Publicatie cu continut integral - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

analele
asocıaŢıeı naŢıonale
a tınerılor ıstorıcı
dın moldova
revıstă de ıstorıe
8

CZU 94(478)(082)(058)(082)=135.1=111=161.1
ISBN 978-9975-938-73-0: 300 ex.
Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova
Biblioteca Centrului de Studii şi Informare în Problemele Istoriei,
Culturii şi Civilizaţiei Româneşti INFOHIS
colegiul de redacţie:
redactor-şef:
Dr. Sergiu Musteaţă, Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova
redactor-secretar:
Galina Bucuci, Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova
membri:
Dr. hab. Eugen Sava, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei
Dr. Octavian Muntean, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”
Dr. hab. Demir Dragnev, Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM
Dr. Eduard Baidaus, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”
Dr. hab. Valentin Tomuleţ, Universitatea de Stat din Moldova
Dr. Igor Şarov, Universitatea de Stat din Moldova
Dr. hab. Anatol Petrencu, Universitatea de Stat din Moldova
Dr. Octavian Ţicu, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova
Orice corespondenţă poate fi expediată pe adresa:
asociaţia naţională a tinerilor ıstorici din moldova – antım
Str. Ion Creangă nr. l, bloc central, birou 407
Chişinău, MD-2069, Republica Moldova
telefon: +373 22 742436; Fax: +373 22 719169
Autorilor le revine responsabilitatea ştiinţifică a lucrărilor publicate
Acest volum este editat cu sprijinul financiar al Ambasadei SUA în Republica Moldova
Ambasada SUA în Republica Moldova nu poartă răspundere pentru conţinutul lucrării
– –

cuprıns
epoca antică
Corneliu Beldiman, diana-maria SztanCS. Identité sociale et comportement symbolique dans la prehistoire de la
Roumanie: art mobilier au paleolithique superieur en Transylvanie ....................................................................................... 6
diana-maria SztanCS, Corneliu Beldiman, marius-mihai CiUtĂ. Identitate socială şi podoabe din materii dure
animale în eneoliticul final din România: rondele din valve aparţinând Culturii Coţofeni .................................................. 17
Gabriel Talmaţchi. Observaţii privind prezenţa monedelor de tip macedonean în Dobrogea. Un stadiu al problemei ........ 24
ion mUnteanU. Consideraţii privind încadrarea culturală şi cronologică a vârfului de lance de la Gura Bâcului
(Republica Moldova) ............................................................................................................................................................. 37
mihaela-denisia Liuşnea. Arheologia între ştiinţă şi demagogie. Studiu de caz: Fortificaţia romană de la Bărboşi
(jud. Galaţi) şi rolul acesteia în sistemul defensiv roman de la Dunărea de Jos .................................................................... 44
Sorin iORdaCHe. Arheologie şi politică: cazul Burebista şi al statului geto-dac în discursul naţional comunist românesc .. 59
alexandru madGeaRU. Cultura Dridu şi evoluţia poziţiei României în lagărul socialist .................................................. 63
Michael Wiersing SUdaU. O privire din exterior: arheologia între succesul public şi demersul ştiinţific în ţările andine
(Ecuador, Peru, Bolivia) ......................................................................................................................................................... 72
Sînziana Florina PReda. Determinări & dimensiuni ale convergenţei: arheologia şi antropologia.................................... 75
adrian PeliVan. Teoria celor două popoare – studiu de caz pentru istoriografia sovietică ................................................ 79
epoca medievală
Sabrina BOSTĂnel. Relaţiile domnilor Moldovei cu starostele Podoliei Didrih Buczaki .................................................. 85
iulia CaPROş. Influenţa universtăţii din Wittenberg asupra dezvoltării intelectuale a populaţiei urbane din estul Europei
în perioada Reformei: exemplul oraşului Koşice ................................................................................................................... 89
Lilia POGOLşa. Transilvania, Moldova şi Ţara Românească în politica EUROPEI Est-Centrale (a II jumătate a sec. XVII) .. 102
Galina BUCUCi. Grecii în comerţul cu Imperiul Otoman (sec. XVI-XVIII) ..................................................................... 105
Ada MuSTeAŢĂ. Imaginea ţărilor străine şi a suveranilor lor în opera cronicarilor moldoveni
(a II jumătate a sec. al XVII-lea – I jumătate a sec. al XVIII-lea) ....................................................................................... 110
Florica-elisabeta nuŢiU. Importanţa programelor politice susţinute de episcopul Ioan Inochentie Micu-Klein şi cauzele
exilului său ........................................................................................................................................................................... 120
epoca modernă
Florian VladÂCenCO. Evoluţia imagologică a Revoluţiei de la 1848 în perioada comunistă ........................................ 127
Valentina SamOilenCO. Rolul nobilimii în viaţa publică din Basarabia în secolul al XIX-lea ....................................... 137
epoca contemporană
Oxana şALARi. Rolul şi locul minorităţilor sau etnice în statele naţionale ........................................................................ 143
Silvia dUlSCHi. Aspecte ale programului şi activităţii Partidului Socialist-Revoluţionar în Basarabia în perioada
Revoluţiei din 1905-1907 .................................................................................................................................................... 145
ionuţ niSTOR. "Problema aromână" şi cauzele ruperii relaţiilor româno-elene (1906)...................................................... 157
liliana HaBUn. Organizarea sanitară a statului român în perioada interbelică, 1918-1940 (cu referire la Basarabia) ..... 164
Yuliya BOGOYaVlenSKa. Necessity of humanization of teaching of public sciences at the universities
(on an example of Bologna process introduction in Ukraine) ............................................................................................. 171
Marcel COBîleanU. Instituţiile cultural-educative ca instituţii ideologice în RSSM ...................................................... 179
adrian dOlGHi. Învăţământul istoric superior din RSS Moldovenească (1940-1990) ..................................................... 187
emanuel PlOPeanU. Ideologia şi adevărul istoric în istoriografia românească şi moldovenească. Unele consideraţii . 194
lilia BOiCO. Retrospectiva dezvoltării organizaţiilor neguvernamentale .......................................................................... 203
Maksym W. KYRCZAniW. Latgale as lieux de memoire: Re-thinking histories and constructing identities in nationalistic
imagination .......................................................................................................................................................................... 207
andrei PaValOi. Scurt istoric al romilor din Basarabia până la 1918 ................................................................................ 216
daniel CitiRiGĂ. Pământurile natale, ideal naţional şi crize personale. Români şi unguri la 1918-1919 ......................... 223
marian BĂniCĂ. Imaginea Germaniei faţă de Tratatul de la Versailles în presa cotidiană constănţeană, 1919-1923 ....... 230
Octavian ZeLinSKi. Aspecte privind transformarea proprietăţii publice în proprietate privată în perioada de tranziţie
(1990-2002) (în baza exemplului proprietăţii funciare) ....................................................................................................... 238
– –

Pavel RÎşneAnU. Raporturile Republicii Moldova cu Rusia (1990-2003) ....................................................................... 245
Pavel RÎşneAnU. Proclamarea independenţei Republicii Moldova şi recunoaşterea ei internaţională ............................ 254
Oleg BeRCU. Implicaţii geopolitice ale Unităţii Teritorial-Administrative Găgăuzia (UTAG) (1994–2005) ................... 259
mariana ŢĂRAnU. Politica statului faţă de intelectualitate în primul deceniu al puterii sovietice – aspecte istoriografice ... 265
recenzii
OLEG V. PETRAUSKAS, Die Gräberfelder der Černjachov-Kultur von Kosanovo und Gavrilovka – eine vergleichende
Studie zu Chronologie, Bestattungssitten und ethnokulturellen Besonderheiten (Necropolele
culturii Černjachov de la Kosanovo şi Gavrilovka – un studiu comparativ privind cronologia, ritul funerar şi
particularităţile etno-culturale), în Bericht der Römisch-Germanischen Kommission, 84 (2003), Mainz am Rhein,
Philipp von Zabern 2004, p. 223-351. ion mUnteanU ............................................................................................. 272
Sergiu MUSTEAŢĂ, Cum să elaborăm şi analizăm manualele şcolare. nina PetROVSCHi ........................................... 274
Larry WOLFF. Inventing Eastern Europe. The Map of Civilization on the Mind of the Enlightenment. diana dUmitRU ... 276
– –

Epoca antică
– –

ıdentıte socıale et comportement sYmBolıQue dans la preHıstoıre de la
roumanıe: art moBılıer au paleolıtHıQue superıeur en transYlvanıe
– –
Corneliu Beldiman , diana-maria SztanCS
abstract
Recent approaches on ancient artifacts collections and relative recent discoveries enable a detailed discussion
(repertory, typology, technology, radiocarbon dates etc.) on the relative rare evidence of earliest portable art
– adornment, decorated objects and so called non utilitarian objects – in the Upper Paleolithic in Transylvania,
Romania (Aurignacian and Eastern Gravettian, about 30 – 13 kya BP). The artifacts were discovered in 5 cave
sites. Most of the pieces (6) are attributed to the Aurignacian and 5 belong to the Eastern Gravettian. The typology
is less diversified, including: a spear point in bone; 3 bâtons percés worked in wolf long bones; 7 red deer,
fox, bear and wolf perforated teeth. The rare Aurignacian artifacts in Romania are five teeth modified by human
intervention discovered in two caves (Cioclovina and Ohaba-Ponor). Of particular interest is the wolf canine in
provenance of last site, perforated by scraping and alternative rotation on both sides of his proximal (apical) part;
it seems to be the oldest perforated object ever known in Romania. The study contributes essentially to the definition
in actual terms of typology and technology of oldest adornment from Transylvania, Romania as material
expression of first spiritual manifestations of hunter-gatherer communities and allowed to integrate the data of the
phenomenon in the European context.
Mots-clef: Aurignacien, bâton percé, dents percées, Gravettien oriental, gravure, industrie des matières dures
animales, os, Paléolithique supérieur, pointe de sagaie, Roumanie, Transylvanie, technologie préhistorique.
Keywords: Aurignacian, bone and antler industry, bone, Eastern Gravettian, perforated teeth, prehistoric technology,
Romania, spear point, transverse sawing, Transylvania, Upper Paleolithic.
introduction: but, méthodes, matériel
Ces derniers ans dans le contexte de la rareté relative des découvertes paléolithiques d’art mobilier et de parure
en Roumanie – en dépit de l’augmentation significatif du répertoire – plusieurs ouvrages ont proposé une approche
extensive sur les diverses catégories d’artefacts de cette sorte (Beldiman, 1993; Beldiman, 1996; Beldiman, 1999a
et 1999b; Beldiman, 2000; Beldiman, 2001a et 2001b; Beldiman, 2003a-f; Beldiman, 2004a-e; Beldiman, 2005a
et 2005b; Beldiman, 2006a et 2006b; Cârciumaru, 1999; Cârciumaru, 2000; Cârciumaru et Dobrescu, 1997; Cârciumaru,
Mărgărit, 2002; Cârciumaru, Mărgărit et al., 2003a et 2003b; Cârciumaru, Otte et al., 1996; Cârciumaru,
Mărgărit et al., 2004; Cârciumaru, Anghelinu et al., 2006; Chirica, 1996; Chirica, 2004; Chirica et Borziac, 1995;
Vanhaeren et d’Errico, 2006; Otte, Chirica et Beldiman, 1995).
Après une première aproche (Beldiman, 2001b), à cette occasion nous allons aborder d’une manière extensive
les découvertes d’art mobilier dans les sites du Paléolithique supérieur de la Transylvanie: les objets de parure
(dents percées), les objets utilitaires décorés (pointe de sagaies) et les objets dites non utilitaires ou sans utilisation
bien précisée (bâtons percés). Il s’agit en effet d’un premier essai de synthèse sur les découvertes paléolithiques
du pays (de l’Aurignacien et du Gravettien oriental, environ 30 000 – 13 000 BP).
La démarche a pour but également l’essai d’intégration les aspects actuels de la recherche du domaine (répertoire,
typologie, technologie), en appliquant les modèles inspirés des Fiches typologiques de l’industrie osseuse
préhistorique (Barge-Mahieu, Bellier, Camps-Fabrer et al., 1991) et utilisant les résultats des approches roumaines
récentes. Ainsi on peut essayer de définir les premières manifestations de ce phénomène dans les Carpates et au
Bas Danube et de retracer les grandes lignes de l’évolution paléotechnologique et chronoculturelle du domaine.
Le lot étudié et/ou discutés comporte 11 objets, ce qui représente la totalité de l’effectif connu par nous jusqu’à
maintenant. Actuellement sur les objets d’art paléolithique de Roumanie on dispose encore d’informations de
valeur inégale, ce qui affecte, sans nul doute, la validité des conclusions complètes sur le phénomène étudié (Bel-
1 Université Chrétienne «Dimitrie Cantemir» Faculté d’Histoire Splaiul Unirii No. 176 040042 Bucarest Roumanie; www.ucdc.ro;
cbeldiman58@yahoo.com.
2 Université «Lucian Blaga», Faculté d’Histoire et pour l’Etude du Patrimoine «Nicolae Lupu», Bd. Victoriei No. 5-7, 550024 Sibiu,
Roumanie; http://arheologie.ulbsibiu.ro.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 6-16

diman, 2003c, 2003d, 2004b, 2004d). En même temps, nous considérons que la présente démarche s’avère utile
et très nécessaire, dans les conditions où les découvertes paléolithiques d’art et de parure de Roumanie, malgré
leur petit nombre, constituent l’expression matérielle d’un phénomène distinct dans l’espace envisagé ayant une
grande importance documentaire au niveau régional; malheureusement elles restent encore absents ou méconnus
dans les ouvrages de synthèse récents roumains ou internationaux (Bosinski, 1990; Kozlowski, 1992; Djindjian,
Kozlowski et Otte, 1999; Cârciumaru, 1999; Păunescu, 1989, 2001a et 2001b). Plusieurs démarches roumaines
récentes sur l’art mobilier ne visent que les aspects généraux (répertoire, description, analogies etc.), sans aborder
systématiquement les aspects paléotechnologiques généralement connexes à ce phénomène et spécialement à la
parure (Cârciumaru, Mărgărit, 2002; Cârciumaru, Mărgărit et al., 2003a et 2003b; Cârciumaru, Mărgărit et al.,
2004; Cârciumaru, Anghelinu et al., 2006; Chirica, 1996; Mărgărit, 2003).
aurignacien (n total = 6)
Les découvertes attribuées à la culture aurignacienne proviennent de 2 sites en grotte. L’effectif total compte 6
objets travaillés en matières dures animales (os longs et dents percées) (fig. 1; tabl. n os 1-3).
Cioclovina (ClV, n = 5)
La grotte nommée “Peştera Cioclovina” ou “Peştera Mare” (“Grotte Cioclovina”, “Grande Grotte”) se trouve
à environ 1,5 km sud du village Cioclovina, comm. Boşorod, dép. de Hunedoara dans le massif calcaire Sebeşu.
Les premières sondages archéologiques ont été effectués par Márton Roska en 1911. En 1924 le site a été visité par
l’abbé Henri Breuil qui a pu étudier aussi les matériaux issus des fouilles anciennes, confirmant l’attribution culturelle
au Moustérien et à l’Aurignacien moyen. À l’occasion des fouilles de 1912 menées par Márton Roska dans
la grotte ont été récoltées trois dents de lait d’Ursus spelaeus, sur lesquelles on ne dispose pas d’autres précisions
d’identification anatomique. Selon Roska, les dents portent des traces de perforation à la base de la couronne; on
mentionne aussi une canine d’Ursus spelaeus fendue et façonnée. Les dents sont attribuées à l’Aurignacien. On
ne dispose d’autres précisions sur cette découverte, qui est restée signalée par l’auteur des recherches. Le crâne
d’Homo sapiens fossilis retrouvé probablement dans la couche aurignacienne de la grotte pendant les travaux
d’exploitation du guano a été daté récemment de 29 000 ± 700 BP (LuA-5229) (Roska, 1925; Păunescu, 2001b,
p. 80, 86 et 230). Parmi les pièces fauniques récupérées dans la grotte, Roska mentionne aussi la présence d’un
bâton percé fragmentaire travaillé sur tibia de loup, sans malheureusement offrir d’autres informations ni une
image. Pendant les travaux intenses d’extraction de guano en 1940-1941 on a découvert un crâne appartenant à
une femme du type Homo sapiens sapiens âgée de 30-40 ans. Sa datation récente indique un âge de 29 000 ± 700
BP (LuA-5229). Cette importante découverte peut ainsi être rattachée à la couche aurignacienne (Breuil, 1925;
Păunescu, 2001b, p. 228-231; Olariu et al., 2003).
Peştera (PST, N = 1)
“Peştera Igriţa” (“Grotte Igriţa”) est placé pas loin de village Peştera, comm. d’Aştileu, ville d’Aleşd, dép. de
Bihor dans un massif calcaire sur la rive gauche de la rivière Crişu Repede. Les recherches archéologiques ont
été menées par Márton Roska (1913). En 1924, à l’occasion de sa visite en Transylvanie, l’abbé Henri Breuil et
Márton Roska ont effectué quatre sondages sur la terrasse de l’entrée et dans la grotte, en précisant la présence de
deux/trois couches moustériennes et d’une couche du Paléolithique supérieur, attribuée à l’Aurignacien. Parmi le
matériel faunique provenant du Sondage n o 2 – couche aurignacienne, Henri Breuil signala et publia une pointe
de sagaie fragmentaire – partie distale de type Mladec? (longueur 67 mm; diamètre de la partie mésiale 14/8 mm)
travaillée sur un fragment d’os long d’ours de caverne probablement par extraction d’une baguette et par raclage
axial intense (fig. 2, n o 1). La pointe a la section ovalaire et présente sur une des faces un décor gravé consistant
en 16 lignes courtes axiales, transversaux et obliques disposés en deux rangs parallèles (Breuil, 1925, p. 208-212,
fig. 13, n o 6; Roska, 1925; Nicolăescu-Plopşor, 1938, p. 87, fig. 33, n o 6; Păunescu, 2001b, p. 428, 437-440, fig.
186, n o 14; Beldiman, 2004c).
– –

Gravettien (n total = 5)
Les découvertes attribuées à la culture gravettienne proviennent de 3 sites en grotte. L’effectif total compte 5
objets, travaillés en matières dures animales (os long et dents percées) (fig. 1; tabl. n os 1-3).
Ohaba Ponor (OPn, n = )
Dans le site en grotte de Ohaba-Ponor - “Peştera din Bordu Mare”, comm. Pui, dép. de Hunedoara (partie sudouest
de la Transylvanie), les fouilles de 1955 dirigées par Constantin S. Nicolăescu-Plopşor ont mis en lumière un
faible niveau d’occupation (V) daté de Paléolithique supérieur et attribué à l’Aurignacien; de ce niveau provient
un objet de parure, c’est-à-dire une canine percée de loup (diamètre de la perforation: env. 2 mm) (Nicolăescu-
Plopşor, 1957; Nicolăescu-Plopşor, Păunescu et al., 1961; Beldiman, 1999; Păunescu, 2001b, p. 80 et 296-297)
(fig. 2, n° 3). D’après les données disponibles à l’heure actuelle, il semble que l’on ait à faire à la plus ancienne
découverte indubitable d’un objet de parure en matière dure animale connue jusqu’à présent en Roumanie et le
plus ancien objet perforé de cette contrée. Sur l’aspect paléotechnologique, la découverte atteste la plus ancienne
utilisation de la rotation alternative sur deux faces et de la préparation bilatérale préalable par raclage axial ou par
grattage en cuvette (Beldiman, 1999). On ne dispose pas de repère de chronologie absolue pour le niveau aurignacien;
la partie supérieure du niveau moustérien directement sous-jacent (IV b) a été daté de 28 780 ± 290 BP
(GrN-14627) (Păunescu, 2001b, p. 297).
Râşnov (RSN, N = 2)
Dans le site en grotte de Râşnov - “Peştera Gura Cheii”, dép. de Braşov (partie sud-est de la Transylvanie) pendant
les fouilles de 1959 conduites par Constantin S. Nicolăescu-Plopşor, a été décelé un niveau d’occupation (IV)
attribué au Gravettien oriental. De ce niveau ont été récupérées deux canines: une de cerf (fig. 2, n° 4) et l’autre de
renard (fig. 2, n° 5). Les pièces sont perforées au niveau de leur partie proximale/apicale par rotation alternative de
deux côtés (diamètre de la perforation de la canine de cerf: 3/4-5/6 mm; diamètre de la perforation de la canine de
renard: 1,5/2-3/4 mm). Sur les échantillons prélevés ultérieurement par Alexandru Păunescu le niveau IV est daté
de 22 160 ± 90 BP (GrN-14621) (Nicolăescu-Plopşor, Păunescu et al., 1961; Păunescu, 2001b, p. 336-344).
Someşu Rece (SMR, N = 2)
“Peştera de la Someşu Rece” (“Grotte de Someşu Rece”) se trouve à 2 km du village Someşu Rece et à 6 km
sud-ouest de la comm. Gilău, dép. de Cluj, dans le massif rocher nommé “Cetate” (“Forteresse”). En 1891 Antal
Koch a effectué des sondages en but de récupérer du matériel paléontologique, identifier comme appartenant
aux espèces: Capra ibex, Bos sp. Canis sp., Canis vulpes fossilis, lepus europaeus L., equus caballus fossilis
L., Dicerorhinus antiquitatis B.; une lame de silex est apparue aussi, attribuée en 1924 par l’abbé Henri Breuil à
la culture magdalénienne. Parmi les pièces fauniques, le préhistorien français identifia aussi plusieurs éléments
squelettiques de loup (Canis lupus) présentant certes traces d’intervention technique dont deux objets perforés. Le
premier objet est un bâton percé fragmentaire réalisé sur tibia proximal (fig. 2, n o 2). À présent on ne dispose que
des dates publiées dans l’article de 1925 par Henri Breuil où on peut trouver aussi le dessin de la pièce. La morphologie
anatomique n’a pas été modifie sauf l’aménagement à la partie proximale (anatomique) de la perforation
de forme ovalaire qui semble être réaliser par rotation alternative de deux cotés. Les dimensions: longueur 124
mm; diamètre de la partie mésiale 10 mm; diamètre de la partie proximale 30 mm; diamètre de la perforation 9/7
mm. Le deuxième objet est un bâton percé aménagé sur humérus de loup (non illustré). On ne dispose pas de dates
supplémentaires sur ces deux artefacts. Tenant compte de leur apparition dans le même contexte stratigraphique de
la lame en silex on peut les attribuer hypothétiquement à la culture gravettienne sans d’autres précisions (Breuil,
1925, p. 217, fig. 17; Nicolăescu-Plopşor, 1938, p. 77-78, 82, fig. 34, n o 2; Păunescu, 2001b; Beldiman, 2001b).
Contexte
L’analyse des données indique le fait que les objets d’art du Paléolithique supérieur de Transylvanie, Roumanie
proviennent exclusivement des sites en grottes (5 situations – CLV, OPN, PST, RSN, SMR) (fig. 1; tabl. n os 1-3).
– –

