <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă o<br />

uniune de croitori care întrunea calfe <strong>din</strong> întreaga regiune de pe lîngă r.Rein în Germania.<br />

De menţionat că în evul mediu elementele societăţii civile nu se manifestau doar în cîteva funcţii speciale ale<br />

breslelor şi în alianţele calfelor, ci erau caracteristice şi unor uniuni religioase şi unor organizaţii locale. În Italia<br />

medievală pe lîngă bresle, un rol dominant în treburile comunei îl aveau şi organizaţiile locale, <strong>cu</strong>m ar fi vicinanze<br />

(asocieri între vecini), populus (organizaţii parohale care administrau bunurile bisericii locale şi alegeau preotul<br />

respectivei parohii), frăţiile (societăţi religioase de întrajutorare), grupări politico-religioase legate prin jurăminte<br />

solemne sau consorterie („societăţi turn” care se o<strong>cu</strong>pau de asigurarea se<strong>cu</strong>rităţii reciproce). 3<br />

În 1196, membrii unei consorteria a magnaţilor <strong>din</strong> Bologna jurau să se ajute unii pe alţii fără înşelăciune şi<br />

<strong>cu</strong> bună cre<strong>din</strong>ţă... faţă de turnul şi casa lor comună şi că nici unul <strong>din</strong>tre ei nu va lucra împotriva celorlalţi, direct<br />

sau prin intermediul unei terţe părţi. Statutele uneia <strong>din</strong>tre numeroasele asociaţii voluntare <strong>din</strong> Bologna, Spade<br />

compania (1285) stipulau că membrii săi trebuie să se susţină şi să se apere unii pe alţii împotriva tuturor, fie ei<br />

<strong>din</strong> interiorul comunei sau <strong>din</strong> afara ei. În fiecare caz, aceste legăminte generale erau urmate de descrieri amănunţite<br />

ale procedurilor asociaţiei, inclusiv a ajutorului practic acoradat membrilor, ca de pildă în domeniul juridic,<br />

pre<strong>cu</strong>m şi procedurile de rezolvare a disputelor <strong>din</strong>tre membri. 4<br />

Statornicirea societăţii civile propriu-zise are loc în epoca modernă. A<strong>cu</strong>m apar, se dezvoltă şi se diversifică<br />

toate componentele acesteea.<br />

În literatura de specialitate se menţionează că procesul constituirii societăţii civile <strong>cu</strong>prinde 3 etape: 5<br />

1. sec. XVI-XVII, cînd s-au format premisele economice, politice şi ideologice ale apariţiei societăţii civile.<br />

Aceste premise au fost: dezvoltarea industriei, comerţului; specializarea producţiei, divizarea muncii; dezvoltarea<br />

relaţiilor marfă-bani.<br />

2. sec. XVII-XIX, cînd s-a format societatea civilă bazată, în primul rînd, pe egalitatea formală în drepturi şi libertatea<br />

antreprenoriatului şi a iniţiativei parti<strong>cu</strong>lare. Expresie a acestor transformări sunt Bula de Drepturi (SUA)<br />

şi Declaraţia Drepturilor Omului şi a Cetăţeanului (Franţa). Apare concepţia pre<strong>cu</strong>m că anume Constituţia este<br />

legea supremă în stat. Trăsăturile de bază ale acestei perioade sunt: statul este suveran; statul reprezintă poporul;<br />

apar organe reprezentative (parlamente); statul dispune de un aparat special de conducere (dreptul, armata); statul<br />

strînge impozite care completează caznaua de stat; statul oficial re<strong>cu</strong>noaşte drepturile cetăţenilor.<br />

3. hotarul sec. XIX-XX, cînd există nu doar lege, ci şi interese, dorinţe, insistări ale altor categorii sociale (nu<br />

doar a celor de sus), a societăţii în general; cînd legislaţia nu egaleaza doar populaţia, ci şi oferă unele garanţii<br />

materiale.<br />

Încă la sfîrşitul sec. XVIII Benjamin Franklin, convins că fiecare cetăţean trebuie să-şi ajute concetăţenii,<br />

folosind raţional timpul şi mijloacele sale, a creat societatea de ajutor pentru „meseriaşii tineri însuraţi de bun<br />

comportament”. 6<br />

În prima jumătate a secolului XIX în Franţa, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii ş.a. apar numeroase<br />

loje masonice, cer<strong>cu</strong>ri, cluburi, societăţi corale, frăţii religioase şi cluburi săteşti, societăţi de întrajutorare (create<br />

pentru a oferi o serie de asigurări în caz de boală, accidente, îmbătrînire sau ajutor pentru îmnormîntări). Atribuţiile<br />

lor includeau: acordarea de pensii bătrînilor şi celor inapţi de muncă, <strong>din</strong>tr-un motiv sau altul; ajutor pentru<br />

familiile celor decedaţi; compensaţii pentru accidentele de muncă; ajutoare pentru şomeri; ajutor financiar pentru<br />

1 PUTNAM et al. 2001.<br />

2 istoja srednij vekov, Moskva, 1955.<br />

3 PUTNAM et al. 2001.<br />

4 Ibidem.<br />

5 FIODOROV 2003, 18-22.<br />

6 GORODECKAJA 2001, 80.<br />

– 0 –


cei care călătoreau pentru a găsi de lucru; cheltuieli funerare; ajutor de maternitate şi pentru copiii mici; oferirea<br />

unor oportunităţi educaţionale pentru membri şi familiile lor, aceasta însemnînd învăţămînt seral, elementar, de<br />

arte şi meserii, pre<strong>cu</strong>m şi biblioteci mobile. Funcţionalitatea acestor asociaţii de întrajutorare se baza pe reciprocitatea<br />

practică („te ajut, dacă mă ajuţi”). 1<br />

Alexis de Tocqueville, un aristocrat francez care a vizitat Statele Unite ale Americii în anii 1831-1832 a rămas<br />

uimit de un număr mare de organizaţii: „...uniunile politice constituie doar o parte neînsemnată <strong>din</strong> acel număr<br />

mare de asociaţii care există în Statele Unite... Americanii de toate vîrstele, de toate condiţiile, <strong>cu</strong> interese diferite<br />

se unesc în diferite uniuni: societăţi moral-religioase, uniuni serioase şi mai puţin serioase, deschise şi închise,<br />

numeroase sau <strong>cu</strong> doar cîţiva membri. Americanii se unesc pentru a organiza festivităţi, a deschide şcoli, a construi<br />

hoteluri, cantine, localuri religioase, difuza cărţi, a trimite mesionari în diferite părţi ale lumii... Americanii<br />

privesc asociaţia ca un singur mijloc de acţiune în general”. 2<br />

În secolul XX, sectorul asociativ a <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t o evoluţie diferită în dependenţă de regimurile politice ale statelor.<br />

În statele democratice, el a urmat <strong>cu</strong>rsul evoluţiei normale, în cele <strong>cu</strong> regimuri totalitare – sectorul asociativ a fost<br />

denaturat, fiind supus structurilor puterii centrale.<br />

În literatura de specialitate, se menţionează că anii ’70-’90 ai sec. XX au marcat revoluţia globală în procesul<br />

asocierii (el <strong>cu</strong>prinzînd şi statele totalitare care au păşit pe calea democratizării). De menţionat, că această<br />

revoluţie a avut aspecte atît cantitative (exprimate în creşterea numerică a organizaţiilor, asociaţiilor ş.a.) cît şi<br />

calitative. În Italia cercetările demonstrează o creştere semnificativă a numărului organizaţiilor neguvernamentale<br />

pe par<strong>cu</strong>rsul anilor ’70 – începutul anilor ’80. În Franţa, în 1987, au apărut 54000 de asociaţii (pe cînd în anii ’60<br />

aici apăreau cîte 10000-12000 organizaţii anual). În anii ’70 şi în blo<strong>cu</strong>l statelor socialiste încep să apară germenii<br />

unei vieţi asociative independente, care ulterior au constituit un fundament adevărat pentru schimbări calitative în<br />

domeniul asociativ. Totodată, în 1989 şi 1990 au fost create numeroase organizaţii menite să reprezinte sectorul<br />

necomercial în Comunitatea Europeană: CEDAG – Comité européen des associations d’interet général; ECAS<br />

– European Citizen Action Service ş.a. 3<br />

Conform unor studii recente, numărul lor, potenţialul lor economic şi uman sunt în permanentă creştere. Conform<br />

datelor oferite de ONU , numărul organizaţiilor neguvernamentale în perioada anilor 1990–1999 a cres<strong>cu</strong>t de<br />

la 23600 până la 44000, iar numărul total de angajaţi în sfera lor de activitate ajungea în 1999 la 29,6 mln. (<strong>din</strong>tre<br />

care 19 mln. salariaţi). 4<br />

Semnificativ a cres<strong>cu</strong>t numărul fundaţiilor, menite să finanţeze organizaţiile neguvernamentale. În 1980 în<br />

S.U.A. erau 22,5 mii de fundaţii, la mijlo<strong>cu</strong>l anilor ’80 – peste 30 mii, în 1995 – peste 40 mii. Şi mai semnificativă<br />

este creşterea activelor lor: timp de 15 ani (1980-1995) ele s-au mărit de peste cinci ori – de la 41,6 mlrd dolari<br />

pînă la 226,7 mlrd. dolari. 5<br />

În Republica <strong>Moldova</strong> la etapa actuală funcţionează peste trei mii de organizaţii neguvernamentale. Domeniul<br />

lor de activitate a <strong>cu</strong>prins aproape toate sferele vieţii (educaţie, învăţămînt, cercetare, sănătate, <strong>cu</strong>ltură, artă,<br />

recreere, sport, dezvoltare economică şi comunitară, apărarea drepturilor omului, servicii sociale, ecologie, massmedia,<br />

filantropie şi voluntariat, relaţii internaţionale, religie ş.a.). Atît numărul organizaţiilor neguvernamentale,<br />

cît şi calitatea activităţii acestora sunt în permanentă creştere.<br />

Lo<strong>cu</strong>l pe care îl o<strong>cu</strong>pă organizaţiile neguvernamentale în statele contemporane, ca un rezultat al evoluţiei<br />

istorice, demonstrează că societatea are nevoie de activitatea ONG-urilor. Evaluînd pe par<strong>cu</strong>rsul istoriei, rolul organizaţiilor<br />

neguvernamentale a cres<strong>cu</strong>t semnificativ. Astăzi, ele reprezintă un segment independent al societăţii.<br />

În condiţiile în care ONG-urile se pot opune puterii politice, propunînd soluţii alternative, este necesar ca statul să<br />

le susţină, în<strong>cu</strong>rajeze şi să le ofere condiţii şi spaţiu adecvat pentru activitate.<br />

1 PUTNAM et al. 2001.<br />

2 DE TOCVILI 2000.<br />

3 DUŠAN 2003.<br />

4 Statutul de utilitate publică a organizaţiilor necomerciale <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>. Chişinău, 2000.<br />

5 GORODECKAJA 2001.<br />

– 0 –


Bibliografie<br />

BOICO, L., 2005. Cadrul legislativ – un factor al activităţii organizaţiilor neguvernamentale (Cazul Republicii <strong>Moldova</strong>), în<br />

Analele Ştiinţifice ale USM. Chişinău. vol III, 26-31.<br />

Dicţionar de civilizaţie greacă. Bu<strong>cu</strong>reşti, 1998.<br />

DE TOCVILI, A., 2000. demokratija v amerike. Moskva.<br />

DUŠAN Ondrušek i dr.., 2003. Hrestomatija dlja necomerčeskih organizacij. Bratislava<br />

FIODOROV G., 2003. Grajdanskoe obščestvo i gosudadarstvo, v Zacon i žyzni, nr. 10, 18-22.<br />

GORODECKAJA, I., 2001. Dobrovol’ a skoe dviženie v SŠA, In IMĚMO, №1. 80.<br />

istoja srednij vekov, Moskva, 1955.<br />

PUTNAM, R.D. ş.a., 2001. Cum funcţionează democraţia. Tradiţiile civice ale italiei moderne. Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

2000. Statutul de utilitate publică a organizaţiilor necomerciale <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>. Chişinău.<br />

– 0 –<br />

© lilia BOiCO, 008


latGale as lIeUX De MeMOIRe: re-tHınKınG Hıstorıes and constructınG<br />

ıdentıtıes ın natıonalıstıc ımaGınatıon 1<br />

– 0 –<br />

maksym W. KYRCzaniW<br />

Voronezh State University<br />

Modern Latgale, like Vidzeme, Kurzeme and Zemgale, is one of the Latvian regions. Latgale has it own history.<br />

Historical processes in this region were not like processes which took place in other Latvian territories. Contacts<br />

between local Balts and their Slavic neighbors led to changes in Latgale. That is why Latgale got unique features<br />

in language, <strong>cu</strong>lture and religious preferences of local Latvians. In the same time history of Latgale wasn’t part<br />

of Latvian history in general. Latgale belonged to Poland ant later, in the 19th century, it was part of Vitebskaia<br />

guberniia. Local Latgalian intellectuals were not among active Latvian nationalists.<br />

By the beginning of the 20th century among Latvians were many Latvian nationalists and Riga become the<br />

center of Latvian National Revival. Latgalian region didn’t play remarkable role as it did it during early political<br />

history of Latvia. In the same time Latgale was less developed territory then other lands. In general Latgale was<br />

backward region. It lived due the laws of «narrow provincialism», local political, <strong>cu</strong>ltural and national processes<br />

had ultra-local mainly regional, non Latvian, character. National leaders of non-Russian movements in other<br />

okraina regions and national outskirts in Russian Empire also often underlined such facts 2 . Latvian intellectual of<br />

the Soviet era L. Taivans presumed that Latgale was territory where old archaic <strong>cu</strong>lture dominated 3 . In Latgale,<br />

due theories of Regional Studies 4 , non-communicative identity developed. By the beginning of the 1900s important<br />

status of Latgale was in the past and the region was typical periphery 5 . German historian Hans Heinrich Nolte<br />

presumes that lands, like Latgale, were separated from other Latvian lands by political “failure” 6 . Sidney Pollard<br />

presumes that such un-developed lands existed in conditions of permanent provincialization of local political and<br />

<strong>cu</strong>ltural norms 7 .<br />

National Awaking begun here later, in the beginning of the 20th century, but after Russian revolution (1917)<br />

by 1920 Latvian intellectuals were able to unite Latgale with other Latvian lands. That is why, on political map of<br />

Europe latvijas republika, new state, appeared. In inter-war Latvia local Latgalian intellectuals got opportunities<br />

for development of their <strong>cu</strong>lture and language, but after political upheaval in 1934, when Kārlis ulmanis went to<br />

power, Latgalian was prohibited. When Latvia was oc<strong>cu</strong>pied by Germans in 1941 Latgalians again got opportunities<br />

for development of their <strong>cu</strong>lture, but Soviet re-oc<strong>cu</strong>pation in 1944/1945 led to restoration of anti-Latgalian<br />

policy. Latgale lost local unique features and transformed from region with status of periphery to part of Latvian<br />

SSR. Soviet ideologists proclaimed that Latgalians belonged to Latvian socialist nation.<br />

Latvian intellectuals begun to understand Medieval Latgale as local Latvian lieux de memoir only. Under lieux<br />

de memoir I understand as different historical phenomena like historiography, history of ideas (this viewpoint is<br />

characteristic mainly for French historiography) and geographically determined territories (this article is based on<br />

the second understan<strong>din</strong>g). Latvian historians, during soviet oc<strong>cu</strong>pation, also imagined Latgale in their own way,<br />

but as Latvian (not Latgalian) region. History of Medieval Latgale was artificially written in All-Latvian context.<br />

In the same time it was understandable in categories of social and economic history. National heritage was ignored<br />

and in historical concepts it was replaced by meta-narratives about ruling role of the Great Russian People or participation<br />

of Latgalian workers and peasants in class struggle or revolutionary movement. Latgalian intellectuals<br />

in diaspora continued to use Latgalian language and <strong>cu</strong>ltivated their own narratives about Latgale. In the Latvia<br />

1 I am thankful to Dr. Tuomas Lehtonen (Finnish Literature Society), prof. Thomas Lindkvist (Göteborg University), Alexander Andreeff<br />

(Gothenburg University), Eva Eihmane (University of Latvia), Marek Tamm (Tallinn University) for their interesting remarks which were<br />

very helpful for writing of this paper.<br />

2 DONTSOV, 2001, 72.<br />

3 TAIVAN, 1988, 21.<br />

4 DIKMANN, 2001, 74.<br />

DIKMANN, 2001, 74.<br />

5 NITTS, 2001, 32.<br />

6 NOL’TE, 2001, 51 – 61.<br />

7 POLLARD, POLLARD, 1995, 121 – 136.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 207-215


of the 1990s Latgalian Renaissance took place and local intellectuals tried to imagine Latgale as their lieux de<br />

memoir. But they were not alone: Latgale figurated in historical concepts of neighboring nations. Russian, Polish<br />

and Belarus intellectuals preferred to see in history of Latgale part of their national histories.<br />

For Russian nationalists Baltic lands in general were Russian lands 1 and Latgale, in parti<strong>cu</strong>lar, was part of<br />

Vitebskaia guberniia populated by Latvians, which were understandable as only tribe from numerous inorodtsy<br />

ethnical groups. In such context Latgalian medieval history was understandable as history of Russian periphery.<br />

For national orientated Belarus intellectuals Latgale is also not Latvian land, but part of Belarus Vitsebshchina<br />

only. Among Polish intellectuals were politicians who preferred to see in Latgale only inflanty Polskie - one of<br />

Polish regions, integrated to Polish Medieval history in general. So, different concepts of Latgale as lieux de memoir<br />

appeared in national historiographies.<br />

These narratives can be analyzed in categories of history writing, imagined communities and nationalism studies.<br />

I understand that contemporary history writing develop under influence of post-modernism paradigm 2 . That<br />

is why my concepts can be far from real events how they were in the past. But I think that different perceptions of<br />

Latgale can be studied and they can be also useful for understan<strong>din</strong>g of those processes which created for us Latvia<br />

as we know it. As for perception of Latgale in Belarus and Latvian-Latgalian historical memories, this aspect<br />

is not so well studied. That is why my paper will be devoted to development of Latgalian images in these three<br />

traditions. Analysis of Latgale as lieux de memoir in these national historiographical narratives will be useful for<br />

understan<strong>din</strong>g of Baltic Europe as part of Central Europe and part of the Greater Europe. It will be also especially<br />

useful for studies of European identities in Baltic Region.<br />

Russian historiography traditionally developed as Imperial narrative. Vasilii Tatischev and nikolai Karamzin<br />

were the first Russian nationalists who did a lot for formation and development of this official narrative. Later<br />

other Russian historians also, mainly Sergei Solov’iov and Vasilii Kliuchevskii, but also natal’ia ishimova in her<br />

popular books in Russian history, developed the same ideas. They preferred to write history of Russia as history<br />

of Russia. Some of them also declared thesis that it would be useful and interesting analyze how life of Russian<br />

people changed in historical perspective.<br />

That is why Russian historians and Russian intellectuals, engaged in history studies, positioned themselves<br />

not only as Russian historians, as historians of Russian tsars an Empire, but also as historians of Russians. In such<br />

situation they widely used words like russkii narod or velikorusskaia narodnost’. In fact we’ll be able too find a<br />

little about or<strong>din</strong>ary Russians, but a lot – about Russian tsars, kings, boyars. So, Russians were not main heroes<br />

of official historical concepts which dominated in Russian historiography. In the same time Russian intellectual<br />

spoke and wrote in Russian and they tried to underline the fact that they also belonged to Russian nation. On another<br />

hand it was obvious for them that in Russian Empire lived not only Russians.<br />

As for nations of Slavic origin Russian intellectual were nationalistic orientated and they preferred to ignore<br />

existence of separate Ukrainian and Belarus nations – Russian nationalists wrote about malorossy and belorussy<br />

as about ethnographical Russian groups only. In Poland it was more diffi<strong>cu</strong>lt for them ignore numerous fact of<br />

Polish identity which was radically opposite and different to Russian one. In this region Russian administration<br />

experimented with different forms and methods of Rusification of local Polish-speaking peasants who were<br />

Catholics also.<br />

But among European non-Russian regions Baltic one was the most interesting. It belonged to the number of<br />

territories which were oc<strong>cu</strong>pied by Russia when it had become Empire already. And, being Empire, Russia tried<br />

to use in the same time local pre-Russian, mainly German and Polish, political institutions and traditional Russian<br />

methods of political oppression. Russian officials were very rare in Baltic territories which were under German<br />

control. Russian politicians in Saint-Petersburg presumed that their German friends would be able to control Estonian<br />

and Latvian peasants. In the same time they did not used these names for local peasants, but otherness of<br />

local population was obvious fact 3 . For them they were just peasants – sometimes Russian nationalistic orientated<br />

intellectuals called Estonians сontemptuously chukhontsy and Latvians were for them lifliandskie or kurliandskie<br />

krest’iane only.<br />

1 PSHENICHNIKOV, 1910.<br />

2 PIDHAETS’KYI, 2000.<br />

3 SHKANDRIJ, 2001, 2004.<br />

– 0 –


It was mistake of Russian administration. They automatically used in Baltic region those concepts which were<br />

normal for low educated Russian peasants without any concrete national and social identities. In the same time<br />

Baltic inorodtsy were more educated and they had numerous and various contacts with Baltic Germans. Ukrainian<br />

Canadian historian Stephen (Stepan) Velychenko presume that Russian imperialism was too weak for systematic<br />

anti-inorodtsy actions in non-Russian regions 1 . That it is why Russian authorities were not ready to National<br />

Awaking among Estonian and Latvian peasants. The fact that by the beginning of the 20th century modern Estonian<br />

and Latvian nations appeared was real and unpleasant surprise as for local Germans as for Russian administration.<br />

In the early 1900s Russian government did not know what to do with Latvians and Estonians. It was too<br />

late for assimilation – that is why dialogue begun.<br />

Russian officials also knew a little about Latgale. Probably, Latgale for them was local Ukraine in miniature.<br />

It was not Polish, it was not Belarus, but it also was not Latvian and Russian. In the same time Russian intellectuals<br />

were not able to imagine Latgale as Russian lieux de memoire because they by themselves had not concrete<br />

ideas about Russian historical memory and identity. In the 1917 Russian revolution destroyed Russian Empire and<br />

Latvia got independence. During period of active armed struggle for independence Latvian politicians were able<br />

to unite all territories which were Latvian for them inclu<strong>din</strong>g Latgale. In the same time many Latvian communists<br />

and social-democrats of extreme left orientation emigrated to the Soviet Russia.<br />

During the 1920s and early 1930s Soviets plaid with numerous non-Russian ethnic groups in different games<br />

which concerned their languages and identities. They declared politics of korenizatsiia which had different forms<br />

and expressions. As for political emigrants from Latvia, Soviets decided that among them were not only Latvians,<br />

but Latgalians also. In such situation Latvian and Latgalian communities in the USSR co-existed. But in the<br />

middle of the 1930s Soviet government suddenly decided that it was impossible to organize communistic revolution<br />

in Latvia and Soviet officials decided that there is no more need in emigrants. On another hand national policy<br />

changed greatly and numerous Latvians and Latgalians were repressed. But, Russian Soviet officials, like their<br />

Russian predecessors in Russian Empire, mistaken.<br />

In 1939 – 1940 Latvian Republic was oc<strong>cu</strong>pied and incorporated in the Soviet Union as LSSR – Latvian Soviet<br />

Socialist Republic. For authors and ideologists of Soviet national policy it was not only Socialist, but mainly<br />

– Latvian. That is why, in such Latvia was no place for Latgale and Latgalians with their own language and<br />

separate identity. Soviets simply presented Latgale to loyal Latvian communists in Riga who declared that new<br />

type of nation, Latvian socialistic nation, appeared. Russians were not interesting in development of any separate<br />

Latgalian identity. Latgale in opposite to Ukraine or Belarus was too far from Russia mentally and was not part<br />

of Russian historical memory.<br />

Russian Soviet intellectuals had a little in common with Latgale and it wasn’t for them their own lieux de memoire<br />

like some for example some of Ukrainian regions. Soviet Russian intellectuals who lived in Russia practically<br />

did nothing for Latgalian studies. They preferred to present Latgale with its unique past to Latvian intellectuals.<br />

Perception of history was and still is the main battlefield for an identity 2 – that is why history was often used in<br />

intellectual debates which touched upon Latgalian past.<br />

Latvian intellectuals in the Soviet Latvia were firstly Latvian and secondly Soviet intellectuals. That is why<br />

they were ready to take such un-expected present from Russians as Latgale. It was so because Latvian historians<br />

and intellectuals by themselves tried to integrate Latgale to Latvia and Latgalian historical narratives to the great<br />

and common Latvian one. But in this way they met with numerous diffi<strong>cu</strong>lties. Historically Latgale and other<br />

Latvian lands developed under various historical influences. Vidzeme, Kurzeme and Zemgale belonged to the<br />

zones where German language and German political institutions dominated. Latgale was the zone where German<br />

influence was not such strong as Slavic one.<br />

That is why history by herself assisted to appearances of differences between Latvian lands. When in the mid<br />

of 19th century national movement made its first steps in Latvia – it moved quicker in Vidzeme and Kurzeme then<br />

in Latgale. Latvian nationalists, who were the first Latvian intellectuals also, tried to change situation and integrate<br />

Latgale to Latvian context. That is why they began <strong>cu</strong>ltivating their own image of Latgale as Latvian lieux<br />

1 VELYCHENKO, 1999.<br />

2 KOHUT, 2004, 219.<br />

– 0 –


de memoire. It was not easy because in Latgale local political activization started and local Latgalian intellectuals<br />

tried to develop their own Latgalian project.<br />

By the beginning of the 20th century Latvian intellectuals were strong for declaration of their pretensions to<br />

Latgale. In this context we can mention position of Jānis Endzelīns 1 who took an active part in polemic with Russian<br />

nationalist who were not agree with Latvian status of Latgale. Nationalistic rhetoric of Jānis endzelīns was of<br />

double character. On the one hand he really confronted with his Russian opponents in questions of belongness of<br />

Latgale. In this context he positioned himself as defender of local population of Baltic descent. In fact Endzelīns<br />

criticized Russian perception of Latgale as one of numerous Russian okraina. We can mention facts of polemic<br />

between Endzelīns and Russian linguist Vasilii Bogoroditskii 2 who tried in his works minimize role and influence<br />

of Latvian in Latgale.<br />

Polemizing with him Endzelīns stated that Latvians are able to pretend for three districts of Vitebskaia guberniia.<br />

He wrote that local Latvians had rights for their own schools, churches and administration. In the same time<br />

local inhabitants were for them local Latvians only. He used the word latgalieši but they were not for him separate<br />

nation. He preferred to see in them ethnical group of latvieši only. So Jānis Endzelīns wrote also about Latvian<br />

patriots from Vitebskaia gubernia, but for them they were just enthusiastic linguists who tried to unificate local<br />

Latvian dialect. Endzelīns was the first who proclaimed Latgale as Latvian lieux de memoire. He presumed that<br />

Latvian history started in Latgale and he also mentioned that Indriķis wrote about Latgalians as about Latvians<br />

in general. That is why Latgale was for him part of Latvia and he understood Latgalians as “Catholic Latvians”<br />

only.<br />

The image of Latgale as Latvian lieux de memoire was popular among Latvian patriots but in the First Latvian<br />

Republic they had to co-exist with local Latgalian intellectuals which preferred to underline differences between<br />

Latgale and other Latvian lands. Situation changed after Kārlis ulmanis political upheaval in 1934. Kārlis Ulmanis<br />

was full of enthusiasm in development of Latvian national project, integration of Latvia and development of<br />

new Latvian national identity. In his was for realization of this project Latgale was ancient anachronism. That is<br />

why Latvian authorities tried to integrate it through assimilation. They prohibited local dialect and started <strong>cu</strong>ltivate<br />

in schools literature form of Latvian language which was created by Latvian nationalists in the second half of<br />

the 19th century. It is interesting that majority of Latvian nationalistic leaders were born in Vidzeme, Kurzeme or<br />

Zemgale and they practically have not something in common with Latgale. In such situation Latgale was not their<br />

lieux de memoire, and they and Latvian politicians of inter-war period saw in it large ethnographical museum.<br />

But in 1939 – 1940 the USSR oc<strong>cu</strong>pied Latvia. In 1941 German come as new oc<strong>cu</strong>pants who tried to use<br />

Latgalian intellectuals – they let for them publish newspapers in their dialect. German oc<strong>cu</strong>pation was not too<br />

long and in 1944 Soviet oc<strong>cu</strong>pation started again. Latgalians intellectuals knew that Soviets would not be kind<br />

with them. They presumed that Bolsheviks deported them in Siberia or somewhere else. In such situation they<br />

preferred to emigrate. Red Army brought not only liberations from Germans, but restoration of Soviet oc<strong>cu</strong>pation<br />

also. After 1945 Latgale was studied by Latvian intellectuals but they did it in Latvian, not in Latgalian, spirit.<br />

Official Latvian intellectuals proclaimed that Latgale was one of Latvian lands where traditions of Latvian<br />

statehood and political life started. They also developed narrative that Latgale developed under great influence<br />

from Russian State. Such viewpoint was <strong>cu</strong>ltivated very actively in the second half of 1940s and in the 1950s<br />

when Latvian historical were dependent from Moscow censorship and advices of their Russian colleagues (for<br />

example, from nationalistic orientated Boris Rybakov who taught Latvian intellectuals to glorify progressive Russian<br />

influence) very much. Moreover Latgale was proclaimed as territory where friendship and brotherhood between<br />

Latvians and Russians began. That is why such theories had much in common with political ideology and<br />

propaganda then with objective historical studies.<br />

On another hand, Latvian officially orientated historians did a little in Latgalian studies in the Soviet period<br />

– we can mention mainly ideological works of P. Laizāns, P. Zeile and Z. Springovičs 3 . Woks devoted specially<br />

to Latgale were rare, but they were also written due official Soviet narratives 4 . In the same time denied not only<br />

1 ENDZELĪNS, 1913.<br />

2 BOGORODITSKII, 1909.<br />

3 LAIZĀNS, ZEILE, 1958; SPRINGOVIČS, 1961.<br />

4 BREŽGO, 1954.<br />

– 10 –


unique historical way of Latgale – they did a lot for <strong>cu</strong>ltivation of theory about latviešu socialistiskā nacija. In<br />

the soviet period it meant assimilation of Latgalians and their integration to Latvian nation. But Soviet regime<br />

was oc<strong>cu</strong>pational and many or<strong>din</strong>ary Latvians and Latvian intellectuals also were in opposition to it. Latvian and<br />

Latgalian emigration was also anti-Soviet and pro-national orientated. That is why they developed other concepts<br />

of Latgale as lieux de memoire which were opposite to official Latvian socialistic canon which developed in conditions<br />

of ideological control and dictate from Russian one.<br />

Latgalian emigrants which left Latvia and lived mainly in America developed their own concept of Latgale<br />

– they tried to create their own intellectual space for their own needs and for their own Latgale. They also <strong>cu</strong>ltivated<br />

image of Latgale as Latgalian lieux de memoire. In this context we can presume that they developed their<br />

own project of Latvian identity. Among leaders of Latgalian émigré intellectuals was leonards latkovskis (1905<br />

– 1991). He understood that development of Latgalian identity is impossible without historical studies. Polemizing<br />

with other Latvian emigrants who denied independent status of Latgalian, Leonards Latkovskis paid great<br />

attention to historical studies of Medieval Latgalian history. He developed theory accor<strong>din</strong>g which Latgale was in<br />

the past separated from other Latvian lands, which belonged to Livonia and existed as a territory which in such<br />

situation was separated from the rest of Latvian lands. He also paid great attention to religious factor which he<br />

used for underlining of historical differences between different Latvian lands.<br />

Accor<strong>din</strong>g leonards latkovskis and other Latgalian intellectuals in exile who groped around Acta Latgalica 1 ,<br />

Protestant Reformation began in Latvia in the 1520s but Latgale in the same period denied from new faith and<br />

remained Catholic. He also underlined fact that in 1561 Latgale was acquired by Poland which governed it until<br />

1772. Polish rule in Latgale, which is famous in Poland as inflanty Polskie, also, due Latgalian intellectuals in<br />

exile, assisted to the rise of local unique features. Development of national historiography plays determined part<br />

in processes modern identity formation. That is why historical studies for Latgalian intellectuals in exile were the<br />

sphere where they were taught to nationalism. But this Latgalian project had its origins in Latgale. National positions<br />

of Leonards Latkovskis could be impossible without activity of some generations of Latgalian intellectuals<br />

in the past. Events of the 19th century were very important for formation of local concept of Latgale as Latgalian<br />

lieux de memoire. In 1865 Russian nationalistic orientated authorities banned printing in Latgalian 2 and later in<br />

some other national languages also. In the same time Latvian language of Vidzeme and Kurzeme, which used the<br />

German Gothic orthography was not banned.<br />

That is why different Latvian lands started developed also in different directions. Latgalians had to resort to<br />

handwritten books and the smuggling of books printed in Prussia, Lithuania and elsewhere. Latvians published<br />

their books and newspapers in Latvia and in Saint-Petersburg. The Latgalians were a repressed group in their<br />

own land. They could not own land, start their schools or serve in any official capacity. All public officials and<br />

schoolteachers were Russians, Polish or Latvians from other lands. Latgalian intellectuals developed their own<br />

narratives about Latgalian past but in the same time they try to integrate them in general Latvian context. But this<br />

context was different to context which is characteristic for Latvian intellectuals from Vidzeme and Kurzeme.<br />

So we can presume that Latgale was not only lieux de memoire, but also sphere in which Latvian intellectuals,<br />

belonged to different generations and groups, developed various concepts of Latgale in parti<strong>cu</strong>lar and Latvia in<br />

general. That is why Latgaleness was concept which intellectuals used for development of Latvian identity, its language<br />

and other <strong>cu</strong>ltural features. In such narrative Latvian traditions were traditions of Catholicism. Latgalian intellectuals<br />

did a lot for popularization of their own, alternative, project of Latvian identity. In the late 19th century<br />

local Latgalian, national orientated, intelligentsia appeared, mainly in exile – for example, in Saint-Petersburg.<br />

Catholic seminary in Saint-Petersburg was the center of activity for Latgalian intellectuals. Prominent figures<br />

of Latgalian national revival were Francis Trasuns, nikodems Rancans, Francis Kemps, Kazimers Skrynda and<br />

others 3 . They were founders and beginners of <strong>cu</strong>ltural and national awakening of Latgalians that began firstly in<br />

the Imperial capital Saint-Petersburg and later penetrated in Latgalian land also. After the repeal of the printing<br />

ban in Latgalian language in 1904 the first Latgalian newspapers and books appeared. Latgalian schools, economic<br />

cooperatives, theater groups and other organizations also appeared among local intellectuals. Schools and other<br />

1 BUKŠS, 1948, 1957, 1961; VALTERS, 1955.<br />

2 BREŽGO, 1944, BREIDAKS, 1992.<br />

3 KEMPS, 1910; SKRINDA, 1908.<br />

– 11 –


“modern” institutions were used by Latgalian intellectuals for transformation of local peasants without modern<br />

identity to modern nation with its own identity. Latvian Catholic clergy, mostly Latgalians themselves, began to<br />

play lea<strong>din</strong>g role in promoting of this national Latgalian development. Such narratives were popular among Latgalian<br />

intellectuals in exile but after restoration of Latvian Republic these ideas came back to Latvia.<br />

Language was widely used by Latgalian intellectuals in exile in their polemic with Latvian émigré activists. In<br />

1968 J. Lelis in the second Acta Latgalica volume wrote Latgalian can be recognized as dialect, but dialect with<br />

great features and developed literature tradition 1 . Other émigré intellectual V. Zeps proposed compromise viewpoint.<br />

In his book, devoted to Latgalian literature in exile, wrote, that “there is only one Latvian literature and one<br />

Latvian language, but there two languages of Latvians – the first one is based on Low-Latvian dialects, the second<br />

one – on Upper-Latvian dialects. The first language is Latvian and the second one is Latgalian” 2 .<br />

The next Latgalian revival started in Latvia. In March, 1991 local intellectuals from Balva, ludza, Kraslava<br />

and Daugavpīls declared necessity of organization of special institution for studies in Latgalian history, language<br />

and <strong>cu</strong>lture. Latgales Pētniecības institūts was established in 1991 and among its founders were local intellectuals<br />

who also proposed to continue publication in Latvia of famous diaspora yearbook Acta Latgalica. In the 1990s<br />

LPI organized some conferences, seminars, published some books in Latgalian problematic, inclu<strong>din</strong>g three volumes<br />

of Acta Latgalica. Nowdays Latgalian identity and concept of Latgale as lieux de memoire <strong>cu</strong>ltivates by<br />

intellectuals from Eastern Latvia. Local historians tried to develop lieux de memoire Latgalian image in general<br />

Latvian context.<br />

Actually modern Latgalian intellectuals proposed such perception of Latgale as lieux de memoire which is<br />

organically integrated, on one hand, to general Latvian identity project, and, on another hand, to historical studies<br />

in Latvia in general 3 . They proposed such images of Latgale which are freely understandable for local and<br />

for intellectuals from Riga. That is why in the center of their studies processes of national formation in Latgale.<br />

For example, Genovefa Barkovska analyzes in one of her works how intellectuals in Daugavpīls in the early 20th<br />

century developed Latgalian and Latvian identities when other identity projects were still actual 4 . Henrihs Soms<br />

is engaged in studies of German factor in Latgalian past. It is very interesting that he analyzes role of Gustaf<br />

Manteuffel in the categories of Latgalian historical narrative 5 . It is very important in general and national historiographical<br />

contexts, especially Polish, because intellectuals from Poland denied Latgalian identity of numerous<br />

local historical figures and understand them as representative of Polish historical tradition only. This aspect demonstrates<br />

that Latgalian intellectuals are engaged in search for their own national symbols and heroes, instead of<br />

common with neighbors.<br />

Probably concepts of modern Latgalian intellectuals became official and local intelligentsia determines vectors<br />

of development of Latgalian studies. In the same time history demonstrates other perception of Latgale as lieux de<br />

memoire, which evolutioned from national identity concepts to marginal projects.<br />

Polish tradition of history writing, like Latvian one, historically formatted and developed as nationalistic. Poles<br />

lived in different parts of three European Empires and they hadn’t their own Polish territorial district. tsarstvo<br />

Pol’skoe which formally existed in Russian Empire didn’t oc<strong>cu</strong>py all lands populated by Poles. They lived also in<br />

the territories of modern Ukraine, Belarus, Latvia and Lithuania. As for Latvia, majority of Poles on its territories<br />

lived in the Eastern Latvia. This region is famous in Polish tradition as inflanty Polskie. As for inflanty this word<br />

appeared in the Polish language under German influence and meant livland. Poland firstly got this region in 1667.<br />

Polish administration placed in Dźwinów or German Dünaburg.<br />

Polish historians developed concept accor<strong>din</strong>g which local pre-Polish aristocracy was assimilated and integrated<br />

in Polish szlachta. That is why family of Manteuffels which in Latgalian historiography glorified for its<br />

positive role in development of local Latvian identity, in Polish is understood as Polish dynasty. For example Polish<br />

intellectuals <strong>cu</strong>ltivated narrative about progressive role of Polish (and often they absolutize his Polishness, belongness<br />

to Polish <strong>cu</strong>lture) baron Gustaw Manteuffl in development of Latgalian <strong>cu</strong>lture. In the same time Polish<br />

1 LELIS, 1968.<br />

2 ZEPS, 1962, 1995.<br />

3 VALEINIS, 1999; KURSĪTE, 1999; ZEILE, 1999; BUDŽE, 1999.<br />

4 BARKOVSKA, 2003, 14 – 20.<br />

5 SOMS, 2003, 45 – 49.<br />

– 1 –


intellectuals in Latgale were very active and they declared their pretensions to these land in the 1870s1 . So Polish<br />

and Latvian perceptions of Latgale are opposite each other and in the same time they are mutually exclusive.<br />

Polish intellectuals formated Polish image of Latgale not only in historical studies – Polish literature was not<br />

less nationalistic than historiography and many Polish writers did a lot for integration of local Latgalian images to<br />

general Polish literature and language context. In 1912 Polish poet edward Słoński published in Witebsk volume<br />

of his verses with nationalistic and patriotic title “Z okolic Dźwiny” 2 . By such name he tried to underline that Latgalian<br />

territories belonged to the number of Polish historical lands. By his lyrical and romantic poetry (edward<br />

Słoński for example, wrote: “Ja znam ten kraj, gdzie nie cytryny rosną // nie pyszny laur, nie wonny mitr rozkwita<br />

// Ja znam ten kraj, gdzie wiatr nie palmy muska // lecz w ciemną noc w przydrożnej łka olszynie // ja znam ten<br />

kraj, gdzie stara Dźwina pluska // Ja znam ten gród... Jak z murów tynk zwietrzały // Opada sen z nabrzmiałych<br />

łzami powiek... // - Jakże ty chcesz, żeby zmartwychwstał człowiek // z pod gruzów tych, gdzie bogi umierały?”) he<br />

assisted to formation and strengthening of concept of Latgale as Polish lieux de memoire only.<br />

Modern Polish intellectuals don’t forget such ideas and they continue to develop image of Latgale as image of<br />

inflanty Polskie. For example anonymous author in one of nationalistic sites in Polish internet which is devoted<br />

to Poles in diapora write, that Latgale is not only geographical territory, but element of Polish national spirit, of<br />

Polish national, <strong>cu</strong>ltural and spiritual life: “inflanty Polskie to nazwa geograficzna, która dziś brzmi może dla<br />

niektórych trochę egzotycznie i tajemniczo, ale stanowi bardzo istotny fragment polskiego życia duchowego”.<br />

Plans of establishment of the Greater Poland from Baltic to Black sea hadn’t historical perspectives and Latgale<br />

after the First World War developed as part of Latvia where Polish continued existing but as national minority<br />

only. Historically Polish perception of Latgale as only Polish national heritage, as Polish lieux de memoire assisted<br />

to marginalization of this project. Polish nationalists were not able to tear up this region from Baltic <strong>cu</strong>ltural massive.<br />

So Polish intellectuals were losers and marginals who were forced to cherish their Latgalian memoirs and<br />

narratives in exile or in external opposition. But Polish nationalists were not the only losers in this intellectual war<br />

for Latgale as lieux de memoire – Belarus nationalists sustained more frightful and impressive defeat.<br />

Belarus nationalists later than Latvian, Latgalian and Polish intellectuals tried to integrate Latgale in complex<br />

of their own national narratives. It was result of low development of Belarus national movement in Russian Empire.<br />

Latvian intellectuals in inter-wars period motivated such situation in the next way: Belarus nationalism was<br />

weak and it developed between two poles – between Russian and Polish influence3 . Belarus activity took place in<br />

Latgale during the first half of 20th century age, when this region was realized by Belarus nationalists and intellectuals<br />

as part of future independent Belarus.<br />

In this case they were engaged in conflict with Latvian and Polish states and powerful nationalistic movements<br />

and doctrines in the same time. Belarus nationalists were active and tried to use advantages of post-war situation.<br />

That is why they claimed from newly established Latvian republic to confess their Belarus diplomatically. On<br />

another hand Latgale was good land for Belarus nationalists – here they started such impressive activity which<br />

was impossible in Soviet Belarus. They began to formate their own perception of Latgale. They <strong>cu</strong>ltivated narrative<br />

about Daugavpīls as about Dzwinsk – non Latvian, but Belarus city. In fact majority of Belarus leaders and<br />

national activists in Latvia lived in Latgale. Such prominent politicians as Kastus’ Ezawitaw and Siargei Saharaw<br />

were among leaders of Belarus nationalists in Latgale between two wars4 .<br />

Latgale was one of centers where Belarus nationalists tried to support and develop Belarus <strong>cu</strong>lture and identity.<br />

Local Belarus intellectual leaders in such situation had influenced on Latgalian region not very much, but they<br />

tried to use situation when many inhabitants of Latgalian region did not have expressive and obvious national<br />

identity5 . For their national needs Belarus intellectuals in Latgale were active in local political life, quite often<br />

wrote in Latvian and try to popularize their ideas about Latgale as Belarus lieux de memoire among Latvian politicians6<br />

. Belarus politicians of Latgale in inter-war period widely used experience which they got in 1919 – 19207 .<br />

1 MANTEUFFEL, 1879.<br />

2 SŁOŃSKI, 1912.<br />

3 KEMPS, 1991; KRASNAIS, 1938.<br />

4 LIS, 1997, 329 – 334.<br />

5 EZAVITAW, 1927.<br />

6 JEZOVITOVS, 1923.<br />

7 JEKABSONS, JEKABSONS, 1996, 35 – 41.<br />

– 1 –


That is why they tried to use Slavic factor in Latgalian region and re-orientate it toward Belarus, but they were not<br />

able to realize this political slogan 1 .<br />

Misfortune of Belarus nationalists only underlined common weakening of the Slavic (Polish, Russian and<br />

Belarus in the same time) influence in Latgale. Belarus nationalists tried to use Latvian authorities as their own instrument<br />

for weakening of the influence. It was known that illegal Polish schools were opened in different places<br />

of Latgale. This action was understood in Riga as hostile. That is why head of Daugavpīls school department Sebastjans<br />

Paberzis in 1924 wrote in his letter to the vice-minister dominiks Jaudzeps, that “Latvians must support<br />

aspirations of Belaruses, while we will not become stronger, and will not kill Polish influence”. Such policy was<br />

motivated by necessity of opposition to Polish “chauvinistic politicians”.<br />

In such situation authorities aimed to weaken Polish aspiration and maintain Latvian political interests. Later,<br />

Latvian authorities tried by statistical means to understate number pf poles in Latvia and during censuses Poles<br />

were forcedly written in its results as Belaruses or Latvians. But soon Latvian policy changed and they started to<br />

<strong>cu</strong>ltivate Latgale as Latvian lieux de memoire without any influential mom-Latvian elements. Latvian authorities<br />

organized anti-Belarus campaign in which Russian nationalists also took part. In result Belarus Department of<br />

Ministry of Education was closed. Belarus nationalists were repressed.<br />

As for modern Latvian historians, they don’t deny the facts about magnificent role of Belaruses in Latvian<br />

history. ilga Apīne, for example, presumes that Belarus community belongs to the number of traditional ethnical<br />

groups which has developed contacts with Latvians 2 . So Latvian intellectuals try to underline fact that Latgale<br />

is the land where different national identities and historical memories met. That is why in the intellectual history<br />

there is place for Latgale as not Latvian, but also Belarus lieux de memoire also 3 .<br />

As we see, historically Latgale developed as contact zone between different neighboring nations with their<br />

own identities and memories. All these nations were able to find place in their historical memories and national<br />

mythologies for Latgale. Nationalistic intellectuals, belonged to these groups, proposed different project of Latgale<br />

as part of their own identity. In this confrontation they widely used history, operated by facts and dates. They<br />

understood history and analyzed past of Latgale in such ways which assisted to their national aspirations. Some<br />

of these projects were serious, others – marginal.<br />

Latvian and partly Latgalian nationalists won, and Polish and Belarus were losers in this struggle for Latgale.<br />

Latvian and Latgalian projects are real now and they are popular among local intellectuals. Polish and Belarus<br />

ones are parts of Polish and Belarus historical memories. Latvian and Latgalian intellectuals mentally control<br />

<strong>cu</strong>ltural processes in contemporary Latgale, but Polish and Belarus intellectuals can only remember and re-think<br />

historical experience of their communities in Latgale.<br />

Latgale as lieux de memoire is complex project. Latvian, Belarus, Latgalian and Polish intellectuals developed<br />

different narratives. They expressed them and popularize them in different ways. They studied language and history,<br />

used literature for national and nationalistic propaganda. Each of mentioned above projects was also complex<br />

and had different levels and expressions. And I hope that Latgalian past and present, local memory and identity<br />

– all factors which forms phenomenon of Latgale as lieux de memoire – will be in the center of other studies, that<br />

will assist to development of Baltic Studies in general and Latgalian Studies in parti<strong>cu</strong>lar.<br />

Bibliography<br />

APINE, I., 2001, Mesto belorusov Latvii v riadu drugikh narodov, in Belaruskaia dyiaspara iak pasrednitsa tsyvilizatsij,<br />

Mensk, 43 – 46.<br />

APINE, I., 1995, Baltkrievi latvija, Rīga.<br />

APINE, I., VOLKOVS V., 1998, Slavi latvija, Rīga.<br />

BARKOVSKA, G., 2003, Sabiedriskā dzīve Dvinskā XX gs. sākumā laikraksta “Drywa” slejās (1908-1914), in Daugavpils<br />

universitātes Humanitārās fakultātes Xii Zinātnisko lasījumu materiāli. Vēsture, VI/I, 14. – 20.<br />

BOGORODITSKII, V., 1909, Ocherki po iazykoznaniiu i russkomu iazyku, Kazan’.<br />

BREIDAKS, B., 1992, Latgalīšu literarō volūda: nūstōdnis un problemys, in Olūts: Rokstu krōjums, 8.<br />

1 EKABSONS, 2001, 47 – 71.<br />

2 APINE, 2001, 43 – 46.<br />

3 APINE, 1995; APINE, VOLKOVS, 1998.<br />

– 1 –


BREŽGO, B., 1940, Latgalos zemnieku krivu dzymtyušanas laikus, Vilaka.<br />

BREŽGO, B., 1954, Latgales zemnieki pēc dzimtbūšanas otcelšanas 1861.-1914, Rīga.<br />

BREŽGO, B., 1944, Aizlīgums īspīst latgaļu grōmotas latiņu burtim un aizlīguma laiks Latgolā: 1865 - 1904, in Rokstu<br />

krōjums latgaļu drukas aizlīguma atceļšonas 40 godu atcerei, Daugavpiļs.<br />

BUKŠS, M., 1948, Pīzeimes par Senēju Latgaļu resp. latvīšu volūdu, Traunstein.<br />

BUKŠS, M., 1957, Latgaļu literatūras vēsture, Minchene<br />

BUKŠS, M., 1961, Latgaļu volūdas un Tautas izplateibas Problemas, Minchene<br />

DIKMANN, K., 2001, uel’s: vnutrenniaia koloniia ili baryshnik? in evropeiskie vnutrennie periferii v XX stoletii. Sbornik<br />

nauchnykh trudov, Kaluga.<br />

DONTSOV, Dm. 2001, Suchasne politychne polozhennia natsiiji i nashi zavdannia (Referat, vyholoshenyi na ii<br />

Vseukraijins’kim students’kim z’ijizdi v lypni 1913 roku u L’vovi), in DONTSOV Dm. tvory. Vol. 1. Heopolitychni ta<br />

ideolohichni pratsi, L’viv.<br />

EKABSONS, E., 2001, Belorusy v Latvii v 1918 – 1940-kh godakh, in Belaruskaia dyiaspara iak pasrednitsa tsyvilizatsij,<br />

Mensk, 47 – 71.<br />

EZAWITAW, K., 1927, Belarusy w latvii, Ryga.<br />

JEKABSONS, E., 1996, Latvijas un Baltkrievijas Tautas Republikas attiecības (1919 - 1920), in latvijas arhivi, 1996, 1 – 2,<br />

35 – 41.<br />

JEZAVITOVS, K., 1923, Par baltkrieviem un lielkrieviem latvija, in izglītības Ministrijas Menešraksts, nо. 1.<br />

KEMPS, F., 1910, Latgalieši, Rīga.<br />

KEMPS, F., 1991, Latgales likteni, Rīga.<br />

KRASNAIS, V., 1938, Baltkrievi ka latviešu tautas zars, Rīga.<br />

KURSĪTE, J., 1999, Latgale Latvijā: latgaliešu literatūras likteņi, in Acta Latgalica 10. Zynōtniski roksti, dokumenti, apceris,<br />

Daugavpils.<br />

LIS, M., 1997, Siargei Saharaw i belaruska-baltsskie suwazi, in Belarus’ pamizh uskhodam i Zahadam. Problemy<br />

mizhnatsyianal’naga i mizhkul’turnaga wzaemadzeiannia, dyialogu i sintezu, Mensk, 329 – 334.<br />

LELIS J., 1968, Latgaļu literaturōs volūdas izceļsme, vēsture un nūzeime, in Acta Latgalica, 2.<br />

LAIZĀNS, P., ZEILE, P., 1958. Latgaļu literatūras un preses mantojumu vēttējot, in Karogs, 11<br />

NITTS I., 2001, Vklad istoricheskoi geografii v issledovaniiakh periferii, in evropeiskie vnutrennie periferii v XX stoletii.<br />

Sbornik nauchnykh trudov, Kaluga.<br />

MANTEUFFEL, G., 1897, inflanty Polskie, Poznań.<br />

NOL’TE, H.-H., 2001, evropeiskie vnuterennie periferii – skhodstva, razlichiia, vozrazheniia protiv kontseptsii, in evropeiskie<br />

vnutrennie periferii v XX stoletii. Sbornik nauchnykh trudov, Kaluga<br />

POLLARD, S., 1995. Marginal Areas. Do they have a common History, in Towards an international economic and Social<br />

History, Genf, 121 – 136.<br />

PSHENICHNIKOV, P., 1910, Russkie v Pribaltiiskom krae. istoricheskii ocherk, Riga.<br />

SKRINDA, O., 1908, Latwīšu woludas gramatika, Peterburgā.<br />

SŁOŃSKI, E., 1912, Z okolic Dźwiny, Witebsk.<br />

SOMS, H., 2003, Albums “Terra Mariana” Latgales historiogrāfijas skatījumā, in Daugavpils universitātes Humanitārās<br />

fakultātes Xii Zinātnisko lasījumu materiāli. Vēsture, VI/II, 45. – 49.<br />

SHKANDRIJ, M., 2004, V obijmakh imperiiji. Rosijs’ka i ukraijins’ka literatura novitn’oiji doby, Kyijiv.<br />

SHKANDRIJ, M., 2001, Russia and ukraine. Literature and the Discourse of empire from napoleonic to Postcolonial<br />

times, Montréal<br />

SPRINGOVIČS, Z., 1961., Latgale un katoļu baznīca, Rīga.<br />

TAIVAN, L., 1988, Po Latgale, Moskva.<br />

VALEINIS, V., 1999, Franča Trasuna daiļrades žanri, in Acta Latgalica 10. Zynōtniski roksti, dokumenti, apceris,<br />

Daugavpils.<br />

VALTERS, M., 1955, Latvija un Latgola. Kulturvēsturiski materiali<br />

ZEILE, P., 1999, Kazimirs Buiņickis - sociālo reformu rosinātājs Latgalē, latviešu vienotības paudējs, rakstnieks un publicists,<br />

in Acta Latgalica 10. Zynōtniski roksti, dokumenti, apceris, Daugavpils.<br />

ZEPS, V.J., 1995, Latgalian Literature in exile, in Journal of Baltic Studies, XXVI, 4.<br />

ZEPS, V.J., 1962, Latvian and Finnic Linguistic Convergence, Bloomington.<br />

– 1 –<br />

© maksym W. KYRCzaniW, 008


s<strong>cu</strong>rt ıstorıc al romılor dın BasaraBıa pÎnă la 1 1<br />

– 1 –<br />

andrei PaValOi<br />

Universitatea de Stat <strong>din</strong> moldova<br />

Între minorităţile <strong>din</strong> istoria neamului românesc, cea a romilor a fost una <strong>din</strong>tre cele mai însemnate ca rostui<br />

sociale şi specifice <strong>cu</strong>ltural. Populaţia romă o avem prezentă în spaţiul românesc încă de la sfârşitul secolului XIV.<br />

Datorită acestui fapt romii au devenit o parte componentă a istoriei noastre naţionale. Cu toate acestea, studii care<br />

ar viza populaţia romă sunt foarte puţine. Deşi în ultimii ani au fost întreprinse câteva cercetări în domeniul dat,<br />

ele tratează superficial istoria romilor <strong>din</strong> spaţiul românesc.<br />

Studiile dedicate istoriei romilor oferă diferite păreri referitoare la apariţia acestei populaţii pe teritoriul Europei.<br />

Contradictorii sunt părerile atât în ceea ce priveşte baştina lor cât şi limba, <strong>cu</strong>ltura etc. Primele încercări de<br />

a explica apariţia romilor pe continentul european au fost fă<strong>cu</strong>te în secolul al XVIII-lea. Astfel de studii au fost<br />

întreprinse de către lingvişti, ei au descoperit asemănarea <strong>din</strong>tre limba vorbită de romi şi limba sanscrită. Pornind<br />

de la această teză germanul H.M.Grellmann concluziona într-o lucrare apărută în 1783 că ţiganii îşi au originea<br />

în India. Studiile ulterioare au demonstrat <strong>cu</strong> lux de amănunte faptul că limba romă înrudită <strong>cu</strong> sanscrită şi care<br />

se mai numeşte romani sau romanes aparţine familiei de limbi indo-europene. Din cauză că limba romani posedă<br />

mai multe elemente <strong>din</strong> limbile indiene este foarte greu a se depista <strong>din</strong> care parte a peninsulei a migrat această<br />

populaţie. Cei mai mulţi au optat pentru nord-vestul sau centrul Indiei. Nu se <strong>cu</strong>noaşte nici lo<strong>cu</strong>l precis de unde a<br />

pornit spre Europa această populaţie şi nici cauzele pentru care au părăsit baştina.<br />

O problemă reprezintă şi traseul migrării romilor <strong>din</strong> India spre Europa. Faptul că această migrare a avut un<br />

caracter liniştit fără a fi de amploare a dus în consecinţă la lipsa unor do<strong>cu</strong>mente care să ofere informaţia precisă<br />

referitoare la etapa dată <strong>din</strong> istoria romilor. Restabilirea drumului urmat de romi până în Europa se datorează de<br />

asemenea lingvisticii. Astfel sa stabilit că romii <strong>din</strong> Europa de Vest, pe lângă dialectele limbilor indiene, folosesc<br />

în vorbire <strong>cu</strong>vinte împrumutate <strong>din</strong> alte limbi.<br />

Migraţia romilor spre Europa se prezintă ca un fenomen complex care însă până în prezent nu este întru totul<br />

explicat. Metoda lingvistică folosită deşi este foarte necesară nu poate asigura <strong>cu</strong>noaşterea migraţiei populaţiei de<br />

romi spre vest. Trebuie de menţionat şi faptul că fenomenul este mai greu de studiat şi <strong>din</strong> motiv că migraţia nu a<br />

fost direcţionată, ea n-a avut ca scop atingerea hotarelor, spaţiului european. Aceasta a fost o deplasare spontană<br />

determinată de împrejurări, în special militare. Deşi în secolul XIX unii istorici insistau asupra faptului că marea<br />

masă a romilor a fost adusă în Europa de tătari acest lucru nu este corect. Au existat şi grupuri de ţigani care au<br />

fost mânaţi de invazia tătaro-mongolă, însă cei mai mulţi au migrat în Europa în afara acestui eveniment. De<br />

asemenea, unii romi au nimerit pe teritoriul european ocolind prin nord Imperiul Bizantin, astfel fiind lipsiţi de<br />

etnonimul de romi sau ţigan. Cu toate acestea, ei sunt o parte componentă a acestei populaţii.<br />

Opiniile sunt divergente în ceea ce priveşte momentul sosirii romilor pe teritoriul ţărilor româneşti. În <strong>Moldova</strong><br />

prima dată romii sunt menţionaţi în 1428 într-un act a lui Alexandru cel Bun, prin care acesta dăruia mânăstirii<br />

Bistriţa un număr de 31 sălaşe de ţigani şi 12 bordeie de tătari 1 . Majoritatea istoricilor români sunt de acord <strong>cu</strong><br />

părerea că romii au apărut în spaţiul românesc odată <strong>cu</strong> invazia tătaro-mongolă de la 1241. Odată <strong>cu</strong> acest eveniment<br />

ţiganii ar fi fost aduşi pe teritoriul românesc, iar după retragerea tătarilor romii au rămas în regiune, devenind<br />

robi ai românilor. Există şi opinia că romii erau deja robi ai tătaro-mongolilor, iar venind în regiunea românească<br />

ei doar au fost preluaţi de către români. O altă parte <strong>din</strong> romi s-au stabilit la nord de Dunăre venind <strong>din</strong>spre Asia<br />

Mică, adică <strong>din</strong> Imperiul Bizantin.<br />

Spre ţările române romii au venit în mai multe valuri. Există mărturii că strămutări ale lor au existat şi în secolul<br />

XV şi mai târziu. Astfel către secolele XVII-XVIII numărul lor creşte considerabil. Dimitrie Cantemir în<br />

„Descrierea Moldovei” avea să amintească că „ sunt răspândiţi în toată ţara şi aproape nu există familie de boier<br />

care să nu aibă mai multe familii de ţigani în stăpânirea lui” 2 .<br />

De la începutul atestării do<strong>cu</strong>mentare romii au fost în calitate de robi în ţările române. Această situaţie sa men-<br />

1 1975. Do<strong>cu</strong>menta Romaniae Historica <strong>Moldova</strong>, Bu<strong>cu</strong>reşti, 109.<br />

2 CANTEMIR 1973, 296.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 216-222


ţinut până la mijlo<strong>cu</strong>l secolului XIX, când vor fi date legi pentru eliberarea lor.<br />

În ceea ce priveşte clasificarea ţiganilor <strong>din</strong> ţările române este de menţionat că aceştea sunt divizaţi în mai multe<br />

grupe care se deosebesc după mai multe criterii. Clasificarea lor este <strong>cu</strong> atât mai dificilă <strong>cu</strong> cât unele categorii se<br />

suprapun. Un criteriu de apreciere a romilor a fost apartenenţa la stăpân. Astfel romii se divizau în trei grupuri:<br />

a) domneşti sau ai statului<br />

b) mânăstireşti<br />

c) boiereşti<br />

Robii domneşti sau romii domneşti <strong>cu</strong>m erau menţionaţi în do<strong>cu</strong>mente constituiau un număr foarte mare <strong>din</strong><br />

totalul ţiganilor. Din do<strong>cu</strong>mente reiese că iniţial domnitorul dispunea de toţi robii romi <strong>din</strong> ţară. El îi dăruia, îi<br />

vindea la mănăstiri sau boieri. În cazul când ţiganii treceau <strong>din</strong> alte ţări în <strong>Moldova</strong> aceştia automat deveneau robi<br />

ai domniei.<br />

Îndatoririle romilor domneşti se limitau la îndeplinirea unor munci, în special meşteşugăreşti, în folosul domniei.<br />

Ei achitau venituri considerabile statului de aceea domnitorul se străduia să menţină această categorie socială.<br />

Cea mai mare parte <strong>din</strong>tre romii domneşti erau nomazii şi îşi schimbau mereu lo<strong>cu</strong>l de trai în interiorul hotarelor<br />

ţării. Însă existau şi romi <strong>din</strong> această categorie care erau stabiliţi în oraşe sau la <strong>cu</strong>rtea domnească şi îndeplineau<br />

comenzile statului. În cazul în care romii statului şi <strong>cu</strong> cei domneşti sau boiereşti se căsătoreau atunci se încerca o<br />

răs<strong>cu</strong>mpărare <strong>din</strong> partea uneia <strong>din</strong>tre părţi. Uneori copiii erau împărţiţi între stăpânii romilor.<br />

O categorie aparte a romilor domneşti au fost „romii doamnei” 1 . Aceştia erau în posesia soţiei domnitorului.<br />

Ea îi putea vinde sau dona după propria plăcere.<br />

Romii mănăstireşti provin <strong>din</strong> donaţiile fă<strong>cu</strong>te de boieri şi domnie. Datorită faptului că astfel de acte erau foarte<br />

des întâlnite, către sfârşitul secolului XVIII mânăstirile dispuneau de cei mai mulţi romi. Numărul robilor mânăstireşti<br />

şi a celor boiereşti a cres<strong>cu</strong>t şi de pe urma căsătoriei romilor <strong>cu</strong> români. La căsătorie condiţia de bază era că<br />

ambii soţi deveneau robi şi urmaşii lor la fel aveau aceeaşi soartă. La mănăstiri sau păstrat un număr important de<br />

do<strong>cu</strong>mente în care este redată situaţia romilor de pe moşiile mânăstirii. Este oglindit în do<strong>cu</strong>mente stăpânul sau<br />

lo<strong>cu</strong>l de unde a venit situaţia fizică numărul copiilor etc.<br />

La mânăstiri ţiganii erau folosiţi la munca agricolă sau cel mai des la lucrările <strong>din</strong> mănăstire şi <strong>din</strong> împrejurimi.<br />

Romii erau folosiţi ca meseriaşi, aduceau lemne, îngrijeau de animale ş.a. Romii mânăstireşti care erau nomazi<br />

erau obligaţi să plătească un impozit în favoarea mănăstirii.<br />

Romii boiereşti care erau mai puţin la număr au ajuns în categoria dată graţie donaţiilor domneşti. Domnitorul<br />

dona boierilor moşii <strong>cu</strong> toată populaţia, aici fiind incluşi şi romii. Boierii îi puteau vinde, pune în zălog, dărui etc.<br />

În cazul în care boierul îşi vindea romii trebuia să fie dată şi o întărire <strong>din</strong> partea domnitorului. Pe moşiile boiereşti<br />

romii se o<strong>cu</strong>pau <strong>cu</strong> diferite meserii. Aceştia deşi erau foarte rar folosiţi la muncile agricole, totuşi, erau de o<br />

importanţă majoră pentru satele boiereşti. Romii boiereşti fiind principalii producători de unelte meşteşugăreşti.<br />

În afară de criteriul apartenenţei romilor la anumite categorii trebuie de ţinut cont şi de o<strong>cu</strong>paţiile pe care le<br />

practica această populaţie. Aceştia formau grupuri destul de distincte specializate în anumite domenii. Acest lucru<br />

a dus şi la diversificarea lor atât <strong>din</strong> punct de vedere al <strong>cu</strong>lturii, materiale cât şi a celei spirituale. Deşi toţi erau<br />

robi, au existat romi nomazi care se deplasau în întreaga ţară exercitându-şi meseria şi plătind o taxă stăpânului.<br />

Au existat şi romii sedentari care prestau în special servicii meşteşugăreşti în favoarea stăpânului.<br />

La sfârşitul secolului XVIII începutul secolului XIX romii erau divizaţi conform o<strong>cu</strong>paţiilor în patru categorii:<br />

1. rudarii sau aurarii se o<strong>cu</strong>pau <strong>cu</strong> strângerea aurului <strong>din</strong> râuri. Categoria dată fiind seminomadă.<br />

2. ursarii. Cei <strong>din</strong> categoria în cauză îmblau <strong>cu</strong> ursul prin ţară, fiind un fel de circ ambulant.<br />

3. lingurarii – erau acei romi care se o<strong>cu</strong>pau <strong>cu</strong> confecţionarea obiectelor de uz casnic.<br />

4. lăieşii – erau romii nomazi care practicau fierăria sau se o<strong>cu</strong>pau de furturi.<br />

Toate aceste categorii de romi nu dispuneau de o lo<strong>cu</strong>inţă stabilă. Ei <strong>cu</strong>treierau ţara pentru a-şi vinde rezultatul<br />

muncii lor în schimb – plăteau o sumă anumită de bani în folosul statului care era diferită pentru fiecare <strong>din</strong>tre<br />

aceste patru categorii. În afară de aceste categorii, putem evidenţia după modul de obţinere a existenţei şi romii<br />

domneşti nenomazi care se o<strong>cu</strong>pau în special <strong>cu</strong> producerea obiectelor casnice sau erau servitori.<br />

1 D.R.H.I.B., 25-30.<br />

– 1 –


Romii mânăstireşti şi boiereşti erau împărţiţi după activitatea economică în două categorii:<br />

• lăieşi, care, ca şi cei domneşti, <strong>cu</strong>treierau ţara pentru a-şi întreţine existenţa, uneori pe cale necinstită. Aceştia,<br />

de asemenea, erau datori de a plăti o sumă anumită de bani. Uneori boierii îi foloseau la construcţia de drumuri,<br />

case etc.<br />

• vătraşii (cei de lângă case) aveau lo<strong>cu</strong>inţe stabile şi uneori se contopeau în masa populaţiei româneşti. Vătraşii<br />

se împărţeau la rândul lor în două grupe:<br />

• de <strong>cu</strong>rte – care slujeau la <strong>cu</strong>rtea boierească sau mânăstirească îndeplinind diferite munci. Ca de exemplu:<br />

fierari, lemnari, zidari etc. Aceştia aveau o situaţie mai favorabilă ca cea de a doua categorie.<br />

• Romii de ogor – erau folosiţi la muncile agricole fiind într-o situaţie foarte grea.<br />

Au mai existat şi alte categorii de romi însă aceştia au fost puţin la număr şi n-au avut o pondere însemnată în<br />

economia ţărilor române. Deşi nu aduceau un folos anumit stăpânului, romii vătraşi des au fost folosiţi ca muzicanţi<br />

datorită aptitu<strong>din</strong>ilor sale.<br />

Pe par<strong>cu</strong>rsul evului mediu sau produs multe schimbări în economia ţărilor române fapt ce a dus la diversificarea<br />

vieţii economice şi a ramurilor economice. Din acest motiv s-au produs şi schimbări în categoriile romilor.<br />

Unele grupuri, categorii deveneau numeroase, altele dispăreau. Astfel romii au încercat să se adapteze la noile<br />

situaţii create. Către sfârşitul evului mediu tot mai mulţi romi s-au sedentarizat, fapt ce, de asemenea, a dus la o<br />

schimbare a coraportului <strong>din</strong>tre categoriile romilor. 1<br />

În sistemul juridic românesc <strong>din</strong> perioada medievală romii au fost încadraţi în noţiunea de robi relativ târziu<br />

– abia după 1600. Dintre persoanele dependente, robii se aflau pe treapta cea mai inferioară. Această situaţie se<br />

datora nu atât lipsei de libertate, fiindcă de aceasta nu se bu<strong>cu</strong>rau nici rumânii, nici vecinii, dar de lipsa de drepturi<br />

judiciare. Astfel romii deveneau nişte obiecte vii pe care le folosea stăpânul. Stăpânul îl putea vinde, dărui, lăsa<br />

moştenire sau îl putea schimba etc. Romii erau lipsiţi de avere fiindcă aceasta se afla în mâinile stăpânului. De asemenea<br />

ei puteau fi bătuţi, lipsiţi de hrană, înlănţuiţi etc. Cu toate acestea, stăpânul nu putea lipsi robul de viaţă. 2<br />

Referindu-ne la implicarea romilor în viaţa economică a ţărilor române, ar fi de menţionat că rolul acestora<br />

creşte în special <strong>din</strong> a doua jumătate a secolului XVI. Acest lucru se întâmplă <strong>din</strong> cauza decăderii comerţului de<br />

tranzit prin ţările române, eveniment pus în legătură <strong>cu</strong> înaintarea turcilor în zona balcanică şi o<strong>cu</strong>parea de către<br />

aceştia a porturilor maritime <strong>din</strong> nordul Mării Negre. Astfel, dacă în perioada secolelor XIV-XVI economia ţărilor<br />

române s-a bu<strong>cu</strong>rat <strong>din</strong> plin de comerţul de tranzit şi regiunea în cauză nu ducea lipsă de obiectele necesare gospodăriei<br />

casnice, fiindcă acestea veneau <strong>din</strong>spre Europa, atunci după mijlo<strong>cu</strong>l secolului XVI se resimte o a<strong>cu</strong>tă<br />

necesitate de meşteşugari calificaţi. Tot în perioada dată apar mari proprietăţi funciare care duc lipsa unor meşteri.<br />

Anume a<strong>cu</strong>m romii devin tot mai mult forţa necesară economiei româneşti, de aceea boierii au încercat să <strong>cu</strong>mpere<br />

sau să transforme în robi cât mai multă populaţie, pentru a avea la dispoziţie obiectele necesare gospodăriei.<br />

Deşi în oraşele româneşti au existat un număr foarte mare de meşteşugari străinii, în special nemţi, a fost totuşi<br />

nevoie în unele ramuri de a completa rândurile lor, lucru pe care l-au fă<strong>cu</strong>t romii.<br />

Un rol <strong>cu</strong> totul deosebit l-au jucat romii în economia rurală. Aici mulţi meşteri erau de origine română şi erau<br />

nevoiţi să prelucreze şi loturi de pământ pentru a putea plăti impozitele către stat. Astfel romilor le-a revenit un rol<br />

mai important decât în activitatea meşteşugărească a oraşului.<br />

Secolele XVIII-XIX oferă mai multă informaţie ce se referă la activitatea economică a diferitor grupuri de<br />

romi. Perioada anterioară este tratată de unii cercetători ca una de adoptare şi specializare a acestui grup etnic. 3<br />

Astfel către sec. XVIII avem o specializare bine pusă la punct. Fiecare grup avându-şi ramura sa de activitate.<br />

Meşteşugul era transmis <strong>din</strong> tată-n fiu şi nu se transmitea nici într-un caz altui grup de romi. Lucru care poate<br />

fi urmărit şi în prezent. 4 O<strong>cu</strong>paţia cea mai întâlnită în evul mediu la romii meşteşugari a fost fierăria <strong>cu</strong> toate<br />

ramurile ce ţin de ea. Majoritatea călătorilor străini care au tre<strong>cu</strong>t prin teritoriul ţărilor române au consemnat în<br />

notiţele lor acest lucru. Romii făceau potcoave, <strong>cu</strong>ie, unelte agricole, uneori chiar arme şi armuri. Între categoriile<br />

de ţigani amintiţi mai sus exista o specializare în ceea ce priveşte prelucrarea fierului. Astfel, lăieşii se o<strong>cu</strong>pau <strong>cu</strong><br />

confecţionarea obiectelor de uz casnic <strong>din</strong> fier. Ursarii confecţionau şi ei <strong>cu</strong>ţite, topoare, seceri etc. Au existat romi<br />

1 D.R.H.A. I., 367.<br />

2 GRIGORAŞ 1980, 480.<br />

3 CHELCEA 1944, 98.<br />

4 ZAMFIR 1993.<br />

– 1 –


fierari <strong>din</strong>tre vătraşi. Do<strong>cu</strong>mentele menţionează că în fiecare sat sau gospodărie boierească sau mănăstirească<br />

exista câte un rom fierar. Romii nenomazi dispuneau de un mic atelier care le oferea posibilitatea să confecţioneze<br />

obiecte de tot felul. Pe când cei nomazi aveau la îndemână obiectele cele mai necesare şi îndeplineau în cele mai<br />

dese cazuri obiectele la comandă. Către mijlo<strong>cu</strong>l secolului XIX romii fierari nomazi sunt tot mai mult tentaţi să se<br />

sedentarizeze <strong>din</strong> motiv că activitatea dată le aducea un venit constant fără a fi necesar că <strong>cu</strong>treiere întreaga ţară.<br />

Romii au mai practicat şi alte meşteşuguri. Ca de exemplu: sităria, fabricarea obiectelor casnice <strong>din</strong> lemn (linguri,<br />

străchini, etc), cărămidăria, olăria ş.a. Mulţi romi au fost folosiţi de stat la scoaterea sării <strong>din</strong> ocne. Au fost folosiţi<br />

şi ca brutari, cizmari.<br />

Romii meşteşugari care lo<strong>cu</strong>iau în oraşe puteau să dispună de un mic atelier la o margine de oraş. Aici el îşi<br />

confecţiona marfa, ca mai apoi să o vândă la piaţă. Uneori boierul sau mânăstirea trimetea romii la ucenicie în<br />

oraşe ca apoi să dispună de o forţă de muncă ieftină. Având o predispunere pentru diferite meserii, romii foarte<br />

uşor s-au inclus în viaţa economică modernă a ţărilor române. Boierii le ofereau posibilitatea robilor să însuşească<br />

în special meserii noi.<br />

Au fost folosiţi romii şi la muncile agricole, însă într-un număr mai redus. În acest domeniu a fost practicată<br />

munca romilor în anumite romuri. Deşi există unele do<strong>cu</strong>mente care menţionează despre romii care prelucrează<br />

pământul aceştia sunt foarte puţini. În agri<strong>cu</strong>ltură romii erau folosiţi la creşterea pomilor fructiferi în special. Un<br />

număr mai mare de romi era concentrat la creşterea animalelor. Mai puţin la albinărit şi pes<strong>cu</strong>it. Cu toate acestea,<br />

ar fi de menţionat că romii sedentari au dispus de loturi arendate pe care îşi <strong>cu</strong>ltivau produsele necesare. Însă<br />

acestea erau foarte mici şi neînsemnate. Romii prezentau o forţă de producţie ieftină şi foarte profitabilă. De aceea<br />

boierii, mai ales în secolul XVIII au încercat că-şi mărească numărul prin <strong>cu</strong>mpărarea de romi sau înrobirea<br />

românilor.<br />

Importante sume de bani aduceau şi romii domneşti. Aceştia plăteau anumite taxe şi obligaţiuni. Conform<br />

datelor de la începutul secolului XIX, romii domneşti <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> (1878 de familii) aduceau un venit visteriei de<br />

25 000 de taleri. La 1810, domnia în urma taxelor de pe arenda romilor, avea 125 000 de galbeni. 1 Un loc aparte<br />

în economia românească l-au jucat romii aurari. Aceştia <strong>cu</strong>legeau prin anumite tehnici aurul <strong>din</strong> nisipurile bogate<br />

în astfel de minereu. În <strong>Moldova</strong> numărul lor era de câteva sute. Aurarii erau doar romii domneşti şi erau incluşi<br />

într-o grupă aparte. Statul a încercat în permanenţă să protejeze acest grup al romilor. Ei erau s<strong>cu</strong>tiţi de impozite,<br />

aveau venituri considerabile, însă aduceau şi statului venituri impunătoare. Domnitorul avea un dregător special<br />

care se o<strong>cu</strong>pa de activitatea romilor aurari. Romii aurari erau nomazi. Situaţia lor era grea <strong>din</strong> motiv că ei puteau<br />

să-şi practice meseria doar sezonier. În perioada de iarnă ei se o<strong>cu</strong>pau <strong>cu</strong> alte îndeletniciri care le asigura existenţa.<br />

Către sfârşitul secolul XX, odată <strong>cu</strong> sărăcirea zăcămintelor de aur, această categorie dispare treptat. 2<br />

Majoritatea romilor, de la primele atestări do<strong>cu</strong>mentare sunt nomazi. Ei lo<strong>cu</strong>iesc în sălaşe sau corturi. Această<br />

situaţie nu a fost schimbată de către stăpânii romilor. Faptul că trăiau în corturi, dar şi practicarea unor meserii ce<br />

nu-i lega de un anumit loc, a fă<strong>cu</strong>t ca odată <strong>cu</strong> trecerea romilor la nord de Dunăre aceştia să nu-şi schimbe modul<br />

de existenţă. Legarea romilor de glie s-a fă<strong>cu</strong>t relativ târziu – către secolul XIX. Dar şi în această perioadă o bună<br />

parte <strong>din</strong> romi erau nomazi. Boierii şi mânăstirile impuneau doar o mică parte <strong>din</strong> ţigani să se stabilească <strong>cu</strong> traiul<br />

pentru a practica meşteşugurile necesare. Ceilalţi însă <strong>cu</strong>treierau ţara în căutarea unui venit pentru a se hrăni şi a<br />

plăti dările. Dintre nomazi putem evidenţia două grupe – una sunt romii sezonieri sau seminomazi. Aceştia sunt<br />

acei romi care, în pofida îndeletnicirilor, sunt nevoiţi să se oprească într-un anumit loc un timp mai îndelungat,<br />

un sezon, ca de exemplu aurarii. A doua grupă sunt romii ce îşi mută mereu lo<strong>cu</strong>l de trai. Aceştia în cele mai dese<br />

cazuri se stabilesc la marginea satului sau a oraşului, unde, după ce primesc comenzile necesare lo<strong>cu</strong>itorilor, le<br />

exe<strong>cu</strong>tă, apoi pleacă. Atât primii, cât şi cei <strong>din</strong> a doua grupă se deplasau în căruţe care le serveau o bună parte a<br />

vieţii drept lo<strong>cu</strong>inţă. Sosiţi la un loc anume romii îşi instalau corturi în care lo<strong>cu</strong>iau. Cu toate acestea mutarea de<br />

pe un loc pe altul era practicată doar în perioada caldă a anului. De toamnă târziu şi până primăvara devreme romii<br />

se întorceau pe moşiile boiereşti sau mănăstireşti. Anume atunci erau achitate către stăpâni toate taxele necesare.<br />

Romii domneşti de asemenea în toamnă cereau învoirea de la vre-un boier sau mănăstire să se stabilească <strong>cu</strong> traiul<br />

pe moşia acestuia.<br />

1 BULAT, 1-6.<br />

2 ŞERBAN 1959.<br />

– 1 –


În general romii nomazi urmau acelaşi trasee în fiecare an. Fiecare ceată îşi avea satele ei pe unde trecea şi<br />

clienţii permanenţi care le <strong>cu</strong>mpărau marfa confecţionată. Romii puteau fi însă chemaţi de stăpân. Mai ales când<br />

acesta avea ceva de construit sau la <strong>cu</strong>lesul roadei. Faptul că romii în ţările române au fost nomazi nu a dus la<br />

difi<strong>cu</strong>ltăţi sau neînţelegeri <strong>cu</strong> populaţia românească sedentară. În primul rând, situaţia demografică era de o aşa<br />

natură că permitea trecerea liberă a romilor. În al doilea rând, multe <strong>din</strong>tre sate se aflau la distanţe considerabile<br />

de aşezări urbane şi atunci cetele de romi participau şi la un comerţ mărunt care facilita activitatea economică în<br />

satele româneşti.<br />

Către secolele XVIII-XIX se tindea de a sedentariza tot mai mult populaţia romă, în special se observa acest proces<br />

pe moşiile mânăstireşti. Sunt fondate aşa-numitele „Ţigănii”, care nu erau altceva decât aşezări pure rome. Fondarea<br />

acestor ţigănii şi sedentarizarea romilor s-a fă<strong>cu</strong>t în paralel <strong>cu</strong> impunerea acestora la muncile <strong>cu</strong> caracter agricol.<br />

Modul de viaţă, tradiţiile şi obiceiurile populaţiei romilor s-au deosebit foarte mult de modul de viaţă a populaţiei<br />

româneşti. Chiar robii stabili au avut o altfel de organizare a modului de viaţă decât satele româneşti. Ten<strong>din</strong>ţa<br />

de a se o<strong>cu</strong>pa <strong>cu</strong> alte meserii decât <strong>cu</strong>ltivarea pământului i-a separat mult timp de comunitatea românească.<br />

Relaţiile între români şi romi erau complicate. Datorită statutului social pe care îl aveau, romii erau trataţi foarte<br />

înjositor. Călătorii străini care au tre<strong>cu</strong>t prin aceste lo<strong>cu</strong>ri menţionează că romii erau egalaţi <strong>cu</strong> hoţii. Majoritatea<br />

se stăruiau să-i evite, nu-i salutau etc. Contactele se limitau doar la <strong>cu</strong>mpărarea obiectelor necesare. În cazul când<br />

romii se stabileau definitiv <strong>cu</strong> traiul într-o localitate, lor li se acorda posibilitatea de a conveţui <strong>cu</strong> românii, însă<br />

doar la marginea aşezării. De asemenea, graţie modului neigienic pa care îl practicau romii erau suspectaţi de autorităţi<br />

de răspândirea unor boli. În cazul când se întâmpla ca să fie vre-o astfel de boală în localitate, primii care<br />

erau alungaţi erau romii. Deşi către secolul XVII ţăranii dependenţi au o situaţie tot mai apropiată de cea a romilor,<br />

totuşi se păstrează situaţia net superioară a acestora faţă de romi, chiar dacă <strong>din</strong> punct de vedere economic ţăranul<br />

român era mai asuprit decât romii.<br />

În secolul XVIII pe romii sedentari care practicau munca agricolă, stăpânii au încercat să le impună un anumit<br />

număr de zile pe săptămână. Tot către sfârşitul secolului XVIII, datorită faptului că romii sedentari erau incluşi în<br />

masa populaţiei româneşti şi practicau aceleaşi activităţi, şi-au pierdut o bună parte <strong>din</strong> obiceiuri încadrându-se<br />

în masa de populaţie românească.<br />

Modul de viaţă nomad a fă<strong>cu</strong>t ca romii să rămână mult timp o grupă socială şi etnică <strong>cu</strong> totul diferită de populaţia<br />

românească. Nomadismul i-a fă<strong>cu</strong>t ca să activeze într-un cerc de populaţie de aceeaşi etnie, lucru care a dus<br />

la păstrarea tradiţiilor, obiceiurilor, <strong>cu</strong>lturii romilor. Abia către sfârşitul secolului XIX, când o bună parte <strong>din</strong> romi<br />

se sedentarizează, va apărea o ten<strong>din</strong>ţă de infiltrare a acestui grup etnic în masa de populaţie românească. Această<br />

ten<strong>din</strong>ţă se va face şi mai mult observată în primii ani după Marea Unire.<br />

Romii nomazi trăiau în grupuri formate <strong>din</strong> familii. Fiecare familie sau „sălaş” <strong>cu</strong>m le numesc do<strong>cu</strong>mentele<br />

medievale era compus <strong>din</strong>tr-un rom, o romă şi copii lor. Mai multe grupuri familiale fondau o ceată. De obicei,<br />

aici intrau până la 40 de familii. Cetele erau fondate <strong>din</strong> romii care aveau, în cele mai dese cazuri meserii comune.<br />

Fiecare ceată avea în frunte un conducător propriu numit jude. Acesta era ales de romii <strong>din</strong> ceata respectivă în<br />

urma unei adunări la care participa toată ceata. Judele era ales pe viaţă şi se bu<strong>cu</strong>ra de o încredere totală <strong>din</strong> partea<br />

comunităţii. Acesta trebuia să fie o persoană <strong>cu</strong> autoritate şi nu în puţine cazuri puternic fizic. Judele era ales însă<br />

funcţia nu şi-o putea transmite de sine stătător. La moartea acestuia, comunitatea alegea un jude nou.<br />

În ceea ce priveşte romii bisericilor şi boiereşti aceştia nu au dispus de organizaţii mai mari ca ceata nici chiar<br />

după secolul XVIII. Ceata condusă de jude a fost singura organizare a acestor romi. Boierul putea numi personal<br />

o persoană prin care să strângă taxele necesare de la ceată, dar, de regulă, în această postură era judele.<br />

Majoritatea termenilor ai conducerii romilor a fost preluată <strong>din</strong> vocabularul românesc, ca de exemplu „jude”,<br />

„vătaf”. Deşi avem şi termeni slavoni „voievod” şi turceşti – „bulibaşă”, ultimul împrumutat de la sud de Dunăre<br />

în timpul migrării romilor.<br />

Războiul ruso-turc de la 1806-1812 a marcat un moment de cotitură pentru evoluţia de mai departe a Moldovei.<br />

În urma semnării păcii de la Bu<strong>cu</strong>reşti, Turcia este nevoită să accepte anexarea de către imperiul ţarist a<br />

teritoriului <strong>din</strong>tre Prut şi Nistru, teritoriu care de peste o sută de ani va fi gubernie rusească. În urma anexării la<br />

Imperiul Rus situaţia romilor <strong>din</strong> regiunea dată a rămas aceeaşi. Ei au rămas a fi robi ai statului, dar şi parti<strong>cu</strong>lari.<br />

În perioada dată romii nu şi-au schimbat mult nici în modul de trai, nici o<strong>cu</strong>paţiile. În 1812, conform indicaţiei<br />

– 0 –


gubernatorului Basarabiei, Scarlat Sturza este înfăptuit un recensământ al populaţiei de origine romă. Conform<br />

acestui recensământ, în Basarabia trăiau 340 de familii de romi, care aparţineau statului. De asemenea, în legătură<br />

<strong>cu</strong> acest recensământ romii au fost divizaţi în trei categorii care erau în corespundere <strong>cu</strong> venitul fiecăruia. Prima<br />

categorie trebuia să plătească dajdia în sumă de 40 de lei. A doua categorie 20 de lei. În categoria a treia intrau<br />

orfanii, invalizii, văduvele, etc, aceştia fiind s<strong>cu</strong>tiţi de dajdie 1 .<br />

În 1818, în legătură <strong>cu</strong> transformarea Basarabiei în gubernie rusească, populaţia este împărţită în nouă categorii.<br />

Romii sunt incluşi în cea de a opta după ei urmând evreii. „Aşezământul obrazovaniei oblastei Bessarabiei”<br />

stipula împărţirea populaţiei rome în cei ai statului care trebuiau să fie în supunerea nemijlocită a conducerii<br />

oblastei şi a doua categorie încadra romii care erau robi ai dvorenilor, mănăstirilor, negustorilor etc. 2 Pe tot par<strong>cu</strong>rsul<br />

secolului XIX, ca şi mai înainte, romii erau treapta socială cea mai oropsită, ducând şi un trai foarte greu. Cei<br />

mai mulţi <strong>din</strong>tre ei au dus în continuare un mod de viaţă nomad sau seminomad. Autorităţile ţariste au încercat să<br />

sedentarizeze populaţia romă. În legătură <strong>cu</strong> acest fapt, la 1820 ministrul afacerilor externe I.Capodistria cere conducerii<br />

Basarabiei informaţii privind numărul romilor, o<strong>cu</strong>paţiile lor, obiceiurile etc. Aceste informaţii se refereau<br />

doar la romii statului, fiindcă cei parti<strong>cu</strong>lari nu erau vizaţi de „reforma” ce prevedea sedentarizarea. A fost creată<br />

şi o comisie specială ce trebuia să se o<strong>cu</strong>pe de problema sedentarizării romilor, însă fără succes. La 1829, pentru a<br />

spori procesul de sedentarizare, guvernul rus a oferit câte 30 desetine de pământ şi împrumuturi a câte 23 ruble 50<br />

copeici fiecărei <strong>din</strong>tre familii. De asemenea, pentru patru ani erau s<strong>cu</strong>tite de impozite familiile ce se sedentarizau 3 .<br />

Pentru colonizare, guvernul rus a acordat loturi de pământ în judeţele Bender şi Acherman. Însă <strong>cu</strong> toate că au fost<br />

create condiţii favorabile sau stabilit pe loturile oferite doar 140 de familii <strong>din</strong> cele peste 300. În aceste condiţii<br />

au fost luate măsuri suplimentare în urma cărora s-a reuşit a fonda în judeţul Acherman două sate de romi – Cair<br />

şi Faraonovca. Acolo au fost stabilite 752 de familii ce dispuneau de 9 200 desetine de pământ. Romii <strong>din</strong> aceste<br />

sate nu prea se o<strong>cu</strong>pau <strong>cu</strong> agri<strong>cu</strong>ltura, astfel că la 1897 în aceste sate avem deja – în Cair 325 de romi şi 800 – altă<br />

populaţie şi în Faraonovca 1200 de romi şi 500 – altă populaţie 4 .<br />

Este de menţionat faptul că pe par<strong>cu</strong>rsul secolului XIX creşte simţitor numărul romilor statului. El se completa<br />

<strong>din</strong> romii care fugeau <strong>din</strong> ţările române şi <strong>din</strong> acei romi care erau eliberaţi de către proprietari. Astfel, dacă la 1813<br />

în Basarabia existau 221 de familii de ţigani ai statului, la 1839 numărul familiilor ajunge la 1135. La 1859 existau<br />

5615 romi ai statului 5 .<br />

O<strong>cu</strong>paţiile în timpul dominaţiei ţariste practic nu s-au schimbat. Romii confecţionau diferite obiecte casnice.<br />

Mulţi <strong>din</strong>tre ei au devenit fierari şi muzicanţi în perioada dată.<br />

Începutul secolului XIX a fost marcant pentru relaţiile romi-proprietari prin faptul că se înregistrează tot mai<br />

multe acte de nesupunere faţă de stăpâni. Romii fug de la proprietari, sunt şi multe cazuri de plângere către conducerea<br />

guberniei Basarabia. Acest lucru s-a întâmplat în primul rând datorită atitu<strong>din</strong>ii înjositoare la care erau<br />

supuşi romii 6 . Fuga devine tot mai frecventă odată <strong>cu</strong> apariţia posibilităţii de a emigra peste Nistru.<br />

Un moment de cotitură la constituit reforma de la 1861. Deşi reforma anunţa eliberarea acestei populaţii, acest<br />

lucru s-a înfăptuit parţial. Cei mai mulţi romi au fost eliberaţi şi împroprietăriţi <strong>din</strong> rândurile celor ai statului.<br />

Boierii însă, auzind mai înainte de reformă, au preferat să-i elibereze de sine stătător pe romi şi să-i alunge de pe<br />

moşii, fiindcă în caz contrar trebuiau să-i împroprietărească <strong>din</strong> contul moşiilor lor. În urma reformei <strong>din</strong> cei peste<br />

cinci mii de romi ai statului 1701 au fost eliberaţi fără a li se oferi pământ, 1984 au devenit proprietari de pământ<br />

iar restul au preferat să lucreze la <strong>cu</strong>rţile boiereşti 7 .<br />

1 ACHIM 1998, 114.<br />

2 MIHAIL, MIHAIL 1993, 35; POŞTARENCU 1998, 96-100.<br />

3 ZELENCIUC 1979, 217.<br />

4 BERG 1993, 127-128.<br />

5 ACHIM 1998, 114.<br />

6 ZELENCIUC 1979, 216.<br />

7 Ibidem, 127.<br />

– 1 –


Romii boiereşti numărau la 1858 peste cinci mii şi în urma reformei ataşaţi de foştii proprietari au rămas doar<br />

cei de <strong>cu</strong>rte:<br />

Judeţul nr. romilor de <strong>cu</strong>rte nr. romilor de alte categorii<br />

Chişinău 634 1241<br />

Orhei 613 491<br />

Iaşi 952 77<br />

Soroca 617 225<br />

Hotin 138 447<br />

Bender 22 —<br />

Acherman 2 —<br />

Total 2979 2481<br />

*Zelenciuc V. аселение аселение Бессараии Бессараии и Преднестровия в XIX веке, , Chişinău, 1979, pag. 217.<br />

În a doua jumătate a secolului XIX se observă o reducere a numărului populaţiei rome. Dacă la 1868 în Basarabia trăiau<br />

circa nouăsprezece mii de romi în 1897 numărul lor ajunge la opt mii şase sute de persoane. Cu toate acestea, Basarabia<br />

rămâne a fi gubernia <strong>cu</strong> cea mai mare densitate a romilor. În Rusia numărul lor nu trecea de 45 000 de persoane 1 .<br />

Dacă la 1835 romii <strong>din</strong> Basarabia reprezentau 1,8 <strong>din</strong> toată populaţia, la 1859 romii reprezentau doar 1%.<br />

Recensământul de la 1897 a semnalat existenţa în Basarabia a 8 636 de romi ce constituiau 0,5 <strong>din</strong> populaţie.<br />

Numărul romilor <strong>din</strong> Basarabia a scăzut atât de simţitor în primul rând datorită politicii de sedentarizare a ţiganilor<br />

iniţiată de guvernul rus, mai ales la mijlo<strong>cu</strong>l secolului XIX. Un rezultat al sedentarizării a fost şi pierderea<br />

obiceiurilor precedente. L.S.Berg avea să menţioneze la sfârşitul secolului XIX că „în timpul de faţă foarte mulţi<br />

romi <strong>din</strong> Basarabia s-au înmoldovenit şi mulţi <strong>din</strong>tre ei şi-au uitat şi limba”. 2<br />

Secolul XIX a fost o perioadă în care populaţia romă a scăzut numeric foarte mult. Ten<strong>din</strong>ţa de asimilare se<br />

observă tot mai mult către sfârşitul acestei perioade. Este de remarcat că, cei mai mulţi <strong>din</strong>tre romii care s-au<br />

aşezat <strong>cu</strong> traiul în localităţi au încercat să se căsătorească <strong>cu</strong> populaţia română pentru a se încadra efectiv în viaţa<br />

satului. Această dorinţă era <strong>din</strong> cauză că romii erau priviţi ca persoane mult mai inferioare şi pentru a scăpa de<br />

această situaţie romii preferau să-şi uite obiceiurile, limba, tre<strong>cu</strong>tul etc. Cu toate acestea că îşi schimbau modul de<br />

trai, „deveneau moldoveni, situaţia era trădată de înfăţişarea acestor persoane”.<br />

Summary<br />

The appearance of gypsies in romanian space is a very complicated problem. It is known for sure the fact that<br />

this population migrated to Europe from India and arrived in <strong>Moldova</strong> at the beginning of the XVth century. The<br />

main oc<strong>cu</strong>pations of gypsies were: smiths trade, wood, gold extraction etc. The XIXth century was based on the<br />

tendency of sedentarysation of nomad gypsies, but with no great succes.<br />

Bibliografie<br />

ACHIM, V. 1998. Ţiganii în istoria României, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

BERG, L. S., 1993. Bessarabija, ljudi, Hozjastva, Chişinău.<br />

CANTEMIR, D., 1973. Descrierea Moldovei, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

CHELCEA, I., 1944. Ţiganii <strong>din</strong> România. Monografie etnografică, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

D.R.H.I.B. Do<strong>cu</strong>menta Romaniae Historica <strong>Moldova</strong>, Bu<strong>cu</strong>reşti, 1975.<br />

GRIGORAS, N., 1980. istoria dreptului românesc, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

MIHAIL, P., MIHAIL, Z., 1993. Acte în limba română tipărite în Basarabia i, 1812-1830, Bu<strong>cu</strong>reşti<br />

ŞERBAN C., 1959. Contribuţii la istoria meşteşugarilor…, în “Revista de Istorie” XII, nr.2.<br />

POŞTARENCU, D., 1998. O istorie a Basarabiei în date şi do<strong>cu</strong>mente. 1812-1940, Chişinău.<br />

ZAMFIR, E. 1993. Ţiganii între ignorare şi îngrijorare, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

ZELENCIUC, V., 1979. naselenie Bessarabii i Prednistrovija v XiX veke, Chişinău.<br />

1 Ibidem, 219.<br />

2 BERG 1993, 128.<br />

– –<br />

© andrei PaValOi, 008


pămÂnturı natale, ıdeal naŢıonal Şı crıZe personale.<br />

romÂnı Şı unGurı la 1 1 -1 1<br />

– –<br />

Daniel CITIRIGĂ,<br />

universitatea “OViDiuS”, Constanţa<br />

. trianon – simbol al unei noi ere<br />

În urma semnării tratatelor de pace <strong>din</strong> 1919-1920, Ungaria s-a transformat <strong>din</strong> jumătatea unui imperiu multietnic<br />

într-un stat naţional minor. Tratatul de pace de la Trianon, <strong>din</strong> 4 iunie 1920, a decis că aproximativ 71% <strong>din</strong><br />

teritoriu şi 61% <strong>din</strong> populaţie să fie cedate 1 , transferându-se, astfel, printr-o simplă decizie administrativă, peste<br />

trei milioane de unguri în statele vecine 2 . Cei mai mulţi au intrat în componenţa României (în Transilvania), în<br />

vreme ce alţii au devenit cetăţeni ai Cehoslovaciei sau ai Regatului Sârbo-Croato-Sloven, state apărute în 1918.<br />

Noua configuraţie central şi sud-est europeană prezenta o realitate care avea să creeze probleme etnice inedite:<br />

<strong>cu</strong> excepţia Austriei şi a Ungariei (care rămăsese <strong>cu</strong> 7,5 milioane de lo<strong>cu</strong>itori <strong>din</strong> aproape 21 de milioane înainte<br />

de 1914) 3 , deposedate de cea mai mare parte <strong>din</strong> minorităţile lor, noile state, fie că fă<strong>cu</strong>seră parte <strong>din</strong> Imperiul Rus,<br />

fie <strong>din</strong> cel austro-ungar, au demarat politici etnice extrem de centralizatoare şi exclusiviste, continuând aproape<br />

fără excepţie vechile direcţii de la Viena şi Petersburg 4 . Acest fapt, laolaltă <strong>cu</strong> impactul psihologic devastator al<br />

înfrângerii şi pierderilor teritoriale, au fă<strong>cu</strong>t ca sintagma Trianon, unul <strong>din</strong>tre palatele lui Ludovic al XIV-lea, să<br />

devină echivalentul semantic al coşmarului, haosului şi infernului unei naţiuni crucificate de către marile puteri<br />

şi de statele vecine.<br />

Pentru ca noua realitate să fie şi mai dificilă, România, Cehoslovacia şi viitoarea Iugoslavie au încheiat o alianţă<br />

care îşi propusese, esenţial, să funcţioneze împotriva ten<strong>din</strong>ţelor Ungariei de a revizui tratatul de la Trianon- sau<br />

„noul Mohács” – <strong>cu</strong>m a fost repede receptat de către toate <strong>cu</strong>rentele politice de la Budapesta 5 . Pierderea teritoriilor<br />