effectifs et typologie
Plus de la moitié de l’effectif total (N total = 11) appartient à la culture aurignacienne (N = 6); 5 objets ont été
attribués à la culture gravettienne. En ce qui concerne les catégories typologiques, ce sont les objets de parure – les
dents percées qui dominent (7 pièces), suivies par les bâtons percés (3), tandis que les objets utilitaires décorés
comptent un seul artefact, respectivement une pointe de sagaie en os. Les découvertes sont stéréotypes typologiquement
(dents percées, bâtons percés, pointe de sagaie) et ne disposant toujours d’informations très claires sur
le contexte de provenance; un objet – pointe de sagaie – c’est pourvu du décor linéaire gravé. La distribution des
types par sites et par cultures est présentée en tabl. n os 1-2.
matières premières
Les seules matériaux représentés sont les matières dures animales, les os longs de carnivore – loup: tibia (2 cas), humérus
(1 cas); l’os long d’ours (1 cas); les dents (canines) de cerf, loup, renard et l’ours de caverne (7 cas) (tabl. n o 1-2).
Fabrication
Les étapes du débitage et du façonnage comportent d’habitude l’application combinée et successive des deux
procédés au moins. Le débitage – étape qui vise le prélèvement de la matière première et d’obtention de la forme
brute de l’objet – a été achevé par procédés routiniers au Paléolithique supérieur comme la percussion directe/
l’entaillage. Dans la plupart des cas, le façonnage a totalement effacé les traces du débitage; c’est, par exemple,
le cas des pointes de sagaies. Le décor est réalisé par gravure (1 cas). Le façonnage est illustré par le recours au
raclage axial, à la perforation bilatérale par rotation alternative ou rotation complète/continue et à l‘alésage par
rotation (tabl. 5) (Barge-Mahieu, 1991; Barge-Mahieu et Taborin, 1991a et 1991b; d’Errico et Vanhaeren, 2002).
Les procédés appliqués pour l’aménagement du dispositif de suspension illustrent l’adaptation optimale à des
paramètres dimensionnels et de dureté de la matière première (tabl. n o 3).
Utilisation
Les objets analysés sont dépourvus du contexte et de traces d’utilisation aptes à alimenter des hypothèses fonctionnelles
significatives. Il s’agit d’une armature de sagaie, objet commun utilisé à la chasse, d’objets de parure
comme les dents percées fixées sur un lien ou cousues et de bâtons perces, objets d’utilisation non précisé.
analogies
Pour l’armatures de projectile aurignacienne (la pointe de sagaie de Peştera) on retrouve des nombreuses analogies
dans les découvertes de: Potočka Zijalka, Slovenie (Brodar, Brodar, 1983, p. 138-153, fig. 7-22); Istállóskö,
Hongrie (Dobosi, 1991, p. 103, fig. 3); Mladeč, Tchéquie (Oliva 1991, p. 132, 134, fig. 11, n o 1-2; fig. 13, n o 7-8);
Les Vachons, Abri Blanchard, Le Placard, La Madeleine, Lortet, Laugerie-Basse, Petit-Puyrousseau, Chasseur,
Facteur, Abri des Battuts, Roc de Combe, Roc de Gavaudun, France (Hahn, 1988, p. 7, fig. 3, n o 5; Delporte,
Mons, 1988a, p. 2, fig. 1; p. 4, fig. 2, n o 2; p. 7, fig. 7, n o 1; Delporte, Mons, 1988b, p. 4, fig. 2, n os 1, 3; p. 6, fig.
3, n o 2; Mons, 1988, p. 2, fig. 1, n os 6, 9; Delporte, Mons, 1988c, p. 6-7, fig. 2, n os 1, 4; fig. 3, n o 1; fig. 4, n os 1-2,
4; Sonneville-Bordes, 1988, p. 2-3, fig. 1, n os 1-3; fig. 2, n os 1-5).
Comme analogies pour les artefacts de Transylvanie on peut mentionner les dents percées de Bacho Kiro,
Kozarnica et Temnata Dupka, sites aurignaciens et gravettiens en grotte de Bulgarie (Kozlowski, 1992; Ginter,
Kozlowski et al., 2000); Cosăuţi, important site gravettien en plein air de chasseurs de renne, placé au bord du
Dniestr, République de Moldavie (Borziac, 1993 et 1994); Molodova 5 au bord du Dniestr, Ukraine (Kozlowski,
1992); Arka, Pilismarot, Ságvár, Szob, Tarcal, sites en abri sous roche et de plein air de Hongrie (Lumley, 1984;
Kozlowski, 1992). En regard des bâtons percés de Transylvanie, Roumanie (Cioclovina, Someşu Rece) on peut
rappeler des objets de même type en provenance de Cotu Miculinţi et Crasnaleuca, dép. de Botoşani, Roumanie
(Brudiu, 1980a-b; Brudiu, 1986; Brudiu, 1987; Brudiu, 1994; Beldiman, 2004d); Ságvár, Hongrie (Kozlowski,
1992, p. 73, fig. 78); Peştera Maszycka, Cracovie, Pologne (Kozlowski, 1992, p. 93, fig. 101); Le Placard, La
Madeleine, Gorges de l’Enfer, Laugerie-Basse, La Roche-Lalinde, Rochereil, Abri Morin, France (Peltier, 1992a,
p. 43-52; Peltier, 1992b; Noiret, 1990).
– –

Conclusion
Cet article essaie de proposer une image cohérente et complète sur les plus anciennes manifestations du phénomène
lié à l’art des objets de parure, utilitaires et non utilitaires en provenance de Transylvanie, Roumanie. La
démarche vise l’actualisation des dates sur des découvertes anciennes et ajoute les effectifs apparus suite à des
recherches des derniers decennies, tout étant perçu à la lumière des approches méthodologiques récentes. En utilisant
de la documentation encore faible par rapport à d’autres régions de l’Europe mais augmentée dans décennies
on utilise toutes les données disponibles jusqu’à maintenant y compris les informations sur les objets signalés
pendant le XX e siècle dans des publications à peine accessibles et restés apparemment oubliés ou volontairement
ignorés. L’analyse a concerné tous les aspects quantifiables et traités d’en point de vue statistique: contexte, types,
matières premières, fabrication – débitage, façonnage, techniques de percement et de la réalisation du décor;
utilisation. Toutes les données présentées sont accompagnées toujours par les dates radiocarbone disponibles et
par l’illustration exhaustive. Ces données permettent de couvrir d’ici là, sur presque 30 millénaires, l’histoire du
phénomène de l’art mobilier des origines dans les régions des Carpates, comme les plus anciennes manifestations
de la spiritualité dans cette contrée ainsi que de suivre les directions de l’évolution typologique et paléotechnologique
dans l’important et sensible domaine de la parure, chargé de multiples significations techno culturelles et
sociales. La rareté générale des objets d’art dans les régions actuels du pays génère un contraste évident par rapport
avec la situation connue à l’Est de Prut (Kozlowski, 1992; Chirica et Borziac, 1995; Borziac et Chirica, 1996;
Chirica, 1996). Par exemple, après une demi-siècle de recherches systématiques dans les sites paléolithiques
roumains on n’a pas encore récupéré aucune représentation animale ou humaine en ronde bosse (Otte, Chirica et
Beldiman, 1995; Otte, Beldiman, 1995; Beldiman, 2004d). La situation attend encore une explication valable; elle
n’est forcement pas attribuable au stade des recherches et reflet, probablement, des particularités culturelles de ces
régions au Paléolithique supérieur.
Les données complètes ressemblées et présentées dans cet article peuvent être intégrées dans les analyses plus
larges de la parure en contexte macrorégional et continental. Par exemple, les pointes de sagaies aurignaciennes
décorées semblent rattacher les régions de la Roumanie à celles de l’Europe Centrale et Sud-Centrale (Slovenie,
Autriche). Les objets paléolithiques d’art de Roumanie sont en mesure de prouver l’intégration de l’aire en
discussion dans l’Europe Est-Centrale et de Sud-Est contemporaine, caractérisée par la rareté des artefacts d’art
paléolithique récupérés (y compris l’absence des objets d’art mobilier figuratif). Nous considérons que la présente
démarche s’avère utile et très nécessaire, dans les conditions où les découvertes de Roumanie – malgré leur importance
documentaire réelle au niveau régional - sont encore absentes de grandes synthèses du domaine.
Finalement, malgré leur petit nombre relatif, les objets paléolithiques d’art de Transylvanie et de Roumanie
en général sont aptes à prouver l’intégration de l’aire en discussion dans l’Europe Est-Centrale et du Sud-Est de
l’époque.
Bibliographie
BARGE-MAHIEU H. (1991) - Fiche dents diverses (1.5.), in H. Camps-Fabrer dir., Fiches typologiques de l’industrie osseuse
préhistorique. Cahier iV. Objets de parure, UISPP, Commission de nomenclature sur l’industrie de l’os préhistorique,
Publications de l’université de Provence, Aix-en-Provence.
BARGE-MAHIEU H., BELLIER CL., CAMPS-FABRER H. et al. (1991) – Fiches typologiques de l’industrie osseuse préhistorique
(sous la dir. de H. Camps-Fabrer). Cahier iV. Objets de parure, Aix-en-Provence.
BARGE-MAHIEU H., TABORIN Y. (1991a) - Fiche canines résiduelles de cerf (1.1.); Fiche incisives de bovinés (1.2.);
Fiche canines de canidés (1.3.), in H. Camps-Fabrer dir., Fiches typologiques de l’industrie osseuse préhistorique. Cahier
iV. Objets de parure, UISPP, Commission de nomenclature sur l’industrie de l’os préhistorique, Publications de l’université
de Provence, Aix-en-Provence.
BARGE-MAHIEU H., TABORIN Y. (1991b) - Fiche générale des dents percées (1.0.), in H. Camps-Fabrer dir., Fiches typologiques
de l’industrie osseuse préhistorique. Cahier iV. Objets de parure, UISPP, Commission de nomenclature sur
l’industrie de l’os préhistorique, Publications de l’Université de Provence, Aix-en-Provence.
BELDIMAN C. (1993) - Les dents percées dans le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie. Approche technologique,
in H. Camps-Fabrer, Cl. Bellier, P. Cattelain, M. Otte, R. Orbán dir., industries sur matières dures animales. Évolution
– 10 –

technologiques et culturelle durant les temps préhistoriques, Colloque international (Pré-Actes), Treignes/Oignies-en-
Thièrache, p. 46.
BELDIMAN C. (1996) – Asupra utilizării fildeşului în paleoliticul superior din România (Sur l’utilisation de l’ivoire au
Paléolithique supérieur de Roumanie). Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie (etudes et recherches d’histoire
ancienne et d’archéologie), Bucarest, t. 47, n o 3, p. 325-333.
BELDIMAN C. (1999a) – Industria materiilor dure animale în paleoliticul superior, epipaleolitic, mezolitic şi neoliticul timpuriu
din România, Teză de doctorat, Institutul de Arheologie «Vasile Pârvan», Academia Română, Bucureşti (L’industrie
des matières dures animales au Paléolithique supérieur, à l’Épipaléolithique, au Mésolithique et au Néolithique ancien de
Roumanie, Thèse de doctorat, l’Institut d’Archéologie «Vasile Pârvan», l’Académie Roumaine, Bucharest, sous presse).
BELDIMAN C. (1999b) – Date privind industria paleolitică a materiilor dure animale în aşezări din zona subcarpatică a Moldovei
(Dates sur l’industrie des matières dures animales dans les sites de la région du piedmont de la Moldavie). analele
universităţii Creştine «Dimitrie Cantemir», Seria istorie (Annales de l’université Chrétienne «Dimitrie Cantemir», Série
Histoire), Bucureşti, t. 3, p. 41-71.
BELDIMAN C. (2000) – Industria materiilor dure animale în aşezările paleolitice de pe versantul răsăritean al Carpaţilor
(L’industrie des matières dures animales dans les sites paléolithiques de la partie est des Carpates). Angustia, Sf. Gheorghe,
t. 5, p. 7-29.
BELDIMAN C. (2001a) – Arta mobilieră paleolitică şi epipaleolitică din România. De la gest la reprezentare (L’art mobilier
paléolithique et épipaléolithique de Roumanie. De geste à la représentation, monographie sous presse).
BELDIMAN C. (2001b) - Arta mobilieră în paleoliticul superior din Transilvania (L’art mobilier au Paléolithique supérieur
de Transylvanie, Roumanie). Analele universităţii Creştine “Dimitrie Cantemir”, Seria Istorie (Annales de l’université
Chrétienne “Dimitrie Cantemir”, Série Histoire), Bucarest, t. 4, p. 53-62.
BELDIMAN C. (2003a) – Arta mobilieră în paleoliticul superior din Dobrogea (L’art mobilier au Paléolithique supérieur de
Dobroudja, Roumanie). Analele universităţii Creştine «Dimitrie Cantemir», Seria istorie (Annales de l’université Chrétienne
«Dimitrie Cantemir», Série Histoire), Bucarest, t. 5, p. 23-45.
BELDIMAN C. (2003b) – L’ivoire au Paléolithique supérieur de Roumanie, in V. Dujardin, éd., table Ronde sur le Paléolithique
supérieur récent. industrie osseuse et parures du Solutréen au Magdalénien en europe, Angoulême (Charente,
France), 28-30 mars 2003, Pré-Actes, Angoulême, p. 46-47.
BELDIMAN C. (2003c) – Parures paléolithiques et épipaléolithiques de Roumanie (25 000-10 000 BP): typologie et technologie,
in V. Dujardin, éd., Table Ronde sur le Paléolithique supérieur récent. industrie osseuse et parures du Solutréen au
Magdalénien en europe, Angoulême (Charente, France), 28-30 mars 2003, Pré-Actes, Angoulême, p. 22-23.
BELDIMAN C. (2003d) – La parure au Paléolithique supérieur en Roumanie: les pendeloques, in M. Otte, éd., la Spiritualité.
Colloque organisé par le Service de Préhistoire de l’Université de Liège, UISPP, 8 ème Commission: Paléolithique
supérieur, 10-12 décembre 2003, Pré-Actes, Liège, p. 14.
BELDIMAN C. (2003e) – Art mobilier au Paléolithique supérieur en Roumanie, in M. Otte, éd., la Spiritualité. Colloque
organisé par le Service de Préhistoire de l’Université de Liège, UISPP, 8 ème Commission: Paléolithique supérieur, 10-12
décembre 2003, Pré-Actes, Liège, p. 18-19.
BELDIMAN C. (2003f) – Date recente privind utilizarea fildeşului în paleoliticul superior din România (Dates récentes
sur l’utilisation de l’ivoire en Paléolithique supérieur de Roumanie), in M.-V. Angelescu, C. Borş, Fl. Vasilescu (éds.),
Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2002. A XXXVii-a Sesiune naţională de rapoarte arheologice,
Covasna, 2-6 iunie 2003 (Résultats des recherches archéologiques de Roumanie 2002. XXXViie Session archéologique
nationale, Covasna, 2-6 juin 2003), Bucureşti, p. 109-111, 404.
BELDIMAN C. (2004a) – Arta mobilieră în paleoliticul superior din Oltenia (L’art mobilier au Paléolithique supérieur de
l’Olténie, Roumanie). Analele universităţii Creştine «Dimitrie Cantemir», Seria istorie (Annales de l’université Chrétienne
«Dimitrie Cantemir», Série Histoire), Bucarest, t. 6 (sous presse).
BELDIMAN C. (2004b) – Parures préhistoriques de Roumanie: dents percées paléolithiques et épipaléolithiques (25 000-
10 000 BP). Memoria Antiquitatis, Piatra Neamţ, t. 23 (sous presse).
BELDIMAN C. (2004c) – Bone and Antler Industry in the Upper Paleolithic of Romania: Projectile Points, in H. Luik, A.
M. Choye, C. E. Batey, L. Lougas (eds.), From hooves to horns, from mollusc to mammoth. Manufacture and use of bone
artefacts from Prehistoric times to the Present, Proceedings of the 4 th Meeting of the ICAZ Worked Bone Research Group
at Tallinn, 26 th -31 th of August 2003, Tallinn, 2004, p. 15-32.
BELDIMAN C. (2004d) – Parures préhistoriques de Roumanie: pendeloques paléolithiques et épipaléolithiques (25 000-10
000 BP), in M. Otte (dir.), la Spiritualité. Actes du Colloque international de Liège (10-12 décembre 2003), UISPP, 8ème
Commission – Paléolithique supérieur, ERAUL 106, Liège, p. 55-69.
– 11 –

BELDIMAN C. (2004e) – Art mobilier au Paléolithique supérieur en Roumanie, in M. Otte (dir.), la Spiritualité. Actes du
Colloque international de Liège (10-12 décembre 2003), UISPP, 8ème Commission – Paléolithique supérieur, ERAUL
106, Liège, p. 103-121.
BELDIMAN C. (2005a) – Parures paléolithiques et épipaléolithiques de Roumanie (25 000-10 000 BP): typologie et technologie,
in V. Dujardin (éd.), Table Ronde sur le Paléolithique supérieur récent. industrie osseuse et parures du Solutréen
au Magdalénien en europe, Angoulême (Charente, France), 28-30 mars 2003, Paris, Mémoire XXXIX de la SPF, Paris,
p. 39-71.
BELDIMAN C. (2005b) – L’ivoire au Paléolithique supérieur de Roumanie, in V. Dujardin (éd.), table Ronde sur le Paléolithique
supérieur récent. industrie osseuse et parures du Solutréen au Magdalénien en europe, Angoulême (Charente,
France), 28-30 mars 2003, Paris, Mémoire de la SPF, Paris, p. 277-289.
BELDIMAN C. (2006a) – Art mobilier au Paléolithique supérieur de Moldavie, Roumanie, Memoria Antiquitatis, Piatra
Neamţ, t. 24 (sous presse).
BELDIMAN C. (2006b) – Pendeloque paléolithiques et épipaléolithiques, Studii de Preistorie (Etudes de Préhistoire),
Bucureşti, t. 3 (sous presse).
BORZIAC I. A. (1993) – Les chasseurs de renne de Kosoioutsy, site paléolithique tardif à plusieurs niveaux, sur le Dniestr
moyen (Rapport préliminaire). L’Anthropologie, Paris, t. 97, n os 2/3, p. 331-336.
BORZIAC I. A. (1994) - Paleoliticul şi mezoliticul în spaţiul dintre Nistru şi Prut (Le Paléolithique et le Mésolithique dans
l’interfluve Dniestr-Prut), Thraco-Dacica, Bucureşti, t. 15, n os 1-2, p. 19-40.
BORZIAC I. A., CHIRICA C. V. (1996) – Pièces de marne du Paléolithique supérieur de la vallée du Dniestr. Préhistoire
européenne, Liège, t. 9, p. 393-401.
BOSINSKI G. (1990) - Homo sapiens. Histoire des chasseurs du Paléolithique supérieur en europe (40 000 - 10 000 av.
J.-C.), Paris.
BREUIL H. (1925) – Stations paléolithiques en Transylvanie, Bulletin de la Société Scientifique de Cluj, t. 2, n o 2, p. 193-
217.
BRODAR S., BRODAR M. (1983) – Potočka Zijalka. Visokoalpska postaja aurignacienskih lovcev, Ljubljana.
BRUDIU M. (1980a) – Prelucrarea oaselor şi coarnelor de ren în aşezarea paleolitică de la Cotu Miculinţi (jud. Botoşani)
(L’industrie de l’os et du bois de renne dans le site paléolithique de Cotu Miculinti, dép. de Botoşani). Studii şi cercetări
de istorie veche şi arheologie (etudes et recherches d’histoire ancienne et d’archéologie), Bucureşti, t. 31, n o 1, p. 13-
22.
BRUDIU M. (1980b) – Descoperiri paleolitice la Crasnaleuca (com. Coţuşca, jud. Botoşani), Studii şi cercetări de istorie
veche şi arheologie (etudes et recherches d’histoire ancienne et d’archéologie), Bucureşti, t. 31, n o 3, p. 425-443.
BRUDIU M. (1986) – Săpăturile arheologice de la Cotu Miculinţi (Les fouilles archéologiques dans le site paléolithique de Cotu
Miculinti), in C. Stoica (éd.), Materiale şi cercetări arheologice. A XVi-a Sesiune anuala de rapoarte arheologice, Vaslui,
1986 (Matériaux et recherches archéologiques. XVi e Session archéologique annuelle, Vaslui, 1986), Bucureşti, p. 5-8.
BRUDIU M. (1987) – Le travail de l’os et du bois de renne dans le Paléolithique supérieur de la zone du Prut moyen. Répertoire
typologique, in V. Chirica (éd.), La genèse et l’évolution des cultures paléolithiques sur le territoire de la Roumanie,
Bibliotheca Archaeologica Iassiensis II, Iasi, p. 73-86.
BRUDIU M. (1994) – Industria cornului şi osului în paleoliticul superior din nord-estul României (L’industrie de l’os de du
bois de renne en Paléolithique supérieur du Nord-est de la Roumanie). Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie
(etudes et recherches d’histoire ancienne et d’archéologie), Bucureşti, t. 45, n o 3, p. 275-284.
CÂRCIUMARU M. (1999) - Le Paléolithique en Roumanie, Collection Le Paléolithique en Europe, J. Million, Grenoble.
CÂRCIUMARU M. (2000) – Peştera Cioarei Boroşteni. Paleomediul, cronologia şi activităţile umane în paleolitic (La
Grotte du Corbeau à Boroşteni. Paléoenvironnement, chronologie et activités humaines au Paléolithique), Târgovişte.
CÂRCIUMARU M., ANGHELINU M. et al. 2006 – The Upper Palaeolithic Site of Poiana Cireşului (Piatra Neamţ, North-
Eastern Romania) - Recent Results, Archäologisches Korrespondenzblatt, Berlin, t. 36, p. 319-331.
CÂRCIUMARU M., DOBRESCU R. (1997) - Paleoliticul superior din Peştera Cioarei (Boroşteni) (Le Paléolithique supérieur
de la Grotte du Corbeau à Boroşteni), Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie (etudes et recherches d’histoire
ancienne et d’archéologie), Bucureşti, t. 48, 1, p. 31-62.
CÂRCIUMARU M., MĂRGĂRIT M. (2002) – Arta mobilieră şi parietală paleolitică (Art mobilier et parietal paléolithique),
Târgovişte.
CÂRCIUMARU M., MĂRGĂRIT M. et al. (2003a) – Les découvertes d’art paléolithique de la valée de Bistriţa dans le
contexte de l’art mobilier paléolithique de Roumanie. Annales de l’université «Valahia» de Târgovişte, Séction d’Archéologie
et d’Histoire, Târgovişte, t. 4-5, p. 16-27.
– 1 –