şi transformarea într-un veritabil stat naţional au condus la pierderea substanţei ideologice a doctrinei naţiunii<br />

politice/civice, elaborate de către părinţii naţiunii moderne maghiare după revoluţia de la 1848, potrivit căreia,<br />

indiferent de etnie, orice lo<strong>cu</strong>itor al Ungariei era cetăţean maghiar. Reacţia la această pierdere a fost una isterică<br />

şi lipsită de consistenţă, singura soluţie găsită fiind generalizarea „Crezului maghiar” („Magyar Hiszekegy”) al<br />

lui Elemér Papp-Váry în rândul mulţimilor 6 .<br />

În privinţa Trianonului, a existat o relaţie <strong>cu</strong> dublu sens între elita maghiară şi marea majoritate a populaţiei.<br />

Pe de o parte, potentaţii, aristocraţii – care erau marii perdanţi <strong>din</strong> punct de vedere material, marile lor averi rămânând<br />

în ţările părăsite <strong>din</strong> vecinătate, iar, pe de altă parte, tratatul a însemnat, indiferent de avere sau rang social,<br />

pierderea patrimoniului istoric, naţional format pe par<strong>cu</strong>rsul unui mileniu de evoluţie.<br />

. noua or<strong>din</strong>e pentru etnicii maghiari <strong>din</strong> transilvania<br />

În Transilvania, revoluţia izbucnită la sfârşitul lunii octombrie 1918, asemenea acelora <strong>din</strong> celelalte ţinuturi<br />

imperiale, şi-a găsit expresia în două forme: socială şi naţională, cea <strong>din</strong> urmă având drept rezultat înfăptuirea<br />

Unirii Transilvaniei <strong>cu</strong> România. Constituirea, la 31 octombrie 1918, a Consiliului Naţional Român, a fost urmată<br />

de eforturile stăruitoare ale guvernului revoluţionar şi republican al contelui Károlyi Mihályi de a păstra integritatea<br />

statului, indiferent de mişcările etnice centrifuge. Astfel, ministrul Naţionalităţilor, Oskár Jászi, prezenta,<br />

la 14 noiembrie 1918, un amplu şi liberal proiect de autonomie etnică, în dis<strong>cu</strong>ţiile de la Arad. Acest do<strong>cu</strong>ment<br />

susţinea, între altele:<br />

a) Guvernul ungar învesteşte Consiliul Naţional Român <strong>cu</strong> guvernarea oraşelor şi tuturor judeţelor în care românii<br />

sunt în majoritate. Administraţia o dirijează în aceste teritorii „guvernământul român”;<br />

b) „Guvernământul român” va fi reprezentat în guvernul maghiar, pentru aplanarea tuturor chestiunilor guver-<br />

1 FEJTÖ 1988.<br />

2 Unele surse susţin ideea conform căreia cinci milioane de unguri se regăseau în noile state limitrofe Ungariei (cf. SELLIER, SELLIER<br />

1991;vezi şi SZAVAI 2002, 35).<br />

3 MAJDÚ, NAGY, 1990, 314.<br />

4 HOBSBAWM, 49.<br />

5 FRANK 2002, 188-198.<br />

6 ibidem<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 223-229


nământului teritorial român, atât în afacerile externe, economice şi financiare, cât şi ale alimentării şi cir<strong>cu</strong>laţiei.<br />

Tot asemenea, va lua parte în toate organele a căror funcţiune atinge şi influenţează soarta poporului român [...];<br />

f) Consiliul Naţional Român, pe teritoriul subordonat lui, garantează siguranţa averii şi siguranţa personală;<br />

g) „Guvernământul român”, sub nici un pretext, nu va putea lua în ajutor armata română <strong>din</strong> Regatul Român<br />

1 .<br />

În acest timp, în oraşele Transilvaniei se desfăşurau adunări, manifestaţii ale populaţiei civile care aştepta<br />

schimbări radicale.Revendicările politice şi sociale erau la or<strong>din</strong>ea zilei, iar constituirea de noi partide politice devenea<br />

un fapt cotidian. Aproape toate grupările etnice îşi constituiau consilii naţionale proprii, pornind de la principiul<br />

autodeterminării naţionale, proclamat de către preşe<strong>din</strong>tele S.U.A., Woodrow Wilson, la 8 ianuarie 1918.<br />

În primele zile ale activităţii lor, aceste organisme constituite pe criterii etnice şi-au centrat proiectele pe două<br />

planuri: politic şi organizatoric. În vreme ce consiliile naţionale ale românilor au urmărit desprinderea de ungaria<br />

şi unirea <strong>cu</strong> România, cele ale maghiarilor transilvăneni au avut drept obiectiv major punerea în practică a<br />

revendicărilor revoluţionare, potrivit principiilor Consiliului naţional Maghiar.Acest <strong>din</strong> urmă fapt presupunea<br />

existenţa unei autonomii cât mai <strong>cu</strong>prinzătoare posibil fără, însă, o Unire <strong>cu</strong> România. Preluând conducerea principalelor<br />

instituţii administrative, consiliile naţionale româneşti au înlo<strong>cu</strong>it vechile structuri profesionale, birocratice<br />

devenite necorespunzătoare, <strong>din</strong> punct de vedere etnic, <strong>cu</strong> altele, desemnate strict pe criterii de apartenenţă şi<br />

loialitate etnică 2 . În aceste condiţii, în Transilvania sfârşitului anului 1918 se regăsea o atmosferă încordată, dată<br />

de eşe<strong>cu</strong>l inconfundabil al reformelor lui Károly Mihályi, însoţită de o situaţie confuză, determinată de incapacitatea<br />

de a se predica viitorul formulelor administrative.<br />

3. Criza aristocraţiei transilvănene şi politicile etniciste ale Consiliilor Naţionale<br />

Cercetarea noastră îşi propune o privire parti<strong>cu</strong>lară asupra situaţiei <strong>din</strong> comitatele Mureş-Turda şi Cluj, unul<br />

<strong>din</strong>tre motive fiind activitatea intensă desfăşurată în această regiune la sfârşitul anului 1918, dar şi importanţa<br />

celor două localităţi reşe<strong>din</strong>ţă (Târgu-Mureş şi Cluj). Dacă ţinem cont de hotărârile legilor administrative <strong>din</strong> Austro-Ungaria,<br />

constatăm că numărul oraşelor libere a fost redus în mod drastic: <strong>din</strong> unsprezece oraşe libere regale<br />

transilvane (“szabad király várasok”) doar Kolosvár (Cluj) şi Marosvásárhely (Târgu-Mureş) îşi păstrau statutul<br />

special după 1876, celelalte fiind retrogradate la rangul de oraşe simple, <strong>cu</strong> “consiliu municipal” (“rendezett<br />

tanácsύ várasok”) în ideea centralizării şi maghiarizării statului 3 .<br />

La Târgu-Mureş, la sfârşitul lunii octombrie 1918, tineretul Colegiului Reformat, în cadrul unei demonstraţii<br />

<strong>cu</strong> lampioane, manifesta împotriva războiului, cerând pace şi schimbare, după care s-a deplasat simbolic, în acordurile<br />

imnului, la statuia revoluţiunarului Kossuth Lajos, <strong>din</strong> centrul oraşului.Pe baza informaţiilor primite <strong>din</strong><br />

toată provincia, comitele suprem Inczédy-Joskman Nándor, a anunţat întrunirea unei adunări generale, pentru data<br />

de 31 octombrie 1918, <strong>cu</strong> scopul de a se înfiinţa Consiliul Naţional Maghiar pe raza “judeţului” 4 .<br />

La 31 octombrie, în urma unei campanii de presă, 1500 de oameni adunaţi în Sala Mare a Palatului Culturii 5<br />

au constituit C.N.M. târgumureşean, avându-l drept preşe<strong>din</strong>te pe profesorul Antalffy Endre 6 . Reacţia enticilor<br />

români nu s-a lăsat aşteptată: astfel, la 5 noiembrie a fost înfiinţat un organism paralel, Consiliul Naţional Român,<br />

<strong>cu</strong> sediul la Reghin. Motivele alegerii acestui oraş au fost diverse şi ţin, aşa <strong>cu</strong>m arăta şi secretarul Consiliului,<br />

avocatul Ioan Harşia, de motive etnice, anume că, la Târgu-Mureş, românii erau minoritari, nedispunând decât de<br />

doi-trei intelectuali, numărul vorbitorilor de limbă română fiind, de asemenea, redus 7 . Pe de altă parte, devenit cel<br />

mai important centru al vieţii economice şi <strong>cu</strong>lturale româneşti, Reghinul a fost, vreme de un secol şi jumătate, un<br />

important focar al luptei naţionale. Deloc în ultimul rând, nu este de neglijat argumentul lui Petre A. Boţianu, un<br />

martor al evenimentelor, potrivit căruia în Târgu-Mureş exista, la acea dată, o puternică garnizoană ungurească, în<br />

1 Marea unire de la 1 Decembrie 1918, 1943.<br />

2 PAL-ANTAL 1979, 392.<br />

3 BOCHOLIER 2004, 120.<br />

4 SPIELMANN-SEBESTYEN 1998, 143.<br />

5 Instituţia, care purta pe atunci numele fostului suveran Franz Josef, a fost construită la cererea primarului Bernády György între 1911-1913, avândui<br />

arhitecţi pe Komor Marcell şi Jakab Dezsõ, reprezentând cea mai semnificativă construcţie în stilul Secession <strong>din</strong> Europa Centrală, exceptând<br />

Austria.<br />

6 PAL-ANTAL 1979, 385.<br />

7 1918 la români. Do<strong>cu</strong>mentele unirii. unirea Transilvaniei <strong>cu</strong> România.1 Decembrie 1918, vol. VII, 1986, 442.<br />

– –


vreme ce, la Reghin, nu exista o comunitate etnică maghiară importantă şi nici o autoritate militară 1 .<br />

Între timp, C.N.M. trebuia să facă faţă numeroaselor presiuni ale cer<strong>cu</strong>rilor conservatoare, partizane ale Monarhiei<br />

şi opuse, politic, ten<strong>din</strong>ţelor exprimate de guvernul republican (revoluţionar) al lui Károlyi Mihályi, de a<br />

obţine funcţii administrative importante în noua organizaţie. Reprezentanţii aristocraţiei au perturbat activitatea<br />

Consiliului şi, în numele idealului “salvării naţiunii maghiare”, au fă<strong>cu</strong>t eforturi pentru menţinerea statutului civic<br />

şi politic anterior. Între aceşti protestatari se regăseşte fostul primar al oraşului Târgu-Mureş, Hofbauer Aurel,<br />

care, în urma criticilor primite <strong>din</strong> partea tânărului preşe<strong>din</strong>te, adeptul lui Károlyi, în adunarea de constituire, a<br />

încercat boicotarea activităţii Consiliului. Vicepreşe<strong>din</strong>tele Kovács Elek, la rândul lui, a încercat de mai multe ori<br />

să coopteze în Consiliul Naţional pe marele proprietar agrar Inczédy Joskman, prefectul comitatului Mureş-Turda,<br />

fără succes însă. Revoluţionarii aparţineau altei clase, erau intelectuali, muncitori, tineri, susţinători ai Republicii,<br />

pe când marii proprietari agrari erau reprezentanţi ai vechii aristocraţii ungare, descendenţi ai unor bogate familii<br />

ale căror privilegii depindeau direct de existenţa Monarhiei 2 .<br />

O imagine asemănătoare, a conflictelor de interese între aceste clase, aristocraţia şi revoluţionarii <strong>din</strong> Cluj, este<br />

relatată <strong>cu</strong> limpezime şi în câteva <strong>din</strong>tre operele literare reprezentative ale literaturii maghiare <strong>din</strong> Transilvania.<br />

Astfel, scriitorul se<strong>cu</strong>i Tamási Áron, năs<strong>cu</strong>t în 1897 la Farkaslaka (Lupeni), lângă Odorheiul Se<strong>cu</strong>iesc, în romanul<br />

intitulat simbolic Csimeresek (Blazonarzii), apărut în 1931 3 , descrie viaţa elitelor transilvănene maghiare prinse<br />

în vârtejul evenimentelor <strong>din</strong> toamna-iarna lui 1918-1919. Moşieri, conţi, intelectuali, militari, toţi trăiau <strong>din</strong> plin<br />

deriva indusă de destrămarea fostului imperiu şi de instituirea noii realităţi politice postbelice 4 . Demonstrând un<br />

simţ fin al urmăririi evenimentelor istorice, autorul a accentuat fizionomiile personajelor tinere, alături de “liberalii”<br />

de tipul medi<strong>cu</strong>lui Csetneky Kálmán, care sperau în varianta “octombristă” a politicii contelui Károlyi, în<br />

vreme ce marii moşieri, reprezentaţi în roman de Ercsey Balász şi Makray Berci, încă strigau, <strong>cu</strong> ocazia constituirii<br />

C.N.M., în restaurantul „Imperial” <strong>din</strong> Cluj, “Vivat Kaiserul!” 5 . În ipoteza conform căreia Transilvania ar fi<br />

“anexată” României, aceştia răspundeau <strong>cu</strong> mândria nobilului ungur: “Aici e europa, acolo Balcanii. Ori trăim în<br />

lumea civilizată, ori nu!” 6 .<br />

Riposta conservatorilor nu s-a lăsat aşteptată. Un alt prozator de seamă al epocii, membru al unei familii reprezentative<br />

a aristocraţiei transilvănene, Bánffy Miklós, a opus imaginea sa viziunii “octombriste” a lui Tamási<br />

Áron. Este vorba despre un categoric “nem ugy volt az!” (n-a fost aşa!) ce s-a reflectat în romanul-frescă Erdélyi<br />

törtenet (Istorie ardeleană). Viaţa arisocraţiei ungare <strong>din</strong> Transilvania este privită, aici, <strong>din</strong> interior, drept o replică<br />

la privirea ex-centrică a lui Tamási Áron, considerată mai puţin verosimilă. Abia critica postumă a relevat interesul<br />

acestui text, în fond incomod, cât şi “morala istorică” valabilă, autentică 7 .<br />

Revenind la tensiunile <strong>din</strong> interiorul maghiarimii, trebuie să amintim că, pentru contracararea C.N.M., aflat sub<br />

influenţa politicii guvernului Károlyi, s-a cristalizat ideea constituirii unui al doilea Consiliu Naţional. Mai mult<br />

decât atât, au apărut în presă şi voci care sugerau înfiinţarea, în baza principiilor wilsoniene, a unei aşa-numite<br />

“republici autonome a se<strong>cu</strong>ilor” în judeţele <strong>din</strong> Estul Transilvaniei. Această soluţie a fost determinată şi de faptul<br />

că Linder Béla, conducătorul delegaţiei guvernului Károlyi, a semnat, la 13 noiembrie 1918, acordul de armistiţiu<br />

<strong>cu</strong> reprezentanţii francezi ai Antantei la Belgrad, în urma căruia se trasa o linie de demarcaţie la Est, respectiv<br />

Sud-Vest de râurile Someş şi Mureş, delimitând un teritoriu pe care guvernul ungar a trebuit să-l eva<strong>cu</strong>eze 8 .<br />

Acesta este semnalul declanşării <strong>din</strong> punct de vedere social a revoluţiei. Socialul s-a împletit numaidecât <strong>cu</strong><br />

naţionalul, pentru că, în Transilvania, clasele sociale se suprapuneau peste categoriile etnice. În acest sens, ţăranii<br />

dezlănţuiţi au început să o<strong>cu</strong>pe proprietăţile moşierilor unguri, un exemplu în acest sens fiind cazul contelui Bethlen<br />

István, viitorul prim-ministru al Ungariei. În 1918 acesta era deputat al comitatului Mureş-Turda în Camera<br />

Superioară a Parlamentului de la Budapesta. Bethlen a fost obligat să-şi părăsească moşiile <strong>din</strong> câmpie, de la<br />

1 BOŢIANU 2002, 65.<br />

BOŢIANU 2002, 65.<br />

2 PAL-ANTAL 1979, 391<br />

3 ÁRON 1980.<br />

4 ZACIU 1996, 282.<br />

5 ÁRON 1980, 134.<br />

6 ibidem, 154.<br />

7 A se vedea în acest sens, JOSZEF 1969.<br />

8 Textul convenţiei în Desăvârşirea unităţii naţional-statale a poporului român. Re<strong>cu</strong>noaşterea ei internaţională. 1918. Do<strong>cu</strong>mente interne<br />

Do<strong>cu</strong>mente interne<br />

şi externe, 1986, 70-74; KRIZMAN 1970, 67-87.<br />

– –


Şamşud (azi comuna Şincai, jud. Mureş) şi s-a refugiat la Târgu-Mureş, lo<strong>cu</strong>ind în casa de pe strada Gecse (azi<br />

Ştefan cel Mare). De aici, a început să organizeze cer<strong>cu</strong>rile conservatoare <strong>din</strong> zonă, devenind în s<strong>cu</strong>rt timp cel mai<br />

activ membru al acestora1 .<br />

O soartă asemănătoare aceleia lui Bethlen István a <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t şi Ugron István al cărui castel, <strong>din</strong> Zau de Câmpie,<br />

a fost incediat şi prădat, în timp ce ţăranii români de pe moşia lui Teleki Ádám <strong>din</strong> Toldal, au atacat ferma acestuia<br />

şi şi-au împărţit recolta de cereale. Distrugerile şi devastările au determinat invocarea cererii de ajutor militar <strong>din</strong><br />

partea magnatului Teleki, înaintată pretorului plasei Reghin, el fiind nevoit să se retragă la Târgu-Mureş2 . Aceleasi<br />

situaţii se regăsesc şi în zona de munte a judeţului Mureş. În localitatea Topliţa, <strong>cu</strong> o populaţie de 10.000 de lo<strong>cu</strong>itori<br />

(<strong>din</strong> care 90% ţărani) şi <strong>cu</strong> terenuri de aproape 70.000 de iugăre două treimi erau ale moşierilor unguri, motiv<br />

de nemulţumiri pentru restul populaţiei, reliefate mai pregnant în contextul revoluţiei <strong>din</strong> 1918 3 .<br />

Una <strong>din</strong>tre cele mai importante familii, de origine armeană, Urmánczy, deţinea mai multe proprietăţi în jurul<br />

Topliţei, dar şi în Beliş (jud. Cluj, în Munţii Apuseni) şi Budapesta4 . Odată <strong>cu</strong> declanşarea revoltei, <strong>din</strong> cauza distrugerii<br />

lo<strong>cu</strong>inţelor de către săteni, familia lui Urmánczy Nándor s-a refugiat la Reghin5 . Amintind aceste câteva<br />

exemple (cazurile similare fiind, în fond, mult mai numeroase) este uşor de presupus că în oraşele transilvănene<br />

etnic maghiare, se formau grupări ale aristocraţiei ungare deposedate violent de proprietăţile deţinute, rămasă şi<br />

fără putere politică, alcătuite <strong>din</strong> cei mai influenţi membri ai acestei clase.<br />

Desigur, stricarea fără vreo şansă de reconciliere a raporturilor etnico-sociale, era în<strong>cu</strong>rajată şi de veştile referitoare<br />

la trupele regale române care, la 14 noiembrie, tre<strong>cu</strong>seră pasul <strong>din</strong>spre <strong>Moldova</strong> şi o<strong>cu</strong>paseră comuna de<br />

graniţă, Tulgheş. Pe fundalul zvonului politic (deocamdată, în toamna anului 1918) conform căruia Transilvania<br />

s-ar uni <strong>cu</strong> România, cer<strong>cu</strong>rile conservatoare au invocat re<strong>cu</strong>noaşterea existenţei unei “naţiuni se<strong>cu</strong>ieşti”, susţinând<br />

înfiinţarea unei republici se<strong>cu</strong>ieşti. Iniţiativa provenea <strong>din</strong> interiorul Consiliului naţional Se<strong>cu</strong>iesc, înfiinţat<br />

la 9 noiembrie 1918 la Budapesta. La 17 noiembrie, tot în capitala ungară, fusese iniţiată constituirea unui Consiliu<br />

naţional Se<strong>cu</strong>iesc-Maghiar. Participanţii au oferit, totodată, sprijinul lor politic pentru concepţiile lui Jaszi<br />

în privinţa unei reorganizări teritoriale „cantonale” care ar fi ţinut cont de relaţiile interetnice6 . Între timp, contele<br />

Bethlen István întreprindea o amplă activitate în oraşul de pe Mureş, antrenând şi alţi <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>ţi membri ai aristocraţiei<br />

transilvănene, pre<strong>cu</strong>m Ugron Gábor, baronul Bánffy Miklós, contele Teleki Pál, geograful Lóczy Lajos,<br />

Apáthy István, deputatul Urmánczy Nándor şi alţii.Tot la iniţiativa lui Bethlen, izgonit <strong>din</strong> Şamşud, s-a înfiinţat şi<br />

o comisie la Târgu-Mureş, a cărei atribuţie urma să fie organizarea pe 28 noiembrie a unei adunări reprezentative<br />

pentru întreaga Transilvanie, unde ar fi trebuit să se anunţe formarea Consiliului Naţional Se<strong>cu</strong>iesc-Maghiar. Antalffy<br />

şi sprijinitorii lui nu erau de acord <strong>cu</strong> această idee, fapt ce a determinat, la 24 noiembrie, dizolvarea Consiliului.<br />

Totodată, la adunarea reprezentanţilor maghiarimii <strong>din</strong> Transilvania, de la Sala Mare a Palatului Culturii <strong>din</strong><br />

Târgu-Mureş, cauza statului se<strong>cu</strong>iesc nu a mai fost adusă în dis<strong>cu</strong>ţie deoarece regiunea a fost, între timp, o<strong>cu</strong>pată<br />

de armata română7 . Conştientizând eşe<strong>cu</strong>l proiectelor sale, Bethlen István a părăsit oraşul, plecând la Budapesta.<br />

La Târgu-Mureş a mai revenit doar peste două decenii, în preajma arbitrajului de la Viena8 .<br />

Interesant este că, deşi la acea dată trupele române intraseră în Topliţa, maghiarimea transilvăneană mai credea<br />

încă în păstrarea integrităţii teritoriale a Ungariei. Guvernul Károlyi, adept al autonomiei etnice nelimitate, dădea<br />

semne că nu prea înţelege realităţile politice. Se baza, în unele situaţii, şi pe actualitatea principiului autodeterminării<br />

etnice deoarece, în multe lo<strong>cu</strong>ri, realităţile naţionale erau favorabile maghiarilor (în Vestul şi în Estul Transilvaniei,<br />

în regiunile urbane, în Nord-Vest etc). Se mai spera, ca în cazul în care o<strong>cu</strong>paţia Transilvaniei de către<br />

români avea să se producă, în marile oraşe, printre care Cluj, Târgu-Mureş, Arad, Alba Iulia, Satu-Mare, Oradea<br />

1 SPIELMANN-SEBESTYÉN, 145.<br />

2 RANCA, CHIOREAN 1969, 416-417.<br />

3 BOŢIANU 2002, 72.<br />

4 În cele două localităţi <strong>din</strong> Transilvania, familia Urmánczy deţinea câte un castel. Cel <strong>din</strong> M-ţii Apuseni, după mărturiile sătenilor, a fost<br />

distrus de localnici, în timp ce castelul <strong>din</strong> Topliţa a fost dărâmat în anii 80 de autorităţile comuniste.<br />

5 BOTIANU 2002, 72.<br />

6 Conform concepţiilor iniţiale, „republica republica se<strong>cu</strong>iască” era preconizată a fi formată <strong>din</strong> viitoarele judeţe Trei Scaune, Ciuc, Odorhei, Mureş- Mureş-<br />

Turda (Târgu-Mureşul urma să rămână oraş regal-liber), Turda-Arieş, Braşov,Târnava Mică,Târnava Mare, respectiv Bistriţa Năsăud,<strong>cu</strong> o<br />

populaţie totală de 1.3 milioane de lo<strong>cu</strong>itori, <strong>din</strong> care unguri 51%,saşi 11,5%, în timp ce români ar fi reprezentat, conform recensământului<br />

<strong>din</strong> 1910,35,23%, adică 460.083 de persoane (cf. Raffay Ernõ,erdély 1918-1919 ben, Szeged,1990, 149).<br />

7 SPIELMANN-SEBESTYÉN 1998, 146.<br />

8 ibidem.<br />

– –


să intre trupele Antantei şi să exercite ele controlul 1 .<br />

În ziua în care românii participau la Marea Adunare de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918 (ironia sorţii făcând<br />

să se deplaseze pe banii căilor fierate încă ale statului ungar) 2 , preşe<strong>din</strong>tele C.N.M., Endre Antalffy, se întâlnea<br />

la comandamentul militar român <strong>din</strong> Topliţa <strong>cu</strong> generalul Traian Moşoiu, comandant al trupelor române (o altă<br />

ironie a sorţii este că acesta îşi avea sediul în castelul Urmánczy, proprietatea unuia <strong>din</strong>tre cei mai mari susţinători<br />

ai integrităţii teritoriale a Ungariei, în calitate de deputat de Mureş). În urma „dis<strong>cu</strong>ţiilor preliminare” referitoare<br />

la intrarea trupelor române în Târgu-Mureş, generalul i-a primit pe reprezentanţii Direcţiunii Căilor Fierate<br />

Maghiare de Stat <strong>din</strong> Cluj şi au dis<strong>cu</strong>tat despre modalităţile de restabilire şi menţinere a transportului feroviar,<br />

scopul principal fiind funcţionarea liniei fierate <strong>din</strong>tre Se<strong>cu</strong>ime şi Cluj, respectiv asigurarea livrării informaţiei<br />

de la Budapesta către opinia publică maghiară, informaţie care fusese deseori oprită de autorităţile militare 3 . La<br />

numai două zile de la aceste întâlniri, în jurul orei 13 00 , mai multe sute de infanterişti români, <strong>cu</strong> muzică şi steag<br />

naţional au intrat în Târgu-Mureş. În legătură <strong>cu</strong> aceasta, Jenõ Kértesz, cel care ţinea legătura <strong>din</strong> partea C.N.M.<br />

<strong>cu</strong> consiliile naţionale române nota: atunci am văzut pentru prima oară trupele regulate române care se plimbau<br />

ţanţoş în opinci prin piaţa centrală” 4 .<br />

Având în vedere situaţia de fapt de la jumătatea lunii decembrie a anului 1918, astăzi pare cel puţin neverosimil<br />

faptul că lui Endre Antalffy i s-a propus funcţia de prefect al judeţului Mureş-Turda. Însă, pentru ministrul<br />

Oskár Jászi şi guvernul Károlyi, faptul că ostilităţile în regiune erau conduse de armata română şi că la Alba Iulia<br />

se proclamase Unirea Transilvaniei <strong>cu</strong> România, erau “chestiuni temporare”, consecinţele unui război pierdut, ce<br />

urmau a fi rezolvate la Conferinţa de Pace 5 . O asemenea atitu<strong>din</strong>e – destul de răspândită printre etnicii maghiari-<br />

regăsim şi în cazul eroinei amintitului roman al lui Tamási Áron. Tilda, devenită contesă peste noapte, în ciuda<br />

faptului că trupele române se apropiau de reşe<strong>din</strong>ţa ei de la Bogháza, mai considera că acel castel “e unguresc şi<br />

unguresc o să rămână”, iar “valorile sunt valori şi vor dăinui orice s-ar întâmpla” 6 . Tilda reprezintă acea parte<br />

a maghiarimii transilvănene care spera că Aliaţii nu vor accepta decizia de la Alba Iulia: conservatorii unguri nu<br />

acceptau o dis<strong>cu</strong>ţie în termeni etnici, ci doar civici în ceea ce priveşte desemnarea naţiunii ungare.<br />

Conform mărturiei lui Emil A. Dandea, primar al Târgu-Mureşului între 1922-1926 şi 1934-1937, de pe piedestalul<br />

statuii lui Mathias Corvin, loc simbolic pentru maghiari 7 , se ţineau dis<strong>cu</strong>rsuri naţionaliste <strong>cu</strong> referire la<br />

soldaţii români şi la “neamul românesc închegat de la nistru pân‘ la Tisa” 8 .<br />

Odată <strong>cu</strong> preluarea puterii politice de către Consiliul Dirigent, ca autoritate provizorie a Transilvaniei, se făceau<br />

şi primele meniri administrative pe criterii etnice în posturile importante <strong>din</strong> judeţele şi oraşele provinciei.<br />

La acest sfârşit de 1918 şi încă la începutul anului următor, în ciuda prezenţei armatei române se deschidea o<br />

s<strong>cu</strong>rtă perioadă în care Transilvania nu s-a mai bazat, într-o mare măsură, pe organizarea structurilor statului centralizat:<br />

Ungaria era <strong>cu</strong>prinsă de convulsiile Revoluţiei crizantemelor şi, <strong>din</strong> martie 1919, ale Republicii Sfaturilor,<br />

iar statul român nu exercita încă decât o autoritate indirectă, mai degrabă militară. În timp ce elitele conducătoare<br />

săseşti au acceptat integrarea în cadrul României Mari, cele ungare şi se<strong>cu</strong>ieşti au dezvoltat câteva proiecte alternative.<br />

Astfel Árpád Páal, subprefect (alispán) al comitatului Udvarhely (Odorhei) până în ianuarie 1919, promova<br />

ideea unei republici se<strong>cu</strong>ieşti. La rândul său, Elemér Gyárfás, avocat, vechi prefect (ispán) al comitatului Kiss<br />

Kükülö (Târnava Mică) remitea Consiliului Dirigent, în mai 1919, un proiect de independenţă a Transilvaniei<br />

după modelul elveţian.Totuşi, aceste proiecte aparţineau mai degrabă unui exerciţiu spiritual al unor personalităţi<br />

izolate în condiţiile în care evoluţiile internaţionale erau net defavorabile Ungariei. În marea lor majoritate, elitele<br />

administrative maghiare <strong>din</strong> Transilvania au rămas exemplar fidele variantei naţionale, având în vedere că soluţia<br />

avansată de către statul român era aceea a unui jurământ faţă de regele României, cerută încă <strong>din</strong> ianuarie 1919<br />

de către Consiliul Dirigent 9 . S-a constituit, pentru decenii de-a lungul, un clivaj educaţional, social, <strong>cu</strong>ltural între<br />

1 ibidem, 153.<br />

2 http/www.hungarian-history.hu/lib/mocsy<br />

3 SPIELMANN-SEBESTYÉN 1998, 156.<br />

4 KERTÉSZ, apud SPIELMANN-SEBESTYÉN 1998, 156.<br />

5 ibidem,159.<br />

6 ÁRON 1980, 244.<br />

7 În acest loc, în Transilvania, s-au aniversat 1000 de ani de la fondarea Ungariei (1896), aşa-numitele “Serbări ale Milenium-ului”.<br />

8 un om pentru Târgu-Mureş: emil A. Dandea, Fundaţia Culturală “Vasile Netea”, Târgu-Mureş, 1995, 14.<br />

9 BOCHOLIER 2004, 125.<br />

– –


cele două etnii principale: români şi unguri. În plus, Trianon a devenit <strong>cu</strong>vânt-cheie pentru a desemna fie victoria/<br />

triumful principiului autodeterminării naţionale (pentru români), fie dezastrul unei naţiuni istorice, <strong>cu</strong> ample vocaţii<br />

civilizatoare în regiune (ungurii), datorat exclusiv obtuzităţii politice a Aliaţilor şi ten<strong>din</strong>ţelor revendicative<br />

ale vecinilor. Reacţiile politice şi publice ale “dezmoşteniţilor” au adesea un tragism nemaiîntâlnit. Un exemplu<br />

în acest este Urmánczy Nándor, fost deputat de Mureş, care atrăgea atenţia că nu se spurcă a lo<strong>cu</strong>i pe pământul<br />

valah”. De aceea, confirma el, prefera să se mute la Budapesta, de unde putea susţine o amplă campanie în “Pesti<br />

Hirlap” pentru “reo<strong>cu</strong>parea Ardealului”. Văzându-şi pământurile în proprietatea românilor, idealurile naţionale<br />

şi politice năruite şi <strong>cu</strong> titluri în valoare de doar patru milioane de lei, aristocratul a ales soluţia suicidului, pentru<br />

a scăpa de drama personală şi pentru a sublinia dezastrul naţiunii sale 1 . De altfel, suicidul ca formulă de reglementare<br />

a raporturilor <strong>cu</strong> Divinitatea, <strong>cu</strong> Patria sau <strong>cu</strong> vocaţia aleasă a reprezentat, nu o dată, calea iniţiatică a aristocraţilor<br />

maghiari transilvăneni. Ilustrul geograf şi om politic, contele Teleki Pál, prim-ministru între 16 februarie<br />

1939 – 3 aprilie 1941, s-a sinucis când a aflat că unul <strong>din</strong>tre <strong>cu</strong>vintele de onoare ale sale, acela că Ungaria nu va<br />

participa la un eventual război împotriva Iugoslaviei, avea să nu fie luat în considerare de către Führer.<br />

Etnicii unguri rămaşi în Transilvania au fost obligaţi să accepte transformările aduse de noua situaţie: <strong>din</strong> reprezentanţii<br />

naţiunii dominante majoritare în jumătatea unui imperiu uriaş şi <strong>cu</strong> rădăcini în medievalitate, în Unio<br />

trium nationum sau Tripartitul lui Werböczy, s-au trezit peste noapte minoritari în Regatul României, avându-i<br />

majoritari pe cei care altădată nu-i considerau nici măcar o naţiune. Un exemplu relevant pentru accentuarea<br />

dramei celor care nu reuşeau să se adapteze poate fi acela al episcopului Bisericii Reformate <strong>din</strong> Transilvania,<br />

Sándor Makkai. Înaltul prelat a fost acela care, după Primul Război Mondial, s-a străduit să contureze noua identitate<br />

a minorităţii maghiare în România, în împrejurarea istorică de după 1918. În 1936, însă, episcopul hotăra să<br />

părăsească România, plecând în Ungaria, gestul său fiind motivat într-un articol <strong>cu</strong> un titlu care sistematizează întreaga<br />

perioadă inerbelică: “nem lehet”(Nu se poate). Sándor Makkai accepta soluţia înfrângerii compromisului<br />

căutat şi constata povara insuportabilă, într-un stat etnocentrist pre<strong>cu</strong>m cel român, a condiţiei de minoritar etnic.<br />

În România, categoria de minoritate i se înfăţişa, lui Sándor Makkai, drept nedemnă de fiinţa umană 2 .<br />

Traumatismul înfrângerii construcţiei naţionale milenare ungare şi deriva guvernului de la Budapesta, dată de<br />

eşe<strong>cu</strong>l reformelor promise, au provocat un adevărat şoc în rândul liderilor maghiari <strong>din</strong> Transilvania. Mobilizarea<br />

în jurul <strong>cu</strong>lturii şi presei, sosirea exilaţilor social- democraţi de la Budapesta, contestarea păturilor conducătoare<br />

tradiţionale aparţinând aristocraţiei, au condus la apariţia unui puternic <strong>cu</strong>rent revendicativ. A<strong>cu</strong>zate că nutresc<br />

intenţii iredentiste, elitelor maghiare <strong>din</strong> Transilvania nu le rămânea de ales decât să adopte, resemnate, o atitu<strong>din</strong>e<br />

de izolare şi de consolidare internă a poziţiilor lor.<br />

Bibliografie<br />

ÁRON, Tamasi, 1980. Blazonarzii, (traducere de Adrian Hamzea şi A. I. Brumaru), Editura Kriterion, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

BOCHOLIER, François, 2004. elitele transilvane între identitate regională şi expresiunea sentimentelor naţionale, în “Altera”,<br />

Târgu-Mureş, an X, nr. 25, p.120.<br />

BOTIANU, Petre A., 2002. Memorii. Dis<strong>cu</strong>rsuri. Do<strong>cu</strong>mente. Studii social istorice. Povestiri de vânătoare, Editura Fundaţiei<br />

Chirurgicale “Sf. Ioan”, Târgu-Mureş.<br />

Desăvârşirea unităţii naţional-statale a poporului român. Re<strong>cu</strong>noaşterea ei internaţională.1918. Do<strong>cu</strong>mente interne şi externe,<br />

1986. vol. III, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bu<strong>cu</strong>reşti, p.70-74.<br />

ERNÕ Raffay, 1990. erdély 1918-1919 ben, Szeged.<br />

FEJTÖ, F., 1988. Requiem pour un empire défunt, Paris, Lieu commun.<br />

FRANK, Tibor, 2002. naţiunea, minorităţile naţionale şi naţionalismul în ungaria secolului al XX-lea în vol. naţionalismul<br />

est-european în secolul XX, (editor Peter f. Sugar), Editura Curtea Veche, Bu<strong>cu</strong>reşti, p.188-198.<br />

HOBSBAWM, Eric, Secolul extremelor, Editura Lider, Bu<strong>cu</strong>reşti, (f.a.), p. 49.<br />

http/www.hungarian-history.hu/lib/mocsy<br />

JOSZEF, Izsak, 1969. Tamási Áron, kissmonográfia, Editura Kriterion, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

KISS Csaba G., 1997. europa Centrală, naţiuni, minorităţi, Editura Pesti Szalon-Kriterion, (f.l.).<br />

KRIZMAN Bogdan, 1970. The Belgrad Armistice of 13 november 1918, în “The Slavonic and east european Review, vol<br />

XLVIII”, no.110, p. 67-87.<br />

1 “Naţiunea Română”, Cluj, nr. 247 <strong>din</strong> 4 noiembrie 1936.<br />

2 KISS 1997, 176.<br />

– –


MAJDÚ, Tibor, NAGY, Zsuza L. 1990. Revolution, Contrarevolution, Consolidation, în vol. “A History of Hungary” (editori<br />

Peter F. Sugar, Péter Hanake şi Tibor Frank), Bloomigton Indiana University Press.<br />

Marea unire de la 1 Decembrie 1918, 1943. (editor Ioan Lupaş), Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

Naţiunea Română, 1936. Cluj, nr. 247 <strong>din</strong> 4 noiembrie.<br />

1918 la români. Do<strong>cu</strong>mentele unirii. unirea Transilvaniei <strong>cu</strong> România.1 Decembrie 1918, 1986. vol. VII, Editura Ştiinţifică<br />

şi Enciclopedică, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

PAL-ANTAL, Alexandru, 1979. Consiliul naţional Maghiar <strong>din</strong> Târgu-Mureş şi atitu<strong>din</strong>ea sa faţă de unirea Transilvaniei<br />

<strong>cu</strong> România, în” Marisia”, Târgu-Mureş, nr. IX.<br />

RANCA I., CHIOREAN, I. 1969. Date privind activitatea consiliilor naţionale române şi mişcările ţărăneşti <strong>din</strong> fostul judeţ<br />

Mureş-Turda, în “Apullum” nr.VII/II, p. 416-417.<br />

SELLIER, A., SELLIER J., 1991. atlas des peuples d`europe Centrale, Paris, La Découverte.<br />

SPIELMANN-SEBESTYEN, Mihály, 1998. un târgumureşean pentru istorie: endre Antalffy, în ”Altera”, Târgu-Mureş, an<br />

IV, nr. 8, 143.<br />

SZAVAI, Janos, 2002. ungaria, Editura Corint, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

un om pentru Târgu-Mureş: emil A. Dandea, Fundaţia Culturală “Vasile Netea”, Târgu-Mureş, 1995.<br />

ZACIU, Mircea, 1996. Ca o imensă scenă, transilvania, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bu<strong>cu</strong>reşti.<br />

– –<br />

© Daniel CITIRIGĂ, 2008


ımaGınea Germanıeı FaŢă de tratatul de la versaılles În presa cotıdıană<br />

constănŢeană, 1 1 -1<br />

– 0 –<br />

marian BĂNICĂ<br />

universitatea “Ovidius” Constanţa<br />

Studiul de faţă analizează, pe o perioadă <strong>cu</strong>prinsă între 1919 şi 1923, <strong>din</strong> perspectiva unei provincii o<strong>cu</strong>pate<br />

între 1916-1918 (Dobrogea), percepţia publică asupra felului în care o mare putere învinsă în Primul Război Mondial,<br />

a primit şi a încercat să contracareze Tratatul de la Versailles.<br />

Cu două zile înainte de încheierea armistiţiului, între Antantă şi Puterile Centrale, la 9 noiembrie 1918, a fost<br />

proclamată Republica Germană, iar Adunarea Naţională Constituantă întrunită la Weimar a votat, la 10 februarie<br />

1919, o lege <strong>cu</strong> privire la constituirea unui guvern provizoriu. După nouă luni de deliberări, Adunarea a adoptat,<br />

la 31 iulie 1919, Constituţia de la Weimar, promulgată şi publicată la 11 august 1919, în al cărei text a fost păstrat<br />

<strong>din</strong> motive istorice şi afective, termenul de „Reich”, menit să sublinieze continuitatea juridică a tinerei republici<br />

<strong>cu</strong> vechiul stat german 1 .<br />

La 18 ianuarie 1919, la Paris s-au deschis lucrările Conferinţei de Pace, în cadrul cărora „cei patru mari” -<br />

S.U.A., Marea Britanie, Franţa, Italia - au construit o pace pe care Germania a considerat-o injustă, un diktat 2 .<br />

Preliminariile, prevederile Păcii de la Versailles şi consecinţele aplicării acestora au fost urmărite îndeaproape<br />

şi de lo<strong>cu</strong>itorii Dobrogei, „cea <strong>din</strong>tâi provincie călcată de duşman” şi „cea <strong>din</strong> urmă” scăpată „<strong>din</strong> mâna lui” 3 ,<br />

provincie care a <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t mai bine de doi ani de o<strong>cu</strong>paţie, atât a Puterilor Centrale cât şi a Aliaţilor 4 .<br />

Interesul major s-a datorat şi statutului politico-teritorial al Dobrogei, socotită practic o provincie în litigiu,<br />

a cărei soartă urma să fie hotărâtă la Conferinţa de Pace de la Paris 5 . Armistiţiul încheiat de Bulgaria <strong>cu</strong> Puterile<br />

Aliate la 16/29 septembrie 1918, nu prevedea nimic referitor la eva<strong>cu</strong>area Dobrogei, România nefiind, în acel<br />

moment, ţară beligerantă.<br />

La 28 octombrie/10 noiembrie 1918, România a reintrat în război împotriva Puterilor Centrale proclamând<br />

mobilizarea generală şi cerând trupelor germane să părăsească ţara. În contextul evenimentelor care au urmat,<br />

aliaţii au fost cei care „au întârziat instalarea autorităţilor militare române în Dobrogea şi au o<strong>cu</strong>pat-o abuziv până<br />

la fixarea statutului defintiv al provinciei” la Conferinţa de Pace de la Paris 6 .<br />

Demersul de faţă se bazează pe informaţiile existente în presa dobrogeană <strong>din</strong> anii 1919-1923, mai exact în<br />

două importante cotidiane - „Farul” şi „Dacia” 7 - care şi-au reluat apariţia la 1 mai 1919 şi, respectiv, 20 mai 1920,<br />

la Constanţa. Publicaţiile conţin importante referiri privind Germania şi Tratatului de la Versailles şi reacţia acestei<br />

mari puteri învinse faţă de prevederile do<strong>cu</strong>mentului, oferind, în acelaşi timp, imaginea veridică a impactului<br />

pe care evenimentele în dis<strong>cu</strong>ţie le-au avut asupra opiniei publice dobrogene, a modului în care lo<strong>cu</strong>itorii Dobrogei,<br />

provincie o<strong>cu</strong>pată, au perceput şi au luat atitu<strong>din</strong>e faţă de aceste evenimente.<br />

Imagini şi problematică<br />

Conţinutul informaţiilor oferite cititorilor privind Implicaţiile Tratatului de la Versailles asupra noii Republici<br />

de la Weimar în primii ani postbelici pot fi structurate pe trei paliere:<br />

a) s<strong>cu</strong>rte informaţii despre Germania şi Tratatului de la Versailles;<br />

b) informaţii prezentate pe larg despre activitatea Germaniei pe marginea şi in cadrul Tratatului de la Versailles;<br />

1 Victor Du<strong>cu</strong>les<strong>cu</strong>, Constanţa Călinoiu, Georgeta Du<strong>cu</strong>les<strong>cu</strong>, Drept Constituţional Comparat, vol. 1, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Lumina Lex, 1999,<br />

p. 394-395.<br />

2 În fapt, Germania continua să fie considerată o potenţială forţă continentală de primă mărime raportată la mărimea teritoriului, la numărul<br />

lo<strong>cu</strong>itorilor şi la izolarea Rusiei (A.J.P. Taylor, Originile celui de-al doilea război mondial, Iaşi, Editura Polirom, 1999, p.31.)<br />

3 “Farul”, nr. 1, 1 mai 1919, Biblioteca Judeţeană Constanţa (B.J.C.), fond Microfilme, rola 1.<br />

4 Valentin Ciorbea, evoluţia Dobrogei între 1918-1944. Contributii la <strong>cu</strong>noaşterea problemelor geopolitice, economice, demografice, sociale<br />

şi ale vieţii politice şi militare, Constanţa, Editura Exponto, 2005, p. 27.<br />

5 Ni<strong>cu</strong>lina Ursu, Dobrogea în timpul o<strong>cu</strong>paţiei trupelor aliate (noiembrie 1918-decembrie 1919), în “Anuarul Muzeului Marinei Române<br />

2000”, tom III/II, Constanţa, 2001, p.173.<br />

6 ibidem.<br />

7 Publicaţii de tip independent, de ştiri şi comentarii.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 230-237


c) comentarii ale presei dobrogene <strong>cu</strong> opinii despre tratamentul aplicat Germaniei de<strong>cu</strong>rgând <strong>din</strong> prevederile<br />

Tratatului de la Versailles.<br />

a) S<strong>cu</strong>rte informaţii despre Germania şi Tratatul de la Versailles.<br />

Începând <strong>cu</strong> 1 mai 1919 şi până la sfârşitul anului 1923, atât în cotidianul „Farul”, cât şi în „Dacia”, sunt inserate<br />

informaţii despre Tratatul de la Versailles, informaţii care prezintă frecvent şi situaţia Germaniei în primele<br />

luni de pace.<br />

Apar, astfel, ştiri despre Germania în timpul desfăşurării Congresului de Pace, (între preliminarii şi semnarea<br />

tratatului) 1 , în legătură <strong>cu</strong> modul în care germanii au înţeles să respecte sau nu clauzele tratatului 2 , pre<strong>cu</strong>m şi<br />

informaţii despre conferinţele ulterioare, desfăşurate până la sfârşitul anului 1923, care au căutat să aducă completări<br />

Tratatului de la Versailles 3 .<br />

b) Informaţii prezentate pe larg despre activitatea Gemaniei pe marginea şi în cadrul Tratatului de la<br />

Versailles.<br />

Alături de aceste informaţii punctuale, în colecţiile cotidianelor dobrogene se regăsesc şi ştiri de conţinut mai<br />

larg referitoare la activitatea guvernului german, la reacţiile societăţii germane faţă de Tratatul de la Versailles,<br />

reacţii care traduc strategii guvernamentale, materiale care contribuie la o mai bună percepere a evenimentelor de<br />

către opinia publică dobrogeană.<br />

În majoritatea acestora, este vorba despre reacţii de respingere, de condamnare 4 , de reconsiderare a Tratatului<br />

şi care subliniază că “tratamentul aplicat de Aliaţi germanilor, este înjositor” 5 .<br />

Problemele societăţii germane au fost abordate în analizele presei cotidiene constănţene pe cel puţin două paliere.<br />

Primul, <strong>din</strong>tre ele este format <strong>din</strong> ştiri care ilustrează atitu<strong>din</strong>ea exprimată, între anii 1919 -1923, de către<br />

guvernul şi societatea germană faţă de pacea impusă la Versailles, a fost cel declarativ. În ziarul „Farul” sunt consemnate<br />

intervenţii preluate <strong>din</strong> presa germană potrivit cărora “Germania nu va semna pacea dacă nu va suporta<br />

modificări” 6 . Astfel, în ediţia <strong>din</strong> 9 mai 1919 a cotidianului amintit, au fost prezentate comentarii ale presei germane<br />

(ziarele “Vorwaerts” şi “Gazette de Voss”), care considerau că la fel <strong>cu</strong>m iugoslavii trebuiau să beneficieze de<br />

principiile autodeterminării în chestiunea Fiume-ului 7 , şi Germania, în virtutea aceluiaşi drept al păcii, trebuia să<br />

poată hotărî singură asupra regiunii Saar sau a alipirii Austriei 8 . Acelaşi ziar constănţean a publicat în numărul <strong>din</strong><br />

13 mai 1919 declaraţiile oferite presei germane de către prim-ministrul german Philipp Scheideman care consi-<br />

1 Ştiri referitoare la: componenţa delegaţiei germane; negocieri; termene limite, ameninţări, ratificare, tratat şi obligaţiile care rezultă <strong>din</strong><br />

semnarea lui (În “Farul”, nr. 1, 1 mai 1919 , nr. 4, 5 mai 1919, nr. 6, 7 mai 1919, nr. 7, 8 mai 1919, nr. 10, 11 mai 1919, nr. 12, 13 mai<br />

1919, nr.17, 18 mai 1919, nr. 21, 22 mai 1919, nr. 53, 23 iunie 1919, nr. 73, 13 iulie 1919. , B.J.C., fond Microflime, rola 1).<br />

2 Referiri la reacţii ale germanilor vizavi de clauze ale tratatelor pre<strong>cu</strong>m: predarea bazinului saar, dezarmare, refuzul de a extrăda pe<br />

vinovaţi, invadarea renaniei, despăgubiri faţă de românia, sua, Franţa , Belgia , marea Britanie ( „Farul”, nr. 169, 20 octombrie<br />

1919, nr. 172, 23 octombrie 1919, nr. 173, 24 octombrie 1919, nr. 179, 29 octombrie 1919, nr. 125, 5 septembrie 1919, loc. cit.; nr. 245,<br />

17 ianuarie 1920, nr. 247, 23 ianuarie 1920, nr. 249, 25 ianuarie 1920, nr. 262, 9 februarie 1920, nr. 264, 14 februarie 1920, nr. 292, 18<br />

martie 1920, nr. 309, 7 aprilie 1920, nr. 33, 17 iunie 1920, nr. 35, 18 iunie 1920, loc. cit., rola 2; nr. 67, 26 iulie 1920, nr. 103, 6 septembrie<br />