CÂRCIUMARU M., MĂRGĂRIT M. et al. (2003b) – Les découvertes d’art mobilier paléolithique de Poiana Cireşului – Piatra
Neamt (Roumanie), in M. Otte, éd., la Spiritualité. Colloque organisé par le Service de Préhistoire de l’Université de
Liège, UISPP, 8 ème Commission: Paléolithique supérieur, 10-12 décembre 2003, Pré-Actes, Liège, p. 19.
CÂRCIUMARU M., MĂRGĂRIT M. et al. (2004) – Les découvertes d’art mobilier paléolithique de Poiana Cireşului – Piatra
Neamţ (Roumanie), in M. Otte (dir.), la Spiritualité. Actes du Colloque international de Liège (10-12 décembre 2003),
UISPP, 8ème Commission – Paléolithique supérieur, ERAUL 106, Liège, p. 123-126.
CÂRCIUMARU M., MĂRGĂRIT M. et al. (2004) – Les découvertes d’art mobilier paléolithique de Poiana Cireşului – Piatra
Neamţ (Roumanie), in M. Otte, éd., la Spiritualité. Colloque organisé par le Service de Préhistoire de l’Université de
Liège, UISPP, 8 ème Commission: Paléolithique supérieur, 10-12 décembre 2003, Pré-Actes, Liège, p. 123-126.
CÂRCIUMARU M., OTTE M. et al. (1996) – Objets de parure découverts dans la grotte Cioarei (Boroşteni, dép. de Gorj,
Roumanie), Préhistoire européenne, Liège, t. 9, p. 403-415.
CHIRICA C. V. (1996) – Arta şi religia paleoliticului superior în europa Centrală şi Răsăriteană. Aspecte istoriografice şi
arheologice (Art et religion au Palélithique supérieur en Europe Centrale et Orientale), Bibliotheca Archaeologica Iassiensis
VI, Iaşi.
CHIRICA C. V. (2004) – Les significations artistiques et réligieuses de certaines découvertes paléolithiques de l’éspace carpato-dnistréen,
in M. Otte, éd., la Spiritualité. Colloque organisé par le Service de Préhistoire de l’Université de Liège,
UISPP, 8 ème Commission: Paléolithique supérieur, 10-12 décembre 2003, Pré-Actes, Liège, p. 177-186.
CHIRICA V., BORZIAC I. A. (1995) – Le ivoires du Sud-Est de l’Europe: Bulgarie, Grèce, Yougoslavie et Roumanie jusqu’au
Dniestr, in Actes de la Table ronde: Le travail et l’usage de l’ivoire au Paléolithique supérieur, Ravello, 29-31 mai
1992, Ravello, p. 199-210.
d’ERRICO F., VANHAEREN M. (2002) - Criteria for identifying Red Deer (Cervus elaphus) age and sex from their canines.
Application to the study of Upper Palaeolithic and Mesolithic ornaments, Journal of Archaeological Science, London, t.
29, p. 211-232.
DELPORTE H., MONS L. (1988a) – Fiche Sagaie à biseau simple (unifacial) (3), in H. Delporte, J. Hahn et al. Fiches typologiques
de l’industrie osseuse préhistorique (sous la dir. de H. Camps-Fabrer). Cahier i. Sagaies, Aix-en-Provence, 17 p.
DELPORTE H., MONS L. (1988b) – Fiche Sagaie à biseau double (bifacial) (4), in H. Delporte, J. Hahn et al., Fiches typologiques
de l’industrie osseuse préhistorique (sous la dir. de H. Camps-Fabrer). Cahier i. Sagaies, Aix-en-Provence, 11 p.
DELPORTE H., MONS L. (1988c) – Fiche Sagaie à pointe double (7), in H. Delporte, J. Hahn et al., Fiches typologiques de
l’industrie osseuse préhistorique (sous la dir. de H. Camps-Fabrer). Cahier i. Sagaies, Aix-en-Provence, 12 p.
DJINDJIAN F., KOZLOWSKI J. K., OTTE M. (1999) – Le Paléolithique supérieur en europe, Collection U Histoire, Paris.
DOBOSI V. T. (1991) – La recherche du Paléolithique en Hongrie, in V. Chirica, D. Monah (dir.) Le Paléolithique et le néolithique
de la Roumanie en contexte européen, Bibliotheca Archaeologica Iasiensis IV, Iaşi, p. 90-101.
GINTER B., KOZLOWSKI J. K. et al. dir. (2000) - Temnata Cave. excavations in Karlukovo Karst Area, Bulgaria, vol. 2,
part 1, Krakow.
HAHN J. (1988) – Fiche Sagaie à base simple de tradition aurignacienne (1), in H. Delporte, J. Hahn et al., Fiches typologiques
de l’industrie osseuse préhistorique (sous la dir. de H. Camps-Fabrer). Cahier i. Sagaies, Aix-en-Provence, 17 p.
http: // idranap.nipne.ro/~agata/ppt/agata_olariu.ppt;
http://arxiv.org/PS_cache/physics/pdf/0309/0309110.pdf;
http://idranap.nipne.ro/~agata/full_text/agata_olariu_full_paper_revised_by_alex+sweden.pdf
KOZLOWSKI J. K. (1992) – L’art de la Préhistoire en europe orientale, Paris.
LUMLEY H. de dir. (1984) - Art et civilisation de chasseurs de la Préhistoire (34 000 - 8 000 ans av. J.-C.), Catalogue d’exposition,
Paris.
MĂRGĂRIT M. (2003) – Raportul dintre arta mobilieră şi parietală paleolitică (Le rapport entre l’art mobilier et l’art parietal
paléolithique), Târgovişte.
NICOLĂESCU-PLOPŞOR C. S. (1938) – Le Paléolithique en Roumanie, Dacia, 5-6, 1935-1936, p. 41-107.
NICOLĂESCU-PLOPŞOR C. S. et al. (1957) - Şantierul arheologic Ohaba-Ponor (reg. Hunedoara, r. Haţeg) (Le chantier
archéologique de Ohaba-Ponor, dép. de Hunedoara), Materiale şi cercetări arheologice (Matériaux et travaux archéologiques),
Bucureşti, t. 3, p. 41-49.
NICOLĂESCU-PLOPŞOR C. S., PĂUNESCU AL. et al. (1961) - Săpăturile din peştera Gura Cheii-Râşnov (Fouilles archéologiques
dans la grotte Gura Cheii-Râşnov), Materiale şi cercetări arheologice (Matériaux et recherches archéologiques),
Bucureşti, t. 8, p. 113-121.
NOIRET P. (1990) – Le décor des bâtons percés paléolithiques. I. Texte et Catalogue; II. Planches, Mémoires de Préhistoire
Liègeoise 25, Liège.
– 1 –

OLARIU A. et al. (2003) – Dating of Some Romanian Fossil Bones by Accelerator Mass Spectrometry.
OLIVA M. (1991) – L’Aurignacien morave dans son contexte géographique et culturel, in V. Chirica, M. Oliva (dir.), le
Paléolithique et le néolithique de la Roumanie en contexte européen, Bibliotheca Archaeologica Iasiensis IV, Iasi, p.
102-162.
OTTE M., BELDIMAN C. (1995) - Sur les objets paléolithiques de parure et d’art en Roumanie: une pendeloque en os découverte
à Mitoc, dép. de Botoşani, Roumanie, Memoria Antiquitatis, Piatra Neamt, t. 20, p. 35-70.
OTTE M., CHIRICA V., BELDIMAN C. (1995) - Sur les objets paléolithiques de parure et d’art en Roumanie: une pendeloque
en os découverte à Mitoc, dép. de Botoşani, Roumanie, Préhistoire européenne, Liège, t. 5, p. 119-152.
PĂUNESCU AL. (1989) - Le Paléolithique et le Mésolithique de Roumanie (un bref aperçu), L’Anthropologie, Paris, t. 93,
1, p. 123-158.
PĂUNESCU AL. (2001a) – Paleoliticul şi mezoliticul pe teritoriul României (Le Paléolithique et le Mésolithique de Roumanie),
in M. Petrescu-Dîmboviţa, Al. Vulpe, dir., Traité d’histoire des Roumains. Vol. I L’Héritage des temps anciens),
Académie Roumaine, Bucarest, p. 67-110.
PĂUNESCU AL. (2001b) - Paleoliticul şi mezoliticul din spaţiul transilvan. Studiu monografic (Le Paléolithique et le Mésolithique
de Transylvanie. Monographie archéologique), Bucarest.
PELTIER A. (1992a) – Fiche Bâtons percés à une ou deux branches obliques (1.2.), in V. Feruglio et al., Fiches typologiques
de l’industrie osseuse préhistorique (sous la dir. de H. Camps-Fabrer). Cahier V. Bâtons percés, baguettes, Treignes, p.
43-52.
PELTIER A. (1992b) – Fiche Bâtons percés à branches courtes ou sans branches (1.3.), in V. Feruglio et al., Fiches typologiques
de l’industrie osseuse préhistorique (sous la dir. de H. Camps-Fabrer). Cahier V. Bâtons percés, baguettes, Treignes,
p. 53-64.
ROSKA M. (1925) - Recherches sur le Paléolithique en Transylvanie, Bulletin de la Société scientifique de Cluj, Cluj, t. 2,
2, p. 183-192.
SONNEVILLE-BORDES D. de (1988) – Fiche Sagaie d’Isturitz, in H. Delporte, J. Hahn et al., Fiches typologiques de l’industrie
osseuse préhistorique (sous la dir. de H. Camps-Fabrer). Cahier i. Sagaies, Aix-en-Provence, 9 p.
VANHAEREN M., d’ERRICO F. (2006) – Aurignacian ethno-linguistic geography of Europe revealed by personal ornaments,
Journal of Archaeological Science, London, t. 20, p. 1-24.
Fig. 1. Art mobilier au Paléolithique supérieur en Transylvanie, Roumanie: répartition des découvertes.
– 1 –

Fig. 2. Art mobilier au Paléolithique supérieur en Transylvanie, Roumanie: 1 Peştera, Aurignacien – pointe de
sagaie en os décoré (d’après Păunescu, 2001b, p. 440, fig. 186/14); 2 Someşu Rece, Gravettien – bâton percé sur
tibia de loup (d’après Breuil, 1925, p. 217, fig. 17); 3 Ohaba-Ponor, Aurignacien: canine percée de loup (d’après
Nicolăescu-Plopşor et al., 1957, p. 46, fig. 5, n° 3); 4 Râşnov, Gravettien: canine percée de cerf; 5 Râşnov, Gravettien:
canine percée de renard (d’après Nicolăescu-Plopşor, Păunescu et al., 1962, p. 115-116, fig. 2, n os 23 et 24).
– 1 –

Tableau no. 1. Art mobilier au Paléolithique supérieur en Transylvanie, Roumanie: dates générales (sites,
cultures, effectifs, types, matières premières).
site culture effectif catégorie typologique type matière première
Cioclovina Aurignacien 1 Objets non utilitaires Bâton percé Tibia de loup
Cioclovina Aurignacien 4 Objets de parure Dents percées
Canines d’ours de
caverne
Ohaba-Ponor Aurignacien 1 Objets de parure Dent percée Canine de loup
Peştera Aurignacien 1 Objets utilitaires décorés Pointe de sagaie Os d’ours de caverne
Râşnov Gravettien 2 Objets de parure Dents percées
Canines de renard et
de loup
Someşu Rece Gravettien 1 Objets non utilitaires Bâton percé Tibia de loup
Someşu Rece Gravettien 1 Objets non utilitaires Bâton percé Humérus de loup
5 2 11 3 3 2
Tableau no. 2. Art mobilier au Paléolithique supérieur en Transylvanie, Roumanie: représentation des catégories
typologiques des types et des matières premières.
catégorie typologique type site culture matière première effectif
Cioclovina Aurignacien Tibia de loup 1
Objets non utilitaires Bâton percé
Someşu Rece Gravettien Tibia de loup 1
Someşu Rece Gravettien Humérus de loup 1
Objets utilitaires décorés Pointe de sagaie Peştera Aurignacien Os d’ours de caverne 1
Cioclovina Aurignacien
Canines d’ours de
caverne
4
Objets de parure Dents percées Ohaba-Ponor Aurignacien Canine de loup 1
Râşnov Gravettien
Canine de renard
Canine de de cerf
1
1
3 3 5 2 7 11
Tableau no. 3. Art mobilier au Paléolithique supérieur en Transylvanie, Roumanie: éléments de technologie.
site type
matière
première pd/en dr r
procédé technique
G pf B ra al
Cioclovina Bâton percé Tibia de loup
Cioclovina Dents percées
Canines d’ours
de caverne
Peştera
Pointe de
sagaie
Os d’ours de
caverne
Someşu Rece Bâton percé Tibia de loup
Someşu Rece Bâton percé
Humérus de
loup
Canine de
Râşnov Dents percées renard et de
cerf
Ohaba-Ponor Dent percée Canine de loup
5 11 7 3 1 1 1 6 5 5 2
– 1 –
© Corneliu Beldiman, diana-maria SztanCS, 008

ıdentıtate socıală Şı podoaBe dın materıı dure anımale În eneolıtıcul Fınal
dın romÂnıa: rondele dın valve aparŢınÂnd culturıı coŢoFenı
– 1 –
diana-maria SztanCS
Corneliu Beldiman
Marius-Mihai CIUTĂ
. introducere
Înscriindu-se în seria abordărilor noastre recente rezervate podoabelor preistorice descoperite în România,
domeniu distinct al patrimoniului arheologic mobil, încă insuficient studiat, lucrarea de faţă oferă analiza unui
mic lot de artefacte, rezultat din cercetările întreprinse în deja binecunoscutul sit aparţinând culturii Coţofeni de
la Şeuşa, punctul „Gorgan”, com. Ciugud, jud. Alba. Săpăturile sistematice s-au derulat aici în perioada 2000-
2005 sub conducerea dr. Marius-Mihai Ciută. Materialele supuse analizei provin din cercetările întreprinse în anii
2000-2004.
. Contextul descoperirii
În situl de la şeuşa-„Gorgan” (SEG) s-a pus în lumină existenţa a două secvenţe de ocupare, aferente: a.
unui facies cultural de mixtură, Decea Mureşului cu elemente Tiszapolgár (faza B, finală); b. culturii Coţofeni,
subfazele IIIb-IIIc. Aceasta din urmă se manifestă cu două etape de locuire distincte, decelate stratigrafic (notate
cu siglele A şi B). În cele 10 secţiuni şi suprafeţe excavate s-au explorat, parţial sau integral, 28 complexe: 12
locuinţe de suprafaţă (atribuite culturii Coţofeni: L1-L12, dintre care L1, L4-5, L10, L12 aparţin etapei de locuire
A, iar L2-3, L6, L9 etapei de locuire B); 2 complexe rituale (atribuite faciesului Decea Mureşului-Tiszapolgár:
C1-C2); 14 gropi cu destinaţii diverse: pentru fixarea suprastructurii construcţiilor, rituale, menajere, fântână?
(2 atribuite faciesului Decea Mureşului-Tiszapolgár: G3, G14; 12 atribuite culturii Coţofeni, etapa de locuire A:
G1-G2, G4-G13). Dintre acestea, 7 complexe au livrat artefacte încadrabile în categoria industriei materiilor dure
animale – vezi tabelul nr. 2 (Ciută 2004 – cu bibliografia; Ciută, Gligor, Daisa-Ciută, Rabsilber, Kolbe 2005 – cu
bibliografia; Beldiman, Ciută, Sztancs 2005 – cu bibliografia; Beldiman, Sztancs 2005c; Sztancs, Beldiman, Ciută
2005).
. Obiective. metodologie
În sens generic, studiul nostru îşi propune tratarea detaliată, exhaustivă, conform unei metodologii unitare, care
ia în considerare toate aspectele (materie primă, procedee de fabricare, urme de utilizare, propuneri de reconstituire
a modului de ataşare etc.), a unei categorii de artefacte catalogate, îndeobşte, în mod „tradiţional” şi nejustificat,
ca „descoperiri mărunte” şi tratate ca atare: este vorba de podoabele din materii dure animale (cochilii de
scoici).
În contextul mai larg al valorificării sistematice a descoperirilor aparţinând industriei materiilor dure animale
(IMDA) preistorice din România, obiectiv urmărit de noi în ultimii ani (Beldiman 1999; Beldiman, Sztancs 2005d
– cu bibliografia), demersul de faţă urmăreşte să ofere o sinteză a datelor asupra podoabelor realizate pe fragmente
de valve de scoici descoperite în situl aparţinând culturii Coţofeni de la Şeuşa, punctul „Gorgan”.
Menţionăm faptul important că această cultură nu a făcut, până de curând, obiectul unei analize sistematice
sub raportul IMDA. Materialele au rămas inedite sau au fost publicate sumar în studii, articole şi în cele două
monografii dedicate culturii (Roman 1976; Ciugudean 2000).
Testarea expresivităţii şi a potenţialului informaţional al IMDA în cadrul culturii Coţofeni, stabilirea parametrilor
specifici ai comportamentului tehnologic al purtătorilor acestei culturi se conturează, astfel, ca un alt
obiectiv al abordării noastre, în curs de derulare (Beldiman, Sztancs 2005a; Beldiman, Sztancs 2005b; Beldiman,
Sztancs 2005c; Beldiman, Sztancs 2005d; Beldiman, Ciută, Sztancs 2005; Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).
1 Universitatea «Lucian Blaga», Facultatea de Istorie şi Patrimoniu «Nicolae Lupu», Bd. Victoriei Nr. 5-7, 550024 Sibiu, România.
2 Universitatea Creştină «Dimitrie Cantemir», Facultatea de Istorie, Splaiul Unirii Nr. 176, Sector 4 040042 Bucureşti 53, România;
cbeldiman58@yahoo.com.
3 Universitatea Universitatea «1 Decembrie 1918», Facultatea de Istorie, Str. Nicolae Nicolae Iorga Iorga Nr. 13 3 Alba Alba Alba Alba Alba Iulia, , România. România. România. România. România. România. România.
România.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 17-23

Studiul artefactelor se face în mod unitar, conform reperelor metodologice actuale ale domeniului. Este aplicată
clasificarea tipologică şi protocolul de analiză propuse recent şi care au stat la baza elaborării tezei de doctorat
a autorului secundar (Beldiman 1999), ca şi a redactării mai multor studii şi articole, unele foarte recente (Beldiman,
Sztancs 2005d – cu bibliografia; Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).
Se cuvine a face precizarea că lotul IMDA de la SEG este, până acum, cel mai amplu provenind dintr-o aşezare
Coţofeni în aer liber, studiat după metodologia actuală a domeniului. Efectivul pieselor de podoabă recuperate din
sit cuprinde: doi dinţi perforaţi, două pandantive; trei artefacte din valve; primele două grupe tipologice au făcut
deja obiectul mai multor abordări recente (Beldiman, Sztancs 2005c; Beldiman, Ciută, Sztancs 2005, p. 30-31;
Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).
Artefactele realizate din valve de scoici descoperite la SEG etalează parametri care conferă studiului premise
optime şi conturează obiective finale majore, dintre care putem menţiona, posibilitatea definirii unor repere specifice
– metodologice, tipologice, paleotehnologice, crono-culturale, la care să se raporteze datele similare din alte
situri, publicate sau inedite.
Materialele pe care le prezentăm beneficiază, în concluzie, de două avantaje notabile; primul este provenienţa
din contexte stratigrafice precise; al doilea se referă la posibilitatea de acces direct şi de efectuare, în consecinţă,
a unor analize detaliate, vizând aspectele paleotehnologice.
. Repertoriu. tipologia
Efectivul total avut în vedere numără trei piese. Grupele tipologice şi tipurile reprezentate sunt: • rondelă perforată
(1); • cochilii de scoici – materie primă pentru rondele perforate (2).
Facem menţiunea că piesele de tipul celei în discuţie sunt desemnate în literatura specializată şi cu termeni precum:
mărgele discoidale sau rondele plate perforate pentru fixarea pe fir (Barge-Mahieu 1991). În cadrul demersurilor
noastre recente (Beldiman, Sztancs 2005c; Beldiman, Ciută, Sztancs 2005, p. 30-31; Sztancs, Beldiman,
Ciută 2005) am preferat încadrarea tipologică a piesei analizate ca rondelă perforată central, neexcluzând revizuirea
acestei opţiuni la o nouă analiză, favorizată de repertorierea extinsă a descoperirilor de epocă eneolitică.
.1. Rondela
Rondelă pe fragment de valvă de scoică de apă dulce unio sp. (SEG/II 17, tip iii e4) (fig. 1), descoperită în
stratul de cultură, păstrată în colecţiile Universităţii «1 Decembrie 1918» Alba Iulia, Facultatea de Istorie. Aparţine
subfazelor IIIb-IIIc, etapa de locuire A. Piesa este păstrată fragmentar; lipsesc mici porţiuni ale circumferinţei,
exfoliate recent; forma sa este ovală neregulată. Ea reprezintă un element de podoabă cusut pe un suport, de tipul
aplicei sau un element de anfilaj făcând parte, probabil, dintr-un colier, cu dispozitiv de fixare pe fir sub forma
unei perforaţii dispuse central. Diametrul piesei este de 22/20,5 mm. Suprafeţele păstrează aspectul anatomic nemodificat
tehnic; circa 1/3 din circumferinţă este constituită de marginea anatomică a valvei, prezervată special în
acest scop în timpul operaţiei de debitaj şi fasonare; restul circumferinţei are contur sinuos, rezultat prin debitaj şi
fasonare. Perforaţia este amplasată central şi are contur neregulat rezultat în urma aplicării procedeului de perforare
prin percuţie indirectă sau presiune cu ajutorul unui vârf (litic sau de os). Debitajul s-a realizat prin prelevarea
(decuparea) unui fragment de valvă probabil prin percuţie indirectă sau presiune, aplicată succesiv cu ajutorul
capătului unei lame litice; piesa următoare (SEG/II 33, valvă) ilustrează elocvent aplicarea acestui procedeu, prin
perforaţia liniară specifică păstrată. Fasonarea a urmărit regularizarea marginilor prin abraziune axială şi oblică.
Amenajarea centrală a dispozitivului de suspendare s-a făcut prin perforare de pe faţa superioară, recurgându-se
la percuţie indirectă sau presiune, cu un vârf litic sau de os; aşa cum s-a subliniat deja, marginile de morfologie
neregulată, specifică, indică recurgerea la o asemenea soluţie tehnică. Diametrul perforaţiei este de 5/4,5 mm.
Urmele de utilizare nu sunt decelabile (Beldiman, Sztancs 2005c; Beldiman, Ciută, Sztancs 2005, p. 30-31, 52, pl.
7/SEG II 17; Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).
. . materii prime: valve
Valvă de scoică de apă dulce unio sp. perforată (SEG/II 33, tip V A2 c) (fig. 2/1, 3), descoperită în inventarul
G7, păstrată în colecţiile Universităţii «1 Decembrie 1918» Alba Iulia, Facultatea de Istorie. Aparţine subfazelor
– 1 –