1920, loc. cit., rola 3; nr. 109, 12 septembrie 1920, loc. cit., rola 4; nr. 126, 6 decembrie 1921, loc. cit., rola 5; nr. 154, 15 ianuarie 1922,<br />

nr. 159, 23 ianuarie 1922, nr. 169, 4 februarie 1922, loc. cit., rola 6; „Dacia” nr. 1, 20 mai 1920, nr. 6, 27 mai 1920, nr. 31, 30 iunie1920,<br />

nr. 33, 2 iulie 1920, nr. 42, 15 iulie 1920, nr. 45, 18 iulie 1920, B.J.C., fond Microfilme, rola 3; nr. 22, 20 aprilie 1922, nr. 76, 26 iunie<br />

1922, nr. 77, 27 iunie 1922, loc. cit., rola 4; nr. 92, 14 iulie 1922, loc. cit., rola 5; nr. 8, 12 ianuarie 1923, nr. 9,13 ianuarie 1923, nr. 13, 18<br />

ianuarie 1923, nr. 19, 27 ianuarie 1923, nr. 20, 28 ianuarie 1923, nr. 48, 2 martie 1923, nr. 73, 31 martie 1923, loc. cit., rola 8; nr. 175, 30<br />

august 1923, nr. 282, 10 octombrie 1923, loc. cit., rola 9).<br />

3 Conferinţele de la: Spa (16 iulie 1920); Londra (martie-mai 1921); Cannes (15 ianuarie 1922); Genova (aprilie1922) care au întregit<br />

anumite prevederi ale tratatului parizian („Farul”, nr. 154, 15 ianuarie 1922, nr.177,16 februarie 1922, nr. 184, 24 februarie 1922 loc. cit.,<br />

rola 6; „Dacia”, nr. 44, 17 iulie 1920, loc. cit., rola 3).<br />

4 Tratatul de la Versailles a fost considerat un dictat, aflându-se în contradicţie <strong>cu</strong> cele Patrusprezece Puncte ale preşe<strong>din</strong>telui Wilson în<br />

aspecte pre<strong>cu</strong>m autodeterminarea, iar teza “vinovăţiei de război ” aplicată Germaniei era apreciată ca “total iraţională” (Geoff Layton, de<br />

la Bismarck la Hitler: Germania 1890-1933, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura All Educaţional, 2002, p. 112-113).<br />

5 Diplomaţia germană a dus un “război de gherilă diplomatică” <strong>cu</strong> aliaţii până în 1923, când politica de rezistenţă pasivă a fost completată<br />

<strong>cu</strong> aşa numita politică de împlinire, Germania urmărind ca în schimbul plăţilor despăgubirilor de război, într-un program relaxat, să fie<br />

s<strong>cu</strong>tită de prevederile poltice şi militare ale tratatului (Hennry Kissinger, Diplomaţia, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura All, 1998, p.223).<br />

6 “Farul”, nr. 11, 12 mai 1919, nr. 40, 10 iunie 1919, B.J.C., fond Microfilmul , MP190, rola 1.<br />

7 În prezent oraşul Rijeka <strong>din</strong> Croaţia.<br />

8 “Farul” nr. 8, 9 mai 1919, loc. cit.<br />

– 1 –


dera tratatul versaillez ca fiind “mormântul naţiunii germane” 1 . În toamna aceluiaşi an, la 9 octombrie, în „Farul”<br />

apare şi declaraţia ministrului de Externe Müler 2 care considera că „dacă se doreşte refacerea Germaniei” era<br />

necesară măsura de menţinere a trupelor înarmate pentru a preveni dezor<strong>din</strong>i interne 3 . La 30 mai 1920, Germania<br />

a cerut oficial eva<strong>cu</strong>area oraşelor o<strong>cu</strong>pate de Aliaţi 4 , eveniment care a fost semnalat şi în ziarul „Farul” 5 .<br />

La rândul său, cotidianul „Dacia” informează în mai 1920 că, la Hamburg, într-o reuniune a conservatorilor, K.<br />

Helfferich (lider al partidului) 6 , a cerut revizuirea tratatului 7 . În acelaşi număr cititorii sunt informaţi că Germania<br />

urma să solicite, la Conferinţa de la Spa, admiterea în Liga Naţiunilor 8 , urmărind, astfel, să depăşească izolarea<br />

diplomatică la care a fost supusă în urma Tratatului de la Versaillez.<br />

În acelaşi ziar, ”Dacia”, au fost consemnate ample comentarii ale ziarelor germane 9 pe seama Conferinţei de la<br />

Spa, organizată pentru stabilirea reparaţiilor datorate de Germania puterilor învingătoare în Primul Război Mondial.<br />

Presa germană reproşa “păstrarea unei neîncrederi faţă de Germania, îşi exprima convingerea că germanii vor<br />

fi exploataţi de Antantă, iar Reichswehr-ul se va reduce la 100.000 de oameni, că exe<strong>cu</strong>tarea tratatului trebuie să<br />

ţină cont de onoarea poporului german care trebuie să rămână intactă” 10 .<br />

În numărul <strong>din</strong> 11 mai 1922 al cotidianului „Dacia” a fost reprodus un articol <strong>din</strong> ziarul german „Vorwaerts”,<br />

oficios al socialiştilor aflaţi la guvernare în acel moment, în care se aprecia că Franţa nu trebuie să dorească „înmormântarea<br />

Germaniei”, acesta <strong>din</strong> urmă exprimându-se pentru o „împăcare <strong>cu</strong> Franţa şi Anglia, pentru o pace<br />

durabilă în Europa” 11 .<br />

Cu ocazia o<strong>cu</strong>pării bazinului Ruhr 12 , în numerele 9 şi10 ale ziarului „Dacia” apar exprimate pe larg protestele<br />

germane, cititorii aflând că “ambasadorul german a fost chemat de la Paris”; că Germania “protestează la Londra<br />

şi Washington oficial”, că “ziariştii francezi au fost excluşi de la lucrările Parlamentului German” 13 .<br />

În perioada o<strong>cu</strong>paţiei franco-belgiene <strong>din</strong> Ruhr, cititorii dobrogeni şi-au putut face o impresie despre ce a<br />

însemnat rezistenţa pasivă germană, deoarece au fost alocate constant spaţii acestui subiect. De exemplu, în numărul<br />

42 al “Daciei” <strong>din</strong> 13 februarie 1923 puteau fi citite informaţii potrivit cărora “guvernul german e dispus<br />

să oprească furnizarea <strong>cu</strong> gaz aerian, apă, electricitate la toate instalaţiile o<strong>cu</strong>pate de armata franco-belgiană în<br />

Ruhr” 14 . În numărul <strong>din</strong> 2 ianuarie 1923 sunt redate extrase <strong>din</strong> ziarele berlineze <strong>din</strong> care rezultă că, în pofida faptului<br />

că pagube existau, “frontul rezistenţei pasive a populaţiei nu a fost câtuşi de puţin zdruncinat” 15 .<br />

Cel de-al doilea palier în care se înscriu reacţiile germanilor faţă de hotărârile de la Versailles, aşa <strong>cu</strong>m au<br />

apărut ele în presa dobrogeană, este cel al faptelor, al măsurilor concrete pe care guvernul german le-a întreprins<br />

pentru a eluda prevederile unei păci considerate a fi lezat demnitatea poporului german.<br />

Sunt expuse, pe de o parte, eforturile diplomaţiei germane şi austriece de a realiza unirea <strong>din</strong>tre cele două<br />

state 16 , pe de altă parte, relatări <strong>din</strong> presa internaţională care anunţau dorinţa părţii franco-britanice de a împiedica<br />

Anschluss-ul 17 .<br />

1 “Farul”, nr.12, 13 mai 1919, loc. cit.<br />

2 Declaraţia viza clauzele miliatre ale Tratatului de la Versailles care stipulau că armata germană trebuia redusă la 100.000 de oameni, iar<br />

serviciul militar obligatoriu interzis. (J. Carpentier, F. Lebrun, istoria europei, Editura Humanitas, 2006, p. 322 ).<br />

3 “Farul”, nr. 158, 9 octombrie 1919, loc. cit.<br />

4 Prin Tratatul de la Versailles regiunea <strong>din</strong> stânga Rinului a fost împărţită în trei zone de o<strong>cu</strong>paţie: zona Köln, zona Koblenz şi zona oraşului<br />

Mainz. (V. Ciorbea, op.cit., p.20).<br />

5 “Farul”, nr. 328, 30 mai 1920, B.J.C. fond Microfilm, MP190, rola 2.<br />

6 DNVP Deutschenationale Volkspartei. Partidul National Popular German, partid monarhist şi anti republican.<br />

7 “Dacia” nr.1, 20 mai 1920, B.J.C., fond Microfilm MP139, rola3.<br />

8 ibidem.<br />

9 “Berliner Tagesblatt”, “Deutschezeitung”, “Tageblatt”, “Lokal Anzeiger”, “Vorwaerts”.<br />

10 “Dacia” nr. 40, 23 iulie 1920, loc. cit., rola 3.<br />

11 “Dacia” nr.38, 11 mai 1922, loc. cit., rola 4.<br />

12 Din ianuarie 1923 până în toamna lui 1923 trupele franceze au o<strong>cu</strong>pat zona industrială a bazinului Ruhr urmărind exploatarea metalului<br />

şi cărbunelui german în schimbul despăgubirilor pe care Germania refuza să le plătească. In acele condiţii guvernul german a ordonat o<br />

rezistenţă pasivă şi şi-a plătit muncitorii <strong>din</strong> industira extractivă ca să nu muncească, transformând, astfel, o<strong>cu</strong>parea Ruhrului într-un eşec<br />

de răsunet al francezilor (Henry Kisinger, op.cit, p. 241).<br />

13 “Dacia”, nr.9,13 ianuarie 1923,10,14 ianuarie 1923, loc. cit., rola 8.<br />

14 “Dacia”, nr. 42, 13 februarie 1923, loc. cit, rola 8.<br />

15 “Dacia”, nr. 127, 2ianuarie 1923, loc. cit., rola 8.<br />

16 “Farul”, nr. 4, 5 mai1919, loc. cit., rola 1 ; “Dacia” nr. 32, 1 iulie 1920, loc. cit., rola 3; nr. 171, 22 octombrie 1920, loc. cit.<br />

17 “Farul”, nr. 12, 13 mai 1919, nr. 128, 8 septembrie 1919, nr. 186, 6 noiembrie 1919, loc.cit., rola 1; nr. 141, 20 octombrie 1920, loc. cit.,<br />

– –


Un loc aparte au o<strong>cu</strong>pat ştirile care prezentau acţiunea forţelor naţionaliste germane 1 , susţinute de militari de<br />

excepţie pre<strong>cu</strong>m generalul von Seeckt, care <strong>cu</strong>ltivau mitul “loviturii pe la spate” şi care considerau pacea rezultată<br />

la Versailles drept una ruşinoasă 2 .<br />

Un alt spaţiu important a fost alocat, în ziarele dobrogene, atât măsurilor concrete luate de către diplomaţii<br />

germani, cât şi informaţiilor despre eforturile diplomatice germane de a demonstra omologilor antantişti că Germania<br />

ar fi meritat un tratament mai bun. Revelatoare sunt articolele pe marginea conferinţelor de la Spa (16 iulie<br />

1920), Cannes (ianuarie 1922), Genova (aprilie 1922) 3 , pre<strong>cu</strong>m şi acţiunile pe care le-a întreprins Germania pentru<br />

a ieşi <strong>din</strong> starea de izolare diplomatică. Sunt menţionate <strong>cu</strong> precădere momentele de apropiere diplomatică faţă de<br />

Uniunea Sovietică, de la început 4 , pe par<strong>cu</strong>rsul 5 şi până în momentul în care au semnat Tratatul de la Rapallo.<br />

Cititorii dobrogeni au fost informaţi şi despre reacţia de negare a Germaniei, rezultată în urma a<strong>cu</strong>zelor venite<br />

<strong>din</strong> presa sovietică potrivit cărora Reichul s-ar fi apropriat de Antantă 6 .<br />

Alte acţiuni întreprinse de diplomaţia germană în scopul diminuării efectelor Păcii de la Versailles şi consemnate<br />

în presa dobrogeană, au fost plebiscitele organizate în regiunea Schleswig ori în Prusia de Est şi de Vest<br />

(Allenstein şi Marienwerden) 7 , prin care populaţia acestor regiuni s-a declarat pentru alipirea lor la Germania.<br />

În sfârşit, presa constănţeană a consemnat, şi refuzul Germaniei, la începutul anului 1923, de a-şi achita despăgubirile<br />

datorate Franţei conform Tratatului, refuz care a generat o<strong>cu</strong>parea regiunii Ruhr de către Franţa 8 .<br />

c) Comentarii ale presei dobrogene <strong>cu</strong> opinii despre tratamentul aplicat Germaniei de<strong>cu</strong>rgând <strong>din</strong> tratatul<br />

de la Versailles<br />

Al treilea palier de informaţii prezent în presa dobrogeană a anilor 1919 -1923, care conturează şi fixează imaginea<br />

despre Germania şi Tratatul de la Versailles în percepţia publică, este cel al textelor comentate. Este vorba<br />

de articole, semnate sau nu, în „Farul” sau „Dacia” , comentarii care au vizat aceeaşi problematică: preliminariile<br />

păcii şi ratificarea 9 , problema respectării prevederilor Tratatului de la Verasailles 10 , încercările diplomaţiei germane<br />

de a redeveni un jucător important în Europa 11 , o<strong>cu</strong>parea regiunii Ruhr 12 .<br />

Modul de prezentare al imaginilor<br />

Abordarea problemei sub acest aspect a necesitat răspunsuri la numeroase întrebări între care: <strong>cu</strong>m a fost prezentată<br />

informaţia care a creat imagini pentru cititor, <strong>cu</strong>m a apărut ea <strong>din</strong> punct de vedere al problemelor tratate<br />

şi al mărimii textelor, care a fost modalitatea în care a fost transmisă: pozitivă, neutră, negativă? Această anliză<br />

a căutat să urmărescă realitatea istorică prezentă în studiile de specialitate apărute mult după 1923, în paralel şi,<br />

rola 3.<br />

1 DNVP- coaliţie a forţelor de dreapta creată în jurul vechilor partide conservatoare imperiale, care reunea şi grupări de tipul Partidului<br />

Patriei şi al Ligii Pangermane (Geoff Layton, op. cit.,p. 129).<br />

2 “Farul”, nr. 7, 8 mai1919, nr. 14, 15 mai 1919, nr. 35, 5 iunie 1919 loc. cit., rola 1; “Dacia” nr.21, 18 iunie 1920, loc. cit., rola 1.<br />

3 “Dacia” nr.44, 17 iulie 1920, loc. cit., rola 3; “Farul”, nr. 154, 15 ianuarie 1922, MP190, loc. cit, rola 6; nr. 177, 16 februarie 1922, loc.<br />

cit., nr. 67, 26 iulie 1920, rola 3; nr. 140, 12 septembrie1920, rola 4.<br />

4 Presa germană a sugerat, încă <strong>din</strong> 1919, necesitatea apropierii germano-sovietice “pentru că îi leagă comunitatea suferinţelor şi încercărilor”<br />

( “Farul”, nr. 40, 10 iunie 1919, loc. cit., rola 3).<br />

5 “Farul”, nr. 159, 10 octombrie 1919, loc. cit., rola 3. nr. 160, 25 ianuarie 1922, nr.166, 1 februarie 1922, loc. cit., rola 6; nr. 52, 28 iulie<br />

1920, rola 3; nr. 11, 5 aprilie 1922, 22 aprilie 1922, rola 4.<br />

6 Acestor a<strong>cu</strong>ze le-a răspuns ministrul de Externe german considerându-le neîntemeiate. ( “Dacia”, nr. 12, 6 iunie 1920, loc. cit., rola 3).<br />

7 “Farul”, nr. 191, 14 noiembrie 1919, loc. cit., rola 1; “Dacia” nr. 45, 18 iulie 192 loc. cit., rola 3.<br />

8 “Dacia” nr. 8, 12 ianuarie 1923, nr. 9, 13 ianuarie 1923, nr. 10, 14 ianuarie 1923, nr. 13, 18 ianuarie 1923, nr. 14, 19 ianuarie 1923, loc.<br />

cit., rola 8.<br />

9 “Farul”, nr. 11, 12 mai 1919, nr.12, 13mai 1919, nr.13, 14 mai 1919, nr. 15, 16 mai 1919, nr.35, 5 iunie 1919, nr. 44 <strong>din</strong> 14 iunie 1919, nr.<br />

45, 15 iunie 1919, nr. 46, 16 iunie 1919, nr.52, 27 iunie, 1919, nr. 57, 27 iunie 1919, nr. 59, 29 iunie 1919, nr. 68, 8 iulie, nr. 74, 14 iulie<br />

1919, loc. cit, rola 1;<br />

10 “Farul”, nr. 58, 28 iunie 1919, nr. 130, 10 septembrie 1919, nr. 168, 19 octombrie 1919, nr. 187, 8 noiembire 1919, 176, 27 octombrie<br />

1919, loc. cit., rola 1; nr. 51, 9 septembrie 1921, loc. cit., rola .5; “Dacia”, nr. 35, 9 iulie 1920, nr. 21, 18 iunie 1920, loc.cit., rola 3, nr. 76,<br />

26 iunie 1922, nr. 77, 27 iunie 1922, loc.cit, rola 4; nr. 132, 30 august 1922, loc. cit., rola 5, nr. 252, 27 decembrie 1922, loc. cit., rola 6,<br />

nr. 244, 24 octombrie 1923, loc. cit., rola 9.<br />

11 “Farul”, nr. 112, 11 decembrie 1921, loc. cit., rola 5; nr. 177, 16 februarie 1922 ,loc. cit., rola 6 ; “Dacia”, nr. 27, 26 aprilie 1922, nr. 30, 22<br />

aprilie 1922, nr. 39, 12 mai 1922, loc.cit., rola 4; nr. 42, 10 septembrie 1922, loc.cit., rola 5; nr. 167, 10 octombrie 1922, loc. cit., rola 6.<br />

12 “Dacia”, nr. 59, 15 martie 1923, nr.36, 16 februaie 1923, nr.29, 8 februarie 1928, nr. 14, 20 ianuarie 1923., loc.cit., rola 8.<br />

– –


implicit, în comparaţie <strong>cu</strong> modul în care informaţiile apărute în ziarele dobrogene au fost prezentate publi<strong>cu</strong>lui.<br />

Pentru subiectul acestui studiu este important de observat dacă imaginea Germaniei, stat care, înainte de Pacea<br />

de la Versailles <strong>din</strong> 1919, o<strong>cu</strong>pase şi administrase provincia dobrogeană, imagine oferită de presa constănţeană,<br />

corespunde realităţilor acelui moment.<br />

O primă tentaţie este aceea de a separa informaţia analizată luând considerare două criterii: cantitativ şi calitativ.<br />

Dacă informaţia care atinge subiectul studiului este analizată „cantitativ”, se constată că aceasta este majoritar<br />

neutră, datorită, în primul rând, numeroaselor ştiri s<strong>cu</strong>rte, punctuale, dar şi unora mai amplu prezentate.<br />

În cazul în care se aplică aceleaşi criterii numai comentariilor efectuate pe marginea acestui subiect, atunci<br />

raportul este net în favoarea tonului negativ la adresa germanilor.<br />

În articolele scrise pe marginea preliminariilor tratativelor şi a semnării păcii, Germania apare descrisă drept o<br />

naţie „istovită sufleteşte, umilă şi doritoare de pace” 1 care-şi merita soarta. O naţie capabilă „de născocirea celor<br />

mai drăceşti metode de actiune împotriva dreptului şi or<strong>din</strong>ei constituite” 2 .<br />

În iunie 1919, în ziarul „Farul”, apărea o rubrică zilnică intitulată „Situaţia”, în care era exprimat punctul de<br />

vedere al ziarului, total defavorabil încercărilor Germaniei de a amâna semnarea tratatului, încercări construite<br />

pe contrapropuneri <strong>din</strong> partea părţii germane 3 . Chiar dacă „se află în faţa celui mai mare dezastru <strong>din</strong> istoria lor”,<br />

considera ziarul, germanii „scrâşnind <strong>din</strong> <strong>din</strong>ţi” trebuiau să semneze Pacea 4 .<br />

Momentul semnării a fost, de asemenea, amplu comentat: „românii trăiesc triumful dreptăţii şi al adevărului, adevărată<br />

sărbătoare sufletească pentru români” 5 , în timp ce „teutonii îngâmfaţi <strong>cu</strong> mâna tremurândă au semnat pacea” 6 .<br />

Tonul negativ este prezent şi în comentariile care urmăreau problema respectării tratatului semnat la Paris.<br />

Edificator în acest sens este articolul publicat în „Farul” la 19 octombrie, semnat de Constantin Enes<strong>cu</strong>, redactor<br />

al ziarului, intitulat „Disimulările Germaniei şi garanţiile Franţei”, în care autorul şi-a exprimat scepticismul<br />

<strong>cu</strong> privire la succesul noii păci, în condiţiile în care „stipulaţiile nu sunt însoţite de garanţii militare”, iar „Socitatea<br />

Naţiunilor nu are forţă proprie şi nici autoritate” să oprească o Germanie „de reacţiune naţionalistă” care „pregăteşte<br />

azi ziua de mâine” 7 . Noua republică europeană era privită, de acelaşi editorialist, drept „punctul negru în<br />

rolul pacei europene” 8 .<br />

În aceeaşi notă, ziarul „Dacia” acorda atenţie unei declaraţii a mareşalului Alexandru Averes<strong>cu</strong>, care susţinea<br />

că un pericol major pentru Europa este „spiritul militarist şi ostil al poporului german” 9 .<br />

Acelaşi cotidian publica şi informaţii potrivit cărora neînţelegerile franco-britanice <strong>cu</strong> privire la respectarea<br />

Tratatului de Pace „duc la păstrarea iredentismului german şi produc bu<strong>cu</strong>rie la Weimar” 10 .<br />

Intens comentată a fost şi apropierea germano-sovietică. Comentariile negative s-au situat practic pe aceeaşi<br />

poziţie <strong>cu</strong> cea a istoricilor următori perioadei interbelice, care au considerat, de exemplu, că Tratatul de la Rapallo<br />

a reprezentat „o încălcare flagrantă a Tratului de la Versailles, a Pactului Societăţii Naţiunilor şi o sfidare a statelor<br />

participante la Geneva” 11 , do<strong>cu</strong>mentul semnat fiind „considerat simbolul pericolului reprezentat de apropierea<br />

<strong>din</strong>tre sovietici şi germani” 12 .<br />

Ziarul „Farul” remarca, la rândul său, că după Spa, Londra şi Cannes unde „germanii au avut un rol pasiv”, fără<br />

influenţă, Germania şi Rusia Sovietică „au realizat o solidaritate tactică <strong>din</strong> cele mai puternice” 13 , bolşevismul şi<br />

germanismul fiind considerate la acelaşi nivel doctrinar în care „se hrănesc <strong>cu</strong> suferinţele mulţimii” 14 .<br />

1 “Farul”, nr. 12, 13 mai 1919, loc. cit., rola 1.<br />

2 ibidem, nr. 15, 16 mai 1919, loc. cit., rola 1.<br />

3 ibidem, nr. 52, 22 iunie 1919, loc. cit., rola 1.<br />

4 ibidem, nr. 58, 28 iunie 1919, loc. cit., rola 1.<br />

5 Al. Gerghel, Pacea şi dezastrul, “Farul”, nr. 59, 29 mai 1919, loc. cit., rola 1.<br />

6 “Farul”, nr. 74, 14 iulie 1919, loc. cit., rola 1.<br />

7 Constantin Enes<strong>cu</strong>, Disimulările Germaniei şi garanţiile Franţei, în” Farul”, nr. 168, 19 octombrie 1919, loc. cit., rola 1.<br />

8 Idem, Omul de azi al Germaniei,în “Farul”, nr. 176, 27 octombrie 1919, loc. cit., rola 1.<br />

9 “Dacia”, nr. 35, 9 iulie 1920, loc. cit., rola 3.<br />

10 “Dacia”, nr. 252, 27 decembrie 1922, loc. cit., rola 4.<br />

11 Viorica Moisuc, istoria relaţiilor internaţionale până la mijlo<strong>cu</strong>l sec. al XX-lea, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2002,<br />

p. 126.<br />

12 Henry Kissinger, op. cit., p. 229.<br />

13 “Farul”, nr. 177, 16 februarie 1922, loc. cit.<br />

14 Alexis, Bolşevism şi germanism, în “Farul”, nr. 112, 11 decembrie 1921, loc. cit., rola 5.<br />

– –


Politica de rezistenţă declanşată de către guvernul german a fost amplu comentată în presa dobrogeană, tonul<br />

textelor negative variind în stil, de la persiflare 1 la jignire 2 sau comentarii răutăcioase 3 .<br />

Chiar dacă în perioada 1919-1923, numeroasele texte jurnalistice referitoare la Germania au fost în general<br />

defavorabile acesteia, au existat şi articole neutre sau chiar <strong>cu</strong> tentă pozitivă, dedicate problematicii propuse de<br />

acest studiu.<br />

În ziarele dobrogene au văzut lumina tiparului şi comentarii care considerau că Pacea semnată la Versailles s-ar<br />

fi aflat în pericol dacă „popoarele emancipate” <strong>din</strong> jurul Germaniei urmăreau izolarea ei în<strong>cu</strong>rajând, în acest fel,<br />

„dreptul de reacţiune naţionalistă” 4 .<br />

Ziarul „Dacia” titra pe frontispiciu, în 30 august 1922, îndemnul adresat diplomaţiei române: „ să stăm de<br />

vorbă <strong>cu</strong> Germania, direct, fără să trecem prin furcile cau<strong>din</strong>e ale aliaţilor. Aşa putem năzui că ni se vor plăti<br />

despăgubirile” 5 .<br />

În acelaşi spirit, ziarul a ţinut să precizeze că un eventual proiect de formare al Statelor Unite ale Europei ar<br />

fi „în regulă” numai dacă nu ar constitui un pretext prin care Franţa şi Marea Britanie ar urmări să se impună în<br />

faţa celorlalte state şi în special a Germaniei, iar dacă ar reprezenta un pretext „atunci ziarul e ferm că România<br />

nu trebuie să ia parte” 6 .<br />

Concluzii<br />

În formularea concluziilor ce de<strong>cu</strong>rg <strong>din</strong> problematica tratată în acest studiu trebuie urmărite câteva aspecte<br />

privind natura informaţiilor transmise opiniei publice dobrogene.<br />

Ne gândim, în primul rând, la motivaţia ziariştilor şi a analiştilor politici, semnatari ai unor articole, în exprimarea<br />

poziţiilor negative sau pozitive.<br />

Se poate considera că tonul negativ a existat <strong>din</strong> mai multe considerente. Unul ar fi acela că Dobrogea era o<br />

provincie românească care tre<strong>cu</strong>se prin experienţa unei o<strong>cu</strong>paţii militare germane, urmate de prevederile unei<br />

păci, semnate la Bu<strong>cu</strong>reşti la 7 mai 1918, care prevedea trecerea acesteia sub condominium-ul Germaniei, Austro-<br />

Ungariei, Bulgariei şi Turciei <strong>cu</strong> toate elementele neagtive care de<strong>cu</strong>rgeau <strong>din</strong> acest aspect 7 .<br />

Un alt motiv ale prezentării negative putea fi explicat de faptul că în toată perioada o<strong>cu</strong>paţiei lo<strong>cu</strong>itorii de origine<br />

română au fost supuşi unei politici de umilinţă şi lipsuri sau de sentimentul apartenenţei la România, puternic<br />

între redactorii presei dobrogene, sentiment ce rezona evident <strong>cu</strong> interesul diplomatic al României 8 .<br />

Etichetarea Germaniei ca fiind o ţară reacţionară compusă <strong>din</strong> oameni brutali, dezaxaţi şi dezorientaţi, înainte,<br />

în timpul şi, <strong>cu</strong> câteva excepţii, după Versailles, urmărea păstrarea unei climat de vigilenţă în cadrul opiniei publice.<br />

Motivaţia articolelor <strong>cu</strong> tentă neutră-pozitivă respecta de fapt unul <strong>din</strong> cele mai importante principii ale jurnalismului<br />

şi anume informarea corectă a cititorilor demonstrând profesionalismul jurnaliştilor.<br />

Acest ton era urmat de o presă naţionalistă care a sesizat că interesele Marilor Puteri nu sunt întotdeauna în<br />

litera şi spiritul Tratatului de la Versailles. Or, în acele condiţii exista pericolul de a pierde contactul şi implict<br />

avantajele <strong>din</strong>tr-o colaborare <strong>cu</strong> o economie germană posesoare a unui potenţial imens. Astfel, se justifică relatările<br />

despre apropierea diplomatică sovieto-germană <strong>din</strong> acei ani, subliniindu-se, chiar, că neluarea în considerare de<br />

1 “Cultura germană!”, a fost titlul unei ştiri care anunţa o presupusă primă bănească acordată de Partidul Naţionalist German celor care<br />

pedepsesc femeile germane a<strong>cu</strong>zate de familiaritate faţă de o<strong>cu</strong>panţii francezi, (“Dacia”, nr. 59, 15 martie 1923, loc. cit., rola 8).<br />

2 Poporul german e prezentat ca fiind unul dezaxat şi dezorientat care practică un misticism colectiv aproape oficial. (“Dacia”, nr. 29, 8<br />

februarie 1923, loc. cit., rola 8).<br />

3 “Foarte bine li se întâmplă germanilor pentru că au declanşat războaie şi au pustiit Europa”, prin urmare “trebuie să plătească” (O. Goruneanu,<br />

Vom avea pace în europa între Franţa şi Germania ?, în „Dacia”, nr. 14, 20 ianuarie 1923, loc. cit., rola 8).<br />

4 “Farul”, nr. 168, 19 octombrie 1919, loc. cit., rola 1; nr. 51, 9 septembrie 1921, loc. cit., rola 5; “Dacia”, nr. 76, 26 iunie 1922, nr. 77, 27<br />

iunie 1922, loc. cit.<br />

5 “Dacia”, nr. 152, 30 august 1922, loc. cit., rola 5.<br />

6 “Dacia”, nr. 142, 10 septembrie 1922, loc. cit., rola 5.<br />

7 Adrian Rădules<strong>cu</strong>, Ion Bitoleanu, istoria românilor <strong>din</strong>tre Dunăre şi Mare. Dobrogea, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,<br />

1979, p. 312.<br />

8 Ziariştii constănţeni nu vedeau <strong>cu</strong> ochi buni felul în care Aliaţii tratau problema reparaţiilor <strong>cu</strong> Germania învinsă, considerând spre exemplu<br />

că „monstrul teuton n-ar fi re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t milă faţă de învinşi” fapt dovedit atunci când „căile fierate, toate finanţele noastre erau în mâna<br />

lor” şi cerând, prin urmare, în paginile ziarelor „nici o indulgenţă pentru Germania”. (Octav Goruneanu, Învinşi şi învingători, În „Dacia”,<br />

nr.190, 7 noiembrie 1922, loc. cit., rola 6).<br />

– –


către diplomaţia română a unor asemenea forţe situate în stânga şi în dreapta României ar reprezenta o greşeală.<br />

În analiza oferită cititorilor e important de precizat proporţia genului de informaţii, ştiri, comentarii, care au<br />

alcătuit imaginea transmisă de presa dobrogeană opiniei piblice.<br />

În pofida faptului că între comentarii (editoriale) predomină cele negative, numărul net superior al informaţiilor<br />

s<strong>cu</strong>rte sau pe larg susţinute despre Germania şi raporturile ei în cadrul şi pe marginea Tratatului de la Versailles<br />

au fost prezente într-un număr net superior.<br />

Cu siguranţă, ne putem întreba: în ce măsură numărul inferior al comentariilor negative poate avea un impact<br />

mai puternic, comparativ <strong>cu</strong> informaţia neutră şi în ce măsură contribuie la crearea unei imagini veridice în ochii<br />

cititorilor?<br />

Pentru răspusul la întrebările de mai sus, decisivă ar fi analiza structurii intelectuale a cititorului de presă dobrogeană<br />

<strong>din</strong> anii1919-1923. Dar, în situaţia în care nu există un studiu sociologic <strong>cu</strong> privire la natura categoriilor<br />

sociale şi a efectelor produse de informaţiile şi ştirile la care am fă<strong>cu</strong>t referire, este imposibil de dat un verdict.<br />

Totuşi, dacă luăm în considerare că ziarele care au oferit aceste imagini se intitulau independente şi supravieţuiau<br />

economic de pe urma numărului de cititori, s-ar putea concluziona că în condiţiile în care nu ar fi existat un<br />

interes faţă de Germania nu ar fi existat atâtea informaţii.<br />

În privinţa impactului real al acestor informaţii asupra întregii populaţii dobrogene şi nu numai a cititorilor de<br />

presă, al rolului jucat în crearea unei imagini despre Germania vizavi de Tratatul de la Versailles, se poate aprecia<br />

că a fost unul important. În sprijinul acestei afirmaţii poate fi amintit rolul presei pentru oricare <strong>din</strong> cititorii începutului<br />

de secol XX, comparabil, poate, <strong>cu</strong> televiziunea anilor noştri, <strong>cu</strong> atât mai puternic <strong>cu</strong> cât el era reprezentat<br />

de numai două publicaţii, singurele în peisajul cotidian.<br />

Cu siguranţă, persistă întrebarea asupra exactităţii informaţiilor care ajungeau la populaţia neştiutoare de carte<br />

ori prea puţin prosperă pentru a-şi permite un ziar. Dar certitu<strong>din</strong>ea că aceste informaţii au fost difuzate în societate<br />

există şi se bazează pe numeroasele mărturii <strong>din</strong> literatura de specialitate şi nu numai, română sau internaţională.<br />

Se poate aprecia că relatările despre Germania şi Tratatul de la Versailles, felul în care au fost transmise, de<br />

presa dobrogeană, a fost unul de natură profesionistă, neutru în marea lui majoritate, <strong>cu</strong> impact profund asupra<br />

opiniei publice, determinând, într-o proporţie considerabilă, perceperea corectă a fenomenelor politice care au<br />

marcat acei ani.<br />

– –


Bibliografie<br />

BERSTEIN, Serge, MILZA, Pierre, istoria europei Secolul XX (<strong>din</strong> 1919 până în zilele noastre), vol. 5, Iaşi, 1998.<br />

BUCHET, Constantin, România şi Republica de la Weimar 1919-1933, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura All Educaţional, 2001.<br />

CAROL, Anne, GARRIGUES, Jean, IVERNEL, Martin, Dicţionar de istorie a secolului XX, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura All Educaţional,<br />

2000.<br />

CARPENTIER, Jean., LEBRUN, Francois, istoria europei, Editura Humanitas, 2006.<br />

CIORBEA, Valentin, evoluţia Dobrogei între 1918-1944 contribuţii la <strong>cu</strong>noaşterea problemelor geopolitice, economice,<br />

demografice, sociale şi ale vieţii politice şi militare, Constanţa, Editura Exponto, 2005.<br />

CONTE VON KROCKOW, Christian, Germanii în secolul lor 1890-1990, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura All Educaţional, 1999.<br />

DUCULESCU, Victor, CĂLINOIU, Constanţa, DUCULESCU, Georgeta, Drept constituţional comparat, vol. 1, Bu<strong>cu</strong>reşti,<br />

Editura Lumina Lex, 1999.<br />

FULBROOK, M., O s<strong>cu</strong>rtă istorie a Germaniei, Iaşi, Editura Institutului European, 2002.<br />

JOHNSON, Paul, O istorie a lumii moderne 1920-1990, Editura Humanitas, Bu<strong>cu</strong>resti, 2003.<br />

KISSINGER, Henry, Diplomaţia, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura All, 1998.<br />

LAYTON, Geoff, De la Bismark la Hitler: Germania 1890-1933, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura All Educaţional, 2002.<br />

MOISUC, Viorica, istoria relaţiilor internaţionale până la mijlo<strong>cu</strong>l sec XX-lea, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Fundaţiei România de<br />

Mâine, 2002.<br />

RĂDULESCU, Adrian, BITOLEANU, Ion, istoria românilor <strong>din</strong>tre Dunăre şi Mare Dobrogea, Bu<strong>cu</strong>reşti, Editura Ştiinţifică<br />

şi Enciclopedică, 1979.<br />

TAYLOR, A.J.P., Originile celui de-al doilea război mondial, Iaşi, Editura Polirom, 1999.<br />

URSU, Ni<strong>cu</strong>lina, Dobrogea în timpul o<strong>cu</strong>paţiei trupelor aliate (noiembrie 1918-decembrie 1919), în “Anuarul Muzeului<br />

Marinei Române” 2000, tom III/II, Constanţa, Editura Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa<br />

S.A., 2001.<br />

“Farul” 1919-1922<br />

“Dacia” 1920-1923<br />

– –<br />

© marian BĂNICĂ, 2008


aspecte prıvınd transFormarea proprıetăŢıı puBlıce În proprıetate prıvată<br />

În perıoada de tranZıŢıe (1 0- 00 ) (În BaZa eXempluluı proprıetăŢıı Funcıare)<br />

– –<br />

Octavian zelinSKi<br />

Destrămarea Uniunii Sovietice a avut drept urmare imediată în domeniul agrar reformarea proprietăţii funciare<br />

şi a modului de producţie în agri<strong>cu</strong>ltură.<br />

Problema transformării proprietăţii funciare publice în proprietate privată în perioada de tranziţie este una<br />

foarte importantă pentru Republica <strong>Moldova</strong>, atît <strong>din</strong> cauza caracterului agrar al economiei şi al structurii sociale<br />

rurale, cît şi datorită implicaţiilor majore pe care le-a avut procesul de reformă a proprietăţii asupra majorităţii<br />

populaţiei. În contextul celor expuse mai sus, scopul urmărit de autor în articolul de faţă este de a elucida, sub<br />

aspectele juridic şi statistic, conţinutul procesului sus-menţionat.<br />

Noţiunea de „reformă agrară”, în cazul statelor fostului bloc comunist în general, şi al Moldovei în parti<strong>cu</strong>lar,<br />

reprezintă un proces complex, de natură economică, juridică şi socială, urmărind modificarea radicală a relaţiilor<br />

de producţie în agri<strong>cu</strong>ltură şi a normelor juridice privind proprietatea funciară, în direcţia lichidării întreprinderilor<br />

agricole caracteristice unei economii de tip socialist (colhozurile şi sovhozurile) şi crearea unei agri<strong>cu</strong>lturi<br />

bazate pe relaţiile de piaţă, în special, prin distribuirea către foştii angajaţi ai acestor structuri a cotelor valorice de<br />

patrimoniu (maşini agricole, clădiri, etc.) şi a cotelor-părţi de teren agricol.<br />

Subiectul reformei agrare, sub aspectul evoluţiei proprietăţii funciare constituie obiectul de studiu al mai multor<br />

cercetători, dar lucrările lor au mai mult un caracter neistoric, sunt axate mai mult pe elucidarea aspectelor de<br />

or<strong>din</strong> economic. Îi vom menţiona, în cele ce urmează pe cîţiva <strong>din</strong>tre cercetătorii la care ne referim, după <strong>cu</strong>m<br />

urmează: Graur G. (Razvitie ličnogo sektora sel’skogo hozjaistva Moldavskoj SSR, Kišinev, 1988), Bajura F.,<br />

Bodur I., Rotaru V., Zaiţev E. (Organizarea gospodăriilor agricole competitive în condiţiile economiei de piaţă,<br />

Chişinău,1999),Slipe’kij V. (arendnye otnošenia v agropromyšlennom komplekse Respubliki <strong>Moldova</strong>, Kišinev,<br />

1991), Macari V.(Desfăşurarea şi perfecţionarea procesului de privatizare în Republica <strong>Moldova</strong>, Chişinău, 1995)<br />

, Guţu V., Panico P. ( Privatisation in an economy in transition, Venice, 1995) ş.a.<br />

Baza do<strong>cu</strong>mentară şi statistică este suficientă pentru cercetarea problemei studiate. Izvoarele includ atît do<strong>cu</strong>mente<br />

ce reflectă epoca sovietică, cît şi perioada de după 1991.<br />

În de<strong>cu</strong>rsul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea, complexul agrar al Moldovei s-a dezvoltat în afara<br />

condiţiilor specifice economiei de piaţă: capitalul, relaţiile marfă-bani, con<strong>cu</strong>renţa etc. Din punct de vedere juridic,<br />

conform Constituţiei (art. 13), în URSS nu exista noţiunea de proprietate privată asupra pămînturilor, cetăţenii<br />

avînd doar dreptul de folosinţă a terenurilor destinate construcţiilor, a celor adiacente lo<strong>cu</strong>inţelor, pre<strong>cu</strong>m şi a<br />

celor destinate legumi<strong>cu</strong>lturii şi pomi<strong>cu</strong>lturii. 1 Statul era singurul proprietar al întregului fond funciar. 2<br />

Istoria reformării proprietăţii funciare este iondisolubil legată, la începuturi, de perestroika lui M. Gorbaciov.<br />

Perestroika nu urmărea doar reformarea structurilor politice ale societăţii sovietice, ci şi a economiei or, proprietatea<br />

este domeniul cel mai important al economiei, fapt pentru care, începnd <strong>cu</strong> sfîrşitul anilor ‘ 80 guvernanţii au<br />

demarat un vast proces de reformare a sistemului relaţiilor de proprietate şi producţie în economia sovietică. Nu<br />

ne vom pronunţa asupra caracterului oportun şi avenit al reformării agri<strong>cu</strong>lturii sovietice 3 , limitîndu-ne, în cele ce<br />

urmează, doar la expunerea principalelor aspecte ale acestui proces.<br />

Reforma proprietăţii funciare a început în 1989 cînd, prin Decizia Consiliului de Miniştri ai URSS <strong>din</strong> 5.IV.1989<br />

Despre reorganizarea radicală a raporturilor economice şi de gospodărire în complexul agroindustrial al ţării s-a<br />

re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t necesitatea dezvoltării tuturor formelor de proprietate în agri<strong>cu</strong>ltură. A fost re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă egalitatea proprietăţii<br />

colective (a colhozurilor) şi a celei publice (a sovhozurilor) pe de o parte-şi îndividuală (a cooperativelor<br />

de producţie şi a altor forme de gestiune agricolă în bază de arendă), pe de altă parte. Totuşi, în plan practic, nu s-a<br />

mers mai departe pe calea reformării proprietăţii în sensul distribuirii pămînturilor către ţărani, statul considerînd<br />

1 Konstitutsia, 1977, 10-11<br />

2 Ibidem<br />

3 KARA-MURZA 1993, 5-6<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 238-244


în continuare arenda drept o formă optimă de gestiune în agri<strong>cu</strong>ltură. 1 De altfel, către 1990, cca. 59% <strong>din</strong> terenurile<br />

agricole ale întreprinderilor complexului agroindustrial al republicii erau lucrate în bază de arendă. Iată de ce<br />

legislaţia sovietică a epocii stipulează printre posibilele forme de gestiune parti<strong>cu</strong>lară a proprietăţii anume arenda,<br />

sub forma arendei individuale şi a celei de familie. 2<br />

Guvernul sovietic urmărea şi stimularea iniţiativelor private în agri<strong>cu</strong>ltură prin acordarea către fermieri şi cooperative<br />

a creditelor pe termen lung (pe 50 de ani), cît şi prin s<strong>cu</strong>tirea de plata de arendă pe un termen de 5 ani.<br />

Anul următor (1990) a fost marcat de o cotitură radicală în domeniul reformării proprietăţii funciare. Conform<br />

Principiilor legislaţiei funciare a uRSS şi a republicilor unionale <strong>din</strong> 18.II.1990 proprietatea privată a fost, în<br />

fapt, legiferată şi egalată <strong>cu</strong> proprietatea publică şi colectivă. Totuşi, doar două elemente ale dreptului de proprietate<br />

au fost acordate prin lege, şi anume: posesia şi folosinţa, dispoziţia nefiind încă acordată proprietarilor de<br />

pămînt, acest element final însemnînd, de fapt, în cazul concedării-transformarea pămîntului în obiect al relaţiilor<br />

de vînzare-<strong>cu</strong>mpărare. Articolul 5 al actului normativ examinat reglementa posesiune pămînturilor, cetăţenilor<br />

fiindu-le acordate drepturile de posesiune viageră şi de transmitere prin moştenire, iar întreprinderilor nou-apărute<br />

în sectorul agrar, garantîndu-li-se dreptul de posesiune permanentă. În ceea ce priveşte posesiunea pămînturilor,<br />

legea consfinţea două tipuri ale ei: temporară (incluzînd arenda)şi permanentă, permiţîndu-se transformarea<br />

dreptului de folosinţă temporar în permanent. 3 Pămînturile nu au devenit obiect deplin al relaţiilor de proprietate<br />

privată nici prin Legea uRSS despre proprietate. 4<br />

Începînd <strong>cu</strong> anul 1991 sporesc simţitor atribuţiile legale ale autorităţilor de la Chişinău, astfel încît, către 21<br />

ianuarie 1991 Parlamentul republicii adoptă Legea despre proprietate, care a stabilit definitiv caracterul privat al<br />

proprietăţii funciare, menţinîndu-se tipurile public şi colectiv de proprietate. 5 Un alt act legislativ - Legea despre<br />

concepţia reformei agrare şi a dezvoltării sociale a satului <strong>din</strong> 19.II.1991 stipula :<br />

• Urgenţa transmiterii gratuite în proprietate privată a cetăţenilor a terenurilor adiacente lo<strong>cu</strong>inţelor lor, conform<br />

dreptului sovietic al proprietăţii individuale, şi a căror suprafaţă totală nu depăşea 0,3 ha pe familie.<br />

• Necesitatea transformării pămîntului în obiect al relaţiilor de vînzare/<strong>cu</strong>mpărare, începînd <strong>cu</strong> 1 ianuarie<br />

2001. 6<br />

Prin actele legislative sus-menţionate şi în conformitate <strong>cu</strong> legea despre privatizare (<strong>din</strong> 4 iulie 1991), în agri<strong>cu</strong>ltura<br />

republicii a demarat procesul numit al micii privatizări funciare, noţiune ce se referă la atribuirea în proprietate<br />

privată a cetăţenilro a terenurilor adiacente lo<strong>cu</strong>inţelor. Ca suprafaţă este vorba de cca. 300.000 de hectare<br />

de teren, <strong>din</strong>tr-un total de 2,3 milioane de hectare reprezentînd fondul funciar agricol al republicii. 7<br />

Din punct de vedere legislativ, analizînd vastul material do<strong>cu</strong>mentar de care dispunem, ne permitem să formulăm<br />

ipoteza conform căreia, reforma proprietăţii funciare, începută în anul 1989, s-a încheiat deja către anul<br />

2001. Anume în anul 2001 a intrat în vigoare prevederea Legii despre proprietate, în conformitate <strong>cu</strong> care, de la<br />

1 ianuarie 2001 pămîntul devenea obiect al relaţiilor de vînzare/<strong>cu</strong>mpărare, fapt consfinţit şi prin completarea în<br />

2001 a Legii despre preţul normativ şi modul de vînzare/<strong>cu</strong>mpărare a terenurilor (legea 1308-XIII <strong>din</strong> 1994). În<br />

conformitate <strong>cu</strong> noua redacţie a legii în cauză, terenurile <strong>cu</strong> destinaţie agricloă intrau în cir<strong>cu</strong>itul de piaţă, putînd<br />

fi vîndute şi <strong>cu</strong>mpărate liber de orice cetăţean al republicii, alături de terenurile neagricole, care puteau fi vîndute<br />

şi <strong>cu</strong>mpărate încă în conformitate <strong>cu</strong> redacţia veche a legii. Străinii şi apatrizii, în conformitate <strong>cu</strong> articolele 4 şi 5<br />

ale legii în cauză nu puteau <strong>cu</strong>mpăra terenuri <strong>cu</strong> destinaţie agricolă. Cetăţenilor străini li s-a acordat doar dreptul<br />

de vînzare a terenurilor <strong>cu</strong> destinaţie agricolă, primite de aceştia în virtutea dreptului de succesiune. În domeniul<br />

terenurilor neagricole, străinii şi apatrizii nu erau în nici un fel limitaţi în drepturi. 8<br />

După <strong>cu</strong>m am menţionat anterior, formulînd scopul articolului, reforma proprietăţii funciare nu poate fi redusă<br />

la aspectul legislativ, în afara cadrului cantitativ şi statistic. Din acest punct de vedere, în cele ce urmează ne vom<br />

referi, pe s<strong>cu</strong>rt, la unele aspecte ce ţin de modificările produse în sfera funciară în anii cercetaţi. Trebuie să înce-<br />

1 Sobranie, 1989a, 443-464.<br />

2 SLIPE’KIJ 1991.<br />

3 Veştile, 1990a, 147-149.<br />

4 Veştile, 1990b, 197-206.<br />

5 Legi, 1991a, 215.<br />

6 Legi, 1991b, 230-232.<br />

7 MACARI 1995.<br />

8 monitorul, 2001a.<br />

– –


pem <strong>cu</strong> o relevare s<strong>cu</strong>rtă a ceea ce reprezenta fondul funciar al ţării la momentul începerii procesului de privatizare<br />

a pămînturilor, adică la sfîrşitul anului 1991 – începutul anului 1992.<br />

Categoriile de<br />

beneficiari<br />

Număr<br />

Starea fondului funciar al republicii la ianuarie 99<br />

Suprafaţă totală,<br />

mii ha.<br />

Terenuri arabile<br />

Plantaţii<br />

<strong>din</strong> care<br />

Livezi Vii<br />

Colhozuri 600 2017,0 1135,5 139,5 91,7 232,9 1615,3 173,6 223,9<br />

Într.cooperatiste 11 0,6 0,2 0,1 0,1 - 0,4 0,1 0,1<br />

Într.agricole<br />

intergospodăreşti<br />

53 70,6 43,9 4,1 0,4 8,8 57,7 4,3 8,4<br />

Sovhozuri 400 758,2 349,5 56,6 82,2 99,8 601,1 71,0 112,5<br />

Într. ale ministerelor 68 8,6 4,7 0,5 0,4 0,9 6,7 0,7 1,2<br />

Alte întreprinderi agricole<br />

5 0,2 0,20 - - - 0,2 - -<br />

Cetăţeni 3 - - - - - - - -<br />

Terenuri în<br />

posesie provizorie<br />

a întreprinderilor<br />

1140,0 2882,2 1532,0 200,8 174,8 341,4 2281,4 249,7 346,1<br />

Rezerva publică 46,0 6,6 - - - 1,0 1,0 0,2 5,4<br />

Întreprideri<br />

silvicole<br />

21,0 325,0 1,5 0,1 - 1,1 5,8 0,4 318,8<br />

Sursă: Bilanţul funciar al Republicii Moldov.1991, Chişinău, 1992<br />

– 0 –<br />

Păşuni<br />

Terenuri agricole<br />

Terenuri adiacente<br />

alte<br />

Tabelul 1<br />

Remarcăm că la momentul demarării procesului de privatizare a pămînturilor, întregul fond funciar al republicii<br />

atît neagricol cît şi agricol, se afla în posesia fie a structurilor statale (a sovhozurilor), fie a celor bazate pe<br />

proprietatea colectivă (a colhozurilor).<br />

Condiţiile politice specifice Moldovei postcomuniste, referindu-ne în special la nedorinţa guvernanţilor de a<br />

promova consecvent şi coerent reformele începute anterior, au dus la o distribuţie foarte lentă a terenurilor agricole<br />

ale colhozurilor şi sovhozurilor către ţăran. Astfel, către primele luni ale anului 1993, adică la mai bine de un<br />

an de la demararea procesului de împroprietărire, doar 481 de ţărani şi-au primit parcelele <strong>cu</strong>venite (aşa-numitele<br />

cote-părţi), suprafaţa totală a cărora era egală <strong>cu</strong> doar 1366 de hectare. 1 Către 1 ianuare 1994 doar 3058 de fermieri<br />

au devenit proprietari în înţelesul deplin al <strong>cu</strong>vîntului ai terenurilor ce li se <strong>cu</strong>veneau, suprafaţa distribuită lor<br />

fiind egală <strong>cu</strong> 6836 de hectare 2 .<br />

Începînd <strong>cu</strong> 1995 procesul de împroprietărire a luat amploare, autorităţile centrale începînd chiar repartizarea<br />

în natură a terenurilor către doritorii de a practica în mod individual agri<strong>cu</strong>ltura (este o mare diferenţă între distribuirea<br />

titlurilor de autentificare a dreptului de proprietate asupra cotei-părţi şi distribuirea în natură a acestei<br />

cote-părţi, în primul caz fiind vorba daar de un act formal ce atesta pur şi simplu faptul că cetăţeanul X are dreptul<br />

la o suprafaţă oarecare de teren <strong>din</strong> fosta moşie a colhozului/sovhozului <strong>din</strong> care a fă<strong>cu</strong>t parte anterior). Tabelul<br />

de mai jos ilustrează evoluţia statistică a procesului de împroprietărire a ţăranilor, drept bază de cal<strong>cu</strong>l fiind luată<br />

anume distribuirea în natură a cotelor-părţi de teren.<br />

1 anuarul, 1993.<br />

2 anuarul, 1994.