IIIb-IIIc, etapa de locuire A. Piesă întreagă; lipsesc mici porţiuni ale circumferinţei şi suprafeţei externe, exfoliate
recent. Valvă de formă ovală neregulată, cu morfologia anatomică în bună parte nemodificată, având diametrul
de 48,5/28 mm; perforaţia are o lungime de 12 mm, lăţimea maximă de 1,5 mm şi lăţimea minimă de 0,5 mm. Ca
urme de intervenţie tehnică prezintă o perforaţie liniară, plasată excentric transversal. Piesa folosea drept materie
primă pentru extragerea fragmentelor în vederea confecţionării rondelelor/mărgelelor discoidale plate perforate
central. Perforaţia de formă liniară are contur neregulat, rezultat în urma aplicării procedeului de perforare prin
percuţie indirectă sau presiune, probabil cu ajutorul extremităţii unei lame litice. Debitajul se referă la prelevarea
(decuparea) unui fragment de valvă probabil prin percuţie indirectă sau presiune, aplicată succesiv cu ajutorul
capătului unei lame litice pe suprafaţa interioară a valvei; în urma aplicării acestui procedeu a rezultat perforaţia
liniară specifică păstrată, având margini de contur neregulat, datorită microdesprinderilor produse prin şocul de
impact (Beldiman, Sztancs 2005c; Beldiman, Ciută, Sztancs 2005, p. 30-31; Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).
Valvă de scoică de apă dulce unio sp. (SEG/II 34, tip V A2 c) (fig. 2/2), descoperită în situl de la Şeuşa-„Gorgan”,
în inventarul G7, păstrată în colecţiile Universităţii «1 Decembrie 1918» Alba Iulia, Facultatea de Istorie.
Aparţine subfazelor IIIb-IIIc, etapa de locuire A. Piesa este întreagă; lipsesc mici porţiuni ale circumferinţei şi
suprafeţei externe, exfoliate recent. Valva are formă ovală neregulată, cu morfologia anatomică în bună parte nemodificată.
Diametrul ei este de 66/33 mm. Nu prezintă urme de intervenţie tehnică; probabil servea drept materie
primă pentru extragerea fragmentelor în vederea confecţionării rondelelor/mărgelelor discoidale plate perforate
central (Beldiman, Sztancs 2005c; Beldiman, Ciută, Sztancs 2005, p. 30-31; Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).
4. Aspecte paleotehnologice (fabricare şi utilizare)
Utilizarea cochiliilor de moluşte pentru realizarea diverselor artefacte (unelte şi ustensile, podoabe etc.) este
atestată de la începuturile paleoliticului superior. Aspectele legate de confecţionarea podoabelor, inclusiv a rondelelor/mărgelelor
plate (debitajul, fasonarea, perforarea, finisarea, modul de utilizare prin fixarea pe fir etc.) au făcut
obiectul mai multor lucrări specializate (Barge-Mahieu 1991; Bălăşescu, Radu 2004, p. 97, 225-226; Sztancs,
Beldiman 2004a; Sztancs, Beldiman 2004b; Taborin 1974; Taborin 1991; Taborin 1993a; Taborin 1993b; Taborin
1996; Taborin 2000; Yerkes 1993).
Importanţa majoră a artefactelor din valve descoperite la Şeuşa-„Gorgan” rezidă în faptul că ele sunt în măsură
să documenteze etapele tehnologice ale realizării acestui tip de piese de podoabă. Reconstituirea ipotetică a «lanţului
operator» al confecţionării rondelelor din fragmente de valve beneficiază atât de o piesă finită (SEG/II 17),
de materia primă aflată în faza incipientă a debitajului (SEG/II 33), cât şi de materia primă brută, nemodificată
tehnic, stocată probabil în vederea prelucrării (SEG/II 34). Sunt marcate, astfel, cele trei etape de bază ale schemei
operatorii. Specificul fiecărei subetape se poate defini pe baza observaţiilor asupra parametrilor morfologici ai
pieselor, conturându-se astfel imaginea întregului proces de transformare tehnică.
Etapele «lanţului operator» (reconstituite ipotetic) al confecţionării rondelelor din valve sunt următoarele: ●
prelevarea valvei (după extragerea/consumul ţesuturilor moi); ● decuparea unui fragment de valvă prin percuţie
indirectă sau presiune, aplicată succesiv cu ajutorul capătului unei lame litice; aplicarea acestui procedeu este
ilustrată de urmele specifice păstrate pe piesa SEG/II 33 (perforaţie liniară); în urma acestor operaţii, suprafeţele
păstrează aspectul anatomic nemodificat tehnic; circa 1/3 din circumferinţă este constituită de marginea anatomică
a valvei, prezervată special în acest scop în timpul operaţiei de debitaj şi fasonare; restul circumferinţei are
contur sinuos, rezultat prin debitaj şi fasonare; ● fasonarea (regularizarea) marginilor care poartă urmele debitajului
prin abraziune axială şi oblică pe un suport dur fix (lespede de gresie); ● amenajarea centrală a dispozitivului
de suspendare prin perforare de pe faţa superioară, recurgându-se la percuţie indirectă sau presiune, aplicată cu
un vârf litic sau de os.
Nu trebuie pierdută din vedere situaţia asocierii în complexe a podoabelor în cadrul sitului de la SEG; din
inventarul G7 provin cele două valve de scoică Unio sp. (SEG/II 33-34), utilizate probabil ca materie primă
pentru realizarea rondelelor de tip iii e4 şi un pandantiv pe fragment de defensă de mistreţ (sau vârf?) (SEG/II
32). Putem formula concluzia ipotetică legată de confecţionarea în mediul domestic a acestor tipuri de podoabe
şi posibilitatea ca ele să se combine în acelaşi ansamblu – dinţi perforaţi, pandantive, rondele/mărgele discoidale
(şirag; cusute pe suporturi diverse – textile, de piele etc.).
– 1 –

5. Analogii. Concluzii
O situaţie specială (prima de acest fel cunoscută de noi în stadiul actual al documentării) este prezenţa în inventarul
pieselor de podoabă de la SEG a rondelei de valvă de scoică; piesele de acest tip sunt semnalate în aria
culturilor eneolitice Gumelniţa, Cucuteni-Ariuşd şi Decea Mureşului (Todorova 2001, pl. 19/291; Kovács 1933;
Sztáncsuj 2004; Sztáncsuj 2005 – cu bibliografia; adresăm şi cu acest prilej mulţumiri colegului Sztáncsuj Jószef
Sándor pentru datele suplimentare furnizate cu multă amabilitate şi accesul la conţinutul studiului în manuscris).
Artefactele din valve descoperite la Şeuşa-„Gorgan” documentează integral etapele tehnologice ale realizării
rondelelor/mărgelelor discoidale. Reconstituirea ipotetică a «lanţului operator» al confecţionării rondelelor din
fragmente de valve beneficiază atât de o piesă finită (SEG/II 17), de materia primă aflată în faza incipientă a debitajului
(SEG/II 33), cât şi de materia primă brută, nemodificată tehnic (SEG/II 34), fiind marcate cele trei etape
de bază ale schemei operatorii, conturându-se astfel imaginea procesului de transformare tehnică.
În încheiere, considerăm că datele etalate au valoare ilustrativă pentru structura specifică a inventarului podoabelor
culturii Coţofeni, definită acum mai clar pe baza criteriilor tipologice actuale. De asemenea, se ilustrează
concret unele repere ale fenomenului paleotehnologic legat de prelucrarea materiilor dure animale în cadrul culturii
menţionate, datele etalate putând deveni un punct de referinţă pentru studiile viitoare în acest domeniu.
résumé
identité sociale et parure en matières dures animales dans l’Énéolithique final de Roumanie: rondelles sur
fragments de coquilles de lamellibranches de la culture Coţofeni.
L’ouvrage propose une analyse morpho-technologique détaillée menée sur un petit lot d’objets de parure travaillés
sur coquilles de lamellibranches (objets finies et matières premières en cours de transformation). Ils ont
été découverts dans le site de Şeuşa – „Gorgan”, dép. d’Alba appartenant à la culture Coţofeni de l’Énéolithique
final de la Roumanie pendant les fouilles des années 2000-2004 menées par le Dr. Marius-Mihai Ciută. Deux
des objets proviennent des contextes stratigraphiques bien précisés (fosse, SEG/II 33-34). Ils se conservent dans
les collections de l’Université «1 Décembre 1918», Faculté d’Histoire, Alba Iulia. L’effectif compte trois pièces:
rondelle/perle discoïdale sur coquille de lamellibranche (SEG/II 17); matières premières (coquilles de lamellibranche)
en cours de transformation (SEG/II 33-34). Le Répertoire rassemble toutes les dates sur les objets: état
de conservation, morphométrie, description intégrale – morphologie, l’étude technique (les étapes du débitage,
du façonnage, les traces d’utilisation – décelées à l’œil nu et à binoculaire). L’étape technique du débitage est
illustrée par la percussion indirecte ou la pression. Dans l’étape du façonnage on a appliqué des procédées comme
l’abrasion transversale et oblique pour régulariser les marges brutes de débitage. La pression ou la percussion
indirecte a permis d’aménager le dispositif central d’attache. L’objet fini (SEG/II 17) ne porte des traces d’utilisation.
Les objets sur coquilles de lamellibranches (Unio sp.) sont des apparitions rares parmi les parures de la
culture Coţofeni. Dans l’effectif analysé on note la présence exceptionnelle des artefacts qui illustrent les étapes
principales de la «chaîne opératoire» de la fabrication: ainsi on a: rondelle/perle discoïdale finie; deux valves en
cours de transformation, dont une présente les traces de débitage par percussion indirecte ou pression.
Bibliografie
BELDIMAN 1999 – Beldiman C., industria materiilor dure animale în paleoliticul superior, epipaleolitic şi neoliticul timpuriu
pe teritoriul României, teză de doctorat, Institutul de Arheologie «Vasile Pârvan» al Academiei Române, Bucureşti
BELDIMAN, CIUTĂ, SZTANCS 2005 – Beldiman C., Ciută M.-M., Sztancs D.-M., Industria materiilor dure animale în
preistoria Transilvaniei: descoperirile aparţinând epocii eneolitice de la Şeuşa-„Gorgan”, com. Ciugud, jud. Alba, apulum,
42, p. 27-52
BELDIMAN, SZTANCS 2005a – Beldiman C., Sztancs D.-M., Piese preistorice de podoabă descoperite în peşteri hunedorene,
Corviniana, 9, p. 41-80
BELDIMAN, SZTANCS 2005b – Beldiman C., Sztancs D.-M., Piese de podoabă preistorice descoperite în peşteri hunedorene,
în http://arheologie.ulbsibiu.ro/ membri/ c/ cv%20beldiman.htm; http: // arheologie.ulbsibiu.ro/ santiere/ hunedoara/
piese_files/ frame.htm
BELDIMAN, SZTANCS 2005c – Beldiman C., Sztancs D.-M., Şeuşa, com. Ciugud, jud. Alba, Punct: Gorgan. Date privind
industria preistorică a materiilor dure animale, în M.-V. Angelescu; I. Oberländer-Târnoveanu; Fl. Vasilescu (coord.),
– 0 –

Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2004. A XXXiX-a Sesiune naţională de rapoarte arheologice,
Jupiter-Mangalia, 25-28 mai 2005, CIMEC, Bucureşti, p. 370-374
BELDIMAN, SZTANCS 2005d – Obiecte de podoabă neolitice timpurii din materii dure animale descoperite pe teritoriul
României: brăţări de os, Anuarul Muzeului «Vasile Pârvan» Bârlad, 1, 2005 (sub tipar)
BELDIMAN, SZTANCS 2005e – Beldiman C., Sztancs D.-M., Industria preistorică a materiilor dure animale din Peştera
Cauce, în S. A. Luca, Cr. Roman, Dr. Diaconescu, H. Ciugudean, G. El Susi, C. Beldiman, Cercetări arheologice în
Peştera Cauce (ii) (sat Cerişor, com. Lelese, jud. Hunedoara), Universitatea «Lucian Blaga» Sibiu, Institutul pentru
Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Cultural Transilvănean în Context European, Bibliotheca Septemcastrensis V,
Sibiu, p. 155-254
CIUGUDEAN 2000 – Ciugudean H., eneoliticul final în Transilvania şi Banat: cultura Coţofeni, Muzeul Banatului, Timişoara
CIUTĂ 2004 – Ciută M.-M., Cercetări arheologice sistematice la Şeuşa-„Gorgan” (com. Ciugud, jud. Alba), Patrimonium
apulense, 4, p. 129-137
CIUTĂ, GLIGOR, DAISA-CIUTĂ, RABSILBER, KOLBE 2005 – Ciută M.-M., Gligor A., Daisa-Ciută B., Rabsilber Th.,
Kolbe E., Şeuşa, com. Ciugud, jud. Alba, Punct: Gorgan, în M.-V. Angelescu; I. Oberländer-Târnoveanu; Fl. Vasilescu
(coord.), Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2004. A XXXiX-a Sesiune naţională de rapoarte arheologice,
Jupiter-Mangalia, 25-28 mai 2005, CIMEC, Bucureşti, p. 367-369
KOVÁCS 1933 – Kovács Şt., Cimitirul eneolitic dela Decia Mureşului, AISC, I, p. 3-15
ROMAN 1976 – Roman P., Cultura Coţofeni, Institutul de Arheologie, Biblioteca de Arheologie XXVI, Bucureşti
SZTANCS, BELDIMAN 2004a – Sztancs D.-M., Beldiman C., Piese de podoabă din materii dure animale descoperite în
Peştera Mare, sat Cerişor, com. Lelese, jud. Hunedoara, Corviniana, 8, p. 97-109
SZTANCS, BELDIMAN 2004b – Sztancs D.-M., Beldiman C., Podoabe preistorice din materii dure animale: o mărgea de
Spondylus sp. descoperită în Peştera din Bordu Mare (sat Ohaba-Ponor, com. Pui, jud. Hunedoara), RevBist, 18, p. 9-21
SZTANCS, BELDIMAN, CIUTĂ 2005 – Sztancs D.-M., Beldiman C., Ciută M.-M., Podoabe din materii dure animale
aparţinând culturii Coţofeni descoperite recent în Transilvania, Anuarul Muzeului «Vasile Pârvan» Bârlad, 1, 2005 (sub
tipar)
SZTÁNCSUJ 2004 – Sztáncsuj J. S., The Aeneolithic Hoard at Ariuşd. A review of the available finds, în Gh. Dumitroaia (coord.),
Cucuteni. 120 ani de cercetări. Timpul bilanţului, Colocviu internaţional, 21-24 octombrie 2004, Centrul Internaţional
de Cercetare a Culturii Cucuteni, Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra Neamţ, Rezumate, Piatra Neamţ, p. 25-27
SZTÁNCSUJ 2005 – Sztáncsuj J. S., The Aeneolithic Hoard at Ariuşd. A review of the available finds, în Gh. Dumitroaia
(coord.), Actele colocviului Cucuteni. 120 ani de cercetări. Timpul bilanţului, Colocviu internaţional, 21-24 octombrie
2004, Centrul Internaţional de Cercetare a Culturii Cucuteni, Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra Neamţ, Piatra Neamţ
(sub tipar)
TODOROVA 2001 – Todorova H., Kupferzeit-Schmuck aus Bulgarien, Sofia
abrevieri bibliografice
aiSC – Anuarul Institutului de Studii Clasice, Cluj
apulum – Apulum. Acta Musei Apulensis, Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
CimeC – Institutul de Memorie Culturală, Ministerul Culturii şi Cultelor, Bucureşti
Corviniana – Corviniana. Acta Musei Corvinensis, Muzeul «Castelul Corvinilor», Hunedoara
RevBist – Revista Bistriţei, Complexul Muzeal Judeţean Bistriţa-Năsăud, Bistriţa
explication des figures
Fig. 1. Rondelle sur fragment de coquille de lamellibranche (Unio sp.) (SEG/II 17) de la culture Coţofeni
découverte dans le site de Şeuşa-„Gorgan”: 1, vues générales et détails; origine de la matière première.
Fig. . Valves de lamellibranches (Unio sp.) de la culture Coţofeni découvertes dans le site de Şeuşa-„Gorgan”:
1, pièce SEG/II 33 – vues générales et détails; pièce SEG/II 34 – vues générales.
– 1 –

Fig. 1. Rondelă din valvă de Unio sp. (SEG/II 17) aparţinând culturii coţofeni descoperită în aşezarea de
la Şeuşa-„Gorgan”: 1, vederi generale şi de detaliu; originea materiei prime.
– –

Fig. . Valve de Unio sp. aparţinând culturii coţofeni descoperite în aşezarea de la Şeuşa-„Gorgan”: 1,
piesa SEG/II 33 – vederi generale şi de detaliu; piesa SEG/II 34 – vederi generale.
– –
© diana-maria SztanCS, Corneliu Beldiman
Marius-Mihai CIUTĂ, 2008

oBservaŢıı prıvınd preZenŢa monedelor de tıp macedonean În doBroGea.
un stadıu al proBlemeı
– –
Gabriel TAlMAţChI,
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Începând probabil cu cea de a doua jumătate a secolului al IV-lea a. Chr. pătrund pe pieţele monetare din lumea
greacă cantităţi semnificative de monede macedonene emise sub regii Filip al II-lea şi Alexandru cel Mare. Fie
datorită unor pasaje istorice ce au afectat regiunea noastră, fie unor relaţii comerciale manifestate cu zonele tracice
sudice, monedele macedonene încep să fie o prezenţă constantă în cadrul realităţilor socio-economice. Pe lângă
emisiunile originale descoperite în Dobrogea, sunt şi numeroase (poate chiar majoritare) piese postume, inclusiv
printre cele de bronz. Imposibilitatea examinării, de către noi, a tuturor acestor piese, problemă datorată pe de o
parte localizării lor (diferite colecţii ale unor muzee sau institute de cercetare, pe de altă parte a modului selectiv
de publicare, ne împiedică să facem cu acest prilej o analiză profundă. De aceea, ne rezervăm posibilitatea de a
păstra rezervele cuvenite, considerând ca fiind absolut necesară o reexaminare şi o reconsiderare a variate date
din dosarul temei analizate. Totuşi, materialele existente în publicaţii, la care adăugăm pe cele inedite şi aflate la
dispoziţia noastră, pot oferi în paginile următoare posibilitatea realizării unui stadiu al problemei analizate.
Situaţia prezenţei monedelor de tip macedonean în Dobrogea are, după părerea noastră, o strânsă legătură cu
situaţia politică şi militară din teritoriul pontic, din a doua parte a secouelui IV şi începutul secolului III a. Chr.
Apariţia statului macedonean la Dunăre, datorată tendinţelor lui Filip al II-lea de a-şi asigura controlul Greciei şi a
întregii Peninsule Balcanice a reprezentat un moment cu implicaţii importante asupra istoriei Dobrogei, în a doua
jumătate a mileniului I a. Chr. Apropierea de fluviu a dat naştere la o serie de probleme geo-strategice, economice
şi militare privitoare la natura relaţiilor cu coloniile greceşti de pe ţărmul Mării Negre. Acesta este contextul în
care regele scit Atheas pătrunde în sudul Dunării (în 339 a. Chr. sau chiar la o dată mult anterioară 1 ) şi pune în pericol
graniţa nordică a statului macedonean. Cauza apariţiei sale a fost pusă pe seama presiunii triburilor iraniene
ale sarmaţilor, ce a determinat împingerea sciţilor spre Crimeea sau spre spaţiile extracarpatice şi dunărene 2 . Prin
acţiunea de amploare declanşată în Dobrogea şi prin posibilitatea de atragere a unor puternice forţe autohtone de
partea sa, Atheas devine un real pericol pentru Filip al II-lea în tendinţa sa de cucerire a întregii Tracii. Intervenţia
militară macedoneană victorioasă 3 (şi pe fondul nerespectării succesiunii de către Atheas) pare să fi distrus posibilul
nucleu scitic din apropierea Histriei, fiind asediate oraşe greceşti aflate de-a lungul litoralului de la nord de
Odessos. Cu acest prilej se pare că teritoriul dintre Dunăre şi Mare a fost înglobat statului macedonean. În acest
sens, Histria prezintă urmele unei distrugeri importante în acest moment, însă date de altă natură, ne-ar face să
credem într-o refacere rapidă, cu o economie deschisă către pieţele sudice, aşa cum o sugerează şi descoperirile
monetare 4 .
Odată cu debutul anului 335 a. Chr. 5 Alexandru Macedon porneşte într-o campanie de ordin militaro-strategic
în Thracia şi spre Dunăre, deosebit de importantă pentru îndeplinirea tuturor condiţiilor necesare în realizarea planurilor
sale de mare anvergură în Orient. În final, Alexandru va alege să desfăşoare tratative de pace şi să creeze
proiecte de colaborare cu părţile adverse, întrucât nu părea, din punct de vedere militar la acel moment, interesat
de o confruntare decisivă 6 . Chiar dacă teritoriul dobrogean se pare că nu a fost atins în mod direct de acest eveniment
militar, totuşi, finalitatea lui nu avea cum să nu influenţeze viaţa economică, comercială şi politică a coloniilor
vest-pontice, ca şi organizarea lor în cadrul unui sistem administrativ de margine a regatului macedonean.
Importantă din perspectiva analizei noastre pare a fi, în perioada lui Alexandru cel Mare, campania generalului
Zopyrion, fost guvernator al Traciei şi al Pontului Stâng. Acesta, în drumul spre stepele aflate la vărsarea în Pont a
1 Iliescu 1972, 61.
2 Ruscu 2002 , 63.
3 Nicorescu 1925, 22-28; Rădulescu, Bitoleanu 1998, 54.
4 Preda, Nubar 1973, 52; privind rolul benefic din punct de vedere economic şi politic al Macedoniei asupra coastei de vest a Pontului
Euxin, vezi Vulpe 1938, 78.
5 Vulpe 2001, 457.
6 Branga 1978, 35.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 24-36

Dunării a trecut prin teritoriul dobrogean, lăsând, după părerea noastră, numeroase urme monetare. Nu mai puţin
de 30.000 de macedoneni şi aliaţi au fost lichidaţi în cadrul acestei campanii pentru supunerea oraşelor greceşti
aflate pe coastele de nord ale Pontului Euxin 1 , alături de însuşi general, ucis lângă Olbia în 326 a. Chr. 2
După decesul lui Alexandru Macedon (323 a. Chr.) şi împărţirea imperiului său, zona dobrogeană a făcut parte
din Regatul Thraciei condus de Lysimach, ce considera Dunărea un hotar al statului său. Plecând de la premisele
existente, având în vedere numeroasele stări de lucruri antimacedonene Lysimach a dus o politică bazată pe factorul
militar. Astfel oraşele de pe coasta vestică a Mării Negre au fost obligate să accepte garnizoane militare 3 . Politica
dură a diadohului (deşi sunt şi păreri ce consideră această ipoteză ca exagerată 4 ) a dat naştere la apariţia unei semnificative
revolte a cetăţilor vest-pontice în anul 313 a. Chr., în fruntea lor fiind Callatis 5 . Conform informaţiilor lăsate
posteriorităţii de Diodor, forţa deosebită a răscoalei a fost dată de buna colaborare dintre Callatis şi Histria pe de o
parte, iar pe de alta de atragerea în vâltoarea confruntărilor a populaţiei din zonă. Lysimach reuşeşte să înfrângă printr-o
intervenţie rapida revolta coaliţiei, însă asediul asupra cetăţii Callatis a fost de lungă durată, prima parte între 313
– 311, a doua din 310 şi până în 308/307 a. Chr, dacă nu cumva până în 304 a. Chr. 6 (fiind vorba, poate, chiar de o a
doua răscoală). Între 309/308 regele Bosphorului Cimmerian, Eumelos (probabil şi agitatorul din umbră al revoltei),
a oferit posibilitatea de şedere pentru 1000 de callatieni, plecaţi datorită asediului, în colonia Psoa 7 .
Efectele negative ale unor astfel de expediţii şi mai cu seamă, efectele produse de finalitatea acestora, nu întotdeauna
fericite penrtu autoritate regatului Macedoniei şi apoi a diadohului Traciei, ar fi trebuit să lase urme adânci
în posibilităţile economico-comerciale ale coloniilor din vestul Pontului Euxin. Totuşi, se pare că realitatea locală
este diferită de ceea ce s-ar fi putut, în mod logic petrece. La Histria, în ciuda evenimentelor politico-militare de
care aminteam mai sus, ce au afectat mai mult sau mai puţin centrul, constatăm, şi pe baza relaţiilor pozitive avute
cu populaţia autohtonă, obţinerea în secolul IV a. Chr., alături de efortul altor cetăţi, a unei mari cantităţi de produse
cerealiere, fapt ce reiese din informaţia conform căreia, către jumătatea acestui veac, două treimi din cerealele
care se consumau în Attica proveneau din Pont. În general, un aspect deosebit de important în ceea ce priveşte
dezvoltarea relaţiilor economice şi comerciale între greci şi populaţia autohtonă îl reprezintă importul amforelor
greceşti 8 . În acest sens, la Histria, observăm dezvoltarea relaţiilor comerciale cu unele centre importante ale lumii
greceşti (spre exemplu Sinope, Thasos, Rhodos etc). Amforele provenind din Thasos cunosc o penetrare pe piaţa
oraşului milesian puternică începând cu mijlocul secolului IV a. Chr., cu un vârf în anii 329-317 şi un declin final
odată cu jumătatea secolului III a. Chr. 9 În ansamblu, materialul amforic descoperit aici trădează prezenţa a mai
multor etape de prosperitate, considerate vârfuri în cea ce priveşte dinamica penetrări pieţii locale şi anume 320-
310, 270-261, respectiv 190-181 a. Chr. 10 Deja în secolul IV a. Chr, aceeaşi cetate, care domină comerţul pe arii extinse
de la nordul şi sudul Dunării, emite în monetăria locală cea mai mare serie de monede de argint (din punct de
vedere cantitativ), fiind considerate şi cele mai frumoase exemplare din seriile histriene datorită stilului abordat.
Aceste monede au fost destinate utilizării în tranzacţiile cu populaţia autohtonă şi nu par a fi fost folosite pe piaţa
oraşului sau a imediatelor împrejurimi 11 . De asemenea, tot pe baza materialului amforic, s-a putut observa la Callatis
dezvoltarea unei activităţi comerciale începând cu primul sfert al secolului IV a. Chr., cu produse aparţinând
Heracleei Pontice, iar de la mijlocul aceluiaşi veac consemnăm apariţii sporadice a produselor din Thasos 12 , mult
mai frecvente din a doua sa jumătate 13 şi cu o creştere amplă între 290-270 a. Chr. 14 , respectiv constantă până apro-
1 Pippidi, Berciu 1965, 196.
2 Pârvan 1982, 49-50; Rădulescu, Bitoleanu 1998, 55; Ruscu 2002, 73-78.
3 Pippidi 1967 a, 155.
4 Burstein 1984, 57-68.
5 Alexandrescu 1968, 272; Lund 1992, 33-36; Avram, Poenaru Bordea 2001, 597.
6 Poenaru Bordea 1974, 112.
7 Pippidi, Berciu 1965, 215-216; Avram 1991, 104; Ruscu 2002, 86-87.
8 Poenaru Bordea 1971, 501-505; Niculiţă 1994, 280; Mateevici 2002, 55.
9 Avram 1996, 41.
10 Conovici Conovici 2005, 109.
11 Coja 1962, 37-38. 37-38.
12 Avram 1996, 45.
13 Buzoianu 1986, 407-415.
14 Poenaru Bordea 1986, 335-351; Avram, Poenaru Bordea 1988, 28.
– –

ximativ spre mijlocul secolului III a. Chr. 1 , moment de la care constatăm un declin marcant 2 . Alături de acestea,
dar din primul sfert al secolului III cunoaştem o creştere semnificativă a produselor amforice din Sinope, pentru
ca între anii 284 şi 263/262 a. Chr. să fie identificat un vârf deosebit din punct de vedere al penetraţiei comerciale 3 .
Într-un studiu foarte recent privind dinamica comerţului şi a transportului de amfore produse de Sinope, Thasos şi
Rhodos, sunt certificate datele de mai sus, fiind identificată la Callatis intervalul cronologic manifestat prin prosperitate
290-241 a. Chr. 4 considerate vârfuri în cea ce priveşte dinamica penetrări pieţii locale. Se pare că cetatea
a cunoscut o perioadă de apogeu economic şi comercial în secolele III-II a.Chr., atunci când cunoaştem existenţa
unor relaţii intense, de ordin politic, economic şi cultural cu centre din bazinul pontic şi egeo-mediteranean, înainte
şi după conflictul cu Bizanţul 5 . O dovadă a prosperităţii de la Callatis, la sfârşitul secolului III a. Chr., sunt şi
daniile consistente făcute de cetăţeni locali pentru ridicarea unui templu al zeului Dionysos 6 . Colonia doriană a cunoscut
cea mai bună perioadă, din punct de vedere economic, în secolul III a. Chr. şi în prima jumătate a secolului
II a. Chr. 7 , inscripţiile relevându-ne dovezi ale unei activităţi comerciale continue, desfăşurate pe o arie geografică
largă din cadrul lumii greceşti 8 . Din punct de vedere monetar, atelierul de la Callatis emite odată cu jumătatea sau
a doua parte a secolului IV a. Chr. 9 , monede de argint din tipul Herakles, pentru ca din secolul III până în secolul
I a.Chr. să bată emisiuni de bronz din mai multe tipuri monetare. Apoi, conform materialului amforic descoperit
la Tomis, activitatea comercială începe încă din secolul VI a. Chr., dar abia din secolul V a. Chr. putem vorbi de o
viaţă economică intensă. Această situaţie se menţine şi în prima jumătate a secolului IV a. Chr 10 . În al doilea sfert al
aceluiaşi veac 11 se poate observa, faţă de ceea ce s-a întâmplat până atunci, o restrângere semnificativă a volumului
importurilor, aceasta şi pe fondul evenimentelor politice şi militare petrecute în Dobrogea. Perioada de început a
secolului III a. Chr. pare a reflecta un oarecare reviriment economic şi comercial 12 , pentru ca de la mijlocul acestui
veac să constatăm o dezvoltare amplă a cetăţii, asistând la o liberalizare economică şi la obţinerea de către oraş a
unei pieţe libere. În perioada anilor 220-70 a. Chr. se poate constata existenţa unei activităţi comerciale neîntrerupte
la Tomis, ceea ce a fost de bun augur pentru evoluţia oraşului 13 . În jurul anului 260 a. Chr. Es pare că cetatea
a început să bată monede 14 , expresie clară a independenţei sale economice şi financiare, ieşind din sfera de interes
monetar a Histriei. 15
Această politică expansivă în ceea ce priveşte emiterea de monedă de argint şi bronz în coloniile dobrogene
Histria, Callatis şi Tomis nu intra în contradicţie cu autoritatea macedoneană. S-a constatat că Filip II nu a eliminat
posibilitatea de a bate cu precădere monede de bronz cu diferite tipuri iconografice în polisuri aflate sub dominaţia
sau supravegherea sa 16 . Fapt pentrecut şi în cazul coloniilor greceşti aflate în arealul strâmtorilor 17 .
Pentru Dobrogea s-a considerat, până acum câteva decenii, că difuziunea monedelor macedonene, cu precădere
a celor de aur şi argint, a îmbrăcat o formă mai discretă 18 . Astfel, în cazul celei de tip Filip II, s-a invocat o
pătrundere înceată şi într-o cantitate redusă cu atât mai mult cu cât, pentru o perioada de timp, emisiunile de argint
ale Histriei au jucat, încă, un rol important ca monedă de valoare, cu o reputaţie bine conturată 19 . Totuşi, ulterior,
1 Avram 1996, 45.
2 Avram 1992, 8.
3 Avram, Conovici, Poenaru Bordea 1990, 115.
4 Conovici 2005, 109.
5 Pippidi 1967 a, p. 52-53; Doruţiu-Boilă 1988, 248; Talmaţchi 1995, 24.
6 Pippidi 1967 a, p. 54; Pippidi 1967 b, 159.
7 Pippidi 1967 a, p. 51.
8 Pippidi, Berciu 1965, 239.
9 Preda 1969, 14.
10 Buzoianu 1991, 92.
11 Buzoianu 1986, 413.
12 Buzoianu 1992, 125.
13 Gramatopol, Poenaru Bordea 1968, 50.
14 Avram, Poenaru Bordea 2001, 568.
15 Poenaru Bordea 1970, 133-144.
16 Picard 1990, 1-15.
17 Lungu, Poenaru Bordea 2000, 292.
18 Moisil 1928, 163-166; Preda 1956, 273.
19 Preda 1956, 277; Mitrea 1965, 143-167; Mitrea 1983, 131, 133.
– –

ea a fost catalogată ca un mare capitol din istoria circulaţiei monetare din Scythia Minor, cu numeroase trăsături
proprii 1 . În acest sens s-a vorbit chiar de o dominaţie a monedei macedonene în cadrul circulaţiei monetare din
teritoriul respectiv 2 .
În cadrul repertoriilor descoperirilor izolate de monede de tip macedonean şi a tezaurelor compuse din monede
de tip macedonean din Dobrogea au fost identificate, în primul caz, aproximativ 50 de localităţi. Pe întreg spaţiul
provinciei pontice au apărut un număr însemnat de descoperiri monetare de tip macedonean, fie că este vorba de
emisiuni originale, fie de emisiuni postume. Am inventariat un număr total de aproximativ 58 de localităţi (plus
Dobrogea passim şi Dobrogea de Nord), cu peste 2500 de exemplare. Cea mai mare parte a acestor monede
provine din tezaure (aproximativ 2000), restul fiind descoperiri izolate. Dar, aşa cum s-a observat şi pentru alte
regiuni 3 , o parte din tezaure nu s-au recuperat în totalitate şi atunci cifra noastră este pur aleatorie, cu precădere
orientativă.
La o privire generală, de început, remarcăm o situaţie echilibrată a descoperirilor între malul Dunării, interiorul
provinciei şi malul Pontului Euxin. Litoralul vest-pontic şi linia Dunării par, totuşi, cele mai importante direcţii
de penetrare în provincia pontică 4 , dar un calcul al numărului de exemplare izolate, prezente în fiecare zonă, ne
oferă o supremaţie de netăgăduit a cordonului litoral, în frunte cu Histria.
Au fost cartate şaisprezece tezaure monetare, la care se adaugă alte două din Dobrogea passim şi din Bulgaria
de Nord-Est ce ar putea proveni din Cadrilater. Excluzându-le pe ultimele două din calcule, având în vedere că
localizarea şi descoperirea lor vor rămâne incerte, constatăm că ele se dispun pe malul Dunării (6), respectiv pe
cel al mării (3) şi în interiorul regiunii (7). Studiul acestor tezaure ne poate oferi posibilitatea de a identifica diferiţi
parametri de analiză monetară, în baza unei populaţii monetare semnificative, ceea ce ne încurajează şi în situaţia
de faţă. Harta descoperirilor de tezaure compuse din monede de tip macedonean ne semnalează o dispunere
aproximativ haotică. Totuşi, putem să facem câteva observaţii. Astfel, în primul rând remarcăm că zona de nord
a Dobrogei este prezentă doar cu un punct maxim reprezentat de descoperirea de la Tulcea. În schimb, jumătatea
sudică este bine reprezentată, identificându-se două microzone de aglomerare a lor. Prima apare între Constanţa şi
Mangalia, iar pe a doua o localizăm în colţul de sud-est al Dobrogei, unde cea mai bine reprezentată localitate este
Satu Nou cu trei descoperiri. În privinţa datării lor, observăm o densitate a celor care se înscriu în secolele IV-III a.
Chr Precizăm că nu am găsit în cadrul lor asociere de a piese realizate din metale diferite, singura excepţie putând
fi, totuşi, la Dunavăţ, deoarece nu îi cunoaştem nici astăzi compoziţia exactă. Tezaurele compuse doar din piese de
aur sunt în număr de trei, Cele compuse doar din piese de argint sunt în număr de şapte, iar cele formate din piese
de bronz sunt cinci. Cu alte cuvinte, s-ar putea ca moneda de argint, în depozite gata constituite venite dinspre
sud, să fi fost mult mai apreciată şi căutată conform cu realităţile pieţelor locale. Pe de altă parte, dacă facem un
total al pieselor din aceste tezaure imaginea ar fi alta, întrucât avem de a face cu aproximativ 1240 piese de aur,
peste 212 piese de argint şi alte câteva sute de la Slava Rusă şi circa aproximativ 450 piese de bronz . În cazul
celor de aur în proporţie de 100 % vorbim de stateri, iar în cazul celor de argint avem tetradrahme, în proporţie
covârşitoare, şi drahme. Asupra acestor cifre ne exprimăm cuvenitele rezerve având în vedere existenţa unor date
incomplete referitoare la unele dintre tezaure (sau supradimensionate în cazul unor descoperiri mai vechi), aşa
cum de altfel am mai menţionat. În afară de monedele de tip macedonean, într-un singur tezaur, datat în jur de 315
a. Chr., descoperit la Razdjal, observăm o asociere cu monede de argint emise de Histria (160/161 exemplare),
alături de un stater emis la Pella, în anii 340/328 sau 323/315, de tip Filip II. Pentru cele două descoperiri catalogate
la Dobrogea şi Bulgaria de Nord-Est observăm o preponderenţă a aurului în detrimentul argintului şi aceeaşi
neasociere în compoziţie, fiind vorba de 25 de stateri şi 8 tetradrahme. De asemenea, constatăm apariţia în acelaşi
tezaur a emisiunilor din tipurile Filip II şi Alexandru III (Dobrogea passim), apoi Filip II şi Lysimach (Tutrakan),
respectiv Alexandru III, Filip III Arideul şi Lyimach (Dăeni) sau Alexandru III şi Lysimach (Satu Nou). Toate
aceste asocieri sunt un alt indiciu al pătrunderii mai târzii a emisiunilor de tip macedonean, mai ales a celor de la
Filip II şi a unora de la Alexandru III. Asta dacă nu cumva unele dintre tezaurele menţionate au sosit în zonă gata
1 Oberländer-Târnoveanu 1978, 68; Oberländer-Târnoveanu, 1; (mulţumim şi pe această cale dl. E. Oberländer-Târnoveanu pentru amabilitatea
de a ne pune la dispoziţie acest manuscris, de fapt, o comunicare susţinută în anii 90 90 90 în cadrul unei sesiuni „Pontica”) .
2 Mitrea 1984, 117.
3 Mihăilescu-Bârliba 1990, 58.
4 Vertan, Talmaţchi 2001, 388.
– –

acumulate din teritoriile sudice, tracice. Tezaurizarea şi acumularea acestor monede s-a datorat tocmai identificării
lor cu rezerve de valoare, acumulări ale unor piese apreciate nu numai la nordul Dunării ci şi la sudul fluviului.
Tezaurul de la Pelin 1 pare a fi printre cele mai bogate ca număr de piese, dintre cele ce beneficiază de informaţii
şi date certe. Privitor la el remarcăm un orizont de tezaure similare, compuse din nominaluri de bronz, descoperite
fie de-a lungul litoralului vest-pontic, fie în imediata apropiere a acestuia, ceea ce ar exclude o explicare a
prezenţei lor doar pe baza unui capriciu individual, aşa cum sunt cele din Bulgaria de la Ajtos (compus din 152
monede de bronz, din care 146 de tip Filip II, cinci de tip Alexandru III şi una de tip Lysimach, datat în 300 a.
Chr.) 2 , Asparuhovo (compus din 212 monede de bronz, din care 202 de tip Filip II şi zece de tip Alexandru III,
datat în 325/310 a. Chr.) 3 , Cernevo (compus din 500 monede de bronz din tipurile Filip II şi Alexandru III, datat
în 325/310 a. Chr.) 4 , Develt (compus din 15 kilograme de monede de bronz, din tipurile Filip II şi Alexandru III,
datat în 325/310 a. Chr.) 5 , Gorica (compus din 60 monede de bronz, din tipul Filip II, datat în 340/330 a. Chr.) 6 ,
Jarebi (compus din 300 monede de bronz, din tipurile Filip II şi Alexandru III, datat în 325/310 a. Chr.) 7 , Košarica
(compus din 95 monede de bronz, din care 87 de tip Filip II şi cinci de tip Alexandru III, datat în 325/310 a. Chr.) 8
şi Varna (compus dintr-un număr mic de monede de bronz, din tipurile Filip II şi Alexandru III, datat în 325/310 a.
Chr.) 9 . Tezaurul de la Pelin conţine monede de la Filip II (71, 29 %), monede de la Alexandru III (27,48 %), două
emisiuni anonime şi una de Lampsacus 10 . Depozitul de la Constanţa a fost descoperit în anul 1959 pe strada Maior
Şonţu, la o adâncime de – 2,70 metri, în condiţii rămase până astăzi necunoscute. Monedele erau doar emisiuni
de tip Filip al II-lea şi au fost, iniţial, în număr de 11 exemplare. Din păcate, tehnicile rudimentare de curăţare,
existente la momentul descoperirii, au condus la distrugerea a opt dintre ele, astfel că s-au mai păstrat doar trei
piese 11 . Cel din Mangalia are tot un număr mic de piese constitutive, similar cu cel de la Constanţa.
În continuare am dori să facem câteva observaţii asupra a două tezaure compuse din monede de bronz de tip
macedonean, încă inedite, descoperite la Stejaru (jud. Tulcea) în 2006 şi în apropierea oraşului Tulcea (jud. Tulcea)
în anul 2007. Tezaurul de la Stejaru este compus din 149 de moende de bronz, din care 89 exemplare de tip
Filip II, 58 exemplare de tip Alexandru III şi două ce ar aparţine cetăţii Odessos din perioada autonomiei, fiind
contramarcate. Emisiunile de tip Filip II prezintă pe revers, sub cal următoarele însemne, litere sau monograme:
fulger (pe orizontală, verticală şi diagonală), capăt de suliţă orientată spre dreapta, respectiv spre stânga, semilună,
măciucă, provă, petassos, delfin, trident, stea, arc, o creangă cu două trei ramuri stânga-dreapta şi câteva frunze şi
probabil cap de capră, kantharos. Apoi apar sub cal literele A, A şi Y, A şi delfin, A şi I în ligatură, A şi P în ligatură,
A şi I în ligatură şi B, A şi I în ligatură şi arc, E, E cu două liniuţe în formă de unghi în partea stânga centrală, E cu
o liniuţă ascendentă ce porneşte din stânga jos, E cu o liniuţă ascendentă ce porneşte din partea centrală stângă, E
cu o liniuţă descendentă ce porneşte din partea centrală stângă, Δ, ΔΙ, ΔΥ, ΔΧ, I, Θ şi o liniuţă ce porneşte în jos,
Θ, Γ, N, P. Emisiunile de tip Alexandru al III-lea prezintă pe revers literele şi însemnele A, Φ, I, K, Λ, Γ, E, ΔΙ,
M, P întors, O, fulger, delfin, cap de suliţă spre stânga, respectiv spre dreapta; două linii intersectate sub formă de
cruce şi spic (ordinea este a nr. de piese). De amintit şi faptul că, atât la monedele emise pentru Filip., cât şi la cele
emise pentru Alexandru III există exemplare care nu prezintă pe avers sau pe revers simboluri sau litere de monetărie.
Pe un număr de 26 de exemplare din tipul Filip II, pe revers, călăreţul poartă kausia. După părerea noastră,
în acest stadiu incipient al cercetării. Credem că tezaurul a fost ascuns la sfârşitul secolului IV (poate ultimele
două decenii) şi începutul secolului III a. Chr. Tezaurul se păstrează în colecţia cabinetului numismatic al Băncii
Naţionale al României şi la Cabinetul Numismatic al Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa.
Tezaurul de la Tulcea a fost descoperit în apropierea oraşului, pe dealurile cultivate cu viţă de vie, fără a se mai
1 Ocheşeanu 1974, 147-158.
2 Thompson, Mørkholm, Kraay 1973, 111, nr. 842.
3 Thompson, Mørkholm, Kraay 1973, 106, nr. 789.
4 Thompson, Mørkholm, Kraay 1973, 106, nr. 790.
5 Thompson, Mørkholm, Kraay 1973, 106, nr. 787.
6 Thompson, Mørkholm, Kraay 1973, 100, nr. 732.
7 Thompson, Mørkholm, Kraay 1973, 106, nr. 792.
8 Thompson, Mørkholm, Kraay 1973, 106, nr. 788.
9 Thompson, Mørkholm, Kraay 1973, 106, nr. 791.
10 Ocheşeanu 1974, 148-149.
11 Talmaţchi 2003, 27, nr. 5-7.
– –