Tabelul 2<br />

Distribuirea cotelor-părţi de teren cetăţenilor Republicii <strong>Moldova</strong> în anii 1993-2002<br />

Criteriu 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002<br />

Numărul<br />

persoanelor<br />

împroprietărite<br />

Suprafaţa totală<br />

distribuită,ha<br />

481 3.058 3.3600 47.600 117.000 175.800 241.100 429.000 502.700 582.500<br />

1.366 6.836 34.600 58.300 123.000 224.900 317.500 590.800 701.800 810.500<br />

Suprafaţa medie,ha 2,9 2,23 1,03 1,22 1,05 1,28 1,32 1,38 1,40 1,40<br />

Sursă: Anuarul Statistic al Republicii <strong>Moldova</strong>. Anii 1992-2002, Chişinău, 1993-2003<br />

După <strong>cu</strong>m vede, în ciuda unui progres relativ în ceea ce priveşte împroprietărirea, începînd <strong>cu</strong> anul 1995, pînă<br />

către 1999/2000 acest proces se desfăşura deosebit de încet, în special dacă luăm în cal<strong>cu</strong>l faptul că, prin lege, subiecţi<br />

ai împroprietăririi urmau să fie aproximativ un milion de persoane. În urma accelerării ritmului împroprietăririi,<br />

către începutul anului 2002, <strong>din</strong>tr-un total de 2,3 milioane hectare cît reprezintă fondul funciar al republicii,<br />

circa jumătate se afla deja în proprietatea privată efectivă a cetăţenlor, după <strong>cu</strong>m urmează: 0,3 milioane hectareterenurile<br />

adiacente lo<strong>cu</strong>inţelor (distribuite în urma procesului micii privatizări agricole), iar 0,8 milioane hectarecotele-părţi<br />

de teren distrbuite deja. Restul suprafeţelor agricole îl reprezenta rezerva funciară publică (circa 16 %<br />

<strong>din</strong> totalul suprafeţelor), sectorul corporativ (SRL, SA,cooperative etc.), moştenitoare de facto a fostelor colhozuri<br />

şi sovhozuri, iar circa 0,5% reveneau puţinelor cohozurui rămase încă nereformate şi nelichidate. 1<br />

Urmările procesului de împroprietărire se resimt în primul rînd în domeniul economiei. Distribuirea terenurilor<br />

către ţărani a dus la o fărîmiţare exagerată a suprafeţelor agricole altădată unitare, pre<strong>cu</strong>m şi la o parcelare absurdă<br />

a înseşi cotelor-părţi aflate în proprietatea fermierilor (sunt răspîndite cazurile cînd o cotă-parte este împrăştiată<br />

în cîteva colţuri ale moşiei unui sat, făcînd imposibilă prelucraea eficientă măcar a terenului primit de ţăran).<br />

Drept urmare, începînd <strong>cu</strong> anii 2000/2001 începe procesul de consolidare a exploatărilor agricole individuale<br />

(de astă dată benevol, spre deosebire de colectivizarea <strong>din</strong> anii ’40-’50).Conform datelor Centrului de investgaţii<br />

Strategice şi Reformă, în anul 2001 doar 25% <strong>din</strong> suprafeţele agricole erau prelucrate în mod individual, restul<br />

de 75% fiind prelucrate de către întreprinderile mari, indiferent de forma de organizare. 2 Fenomenul consolidării<br />

exploatărilor, susţinut <strong>din</strong> 2001 şi de către Guvern, a dus la aceea că, la începutul deceniului <strong>cu</strong>rent, cea mai mare<br />

parte a întreprinderilor agricole prelucrau suprafeţe ce depăşeau 100 ha. Tabelul de mai jos reflectă tocmai starea<br />

consolidării exploatărilor agricole în anul 2002, drept bază de cal<strong>cu</strong>l servind ponderea diferitor exploatări agricole,<br />

după suprafaţă, în totalul exploatărilor agricole la nivel republican.<br />

Tabelul 3<br />

Consolidarea exploatărilor agricole în anii 2001/2002<br />

Suprafeţe exploatate,<br />

%<br />

ha<br />

1-10 0,6<br />

11-20 2,4<br />

21-50 4,5<br />

51-100 4,5<br />

101-500 41,4<br />

501-1000 26,1<br />

Peste 1000 20,5<br />

Sursa: <strong>Moldova</strong>: o retrospectivă a succesului în agri<strong>cu</strong>ltură, Chişinău, 2002<br />

Pentru o mai bună înţelegere a ceea ce înseamnă pentru Republica <strong>Moldova</strong> reforma agrară <strong>din</strong> anii ’90, e necesar<br />

a releva şi unele aspecte legate de consecinţele ei asupra volumului producţiei agricole <strong>din</strong> republică. Astfel,<br />

1 anuarul, 2002.<br />

2 moldova, 2002.<br />

– 1 –


conform datelor statistice, în anul 1996 (la moment, în preţuri comparate, volumul producţiei agricole nu diferă<br />

substanţial de nivelul anului 1996), în comparaţie <strong>cu</strong> anul 1990 (an în care volumul producţiei agricole şi-a atins<br />

maximul istoric), volumul producţiei agricole reprezenta în ansamblu pe agri<strong>cu</strong>ltură mai puţin de 50%, inclusiv:<br />

l în zootehnie (în %): bovine – 12,3%, porcine – 82,4%, păsări – 36,5%, lapte – 12,5%, ouă – 72,2%<br />

l în fitotehnie: fructe – de 2 ori mai puţin, grîu – de 2,2 ori mai puţin, porumb – <strong>cu</strong> 40% mai puţin, legume<br />

– de 3 ori mai puţin etc.<br />

De rînd <strong>cu</strong> aspectele de or<strong>din</strong> juridic şi economic ale reformei agrare în <strong>Moldova</strong>, important ni se pare a sublinia<br />

în cîteva <strong>cu</strong>vinte şi unele probleme ce ţin de transformările produse în domeniul mentalităţii ţărănimii <strong>din</strong><br />

republică, ca rezultat al procesului privatizării pămînturilor. Actualitatea unei atare abordări se manifestă prin<br />

faptul că, <strong>din</strong>colo de aspectul economic şi juridic al reformei agrare, trecerea de la modul de producţie socialist,<br />

bazat pe proprietatea publică şi colectivă, pe un mod de a fi al ţăranului, la modul de producţie capitalist, bazat pe<br />

proprietatea privată, a avut un impact considerabil nu doar asupra volumului producţiei agricole, asupra productivităţii,<br />

asupra întinderii proprietăţilor funciare, ci şi asupra modului de viaţă al ţăranilor, asupra cotidianului privat<br />

şi colectiv, asupra mentalităţii – atît a fiecărui ţăran în parte, cît şi asupra mentalului colectiv, în direcţia transformării<br />

acestor domenii ale vieţii ţăranilor. Mutaţiile produse în aceste domenii, as<strong>cu</strong>nse la prima vedere, necesită o<br />

cercetare meti<strong>cu</strong>loasă atît <strong>din</strong> cauza importanţei <strong>cu</strong>noaşterii schimbărilor produse la nivelul conştiinţei majorităţii<br />

populaţiei ţării noastre – ţăranilor, cît şi <strong>din</strong> lipsa unei atare abordări în cercetările istoricilor de istorie imediată.<br />

Importanţa practică a unei atare abordări rezultă <strong>din</strong> insuficienţa tratării reformei agrare sub aspectul strict<br />

economic şi juridic. Or, în literatura de specialitate <strong>din</strong> Republica <strong>Moldova</strong> nu există cercetări legate de impactul<br />

reformelor economice <strong>din</strong> anii ’90 (al reformei agrare în parti<strong>cu</strong>lar) asupra vieţii şi mentalităţii lo<strong>cu</strong>itorilor ţării (a<br />

ţăranilor în cazul nostru).<br />

La elaborarea unui cadru metodologic adecvat cercetării problemei propuse ne-am bazat pe lucrările cercetătorilor<br />

francezi Claude Lévi – Strauss (L’anthropologie structuralle deux, ed . Plan, Paris, 1973) , Françoise Thébaud<br />

(Editorial În http://clio.revues.org/do<strong>cu</strong>ment440.html), Sophie Duschesne şi Florence Haegel (L’enquete et ses<br />

méthodes . L’entretien collectif, Nathan, Paris, 2004), Florence Descamps (L’historien, l’archiviste et le magnetophone.<br />

De la constitution de la source orale à son exploitation, Jouve, Paris, 2001) , Robert Frank (la mémoire<br />

et l’histoire În http: //www.ihtp.cnrs.fr/publications/bouche_verite/memoire/RF.html), Pierre Sabot (L’histoire<br />

orale În http://www.histoire-genealogie.com/article.php?3id_article=104) a cercetătorului sovietic Boris Poršnev<br />

(Social’naja istoria i psihologia, Moskva ,1979) – în ceea ce priveşte aspectele-cadru ale unei cercetări interdisciplinare<br />

istorico-sociologice, pe cercetările de teren desfăşurate în mediul rural de către autorul prezentului articol,<br />

pe bogatul material furnizat de presa periodică, pre<strong>cu</strong>m şi pe cercetările sociologice realizate de o serie de instituţii<br />

sociologice <strong>din</strong> ţară (Institutul de Politici Publice (http://www.ipp.md), Asociaţia pentru Democraţie Participativă<br />

(http://www.adept.md). În contextul mutaţiilor produse la nivelul mentalităţii populaţiei rurale, la nivelul mentalului<br />

colectiv al ţăranilor, vom remarca faptul că privatizarea agrară a avut drept efecte principale următoarele:<br />

• apariţia de noi categorii sociale la sat, printre care : marii proprietari de terenuri, micii proprietari (categorie<br />

ce se restrînge numeric în mod vădit, prin vinderea de către ei a cotelor de teren către marii proprietari) şi cei rămaşi,<br />

în virtutea la<strong>cu</strong>nelor <strong>din</strong> Codul Funciar, fără cotă-parte de teren.Aceştia <strong>din</strong> urmă, numiţi în presa periodică<br />

„noii argaţi” constituie, <strong>din</strong> fericire , o categorie socială socială relativ puţin numeroasă;<br />

• exodul masiv <strong>din</strong> sate, atît spre oraşe-în interiorul republicii, cît şi peste hotarele ţării, dat fiind faptul că satul<br />

moldovenesc contemporan nu mai oferă lo<strong>cu</strong>ri de muncă pentru cei cca. 60% <strong>din</strong>tre lo<strong>cu</strong>itorii ţării care lo<strong>cu</strong>iesc<br />

în localităţile rurale (ponderea dată nu ia în cal<strong>cu</strong>l Transnistria).Conform datelor Departamentului de Statistică şi<br />

Sociologie, numărul populaţiei o<strong>cu</strong>pate în agri<strong>cu</strong>ltură , în perioada 2000-2001 a scăzut de la 766.000 la 583.000 (!)<br />

de oameni (o scădere de 24%), ten<strong>din</strong>ţa fiind <strong>cu</strong> atît mai clară <strong>cu</strong> cît cca. 65,5% <strong>din</strong> tinerii <strong>din</strong> sate (elevi,studenţi<br />

etc.) doresc să lo<strong>cu</strong>iască în oraşe, şi doar 25,2% ar accepta să se întoarcă în sate-tocmai <strong>din</strong> cauza lipsei oricărei<br />

lipse de perspectivă pentru ei. 1<br />

În urma expunerii succinte, în paginile articolului de mai sus, a trăsăturilor principale ale reformei agrare<br />

desfăşurate în <strong>Moldova</strong> în deceniul tre<strong>cu</strong>t, putem conchide că, sub aspect legislativ, anii 1991-2001 au fost caracterizaţi<br />

prin crearea unei baze normative adaptate unei economii de piaţă, corespunzînd, în opinia organismelor<br />

1 MS, MS, 2003.<br />

– –


internaţionale, unei societăţi democratice. Din punct de vedere economic însă, or reforma a vizat în primul rînd<br />

reformarea agri<strong>cu</strong>lturii <strong>din</strong> puncte de vedere economic, împroprietărirea ţăranilor a dus la o parcelare excesivă a<br />

exploatărilor agricole, ceea ce a avut drept consecinţă diminuarea productivităţii muncii în complexul agroindustrial<br />

şi, drept rezultat, o scădere radicală a volumului producţiei agricole în republică, şi aceasta în toate ramurile<br />

(zootehnie, fitotehnie, industria conservelor, vinificaţia etc.). Reforma a modificat radical şi modul de viaţă al<br />

ţăranilor moldoveni, altădată simpli angajaţi în sectorul agrar al RSSM, pomeniţi în cîţiva ani „proprietari”de terenuri<br />

agricole pe care nu aveau <strong>cu</strong> ce să le prelucreze-nici sub aspectul tehnicii agricole, nici al îngrăşămintelor,<br />

pesticidelor etc., neavînd, aşadar, nici o posibilitate de a obţine rezultate satisfăcătoare în urma muncii lor.Astfel,<br />

în condiţiile unei agri<strong>cu</strong>lturi absolut ineficiente, de subzistenţă, ţărănimea a început să se desţărănizeze, emigrînd<br />

peste hotarele ţării în căutarea unui loc de muncă.<br />

Toate cele expuse mai sus ne fac să apreciem procesul reformei agrare desfăşurate în Republica <strong>Moldova</strong> în<br />

ultimii 15 ani drept un mare eşec, nu doar sub aspect economic, ci şi sub aspect social.<br />

Summary<br />

During the last decade of the past century (so-called transition period), Republic of <strong>Moldova</strong> was characterized<br />

by a wide process of reforming the economy, especially in the area of property. One of the main areas of general<br />

property reform was the land property.<br />

Starting from 1989 the land property was transferred, step by step, in private property, maintaining a limited<br />

state-owned sector. During 1992-1996 the process of land distributing toward peasants was extremely lent, and<br />

only starting with 1998 the process begun to take more speed. As result of land distribution to farmers, in 2002<br />

the most of the lands were already private, but extremely divided into a small exploitations-very hard to be used<br />

in a modern agri<strong>cu</strong>lture .The agri<strong>cu</strong>ltural output diminished by more than a half compared with 1990/1991 data.<br />

However, after the distribution of lands in private property, the most of it became loaned from peasants by big<br />

agri<strong>cu</strong>ltural companies (75 % of lands in 2002 were consolidated in exploitations of more than 100 hectares).<br />

The process of reform caused very important mutations in the peasant’s way of life and even in the field of their<br />

mentality. We consider that the perception of the agri<strong>cu</strong>ltural reform is quite different from the content of reform<br />

under formal aspects. Another goal of this article is also to draft some considerations for clearing the processes<br />

in the field of studying the problem of changing mentality and reform perception by peasants in post-communist<br />

<strong>Moldova</strong>. It is important to know from this viewpoint that the agri<strong>cu</strong>ltural reform in <strong>Moldova</strong> was caused the<br />

emergence of some new social classes by comparison with Soviet period-the big land owners, the small land<br />

owners (not really a capitalist social class in <strong>Moldova</strong>) and those with no land in property, imposed to work for an<br />

extremely small wage in agri<strong>cu</strong>lture. As result of it, a big part of small owners and those with no land in property<br />

were imposed to emigrate out border searching for a better life, the process of emigration being an aspect of disappearing<br />

of peasants as an important social category in <strong>Moldova</strong>.<br />

The short evolution of the process of land property transformation, under economic, juridical and statistical<br />

aspects, as well as the transformations in the area on mentality is the subject of the article to follow.<br />

Bibliografie<br />

1. Konstitutsia Soyuza Sovetskih Socialističeskih Respublik, Moskva, 1977.<br />

2. Legi, hotărîri şi alte acte adoptate de către sesiunea a cincea a Sovietului Suprem al RSS <strong>Moldova</strong> de legislatura a douăsprezecea,<br />

vol.II, Chişinău, 1991.<br />

3. Legi, hotărîri şi alte acte adoptate de către sesiunea a cincea a Sovietului Suprem al RSS <strong>Moldova</strong> de legislatura a douăsprezecea,<br />

vol.III, Chişinău, 1991.<br />

4. Legislaţia funciară, Chişinău, 1996.<br />

5. Monitorul Oficial, nr.147-149, Chişinău, 2001.<br />

6. Sobranie postanovlenii pravite’stva SSSR, nr. 19-20, Moskva, 1989.<br />

7. Veştile Congresului Deputaţilor Poporului şi ale Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, nr. 9,<br />

Moscova, 1990.<br />

8. Veştile Congresului Deputaţilor Poporului şi ale Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, nr. 11,<br />

Moscova, 1990.<br />

– –


9. Anuarul Statistic al Republicii <strong>Moldova</strong>. 1992-2001, Chişinău, 1993-2002.<br />

10. <strong>Moldova</strong>: o retrospectivă a succesului în agri<strong>cu</strong>ltură. informaţie despre Programul de asistenţă petru fermierii privaţi,<br />

Chişinău, 2002.<br />

11. SLIPE’KIJ, V., Arendnye otnošenia v agropromyšlennom komplekse Respubliki <strong>Moldova</strong>, Kišinev, 1991.<br />

12. KARA-MURZA, S., Satul pe care-l distrugem astăzi, În “Pămînt şi oameni”, 15.V.1993, pag. 5-6.<br />

abrevieri<br />

1. MS – <strong>Moldova</strong> Suverană<br />

– –<br />

© Octavian zelinSKi, 008


aporturıle repuBlıcıı moldova <strong>cu</strong> rusıa (1 0- 00 )<br />

– –<br />

Pavel RÎşNeANU<br />

Universitatea de Stat <strong>din</strong> moldova<br />

La 22 septembrie 1990 la Moscova preşe<strong>din</strong>tele Mircea Snegur şi B. Elţin, preşe<strong>din</strong>tele Sovietului Suprem al<br />

Rusiei, au semnat Tratatul <strong>cu</strong> privire la principiile relaţiilor interstatale între Republica Sovietică Federativă Socialistă<br />

Rusă şi Republica Sovietică Socialistă <strong>Moldova</strong>, conţinând o preambulă şi 23 de articole «de o importanţă<br />

epocală». Atmosfera solemnă a acestui eveniment a fost tulburată şi de ameninţările nevoalate de la tribuna congresului<br />

deputaţilor poporului <strong>din</strong> Uniunea Sovietica <strong>din</strong> 21 septembrie 1990 ale lui M. Gorbaciov, preşe<strong>din</strong>tele<br />

URSS, la adresa Moldovei suverane. Liderul sovietic a catalogat <strong>cu</strong> dispreţ poziţia RSSM faţă de Acordul unional<br />

în <strong>cu</strong>rs de elaborare atunci, caracterizând-o «... ori comunitate, ori con<strong>cu</strong>binaj ...». Aceasta atitu<strong>din</strong>e arogantă a<br />

liderului de la Kremlin a fost respinsa categoric de Prezidiul legislativului de la Chişinău 1 .<br />

Tratatul moldo-rus urmărea crearea unor condiţii politice şi economice propice consolidării şi apărării suveranităţii<br />

Înaltelor Părţi Contractante, dezvoltării unor relaţii de prietenie şi colaborare multilaterală, restabilirii<br />

drepturilor legitime şi intereselor ambelor state în baza normelor dreptului internaţional. Cele două state suverane<br />

RSSM şi RSFSR îşi re<strong>cu</strong>noşteau şi se obligau să respecte reciproc suveranitatea, abţinându-se de la acţiuni care ar<br />

fi putut leza suveranitatea de stat a celeilalte Părţi (art. 1). Tratatul fixa decizia Părţilor de a desfăşura o cooperare<br />

reciproc avantajoasă şi pe baze egale în domeniul politic, economic, <strong>cu</strong>ltural, tehnico-ştiinţific, comercial etc.<br />

(art.2). Statele semnatare se obligau să interzică prin lege şi să <strong>cu</strong>rme constituirea şi activitatea în teritoriile lor a<br />

organizaţiilor şi grupurilor, având drept scop lichidarea suveranităţii de stat şi atentatul la integritatea teritorială a<br />

celeilalte Părţi Contractante sau <strong>cu</strong>cerirea puterii prin utilizarea forţei (art. 3). Părţile la Tratat îşi declarau decizia<br />

de a defini într-un Acord separat principiile şi formele colaborării în domeniul apărării şi se<strong>cu</strong>rităţii, plecând de la<br />

ten<strong>din</strong>ţa ambelor ţări de a contribui la întărirea păcii şi colaborării în Europa (art.4). Chişinăul şi Moscova considerau<br />

oportună cooperarea multilaterală în sfera relaţiilor internaţionale, cât şi coordonarea iniţiativelor privind<br />

participarea în organismele internaţionale (art. 5).<br />

Acordul bilateral fixa obligaţia Părţilor de a garanta dreptul la libera opţiune a cetăţeniei (art.6), pre<strong>cu</strong>m şi<br />

drepturi politice, sociale, economice şi <strong>cu</strong>lturale egale cetăţenilor celeilalte Părţi, în conformitate <strong>cu</strong> normele internaţionale<br />

privind drepturile omului (art. 7). Do<strong>cu</strong>mentul punea bazele juridice necesare reglementarii chestiunilor<br />

privind procesele migraţiei (art.9), se<strong>cu</strong>ritatea ecologica (art. 10), regimul proprietăţii amplasate în teritoriul Părţilor<br />

Contractante (art. 11) toate acestea urmând să fie ulterior reglementate pe larg prin acorduri speciale.<br />

Părţile considerau oportun să contribuie la crearea unui spaţiu economic comun al statelor suverane, pieţelor<br />

interstatale europene şi asiatice art. 13), relaţiile lor economice urmând să fie reglementate în baza principiului<br />

«naţiunii celei mai favorizate», în conformitate <strong>cu</strong> acorduri speciale interguvernamentale, excluzând re<strong>cu</strong>rgerea în<br />

mod unilateral la măsuri economice destabilizatoare pentru economia celeilalte Părţi (art. 13).<br />

RSSM şi Federaţia Rusă au căzut de acord să facă schimb de reprezentanţi oficiali permanent (art. 16). Tratatul<br />

a fost încheiat pe un termen de 10 ani, putând fi prelungit pentru un termen următor dacă nici una <strong>din</strong>tre Părţi nu-şi<br />

declara intenţia de a-1 denunţa înainte de expirarea termenului de valabilitate (art.22). Tratatul urma să fie supus<br />

ratificării, intrând în vigoare <strong>din</strong> momentul schimbului instrumentelor de ratificare (art.23).<br />

Valoarea acestui Tratat era <strong>cu</strong> atât mai importanta <strong>cu</strong> cât se înscria în strategia administraţiei ruse privind diminuarea<br />

rolului Centrului unional prin strângerea relaţiilor bilaterale directe, neglijând existenţa conducerii de<br />

la Kremlin în frunte <strong>cu</strong> Gorbaciov. Preşe<strong>din</strong>tele Elţin declara deschis aceste scopuri, arătând ca «pentru a distruge<br />

acea verticala, bazata pe supermonopolizare şi supercentralizare în toate domeniile: politică, economie, sfera socială<br />

ş. a. m. d. noi am hotărât să iniţiem relaţii pe orizontală» republică <strong>cu</strong> republică, regiune <strong>cu</strong> regiune, întreprindere<br />

<strong>cu</strong> întreprindere 2 . Elţin era convins ca suveranitatea republicilor era «un lucru serios şi ireversibil», fapt care<br />

nu putea fi ignorat, ci, dimpotrivă, respectat. În opinia liderului rus, încercarea de a prezenta acest proces firesc de<br />

emancipare naţionala drept „un joc parlamentar”, făcând aluzie la M. Gorbaciov, echivala <strong>cu</strong> comiterea unei grave<br />

1 “<strong>Moldova</strong> Suverană”, nr. 280, 1990.<br />

2 “<strong>Moldova</strong> Suverană”, nr. 229, 230, 1990.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 245-253


erori politice, iar tentativa guvernului unional de a impune un model de trecere la economia de piaţă «bazat pe aceleaşi<br />

„decrete” şi «hotărâri» <strong>din</strong> centru» urma să sufere un eşec lamentabil. Soluţia, după Elţin, consta în iniţierea<br />

unor relaţii bilaterale, care să condica treptat la apariţia unui sistem economic con<strong>cu</strong>renţial şi competitiv 1 . Liderul<br />

rus menţiona că dis<strong>cu</strong>rsul lui Gorbaciov <strong>din</strong> 21 septembrie în Sovietul Suprem al URSS nu era „prima greşeala a<br />

Preşe<strong>din</strong>telui, mai ales atitu<strong>din</strong>ea sa faţă de republici, faţă de statele care şi-au proclamat suveranitatea. E puţin de<br />

spus, sublinia Elţin, ca s-a procedat neetic” 2 . Semnând încă un tratat <strong>cu</strong> o republica declarată suverană, Federaţia<br />

Rusă îşi întărea poziţiile în raport <strong>cu</strong> Centrul unional, silit să constate astfel vulnerabilitatea situaţiei sale.<br />

Semnând acest do<strong>cu</strong>ment, Chişinăul miza pe cartea Rusiei în noul joc ce se prefigura de reaşezare a URSS,<br />

riscând să-şi atragă furia Kremlinului <strong>cu</strong> toate consecinţele previzibile şi imprevizibile. Acestea nu vor întârzia<br />

să se facă cât de <strong>cu</strong>rând resimţite. Pentru început, la 24 septembrie 1990, Gorbaciov a obţinut dreptul de a aplica<br />

până la data de 31 martie 1992 masuri suplimentare extraor<strong>din</strong>are, în scopul stabilizării situaţiei economice şi<br />

social-politice <strong>din</strong> URSS.<br />

La 1 octombrie 1990 Sovietul Suprem al RSSM a ratificat <strong>cu</strong> unanimitate de voturi (doar 2 abţineri) Tratatul <strong>cu</strong><br />

Rusia, aclamând în picioare aceasta decizie. Mircea Snegur declara în faţă deputaţilor ca Tratatul «este primul pas spre<br />

dezvoltarea suveranităţii reale a ambelor Înalte Părţi Contractante <strong>Moldova</strong> şi Rusia un pas real spre re<strong>cu</strong>noaşterea Moldovei<br />

ca subiect independent, suveran şi egal al dreptului şi relaţiilor internaţionale». După acest acord, apreciat drept un<br />

act istoric, autorităţile moldovene proiectau să încheie tratate bilaterale <strong>cu</strong> celelalte republici suverane 3 .<br />

Aceste intenţii nu au fost realizate, <strong>Moldova</strong> suverană fiind condamnata să suporte consecinţele ten<strong>din</strong>ţei sale<br />

spre autonomie de Centru, inclusiv prin semnarea Tratatului <strong>cu</strong> Rusia.<br />

În noaptea de 23 noiembrie 1990 au avut loc primele incidente tragice la Dubăsari. Imediat Ministerul unional<br />

de Interne a cerut Kremlinului permisiunea, inacceptabilă pentru RSSM, de a introduce unităţi speciale în zona.<br />

Introducerea acestor unităţi ar fi asigurat între altele şi desfăşurarea alegerilor în „sovietul suprem” de la Tiraspol,<br />

fixate pentru 25 noiembrie. În urma destabilizării situaţiei, <strong>din</strong> însărcinarea lui B. Elţin în RSSM a sosit o delegaţie<br />

a parlamentarilor ruşi, având misiunea să se do<strong>cu</strong>menteze la faţă lo<strong>cu</strong>lui şi să informeze în acest sens instituţia<br />

legislativa a Rusiei, care trebuia să se pronunţe asupra ratificării Tratatului bilateral moldo-rus.<br />

Opinia deputaţilor ruşi în chestiunea ratificării Tratatului după vizita în mai multe zone ale RSSM a fost expusa<br />

de Serghei Kovaliov, preşe<strong>din</strong>tele comitetului pentru drepturile omului al Sovietului Suprem al RSFSR. Kovaliov<br />

vedea două aspecte ale atitu<strong>din</strong>ii faţă de acest Tratat: (1) ca Rusia să ratifice imediat Acordul, deschizând<br />

o reprezentanţă oficiala la Chişinău, pentru a obţine posibilitatea legală de a influenţa situaţia şi de a controla<br />

astfel respectarea Tratatului. Dar, arăta fostul disident sovietic Kovaliov, eventuala ratificare a Tratatului ar fi fost<br />

interpretata de populaţia nemoldoveană drept o manifestare de neglijare a intereselor ei şi de „împăciuitorism <strong>cu</strong><br />

politica Chişinăului”; (2) ca Rusia să renunţe la ratificarea Tratatului, ceea ce ar fi provocat o reacţie negativă<br />

<strong>din</strong> partea RSSM, îndepărtând-o de Rusia şi apropiind-o de România, împotriva unirii <strong>cu</strong> care se pronunţase fără<br />

echivoc minoritatea rusă. „După mine, recomanda Kovaliov, ratificarea este necesara, dar nu e cazul să ne pripim<br />

<strong>cu</strong> ea. Ea trebuie corelata, stabilindu-se garanţii reciproce de respectare a drepturilor omului. E nevoie, considera<br />

deputatul rus, de soluţii de compromis şi în ceea ce priveşte Legea <strong>cu</strong> privire la limba de stat” 4 .<br />

Autorităţile moldovene n-au reuşit să convingă legislativul Federaţiei Ruse să ratifice într-un timp s<strong>cu</strong>rt Tratatul<br />

moldo-rus, iar ceea ce părea să fie un act istoric se transforma, imprognozabil, într-un mijloc de presiune<br />

asupra politicii Chişinăului.<br />

Cu prilejul ceremoniei de depunere a jurământului de către primul preşe<strong>din</strong>te ales democratic de poporul rus,<br />

Mircea Snegur a avut la 11 iulie 1991 o întâlnire oficiala la Moscova <strong>cu</strong> B. Elţin. Liderii celor două republici<br />

suverane au dis<strong>cu</strong>tat aspectele dezvoltării relaţiilor bilaterale, <strong>cu</strong> prioritate în domeniul economic, subliniindu-se<br />

necesitatea integrării economice şi creării de întreprinderi mixte în cele mai diverse ramuri. Snegur şi Elţin „au<br />

menţionat fără echivoc ca participarea sau aderarea părţilor la diferite comunităţi (uniuni etc.) nu poate influenta<br />

negativ tradiţionalele legături de prietenie şi colaborare” consfinţite şi în Tratatul moldo-rus <strong>cu</strong> privire la principiile<br />

relaţiilor interstatale. Şefii de state au subliniat ca „fiecare popor este liber să-şi hotărască singur destinul şi<br />

1 Ibidem.<br />

2 Ibidem.<br />

3 Ibidem, nr. 232, 1990.<br />

4 “<strong>Moldova</strong> Suverană”, nr. 280, 1990.<br />

– –


nimeni nu are dreptul, nu va fi în stare să atragă pe cineva <strong>cu</strong> forţa în Uniune”. Snegur şi Elţin au pledat pentru<br />

«colaborarea directa <strong>din</strong>tre republicile suverane, pre<strong>cu</strong>m şi <strong>din</strong>tre aceste şi ţările străine disponibile să aloce investiţii<br />

în diverse domenii ale economiei lor”.<br />

Preşe<strong>din</strong>tele rus a acceptat invitaţia lui Mircea Snegur de a vizita Chişinăul în toamna anului ‘91, când era<br />

proiectat şi schimbul de instrumente de ratificare a acordului moldo-rus 1 .<br />

La 12 august 1991 premierul rus I. Silaev a semnat la Chişinău Acordul <strong>cu</strong> privire la principiile de colaborare<br />

în domeniul economic şi comercial pe anul 1992 între Guvernul RM şi Guvernul RSFSR. Părţile la Acord au<br />

convenit ca relaţiile economice să fie realizate de către întreprinderi, instituţii, organe ale administrării locale, în<br />

limitele competenţei lor (art.2). Volumul schimburilor comerciale era proiectat la nivelul anului 1990 (art.3). Livrările<br />

reciproce pentru anul 1992 trebuiau să se deruleze conform preţurilor mondiale (art.4). Părţile au acceptat<br />

înfiinţarea întreprinderilor mixte (art.6) 2 .<br />

În opinia premierului Silaev desfăşurarea stabila a contactelor economice <strong>din</strong>tre Rusia şi RM urma să imprime<br />

o respectare mai nuanţată a drepturilor ruşilor în <strong>Moldova</strong> şi ale moldovenilor în Rusia. Chiar daca Chişinăul<br />

oficial nu intenţiona să semneze Tratatul unional, Rusia nu intenţiona să restrângă relaţiile sale economice <strong>cu</strong> R.<br />

<strong>Moldova</strong>. Dimpotrivă, în acea faza autorităţile ruse vedeau în Acordul semnat la Chişinău o baza pentru integrarea<br />

economica de lunga durata şi <strong>cu</strong> alte republici, care ar fi aderat sau nu la Tratatul unional 3 .<br />

În noua conjunctură geopolitica după prăbuşirea URSS. Rusia nu s-a arătat preo<strong>cu</strong>pată de ratificarea Tratatului<br />

<strong>cu</strong> R. <strong>Moldova</strong>, acesta fiind lăsat să se prăfuiască în safeurile diplomaţiei ruse. Odată <strong>cu</strong> crearea Comunităţii<br />

Statelor Independente Moscova a condiţionat re<strong>cu</strong>noaşterea diplomatică a Republicii <strong>Moldova</strong>, dar şi ratificarea<br />

Acordului bilateral, <strong>cu</strong> aderarea RM la structurile CSI, inclusiv în cele militare şi politice.<br />

Preşe<strong>din</strong>tele B. Elţin a re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t independenţa R. <strong>Moldova</strong> la 18 decembrie 1991, iar la 6 aprilie 1992, în<br />

timpul conflictului armat <strong>din</strong> zona de est a RM, Nicolae Ţîu, ministrul de externe al RM, şi A. Kozîrev, omologul<br />

său rus, au semnat la Chişinău protocolul privind stabilirea relaţiilor diplomatice moldo-ruse 4 .<br />

În ajunul acestei zile la Tiraspol sosise o delegaţie rusă în frunte <strong>cu</strong> A. Ruţkoi, vicepreşe<strong>din</strong>tele Federaţiei<br />

Ruse care a declarat în cadrul unui miting că “republica nistreana întotdeauna a existat şi va continua să existe”,<br />

confirmând tradiţia duplicităţii în politica externă rusă. Aceste <strong>cu</strong>vinte, au accentuat „solii” Moscovei, „nu sunt<br />

spuse fără rost, pentru ca republica nistreană va fi apărata de Armata a 14-a, în hotarele ei actuale” 5 . Ulterior,<br />

acelaşi Ruţkoi ameninţa RM, de la tribuna unei conferinţe internaţionale organizata la Moscova, <strong>cu</strong> confruntarea<br />

<strong>cu</strong> o „varianta iugoslavă» în cazul în care ar fi continuat să-şi afirme dreptul, re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t şi în plan internaţional,<br />

asupra Transnistriei 6 .<br />

Implicarea Armatei a 14-a ruse de partea forţelor ilegale secesioniste în conflictul <strong>din</strong> Transnistria <strong>din</strong> 1992<br />

şi declararea Rusiei drept „agresor” de către autorităţile de vârf ale Republicii <strong>Moldova</strong>, ameninţările deschise<br />

proliferate de liderii ruşi la adresa autorităţilor de la Chişinău pe par<strong>cu</strong>rsul conflictului, blocajul economic aplicat<br />

de Guvernul rus RM au scos chestiunea ratificării Tratatului de pe agenda relaţiilor moldo-ruse pentru o perioada<br />

îndelungată.<br />

Preşe<strong>din</strong>tele Snegur reamintea Părţii ruse despre necesitatea ratificării Tratatului de baza la semnarea Convenţiei<br />

privind reglementarea diferendului transnirean, <strong>din</strong> 21 iulie 1992.<br />

Un loc central în cadrul relaţiilor moldo-ruse începe să-l o<strong>cu</strong>pe chestiunea eva<strong>cu</strong>ării Armatei a 14-a <strong>din</strong> teritoriul<br />

RM, tre<strong>cu</strong>ta sub jurisdicţia directa a Rusiei prin decretul preşe<strong>din</strong>telui B. Elţin <strong>din</strong> 1 aprilie 1992.<br />

Dificil evolua şi chestiunea retragerii armatei ruse de pe teritoriul Moldovei. Doar în urma alegerilor parlamentare<br />

<strong>din</strong> 1994, după ce Parlamentul de la Chişinău dominat de forte revanşarde agrocomuniste a ratificat<br />

do<strong>cu</strong>mentele de aderare la CSI, la 21 octombrie acelaşi an a fost semnat la Moscova Acordul între Federaţia Rusă<br />

şi Republica <strong>Moldova</strong> <strong>cu</strong> privire la statutul juridic, modul şi termenele de retragere a formaţiunilor militare ale<br />

Federaţiei Ruse, aflate temporar pe teritoriul Republicii <strong>Moldova</strong>.<br />

1 Ibidem, nr. 144, 1991.<br />

2 Ibidem, nr. 144, 1991.<br />

3 Ibidem, nr. 167, 1991.<br />

4 Adevărul, nr. 626, 1992).<br />

5 Adevărul, nr. 626, 1992).<br />

6 Ibidem, nr. 657, 1992.<br />

– –


Conform Acordului, semnat de prim-miniştrii Andrei Sangheli şi V. Cernomâr<strong>din</strong>, Republica <strong>Moldova</strong> şi Federaţia<br />

Rusă, fiind Părţi egale la înţelegere <strong>cu</strong> participarea reprezentanţilor Regiunii transnistrene, aflarea formaţiunilor<br />

militare ale Rusiei în teritoriul R. M este temporar. Ţinând cont de posibilităţile tehnice şi timpul necesar<br />

pentru redislocarea unităţilor militare ale Rusiei, Convenţia <strong>din</strong> 21 octombrie 1994 obliga Partea rusă să eva<strong>cu</strong>eze<br />

trupele sale militare pe par<strong>cu</strong>rsul a trei ani <strong>din</strong> ziua intrării în vigoare a Acordului. “Acţiunile practice pentru eva<strong>cu</strong>area<br />

formaţiunilor militare ale Federaţiei Ruse de pe teritoriul Republicii <strong>Moldova</strong> în limitele termenului fixat,<br />

se arata în textul Acordului, vor fi sincronizate <strong>cu</strong> reglementarea politica a conflictului transnistrean şi determinarea<br />

statutului special al Regiunii transnistrene a Republicii <strong>Moldova</strong>». Principiul sincronizării dezavantajează<br />

net autorităţile de la Chişinău, creând, pe de o parte, o situaţie politico-juridica extrem de dificila care nu poate fi<br />

soluţionata fără afectarea intereselor naţionale ale RM, iar, pe de alta, plasând Rusia în postura de arbitru aparent<br />

imparţial în cadrul unui joc în care Moscova este, în acelaşi timp, şi actor <strong>cu</strong> interese multiple. Calendarul retragerii<br />

definitive a trupelor ruse urma să fie stabilit printr-un protocol separat încheiat de Ministerele Apărării de la<br />

Chişinău şi Moscova (art.2).<br />

Acordul obliga, pe de o parte, formaţiunile militare ale Federaţiei Ruse, persoanele <strong>din</strong> efectivele lor şi membrii<br />

familiilor acestora să respecte suveranitatea RM, să se conforme legislaţiei ei şi să nu-şi permită imixtiunea<br />

în treburile ei interne, iar pe de alta, R. <strong>Moldova</strong> să respecte statutul juridic al formaţiunilor militare ruse, al<br />

persoanelor <strong>din</strong> efectivele lor şi al membrilor familiilor acestora şi să nu admită acţiuni ce ar pune în difi<strong>cu</strong>ltate<br />

îndeplinirea de către aceste unităţi militare a funcţiilor lor specifice lor (art.3).<br />

Do<strong>cu</strong>mentul stipulează explicit ca efectivele numerice ale trupelor militare ale Federaţiei Ruse la data semnării<br />

Acordului „nu se vor mări”, iar lo<strong>cu</strong>rile lor de dislocare temporara „se vor menţine fără modificări până la începutul<br />

retragerii lor de pe teritoriul Republicii <strong>Moldova</strong> sau până la încheierea acordurilor respective între Părţi”.<br />

Acordul interzice recrutarea în aceste formaţiuni militare a persoanelor ce lo<strong>cu</strong>ise în RM şi nu sunt cetăţeni ai<br />

Rusiei (art.4).<br />

În perioada staţionării temporare pe teritoriul RM unităţile militare ale Federaţiei Ruse nu pot fi implicate în<br />

soluţionarea conflictelor interne <strong>din</strong> R. <strong>Moldova</strong>, şi nici în acţiuni de luptă împotriva altor state. Comercializarea<br />

oricărui tip de tehnică militară, armament şi muniţii aparţinând formaţiunilor militare ale Federaţiei Ruse pe<br />

teritoriul Republicii <strong>Moldova</strong> urmează să se efectueze în baza unor acorduri separate încheiate între guvernele<br />

Părţilor la Acord (art.5).<br />

Orice deplasare, instrucţiunile şi aplicaţiile trupelor ruse în afară lo<strong>cu</strong>rilor permanente de dislocare necesita<br />

coordonarea <strong>cu</strong> organele competente de la Chişinău (art. 6).<br />

În conformitate <strong>cu</strong> înţelegerea moldo-rusă aerodromul militar Tiraspol este lo<strong>cu</strong>l de amplasare comuna „a aviaţiei<br />

formaţiunilor militare ale Federaţiei Ruse şi a aviaţiei civile a Regiunii transnistrene a Republicii <strong>Moldova</strong><br />

(art.7). Patrimoniul imobil, în urma retragerii trupelor militare ruse, urmează să fie transmis administraţiei publice<br />

locale a RM (art. 13).<br />

În scopul asigurării retragerii unităţilor militare ruse în termenele convenite de către Părţi şi funcţionării lor<br />

normale în lo<strong>cu</strong>rile de redislocare în Rusia, R. <strong>Moldova</strong> participa prin cote-părţi la construcţia pe teritoriul Federaţiei<br />

Ruse a obiectelor <strong>cu</strong> menire sociala, necesare instalării formaţiunilor eva<strong>cu</strong>ate. Volumul investiţiilor, lista<br />

obiectelor şi lo<strong>cu</strong>l construcţiilor se determina printr-un acord separat (art. 17).<br />

Părţile au convenit să creeze o Comisie mixta moldo-rusă care să asigure soluţionarea tuturor problemelor<br />

privind realizarea Acordului (art.21).<br />

În conformitate <strong>cu</strong> prevederile Tratatului <strong>cu</strong> privire la Forţele Armate Convenţionale <strong>din</strong> Europa şi <strong>cu</strong> Do<strong>cu</strong>mentul<br />

de la Viena <strong>cu</strong> privire la masurile de Consolidare a încrederii şi Se<strong>cu</strong>rităţii <strong>din</strong> 1992, interacţiunea autorităţilor<br />

RM şi Rusiei în efectuarea activităţii de inspectare a trupelor militare ruse staţionate temporar în teritoriul<br />

R. <strong>Moldova</strong> urma să fie determinate printr-un acord separat (art. 22).<br />

Acordul „intra în vigoare la data ultimei notificări de către Părţi despre îndeplinirea procedurilor de or<strong>din</strong> intern<br />

necesare şi va fi valabil până la retragerea totala a formaţiunilor militare ale Federaţiei Ruse de pe teritoriul<br />

Republicii <strong>Moldova</strong>” (art.23) 1 .<br />

Prezentat într-un mod supraponderat reuniunii la nivel înalt CSCE de la Budapesta (decembrie 1994) de către<br />

1 GRIBINCEA 1998, 139-144.<br />

– –


preşe<strong>din</strong>tele Snegur drept „un succes comun al ambelor state”, 1 Acordul <strong>din</strong> 21 octombrie 1994, atâta timp cât nu<br />

a intrat în vigoare, rămâne o «realizare» pe cât de iluzorie, pe atât de hazardata a diplomaţiei de la Chişinău.<br />

La 10 februarie 1995, la Alma-Ata, Mircea Snegur şi B. Elţin au încheiat un Protocol adiţional la Tratatul <strong>din</strong><br />

22 septembrie 1990, în scopul corelării prevederilor acestui do<strong>cu</strong>ment <strong>cu</strong> realităţile zilei şi urgentării intrării lui în<br />

vigoare. Conform textului Protocolului, Părţile semnatare se obligau să dezvolte relaţii „ca state prietene în baza<br />

principiilor respectului reciproc a suveranităţii lor statale şi a independentei, egalităţii în drepturi şi neameste<strong>cu</strong>lui<br />

unui stat în treburile interne ale celuilalt stat, nere<strong>cu</strong>rgerii la forţa sau ameninţării <strong>cu</strong> forţa, integrităţii teritoriale,<br />

inviolabilităţii frontierelor, soluţionării paşnice a diferendelor, colaborării <strong>din</strong>tre state, respectării drepturilor şi<br />

libertăţilor fundamentale ale omului [...], pre<strong>cu</strong>m şi în baza altor norme ale dreptului internaţional unanim re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te<br />

(art. 1). Fiecare <strong>din</strong>tre statele semnatare îşi asuma obligaţia să se abţină „de la participarea la acţiuni<br />

îndreptate împotriva intereselor celeilalte Părţi sau care i-ar putea aduce prejudicii, pre<strong>cu</strong>m şi de la sprijinirea<br />

unor atare acţiuni” şi „să nu încheie nici un fel de acorduri îndreptate împotriva celeilalte Părţi”, De asemenea,<br />

Chişinăul şi Moscova se asigurau reciproc să nu admită folosirea teritoriului lor în detrimentul se<strong>cu</strong>rităţii celeilalte<br />

Părţi (art.2). „În cazul apariţiei unei situaţii care, în opinia uneia <strong>din</strong>tre Părţi, pune în pericol pacea sau vizează<br />

interesele se<strong>cu</strong>rităţii naţionale, suveranitatea şi integritatea ei teritorială aceasta se poate adresa celeilalte Părţi <strong>cu</strong><br />

propunerea de a efectua fără întârziere consultările corespunzătoare”. Conform art. 3, „Părţile vor face schimb de<br />

informaţii şi, în caz de necesitate vor întreprinde acţiuni coordonate în scopul pedepsirii unei asemenea situaţii,<br />

inclusiv ajutorarea reciprocă în respingerea agresiunii împotriva uneia sau ambelor Părţi”.<br />

Alte articole ale Protocolului reglementează statutul şi drepturile cetăţenilor stabiliţi în teritoriul celeilalte ţări<br />

(art.5, 6), condiţiile necesare realizării centrelor spirituale şi religioase ale minorităţilor naţionale (art.7), regimul<br />

juridic al diverselor bunuri ale statului şi ale cetăţenilor unei Părţi, care se afla în teritoriul celeilalte Părţi (art.8).<br />

Totodată, în textul Tratatului moldo-rus vechile denumiri ale statelor semnatare au fost substituite prin „Republica<br />

<strong>Moldova</strong>” şi „Federaţia Rusă” (art.9).<br />

Protocolul constituie „o parte integrantă a Tratatului privind principiile relaţiilor interstatale <strong>din</strong>tre Republica<br />

<strong>Moldova</strong> şi Federaţia Rusă”, urmând să fie supus ratificării şi intrând în vigoare „în ziua schimbului instrumentelor<br />

de ratificare, care se va efectua concomitent <strong>cu</strong> schimbul instrumentelor de ratificare privind Tratatul” (art.<br />

10).<br />

Rusia este singurul stat <strong>cu</strong> care R. <strong>Moldova</strong> a semnat un do<strong>cu</strong>ment de asistenţă militară reciproca, punându-şi<br />

sub semnul întrebării propriul statut de neutralitate.<br />

Evoluţiile internaţionale de la mijlo<strong>cu</strong>l deceniului tre<strong>cu</strong>t, de până la şi după reuniunea la vârf de la Madrid (iulie<br />

1997) a statelor membre ale NATO au determinat reajustări de optică şi de tactică în politica externă a Rusiei.<br />

Graţie activităţii de mediere între autorităţile RM şi cele ale enclavei transnistrene a ministrului rus de externe<br />

Evgheni Primakov la 8 mai 1997 preşe<strong>din</strong>tele Petru Lucinschi şi liderul separatist de la Tiraspol I. Smirnov au<br />

semnat la Moscova, în prezenţa reprezentanţilor ţărilor garante Rusiei şi Ucrainei şi OSCE, Memorandumul privind<br />

principiile de normalizare a relaţiilor între Republica <strong>Moldova</strong> şi Transnistria. Conform Memorandumului<br />

R. <strong>Moldova</strong> şi Transnistria „îşi construiesc relaţiile în cadrul unui stat comun în frontierele Republicii Sovietice<br />

Socialiste Moldoveneşti <strong>din</strong> ianuarie 1990” (p. 11). Tiraspolul obţine dreptul de a participa «la realizarea politicii<br />

externe a Republicii <strong>Moldova</strong> subiect al dreptului internaţional în chestiunile ce ţin de interesele sale”. Deciziile<br />

în aceste chestiuni „sunt luate <strong>cu</strong> acordul ambelor părţi” (p.3). 2 Evident, una <strong>din</strong> chestiunile în care Tiraspolul<br />

este vital interesat e cea privind prezenta militară rusă în regiune. Este problematic ca Chişinăul să poată obţine<br />

acordul amiabil al Transnistriei pentru a cere, în conformitate <strong>cu</strong> Constituţia, eva<strong>cu</strong>area trupelor ruse. Din aceasta<br />

perspectivă, Memorandumul devine o mină <strong>cu</strong> efect întârziat.<br />

Chestiunea ratificării Tratatului moldo-rus a o<strong>cu</strong>pat un loc central în cadrul vizitei <strong>din</strong> 26-29 octombrie 1997<br />

a lui Ghenadi Selezniov, preşe<strong>din</strong>tele Dumei de Stat a Federaţiei Ruse, la Chişinău, care a dat asigurări autorităţilor<br />

RM ca Tratatul de bază şi concomitent Protocolul adiţional <strong>din</strong> 1995 urmau să fie ratificate până la finele<br />

aceluiaşi an, după care într-un interval neprecizat de timp trebuia să fie supus ratificării şi Acordul moldo-rus <strong>din</strong><br />

1994 privind retragerea fostei Armate a 14-a. Neratificarea Tratatului <strong>cu</strong> R. <strong>Moldova</strong> şi a Protocolului adiţional, a<br />

1 Ibidem, 51.<br />

2 Memorandumul privind principiile de normalizare a relaţiilor între Republica <strong>Moldova</strong> şi Transnistria, în “Arena Politicii”, Chişinău, nr.<br />

8, 1997, 14.<br />

– –


explicat Selezniov, se datorează faptului ca o parte <strong>din</strong> deputaţii ruşi „leagă ratificarea acestor do<strong>cu</strong>mente de soluţionarea<br />

diferendului transnistrean”. Succesul dezbaterilor în Duma în chestiunea ratificării Tratatului moldo-rus<br />

ar fi depins, în opinia preşe<strong>din</strong>telui Camerei legislative inferioare ruse, de progresul la negocierile între Chişinău<br />

şi Tiraspol. Conform înaltului demnitar rus, Transnistria ar putea pretinde în cadrul RM statutul unei „autonomii<br />

<strong>cu</strong> prerogative largi”, unei „republici” sau a unei părţi componente a unei „confederaţii” moldovene 1 .<br />

Vizita de răspuns la Moscova a lui Dumitru Diacov, preşe<strong>din</strong>tele Parlamentului RM, a demonstrat încă odată<br />

inflexibilitatea şi ostilitatea majorităţii legislatorilor ruşi faţă de ideea edificării unor relaţii civilizate <strong>cu</strong> R. <strong>Moldova</strong>.<br />

În aceste condiţii, la începutul anului 1999, după o noua respingere a Tratatului moldo-rus de către Duma de<br />

Stat, preşe<strong>din</strong>tele Elţin a decis retragerea definitivă a acordului <strong>din</strong> Camera inferioara a Adunării Federale şi iniţierea<br />

negocierilor în vederea elaborării unui nou Tratat de bază.<br />

Este plasat pe linie moarta şi Acordul între Federaţia Rusă şi Republica <strong>Moldova</strong> <strong>cu</strong> privire la statutul juridic,<br />

modul şi termenele de retragere a formaţiunilor militare ale Federaţiei Ruse, aflate pe teritoriul Republicii <strong>Moldova</strong>.<br />

Cu o armată străină dislocată ilegal în teritoriul sau, dezmembrată teritorial, dependentă energetic şi economic<br />

de spaţiul estic R. <strong>Moldova</strong> rămâne în continuare un focar de inse<strong>cu</strong>ritate în zona.<br />

Glisând uşor peste toate rateurile diplomatice şi politice ale oficialităţilor de la Chişinău, pe care a ştiut să le<br />

inducă <strong>cu</strong> subtilitate şi să le spe<strong>cu</strong>leze <strong>din</strong> plin ulterior, diplomaţia rusă apela, pe fundalul conflictului <strong>din</strong> Kosovo,<br />

către autorităţile R. <strong>Moldova</strong> ca prin eforturi comune să imprime parteneriatului strategic moldo-rus, despre care<br />

sa vorbit pentru prima data în aprilie 1997 în timpul vizitei în RM a ministrului de externe Evghenii Primakov,<br />

noi dimensiuni şi valenţe. Repunerea acestui termen în uzul diplomatic al Kremlinului nu poate fi accidentală,<br />

demonstrând, pe fundalul crizei <strong>din</strong> Balcani, sporirea către începutul noului mileniu, a interesului rus faţă de Republica<br />

<strong>Moldova</strong>.<br />

În timpul vizitei preşe<strong>din</strong>telui Petru Lucinschi la Moscova (septembrie 1999) administraţia de la Kremlin şi-a<br />

reconfirmat poziţia privind rezolvarea litigiului transnistrean prin acordarea unui statut special Transnistriei în<br />

cadrul Republicii <strong>Moldova</strong>. Declarându-şi disponibilitatea de a urgenta elaborarea unui alt Tratat politic de baza<br />

moldo-rus în temeiul unei relaţii de parteneriat strategic <strong>cu</strong> R. <strong>Moldova</strong>, ca stat unitar şi integru teritorial, autorităţile<br />

ruse au propus, probabil, ca un punct de plecare la edificarea acestui parteneriat strategic, transformarea<br />

Grupului operativ de trupe dislocate în Transnistria într-o bază militară. Din perspectiva principiului sincronizării,<br />

invocat la masa negocierilor de diplomaţii ruşi ori de câte ori se încerca o abordare tranşantă a diferendului, propunerea<br />

Cartierului general al Rusiei, neacceptata de reprezentantul Ministerului Apărării de la Chişinău, ar putea fi<br />

interpretata drept o încercare de şantaj a partenerului mai mic sau drept o invitaţie la un târg, <strong>cu</strong> beneficii maxime<br />

pentru partenerul mai mare. Comunicatele oficiale de presa au precizat ca aceasta chestiune n-a fost abordata la<br />

întâlnirile <strong>cu</strong> şeful statului, <strong>cu</strong> care, probabil, oficialii ruşi au dis<strong>cu</strong>tat doar la modul general despre perspectivele<br />

„roze” ale parteneriatului strategic între două ţări, care ar fi, în expresia preşe<strong>din</strong>telui Lucinschi, hărăzite de destin<br />

una alteia.<br />

Relaţiile moldo-ruse au evoluat în anii 1995-1999 în ascensiune, dialogul politic între cele două state a dobândit<br />

un caracter constructiv, afirma la încheierea mandatului sau în Republica <strong>Moldova</strong> (octombrie 1999) ambasadorul<br />

Rusiei la Chişinău – Alexandr Papkin. Ca urmare, raporturile moldo-ruse au devenit mai bogate în<br />

conţinut şi mai intense, extinzându-se pe multiple planuri. La temeliile juridice ale acestor raporturi stau circa 150<br />

acorduri şi convenţii care se referă la un spectru larg de probleme politice, economice şi umanitar-<strong>cu</strong>lturale. Vizita<br />

oficiala a preşe<strong>din</strong>telui Lucinschi la Moscova <strong>din</strong> luna septembrie 1999, în cadrul căreia generalii ruşi au abordat<br />

problema creării unei baze militare în Transnistria, a constituit, în opinia diplomatului rus, un punct <strong>cu</strong>lminant în<br />

raporturile <strong>din</strong>tre cele două ţări şi un important eveniment m cariera să la Chişinău. Evolutiile pozitive în relaţiile<br />

<strong>din</strong>tre Rusia şi R. <strong>Moldova</strong> se datorau, potrivit ambasadorului Papkin, într-o mare măsură lui Petru Lucinschi,<br />

bine <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t şi tratat <strong>cu</strong> respect de către elita politică, moscovită, care-l considera drept unul <strong>din</strong>tre politicienii<br />

iluştri contemporan.<br />

În conformitate <strong>cu</strong> afirmaţiile reprezentantului plenipotenţiar al Rusiei în RM, criza financiara care a provocat<br />

1 Agenţia de presa FLUX, 29 octombrie 1997.<br />

– 0 –


o prăbuşire a pieţei ruse în 1998, <strong>cu</strong> consecinţe dezastruoase pentru Republica <strong>Moldova</strong>, nu ar trebui să constituie<br />

un motiv pentru distanţarea de piaţa ex-sovietică şi pentru o nouă orientare economica. Comunitatea Statelor Independente,<br />

afirma excelenţa sa, este laboratorul unde se însuşesc regulile economiei de piaţă, subliniind ca anume<br />

prin efortul colectiv al CSI, şi nu prin strădania fiecărei ţări ex-sovietice aparte, se poate integra în noul sistem<br />

economic mondial. O eventuală evoluţie a politicii Chişinăului în acest sens ar putea elimina orice obstacole pe<br />

care mărfurile moldovene le întâmpina atunci pe pieţele ruse. Acest indemn la revizuirea obiectivelor integrant<br />

economice <strong>cu</strong> comunitatea europeană şi la strângerea relaţiilor <strong>cu</strong> Rusia erau totodată un reproş la adresa cabinetului<br />

Sturza, care a supus criticii modalitatea în care funcţionează relaţiile economice în cadrul CSI.<br />

Ambasadorul Alexandr Papkin, la încheierea mandatului său, privea <strong>cu</strong> optimism perspectivele parteneriatului<br />

strategic moldo-rus, ce urma să fie consolidat prin semnarea în anul 2000 a Tratatului bilateral de bază.<br />

Textul noului Acord moldo-rus, pe care autorităţile de vârf ale R. <strong>Moldova</strong> sperau să-1 şi încheie în anul 2000,<br />

a fost convenit în linii mari (septembrie, 2000) abia la nivelul grupurilor de experţi ai celor două Ministere de<br />

Externe. Spre deosebire de vechiul Tratat, noul do<strong>cu</strong>ment acorda o mai mare atenţie problemelor de se<strong>cu</strong>ritate.<br />

Proiectul de Tratat de prietenie şi colaborare între Republica <strong>Moldova</strong> şi Federaţia Rusă conţine angajamentul<br />

ambelor parţi de a contribui la reglementarea cât mai grabnica a conflictelor locale şi regionale, condamnând<br />

separatismul şi obligându-se să nu sprijine mişcările separatiste. Evident, în acest caz este vorba de problemele<br />

cecenă şi transnistreană. Însă nu se ştie <strong>cu</strong> exactitate daca Moscova califică regimul de la Tiraspol drept unul separatist,<br />

după <strong>cu</strong>m nu este clar nici daca aceasta formulare, ipotetic acceptata de Federaţia Rusă, ar putea avea vreun<br />

impact real asupra evoluţiilor <strong>din</strong> Republica <strong>Moldova</strong>. Fiecare Parte Contractanta urmează să se abţină de la orice<br />

acţiuni care ar cauza prejudicii suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a celeilalte Părţi. Una <strong>din</strong>tre<br />

clauzele proiectului elaborat prevede ca în cazul apariţiei unei situaţii, care în opinia uneia <strong>din</strong>tre Părţi generează<br />

un pericol pentru se<strong>cu</strong>ritatea internaţională sau care afectează se<strong>cu</strong>ritatea unuia <strong>din</strong>tre participanţii la Tratat, acesta<br />

se poate adresa celeilalte Părţi pentru desfăşurarea de consultări în scopul examinării situaţiei create. O aluzie<br />

cât se poate de transparenta la extinderea Alianţei Nord - Atlantice, contestata de Rusia şi considerata drept un<br />

pericol pentru se<strong>cu</strong>ritatea ei naţionala. Chestiunile colaborării militare, asigurării se<strong>cu</strong>rităţii de stat şi cooperării<br />

în problemele de frontiera urmează să-şi găsească dezvoltare într-o serie de acorduri aparte. Rămâne neclar ce se<br />

subînţelege prin cooperarea în sfera asigurării se<strong>cu</strong>rităţii de stat şi cooperării în probleme de frontiera. Proiectul nu<br />

face nici o referire la prezenţa trupelor ruse staţionate ilegal în Republica <strong>Moldova</strong>, deşi nu scapă să menţioneze<br />

strângerea relaţiilor bilaterale în cadrul CSI. Or, problema acestor trupe este una centrala În cadrul relaţiilor moldo-ruse,<br />

care cere o abordare în conformitate <strong>cu</strong> interesele şi Constituţia Republicii <strong>Moldova</strong>, înainte ca Acordul<br />

de baza bilateral să fie semnat.<br />

În contextul apropierii moldo-ruse <strong>din</strong> 2000-2001, în zilele de 16-17 iunie 2000 preşe<strong>din</strong>tele rus Vladimir<br />

Putin s-a aflat într-o vizita de do<strong>cu</strong>mentare la Chişinău. Putin este primul lider rus care a vizitat Republica <strong>Moldova</strong><br />

în cadrul unei vizite bilaterale. Spre deosebire de fostul preşe<strong>din</strong>te B. Elţin, care, deşi invitat în mai multe<br />

rânduri, a poposit la Chişinău abia în octombrie 1997 pentru a participa la reuniunea la vârf a Comunităţii Statelor<br />

Independente, vizita noului lider rus s-a produs la puţin timp de la instalarea sa în funcţie. La încheierea vizitei,<br />

V. Putin a exprimat, într-o formula tradiţională pentru diplomaţia rusă, ataşamentul Moscovei pentru integritatea<br />

teritorială a statului moldovean, introducând, pentru întâia oara în dialogul moldo-rus, noţiunea de stat autosuficient<br />

<strong>cu</strong> referire la Republica <strong>Moldova</strong>. Este in interesul Rusiei, a subliniat liderul de la Kremlin, ca partenerul sau<br />

<strong>din</strong> această zonă geopolitică <strong>cu</strong> deschidere spre arealul Balcanilor să fie un stat autosuficient.<br />

Dar, acest termen nu are o interpretare juridică explicită şi ar putea crea noi situaţii de confuzie şi ambiguitate.<br />

Pentru Republica <strong>Moldova</strong> are o importanţă principiala re<strong>cu</strong>noaşterea de către Rusia nu numai a integrităţii<br />

teritoriale, ci şi a suveranităţii sale naţionale. Or, <strong>din</strong> 1998 încoace diplomaţia rusă a încetat să menţioneze în<br />

declaraţiile sale privind diferendul transnistrean principiul suveranităţii Republicii <strong>Moldova</strong>. Trecerea sub tăcere<br />

a principiului suveranităţii statului moldovean nu poate să nu în<strong>cu</strong>rajeze autorităţile separatiste în tentativa de a da<br />

o interpretare aparte noţiunii, stat comun, inventata şi ea anterior de diplomaţia rusă, şi de a tergiversa la nesfârşit<br />

reglementarea conflictului.<br />

Rusia a promis, în semn de respect faţă de Constituţia Republicii <strong>Moldova</strong>, care nu permite prezenţa militară<br />

străină în teritoriul naţional, să adopte o politica respectiva. Însa în pofida acestui fapt şi a înţelegerilor interna-<br />

– 1 –


ţionale la care Federaţia Rusă este parte, oficialii Moscovei <strong>din</strong> anturajul noului lider rus s-au arătat solidari <strong>cu</strong><br />

Tiraspolul care condiţionează eva<strong>cu</strong>area prezenţei militare ruse <strong>din</strong> teritoriul Republicii <strong>Moldova</strong> <strong>cu</strong> sincronizarea<br />

reglementării diferendului transnistrean. Trupele ruse staţionate în zona de conflict ar urma să obţină pe întreg<br />

par<strong>cu</strong>rsul perioadei de soluţionare a diferendului statutul de forţe de menţinere a stabilităţii şi păcii în cadrul statului<br />

comun. Acest punct de vedere, prin care amplasarea unităţilor militare se extinde <strong>din</strong>colo de perimetrul zonei<br />

de conflict, nu a fost contestat de autorităţile de la Chişinău, care au precizat, mai mult în doi peri, ca Forţele de<br />

pacificare ar putea fi transmise sub egida OSCE, ceea ce nu pare a fi o procedură de loc simplă.<br />

Diplomaţia rusă a fă<strong>cu</strong>t mai multe încercări de a prezenta cazul stingerii conflictului militar <strong>din</strong> Transnistria <strong>cu</strong><br />

ajutorul trupelor ruse de dezangajare şi menţinere a păcii drept o operaţiune de succes, chiar superioară practicii<br />

ONU de soluţionare a conflictelor. Autorităţile de la Chişinău au fost nevoite să accepte introducerea forţelor ruse<br />

de dezangajare a părţilor implicate în ostilităţile de la Nistru după ce o serie de state la care s-a apelat în acest<br />

sens, între care Ucraina, Belarus, Bulgaria şi România, singura care ar fi consimţit să trimită cărţile sale albastre<br />

în zonă, dacă ar fi fost de acord şi celelalte ţări invitate, n-au dat <strong>cu</strong>rs acestei solicitări. Unităţile de dezangajare au<br />

fost amplasate în perimetrul unei zone de se<strong>cu</strong>ritate <strong>cu</strong> o lungime de 225 km şi o lăţime de la 12 până la 20 km.<br />

Iniţial, Federaţia Rusă a amplasat în aceasta zona 2.400 militari, Republica <strong>Moldova</strong> şi autorităţile secesioniste de<br />

la Tiraspol câte 1.200 militari. Numărul militarilor <strong>din</strong> unităţile de menţinere a păcii s-a redus continuu, astfel ca în<br />

anul 2000 fiecare parte implicata în această operaţiune avea în zona de se<strong>cu</strong>ritate cate 450-500 de ostaşi şi ofiţeri.<br />

În primii ani forţele de menţinere a păcii au început deminarea terenurilor minate, au confiscat armele deţinute<br />

ilegal de populaţia locală. Ulterior, însa, sub s<strong>cu</strong>tul forţelor ruse de menţinere a păcii, administraţia separatista de<br />

la Tiraspol a început să-şi consolideze structurile deja existente şi să creeze altele noi, să se înarmeze, devenind o<br />

fortăreaţă militară sub autoritate dubioasa. Cu acordul comandamentului trupelor ruse în zona de se<strong>cu</strong>ritate şi-au<br />

fă<strong>cu</strong>t lo<strong>cu</strong>l mai multe unităţi motorizate de puşcaşi, de cazaci şi grăniceri transnistreni, încât râul Nistru a devenit o<br />

adevărată frontieră între cele două părţi aflate în conflict. Astfel, remarca Mihai Gribincea, un atent analist al doctrinei<br />

ruse de pacificare în zonele de conflict <strong>din</strong> spaţiul postsovietic, ceea ce separatiştii n-au reuşit să realizeze<br />

în timpul conflictului armat <strong>din</strong> vara anului 1992, au realizat în mod paşnic după introducerea în zona de conflict<br />

a forţelor ruse de dezangajare. 1 Forţele armate transnistrene sunt în esenţă trupe ruse; ele fac parte neformal <strong>din</strong><br />

Forţele Armate ale Federaţiei Ruse, sunt privite de Moscova ca atare şi utilizate de ea ca element de şantaj şi presiune<br />

în relaţiile <strong>cu</strong> Republica <strong>Moldova</strong>.” 2<br />

În repetate rânduri Moscova a propus autorităţilor de la Chişinău transformarea unităţilor fostei armate a 14-a,<br />

implicate direct în conflictul armat de la Nistru, în trupe de menţinere a păcii. Propunerile părţii ruse au fost respinse<br />

de fiecare dată, insă, <strong>cu</strong> toate acestea, Moscova fără a informa Chişinăul şi fără acordul Guvernului moldovean<br />

a introdus în zona de se<strong>cu</strong>ritate unităţi militare transferate <strong>din</strong> cadrul Contingentului Operativ de Trupe Ruse<br />

staţionate ilegal în teritoriul Republicii <strong>Moldova</strong>. Puse în faţa faptului împlinit autorităţile moldovene nu au mai<br />

putut întreprinde nimic, decât să ceară nesubordonarea acestor trupe Comandamentului Trupelor Ruse. 3<br />

Unităţile ruse „de pacificare” amplasate în zona de est a Republicii <strong>Moldova</strong> demult nu-şi mai justifică mandatul.<br />

Aceasta era concluzia fă<strong>cu</strong>tă publica şi de reprezentantul Chişinăului în Comisia Unificata de Control. Mai<br />

mult decât atât , forţele militare ruse „de pacificare” s-au transformat într-o bariera în calea reglementării diferendului<br />

transnistrean. Prin urmare, dislocarea lor în teritoriul Republicii <strong>Moldova</strong> nu mai are nici o justificare. Timpul<br />

a arătat ca prezenţa trupelor ruse de pacificare într-o zonă de conflict în care Rusia este direct implicată este<br />

contraproductivă şi ca doar adoptarea experienţei internaţionale, în conformitate <strong>cu</strong> normele stabilite de OSCE şi<br />

ONU, ar putea oferi o soluţie sigura pentru reglementarea diferendului transnistrean.<br />

Contra productivitatea prezenţei militare şi politice a Federaţiei Ruse în zona de est a RM a fost conştientizată<br />

şi de către conducerea comunistă a republicii care, prin respingerea MEMORANDUMULUI KOZAK <strong>din</strong> toamna<br />

lui 2003, a pus capăt politicii de oscilare între Vest şi Est, orientând, în sfârşit şi, ne întrebăm pentru cât timp,<br />

politica ţării pe un făgaş normal, constructiv, în conformitate <strong>cu</strong> interesele naţionale. 4<br />

1 GRIBINCEA 1999, 75.<br />

2 Ibidem, 45.<br />

3 LUČINSKIJ 2001, 88-91<br />

4 COJOCARU 2001.<br />

– –


aBStRaCt<br />

On September 22, 1990, in Moscow, <strong>Moldova</strong>n President Mircea Snegur and the Russian homologue – Boris<br />

Eltsyn signed the Treaty on interstate relations between Federative Soviet Socialist Republic of Russia and Soviet<br />

Socialist Republic of <strong>Moldova</strong>, treaty containing 23 articles of a epocal importance.<br />

This treaty was fulfilling to establish a favorable political and economic conditions between the High Parties,<br />

development of friendship and cooperation relations accor<strong>din</strong>g to international law. The High Parties declared to<br />

respect which other’s sovereignty, naot to attent to the rights of which other. Also, the treaty declared to establish<br />

a mutual equality based relations between the High Parties.<br />

On October, 1 of 1990, the <strong>Moldova</strong>n Parliament ratified the treaty almost unanimous,. Russian authorities,<br />

due to Transnistria Region events of 1990 was not ratified the treaty, transforming, thereby, the treaty into a mean<br />

of political and strategic pressure on Kishinev Government. Moreover, after involving of Russian 14 th army in<br />

Transnistria military conflict of 1992, the question of ratifying this treaty, as well as normalizing bilateral relations<br />

wasn’t a priority of both Governments.<br />

A very important problem of bilateral relations constitutes the withdraw of Russian 14 th army, transformed in<br />

1992 in Peace Corps in Transnistria Region of <strong>Moldova</strong>. The Convention of October, 21 of 1994 stipulated the<br />

obligation of Russian part to withdraw it’s army in a delay of three years from the date of signing. Unfortunately,<br />

until present, the Russian 14 th army is located, although reduced as military and human potential, in Transnistria<br />

Region. <strong>Moldova</strong> rest, a country with great se<strong>cu</strong>rity and political problems especially from this point of view.<br />

Despite the basic misunderstan<strong>din</strong>gs between <strong>Moldova</strong> and Russia, in 1995-1999 the bilateral relations were<br />

determined by stability and constructive political development, accor<strong>din</strong>g to that period Russian Ambassador in<br />

<strong>Moldova</strong> – Alexandr Papkin. At this time both Russia and <strong>Moldova</strong> were decided to sign in 2000 a new Treaty on<br />

bilateral relations, without any reference to 14 th army withdraw from <strong>Moldova</strong>. Moreover, in the early 2000 years<br />

Russia, based on the political of <strong>Moldova</strong>n Communist Party-government party from 2001, was attempted to<br />

regulate the Transnistria problem by the famous Kozak memorandum , proposed to <strong>Moldova</strong>n authorities in 2003<br />

with reference to a future <strong>Moldova</strong> as a two-part federative state, represented by two equal subjects: Transnistria<br />

and <strong>Moldova</strong>, without any reference to 14 th army withdraw, no guaranties of <strong>Moldova</strong> integrity in the future. As<br />

result, <strong>Moldova</strong>n President – V. Voronin, rejected this plan, starting from 2003 the bilateral relations between <strong>Moldova</strong><br />

and Russia are in a very diffi<strong>cu</strong>lt period, <strong>Moldova</strong> being now interested more in ensuring it’s own integrity<br />

and stability than to maintain some kind of privileged relations with Russia.<br />

Bıblıografıe<br />

1. “Arena Politicii”, Chişinău, nr.6, 1996.<br />

2. “Sfatul Ţării”, nr.239, 1991.<br />

3. “<strong>Moldova</strong> Suverană”, nr.225, 1990.<br />

4. “<strong>Moldova</strong> Suverană”, nr.280, 1990<br />

5. “<strong>Moldova</strong> Suverană”, nr. 229, 230, 1990.<br />

6. “<strong>Moldova</strong> Suverană”, nr. 230, 1990.<br />

7. “<strong>Moldova</strong> Suverană”, nr.232, 1990.<br />

8. “<strong>Moldova</strong> Suverană”, nr.144, 1991.<br />

9. “<strong>Moldova</strong> Suverană”, nr.168, 1991.<br />

10. “<strong>Moldova</strong> Suverană”, nr.167, 1991.<br />

11. “Adevărul”, nr.626, 1992.<br />

12. “Adevărul”, nr.657, 1992.<br />

13. GRIBINCEAÖ M., 1998, Trupele ruse în Republica <strong>Moldova</strong>: factor stabilizator sau sursă de pericol?, Chişinău.<br />

14. Memorandumul privind principiile de normalizare a relaţiilor între Republica <strong>Moldova</strong> şi Transnistria, în “Arena Politicii”,<br />

Chişinău, nr.8 , 1997.<br />

15. Agenţia de presa FLUX, 1997, 29 octombrie.<br />

16. GRIBINCEAÖ M., 1999, Politica rusă a bazelor militare: Georgia şi <strong>Moldova</strong>, Chişinău, 45.<br />

17. LUČINSKIJÖ P., 2001, est’ perspektiva stat’ normal’noj stranoj so svoej specifikoj în “Meždunarodnaja Žizn’”, II, 88-91.<br />

18. COJOCARUÖ Gh. 2001, Politica externă a Republicii <strong>Moldova</strong>, Chişinău.<br />

© Pavel RÎşNeANU, 2008<br />

– –


proclamarea ındependenŢeı repuBlıcıı moldova<br />

Şı re<strong>cu</strong>noaŞterea ın plan ınternatıonal<br />

– –<br />

Pavel RÎşNeANU<br />

Universitatea de Stat <strong>din</strong> moldova<br />

Exact în ziua de 27 august statul independent Republica <strong>Moldova</strong> a fost re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t de România şi de Georgia.<br />

Guvernul de la Chişinău a re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t încă la 26 august independenţa Estoniei, Letoniei şi Georgiei. România, după ce<br />

la 26 august a consacrat oficial independenţa celor trei Ţări Baltice, a Belarusiei şi Georgiei, a fost prima ţară care a re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t<br />

independenţa Republicii <strong>Moldova</strong>, după <strong>cu</strong>m anticipa şi preşe<strong>din</strong>tele Snegur în Piaţa Marii Adunări Naţionale<br />

de la Chişinău, care a cerut <strong>cu</strong> fermitate proclamarea neîntârziată a Independenţei. «Proclamarea unui stat românesc pe<br />

teritoriile anexate <strong>cu</strong> forţa în urma înţelegerilor secrete stabilite prin Pactul Molotov-Ribbentrop, se spunea în Declaraţia<br />

Guvernului României, reprezintă un pas decisiv spre înlăturarea pe cale paşnică a consecinţelor nefaste ale acestuia,<br />

îndreptate împotriva drepturilor şi intereselor poporului român, Re<strong>cu</strong>noscând independenţa Republicii <strong>Moldova</strong>. Guvernul<br />

României declara disponibilitatea de a proceda neîntârziat „la stabilirea de relaţii diplomatice, să acorde sprijinul<br />

necesar autorităţilor Republicii <strong>Moldova</strong> pentru consolidarea independenţei sale şi să acţioneze pentru dezvoltarea<br />

raporturilor de colaborare frăţească <strong>din</strong>tre românii de pe cele doua maluri ale Prutului 1 .<br />

Spre deosebire de România, Ucraina, celalalt stat vecin <strong>cu</strong> Republica <strong>Moldova</strong> membru al ONU, nu s-a grăbit<br />

să re<strong>cu</strong>noască independenţa Moldovei, <strong>cu</strong> toate ca Prezidiul Parlamentului de la Chişinău a salutat proclamarea<br />

independenţei statului ucrainean, declarându-se gata sa susţină «afirmarea independenţei Ucrainei şi soluţionarea<br />

constructivă şi adecvată a tuturor problemelor ce corespund intereselor vitale ale Moldovei şi Ucrainei” 2 . Preşe<strong>din</strong>tele<br />

Snegur a reiterat dorinţa Chişinăului de a stabili relaţii diplomatice <strong>cu</strong> Kievul şi după 1 decembrie acelaşi<br />

an, când poporul Ucrainei a confirmat Declaraţia de Independenţă în cadrul unui referendum naţional 3 . Şi de<br />

aceasta data autorităţile ucrainene au evitat să ofere Moldovei un răspuns corect. Şi doar după scrutinul prezidenţial<br />

<strong>din</strong> 8 decembrie Kievul s-a arătat preo<strong>cu</strong>pat de construirea unei noi relaţii <strong>cu</strong> Chişinăul.<br />

În scopul menţinerii contactelor directe şi prezentării poziţiei oficiale a Republicii <strong>Moldova</strong> în faţa administraţiei<br />

de la Centru în perioada de reglementare a tuturor aspectelor rezultate <strong>din</strong> proclamarea independenţei, Parlamentul<br />

a decis numirea unor împuterniciţi <strong>cu</strong> statut de observatori în Consiliul Republicilor al Sovietului Suprem<br />

al URSS. La sesiunea Sovietului Suprem de la Moscova deschisă pe 21 octombrie participau doar reprezentanţii a<br />

7 republici – ai Rusiei, Belarusiei, Uzbekistanului, Kîrgîzstanului, Tadjikistanului, Kazahstanului şi Turkmenistanului.<br />

Legislativul Ucrainei a decis să boicoteze prima sesiune a noului Soviet Suprem al URSS, creând o comisie<br />

interrepublicană pentru reglementarea tuturor problemelor <strong>cu</strong> Centrul. Republica <strong>Moldova</strong> şi Azerbaidjanul erau<br />

reprezentate la lucrările Sovietului Suprem unional de grupe de observatori. La sesiune M. Gorbaciov s-a pronunţat<br />

<strong>din</strong> nou pentru crearea unui stat unional 4 . Noul Soviet Suprem nu intenţiona să re<strong>cu</strong>noască independenţa<br />

republicilor ex-unionale, insistând asupra vechii concepţii asupra Uniunii.<br />

În aceste cir<strong>cu</strong>mstanţe, prioritatea magistrală a autorităţilor Republicii <strong>Moldova</strong> în faza de după proclamarea<br />

Independenţei era <strong>cu</strong>cerirea şi apărarea acestei Independenţe. „Consider, arăta preşe<strong>din</strong>tele Snegur, ca după adoptarea<br />

Declaraţiei de Independenţă a Moldovei n-am cedat în faţa presiunilor exercitate <strong>din</strong> <strong>cu</strong>lise de Centru. Astăzi<br />

nu mă consider membră al Consiliului de Stat, în opinia mea el nu poate fi un organ de conducere a Uniunii, deoarece<br />

însăşi Uniunea deja nu mai exista. La drept vorbind, nu înţeleg la ce mai există M.S. Gorbaciov în calitate<br />

de preşe<strong>din</strong>te al URSS. Însă după Alma-Ata, unde a fost elaborate noua comunitate economică a republicilor, am<br />

rămas profund mirat de faptul că domnul Silaev (prim-ministrul Rusiei) iarăşi a nimerit sub presiunile lui Gorbaciov,<br />

care a încercat sa impună acestui acord un caracter politic. Iarăşi a început să se insiste asupra faptului ca<br />

noi trebuie sa revenim la Novo-Ogariovo şi să semnam acolo un nou tratat politic. Rezultă ca fără imperiu nu se<br />

poate? Nu, noi nu vom merge pe aceasta cale” 5 .<br />

1 “<strong>Moldova</strong> <strong>Moldova</strong> Suverană”, nr. 180, 29 august, 1991<br />

2 Ibidem, nr. 178, 27 august, 1991<br />

3 “Sfatul Sfatul Ţării”, nr. 223, 4 decembrie, 1991<br />

4 “<strong>Moldova</strong> <strong>Moldova</strong> Suverană”, nr. 221, 23 octombrie, 1991<br />

5 Ibidem, Ibidem, nr. 238, 15 noiembrie, noiembrie, 1991<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 254-258


O alta prioritate în activitatea autorităţilor Republicii <strong>Moldova</strong> consta în crearea unui cadru juridic democratic pentru<br />

a obţine re<strong>cu</strong>noaşterea internaţională a independenţei. «Am creat o baza buna pentru a avea relaţii independente <strong>cu</strong><br />

Occidentul, deşi, deocamdată, nu am fost re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>ţi de el drept stat independent, constata preşe<strong>din</strong>tele Snegur.<br />

Eliminarea tuturor obstacolelor <strong>din</strong> calea integrării <strong>cu</strong> România «nu numai în cadrul unei federaţii <strong>cu</strong>lturale,<br />

dar şi economice» reprezenta a treia prioritate pe agenda de lucru a conducerii de vârf a Republicii <strong>Moldova</strong>.<br />

Lozinca „O sută de întreprinderi mixte <strong>cu</strong> România”, declara Snegur în campania electorala pentru mandatul de<br />

preşe<strong>din</strong>te al Republicii <strong>Moldova</strong>, rămâne şi astăzi actuală. Noi, fireşte ar fi trebuit sa facem mai mult în această<br />

direcţie, insă agravarea situaţiei politice în republica nu ne-a permis. În general, aprecia Mircea Snegur, relaţiile<br />

noastre sunt destul de productive, pot afirma ca exista o deplina înţelegere reciproca între conducerea Moldovei<br />

şi României” 1 .<br />

La 3 septembrie 1991 Mircea Snegur a emis decretul „Cu privire la subordonarea instituţiilor vamale situate<br />

pe teritoriul Republicii <strong>Moldova</strong>”, în conformitate <strong>cu</strong> care Departamentul pentru Controlul Vamal al Republicii<br />

<strong>Moldova</strong> urma să iniţieze negocieri <strong>cu</strong> Comitetul Vamal al URSS în scopul preluării punctelor vamale ale URSS 2 .<br />

Conform Hotărârii Parlamentului <strong>din</strong> 10 iulie 1991 „Cu privire la modul de trecere a întreprinderilor, instituţiilor<br />

şi organizaţiilor de subordonare unională, amplasate pe teritoriul republicii, în jurisdicţia Republicii <strong>Moldova</strong> Guvernul<br />

a aprobat un Regulament care stabilea modalităţile de trecere gratuită a bunurilor întreprinderilor unionale<br />

în proprietatea de stat a RM 3 .<br />

Aderarea Republicii <strong>Moldova</strong> la instrumentele juridice internaţionale referitoare la drepturile omului, subscrierea<br />

la obiectivele şi principiile Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, la Tratatul de la Paris privind<br />

forţele convenţionale în Europa, la do<strong>cu</strong>mentul de la Viena asupra măsurilor de întărire a se<strong>cu</strong>rităţii în Europa,<br />

exprimarea explicită a dorinţei de a contribui de o manieră constructivă la asigurarea stabilităţii şi la respectarea<br />

intereselor de se<strong>cu</strong>ritate ale tuturor ţărilor de către Parlamentul de la Chişinău au constituit probe elocvente ale aspiraţiilor<br />

democratice ale tânărului stat independent. Această evoluţie în domeniul respectării drepturilor omului,<br />

ale minorităţilor naţionale a fost relevată şi de către misiunea Federaţiei Internaţionale Helsinki pentru Drepturile<br />

Omului aflată în Republica <strong>Moldova</strong> în zilele de 23 şi 26 noiembrie 1991. Adoptarea Legii privind partidele politice<br />

prin care a fost consfinţit principiul pluripartitismului şi a celei privind alegerile prezidenţiale în baza votului<br />

universal, desfăşurarea scrutinului prezidenţial în data de 8 decembrie 1991, opţiunea pentru iniţierea reformelor<br />

în domeniul economic au confirmat ten<strong>din</strong>ţa clasei politice moldovene de a edifica un stat democratic, bazat pe<br />

drept şi pe economia con<strong>cu</strong>renţiala.<br />

Pe plan extern Republica <strong>Moldova</strong> a iniţiat primele contacte <strong>cu</strong> înalte organisme internaţionale, <strong>cu</strong> guvernele<br />

celor mai importante state occidentale în scopul dobândirii consacrării internaţionale. Obiectivul major al politicii<br />

externe moldovene formulat de şeful statului prevedea delimitarea clară de fostul Centru, participarea la formarea<br />

unui spaţiu economic unit în cadrul fostei URSS, dar „fără aderarea la anumite uniuni politice instabile”. O<br />

altă coordonată importantă a politicii externe urmarea extinderea colaborării <strong>cu</strong> ţările Europei Centrale şi de Est,<br />

participarea la activitatea organismelor internaţionale şi regionale, stabilirea relaţiilor oficiale <strong>cu</strong> statele Europei<br />

Occidentale, <strong>cu</strong> SUA şi Canada, <strong>cu</strong> alte state [9]. Consacrarea internaţionala a Republicii <strong>Moldova</strong>, în opinia<br />

Preşe<strong>din</strong>telui Snegur, depindea mai mult de Moscova decât de Washington. Re<strong>cu</strong>noaşterea Republicii <strong>Moldova</strong><br />

de către Rusia, afirma seful statului, ar fi condus «şi la re<strong>cu</strong>noaşterea de către Consiliul Suprem al URSS, ceea<br />

ce ar dezlega mâinile tuturor», subliniind totodată necesitatea activizării eforturilor pentru obţinerea consacrării<br />

independenţei de către SUA şi alte state ale lumii 4 .<br />

Moscova (atât URSS cât şi noua Rusie suverană), însa, nu se precipita să re<strong>cu</strong>noască RM, făcându-şi propriile<br />

jo<strong>cu</strong>ri geopolitice, în care Chişinăului, îi erau rezervate nici pe departe rolurile cele mai principale.<br />

În pofida apariţiei în perimetrul ex-URSS a mai mult de o duzina de noi state independente având drept urmare<br />

reconfigurarea aspectului geopolitic al imperiului, Occidentul a continuat, prevăzător, să ia în cal<strong>cu</strong>l existenţa<br />

Centrului şi să-i dea prioritate în raport <strong>cu</strong> noii aspiranţi, până când acesta s-a dizolvat de la sine. Totodată, Occidentul<br />

a urmărit <strong>cu</strong> atenţie şi evoluţiile <strong>din</strong> fostele republici unionale.<br />

1 Ibidem<br />

2 “<strong>Moldova</strong> <strong>Moldova</strong> Suverană”, nr. 221, 23 octombrie, 1991<br />

3 Ibidem, nr. 225, 29 octombrie 1991<br />

4 Ibidem, Ibidem, nr. 189, 11 septembrie septembrie 1991<br />

– –


În ceea ce priveşte eforturile Chişinăului de a obţine re<strong>cu</strong>noaşterea occidentală, la 17 septembrie 1991 Ion<br />

Ciubuc, reprezentantul permanent al Guvernului Republicii <strong>Moldova</strong> la Moscova a avut o întâlnire <strong>cu</strong> diplomaţii<br />

americani John L. Withers şi Paul Wohlers, secretarul doi în secţia politica a Ambasadei SUA la Moscova, care sau<br />

interesat de situaţia social-politica <strong>din</strong> Republica <strong>Moldova</strong>, denaturată de mass media centrala, de modalităţile<br />

de soluţionare a problemelor interetnice. Această întrevedere era un prim contact <strong>cu</strong> reprezentanţii unui stat occidental,<br />

soldându-se <strong>cu</strong> dorinţa diplomaţilor SUA de a vizita cât de <strong>cu</strong>rând Republica <strong>Moldova</strong>, pentru a se întâlni<br />

<strong>cu</strong> oficialităţile de vârf ale noului stat independent. În zilele de 18 şi 19 septembrie la Chişinău s-a aflat într-o vizită<br />

de do<strong>cu</strong>mentare Cavan Hogue, ambasadorul Australiei la Moscova, în <strong>cu</strong>rsul căreia a declarat ca „re<strong>cu</strong>noaşterea<br />

independenţei Moldovei de către oficialităţile australiene se va afirma pozitiv”, dar arătând că în acea fază încă<br />

nu existau „premisele” necesare pentru a o re<strong>cu</strong>noaşte 1 . Între 7 şi 19 septembrie Alexandru Moşanu, preşe<strong>din</strong>tele<br />

Parlamentului, însoţit de Iurie Roşca, preşe<strong>din</strong>tele Exe<strong>cu</strong>tivului FPM a vizitat SUA şi Canada la invitaţia unor<br />

organizaţii non-guvernamentale. Scopul vizitei, în cadrul căreia au avut loc întâlniri la Departamentul de Stat al<br />

SUA şi la Departamentul Afacerilor Externe al Canadei, a fost să convingă opinia publică şi oficialităţile americane<br />

şi canadiene că şi Republica <strong>Moldova</strong> avea dreptul de a fi re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă „pe plan internaţional, asemeni Ţărilor<br />

Baltice” 2 . În acelaşi timp Nicolae Ţâu, ministrul moldovean de externe, se afla într-o vizită parti<strong>cu</strong>lară la Roma<br />

pentru a face <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă dorinţa Republicii <strong>Moldova</strong> de a stabili relaţii de cooperare <strong>cu</strong> statele lumii. „Singura<br />

naţiune care ne-a sprijinit în mod constant pe calea către independent şi care a re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t-o până în prezent este<br />

România (şi Georgia)”, declara la Roma ministrul Ţâu 3 . Adrian Năstase, ministrul român de externe, a pledat de la<br />

tribuna ONU în favoarea admiterii Republicii <strong>Moldova</strong> ca membra <strong>cu</strong> drepturi depline în Organizaţia Naţiunilor<br />

Unite, afirmând ca două state care vorbesc aceeaşi limbă pot exista tot aşa ca şi cele doua Corei sau <strong>cu</strong>m au existat<br />

cele două Germanii 4 . A urmat vizita ministrului Ţâu în Marea Britanie. „De la Londra, relata Mircea Snegur la<br />

26 septembrie de la tribuna Parlamentului, mi s-a telefonat şi mi s-a spus următoarele: Vreţi să fiţi re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>ţi?<br />

Prima condiţie, pe lângă altele, e ca situaţia internă în republica sa fie stabilă, şi numai atunci purcedem neîntârziat<br />

la tratative în problema re<strong>cu</strong>noaşterii independenţei republicii” 5 .<br />

La 30 septembrie Stefan Schpeck, ministru-consilier al Elveţiei la Moscova, declara la o întâlnire la Reprezentanţa<br />

Guvernului Republicii <strong>Moldova</strong> la Moscova ca guvernul elveţian privea <strong>cu</strong> simpatie procesul de democratizare<br />

<strong>din</strong> Republica <strong>Moldova</strong>. «Cu toate acestea, sublinia diplomatul elveţian, re<strong>cu</strong>noaşterea independenţei de<br />

către Elveţia constituie o problemă aparte şi foarte dificilă”, depinzând „în cea mai mare măsură” de autorităţile<br />

de la Chişinău 6 .<br />

Dintre statele europene anume Germania a manifestat o mai multă sensibilitate faţă de Republica <strong>Moldova</strong>. O<br />

delegaţie a Republicii <strong>Moldova</strong> în frunte <strong>cu</strong> Nicolae Osmoches<strong>cu</strong>, viceprim-ministrul de externe şi Vasile Nedelciuc,<br />

preşe<strong>din</strong>tele comisiei parlamentare pentru relaţiile externe, aflată la sfârşitul lunii septembrie la Bonn, a avut<br />

o întrevedere la Ministerul de Externe german, prezentând mesajele de suveranitate şi independenţă a Republicii<br />

<strong>Moldova</strong>. În Bundestagul german, la rugămintea reprezentanţilor Chişinăului, se examina chestiunea constituirii<br />

unui nou parlamentar în sprijinul re<strong>cu</strong>noaşterii independenţei Republicii <strong>Moldova</strong> 7 . În aceeaşi serie de contacte se<br />

înscria şi vizita de lucru a prim-ministrului Valeriu Muravschi la Bruxelles, la începutul lunii octombrie, urmărind<br />

stabilirea unor relaţii de cooperare <strong>cu</strong> Comunitatea Economică Europeană 8 .<br />

În octombrie delegaţia Republicii <strong>Moldova</strong> a participat <strong>cu</strong> statut de invitat la lucrările Adunării Generale a<br />

ONU, vizele pentru delegaţia Chişinăului fiind acordate de Ambasada SUA la Moscova. În timpul aflării la New-<br />

York ministrul Ţâu a avut o serie de întâlniri <strong>cu</strong> reprezentanţii ai unor state scan<strong>din</strong>ave, latino-americane şi africane<br />

în scopul de a preciza poziţia acestora fata de Declaraţia de Independenţă a Republicii <strong>Moldova</strong>. Ambasadorul<br />

Suediei la ONU i-a declarat reprezentantului Chişinăului ca «re<strong>cu</strong>noaşterea independenţei Moldovei de către<br />

ţara sa depinde de modul <strong>cu</strong>m vor evolua evenimentele <strong>din</strong> Uniunea Sovietică”, de relaţiile Republicii <strong>Moldova</strong><br />

1 “<strong>Moldova</strong> Suverană”, nr. 196-197, 20 sept. 1991; nr. 199, 24 sept. 1991<br />

2 Ibidem, nr. 202, 27 sept. 1991<br />

3 Ibidem, nr. 199, 24 sept. 1991<br />

4 Ibidem, nr. 28 sept. 1991<br />

5 Ibidem<br />

6 Ibidem, nr. 205, 2 oct. 1991<br />

7 Ibidem, nr. 203, 28 sept. 1991<br />

8 “Sfatul Sfatul Ţării”, nr. 185, 11 oct. 1991<br />

– –


„<strong>cu</strong> alte republici ce şi-au proclamat de <strong>cu</strong>rând independenţa. Tot atunci, într-o dis<strong>cu</strong>ţie <strong>cu</strong> ambasadorul SUA la<br />

ONU s-a convenit asupra stabilirii unor legături directe între diplomaţia americană şi moldoveană prin intermediul<br />

Ambasadei Statelor Unite la Moscova” 1 . „SUA, declara şi Roger Kirk, ambasadorul american la Vilnius, vor<br />

re<strong>cu</strong>noaşte independenţa Moldovei şi a altor republici după ce o declaraţie similară va face Moscova sau poate în<br />

virtutea unor realităţi <strong>cu</strong> totul deosebite de cele de azi”, atrăgând atenţie ca exemplul Statelor Baltice, re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te<br />

de URSS, mărturisea în favoarea primei opţiuni 2 . Către mijlo<strong>cu</strong>l lunii noiembrie pe adresa sefului statului au sosit<br />

mesaje de sprijinire a aspiraţiilor noului stat independent semnate de premierul britanic John Major, ca răspuns la<br />

mesajul transmis de Nicolae Ţâu în cadrul vizitei sale la Londra, şi de la Preşe<strong>din</strong>tele SUA George Buşh. Primministrul<br />

Marii Britanii menţiona ca Londra susţinea întru totul dreptul Republicii <strong>Moldova</strong> de a-şi determina<br />

viitorul. „Sper ca statutul viitor al Moldovei va realiza aspiraţiile legitime ale Guvernului şi ale poporului ei”, se<br />

spunea în mesajul semnat de John Major. „După ce prerogativele centrului şi ale republicilor se vor clarifica, se<br />

sublinia în mesajul şefului administraţiei americane, SUA va întreţine legături <strong>cu</strong> fiecare <strong>din</strong>tre fostele republici<br />

unionale, inclusiv <strong>cu</strong> <strong>Moldova</strong> . Atât Washingtonul, cat şi Londra îşi declarau sprijinul în continuarea procesului<br />

de reforme economice şi politice în Republica <strong>Moldova</strong> 3 . La 19 noiembrie senatorii americani Pressler, De Concini,<br />

Helms şi D’Amato au propus Senatului SUA o rezoluţie <strong>din</strong> partea Comitetului pentru Relaţii Externe prin<br />

care cereau Guvernului „să sprijine dreptul populaţiei <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>, aflată sub o<strong>cu</strong>paţie sovietică, la libertate şi<br />

independenţă şi sa facă o declaraţie în acest sens 4 . Paralel, au fost iniţiate primele contacte <strong>cu</strong> CSCE şi Consiliul<br />

Europei, Republica <strong>Moldova</strong> făcând la începutul lunii decembrie demersul de a fi admisa ca observator la lucrările<br />

Adunării Parlamentare a CE. Delegaţia Parlamentului în frunte <strong>cu</strong> Vasile Nedelciuc la întâlnirea de la Bu<strong>cu</strong>reşti<br />

<strong>cu</strong> Comisia pentru relaţiile <strong>cu</strong> ţările nemembre ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a expus poziţia<br />