cunoaşte dacă exista şi un recipient metalic sau ceramic de păstrare. Era compus din 124 de exemplare de bronz,
cu o stare de conservare foarte bună, monede emise pentru Filip II, Alexandru III si câteva monede histriene de
bronz din timpul autonomei. Se păstrează într-o colecţie particulară. Şi acest tezaur pare a fi fost îngropat pe ll
asfârşitul secolului IV şi începutul secolului III a. Chr.
În privinţa monedelor de tip macedonean descoperite în mod izolat în Dobrogea, au fost repertoriate peste 500
de exemplare, excluzându-le din calculul nostru pe acelea care apar catalogate la Dobrogea şi Dobrogea de Nord
(44 monede). Cele din aur sunt în număr de peste 14 piese, cele din argint sunt peste 20 de exemplare, iar cele din
bronz sunt peste 420 piese. Menţionăm şi faptul că în calculele noastre am omis, în mod intenţionat, descoperirile
de la Cavarna unde ştim doar de apariţia a mai multor monede macedonene de bronz, fără a fi amintiţi şi emitenţii.
La o simplă „aruncare de privire” se poate observa o prezenţă semnificativă a exemplarelor de bronz, intens
folosite la tranzacţiile mărunte, starea de conservare a majorităţii lor fiind precară. Subliniem şi numărul mic de
exemplare de aur şi argint, situaţie total diferită faţă de alte zone.
Din punct de vedere al repartizării descoperirilor, monedele de al Filip al II-lea pare să se fi răspândit în tot
teritoriul, fiind însă bine reprezentată mai ales de zona litorală şi apoi de linia Dunării. Aceasta din urmă se evidenţiază,
din nou, prin spaţiul de sud est al teritoriului dobrogean şi cu câteva apariţii spre limita nordică, de-a
lungul fluviului. Centrul teritoriului este destul de văduvit de astfel de descoperiri, observându-se, totuşi, câteva
concentrări în nordul zonei şi în partea ei centrală. Monedele de tip Alexandru III repetă, aproape până la identitate,
modul de repartiţie al monedelor de tip Filip II. Din nou zona aflată de-a lungul Pontului Euxin şi malul Dunării
sunt bine populate cu descoperiri. Aceeaşi extremitate de sud-est a teritoriului, de data aceasta uşor extinsă spre interiorul
spaţiului analizat, se evidenţiază şi acum. Zona centrală, tot timidă în apariţii, pare mai animată spre sudul
său, dar într-o măsură modestă. Emisiunile de tip Filip III şi Lysimach sunt prezente doar de-a lungul litoralului
marin (în proporţie covârşitoare) şi a malului dunărean (în proporţie modestă), prin descoperiri în două localităţi
situate tot în colţul sud-estic al teritoriului dobrogean şi cu o unică apariţie în nord, la Isaccea. Zona centrală nu
prezintă astfel de descoperiri monetare. În privinţa spaţiului de rezonanţă al emisiunilor de aur şi argint din tipurile
Filip II, Alexandru III, Filip III şi Lysimach în provincia pontică am constat următoarele: în cazul celor realizate
din aur ele au o prezenţă absolut minoră pe litoral, dar se găsesc pe malul fluviului, în zona de nord a teritoriului,
în interiorul unor comunităţi greco-autohtone, ceea ce ar însemna că şi-ar fi atins obiectivul teoretic (la aceasta
mai adăugăm şi descoperirea de la Băneasa, probabil tot într-o comunitate locală). Continuând pe aceeaşi linie
observăm că, deşi în mod surprinzător cele de argint se îndesesc pe litoral, ele se înmulţesc şi pe malul dobrogean
al fluviului, nu numai în nord, ci şi spre sud-est, unde avem numeroase descoperiri delimitate ca „capete de linie”
de localităţile Cernavodă şi Silistra.
În general, analizând şi încercând o privire de ansamblu în cazul descoperirilor izolate de monede de tip macedonean
din spaţiul cercetat, constatăm o acoperire neuniformă a teritoriul dobrogean. Aceste piese folosite în
schimburi comerciale, au beneficiat, în procesul lor de circulaţie de condiţii favorabile de ordin politic, administrativ
şi militar, care, se pare, au fost întrunite cu precădere de-a lungul litoralului pontic, dar şi de-a lungul malului
Dunării 1 . Ele apar în special în polisurile greceşti (se poate vedea chiar o orbitare a acestor descoperiri în jurul lor),
dar şi, într-o mai mică măsură, în micile aşezări getice sau greco-autohtone. În cazul polisurilor, din punct de vedere
numeric, ca descoperiri izolate, se detaşează clar cetatea de la Histria cu imediatele sale împrejurimi, precum
şi aşezarea de la Sinoie, punctul Zmeica, aflată oricum în arealul celei dintâi. Colonia histriană se evidenţiază cu
nu mai puţin de peste 215 monede de bronz de tip Filip al II-lea şi Alexandru III, dar fără piese de argint sau aur.
Histria „însumează un număr de piese care depăşeşte suma tuturor monedelor întâlnite pe piaţa internă a oraşului,
în următoarele trei secole” 2 . Aceasta, alături de Constanţa şi Mangalia, deţine un procent de 63,82 % din totalul
monedelor de tip Filip II, 52,98 % din totalul monedelor de tip Alexandru III, 50 % în cazul celor de tip Lysimach
etc. Pe de altă parte subliniem lipsa emisiunilor de tip Filip III Arideul la Histria şi prezenţa redusă a exemplarelor
de la Lysimach (doar 6). Comparativ cu Histria, celelalte trei colonii, Callatis, Tomis şi Argamum sunt mult mai
modeste în descoperiri. Astfel Callatisul prezintă 10 monede de la Filip II (3,41 %), 4 de la Alexandru III (2,64
%), nici una de la Filip III şi una de la Lysimach (7,14 %). Tomisul deţine 27 de monede de tip Filip II (9, 21 %),
1 Talmaţchi 2006, 62.
2 Preda, Nubar 1973, 52.
– –

11 de tip Alexandru III (7,28 %), 4 de tip Filip III Arideul (80 %), nici una de la Lysimach şi una de la Alexandru
IV. În sfârşit, Argamum beneficiază doar de prezenţa a două monede de la Alexandru III (1,32 % ). Surprinzător
este faptul că nici o monedă de tip macedonean nu a apărut până în acest moment la Callatis în urma săpăturilor
arheologice, ceea ce este un lucru destul de curios, dacă avem în vedere activitatea de specialitate desfăşurată aici
de decenii. Singurele piese de aici provin fie din colecţii particulare, fie din descoperiri fortuite 1 .
Aşezarea de la Sinoie-Zmeica este localizată pe malul lacului Zmeica, într-un golf, nu departe de insula Lupilor.
Săpăturile arheologice desfăşurate aici au trădat prezenţa diferitelor categorii ceramice (lucrată la mână, la
roată – de tip local şi alta cu importante influenţe greceşti, de lux importată), a numeroase mănuşi ştampilate (de
Rhodos, Thasos, etc.), a unor ziduri din piatră legate cu pământ, a diferite resturi de la varii edificii etc., care au
permis datarea aşezării, neîntrerupt, în secolele V-II a. Chr. 2 În această aşezare, în condiţii fortuite, au fost descoperite
47 de monede de tip Filip II (16,04 % din totalul celor de acest tip apărute în Dobrogea), 27 de monede de
tip Alexandru III (17, 88 %) şi două de tip Lysimach (14,28 %). Aceste monede, prezente în zona Histriei, au ca
material constitutiv bronzul şi erau folosite, probabil, în circulaţia măruntă locală. Lor li se adaugă existenţa emisiunilor
de argint ale cetăţii sau chiar, nu mult mai târziu, de aur de tip macedonean. Din punctul nostru de vedere,
şi nu numai 3 , credem că Histria, ca şi celelalte colonii de pe ţărmul dobrogean, nu a fost influenţată în sens negativ,
din punct de vedere economic şi comercial, de venirea macedonenilor, un argument în acest sens fiind însuşi
documentul monetar. Atrag atenţia descoperirile de monede de la Filip al II-lea şi Alexandru cel Mare semnalate
în aşezarea getică fortificată de la Adâncata-Floriile. Aceasta se află pe platoul nordic al dealului „Dedibal”, în
punctul „Dealul Cişmelei”, ei adăugându-i-se o a doua, de tip deschis 4 . Deşi nu s-au executat săpături arheologice
de aici provin numeroase materiale ca unelte de fier (brăzdar, topor, cosor), ceramică (getică lucrată cu mână, lucrată
la roată, grecească de lux, amfore greco-elenistice, toarte de amfore ştampilate – de Thasos, Sinope, Rhodos,
Cos), podoabe (fibulă), arme (vârfuri de săgeată cu trei muchii, vârf de suliţă) 5 , monede 6 etc. Aşezarea a fost datată
în intervalul cronologic delimitat de secolele V (sau chiar sfârşitul secolului al VI-lea) – I a. Chr. 7
Nu în ultimul rând vom menţiona situaţia descoperirilor izolate de monede de tip macedonean localizate doar
Dobrogea passim şi Dobrogea de Nord. Astfel, sunt cunoscute în total un număr de 44 monede, din care 7 sunt din
aur, 10 din argint şi 30 din bronz. Pe emitenţi situaţia este astfel: monede de tip Filip II sunt în număr de 19 (43,18
%), de tip Alexandru III sunt tot 19 (43,18 %), de tip Filip III avem una (2,27 %), de tip Lysimach sunt 4 (9,09 %)
iar de tip Casandru este una (2,27 %), aceasta din urmă fiind singura, de acest fel, cunoscută în toată Dobrogea. În
funcţie de metal şi emitent situaţia se prezintă după cum urmează: emisiunile de tip Filip II sunt două de aur (4,54
%), două de argint (4,54 %) şi 15 de bronz (34,09 %); cele de tip Alexandru III sunt 5 de aur (11,36 %), 3 de argint
(6,81 %) şi 11 de bronz (25 %); cea de tip Filip III Arideul este de argint (2,27 %); cele de tip Lysimach sunt una
de argint (2,27 %) şi trei de bronz (6,81 %) şi, în sfârşit, cea de la Casandru este din bronz (2,27 %).
Analiza monedelor de tip macedonean descoperite în Dobrogea ne permite formularea câtorva ipoteze privind
diferitele aspecte pe care le îmbracă rolul şi funcţia deţinute de acestea. Este cunoscută deja, din bibliografia de
specialitate, relativa abundenţă a monedelor de bronz din tipurile Filip II şi Alexandru III în Dobrogea, cu precădere
în polisurile de pe coasta de vest a Pontului Euxin 8 .
Printre monedele de bronz se remarcă cele specifice lui Filip al II-lea (peste 293 de exemplare), lui Alexandru
al III-lea (peste 151 de exemplare), lui Filip III Arideul (peste 5 exemplare), lui Lysimach (14 exemplare),
lui Alexandru IV (un exemplar), apoi anonime de tip scut macedonean (7 exemplare ce prezintă pe avers un scut
macedonean cu fulger, iar pe revers un coif macedonean 9 ), piese de Philippi (două exemplare care prezintă pe
avers capul lui Herakles orientat spre dreapta, iar pe revers un trepied şi legenda ΦΙΛΙΠΠΩΝ 10 ) etc. Această simplă
1 Talmaţchi 2006, 63.
2 Irimia 1980, 67, nota 6; Buzoianu 2001, 125.
3 Vulpe 1938, 85-86; Preda, Nubar 1973, 52.
4 Irimia 2004-2005, 319, 341.
5 Irimia 2004-2005, 320-340.
6 Talmaţchi 1994, 231-233; Talmaţchi 1995-1996, 261-266; Talmaţchi 2001, 122, nr. 21-22, 125, nr. 40, 132, nr. 92-93.
7 Irimia 2004-2005, 353, 358; Irimia 1999, 79.
8 Preda 1980, 36.
9 Price 1991, plate CL, nr. 407.
10 SNG MACEDONIA, plate 8, nr. 295-299.
– 0 –

înşiruire ne poate oferi o idee în ceea ce priveşte tabloul monedelor de tip macedonean pătrunse în Dobrogea,
subliniind, având în vedere procentul diferit în care se găsesc, o eventuală pătrundere inegală cu o amplitudine
marcată, din punct de vedere cantitativ, de partea celor emise sub Filip II şi Alexandru III (aceasta şi dacă facem
abstracţie de posibilitatea existenţei printre ele şi a celor emise posterior decesului celor doi suverani, cunoscute
ca postume). Din păcate nu pot fi amintite şi atelierele producătoare, ele fiind incerte şi probabile, din Macedonia
sau Grecia. Cea mai mare parte a monedelor de bronz sunt de regulă destul de tocite, fapt ce ar putea fi pus, pe de
o parte, pe seama rămânerii lor un timp îndelungat în circulaţie, pe de altă parte pe posibilitatea utilizării lor destul
de frecvente măcar pentru o vreme. Nu credem că ştanţele utilizate pentru baterea acestor monede au vreun rol în
acest sens. Monedele macedonene de argint şi aur, de la Filip II, Alexandru III, Filip III Arideul şi Lysimach au
avut o prezenţă mai mult sau mai puţin timidă, chiar sporadică, aşa cum s-a afirmat cu aproximativ două decenii
în urmă1 , sub forma tetradrahmelor, drahmelor, respectiv a staterilor şi a unui sfert de stater. Atelierele identificate
pentru aceste piese sunt Amphipolis (cea mai mare parte dintre ele), Babylon, Colophon, Dium, Lampsacus,
Lysimacheia, Thessala Trika etc. Prezenţa lor timidă, net inferioară faţă de alte zone, aşa cum se întâmplă la
nordul Dunării, lasă loc ipotezei că s-au manifestat ca mijloace de plată probabil impuse, nu din punct de vedere
economic, ci militar şi politic. Ele au avut o valoare intrinsecă garantată, care s-a bucurat de un real succes cu
precădere în interiorul lumii autohtone. Chiar s-a sugerat o eventuală rezistenţă opusă la pătrunderea monedei de
argint macedoneană datorită prezenţei şi vehiculării didrahmelor histrine în mediul autohton2 , nu numai de la nord
de Dunăre, dar şi din interiorul Dobrogei.
O trăsătură caracteristică a circulaţiei monetare macedonene este predominarea monedei de bronz3 , situaţie
diferită faţă de alte zone, ca de exemplu la nord de Dunăre, în Muntenia4 şi în Moldova5 . Moneda de bronz apare,
probabil, în lumea greacă, din a doua jumătate a secolului al V-lea a. Chr. şi este intens exploatată şi emisă odată
cu secolul al IV-lea a. Chr. 6 , alături de cele din aur şi argint. Teoretic ea îşi pierde mult din valoare odată ieşită de
pe piaţa oraşului emitent7 , beneficiind de aceasta doar în interiorul oraşului, fiind stabilită o rată de schimb datorită
intereselor autorităţilor emitente8 , fiind destinată tranzacţiilor zilnice9 . Această prezenţă semnificativă a emisiunilor
de bronz macedonene în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră, cu predilecţie a celor de tip Filip II, a fost
deja semnalată10 . Un alt aspect interesant este legat de determinarea cronologică, de o secvenţă de pătrundere pe
un anumit interval de timp, fapt dificil de stabilit. Astfel, cea mai mare parte din monedele de bronz ale lui Filip
al II-lea par a fi postume11 , cu alte cuvinte emise după moartea acestuia, puţine fiind originale (situaţie valabilă şi
pentru monedele de argint) 12 . S-a propus deja pentru pătrunderea monedei macedonene, cu precădere, perioada de
manifestare a lui Alexandru III şi apoi a lui Lysimach13 .
Pentru momentul penetrării lor am putea sugera o eventuală secvenţă cronologică exprimată prin pătrunderea
lor încă din timpul lui Filip al II-lea şi apoi a lui Alexandru al III-lea, dar, probabil, cu apariţii intermitente14 . Apoi
s-a afirmat posibilitatea venirii unor piese din primele serii alături de cele postume, cu alte cuvinte ceva mai târziu
decât momentul baterii lor15 . Referitor la perioada lui Alexandru III, am individualiza ca moment de penetraţie
al acestor monede campania generalului Zopyrion din jurul anului 326 a. Chr. De asemenea, s-a emis ipoteza
apariţiei, în cea mai mare parte, abia odată cu perioada lui Lysimach16 . Această ultimă ipoteză poate fi susţinută
1 Preda 1980, 36.
2 Preda 1973, 24; Preda 1975, 64-65; Conovici 1979, 91.
3 Preda, Nubar 1998, 51; Oberländer-Târnoveanu, 2.
4 Preda, Nubar 1973, 51.
5 Mihăilescu-Bîrliba 1990, 63.
6 Pe la 406/5 Atena îşi inaugurează atelierul monetar de bronzuri sub arhontele Kallias, vezi la Amandry 1990, 7.
7 Rebuffat 1996, 146.
8 Picard 1998, 7.
9 Caccamo Caltabiano 1982, 89; Carradice, Price 1989, 99; Cahn 2000, 35.
10 Mitrea 1965, 150-151.
11 Mitrea 1971 b, 266-267; Oberländer-Târnoveanu 1978, 69; Preda 1998, p. 99; Talmaţchi 2003, 32.
12 Mitrea 1971 a, 165-177.
13 Preda 1956, 278.
14 Talmaţchi 2006, 69.
15 Preda 1998, 99.
16 Oberländer-Târnoveanu, 7.
– 1 –

şi dacă ne gândim că, spre exemplu la Histria, avem descoperiri de monede de tip Filip II şi de tip Alexandru ce
au fost semnalate în urma săpăturilor arheologice din sectorul X, în context elenistic târziu. În acelaşi timp a fost
identificată emiterea de didrahme ale cetăţii Histria, cu anumite variante de sigle, în intervalul 315-305 a. Chr.,
considerat chiar un vârf pentru ritmul producţiei monetare de acest tip în colonie, cu alte cuvinte în timpul lui
Lysimach 1 . Această politică ar fi, în acest sens, o continuare a celei monetare dusă de Filip II şi Alexandru III 2 . S-a
sugerat chiar că emisiunile macedonene şi cele de argint ale Histriei au coabitat în operaţiunile financiare specifice
epocii şi au fost încurajate şi utilizate de către autoritatea macedoneană în folos propriu 3 . În funcţie de anumite
situaţii locale de interes politico-economic, prezenţa sporadică a monedelor emise de ultimul suveran al Thraciei
în descoperirile din teritoriul pontic ar putea fi explicată prin aceea că ele nu par a fi fost prea bine primite de
comunităţile dobrogene 4 . Politica dură dusă contra polisurilor greceşti şi manifestată prin pierderea autonomiei
lor, apoi răscoalele desfăşurate contra conducătorului regatului trac, probabila interdicţie efemeră de emitere de
monede, sunt câteva argumente pentru a explica o atmosferă încărcată, destul de neprielnică din punct de vedere
economic, cu măsuri impuse pe căi politico-militare 5 . Pe de altă parte ştim că Lysimach a bătut monedă cu iniţialele
sale abia din 306-305 a. Chr., dar tot din tipurile cu Filip II, iar din 297 a. Chr. emite monedă de tip Alexandru
III, tot fără un portret al său 6 . Oricum, aceste monede de tip macedonean au pătruns, în majoritatea lor, ca efect
al situaţiilor politico-militare, şi nu economice, petrecute odată cu cea de a doua jumătate a secolului al IV-lea
a. Chr. Aşa că, dacă totuşi ele s-au integrat în masa monetară existentă în Dobrogea, pe plan local au cunoscut,
probabil, doar o circulaţie aparentă şi nu una reală. O altă trăsătură specifică prezenţei monedei de tip macedonean
în Dobrogea ar fi, după părerea lui E. Oberländer-Tîrnoveanu 7 , existenţa unor imitaţii ale unor monede de bronz
din tipurile Filip II şi Alexandru III, producerea lor fiind atribuită geţilor din Dobrogea. Diferenţele faţă de monedele
de bronz originale s-ar datora, după părerea aceluiaşi cercetător, deosebirii de stil (foarte grosier), respectiv
absenţei legendei 8 .
În concluzie, studiul privind prezenţa monedei de tip macedonean în Dobrogea ne poate oferi informaţii şi
sugera direcţii de investigare pentru elucidarea diferitelor aspecte referitoare la evenimente politice, militare şi
economice, completându-le pe acelea oferite de alte izvoare aflate la dispoziţia cercetătorului 9 . Putem conchide
semnalând existenţa unui număr mult mai redus al monedelor de aur şi argint faţă de cele de bronz. Prezenţa
ultimelor în număr mare este o caracteristică a circulaţiei monedei de tip macedonean în Dobrogea, piesele de
bronz fiind utilizate pentru tranzacţiile mărunte, locale. Aşa cum de altfel am mai subliniat, sunt oferite din partea
noastră, la unele probleme, doar sugestii, ipoteze, fără a avea pretenţia de a nu considera că pot fi, în funcţie şi de
viitoarele descoperiri, oricând emendabile. Monedele de tip macedonean au jucat un rol important şi în evoluţia
şi îmbogăţirea relaţiilor monetare locale dobrogene, în primul rând ale polisurilor greceşti, integrându-se masei
monetare prezente pe piaţa locală. După cum s-a observat, o mare parte a lor apare tocmai în polisuri şi cu precădere
doar acolo.
1 Dimitrov 1998, 216; Poenaru Bordea 2001, 17.
2 Este vorba despre emiterea de tipuri locale (în argint şi bronz) pentru necesităţi limitate ca spaţiu de rezonanţă şi de tipuri regale pentru
tot teritoriul statului macedonean.
3 Dimitrov 1998, 217.
4 Talmaţchi 2006, 69.
5 Preda, Nubar 1973, 52-53.
6 Thompson 1968, 165; Mihăilescu-Bîrliba 1971, 198.
7 Oberländer-Târnoveanu, 9.
8 Oberländer-Târnoveanu, 9.
9 Gorini 1980, 698.
– –

BıBlıoGraFıe
cataloaGe
Price 1991 – M. J. Price, The coinage in the name of Alexander the Great and Philip Arrhidaeus, A British Museum Catalogue,
Zürich-London, 1991.
SNG Macedonia - Sylloge Nummorum Graecorum. The Royal Collection of coins and medals Danish National Museum.
Macedonia, Copenhagen, 1943.
* * *
Alexandrescu 1968 - P. Alexandrescu, une nouvelle synthese de l`histoire des villes grecques de la Dobrudja a l`époque
preromaine, RRH, 7, 1968, 2, p. 263-279.
Amandry 1990 - M. Amandry, introduction, în Pierre Strauss, Collection Maurice Laffaille. Monnaies grecques en bronze,
Bâle, 1990.
Avram 1991 - A. Avram, unterschungen zur Geschichte des Territoriums von Kallatis in griechischer Zeit, Dacia, N. S., 35,
1991, p. 103-137.
Avram 1992, Al. Avram, importul amforelor ştampilate thasiene la Histria, rezumatul tezei de doctorat, Bucureşti.
Avram 1996 - A. Avram, Histria. Les résultats des fouilles. Viii, Les timbres amphoriques, 1. Thasos, Bucarest-Paris, 1996.
Avram, Conovici, Poenaru Bordea 1990 – Al. Avram, N. Conovici, Gh. Poenaru Bordea, Étude quantitative sur les timbres
amphoriques sinopéens de Callatis, Dacia, N. S., 34, 111-127.
Avram, Poenaru Bordea 1988 - Al. Avram, Gh. Poenaru Bordea, nouveaux timbres amphoriques thasiens de Callatis, Dacia,
N. S., 32, 1-2, p. 27-35.
Avram, Poenaru Bordea 2001 - A. Avram, Gh. Poenaru Bordea, Coloniile greceşti din Dobrogea, în istoria Românilor, vol. i.,
Moştenirea Timpurilor Îndepărtate, coord. Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Alexandru Vulpe, Bucureşti, 2001, p. 533-634.
Branga 1978 - N. Branga, Aspecte şi permanenţe traco-romane, Cluj, 1978.
Burstein 1984 - S. M. Burstein, Lysimachus the Gazophylax: a modern scholarly myth?, în Ancient Coins of the Graeco-Roman
World, Nickel Numismatic Paper, 1984, p. 57-68.
Buzoianu 1986 – L. Buzoianu, Les premières importations d`amphores timbrées dans les citées grecques de Tomis et de
Callatis, în BCH, supplèment XIII, Recherches sur les amphores greques, 1986, p. 407-415.
Buzoianu 1991 - L. Buzoianu, Tipuri de amfore de sec. Vi-iV a. Chr. descoperite la Tomis, Pontica, 24, 1991, p. 75-96.
Buzoianu 1992 – L. Buzoianu, importuri amforice la Tomis în perioada elenistică, Pontica, 25, 1992, p. 99-165.
Buzoianu 2001 - L. Buzoianu, Civilizaţia greacă în zona vest-pontică şi impactul ei asupra lumii autohtone (sec. Vii-iV a.
Chr.), Constanţa, 2001.
Cahn 2000 – H. A. Cahn, La moneta greca dalle guerre persiane ad Alessandro Magno, în La Moneta Greca e Romana,
Roma, 2000, p. 33-43.
Caltabiano Caccamo 1982 – M. C. Caltabiano, La moneta di bronzo e l`economia delle poleis magno-greche nei secc. Ve – iV
a. C., în Actes du 9ème Congrès international de numismatique, Berne, septembre 1979, vol. i, Proceedings of the 9th
international Congress of numismatics, Berne, septembre 1979, éditeurs T. Hackens et R. Weiller, Louvain-La-Neuve,
1982, p. 89-93.
Carradice, Price 1989 – I. Carradice, M. J. Price, Coinage in the Greek World, London, 1989.
Coja 1962 – M. Coja, Activitatea meşteşugărească la Histria în sec. Vi-i î .e. n., SCIV, 13, 1962, 1, p. 19-46.
Conovi 1979 – N. Conovici, Contribuţii numismatice privind legăturile Histriei cu geţii de la Dunăre în secolele Vi-ii î .e
.n., SCIVA, 30, 1979, 1, p. 87-93.
Conovici 2005 – N. Conovici, The dynamics of trade in transport amphoras from Sinope, Thasos and Rhodos on the Western
Black Sea Coast: a comparative approach, în Chronologies of the Black Sea area in the period c. 400-100 BC, edited by
Vladimir F. Stolba and Lise Hannestad, Black Sea Studies 3, Danish National Research Foundations Centre for Black
Sea Studies, Aarhus University Press, Aarhus, 2005, p. 97-117.
Dimitrov 1998 – K. Dimitrov, CH iV 28 et la chrolonogie des monnaies d`argent d`Histria au 4e siècle av. J .C., în Stephanos
nomismatikos, Schönert-Geiss zum 65. Geburstag, Berlin, 1988, p. 215-219.
Doruţiu-Boilă 1988 - E. Doruţiu-Boilă, Relaţii externe ale cetăţii Callatis în epocă elenistică, SCIVA, 39, 1988, 3, p. 243-
249.
Gorini 1980 – G. Gorini, la monetazione, în Da Aquaileia a Venezia, Cultura, Contatti e Tradizioni, Milano, 1980, p. 697-749.
Gramatopol, Poenaru Bordea 1968 - M. Gramatopol, Gh. Poenaru Bordea, Amfore ştampilate din Tomis, SCIV, 19, 1968, 1,
p. 41-61.
– –

Iliescu 1972 - V. Iliescu, Cu privire la data aşezării sciţilor în Dobrogea, CercetIst, 3, 1972, p. 60-63.
Irimia 1980 - M. Irimia, Date noi privind aşezările getice din Dobrogea în a doua epocă a fierului, Pontica, 13, 1980, p. 66-
118.
Irimia 1999 – M. Irimia, unelte de fier din aşezarea getică fortificată de la Adâncata (com. Aliman, jud. Constanţa), Pontica,
32, 1999, p. 73-82.
Irimia 2004-2005 - M. Irimia, Descoperiri getice în zona Adâncata (com. Aliman, jud. Constanţa), Pontica, 37-38, 2004-
2005, p. 319-384.
Lund 1992 - H. S. Lund, Lysimachus. A Study in early Hellenistic Kingship, London-New York, 1992, p. 33-36.
Lungu, Poenaru Bordea 2000 - V. Lungu, Gh. Poenaru Bordea, un trésor de monnaies d`istros à Orgamé, în Civilisation
grecque et cultures antiques Periphériques, hommages à Petre Alexandrescu à son 70 e anniversaire, édités par A. Avram
et M. Babeş, Bucarest, 2000, p. 282-300.
Mateevici 2002 - N. Mateevici, Difuzarea amforelor greceşti în interfluviul Siret-Prut în sec. Vi-începutul secolului ii a. Chr.,
Tyrageţia, 11, 2002, p. 55-62.
Mihăilescu-Bîrliba 1971 – V. Mihăilescu-Bîrliba, Descoperirile monetare şi legăturile dintre tracii sud-dunăreni şi lumea
geto-dacă, MemAntiq, 3, 1971, p. 198-205.
Mihăilescu-Bîrliba 1990 – V. Mihăilescu-Bîrliba, Dacia răsăriteană în secolele Vi-i î. e. n.. economie şi monedă, Iaşi,
1990.
Mitrea 1965 - B. Mitrea, Descoperirile monetare şi legăturile de schimb ale Histriei cu populaţiile locale în sec. V-iV î. e. n.,
St Cl, 7, 1965, p. 143-167.
Mitrea 1971 a – B. Mitrea, Problema monedelor postume de tip Filip al ii-lea aflate în Dacia, SCIV, 22, 1971, 2, p. 165-
177.
Mitrea 1971 b – B. Mitrea, Două probleme de numismatică dobrogeană, Pontica, 4, 1971, p. 263-268.
Mitrea 1983 – B. Mitrea, La monnaie de la ville d`Histria chez les géto-daces et est-Carpathiques, QTNAC, 12, 1983, p.
119-133.
Mitrea 1984 - B. Mitrea, etape cronologice în relaţiile Histriei cu geto-dacii pe baza monedelor, Thraco-Dacica, 5, 1984,
1-2, p. 111-122.
Moisil 1928 - C. Moisil, introducere în numismatica Dobrogei, în Dobrogea, 50 de ani de viaţă românească, Bucureşti, 1928,
p. 163-166.
Nicorescu 1925 - P. Nicorescu, La campagne de Philippe en 339, Dacia, 2, 1925, p. 22-28.
Niculiţă 1994 - I. Niculiţă, Relaţiile populaţiei autohtone din nordul şi nord-vestul Pontului euxin cu lumea greacă în mileniul
i î. Chr., în Relations Thraco-illyro-Helléniques, Actes du XiVe Symposium national de Thracologie (à participation
internationale), Băile Herculane (14-19 septembre 1992), édités par Petre Roman et Marius Alexianu, Bucarest, 1994, p.
279-285.
Oberländer-Târnoveanu 1978 – E. Oberländer-Târnoveanu, Aspecte ale circulaţiei monedei greceşti în Dobrogea de nord
(sec. Vi î. e. n.-i e. n.), Pontica, 11, 1978, p. 59-87.
Oberländer-Târnoveanu - E. Oberländer-Târnoveanu, Aspects de la circulation des monnaies du type macédonien dans la
région des Bouches du Danube, manuscris.
Ocheşeanu 1974 - R. Ocheşeanu, Le trésor de monnaies macédoniennes de bronze découvert à Pelin. note prèliminaire,
Pontica, 7, 1974, p. 147-158.
Pârvan 1982 - V. Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Bucureşti, 1982.
Picard 1998 – O. Picard, La valeur des monnaies grecques en bronze, RN, 153, 1998, p. 7-18.
Pippidi 1967 a - D. M. Pippidi, Contribuţii la istoria veche a României, Bucureşti, 1967.
Pippidi 1967 b, D. M. Pippidi, „A doua întemeiere” a Histriei, în lumina unui document inedit, StCl., 9, 1967, p. 153-166.
Pippidi, Berciu 1965 – D. M. Pippidi, D. Berciu, Din istoria Dobrogei. Geţi şi greci la Dunărea de Jos din cele mai vechi
timpuri până la cucerirea romană, Bucureşti, 1965.
Poenaru Bordea 1970 – Gh. Poenaru Bordea, Discuţii pe marginea cîtorva monede străine din Dobrogea antică, SCIV, 21,
1970, 1, p. 133-144.
Poenaru Bordea 1971 – Gh. Poenaru Bordea, Însemnări privind amforele ştampilate, SCIV, 22, 1971, 3, p. 501-505.
Poenaru Bordea 1974 - Gh. Poenaru Bordea, Le trésor de Mărăşeşti. Les statères en or des cités du Pont Gauche et le
problème des relations avec le monde grec et les populations locales aux iVe –ie siècles av. n.è., Dacia N. S., 18, 1974,
p. 103-125.
Poenaru Bordea 1986 - Gh. Poenaru Bordea, Les timbres amphoriques de Thasos à Callatis, în Recherches sur les amphores
grecques, édités par J.-Y Empereur et Y. Garlan, Athènes-Paris, (BCH, Suppl. XIII), p. 335-351.
– –

Poenaru Bordea 2001 – Gh. Poenaru Bordea, Atelierul monetar al cetăţi istros în perioada autonomiei, în Simpozion de numismatică,
dedicat împlinirii a patru secole de la prima unire a românilor sub Mihai Voievod Viteazul, Chişinău, 28-30
mai 2000, Comunicări, studii şu note, Bucureşti, 2001, p. 9-33.
Preda 1956 - C. Preda, Triburile geto-dace şi circulaţia monedelor lui Filip al ii-lea la nord de Dunăre, SCIV, 7, 1956, 3-4,
p. 267-288.
Preda 1969 - C. Preda, Moneda antică în România, Bucureşti, 1969.
Preda 1973 - C. Preda, Monedele geto-dacilor, Bucureşti, 1973.
Preda 1975 - C. Preda, De ce nu s-au emis monede geto-dacice în Dobrogea?, BSNR, 67-79, 1975, p. 63-68.
Preda 1980 - C. Preda, Descoperirea de la Murighiol (jud. Tulcea) şi unele aspecte ale circulaţiei monedelor olbiene la Dunărea
de Jos, SCN, 7, 1980, p. 35-42.
Preda 1998 – C. Preda, istoria monedei în Dacia preromană, Bucureşti, 1998.
Preda, Nubar 1973 - C. Preda, H. Nubar, Histria iii. Descoperirile monetare 1914-1970, Bucureşti, 1973.
Rădulescu, Bitoleanu 1998 – A. Rădulescu, I. Bitoleanu, istoria Dobrogei, Constanţa, 1998.
Rebuffat 1996 – F. Rebuffat, La monnaie dans l`Antiquité, Paris, 1996.
Ruscu 2002 – L. Ruscu, Relaţiile externe ale oraşelor greceşti de pe litoralul românesc al Mării negre, Cluj-Napoca, 2002.
Talmaţchi 1994 - G. Talmaţchi, noi descoperiri monetare în satul Adâncata (jud. Constanţa), Pontica, 27, 1994, p. 231-
233.
Talmaţchi 1995 - G. Talmaţchi, Circulaţia monedelor greceşti în Dobrogea şi în zona extracarpatică (secolele V-i a. Chr.),
Crisia, 25, 1995, p. 23-35.
Talmaţchi 1995-1996 – G. Talmaţchi, Din nou despre circulaţia monetară antică în zona Floriile-Adâncata (jud. Constanţa),
Pontica, 28-29, 1995-1996, p. 261-266.
Talmaţchi 2001 – G. Talmaţchi, Contribuţii privind circulaţia monetară dobrogeană în secolele Vi-i a. Chr., AUDC, seria
istorie, 4, 2001, p. 120-145.
Talmaţchi 2003 - G. Talmaţchi, Descoperiri monetare macedonene în Dobrogea, BSNR, 92-97, 1998-2003, 146-151, 2003,
p. 27-37.
Talmaţchi 2006 – G. Talmaţchi, Monedele de tip macedonean în Dobrogea, Sfântu Gheorghe, 2006.
Thompson 1968 – M. Thompson, The Mints of Lysimachus, în esay in Greek Coinage presented by Stanley Robinson, Oxford,
1968.
Thompson, Mørkholm, Kraay 1973 - M. Thompson, O. Mørkholm, C. M. Kraay, An inventory of Greek coin hoards, The
American numismatic Society, New York, 1973.
Vertan, Talmaţchi 2001 - A. Vertan, G. Talmaţchi, Aspecte ale circulaţiei monetare de tip Alexandru al iii-lea în Dobrogea,
în istro-Pontica. Muzeul tulcean la a 50-a aniversare 1950-2000. Omagiu lui Simion Gavrilă la 45 de ani de activitate
1955-2000, Tulcea, 2001, p. 387-392.
Vulpe 2001 - A. Vulpe, istoria şi civilizaţia spaţiului carpato-dunărean între mijlocul secolului al Vii-lea şi începutul secolului
al iii-lea a. Chr., în istoria Românilor, vol. i., Moştenirea Timpurilor Îndepărtate, coord. Mircea Petrescu-Dîmboviţa,
Alexandru Vulpe, Bucureşti, 2001, 2001, p. 451-500.
Vulpe 1938 - R. Vulpe, Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucarest, 1938.
summary
observations regarding the presence of the coins of the macedonian type in dobruja.
a phase of the problem
Starting with the second half of the 4 th century B. C., significant quantities of Macedonian coins, issued under
Philip II and Alexander the Great, begin to enter the Greek monetary markets. Either due to some historical passages,
that affected our region or to some commercial relations with the southern Thracian areas, the Macedonian
coin started to be a constant presence within the framework of the social and economic realities. At a general, initial
look, we observe a balancing of the discoveries, between the banks of the Danube, the interior of the province
and the shore of the Euxine Sea. The west-Pontic shore and the line of the Danube seem to be, however, the most
important directions of penetration from the Pontic province, but if we calculate the number of isolated items, present
in every area, we distinguish the undoutable supremacy of the coastal band, lead by Histria. A characteristic
traits of the Macedonian monetary circulation is the predominance of the bronze coin, a situation that is different
– –

from the other areas, as, for example, to the north of the Danube, in Muntenia and Moldova. The bronze coin
probably appeared in the Greek world, from the second half of the 5 th century B. C. and it is intensely exploited
and emitted, starting with the 4 th century B. C., along with the gold and silver ones. Theoretically, it loses much of
its value once it leaves the market of the emitter-city, and it enjoyed its value only inside its city, as it was established
a rate of exchange due to the interests of the emitting authorities, being meant for the daily transactions.
This significant presence of the Macedonian bronze emissions in the territory between the Danube and the Black
Sea, mainly those of the type Philip II, was already recorded. Another interesting aspect is connected with the
chronological determination and with a chronological penetration sequence, a fact that is difficult to as certain.
Thus, most of the bronze coins of Philip II seem to be posthumous, in other words, issued after his death, few of
them original (a situation that goes also for the silver coins). It has already been proposed, for the penetration of
the Macedonian coin, chiefly the period of manifestation of Alexander III and then of Lysimachos.
For the moment of their penetration, we could suggest an eventual chronological sequence, expressed by their
penetration as early as the time of Philip II and then of Alexander III, but probably with intermittent appearances.
Then it was asserted that some of the pieces from the first series came with the posthumous ones in other words, a
little later than the moment of their striking. Also, we have emitted the hypothesis of their appearance only starting
with the period of Lysimachus. This last hypothesis can also be sustained if we think that, for instance in Histria,
we have discoveries of coins of the types Philip II and Alexander III, made as a result of the archaeological excavations
from sector X, in a late Hellenistic context. At the same time, we have identified the emission of didrachmas
from Histria, with some variants of initials in the interval 315-305 B. C., considered even to be a peak, for the
rhythm of the monetary production of this type in the colony, in other words, during the time of Lysimachus. This
policy is, in this respect, only a continuation of the monetary polycy of Philip II and Alexander III. It was even
suggested that the Macedonian emissions and Histrian silver emissions have cohabited, in the financial operations
thare were specific to the age, and were surrounded and utilized by the Macedonian authority for their own benefit.
Depending on certain local situations of a political and economic interest, the sporadic presence of the coins that
were emitted by the last sovereign of Thrace in the discoveries from the Pontic territory could be explained by the
fact that they do not seem to have been well-received by the Dobrudjan communities, the harsh policy lead against
the Greek cities and manifested by the loss of the their autonomy, then the revolts against the ruler of the Thracian
Kingdom, the probable ephemeral interdiction of emitting coins, are a few arguments for the explanation of a
heavy atmosphere, unpropitious from an economic point of view, with measures that were imposed by political
and economic means. Anyway, these coins of a Macedonian type have penetrated in the majority of them as an
effect of the political an military situations, and not of the economic situations, existing starting with the second
half of the 4 th century B. C. Therefore, if they fitted in, nevertheless, in the monetary mass from Dobrudja, on a
local level, then they only had an apparent circulation and not a real one.
Another feature that is characteristic to the presence of the Macedonian type of coin in Dobrudja would be, on
the opinion of E. Oberländer-Târnoveanu, the existence of imitations of some bronze coins of the types Philip II
and Alexander III, and their production was due to the Dacians from Dobrudja. The differences between them and
the original bronze coins are due, according to the same researcher, to the difference of style (very coarse), and to
the absence of the legend.
– –
© Gabriel TAlMAţChI,, 2008

consıderaŢıı prıvınd Încadrarea culturală Şı cronoloGıcă a vÂrFuluı de
lance de la Gura BÂculuı (repuBlıca moldova)
ion mUnteanU,
Philipps-Universität Marburg (Germania)
Vârfuri de lance de fier au fost descoperite în spaţiul pruto-nistrean într-un număr nu prea mare. În acest context
ar fi de menţionat cele sesizate la Dănceni 1 , Olăneşti 2 , Pârjolteni 3 , Speia 4 - puncte de locuire caracteristice sec.
V-III a.Chr., sau Bălţata I 5 , Budeşti 6 , Cobusca Veche I 7 , Hansca-Lutărie 8 , Ruseni IV 9 , Sobari 10 - monumente atribuite
culturii Sântana de Mureş-Černjachov. Acestora li se alătură şi vârful de lance descoperit la Gura Bâcului,
raionul Anenii Noi (fostul judeţ Chişinău), Republica Moldova (fig. 1) 11 .
Piesa pe care dorim să o prezentăm, a intrat în colecţiile anticarului situat în incinta Sălii de Orgă de pe bulevardul
Ştefan cel Mare din Chişinău în anul 1999. Ea a fost achiziţionată de la un locuitor al satului Gura Bâcului,
raionul Anenii Noi. Din spusele descoperitorului, am reţinut că ea a fost găsită cu ocazia diverselor lucrări agricole
din toamna anului 1999, fără a se preciza condiţiile şi locul descoperirii.
Hotarul localităţii Gura Bâcului este bine cunoscut din punct de vedere arheologic. În urma cercetărilor de
teren s-a dovedit existenţa unei aşezări geto-dacice cu un nivel de locuire corespunzător sec. IV-III a.Chr. 12 , unui
grup de morminte sarmatice 13 şi a unor aşezări datate cu sec. VIII-XI 14 . Plus la aceasta, mai trebuie de menţionat,
descoperirea unei monede romane de bronz din perioada domniei împăratului Antonius Pius (138-161 p.Chr.) 15 .
Aşadar, limitele cronologice ale acestor situri arheologice se situează între sec. IV a.Chr.-XI p.Chr., perioadă în
care vom propune în continuare încadrarea cultural-cronologică a piesei de la Gura Bâcului, fără să avem alte
elemente de datare arheologică în contextul descoperirii ei.
Vârful de lance, confecţionat din fier, în starea actuală de păstrare are o lungime de 26,5 cm, lungimea ascuţişului
– 19,7 cm, lungimea bucşei – 6,8 cm, diametrul bucşei – 1,2 cm şi lăţimea lămii – 3 cm (fig. 2.). Remarcăm
că pana armei este romboidală în secţiune şi bucşa rotundă.
În cele ce urmează vom încerca să discutăm artefactul de la Gura Bâcului în comparaţie cu toate „tipologiile”
de piese asemănătoare pe care le cunoaştem în general pentru spaţiul situat la Est de Carpaţi.
În mediul geto-dacic vârfurile de lance sunt pe larg răspândite. Conform tipologiei lui I. Glodariu şi E. Iaroslavschi
16 , care clasifică vârfurile de lance de fier din Dacia preromană în 5 tipuri, respectiv variante, piesa de la
Gura Bâcului poate fi atribuită tipului I, varianta b 17 (fig. 4/1). Acestui tip îi corespund vârfuri mari, cu lungimea
cuprinsă între 19-36 cm, la care pana cuprinde o treime din lungimea totală. Analogii se întâlnesc atât în spaţiul
geto-dacic, cât şi în lumea romană, şi sunt datate de către cercetători cu sec. I a.Chr.-I p.Chr. 18 .
Asortimentul de arme descoperite în spaţiul de la Răsărit de Carpaţi, datate cu perioada sec. VII-III a.Chr., au
fost clasificate de T. Arnăut după criteriul funcţionalităţii şi nu după cel al materialului din care au fost confecţionate
19 . Vârfurile de lance, descoperite în număr de 11 exemplare, din care fac parte şi cele confecţionate din fier,
1
Arnăut 2003, , 118 fig. 42/2.
2 ibidem, 118 fig. 39/A4.
3 ibidem, 118 fig. 41/C1.
4 ibidem, 118.
5
Rikman 1975b, 110 des. 29,1.
6
Rikman 1967, des. 42,3.
7
Rikman 1975b, 118 des. 33,6.
8
nikulice/Rikman 1973, des. 49,4.
9
Rikman 1975a, des. 20,17-20,19. – Rikman 1975b, 42.
10
Rikman 1975b, des. 21,9.
11 Descoperirea de la Gura Bâcului a fost deja sumar publicată, a se vedea Munteanu 2004.
12
Arnăut 2003, 219.
13
Dergačev 1984.
14
Fedorov/Čebotarenko 1974, 134.
15
nudel‘man 1976, 68.
16
Glodariu/Iaroslavschi 1979, 132-134 fig. 70.
17 ibidem, 133 fig. 70/12.
18 ibidem, 133.
19
Arnăut 2003, 117-122 fig. 68.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 37-43
– –