Chişinăului asupra unei serii de probleme de or<strong>din</strong> intern şi extern. Delegaţia Republicii <strong>Moldova</strong> a fă<strong>cu</strong>t <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t<br />

CE că „deşi <strong>Moldova</strong> ar avea motive istorice şi de drept internaţional de a cere unirea <strong>cu</strong> România ea se orientează<br />

spre independenţă, ţinând cont de o serie de realităţii”. Reprezentanţii parlamentului au pledat în favoarea sprijinirii<br />

independenţei de către ţările membre ale Consiliului Europei 5 .<br />

Proclamarea noilor state independente şi adâncirea procesului de europare a imperiului sovietic crea noi probleme<br />

Occidentului, între care se număra şi cea referitoare la modalitatea de rambursare a datoriilor URSS către<br />

statele occidentale. În acest scop cele şapte state puternici industrializate au elaborat textul unui Memorandum,<br />

prevăzând crearea unui mecanism de achitare a datoriilor printr-o structura bancară unică, şi nu de către fiecare<br />

ex-republică unională în parte. Premierul Valeriu Muravschi a semnat, <strong>cu</strong> unele rezerve, Memorandumul la Moscova<br />

în noiembrie alături de şefii de guverne ai altor state independente, insistând ca pe viitor chestiunile privind<br />

acordarea de credite sa fie soluţionate direct. „Cu părere de rău poziţia celor şapte state şi în special a SUA, constata<br />

prim-ministrul moldovean, este destul de dură, ei încercând sa ne menţină într-o uniune oarecare, nu ştiu<br />

<strong>din</strong> ce intenţii. Desigur, era de părere prim-ministrul Republicii <strong>Moldova</strong>, în aceste condiţii va fi foarte greu să<br />

ne integrăm în Occident” 6 . Re<strong>cu</strong>noaşterea şi asumarea obligaţiei de rambursare a cotei-părţi <strong>din</strong> datoria externă<br />

a URSS de către Republica <strong>Moldova</strong> era garanţia pe care au cerut-o „cei şapte” în schimbul acordării unor noi<br />

subvenţii financiare, şi, implicat condiţia iniţierii unei colaborări directe.<br />

Summary<br />

On august 27, 1991, the Republic of <strong>Moldova</strong> proclamed it’s independence. Right in this day this act was<br />

recognized by Romania and Georgia. Romania, after recognizing the independence of Baltic States, was the first<br />

nation which recognized the independence of our state – a very essential act for affirming the state identity of<br />

<strong>Moldova</strong>.<br />

Ukraine – an other neighboor state of <strong>Moldova</strong> wasn’t such pressed to recognize the <strong>Moldova</strong>n Independence<br />

Act of August 27, despite the fact that Chişinău Government recognized Ukrainian independence as soon as it<br />

1 Ibidem, nr. 189, 17 oct. 1991<br />

2 Ibidem, nr. 201, 2 noiem. 1991<br />

3 Ibidem, nr. 212, 19 noiem. 1991<br />

4 Ibidem, nr. 232, 18 dec. 1991<br />

5 Ibidem, nr. 231, 17 dec.1991<br />

6 Ibidem,nr. Ibidem,nr. 216, 23 noiem. noiem. 1991<br />

– –


was proclamed.<br />

After independence was formally recognized, the main outcome of Chişinău Government was to affirm it<br />

really. Accor<strong>din</strong>g to Mircea Snegur (<strong>Moldova</strong>n first president), by proclaming it’s independence, <strong>Moldova</strong> proclamed<br />

de jure the disparition of USSR as political entity.<br />

The position os USA was, at that time, very unsure relating to <strong>Moldova</strong>’s foreign policy. USA tented to maintain<br />

USSR’s existence as state, in the same time supporting <strong>Moldova</strong>’s (and other former USSR states) independence<br />

from Moscow.<br />

Anyway, in the early 1992, <strong>Moldova</strong> was plenarily recognized as independent state by most of important states<br />

of the world, becoming member of UNO from March, 2, 1992.<br />

Bibliografie<br />

1. “<strong>Moldova</strong> Suverană”, nr. 180, 29 august 1991.<br />

2. “Sfatul Ţării”, nr. 223, 4 decembrie 1991.<br />

3. “<strong>Moldova</strong> Suverană”, nr. 221, 23 octombrie 1991.<br />

4. “Literatura şi Arta”, nr. 40, 3 octombrie 1991.<br />

5. “<strong>Moldova</strong> Suverană”, nr. 196-197, 20 sept. 1991; nr. 199, 24 sept. 1991.<br />

6. “Sfatul Ţării”, nr. 185, 11 oct.1991.<br />

– –<br />

© Pavel RÎşNeANU, 2008


ımplıcaŢıı Geopolıtıce ale unıtăŢıı terıtorıal-admınıstratıve GăGăuZıa<br />

(utaG) (1 – 00 )<br />

Oleg BeRCU<br />

universitatea “Al. i. Cuza”, iaşi<br />

După căderea regimurilor comuniste <strong>din</strong> Europa de Est, după destrămarea fostei Uniuni Sovietice în statele<br />

nou- formate, dar şi în cele care s-au aflat în zona ei de influenţă, reapare ca obiect de studiu, ştiinţa geopolitică.<br />

Zicem reapare, deoarece în spaţul controlat de imperiul sovietic ştiinţa geopolitică era considerată o ştiinţă burgheză.<br />

Spre exemplu, în dicţionarul politic găsim următoarea definiţie a acesteia: “Orientare reacţionară în gândirea<br />

politică burgheză, bazată pe exagerarea la maximum a rolului factorilor geografici în viaţa societăţii” 1 . O altă<br />

formulare conţine dicţionarul de geopolitică: “Aparatul metodologic al geopoliticii implică o situare diferenţiată<br />

în timp şi spaţiu” 2 . Cercetătorul Anton Golopenţia, explicând sensul termenului „geopolitică” face următoarea<br />

constatare “Cercetarea geopolitică nu este, deci, numai una geografică, ori numai economică, ori numai politică<br />

etc., ci este concomitent geografică, demografică, economică, socială <strong>cu</strong>lturală, politică.” 3 Astfel, observăm că<br />

definiţiile diferă. În ce ne priveşte, considerăm că geopolitica este ştiinţa care studiază legătura între timp şi spaţiu,<br />

în sensul cel mai larg al <strong>cu</strong>vântului în cadrul unui stat sau al unei regiuni.<br />

În cele menţionate vom încerca să le argumentăm cercetând geopolitica unităţii administrativ-teritoriale Găgăuzia<br />

care face subiectul prezentului studiu. Astfel, cele ce urmează vom scoate în relief premisele şi cauzele care<br />

au stat la bază formării acestei unităţi teritorial-administrative. De asemenea, vom încerca să descriem statutul<br />

juridic, economic, politic şi <strong>cu</strong>ltural al Găgăuziei.<br />

***<br />

Vom începe <strong>cu</strong> un s<strong>cu</strong>rt istoric ce ţine de localizarea acestei unităţi teritorial - administrative şi populaţia care<br />

trăieşte pe teritoriul ei. Dacă e să ne referim la teritoriul pe care îl o<strong>cu</strong>pă Unitatea Administrativ-Teritorială Găgăuzia<br />

(Gagauz-Yeri), putem constata că ea se află pe teritoriul Bugea<strong>cu</strong>lui sau al Basarabiei istorice (de până la 1912).<br />

Teritoriul actual al UTAG este situat în sudul Republicii <strong>Moldova</strong>. Această regiune a fost colonizată de etnia<br />

găgăuză în urma războaielor ruso-turce <strong>din</strong> sec. XVIII-XIX. Iniţial, în izvoarele oficiale ale Imperiului Rus această<br />

etnie a intrat sub denumirea de bulgari sau creştinii turci. Referindu-se la procesul colonizării, cercetătorul rus<br />

Batiuşkov susţine: “În acest mod, toate războaiele Rusiei <strong>cu</strong> Turcia, <strong>din</strong> anii 1769-1774, 1777-1791, 1806-1812,<br />

1828-1829 şi 1853-1855, erau însoţite, pe lângă alte urmări, de migraţia populaţiei, anume: a creştinilor turci.” 4<br />

Majoritatea populaţiei de origine găgăuză, s-a aşezat <strong>cu</strong> traiul, în special după războiul ruso-turc <strong>din</strong> 1806-1812,<br />

în albia râului Ialpug. De unde în 1806-1812 au fost deportaţi, de către Guvernul Ţarist, tătarii nogai.<br />

Faptul că găgăuzii au migrat în acest spaţiu îşi are explicaţia sa: stepele Bugeaului au un sol destul de arid,<br />

motiv <strong>din</strong> care încercările guvernului rus de a coloniza aceste teritorii <strong>cu</strong> ţărani ruşi au eşuat, deoarece aceştia nu<br />

dispuneau de tehnologii pentru prelucrarea solului arid, iar autorităţile ruse admiteau ca regiunile nou-o<strong>cu</strong>pate să<br />

fie populate <strong>cu</strong> elemente favorabile politicii promovate în teritoriu. Guvernul rus a găsit ieşire <strong>din</strong> situaţie prin<br />

colonizarea acestor teritorii <strong>cu</strong> colonişti <strong>din</strong> sudul Dunării, în acelaşi rând <strong>cu</strong> colonişti germani, cehi, maloroşi etc.,<br />

prin aceasta prejudiciind grav situaţia populaţiei autohtone (române). După <strong>cu</strong>m e ştiut prin aceasta se urmărea<br />

scopul ca de a crea în aceste teritorii un potenţial uman propice politicii promovate de Imperiului Rus şi care ce va<br />

facilita pe viitor asimilarea coloniştilor nou-veniţi. Obiectiv a cărei realizare i-a reuşit mai târziu.<br />

Din datele furnizate de autorii ruşi referitor la aceste teritorii (Skalkovski, Moşkov, Butnovici etc.), putem<br />

constata că o<strong>cu</strong>paţia de bază a coloniştilor care s-au aşezat în aceste teritorii era agri<strong>cu</strong>ltura şi creşterea vitelor.<br />

Investigaţiile efectuate de aceşti cercetători denotă că obştile formate de găgăuzi erau destul de închistate. Preponderent,<br />

reprezentanţii acestei etnii se aşezau <strong>cu</strong> traiul în mediul rural. O<strong>cu</strong>paţiile de bază fiind agri<strong>cu</strong>ltura, oieritul,<br />

într-o oarecare măsură şi viti<strong>cu</strong>ltura.<br />

Pentru prima dată o încercare de a forma o unitate teritorial-administrativa a găgăuzilor a fost întreprinsă în<br />

1905, în timpul revoluţiei ruse. La această dată a fost proclamată o republică a Comratului, populată în majoritate<br />

1 D. P. 1986, , 102<br />

2 CHAUPRADE, THUAL 2003, 403.<br />

3 GOLOPENŢIA f. a.<br />

4 BATJUŠKOVA ŠKOVA 1892, 142.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 259-264<br />

– –


de găgăuzi 1 . Această “republică” nu-a existat decât 15 zile. După terminarea primului război mondial practic toate<br />

teritoriile lo<strong>cu</strong>ite compact de găgăuzi <strong>din</strong> Basarabia şi Dobrogea, au intrat în componenţa statului unitar român. În<br />

această perioadă, în cadrul populaţiei găgăuze putem sesiza unele ten<strong>din</strong>ţe de renaştere <strong>cu</strong>lturală şi spirituală, în<br />

principiu “aceasta fiind opera unui preot basarabean, de origine găgăuz – Mihail Ciachir (1861-1938)” 2 .<br />

Un viu interes faţă de etnia găgăuză este susţinut, în perioada interbelică, de guvernul Turciei, în special, şi<br />

de ambasada Turciei la Bu<strong>cu</strong>reşti, în parti<strong>cu</strong>lar. Drept dovadă poate servi faptul că în perioada vizată guvernul<br />

turc acorda un şir de burse tinerilor găgăuzi pentru a-şi continua studiile în Turcia 3 . De asemenea, la 1 mai 1939<br />

reprezentantul Turciei la Bu<strong>cu</strong>reşti, Tanrinov, însoţit de ataşatul militar, întreprinde o vizită în localităţile găgăuze<br />

<strong>din</strong> Basarabia 4 .<br />

După evenimentele <strong>din</strong> 1940 Basarabia este anexată de Uniunea Sovietică; respectiv, populaţia găgăuză <strong>din</strong><br />

aceste teritorii intră în componenţa Imperiului Sovietic. Odată <strong>cu</strong> o<strong>cu</strong>parea Basarabiei, birocraţia sovietică separă<br />

teritoriile lo<strong>cu</strong>ite de găgăuzi în două, una intrând în cadrul Ucrainei, iar a doua – intrând în componenţa RSSM.<br />

În fond, politica sovietică faţă de etnia găgăuză era o continuare a politici ţariste, anume: prin ea se urmărea asimilarea<br />

etniilor minoritare şi deznaţionalizarea forţată.<br />

Spre sfârşitul anilor ’80, la Comrat se formează un club <strong>cu</strong>ltural găgăuz “…şi, până în 1989, se transformă întro<br />

asociaţie-umbrelă numită “Gagauz Halkî” (Poporul Găgăuz)” 5 . Iniţial, conducătorii mişcării “Gagauz Halkî” se<br />

aflau în relaţii de colaborare <strong>cu</strong> Frontul Popular <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>. Însă, colaborarea plurietnică <strong>din</strong> cadrul Frontului<br />

s-a dovedit a fi fragilă şi după ce a fost introdusă limba română ca limbă de stat.<br />

În august 1989, <strong>din</strong> cauza divergenţelor politice, între conducătorii mişcării “Gagauz Halkî” şi Frontul Popular,<br />

apar un şir de tensiuni, în urma cărora conducerea găgăuză proclamă Republica Găgăuză 6 . Însă, la început această<br />

republică nu a fost re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă nici măcar de autorităţile sovietice. La sfârşitul anului 1989 şi pe par<strong>cu</strong>rsul anului<br />

1990 relaţiile <strong>din</strong>tre conducerea auto-proclamatei republici găgăuze şi guvernul de la Chişinău s-au tensionat până<br />

la maximum. Ca rezultat, la sfârşitul lui octombrie 1990 Frontul Popular organizează şi desfăşoară aşa-numita<br />

“campanie <strong>din</strong> sud”; în care, ulterior, a fost implicată, însă de altă parte, armata a paisprezecea, anume: regimentul<br />

dislocat în Bolgrad (RSS Ucraina). Totodată Guvernul RSS <strong>Moldova</strong> a luat hotărârea de a desfiinţa formaţiunile<br />

de voluntari 7 , fapt care a prevenit un conflict armat între voluntari şi partea găgăuză.<br />

În perioada respectivă conducerea autoproclamatei Republici Găgăuze (Gagauz Yeri) sprijină activ mişcarea<br />

secionistă a autoproclamatei Republici Nistrene, pre<strong>cu</strong>m şi puciul de la Moscova care a eşuat în august 1991.<br />

Declaraţia de Independenţă a Rpublicii <strong>Moldova</strong> a adâncit ruptura între Chişinău şi Comrat, aceasta deoarece<br />

conducătorii Gagauz Yeri considerau “puciul” de la Moscova binevenit şi se străduiau să oprească destrămarea<br />

Uniunii Sovietice 8 . Datorită acestor împrejurări, relaţiile <strong>din</strong>tre Chişinău şi Comrat rămân destul de tensionate şi<br />

pentru soluţionarea acestei probleme în anul 1993 Parlamentul Republicii <strong>Moldova</strong> adoptată o hotărâre <strong>cu</strong> privire<br />

la crearea unei comisii parlamentare pentru soluţionarea problemelor <strong>din</strong> raioanele de est şi localităţile lo<strong>cu</strong>ite<br />

compact de găgăuzi 9 .<br />

Conform paragrafului 3 al respectivei hotărâri, această comisie avea următoarele împuterniciri: “Comisia va<br />

efectua măsurile necesare pentru ameliorarea situaţiei social-politice <strong>din</strong> raioanele de est şi localităţile compact<br />

lo<strong>cu</strong>ite de găgăuzi, va pregăti proiectele actelor legislative privind statutul juridic special al acestor raioane şi<br />

localităţi şi le va prezenta Parlamentului pentru a fi examinate în cadrul sesiunii a zecea” 10 .<br />

La 13 mai în acelaşi an Parlamentul Republicii <strong>Moldova</strong> adoptă hotărârea <strong>cu</strong> privire la măsurile de trecere pe<br />

etape a scrisului limbii găgăuze la grafia latină 11 . După <strong>cu</strong>m e ştiut guvernul Uniunii Sovietice a introdus în 1957<br />

un alfabet pentru limba găgăuză bazat pe grafia chirilică, pre<strong>cu</strong>m şi a organizat un <strong>cu</strong>rs de lecţii în limba găgăuză<br />

1 NOUZLILLE 2005, 215.<br />

2 KING 2002, 213.<br />

3 Arhiva Naţională a Republicii <strong>Moldova</strong> (în continuare – ANRM), F 680, Inv. 1, d. 3192, f.f. 401 f/v; 421 f/v.<br />

4 ANRM, F 680, Inv. 1, d. 3192, f. 473.<br />

5 KING 2002, 217.<br />

6 Deklaračija o godudarstvenno…1990.<br />

7 CERNENCO 2000, 398-399.<br />

8 KING 2002, 219.<br />

9 M. O. 1993, nr. 3.<br />

10 ibidem, 45.<br />

11 M. O. 1993, nr. 1<br />

– 0 –


în localităţile lo<strong>cu</strong>ite preponderent de etnici găgăuzi, însă aceste măsuri au fost de s<strong>cu</strong>rtă durată, dat fiind faptul<br />

că numai la doi ani după adoptare ele au fost abandonate pentru ca în localităţile respective predarea în şcoli să se<br />

facă exclusiv în limba rusă.<br />

În anul 1994 este adoptată Constituţia Republicii <strong>Moldova</strong> 1 , care, în articolul 111, stipulează:<br />

„(1)Localităţilor <strong>din</strong> stânga Nistrului, pre<strong>cu</strong>m şi unor localităţi <strong>din</strong> sudul Republicii <strong>Moldova</strong>, le pot fi atribuite<br />

forme şi condiţii speciale de autonomie după statutele speciale adoptate prin legi organice.<br />

(2)Legile organice care reglamentează statutele speciale ale localităţilor prevăzute în alineatul (1) pot fi modificate<br />

<strong>cu</strong> votul a trei cincimi <strong>din</strong> numărul deputaţilor aleşi” 2 .<br />

Articolul 111 al Legii Supreme a dat posibilitatea să fie adoptată legea organică nr. 344-XIII privind statutul<br />

special al Găgăuziei (Gagauz Yeri), votată de Parlamentul Republicii <strong>Moldova</strong> la 23 decembrie 1994 3 , pusă în<br />

aplicare de Preşe<strong>din</strong>tele Parlamentului Petru Lucinschi la 23 decembrie 1994 4 şi promulgată de Preşe<strong>din</strong>tele Mircea<br />

Snegur la 13 ianuarie 1995 5 . În articolul 1 al legii respective se stipulează:<br />

„(1) Găgăguzia (Gagauz-Yeri) este o unitate teritorială autonomă <strong>cu</strong> un statut special care, fiind o formă de<br />

autodeterminare a găgăuzilor, este parte componentă a Republicii <strong>Moldova</strong>.<br />

(2) Găgăuzia soluţionează de sine stătător, în limitele compentenţei sale, în interesul întregii populaţii, problemele<br />

dezvoltării politice, economice şi <strong>cu</strong>lturale.<br />

(3) Pe teritoriul Găgăuziei sunt garantate toate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia<br />

Republicii <strong>Moldova</strong>.<br />

(4) În cazul schimbării statutului Republicii <strong>Moldova</strong> ca stat independent poporul Găgăuziei are dreptul la<br />

autodeterminare externă.” 6<br />

Conform prezentei legi, Găgăuzia are organizare internă proprie. Autoritatea reprezentativă a Găgăuziei este<br />

Adunarea Populară, învestită <strong>cu</strong> dreptul de a adopta acte normative, care este eleasă prin vot universal, egal, direct,<br />

secret şi liber exprimat, pe un termen de 4 ani şi fiecare deputat reprezintă 5000 de alegători 7 . Guvernatorul<br />

(Başcanul) este persoana oficială supremă a Găgăuziei, căruia i se subordonează toate autorităţile publice. El este<br />

ales prin vot direct, egal, secret şi liber exprimat pe un mandat de 4 ani (dar nu mai mult de 2 mandate conse<strong>cu</strong>tive)<br />

şi trebuie să fie cetăţean al Republicii <strong>Moldova</strong>, care a împlinit vârsta de 35 ani şi care <strong>cu</strong>noaşte limba găgăuză 8 .<br />

După ce Başcanul este ales, el trebuie să fie confirmat în funcţia de membru al Guvernului Republicii <strong>Moldova</strong>.<br />

Sub aspect economic Găgăuzia, rămâne a fi regiune <strong>cu</strong> o economie preponderent agrară, dar <strong>cu</strong> unele ten<strong>din</strong>ţe<br />

spre industrializare. Factorii care au condiţionat această stare de lucruri ar fi următorii. După <strong>cu</strong>m e ştiut, odată <strong>cu</strong><br />

anexarea Basarabiei de Imperiul Rus în 1812, această regiune a devenit pentru Rusia un furnizor de produse agricole,<br />

viticole, pomicole şi animaliere. De fapt, guvernul ţarist urmărea scopul ca Basarabia să rămână o regiune<br />

agrară. Situaţia a început să se amelioreze întrucâtva după unirea Basarabiei <strong>cu</strong> România, însă acest proces a fost<br />

întrerupt în 1940, în urma raptului efectuat de URSS.<br />

Pentru a înţelege mai bine starea economiei propice unităţii teritorial-administrative Găgăuzia, e necesar să<br />

elucidăm succint unele aspecte ce ţin de condiţiile şi mediul în care s-au stabilit coloniştii găgăuzi. Migrând în<br />

Basarabia, găgăuzii s-au aşezat <strong>cu</strong> traiul preponderent în teritoriile rămase libere (după strămutarea tătarilor nogai<br />

în Crimeea, 1806-1812), formând colonii destul de mari şi izolate. Această stare de lucruri s-a păstrat practic până<br />

în 1940. Putem susţine că anume acest fapt a contribuit într-o oarecare măsură la păstrarea limbii şi obiceiurilor<br />

la găgăuzi.<br />

După anexarea Basarabiei de către URSS, în 1940, în mediul găgăuz, ca şi în restul teritoriilor anexate, s-a<br />

întreprins colectivizarea forţată, care a fost întreruptă de cel de al Doilea Război Mondial. La finele războiului<br />

colectivizarea se reîncepe, totodată în mediul populaţiei găgăuze încep deportările. Dezvoltarea social-economică<br />

a etniei găgăuze a primit un nou imbold odată <strong>cu</strong> constituirea UTAG. Din anul 1994 Turcia acordă un ajutor sub-<br />

1 Constituţia Republicii <strong>Moldova</strong> 1994.<br />

2 ibidem, 35.<br />

3 M. O. 1995, nr. 1, 131-136.<br />

4 ibidem, 137.<br />

5 ibidem.<br />

6 ibidem, 131.<br />

7 PĂTRAŞ 1999. 160.<br />

8 ibidem, 161.<br />

– 1 –


stanţial, în vederea dezvoltării social-economice a Găgăuziei. Spre exemplu, în timpul vizitei delegaţiei Turciei<br />

la Comrat şi Ciadâr-Lunga, Preşe<strong>din</strong>tele Republici <strong>Moldova</strong> Mircea Snegur a menţionat că: „între cele două state<br />

va fi semnat un acord special de acordare republicii a 35 milioane de dolari pentru dezvoltarea social-economică<br />

a raioanelor <strong>cu</strong> populaţie preponderent găgăuză.” 1<br />

Agri<strong>cu</strong>ltura <strong>din</strong> cadrul unităţii-teritorial administrative Găgăuzia îşi are specifi<strong>cu</strong>l său. Ea este determinată de<br />

aşezarea geografică a regiunii, cărei îi este propriu un sol arid, un mediu înconjurător deteriorat, la care în ultimele<br />

două secole, şi-a adus „obolul” omul prin acţiunile sale 2 . Aşadar, lucrarea solului în această zonă necisită a<br />

implementa noi tehnologii pentru a evita catasrofa ecologică. Azi în UTAG se recomandă să se dezvolte ramura<br />

viticolă şi pomi<strong>cu</strong>ltura, în care Guvernul Republicii <strong>Moldova</strong> acordă credite.<br />

O atenţie deosebită este acordată producţiei agricole destinate exportului. Accentul se pune pe următoarele<br />

ramuri ale agri<strong>cu</strong>lturii: viti<strong>cu</strong>ltura, pomi<strong>cu</strong>ltura şi tutunăritul. Pentru ameliorarea şi dezvoltarea plantaţilor deteriorate<br />

de viţă de vie a fost lansat programul „Via”, a cărei implementare a şi început. Spre exemplu, în anul 2004<br />

au fost plantate 510 ha de viţă de vie şi se preconizează de a planta anual câte 1000 ha 3 . Cu scopul de a restabili<br />

şi a dezvolta pomi<strong>cu</strong>ltura, în această regiune s-a implementat programul „Starea şi perspectivele de dezvoltare a<br />

pomi<strong>cu</strong>lturii în UTAG”, preconizat spre realizare până în anul 2010 4 . Producerea tutunului se preconizează să se<br />

ridice până la 4 - 5 mii tone, în 2004 s-au produs 1,5 mii tone, în 2003 această cifră constituia o mie de tone 5 .<br />

Sectorul industrial al unităţii administrativ-teritorial Găgăuzia este orientat spre industria uşoară şi prelucrătoare.<br />

Odată <strong>cu</strong> formarea UTAG guvernul Găgăuziei a dus o politică foarte activă în privinţa atragerii capitalului<br />

străin pentru consolidarea şi dezvoltarea bazei industriale <strong>din</strong> regiune. În acest context merită a fi menţionate ajutoarele<br />

date de Turcia pentru dezvoltarea industriei uşoare <strong>din</strong> UTAG. În aşa mod, partea turcă face mari investiţii<br />

în producţia textilă <strong>din</strong> autonomie. În acest context se înscrie firma „Asena Textili” de producţie textilă şi croitorie<br />

ce activează pe teritoriul UTAG, având la bază 100% capital turc 6 . De asemenea, în timpul vizitei delegaţiei Turciei<br />

în Comrat şi Ciadâr-Lunga s-a pus baza unei fabrici mixte de cărămidă 7 . Trebuie de menţionat că, în pofida<br />

faptului că aceste întreprinderi funcţionează pe baza capitalui străin, practic toţi angajaţii sunt autohtoni.<br />

Împreună <strong>cu</strong> investitorii ruşi, la Comrat se construieşte o întreprindere de prelucrare a seminţelor de floareasoarelui<br />

<strong>cu</strong> o capacitate de prelucrare de 90 mii tone de seminţe pe an 8 . Remarcăm că la benzinăria <strong>din</strong> Comrat<br />

se construieşte un complex de prelucrare a produselor petroliere <strong>cu</strong> o capacitate de prelucrare a 200 mii tone pe<br />

an 9 . În special, investitorii ruşi sunt atraşi de ramura industriei vinurilor, făcând investiţii mari în această ramură,<br />

construid fabrici de producere a vinului (pre<strong>cu</strong>m fabrica de vinuri <strong>din</strong> Vulcăneşti).<br />

Prin urmare, putem susţine că în perioada actuală industria în UTAG se dezvoltă destul de <strong>din</strong>amic şi a obţinut<br />

chiar anumite succese. În ultimii ani s-a înregistrat chiar o creştere a producţiei industriale. Spre exemplu, această<br />

creştere a producţiei industriale în 2004 faţă de 2003 a fost de 28% 10 .<br />

Odată <strong>cu</strong> formarea Unităţii Teritorial-Administrative Găgăuzia un imbold destul de semnificativ a primit şi<br />

dezvoltarea <strong>cu</strong>lturii în mediul populaţiei găgăuze. După <strong>cu</strong>m e ştiut, în perioada sovietică se vehi<strong>cu</strong>la conceptul că<br />

URSS este un stat multinaţional (şi că toate naţionalităţile au posibilităţi egale în dezvoltarea lor <strong>cu</strong>lturală). Însă<br />

acest principiu căpăta valoare numai la efectuarea recensămintelor unionale, când trebuia de demonstrat că URSS<br />

este un stat multinaţional.<br />

Drept exemplu elocvent în contextul politicii promovate de URSS faţă de minorităţile naţionale, poate servi<br />

etnia găgăuză. În anul 1957, prin Hotărârea Prezidiumlui Suprem al RSSM, a fost luată decizia de adoptare a alfabetului<br />

limbii găgăuze în grafie cirilică 11 . În mijloacele de informare în masă ale URSS <strong>din</strong> această perioadă s-a vehi<strong>cu</strong>lat<br />

intens ideea că această hotărâre a fost luată <strong>cu</strong> scopul de a i se da posibilitate găgăuzilor să înveţe în limba<br />

1 Vizita delegaţiei Turciei la Comrat şi Ciadâr-Lunga, 1994, 4 iunie, 2.<br />

2 FEROROV 2003.<br />

3 Nekotorye itoghi ... 2005, 9.<br />

4 ibidem.<br />

5 ibidem.<br />

6 ibidem, 7.<br />

7 Vizita delegaţiei ..., 4 iunie 1994, 2.<br />

8 Nekotorye itoghi ... 2005. 6<br />

9 ibidem.<br />

10 ibidem, 5.<br />

11 <strong>Moldova</strong> Socialistă, 31 iulie, 1957.<br />

– –


natală. De fapt, aceasta s-a fă<strong>cu</strong>t pentru a înfăptui asimilarea mai eficientă a acestei etnii. Cercetătorul M. Guboglo<br />

susţine că, deja începând <strong>cu</strong> anul 1958, copii găgăuzi au avut posibilitatea să studieze în limba găgăuză.<br />

Astfel, au fost deschise 27 de şcoli în care se preda în limba găgăuză şi, paralel, în limba rusă. În anul 1959<br />

numărul lor s-a redus la 25, ca în anul 1960 să crească la 31 1 . Dar, după <strong>cu</strong>m menţionează autorul, găgăuzii tindeau<br />

totuşi ca copii lor să înveţe în limba rusă; ca rezultat, a apărut necesitatea treceri treptate de la predarea în<br />

limba găgăuză la predarea în limba rusă 2 , ceea ce a şi fost realizat (până în anul 1994 în localităţile <strong>cu</strong> o populaţie<br />

găgăuză, s-a predat exclusiv în limba rusă).<br />

După 1991, în raioanele lo<strong>cu</strong>ite de populaţia găgăuzi se începe o renaştere a limbii şi a obiceiurilor acestei<br />

etnii. În prezent, pe teritoriul Găgăuziei activează:<br />

„...o universitate <strong>cu</strong> 11 specializării, 2 colegii şi 18 licee de stat (<strong>din</strong> care 4 în limba română, 1 în limba engleză<br />

şi turcă, 1 liceu parti<strong>cu</strong>lar turco-englez....<br />

– Uniunea scriitorilor găgăuzi, <strong>cu</strong>prinzând un număr apreciabil de scriitori, poeţi, critici şi istorici literari.<br />

– 57 de biblioteci, 3 şcoli de artă <strong>cu</strong> 3 filiale, 2 şcoli de muzică <strong>cu</strong> 6 filiale,....<br />

– 4 muzee, <strong>din</strong> care 2 de interes regional (unul în oraşul Comrat, unul în comuna Beşalma,...<br />

– Teatrul „M. Ciachir” <strong>din</strong> oraşul Ceadâr-Lunga;<br />

– Ansamblul de Cântece şi Dansuri „Duz Ava” <strong>din</strong> Comrat” 3 .<br />

De asemenea, în UTAG se publică următorele reviste în limba găgăuză: “Ana Sozu”, “Halk Birlii”, “Sabaa Yîldîzî”,<br />

“Acîk Goz”, “Gagauz Sesi” şi 5 reviste în limba rusă: “Вести Гагаузии”, “Знания”, “Панорама”, “Gagauz<br />

Halkî”, “Gagauz Yeri”. Remarcăm că nici un ziar pentru găgăuzi nu este publicat în limba română 4 . Explicaţia<br />

este că, în timpul guvernării sovietice, limba română practic a ieşit <strong>din</strong> uz în mediul populaţiei găgăuze, aceasta<br />

fiind unul <strong>din</strong>tre efectele politicii de rusificare a minorităţilor naţionale promovate de Imperiul Rus şi cel Sovietic<br />

pe par<strong>cu</strong>rsul sec. XIX-XX.<br />

Cu privire la <strong>cu</strong>ltura spirituală a găgăuzilor, putem constata că în prezent în mediul acestei etnii se afirmă<br />

pluralismul religios, dar această ten<strong>din</strong>ţă nu este specifică numai Găgăuziei 5 . În plus, menţionăm că în mediul găgăuzilor<br />

conceptul religios s-a schimbat. Astfel, dacă pe par<strong>cu</strong>rsul secolelor găgăuzii se caracterizau prin faptul că<br />

erau creştini ortodocşi, atunci în prezent ei aderă la diferite secte şi <strong>cu</strong>rente religioase <strong>cu</strong>m ar fi: baptiştii, martorii<br />

lui Ehova, iar în unele cazuri reprezentanţii acestei etnii trec la religia musulmană.<br />

***<br />

Generalizând cele expuse putem concluziona următoarele:<br />

1. Formarea Unităţii Teritorial-Administrative Găgăuzia, în anul 1994, a fost posibilă datorită următorilor<br />

factori:<br />

a) Republica <strong>Moldova</strong> era preo<strong>cu</strong>pată de consecinţele conflictului armat transnistrean <strong>din</strong> 1992;<br />

b) Pentru a evita crearea a încă unei zone de conflict în sudul Moldovei, guvernul de la Chişinău şi cel al autoproclamatei<br />

republici găgăuze au fost nevoite să meargă la compromis. Fapt care a facilitat formarea UTAG<br />

(1994);<br />

c) Un rol important în formarea UTAG l-au jucat Turcia şi Federaţia Rusă. Aceste ţări au sprijinit şi sprijină<br />

până în prezent în plan economic, politic şi <strong>cu</strong>ltural UTAG.<br />

2. După formarea sa, Unitatea Administrativ-Teritorială Găgăuzia a obţinut un statut special în cadrul Republici<br />

<strong>Moldova</strong>, având prerogative, pre<strong>cu</strong>m:<br />

a) Dreptul de a adopta legi de importanţă locală, care nu contravin Constituţiei şi sunt aprobate de guvernul<br />

Republicii <strong>Moldova</strong>;<br />

b) Conform Constituţiei Republicii <strong>Moldova</strong>, reprezentanţii guvernului găgăuz au dreptul să participe la conferinţele<br />

internaţionale, unde se abordează problemele care viază această unitate administrativ-teritorială.<br />

3. Odată <strong>cu</strong> formarea UTAG, Găgăuzia devine un participant oare<strong>cu</strong>m autonom în procesele care au loc în<br />

1 GUBOGLO 1972, 27.<br />

2 ibidem, 28.<br />

3 MĂCRIŞ 2003. 85.<br />

4 ibidem.<br />

5 KELEŞ 2003, 104.<br />

– –


azinul Mării Negre. Anume UTAG colaborează activ în plan economic şi <strong>cu</strong>ltural <strong>cu</strong> statele care intră în zona<br />

Mării Negre, în special <strong>cu</strong> Turcia.<br />

Summary<br />

In this article we proposed to clear up some aspects of geopolitical implication of Territorial-Administrative<br />

Unity Gagauzia (UTAG) in evolution of politic events in Republic of <strong>Moldova</strong>. Also we studied some aspects<br />

from life of Gagauzian population, as the moment when this ethnic minority established for first time in Basarabia<br />

and its social and <strong>cu</strong>ltural evolution until 1989. Also we analyzed the premises and politic juncture thanks to this<br />

fact was possible to former Territorial-Administrative Unity Gagauzia (UTAG) and juridical status and socioeconomical<br />

and <strong>cu</strong>ltural development of gagauzians. After elaboration this article we concluded that Republic of<br />

<strong>Moldova</strong> acted in democratic mode when it formed this territorial-administrative unity.<br />

Bibliografie<br />

1. Arhiva naţională a Republicii <strong>Moldova</strong> (ANRM), F 680, Inv. 1, d. 3192.<br />

2. BATJUŠKOVA, B. N, 1892. Bessarabia. Istoričeskoe opisanie.<br />

3. CERNENCO, Mihail. 2000, Galben Andrei, Rusnac Gheorghe, Solomon Constantin. Republica <strong>Moldova</strong>: istoria politicğ<br />

(1989-1990). Do<strong>cu</strong>mente şi Materiale, Vol. I. – Chişinău, USM.<br />

4. CHAUPRADE, Aymeric, THUAL, Francois. 2003. Dicţionar de geopolitică. Bu<strong>cu</strong>reşti: Grupul editorial Corint.<br />

5. 1986. Dicţionar politic, Chişinău.<br />

6. Declaracija o gosudarstvennom suveranitete gagauzkoj respubliki, Komrat, 8 dekabrja 1990 goda, 1990.<br />

7. FEDOROV, L. A., 2003. Osobenosti prirodnyh uslovij Budjaka (na primere počv), În: “Materialy Meždunarodnoj<br />

naučino-praktičescoj konferencii, posvjaščionoj 7-oj godovščine Gagauz Eri (Gаgаuzii)”, tom. II. – Коmrat.<br />

8. GOLOPENŢIA, Anton. Operele complete vol. ii: Statistică, demografie şi geopolitică. – Bu<strong>cu</strong>reşti: Univers Enciclopedic,<br />

f. a.<br />

9. GUBOGLO, M. N., 1972, Ětnolingvističeskie processy na jughe Moldavii, În ‘Ětnografija i iskucctvo Molavii’, Kišinev,<br />

Štiinca.<br />

10. KELLEŠ, Alla, 2003. Relighioynosti naroda Gagauzii: tendenčii poslednego desjatiletija-postanovka 7 problem, Materialy<br />

Meždunarodnoj naučino-praktičescoj konferencii, posvjaščionoj 7-oj godovščine Gagauz Eri Ери (Gаgаuzii), tom. II.<br />

– Коmrat,<br />

11. KING, Charles, Moldovenii România, Rusia şi politica <strong>cu</strong>lturală. – Chişinău: Arc, 2002.<br />

12. MĂCRIŞ, Anatol, 2003. Găgăuzii <strong>din</strong> Basarabia în tre<strong>cu</strong>t şi în prezent -Bu<strong>cu</strong>reşti: Agerpres Typo.<br />

13. <strong>Moldova</strong> Socialistă, 31 iulie, 1957.<br />

14. Monitorul Oficial al Republicii <strong>Moldova</strong>, 1993, nr. 1.<br />

15. Monitorul Oficial al Republicii <strong>Moldova</strong>, 1993, nr. 3.<br />

16. Monitorul Oficial al Republicii <strong>Moldova</strong>, 1995, nr. 1.<br />

17. nekotorye itoghi i perspektivy socialino-ěkonomičeskogo razvitija Gagauzii (spavočnyj material), Komrat, 2005.<br />

18. NOUZLILLE, Jean, 2005. <strong>Moldova</strong>. istoria tragică a unei regiuni europene. Chişinău: Prut Internaţional.<br />

19. PĂTRAŞ, Eugen, 1999. Minorităţile naţionale <strong>din</strong> ucraina şi Republica <strong>Moldova</strong> Statutul juridic. Cernăuţi: „Editura<br />

Alexandru cel Bun”.<br />

20. Vizita delegaţiei Turciei la Comrat şi Ciadâr.Lunga, În „<strong>Moldova</strong> suverană”, 4 iunie 1994.<br />

– –<br />

© Oleg BeRCU, 008


polıtıca statuluı FaŢă de ıntelectualıtate În prımul decenıu al puterıı<br />

sovıetıce – aspecte ıstorıoGraFıce<br />

– –<br />

mariana ţĂRANU,<br />

Universitatea de Studii Aplicate <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong><br />

abstract<br />

Politics promoted towards Russia’s intellectuality within first decade of Soviet power has played a prominent<br />

part in scientific publications that were proved by rich bibliography appeared during time. Democratization of<br />

political, social and <strong>cu</strong>ltural life has determined tackling a range of problems, inclu<strong>din</strong>g thereof, from an angle of<br />

principles of humanity. Gorbachov’s change-over generated access to historical archives, Communist censorship<br />

on scientific research has been repealed having constituted turning point to the effect.<br />

Performed studies denote historical works by Soviet authors have been written accor<strong>din</strong>g to objectives determined<br />

by administration of CPSU and Soviet totalitarian state, adhering to targets. Gorbachov’s change-over created<br />

favorable conditions for intensifying scientific research, having been based on humanity principles, avoided<br />

class principles. There have been not a monographic study devoted to state politics towards intellectuality within<br />

first decade of Soviet power.<br />

Politica promovată de stat faţă de intelectualitatea <strong>din</strong> Rusia în primul deceniu al puterii sovietice a o<strong>cu</strong>pat un<br />

loc aparte în publicaţiile ştiinţifice. Aceasta o demonstrează bibliografia bogată apărută pe par<strong>cu</strong>rsul anilor. Democratizarea<br />

vieţii politice, sociale şi <strong>cu</strong>lturale a determinat tratarea unui şir de probleme, inclusiv cea vizată, prin<br />

prisma principiilor general-umane. Restructurarea gorbaciovistă a generat accesul la arhivele istorice, a fost anulată<br />

cenzura comunistă <strong>din</strong> domeniul cercetărilor ştiinţifice ceea ce a constituit punctul de cotitură în acest sens.<br />

În perioada sovietică extinderea istoriografiei privind politica statului faţă de intelectualitate n-a constituit un<br />

salt calitativ al studiilor publicate. Cauzele stagnării şi crizei sunt numeroase. Trebuie să luăm în considerare, mai<br />

întâi de toate, activitatea sistemului administrativ de comandă, care a impus diverse interdicţii organizatorice şi<br />

politico-ideologice în cazul interpretării reale a evenimentelor şi asupra unor concluzii. Respectând principiul<br />

obiectivităţii, trebuie să remarcăm că oamenii de ştiinţă sovietici nu au avut posibilitatea să reconstituie un chip<br />

adevărat al intelectualului în virtutea unui şir de cauze, în primul rând <strong>din</strong> pricina orientărilor metodologice şi<br />

teoretice impuse de rigorile regimului totalitar comunist.<br />

Studiile apărute erau scrise în conformitate <strong>cu</strong> obiectivele determinate de conducerea P.C.U.S. şi a statului<br />

sovietic totalitar, în strictă corespundere <strong>cu</strong> scopurile urmărite. În anii ’60 accentul se punea pe delimitarea intelectualităţii<br />

sovietice într-o categorie separată intermediară între muncitori şi ţărani 1 ş. a., ulterior la începutul anilor<br />

’70, în studiile apărute se trata <strong>cu</strong> preponderenţă constituirea ei 2 ş. a. ca la mijlo<strong>cu</strong>l anilor ’80 prioritate să se dea<br />

aprofundării acestor studii 3 ş. a. Lucrările publicate erau puse în serviciul sistemului totalitar şi aveau menirea de<br />

a evidenţia şi glorifica succesele obţinute graţie „politicii chibzuite” a partidului de guvernământ şi concomitent<br />

de a infiltra în conştiinţa oamenilor ideile lor subiective, transformând intelectualitatea într-un instrument sigur<br />

de promovare a politicii partidului.<br />

Evoluţia politicii statului sovietic în raport <strong>cu</strong> intelectualitatea în primul deceniu al puterii sovietice este cercetată<br />

<strong>cu</strong> preponderenţă într-un şir de lucrări de caracter general, care includ multiple aspecte ale subiectului vizat.<br />

La acest grup se referă studiile cercetătorilor: P. Amelin, S. Fediukin, K. Temirbaev, V. Ukrainţev, A. Amvrosov, V.<br />

Astahova ş. a. în care îşi găsesc reflectare unele aspecte ale problemelor evidenţiate 4 . K. Temirbaev, în conlucrare<br />

<strong>cu</strong> V. Ukrainţev, considera util să elucideze, în cadrul unui studiu, specifi<strong>cu</strong>l formării intelectualităţii sovietice 5<br />

. Autorii se axează, în ansamblu, pe modalităţile constituirii ei în primele decenii ale puterii sovietice. O atenţie<br />

majoră acordă fa<strong>cu</strong>ltăţilor muncitoreşti şi fenomenului promovării muncitorilor şi ţăranilor la posturi de conduce-<br />

1 VIGDORCIK 1968, 167-170; FEDIUKIN 1965, Nr. 4, 106-120; Idem 1966, 38-46; Idem 1960; Idem 1970.<br />

2 KOPÂRIN, POPOV, 1974, 454-462; KARAPETIAN 1974; SAFRAZIAN 1977; SOSKIN 1971; AMELIN 1970.<br />

3 TEMIRBAEV, UKRAINŢEV, 1980.; КIM 1985; ZEZINA 1982; SOVetSKaia 1983.<br />

4 AMBROSOV 1978; Idem, 1975; АMELIN 1970; TEMIRBAEV, UKRAINŢEV 1980; FEDIUKIN 1972 ş. a.<br />

5 TEMIRBAEV, UKRAINŢEV 1980.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 265-270


e. Plasând în centrul cercetărilor sale aspectul formare a intelectualităţii sovietice, R. Karapetean acordă o atenţie<br />

majoră instituţiilor de învăţământ superior, deopotrivă <strong>cu</strong> fa<strong>cu</strong>ltăţile muncitoreşti, în ambele cazuri punând accentul<br />

pe transformările cantitative, în detrimentul celor calitative, iar politica partidului de guvernământ în această<br />

privinţă este tratată pe baza principiului de clasă 1 .<br />

Un rol important în examinarea evenimentelor timpului a constituit-o lucrarea apărută la mijlo<strong>cu</strong>l anilor ’60<br />

Sovetsckaia intellighenţia. Kratkii ocerk (1917-1975 gg.), în care autorii se referă la specifi<strong>cu</strong>l intelectualităţii <strong>din</strong><br />

U.R.S.S., plasând la bază realizarea unei comparaţii <strong>din</strong>tre intelectualitatea sovietică şi intelectualitatea Rusiei<br />

ţariste, <strong>cu</strong> orice ocazie demonstrând superioritatea intelectualităţii proletare 2 . În aceeaşi or<strong>din</strong>e de idei pe larg<br />

sunt reflectate trăsăturile fa<strong>cu</strong>ltăţilor muncitoreşti ca cea mai eficientă modalitate de constituire a intelectualităţii<br />

sovietice. Parti<strong>cu</strong>larităţile distinctive ale intelectualităţii sovietice şi principiile ei de pregătire şi-au aflat parţial<br />

reflectare şi în lucrarea cercetătoarei V. Astahova, consacrată rolului intelectualităţii în societate. Cercetătoarea<br />

este printre primii care afirmă că în U.R.S.S., deşi erau create condiţii pentru fiecare membru al societăţii de a-şi<br />

continua studiile, totuşi mergeau în şcolile superioare, de obicei, copiii intelectualilor 3 .<br />

Complexitatea deosebită caracteristică politicii statutului sovietic faţă de intelectualitate în consens <strong>cu</strong> caracterul<br />

ei <strong>din</strong>amic a determinat aprofundarea de către specialişti a investigaţiilor axate pe acest subiect. Este necesar<br />

de remarcat existenţa lucrărilor ştiinţifice a căror tematică de cercetare conţine subiecte mai restrânse. În literatura<br />

ştiinţifică o atenţie deosebită s-a acordat studierii modalităţilor de constituire a intelectualităţii sovietice. Formarea<br />

ei prin intermediul şcolii superioare s-a aflat în centrul atenţiei cercetătorului V. Jirnov, V. Eliutin, L. Senikova, E.<br />

Ciutkeraşvili ş. a. 4 . E. Ciutkeraşvili tratează amplu problema creşterii numărului de studenţi în şcoala superioară<br />

sovietică. Autorul se referă şi la creşterea reţelei de instituţii de învăţământ în Rusia 5 . L. Ivanova îşi concentrează<br />

atenţia asupra constituirii intelectualităţii ştiinţifice în perioada vizată, ea se referă la rolul intelectualităţii de partid<br />

la formarea cadrelor ştiinţifice 6 . Materialele expuse în lucrare au un caracter profund ideologic.<br />

O atenţie sporită a fost acordată elucidării rolului fa<strong>cu</strong>ltăţilor muncitoreşti, a <strong>cu</strong>rsurilor de pregătire şi a universităţilor<br />

populare - ca trepte esenţiale de pregătire a intelectualităţii bolşevice. S-au remarcat în acest sens I.<br />

Artobolevski, A. Vladislavlev , V. Konopleev, V. Petrov etc. - toţi în scrierile lor exagerându-le semnificaţia 7 .<br />

Cele mai profunde studii ce vizează fa<strong>cu</strong>ltăţile muncitoreşti au fost realizate de cercetătoarea N. Katunţeva. În<br />

studiile sale, de pe poziţiile timpului, ea a abordat specifi<strong>cu</strong>l fa<strong>cu</strong>ltăţilor muncitoreşti, s-a referit la condiţiile de<br />

înmatri<strong>cu</strong>lare, la componenţa socială a lectorilor şi a as<strong>cu</strong>ltătorilor. Cercetătoarea este unica care face referinţă la<br />

diversitatea acestora, evidenţiind fa<strong>cu</strong>ltăţi muncitoreşti: de zi, serale, pe schimburi, fără frecvenţă, de arte etc. 8<br />

Punct de reper pentru mai mulţi filosofi, istorici şi sociologi, îndeosebi pentru cei ce se preo<strong>cu</strong>pau de propria<br />

carieră, le-a servit abordarea rolului „benefic” al Partidului Comunist şi a puterii sovietice la formarea intelectualităţii.<br />

Exemplu-model constituie istori<strong>cu</strong>l S. Fediukin. În lucrările sale el nu s-a sinchisit, ori de câte ori a avut<br />

posibilitatea, să se refere la aportul „considerabil” al Partidului Comunist la formarea a unei intelectualităţi noi,<br />

conform rigorilor puterii sovietice. El a găsit zeci de argumente pentru a demonstra rolul „hotărâtor” al puterii<br />

sovietice în acest sens, s-a referit şi la metodele de atragere a intelectualităţii la construcţia socialismului. Lucrările<br />

sale, numeroase cantitativ, prezintă nişte mostre de „studii” ale unui regim totalitar 9 . Aceeaşi linie ideologică<br />

au promovat-o şi K. Galkin, F. Zauzolkov, G. Andreiuk care îşi concentrează atenţia în cadrul mai multor studii<br />

asupra problemei „atragerii” spre conlucrare <strong>cu</strong> puterea a specialiştilor vechiului regim în primul deceniu al noului<br />

sistem politic 10 . Toate acestea camuflează politica de teroare promovată faţă de intelectualitate; mai mult decât<br />

atât, aceasta reprezintă o modalitate sigură de îndoctrinare a conştiinţei oamenilor şi o sursă de ideologizare a<br />

cetăţeanului sovietic.<br />

1 KARAPETIAN 1974.<br />

2 SOVetSKaia 1977.<br />

3 ASTAHOVA 1976.<br />

4 ELIUTIN 1959; Idem 1980; JIRNOV 1958; CIUTKERASHVILI 1968; Idem 1961; SENNIKOVA 1967, 131-143.<br />

5 CIUTKERASHVILI 1968.<br />

6 IVANOVA 1980; Idem 1960, 57-70.<br />

7 АRTOBOLEVSKII, VLADISLAVLEV 1977, 112-119; КONOPLEEV 1975, 24-32; PETROV 1970, 40-49.<br />

8 KATUNTSEVA 1977; Idem 1966.<br />

9 FEDIUKIN 1971; Idem 1972; Idem 1960; Idem 1968; Idem 1970. ş. a.<br />

10 ZAUZOLKOV 1958, 44-52; ANDREIUK 5-38; GALKIN 1958.<br />

– –


Politica statului sovietic faţă de intelectualitate în primul deceniu al puterii sovietice a fost abordată pe paginile<br />

mai multor reviste de specialitate. Spaţiu pentru publicarea articolelor pe această temă au acordat revistele: “Istoria<br />

SSSR” 1 ş. a., “Kommunist” 2 ş. a., “Filosofskie nauki” 3 ş. a., “Voprosy istorii KPSS” 4 ş. a.<br />

Principalele aspecte ale politicii statului sovietic faţă de intelectualitatea <strong>din</strong> Rusia în primele decenii ale puterii<br />

sovietice şi aportul statului sovietic la constituirea intelectualităţii proletare au fost puse în dis<strong>cu</strong>ţie de cercetătorii<br />

<strong>din</strong> diferite centre ştiinţifice în cadrul conferinţelor unionale care au avut loc la Mensk (ianuarie, 1966),<br />

Sverdlovsk (februarie, 1972), Moscova (mai, 1978), Novosibirsk (noiembrie, 1979). În cadrul conferinţei de la<br />

Mensk în mod special s-a determinat lo<strong>cu</strong>l şi rolul intelectualităţii ca grup social, structura ei şi modalităţile de<br />

conlucrare <strong>cu</strong> clasa muncitoare. Conferinţa <strong>din</strong> Sverdlovsk s-a remarcat prin varietatea abordării parti<strong>cu</strong>larităţilor<br />

constituirii intelectualităţii sovietice. La sfârşitul anilor ’80 cercetătorii sovietici s-au convocat în cadrul a două<br />

conferinţe ştiinţifice la Moscova şi Novosibirsk, care aveau scopul de a analiza parti<strong>cu</strong>larităţile intelectualităţii sovietice.<br />

Tematica acestora s-a axat pe evidenţierea aportului intelectualităţii la edificarea societăţii noi, comuniste.<br />

Caracterul regional al conferinţelor şi conţinutul ideologizat al materialului prezentat de participanţi s-au răsfrânt<br />

total asupra conţinutului cercetărilor majoritatea cărora şi-au pierdut valoarea ştiinţifică. Analiza lucrărilor apărute<br />

prin prisma mentalităţii timpului denotă că în perioada regimului comunist intelectualitatea a fost transformată<br />

într-un instrument de justificare a politicii promovate de partidul de guvernământ pentru îndoctrinarea maselor.<br />

Restructurarea gorbaciovistă a creat condiţii pentru intensificarea cercetărilor ştiinţifice în domeniul vizat.<br />

Motivul ce a determinat aceasta îl constituie accesul la do<strong>cu</strong>mentele secrete de arhivă. Lucrările ştiinţifice apărute<br />

în ultimele decenii abordează unele aspecte ale politicii statului sovietic faţă de intelectualitatea <strong>din</strong> Rusia în primul<br />

deceniu al puterii sovietice, luându-se ca bază principiile general-umane şi evitându-se principiile de clasă.<br />

Accesul cercetătorilor la multiple do<strong>cu</strong>mente secrete a permis apariţia unor lucrări bazate pe un material ştiinţific<br />

solid.<br />

Un prinos major în acest sens l-a avut istori<strong>cu</strong>l A. Arutiunov, care într-un studiu amplu bazat pe do<strong>cu</strong>mente de<br />

arhivă, aruncă o lumină nouă asupra vieţii şi activităţii lui V. I. Lenin, totodată se referă şi la politica de partid în ceea<br />

ce priveşte intelectualitatea Rusiei sovietice. Autorul pune accent pe condiţiile precare în care s-a pomenit intelectualitatea<br />

Rusiei, intelectualitate ce şi-a menţinut verticalitatea faţă de regimul bolşevic sau s-a plasat pe o poziţie<br />

neutră 5 . În acelaşi context se înscrie şi lucrarea lui V. Poţeluev, care, prin prisma reflectării evenimentelor <strong>din</strong> Rusia,<br />

analizează politica de teroare promovată de autorităţi faţă de intelectualitate. Atrage atenţia cititorului la prestaţiile<br />

obligatorii de muncă la care erau impuşi intelectualii, se referă la multiplele arestări ale acestora etc. 6 . Un mare aport,<br />

în acest context, l-a avut istori<strong>cu</strong>l şi filosoful D. Volkogonov - fost general al Armatei Sovietice, director al Institutului<br />

de Istorie Militară, primul autor care a avut acces la arhivele secrete sovietice. În lucrările sale, dedicate celor<br />

două personalităţi ale perioadei V. Lenin şi L. Troţki, D. Volkogonov se referă la politica ostilă promovată faţă de<br />

intelectualitate. Totodată, el se referă şi la deportările forţate ale unui grup de intelectuali ruşi 7 .<br />

La valorificarea tematicii vizate şi-au adus obolul şi un grup de cercetători ruşi, sovietici, care, în diferite perioade<br />

de timp, au fost nevoiţi să emigreze: M. Gheller, A. Avtarhanov, Iu. Srecinski ş. a., dar prin operele lor au<br />

încercat să elucideze adevărul despre evenimentele <strong>din</strong> Rusia, în afara ideologiei bolşevice, plasându-le în contextul<br />

firesc al evenimentelor secolului XX 8 .<br />

Istori<strong>cu</strong>l M. Gheller, profesor la Universitatea <strong>din</strong> Sorbona, şi-a concentrat atenţia asupra studiului evenimentelor<br />

sociale şi politice ale Rusiei sovietice, o atenţie deosebită acordând relaţiilor putere-personalitate, a studiat<br />

căile şi modalităţile de inplantare a ideologiei bolşevice în mentalitatea maselor şi, îndeosebi, relaţia intelectualului<br />

<strong>cu</strong> puterea. O temă prioritară de studiu pentru M. Gheller a constituit-o atitu<strong>din</strong>ea puterii sovietice faţă de<br />

intelectualitate, prin lucrările sale demonstrând caracterul ostil al acesteia 9 .<br />

1 IVANOVA 1960, 57-70; KEIREM-MARKUS 123-135.<br />

2 GOLOTA, KOROLIOV 1963, 15-25; KONSTANTINOV 1959, 48-65; FILIPPOV 1973, 88-99.<br />

3 MOKRONOSOV 1961, 18-30; RUTKEVICI 1966, 20-28; Idem, 1963, 22-32.<br />

4 SOLOVEI 1990, 87-98; CIJOVA 1973, 51-59.<br />

5 ARUTIUNOV 2002.<br />

6 POTSELUEV 2003.<br />

7 VOLKOGONOV 1994; Idem 1996.<br />

8 AVTORHANOV 1990; GHELLER 1994; GHELLER, NEKRIN 1989; SRECINSKII 1974; GHELLER 1990, 37-66.<br />

9 GHELLER 1990, 37-66.<br />

– –


Cercetătorul A. Avtorhanov în studiile sale tinde să elucideze caracterul evenimentelor politice <strong>din</strong> Rusia în<br />

primele luni ale <strong>cu</strong>ceririi puterii sovietice de către bolşevici. Autorul se referă la politica duşmănoasă a autorităţilor<br />

bolşevice faţă de intelectualitatea rusă şi demască procedura de deportare a intelectualităţii ruse în anul 1922 1 .<br />

Deosebit de valoroasă este lucrarea cercetătorului rus Iu. Srecinski, emigrant, care, la mijlo<strong>cu</strong>l anilor ’80, a<br />

reuşit să-l facă <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t pe cititorul <strong>din</strong> Occident <strong>cu</strong> crimele odioase făptuite de regimul bolşevic în momentul<br />

instaurării puterii sovietice. Iu. Srecinski a reflectat detaliat politica de teroare bolşevică contra întregii populaţii,<br />

îndeosebi contra intelectualităţii, a reflectat subiectul, prin prisma propriei stări de spirit, a intelectualităţii care în<br />

anii 1917-1918 a refuzat categoric să conlucreze <strong>cu</strong> puterea oficială, ceea ce în istoriografia sovietică s-a calificat<br />

drept acţiune de sabotaj 2 .<br />

Democratizarea vieţii social-politice, accesul cercetătorilor la arhivele secrete etc., au determinat apariţia unor<br />

lucrări speciale ce vizează obiectul de studiu cercetat. Atenţia majoră a fost mobilizată asupra elucidării politicii<br />

de partid şi de stat în relaţiile <strong>cu</strong> intelectualitatea <strong>din</strong> Rusia. În acest sens îi putem remarca pe cercetătorii: I.<br />

Kazanin, S. Kogan, L. Cerneavskaia, Kvakin ş. a. 3 . Cercetătorul M. Glavaţki pentru prima dată îşi în<strong>cu</strong>nunează<br />

cercetările într-un studiu axat pe evenimentele tragi<strong>cu</strong>lui an 1922 an în care au fost deportate cele mai luminate<br />

minţi ale timpului peste hotarele Rusiei 4 .<br />

În unele studii sunt reflectate reformele <strong>din</strong> sistemul învăţământului superior - reforme ce au limitat autonomia<br />

şcolii superioare şi au promovat mediul proletar în instituţiile de învăţământ. Plauzibile sunt lucrările lui S.<br />

Soskin, care se referă la consecinţele lichidării autonomiei universitare, şi condiţiile precare în care s-au pomenit<br />

cadrele didactice 5 . S. Galin analizează măsurile înfăptuite de organele puterii centrale pentru a atrage în sfera<br />

învăţământului copiii proletarilor 6 .<br />

Un studiu profund al poziţiilor intelectualităţii <strong>din</strong> regiunea Donului şi a comportamentului acesteia în condiţiile<br />

extreme ale războiului civil l-a realizat cercetătoarea N. Reşetova. Ea a abordat vast politica promovată de<br />

autorităţi <strong>cu</strong> privire la intelectualitate. S-a referit, de asemenea, şi represiile intelectualităţii 7 .<br />

Merită atenţie şi lucrarea lui A. Mirek Krasnâi miraj. Kak mî verili v mifî i loji. Autorul întreprinde un studiu<br />

vast şi demonstrează atitu<strong>din</strong>ea autorităţilor faţă de intelectualitatea care a acceptat conlucrarea <strong>cu</strong> puterea sovietică.<br />

Cercetătorul a analizat evoluţia unora de la simpli favoriţi ai puterii până la promovarea acestora pe scară<br />

ierarhică şi transformarea lor în simple unelte de menţinere a regimului bolşevic 8 .<br />

Multitu<strong>din</strong>ea de probleme ce vizează politica statului sovietic faţă de intelectualitate în primii ani ai puterii<br />

sovietice, cât şi completarea „spaţiilor albe” <strong>din</strong> istoriografie, sunt scoase <strong>din</strong> anonimat în cadrul multiplelor<br />

foruri ştiinţifice internaţionale organizate în ultimii ani: Sankt-Petersburg (1996), Moscova (2000), Ekaterinburg<br />

(2001).<br />

Toate acestea denotă că lucrările istorice realizate de autorii sovietici erau scrise în conformitate <strong>cu</strong> obiectivele<br />

determinate de conducerea P.C.U.S. şi a statului sovietic totalitar, în strictă corespundere <strong>cu</strong> scopurile urmărite.<br />

Restructurarea gorbaciovistă a creat condiţii favorabile pentru intensificarea cercetărilor ştiinţifice, punându-se la<br />

bază principiile general-umane, evitându-se, astfel, principiile de clasă. Până în prezent nu există un studiu monografic<br />

consacrat politicii statului faţă de intelectualitate în primele decenii ale puterii sovietice.<br />

Bibliografie<br />

1. AMBROSOV A., 1978. Ot klassovoi differentsiatsii k sotzial’noi odnorodnosti obschestva, 2-e izd., Moscova: Mysli, 295 p.<br />

2. Idem,. 1975. Sotsial’naia structura sovetskogo obschestva, Мосova: Politizdat, 120 p.<br />

3. AMELIN P. P., 1970. intellighentsia i sotsialism, Leningrad: Izd. Leningradskogo universiteta, 151 p.<br />

4. ANDREIUK G., 1973. Vydvizhencestvo i ieie roli v formirovanii intellighentsii (1921–1932 gg.) în Iz istorii sovetskoi<br />

intellighentsii, gl. red. M. Kim, Moscova: Mysli, p. 5-38.<br />

1 AVTORHANOV 1990<br />

2 SRECINSKII 1974<br />

3 KVAKIN 1991; KAZANIN 2001; KOGAN CERNEAVSKAIA 1996.<br />

4 GLAVATSKII 2002.<br />

5 SOSKIN 2000; Idem, 1997.<br />

6 GLAVATSKII 2002.<br />

7 RESHETOVA 1988.<br />

8 SRECINSKII 1974.<br />

– –


5. АRTOBOLEVSKII I., VLADISLAVLEV A., 1977. narodnye universitety – effektivnaia forma obrazovania i samoobrazovania<br />

în Kommunist Nr. 8, p. 112-119.<br />

6. ARUTIUNOV A., 2002. Lenin. Dos’e bez retishi, Lic’nostnaia i politiceskaia biografia, T. I, Moscova: Vece, 480 p.<br />

7. ASTAHOVA V. I., 1976. Sovetskaia intellighentsia i ieie roli v obscestvennom progresse, Har’kov: Vishca schola, 155<br />

p.<br />

8. AVTORHANOV A., 1990. Lenin v sud’bah Rosii. Razmyshlenia istorika, Federal Republic of Germany: Prometheys<br />

- Verlag, 485 p.<br />

9. CIJOVA L. M., 1973. Vydvijenie – vazhneishaia forma podgotovki rukovodeaschih partiinyh kadrov (1921-1937 gg.) în<br />

Voprosy istorii KPSS, Nr. 9, p. 51-59.<br />

10. CIUTKERASHVILI E. V., 1968. Kadry dlea nauki, Spetsialisty vyshei kvalifikatsii v SSSR i v kapitalisticeskih stranah,<br />

Moscova: Vâshaia schola, 356 p.<br />

11. CIUTKERASHVILI E. V., 1961. Razvitie vyshego obrazovania v SSSR, Moscova: Vâshaia schola, 238 p.<br />

12. ELIUTIN V. P., 1959. Vâshaia schola strany sotsialisma, Moscova, Izd. Sotsial’no-ekonomiceskoi literatury, 100 p.<br />

13. FEDIUKIN S. A ., 1972. Velikii Okteabri i intellighentsia; Moscova: Znanie, 178 p.<br />

14. Idem, 1965. Bor’ba za perevospitanie staroi tehniceskoi intellighentsii v vosstanovitel’nyi period în Istoria SSSR, Nr. 4,<br />

p. 106-120.<br />

15. Idem, 1970. Sovetskaia vlasti i burzhuaznye spetsialisty, Moscova, Mysli, 255 p.<br />

16. Idem, 1971. Bor’ba s burzhuaznoi ideologhiei v usloviah perehoda k nePu, Moscova: Nauka, 352 p.<br />

17. Idem, 1966. Okteabr’skaia revoliutsia i intellighentsia în Kommunist, Nr. 13, p. 38-46.<br />

18. Idem, 1960. Privlecenie buzhuaznoi tehniceskoi intellighentsii k sotsialisticeskomu stroitel’stvu v SSSR, Moscova: Izd.<br />

VPT i AON, 87 p.<br />

19. FILIPPOV F., 1973. Sovetskaia intellighentsia – aktivnyi stroiteli kommunisma în Kommunist, Nr. 16, p. 88-99.<br />

20. GALKIN K., 1958. Vyshee obrazovanie i podgotovka nauc’nyh kadrov v SSSR, Moscova: Prosveschenie, 148 p.<br />

21. GHELLER М., 1994. mashina i vintiki, istoria formirovania sovetskogo celoveka, Moscova: Mik, 355 p.<br />

22. Idem, 1990. „Pervoie predosterejenie” – udar hlystom în Voprosy filosofii, Nr. 9, p. 37-66.<br />

23. GHELLER M., NEKRIN A., 1989. utopia u vlasti, istoria Sovetskogo Soiuza s 1917 goda do nashih dnei, London: Overseas<br />

Publications Interchange Ltd, 926 p.<br />

24. GLAVATSKII M. E., 2002.“Filosovskii parahod”: god 1922-i, istoriceskie etiudy, Ekaterinburg: Izd-vo Ural’skogo universiteta,<br />

224 p.<br />

25. GOLOTA A., KOROLIOV B., 1963. Sovetskaia intellighentsia v period razviornutogo stroitel’stva kommunisma în Kommunist,<br />

Nr. 10, p. 15-25.<br />

26. IVANOVA L. V., 1980. Formirovanie Sovetskoi naucinoi intellighentsii (1917-1927 gg.), Моscova: Nauka, 390 p.<br />

27. Idem, Podgotovka kadrov sovetskih istorikov (1921-1929) în Istoria SSSR, 1960, Nr. 6, p. 57-70.<br />

28. JIRNOV V., 1958. Voprosy planirovania kul’turnogo stroitel’stva SSSR, Moscova: Nauka, 214 p.<br />

29. KARAPETIAN R., 1974. Stanovlenie i razvitie intellighentsii kak osobogo sotsial’nogo sloia, Moscova: Izd. Moscovskogo<br />

Universiteta, 147 p.<br />

30. KATUNTSEVA N. M., 1966. Roli rabocih fakul’tetov v formirovanii kadrov narodnoi intellighentsii v SSSR, Moscova:<br />

Nauka, 191 p.<br />

31. Idem, 1977. Opyt SSSR po podgotovke intellighetsii iz rabicih i krestian, Moscova, Mysli, 205 p.<br />

32. KAZANIN I. E., 2001. Zabytoe buduschee: Sovetskaia vlasti i rossiiskaia intellighentsia v pervoe posleokteabriskoie<br />

deseatiletie, Volgograd: Izd. Bol. G.U., 268 p.<br />

33. KEIREM-MARKUS M. B., 1961. Gossudarstvennaia komissia po prosvescheniu (1917-1918) în Istoria SSSR, Nr. 6, p.<br />

123-135.<br />

34. КIM М., 1985. Velikaia Okteabr’skaia Sotzialisticeskaia Revoliutsia i stanovlenie sovetskoi kul’tury, 1917-1927, Моscova:<br />

Nauka, 526 p.<br />

35. KOGAN L., CERNEAVSKAIA G., 1996. intellighentsia, Ekaterinburg: UGTU,68 p.<br />

36. КONOPLEEV V., 1975. Razvitie sistemy obrazovatel’noi podgotovki vzroslyh i ieie roli v formirovanii sotsialisticeskoi<br />

intellighentsiii în Intellighentsia i sotsialisticeskaia kul’turnaia revoliutsia, Sbornik nauc’nyh trudov, Otv. Red. A. Leikin,<br />

Leningrad, Tipografia gazety „Na straje Ro<strong>din</strong>y”, p. 24-32.<br />

37. KONSTANTINOV F., 1959. Sovetskaia intellighentsia în Kommunist, Nr. 15, p. 48-65.<br />

38. KOPÂRIN V., POPOV V., 1974. Osobennosty formirovania sovetskoi, hudozhesrvennoi intellighentsii în Kul’turnaia<br />

revoliutsia v SSSR i duhovnoe razvitie sovetskogo obscestva, Sverdlovsk, Ural’skii Gossudarstvennyi Universitet, p.<br />

454-462.<br />

– –


39. KVAKIN A. V., 1991. ideino-politiceskaia differentsiatsia rossiiskoi intellighentsii v period nePa 1921-1927, Saratov:<br />

Izd. Saratovskogo universiteta, 167 p.<br />

40. MOKRONOSOV GH., 1961. Stiranie sitsial’nyh granei mezhdu rabocim klassom i intellighentsii v period razviornutogo<br />

stroitel’stva kommunisma în Fillosofskie nauki, Nr. 3, p. 18-30.<br />

41. PETROV V., 1970. Rabocie fakul’tety Leningradskogo plana sozdania sotsialisticeskoi intellighentsii în V.L.U., Istoria,<br />

iazyk, literatura, Vyp. 4, Nr. 20, p. 40-49.<br />

42. POTSELUEV V., 2003. Lenin, istoria v litsah i faktah, Moscova: Algoritm, 508 p.<br />

43. RESHETOVA N. A., 1988. intellighentsia Dona i revoliutsia (1917 - pervaia polovina 1920-h godov), Moscova: Rossi-<br />

iskaia politiceskaia entsiklopedia, 240 p.<br />

44. RUTKEVICI M., 1966. O poneatii intellighentsii kak sotsial’nogo sloia obcshcestva în Filosofskie nauki, Nr. 4, p. 20-<br />

28.<br />

45. Idem, 1963. Stiranie klassovyh razlicii i mesto intellighentsii v sotsial’noi strukture sovetskogo obscestva în Filosofskie<br />

nauki, Nr. 5, p. 22-32.<br />

46. SAFRAZIAN N. A. 1977. Boriba KPSS za striotel’stvo sovetsloi vâshei sholy (1921-1927 gg.), Моscova: Izd. Moskovskogo<br />

Universiteta, 162 p.<br />

47. SENNIKOVA L., 1967. Vecernee i zaocinoe obucenie v vyshei schole kak factor izmenenia sotsial’nogo polojenia în Protsessy<br />

izmenenia struktury v sovetskom obschestve, Sverdlovsk, Nizhetaghil’skaia gorodskaia tipografia, p. 131-143.<br />

48. SOLOVEI V. D., 1990. institut Krasnoi professury: podgotovka kadrov istorikov partii v 20-30 gody în Voprosy istorii<br />

KRSS, Nr. 12, p. 87-98.<br />

49. SOSKIN V. L., 1971. Kul’turnaia zhizni Sibiri v pervâe gody novoi economiceskoi politiki (1921-1923 gg.), Novosibirsk:<br />

Nauka, 252 p.<br />

50. Idem, 1997. Perehod k nePu i kul’tura (1921-1923gg.), Novosibirsk: Redaktsionno-izdatel’skii otdel Novosibirskogo<br />

Gosuniversiteta, 108 p.<br />

51. Idem, 2000. Vyshee obrazovanie i nauka v Sovetskoi Rosii: pervoe deseatiletie (1917-1927gg.), Novosibirsk: Novosibirskii<br />

Gosudarstvennyi Universitet, 120 p.<br />

52. Sovetskaia intellighentsia i ieie roli v stroitel’stve communisma, 1983. Otv. red. Ts. A. Stepanian, Moscova: Nauka, 390 p.<br />

53. Sovetskaia intellighentsia. Kratkii ocerk istorii (1917-1975 gg.), 1977. Моskova: Politizdat, 189 p.<br />

54. SRECINSKII IU., 1974. Kak my pokorealisi. Tsena okteabrea, Canada: Zarea, 53 p.<br />

55. TEMIRBAEV K., UKRAINŢEV V., 1980. Ocerki istorii Sovetskoi kul’tury, Moscova: Prosveschenie, 382 p.<br />

56. VIGDORCIK V., 1968. intellighentsia i ieie structura în Klassy, sotsia’nye sloi i grupy v SSSR, Otv. red. Ts. Stepanian,<br />

V. Semionov, Moscova, Nauca, p. 167-170.<br />

57. VOLKOGONOV D., 1994. Lenin, O nouă biografie, Trad. de Anca Irina Iones<strong>cu</strong>, Bu<strong>cu</strong>reşti: Orizonturi şi Lider, 570 p.<br />

58. Idem, 1996. Troţki eternul radical, Trad. de Anca Irina Iones<strong>cu</strong>, Bu<strong>cu</strong>reşti: Lider, 523 p.<br />

59. ZAUZOLKOV F., 1958. Formirovanie i rost sotsialisticeskoi intellighentsii v SSSR în Kommunist, Nr. 11, p. 44-52.<br />

60. ZEZINA M., 1982. Sovetskaia intellighentsia v usloviah razvitogo sotsialisma, Moscova: Nauca, 223 p.<br />

– 0 –<br />

© mariana ţĂRANU, 2008


Recenzii<br />

– 1 –


ecenzie<br />

oleG v. petrausKas, Die Gräberfelder der Černjachov-Kultur von Kosanovo und Gavrilovka – eine vergleichende<br />

Studie zu Chronologie, Bestattungssitten und ethnokulturellen Besonderheiten (Necropolele <strong>cu</strong>lturii Černjachov de la<br />

Kosanovo şi Gavrilovka – un studiu comparativ privind cronologia, ritul funerar şi parti<strong>cu</strong>larităţile etno-<strong>cu</strong>lturale), în<br />

Bericht der römisch-Germanischen Kommission, ( 00 ), mainz am rhein, philipp von Zabern 00 , p. - 1,<br />

ısBn - 0 - -<br />

Înn anul 2004 a apărut la editura Philipp von Zabern <strong>din</strong> Mainz, în cadrul colecţiei Bericht der Römisch-Germanischen<br />

Kommission (numărul 84, anul 2003), studiul dedicat necropolelor <strong>cu</strong>lturii Sântana de Mureş-Černjachov de la<br />

Kosanovo şi Gavrilovka (Ucraina). Lucrarea întitulată Die Gräberfelder der Černjachov-Kultur von Kosanovo und<br />

Gavrilovka – eine vergleichende Studie zu Chronologie, Bestattungssitten und ethnokulturellen Besonderheiten (necropolele<br />

<strong>cu</strong>lturii Černjachov de la Kosanovo şi Gavrilovka – un studiu comparativ privind cronologia, ritul funerar<br />

şi parti<strong>cu</strong>larităţile etno-<strong>cu</strong>lturale) a fost elaborată de către arheologul <strong>din</strong> Ucraina Oleg V. Petrauskas.<br />

Lucrarea constă <strong>din</strong> 6 capitole: I. introducere (p. 225); II. necropola de la Kosanovo (p. 228-267); III. necropola<br />

de la Gavrilovka (p. 268-294); IV. Caracteristica comparativă a ambelor necropole (p. 295-298); V. interpretări<br />

generale privind necropolele de la Kosanovo şi Gavrilovka (p. 299-300); VI. Catalogul mormintelor şi<br />

descoperirilor <strong>din</strong> cadrul necropolei de la Kosanovo (p. 305-344). Plus la aceasta mai sunt de amintit rezumatele<br />

în limba engleză (p. 301-302) şi franceză (p. 303-304). Urmează Rapoartele săpăturilor arheologice de la necropola<br />

Gavrilovka (p. 345) şi Bibliografia (p. 346-351).<br />

În introducere (p. 225) se evidenţiază rolul necropolelor de la Kosanovo şi Gavrilovka în cadrul procesului de<br />

reconstituire a tabloului etno-<strong>cu</strong>ltural al monumentelor de tip Černjachov. Alegerea intenţionată a acestor două<br />

necropole a fost condiţionată de mai mulţi factori, în primul rând, revederea publicaţiilor mai vechi privind necropola<br />

de la Kosanovo care conţin multe inadvertenţe <strong>din</strong>tre text, planuri şi figuri1 , cât şi interesul ştiinţific al ambelor<br />

obiective determinat de existenţa mai multor faze de înmormântări şi abundenţa a aşa-numitelor înmormântări<br />

bustum („flache Brandbestattungen”). Fiecare fază este caracterizată prin anumite serii tipologice de obiecte,<br />

analiza cărora permite întocmirea unor scheme tipologico-cronologice caracteristice pentru întreaga <strong>cu</strong>ltură.<br />

În continuare se re<strong>cu</strong>rge la o descriere amănunţită a necropolelor în parte.<br />

Necropola de la Kosanovo (p. 228-267), ca şi majoritatea covârşitoare a necropolelor de tip Sântana de Mureş-<br />

Černjachov, este birituală. La Kosanovo, <strong>din</strong> 120 de morminte cercetate, 39 de morminte sunt de inhumaţie (33%)<br />

şi 81 de incineraţie (67%). După <strong>cu</strong>m se vede, mormintele de incineraţie predomină, reprezentând mai mult de<br />

două treimi <strong>din</strong> numărul total de morminte. În dependenţă de orientarea scheletelor, mormintele de inhumaţie<br />

formează două moduri majore de orientare, pe axele N-S (30 morminte) şi V-E (9 morminte). În cadrul ritului<br />

de incineraţie de la Kosanovo se disting 4 tipuri de morminte: 1. Morminte de incineraţie în urnă fără capac; 2.<br />

Morminte de incineraţie în urnă <strong>cu</strong> capac; 3. Morminte de incineraţie fără urnă, adică resturile de la incineraţie<br />

au fost depuse direct în groapă şi 4. Morminte de incineraţie <strong>cu</strong> resturile împrăştiate pe suprafaţa mormântului,<br />

aşa numitele înmormântări bustum („flache Brandbestattungen”). Ultimul tip de morminte predomină, acestea<br />

alcătuiesc 63 de morminte, aproximativ două treimi <strong>din</strong> numărul total de morminte de incineraţie.<br />

Analiza materialului descoperit s-a realizat pe criterii funcţionale şi tipologice. Lotul analizat este compus <strong>din</strong><br />

2 categorii de obiecte: 1. materialul ceramic (p. 252-261) şi 2. obiecte diverse, aşa-numitele „descoperiri mici”<br />

(Kleinfunde) Kleinfunde) (p. 238-252). Din categoria „descoperirilor mici” fac parte: <strong>cu</strong>ţite; fusaiole; recipiente de sticlă (6 pa-<br />

hare încadrate în 4 tipuri); fibule (clasificate în 5 tipuri şi câteva forme); piepteni (9 exemplare incluse în 3 tipuri,<br />

respectiv variante şi forme); catarame (7 tipuri); pandative-amulete, ace <strong>din</strong> bronz, brăţări, inele etc. În dependenţă<br />

de tehnica de exe<strong>cu</strong>ţie, ceramica <strong>din</strong> necropola de la Kosanovo este împărţită în 2 categorii principale: ceramica<br />

lucrată la roată (p. 252-257) şi ceramica lucrată <strong>cu</strong> mâna (p. 257-261), fiecare <strong>cu</strong> tipuri şi forme diverse.<br />

1 În acest sens, a se vedea pentru necropola de la Kosanovo lucrarea lui N. M. Kravčenko, Kosanovskij mogil’nik (po materialam raskopok<br />

V. P. Petrova i n. M. Kravčenko v 1961-1964 gg.), în Mat. i Issled. Arch. SSSR 39, 1967, 77-136. În cazul necropolei de la Gavrilovka,<br />

textul şi materialul ilustrativ corespunde întocmai <strong>cu</strong> lotul descoperit şi analizat de E. A. Symonovič. A se vedea, E. A. Symonovič, Pamjatniki<br />

černjachovskoj kul’tury Stepnogo Podneprov’ja, în Sovetskaja Arch. 24, 1955, 282-316 şi Raskopki mogil’nika u ovčarni sovchoza<br />

„Pridneprovskogo” na nižnem Dnepre, în Mat. i Issled. Arch. SSSR 82, 1960, 192-238.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 272-273<br />

– –


În rezultatul analizei pieselor de inventar s-au evidenţiat 3 faze de înmormântare (p. 261-267). Fiecare fază este<br />

caracterizată prin anumite serii sau combinaţii de obiecte.<br />

După acelaşi principiu, ca şi în cazul sitului de la Kosanovo, este descrisă şi necropola de la Gavrilovka (p.<br />

268-294). Din numărul total de 96 de înmormântări, 54 de morminte sunt de inhumaţie (56%) şi 42 de incineraţie<br />

(44%). Spre deosebire de necropola de la Kosanovo unde mormintele de incineraţie constituie mai mult de două<br />

treimi <strong>din</strong> numărul total de morminte, la Gavrilovka predomină mormintele de inhumaţie, <strong>cu</strong> 12% mai mult decât<br />

cele de incineraţie. În dependenţă de orientarea scheletelor, mormintele de inhumaţie formează şi la Gavrilovka<br />

două moduri majore de orientare, pe axele N-S şi V-E. În cadrul ritului de incineraţie se disting 7 tipuri de morminte:<br />

1. Morminte de incineraţie în urnă fără capac; 2. Morminte de incineraţie în urnă <strong>cu</strong> capac; 3. Morminte<br />

de incineraţie în urnă depusă într-un vas; 4. Morminte de incineraţie în urnă acoperită <strong>cu</strong> un strat de cioburi de<br />

ceramică; 5. Morminte de incineraţie fără urnă, <strong>cu</strong> oasele depuse compact şi acoperite <strong>cu</strong> un strat de cioburi de ceramică;<br />

6. Morminte de incineraţie fără urnă, <strong>cu</strong> oasele depuse compact şi 7. Morminte de incineraţie <strong>cu</strong> resturile<br />

împrăştiate pe suprafaţa mormântului – înmormântări bustum („flache Brandbestattungen”).<br />

Lotul de obiecte descoperit în necropola de la Gavrilovka (p. 272-288) a fost analizat după aceleaşi criterii<br />

funcţionale şi tipologice ca şi în cazul necropolei de la Kosanovo.<br />

Spre deosebire de Kosanovo unde au fost atestate 3 faze de înmormântări (p. 261-267), la Gavrilovka sunt<br />

semnalate numai 2 faze (p. 291-294). Analiza comparativă a acestora este întreprinsă în capitolul următor Caracteristica<br />

comparativă a ambelor necropole (p. 295-298) unde se stabileşte că necropola Kosanovo (1 fază<br />

Kosanovo) îşi începe activitatea mai devreme decât Gavrilovka. Fazele 2-3 Kosanovo sunt sincronice <strong>cu</strong> fazele<br />

1-2 Gavrilovka. Pe baza analizei inventarului funerar, necropolele de la Kosanovo şi Gavrilovka pot fi datate <strong>cu</strong> a<br />

doua jumătate a sec. III – sfârşitul sec. IV p.Chr.<br />

După interpretările finale (p. 299-300), în care se recapitulează rezultatele cercetărilor, urmează rezumatele în<br />

limba engleză (p. 301-302), franceză (p. 303-304) şi Catalogul mormintelor şi descoperirilor <strong>din</strong> cadrul necropolei<br />

Kosanovo (p. 305-344). Catalogul descoperirilor este aranjat în or<strong>din</strong>e cronologică după anul desfăşurării<br />

campaniilor arheologice, <strong>cu</strong> indicaţiile bibliografice respective ce vizează materialul publicat şi cel de arhivă,<br />

descrierea amănunţită a mormintelor şi a inventarului funerar.<br />

Bibliografia (p. 346-351) este aranjată în or<strong>din</strong>e alfabetică după autori. Plus la aceasta, ar mai fi de menţionat<br />

materialul ilustrativ bogat (11 planşe, 6 tabele şi 75 de figuri).<br />

Lucrarea lui Petrauskas, o reuşită şi <strong>din</strong> punct de vedere al exe<strong>cu</strong>ţiei grafice, constituie un model demn de urmat<br />

de către toţi cei care îşi propun realizarea unui studiu <strong>cu</strong> subiect similar.<br />

ıon munteanu, Philipps-universität sität Marburg (Germania)<br />

– –


ecenZıe<br />

sergiu musteaŢă, Cum să elaborăm şi analizăm manualele şcolare, Chişinău, Editura Cartdidact, 2006,<br />

148 pag.<br />

Manualul şcolar reprezintă o realitate pe larg dis<strong>cu</strong>tată în societatea contemporană. Manualul este un element<br />

indispensabil în cadrul procesului de instruire şi educaţie, acceptat în toate instituţiile de învăţământ preuniversitar.<br />

El trebuie să răspundă, prin conţinutul şi volumul său, cerinţelor de bază ale procesului de predare-învăţare.<br />

Astfel, pentru o mai bună percepere a manualelor este nevoie de un şir de studii analitice privind manualele şcolare.<br />

Lucrarea dlui Sergiu Musteaţă „Cum să elaborăm şi analizăm manualele şcolare” vine să completeze lipsa<br />

unor asemenea studii în Republica <strong>Moldova</strong>.<br />

Conceptul şi scopul lucrării reies <strong>din</strong> realităţile şi necesităţile Republicii <strong>Moldova</strong> privind manualele şcolare.<br />

Studiul are o structură bine gândită, în care găseşti răspuns practic la orice întrebare privind manualul şcolar.<br />

Lucrarea este adresată unui public larg, editori, autori, profesori şcolari, cercetători etc., ceea ce reprezintă un<br />

ghid de elaborare a manualelor şcolare foarte util autorilor şi editurilor <strong>din</strong> Republica <strong>Moldova</strong>.<br />

Astfel, studiul propus este necesar atât pentru elaborarea manualelor, cât şi iniţierea unui domeniu nou de cercetare<br />

în Republica <strong>Moldova</strong> – analiza manualelor. În acelaşi timp lucrarea dată este foarte utilă pentru cer<strong>cu</strong>rile<br />

şcolare unde profesorii pot învăţă <strong>cu</strong>m să aprecieze calitatea unui manual şi <strong>cu</strong>m să selecteze manualele pentru<br />

<strong>cu</strong>rsuri.<br />

Lucrarea <strong>cu</strong>prinde 7 capitole, în care se abordează succesiv un şir de aspecte privind căile de analiză, metodele<br />

şi mijloacele de analiză, criteriile de analiză, factorii care influenţează „viaţa unui manual” şi caracteristicile unui<br />

manual reuşit.<br />

Lucrarea a fost elaborată de Sergiu Musteaţă în cadrul unui stagiu de do<strong>cu</strong>mentare la Institutul de Cercetări<br />

Internaţionale a Manualelor „Goerg Eckert” <strong>din</strong> Braunschweig, Germania şi reprezintă un studiu original <strong>din</strong> mai<br />

multe perspective:<br />

– în primul rând, lipsa unei asemenea lucrări în Republica <strong>Moldova</strong> până în prezent;<br />

– în al doilea rând, studiul a fost elaborat în baza unui larg diapazon de literatură ştiinţifică <strong>din</strong> diferite ţări <strong>din</strong><br />

lume.<br />

S. Musteaţă a elaborat o lucrare analitică despre căi, metode şi criterii de elaborare şi analiză a manualelor<br />

şcolare, devenind astfel un ghid foarte util pentru un cerc larg de beneficiari <strong>din</strong> Republica <strong>Moldova</strong>.<br />

Lucrarea a fost structurată foarte reuşit, pornind de la prezentări generale privind rolul <strong>cu</strong>rri<strong>cu</strong>lumului naţional,<br />

manualul şcolar şi aşteptările faţă de un manual şcolar, oprindu-se în detaliu asupra căilor, metodelor, mijloacelor<br />

şi criteriilor de analiză.<br />

Un mare interes prezintă compartimentul analiza internaţională a manualelor, care prezintă istori<strong>cu</strong>l domeniului<br />

cercetării manualelor, arătând specifi<strong>cu</strong>l, problemele existente şi importanţa acestui domeniu.<br />

În capitolul 6 autorul abordează un subiect foarte important <strong>din</strong> domeniul manualelor şcolare – factorii care<br />

influenţează „viaţa unui manual”, astfel trecând în revistă un şir de aspecte şi momente actuale pentru situaţia <strong>din</strong><br />

republica noastră (rolul autorităţilor, editorilor, autorilor, învăţătorilor, elevilor şi părinţilor în procesele educaţionale).<br />

Capitolul final (7) vine să evidenţieze caracteristicile unui manual reuşit, ceea ce oferă cititorului să observe,<br />

pe baza experienţei internaţionale, cerinţele şi parametrii calitativi ai unui manual contemporan.<br />

În concluzii autorul revine asupra necesităţii unor studii în domeniul manualelor şcolare care evidenţiază calitatea<br />

manualelor şi respectiv facilitează ridicarea calităţii lor.<br />

Lucrarea este susţinută de un şir tabele şi diagrame care completează informaţia textuală. Bibliografia de la<br />

finele studiului ne oferă accesul la o listă impresionantă de lucrări <strong>cu</strong> preponderenţă occidentale care sunt mai<br />

puţin <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te publi<strong>cu</strong>lui <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>, însă care sigur vor facilita studiile în acest domeniu.<br />

Studiul are un suport bibliografic de invidiat, oferind astfel publi<strong>cu</strong>lui moldav un exemplu de cercetare în<br />

domeniul analizei manualelor şi în<strong>cu</strong>rajând iniţierea unor investigaţii având ca subiect – manualele şcolare. Bibli-<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 274-275<br />

– –


ografia de la sfârşitul lucrării susţine atât ideile şi comentariile autorului, cât şi oferă accesul publi<strong>cu</strong>lui interesat<br />

la o listă importantă de studii de peste hotare.<br />

Lucrarea este scrisă într-un stil şi limbaj uşor accesibil, fiind foarte bine redactată, ceea ce facilitează însuşirea<br />

aspectelor abordate. Prin apariţia unei asemenea lucrări pe piaţa moldovenească se completează un gol istoriografic<br />

şi în<strong>cu</strong>rajează dezvoltarea unei noi direcţii ştiinţifice de analiză a manualelor şcolare în Republica <strong>Moldova</strong>.<br />

În cele <strong>din</strong> urmă, considerăm că lucrarea elaborată de S. Musteaţă, este o premieră istoriografică şi bibliografică<br />

pentru Republica <strong>Moldova</strong>, de un real folos autorităţilor publice responsabile de procesele educaţionale,<br />

autorilor, editorilor, profesorilor şcolari şi cercetătorilor interesaţi de analiza manualelor şcolare.<br />

– –<br />

conf. univ. dr. nina Petrovschi<br />

Fa<strong>cu</strong>ltatea de Istorie şi Etnopedagogie<br />

Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”


ecenZıe<br />

larry WolFF. inventing eastern europe. The Map of Civilization on the Mind of the enlightenment.<br />

stanford university press, 1 .<br />

Recently translated into Romanian 1 and Russian 2 , the Wolff’s book is an outstan<strong>din</strong>g work in the field of<br />

intellectual history, which joints to several other very famous studies, dedicated to the research of intellectual<br />

constructions as a historical and <strong>cu</strong>ltural process (B.Anderson, Ed.Said, M.Todorova). In a very skillful and<br />

impressive manner, author shows how was created one of the strongest intellectual creation existent today – the<br />

concept of Eastern Europe.<br />

Recognizing that many people assume that it is the “iron <strong>cu</strong>rtain”, which provoked the division of the Europe,<br />

Wolff argues that the persistent alienation between Western and Eastern Europe is not only an outcome of the Cold<br />

War, or a fact of “economic disparity”, but represents the existence of the previous “<strong>cu</strong>ltural prejudice” (3). The<br />

author analyze various writings from the period of Enlightenment – classic works, memoirs, essays - produced<br />

by Western travelers and philosophers in 18 th Century, and demonstrates that “ it was the Western Europe that<br />

invented Eastern Europe as its complementary other half…” (4).<br />

Applying the pattern of imaginative construction offered by Edward Said’s Orientalism, Wolff shows that<br />

the concept of Eastern Europe was summarized as a realm “between Europe and Asia, between civilization<br />

and barbarism, domain of fantasy and adventure” (112); as an idea which “possessed both geographical and<br />

philosophical components” (359). Carefully dissecting and confronting numerous works of the Enlightenment era,<br />

Wolff proves that the work of inventing Eastern Europe consisted especially from associations and comparisons,<br />

“which drew upon both fact and fiction” and combination of “diverse domain of lands and people” (356).<br />

In general, the mental creation of the Eastern Europe in 18 th Century strikes as a <strong>cu</strong>mulative process of different<br />

negative stereotypes about these lands: backwardness (19), despotism (58), slavery (88), and places were existed<br />

people “to be beaten, even wanted to be beaten” (73), people “made to be subjugated” (260), “millions of cattle<br />

in human form, who are …utterly excluded from all privileges of mankind” (338); all of these as an antipode to<br />

West. This language is present in almost every operation of the process of discovering (or inventing): entering,<br />

mapping, addressing or peopling Eastern Europe.<br />

Nevertheless, many of the philosophers of the Enlightenment considered that Eastern Europe was in its<br />

progression to civilization, so they tried to recommend special “plan of civilization”. In parti<strong>cu</strong>lar, Russia and<br />

Poland were considered “the alternative laboratory of ideological experiment” (236), because of the receptiveness<br />

of their monarchs to the ideas of Enlightenment. In this sense, Voltaire’s Eastern Europe appears in need for<br />

discipline and domination (100), and he became an advocate of the idea of enlightened absolutism, as a univocal<br />

force applicable to the backward lands and peoples. (211). Diderot also brought concrete recommendations<br />

(three), but he as other enlighteners, had to face with bitterness the reluctance of Eastern Europe, and the argument<br />

that some great principles “would make beautiful books and bad works” (230).<br />

On the other hand, author emphasizes that the integration of knowledge and stereotypes, domination and<br />

subor<strong>din</strong>ation by the “eighteen-century experts” of the concept of Eastern Europe, pointed to “the way to conquest<br />

and domination” of Eastern Europe by Western Europe (8).<br />

One attentive reader will indicate that the Wolff’s work pictures not only the object of invention, but also the<br />

profile of the inventor. The later appears not clear enough, but still as a: <strong>cu</strong>rious, superficial; ready to experience<br />

the hidden fantasies in these lands; and whose “inseparable ideals of comfort and civilization always conditioned<br />

the confident superiority of the traveler in Eastern Europe” (123).<br />

However, I consider that a more complex analysis could be done in revealing the role of the subject in this<br />

parti<strong>cu</strong>lar context. The reason for elaborating this dimension is that it would help the reader to better understand<br />

and explain why appeared this specific image and not other of the Eastern Europe? It would reinforce the<br />

1 Larry Wolff. inventarea europei de est. Bu<strong>cu</strong>reşti: şti: : Humanitas, 2000.<br />

2 Larry Wolff. izobretaja Vostočnuju evropu: Karta civilizacij v soznanii epokhi Prosveščenija. Moskva: Historia Rossica, Novoe Litera-<br />

turnoe Obozrenie, 2003.<br />

Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 276-277<br />

– –


comprehension that besides the prominent importance of the characteristics of the object (geography, political and<br />

economical situation, <strong>cu</strong>lture etc.) the identity of the inventor had also a special impact on the result of invention.<br />

Subsequently, one of the important insights is that, in vast majority, the travelers to the East of Europe were<br />

nobles; and for many of them it was not only a geographical transfer, but also often - a transfer inside of the social<br />

stratums. So, when a French aristocrat from 18 th Century describes the impressions after he slept in a Russian hut<br />

(32), it can be that he acknowledges more closely the dimension of the peasant’s life (which may be in some way<br />

similar to that of his own country?).<br />

A challenge for the reader might be to decide how much is the “invention” of Eastern Europe an absolute<br />

result of the 18 th Century. It is noticeable, in parti<strong>cu</strong>lar from the chapters dedicated to “Peopling Eastern Europe”,<br />

that a huge “baggage” (in appreciating history, language, <strong>cu</strong>stoms etc) is borrowed by illuminists from previous<br />

periods. For example, an essential component of the Enlightenment’s Eastern Europe will include the ideas - what<br />

go back beyond to Herodotus, Tacitus, or Renaissance – the history of barbarian in<strong>cu</strong>rsions, inclu<strong>din</strong>g the Huns<br />

and the Slavs as well as the Scythians and Sarmatians. Also Wolff’s analysis reveals quite explicit the connection<br />

made by travelers in relating their direct experience of discovering Eastern Europe to the already existent patterns,<br />

knowledge, and prejudices.<br />

Another interesting, but unfortunately not tested enough affirmation launched by Wolff – that the modern<br />

concept of underdevelopment started its existence with the invention of Eastern Europe, who provided the “first<br />

model of underdevelopment” to Western Europe (9).<br />

The indisputable strong point of the Wolff’s work is the brilliant examination and deep understan<strong>din</strong>g of the<br />

original texts of the Enlightenment. However, sometimes I wish I could find more of the author’s explanation or<br />

opinion vis-à-vis the used sources. I recognize the benefits of the approach - being scarce in comments - for a<br />

sophisticated and well-prepared reader, but it might not be sufficient for a not prepared one.<br />

After rea<strong>din</strong>g Larry Wolff’s “Inventing Eastern Europe”, I thought that maybe one more book is needed in<br />

order to diminish the gap between two parts of the Europe, and that should be entitled – “Understan<strong>din</strong>g Eastern<br />

Europe”.<br />

– –<br />

dr. diana dUmitRU,<br />

Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”


Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii<br />

Asociaţia Naţională a <strong>Tinerilor</strong> <strong>Istorici</strong> <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>. Analele<br />

Asociaţiei Naţionale a <strong>Tinerilor</strong> <strong>Istorici</strong> <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong> / Asoc.<br />

Naţ. a <strong>Tinerilor</strong> <strong>Istorici</strong> <strong>din</strong> <strong>Moldova</strong>. – Ch.: “Pontos” SRL, 2008<br />

(Tipogr. “Reclama” SA). – ISBN 978-9975-938-73-0<br />

[Vol.] 8: Anuar istoric. – 2008. – 280 p. – Texte: lb. rom.,<br />

engl., rusă. – ISBN 978-9975-938-73-0: 300 ex.<br />

94(478)(082)(058)(082)=135.1=111=161.1<br />

Format 84x108 1/16<br />

Tiraj 300 exemplare<br />

Tipărit la Tipografia Reclama SA<br />

MD-2004, str. Alexandru cel Bun, 111<br />

Chişinău, Republica <strong>Moldova</strong><br />

Comanda nr. 89<br />

– –

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!