au fost împărţite în 2 tipuri 1 , în rândul cărora nu poate fi încadrată şi lancea de la Gura Bâcului.
Artefactul de la Gura Bâcului nu îşi găseşte analogii nici în tipologia vârfurilor de lance rezultată în urma analizei
materialului arheologic din cadrul monumentelor sarmatice şi scitice din Nordul Mării Negre din perioada
sec. II a.Chr.-III p.Chr., propusă de A. Simonenko 2 . Autorul, în dependenţă de forma penei vârfurilor de lance,
evidenţiază 3 tipuri pentru sarmaţi 3 şi 4 pentru sciţi 4 .
Conform clasificării descoperirilor de arme propusă de Magomedov şi Levada 5 , exemplarul de la Gura Bâcului
poate fi încadrat în aşa-numitul tip de „lănci masive“, din care fac parte lăncile cu o lungime cuprinsă între 12-
34 cm 6 . În acest context ar fi de menţionat exemplarele descoperite în cadrul aşezărilor de la Sobari 7 (fig. 3/2) şi
Iaşi-Nicolina 8 (fig. 3/1), necropolelor Oselivka 9 (fig. 3/3) şi Kompanijcy 10 (fig. 3/4). Ele sunt datate cronologic cu
sec. III-IV p.Chr., perioadă de existenţă a masivului cultural denumit de cercetarea contemporană cu termenul de
„cultura Sântana de Mureş-Černjachov“.
Descoperirile de arme din spaţiul pruto-nistrean datate cu sec. V-IX p.Chr. sunt destul de rar întâlnite 11 , lucru
ce nu permite alcătuirea unor scheme tipologico-cronologice din care ar face parte şi exemplarul de la Gura Bâcului.
Pe baza descoperirilor din Polonia 12 , Germania 13 sau ţările scandinave 14 suntem relativ bine informaţi despre
vârfurile de lance răspândite în Europa Centrală şi Nord în perioada ultimelor secole până la naşterea – prima
jumătate a mileniului I după naşterea lui Christos. Acelaşi lucru putem menţiona şi despre vârfurile de lance medievale
de pe teritoriile Imperiului Bizantin 15 , Bulgariei 16 , Ungariei 17 , Slovaciei 18 sau Ucrainei, Bielorusiei şi Rusiei 19 .
Analogiile cu vârfurile de lance din unele zone europene mai sus menţionate au scos la iveală unele lucruri interesante
şi în ceea ce priveşte piesa de la Gura Bâcului.
Astfel, vârful de lance de la Gura Bâcului poate fi încadrat în tipul VI.1, după Kaczanowski 20 . Autorul propune
o clasificare a vârfurilor de lance şi suliţă răspândite la purtătorii culturii Przeworsk în epoca imperială romană.
În rezultatul analizei materialului arheologic, vârfurile de lance au fost împărţite în 25 tipuri (I-XXV) şi respectiv
15 tipuri pentru suliţe (A-O). Din cele 25 tipuri de vârfuri de lance descrise, vârful de la Gura Bâcului îşi găseşte
locul în tipul VI.1 (fig. 4/4). Acestui tip îi sunt caracteristice vârfuri de lance cu lungimea cuprinsă între 25-32 cm,
lungimea penei – 15-20 cm, lungimea maximă a bucşei – 9,5 cm, diametrul bucşei până la 5 cm. Vârfurile de lance
de tipul VI.1 se întâlnesc atât în cadrul monumentelor culturii Przeworsk, cât şi în restul Europei şi sunt datate cu
a doua jumătate a sec. II – prima jumătate a sec. III p.Chr., mai bine zis, anii 160-200/210 (conform sistemului
cronologic european B2/C1).
Vârful de lance de la Gura Bâcului este asemănător şi tipului La2 (fig. 4/2), după Adler 21 . W. Adler descrie şi
clasifică armele din Germania libera, în special cele de pe teritoriul actualelor state Germania şi Danemarca, mai
puţin Polonia, Cehia şi ţările scandinave. Clasificarea vârfurilor de lance este făcută în dependenţă de forma şi
1 ibibem, 118-119.
2 simonenko 2001, 206-215.
3 ibidem, 206-211 Abb. 8.
4 ibidem, 211-215 Abb. 11.
5 magomedov/levada 1996.
6 ibidem, 308-309.
7 Rikman 1975a, 64-65 des. 21,9.
8 Ioniţă 1985, fig. 12,1.
9 Nikitina 1988, tabl. 39,21. – Nikitina 1995, 66.
10 Machno 1971, des. 6,12.
11 A se vedea corman 1998, 34-35; Musteaţă 2005, 68.
12 kaczanowski 1995.
13 Jahn 1916. – adler 1993.
14 Ilkær 1990. – bemmann/hahne 1995.
15 Kolias 1988, 185-213.
16 Jotov 2004, 77-84.
17 Kovács 1977.
18
Ruttkay 1975. – R RRuttkay
1976, 297-305.
19
Kirpičnikov 1966, 5-23 des. 1.
20
kaczanowski 1995, 17 tabl. VII, 1-3.
21 adler 1993, 92 Abb. 24.
– –

proporţia acestora. În total au fost clasificate 341 vârfuri de lance în 23 tipuri şi variante 1 . Cronologic, tipul La2,
asemănător armei de la Gura Bâcului, este răspândit în perioada 3, după Adler 2 , care corespunde fazei B2-C1,
după Eggers 3 .
În clasificarea vârfurilor de lance întocmită de J. Bemmann şi G. Hahne, cel descoperit la Gura Bâcului ar
putea fi încadrat în tipul Gamme 4 (fig. 4/3). Autorii oferă o tipologie a vârfurilor de lance din epoca imperială romană
şi cea a migraţiei descoperite în Europa Centrală şi de Nord, în 22 grupe şi variante 5 . Tipul Gamme conţine
vârfurile de lance cu următoarele caracteristici: lungimea totală – 25-48 cm, lungimea penei – 18-40 cm, lungimea
bucşei – 5,5-9,5 cm. Acest tip este îndeosebi răspândit în Suedia, Norvegia, mai puţin Danemarca şi Germania 6 . El
este asemănător tipului 4 de la Illerup 7 şi datat în faza B2/C1a, adică în perioada anilor 150-200 8 .
Din punct de vedere tipologic, piesa de la Gura Bâcului este apropiată şi tipului 4, după Ilkjær 9 (fig. 5), care
ne pune la dispoziţie o clasificare a vârfurilor de lance din Danemarca în 29 tipuri 10 . Drept criteriu de delimitare a
schemelor tipologice propuse de Ilkjær serveşte forma penei în secţiune, plus la aceasta au mai fost luate în consideraţie
proporţiile armei etc. 11 . Din categoria tipului 4 fac parte vârfurile de lance cu pana de forma 2 12 şi lăţimea
mai mare de 2 cm. Vârfurile de lance de tipul 4 sunt pe larg răspândite în Europa Centrală şi de Nord pe parcursul
întregii epoci imperiale romane 13 .
Din cele expuse mai sus se observă că vârfurile de lance asemănătoare descoperirii de la Gura Bâcului au un
spaţiu de răspândire destul de larg, cum ar fi Europa Centrală şi de Nord, şi sunt datate cu a doua jumătate a sec.
II - prima jumătate a sec. III p.Chr. 14 .
În acest context, vârful de lance de la Gura Bâcului pledează în favoarea originilor sale nordice sau central
europene. Cu toate că nu dispunem de o analiză metalografică a lancei, credem, cu rezerve, că piesa de la Gura
Bâcului a fost fabricată în aceste regiuni, fiind „exportată” în Europa de Sud-Est sau ajungând în regiunea satului
Gura Bâcului, în împrejurări necunoscute, cu un războinic de origine germanică sau sarmatică în timpul războaielor
marcomanice (166-182) sau în rezultatul contactelor cu purtătorii culturilor Przeworsk şi Wielbark. Trebuie
să adăugam că nu poate fi respinsă nici posibilitatea ca arma de la Gura Bâcului să fi ajuns în regiunea dată pe
parcursul sec. III, în timpul migrării triburilor germanice ale goţilor – purtătorii principali ai monumentelor de tip
Sântana de Mureş–Černjachov. În acelaşi timp nu putem exclude nici posibilitatea provenienţei sale autohtone,
geto-dacice.
În încheiere putem menţiona că, deşi o interpretare concluzivă este inoportună din cauza lipsei altor artefacte
în contextul descoperirii, un lucru este cert, şi anume, piesa de la Gura Bâcului se încadrează cronologic în epoca
imperială romană şi cu unele rezerve, chiar în epoca migraţiei popoarelor.
Bibliografie
adler 1 / W. Adler, Studien zur germanischen Bewaffnung. Waffenmitgabe und Kampfesweise im Niederelbegebiet und
im übrigen Freien Germanien um Christi Geburt. Saarbrücker Beiträge zur Altertumskunde 58 (Bonn 1993).
arnăut 00 / T. Arnăut, Vestigii ale sec. VII-III a. Chr. în spaţiul de la răsărit de Carpaţi (Chişinău 2003).
Bemmann/Hahne 1 / J. Bemmann/G. Hahne, Waffenführende Grabinventare der jüngeren römischen Kaiserzeit und
Völkerwanderungszeit in Skandinavien. Studie zur zeitlichen Ordnung anhand der norwegischen Funde. Ber. RGK 75
(1994), 1995, 283-640.
1 ibidem, 92-101 Abb. 24.
2 ibidem, 124-125.
3
Eggers 1955.
4
Bemmann/Hahne 1995, 419 Abb. 61,1.
5 ibidem, 408-457.
6 ibidem, 576-577 Abb. 68.
7
Ilkær 1990, 327.
8
bemmann/hahne 1995, 299.
9
Ilkær 1990, , 48-52 48-52 Taf. 9-12.
10 ibidem, 40 Tab. 16.
11 ibidem, 39.
12 ibidem, 30-31.
13 ibidem, 50 Abb. 197.
14 Analogiile cu vârfurile de lance medievale n-au scos la iveală tipuri similare celui de la Gura Bâcului.
– –

Corman 1 / I. Corman, Contribuţii la istoria spaţiului pruto-nistrian în epoca evului mediu timpuriu (sec. V-VII d.Chr.)
(Chişinău 1998).
Dergačev 1 / V. A. Dergačev, Kurgany u s. Gura-Bykuluj. In: Kurgany v zonach novostroek Moldavii (Kišinev 1984)
3-36.
eggers 1 / H. Eggers, Zur absoluten Chronolgie der römischen Kaiserzeit im freien Germanien. Jahrb. RGZM 2, 1955,
194-244.
Fedorov/Čebotarenko 1 / G. B. Fedorov/G. F. Čebotarenko, Pamjatniki drevnich slavjan (VI-VIII vv.). Archeologičeskaja
karta Moldavskoj SSR 6 (Kišinev 1974).
Glodariu/Iaroslavschi 1 / I. Glodariu/E. Iaroslavschi, Civilizaţia fierului la daci (sec. II î.e.n.-I e.n.) (Cluj-Napoca
1979).
Ilkær 1 0 / J. Ilkær, Illerup Ådal. 1-2. Die Lanzen und Speere. Jutland Archaeological Society Publications XXV:1-2
(Åarhus 1990).
Ioniţă 1 / I. Ioniţă, Importante descoperiri arheologice din perioada de formare a poporului român în aşezarea de la Iaşi-
Nicolina. Arh. Moldovei 10, 1985, 30-49.
Jahn 1 1 / M. Jahn, Die Bewaffnung der Germanen in der älteren Eisenzeit etwa von 700 v.Chr. bis 200 n.Chr. Mannus-
Bibliothek 16 (Würzburg 1916).
Jotov 00 / V. Jotov, Văorăženieto i snarjaženieto ot bălgarskoto srednovekovie (VII-XI vek) (Sofija 2004).
Kaczanowski 1 / P. Kaczanowski, Klasyfikacja grotow broni drzewcowej kultury przeworskiej z okresu rzymskiego.
Klasyfikacje zabytkow archeologicznych 1 (Krakow 1995).
Kirpičnikov 1 / A. N. Kirpičnikov, Drevnerusskoe oružie. I. Kop’ja, sulicy, boevye topory, bulavy, kisteni. IX-XIII vv.
Archeologija SSSR. Svod archeologičeskich istočnikov E1-36 (Moskva/Leningrad 1966).
Kolias 1 / T. G. Kolias, Byzantinische Waffen. Ein Beitrag zur byzantinischen Waffenkunde von den Anfängen bis zur
lateinischen Eroberung. Byzantina Vindobonensia 17 (Wien 1988).
Kovács 1 / L. Kovács, Über die ungarischen Lanzen aus dem 10.-11. Jahrhundert. Mitt. Arch. Inst. Ungar. Akad. 7, 1977,
61-73.
machno 1 1 / E. V. Machno, Tipi pohovan’ ta planuvannja Kompanijivs’kogo mogil’nika. In: Seredni viki na Ukrajini1
(Kijiv 1971) 87-95.
magomedov/levada 1 / B. V. Magomedov/M. E. Levada, Oružie černjachovskoj kul’tury. Mat. Arch. Istor. Etnogr. Tavrii
5, 1996, 304-323; 558-566.
munteanu 00 / I. Munteanu, Vârful de lance din epoca romană descoperit la Gura-Bâcului (Republica Moldova). Infohis.
Buletin informativ ANTIM 4 (24), 2004, 11-12.
musteaţă 00 / S. Musteaţă, Populaţia spaţiului pruto-nistrean în secolele VIII-IX. Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici
din Moldova – ANTIM, Monografii 1 (Chişinău 2005).
nikitina 1 / G. F. Nikitina, Mogil’nik u s. Oselivka Kel’meneckogo rajona Černovickoj oblasti. In: Mogil’niki černjachovskoj
kul’tury (Moskva 1988) 5-97.
nikitina 1 / G. F. Nikitina, Analiz archeologičeskich istočnikov mogil’nika černjachovskoj kul’tury u sela Oselivka
(Moskva 1995).
nikulice/rikman 1 / I. T. Nikulice/E. A. Rikman, Mogil’nik Chanska-Luterija II pervych stoletij n.e. (Moldavija). K
voprosu o predčernjachovskich pamjatnikach. Kratkie Soob. Inst. Ist. 133, 1973, 116-123.
nudel’man 1 / A. A. Nudel’man, Topografija kladov i nachodok ediničnych monet. Archeologičeskaja karta Moldavskoj
SSR 8 (Kišinev 1976).
rikman 1 / E. A. Rikman, Pamjatnik epochi velikogo pereselenija narodov. Po raskopkam poselenija i mogil’nika černjachovskoj
kul’tury u sela Budešty. Archeologičeskie Pamjatniki Moldavii 1 (Kišinev 1967).
rikman 1 a / E. A. Rikman, Etničeskaja istorija naselenija Podnestrov’ja i prilegajuščego Podunav’ja v pervych vekach
našej ery (Moskva 1975a).
rikman 1 b / E. A. Rikman, Pamjatniki sarmatov i plemen černjachovskoj kul’tury. Archeologičeskaja karta MSSR 5
(Kišinev 1975b).
ruttkay 1 / A. Ruttkay, Waffen und Reiterausrüstung des 9. bis zur ersten Hälfte des 14. Jahrhunderts in der Slowakei
(I). Slovenská Arch. 23,1, 1975, 119-216.
ruttkay 1 / A. Ruttkay, Waffen und Reiterausrüstung des 9. bis zur ersten Hälfte des 14. Jahrhunderts in der Slowakei
(II). Slovenská Arch. 24,2, 1976, 245-395.
Simonenko 001 / A. V. Simonenko, Bewaffnung und Kriegswesen der Sarmaten und späten Skythen im nördlichen Schwarzmeergebiet.
Eurasia Ant. 7, 2001, 187-327.
– 0 –

ZusammenFassunG
ÜBerleGunGen Zur Kulturellen und cHronoloGıscHen eınordnunG der lan-
ZenspıtZe aus Gura BÂculuı (moldaWıen)
Eiserne Lanzenspitzen kommen in der Region zwischen Pruth und Dnjestr relativ selten vor. Dazu zählen
etwa die Lanzenspitzen aus Dănceni, Olăneşti, Pârjolteni, Speia, die zeitlich im 5.-3. Jh. v.Chr. einzuordnen sind
oder die der Sântana de Mureş-Černjachov-Kultur zugeschriebene Funde aus Bălţata I, Budeşti, Cobusca Veche I,
Hansca-Lutărie, Ruseni IV und Sobari. Zu diesen Funden gehört auch die Lanzenspitze aus Gura Bâcului.
Im Zuge von Feldarbeiten wurde im Herbst 1999 in der Nähe des Dorfes Gura Bâcului, Kreis Anenii Noi
(Moldawien) eine Lanzenspitze gefunden. Der Fund kam leider ohne keramisches oder anderes Begleitmaterial
zutage.
Der Entdecker, der die Lanzenspitze entdeckt hatte, konnte keine genauen Angaben zur Fundsituation machen.
Die Fundstelle soll in der Nähe des Dorfes Gura Bâcului gelegen haben.
Bei dem vorliegenden Fund handelt es sich um einer langen, eisernen Lanzenspitze mit einem rhombischen
Blattquerschnitt und einem runden Tüllenquerschnitt. Das Artefakt weist folgende Masse auf: Länge – 26,5 cm;
Länge des Blattes – 19,7 cm, Breite des Blattes – 3 cm; Länge der Tülle – 6,8 cm, Durchmesser der Tülle – 1,2
cm. Die Erhaltung der Oberfläche ist ausgezeichnet.
Aus dem Gebiet zwischen Pruth und Dnjestr sind bislang nur wenige Lanzenspitzen bekannt geworden, die
für eine kulturelle und zeitliche Einordnung der Lanzenspitze aus Gura Bâcului herangezogen werden können.
Die Lanzenspitze aus Gura Bâcului kann zum Typ der „massiven Lanzenspitzen“ (nach Magomedov und Levada)
gehören. Lanzenspitzen diesem Typs kennt man in der Gebiet der Sântana de Mureş–Černjachov-Kultur aus den
Siedlungen von Sobari (Moldawien), Iaşi-Nicolina (Rumänien) und Gräberfelder von Oselivka und Kompanijcy
(Ukraine).
Über Lanzenspitzen der römischen Kaiserzeit sind wir vergleichsweise gut unterrichtet aufgrund mehrerer
ergrabener Inventare in Polen, Deutschland und Skandinavien.
Eine gewisse Ähnlichkeit mit der Lanzenspitze aus Gura Bâcului weisen die Lanzenspitzenformen der Przeworsk-Kultur,
Typ VI.1 (nach Kaczanowski) auf. Was die Chronologie betrifft, sind die Lanzenspitzen von
diesem Typus in der Zeitstufe B2/C1 datiert und weit verbreitet.
Die Lanzenspitze aus Gura Bâcului ähnelt insgesamt sehr manchen Lanzenspitzen aus Germania libera. Im
Allgemeinen stimmt sie mit der Form La2 (nach Adler) überein, die auch mit der Stufe B2-C1 datiert wird.
Allerdings hat diese Lanzenspitze auch große Ähnlichkeiten mit Lanzenspitzenformen des Typs Gamme (nach
Bemmann und Hahne). Sie lassen sich zeitlich relativ gut einordnen und zwar in die Zeitstufe B2-C1a.
Sie besitzt etwa die Merkmale von Lanzenspitzen des Typs 4 (nach Ilkjær). Solche Lanzenspitzen kommen
in Nord- und Mitteleuropa häufig vor. Der Typ 4 kann in die ältere als auch in die jüngere römische Kaiserzeit
datiert werden.
So tendiert die Lanzenspitze aus Gura Bâcului hinsichtlich zu den kaiserzeitlichen Spitzen, die weit in Mittel-
und Nordeuropa in den ersten nachchristlichen Jahrhunderten verbreitet waren.
Abbildungsverzeichnis
abb. 1. Gura Bâcului (Moldawien). Geographische Lage.
abb. . Lanzenspitze von Gura Bâcului, Ldkr. Aneni Noi (Moldawien). Zeichnung.
abb. . Lanzenspitzen der spätrömischen Kaiserzeit. 1 – Iaşi-Nicolina (Rumänien) (nach Ioniţă 1985, 44 Fig.
12/1), 2 - Sobari (Moldawien) (nach Rikman 1975b, 64-65 Ris. 21/9), 3 – Oselivka (Ukraine) (nach Nikitina 1988,
67 Tabl. 39/21), 4 – Kompanijcy (Ukraine) (nach Machno 1971, 94 Ris. 6/12).
abb. . Lanzenspitzentypen der römischen Kaiserzeit. 1 – Typ 1,b (nach Glodariu/Iaroslavschi 1979, Fig. 70/12),
2 – Typ La2 (nach Adler 1993, 96 Abb. 24), 3 – Typ Gamme (nach Bemmann/Hahne 1995, 421 Abb. 61/1), 4
– Typ VI.1 (nach Kaczanowski 1995, 61 Tabl. VII,1-3).
abb. . Lanzenspitzentypen der römischen Kaiserzeit. Typ 4 (nach Ilkær 1990, Taf. 9).
– 1 –

Fig. 1. Gura Bâcului (Republica Moldova). Poziţia geografică.
Fig. 2. Vârful de lance de la Gura Bâcului
(Republica Moldova). Schiţă.
Fig. 3. Vârfuri de lance din epoca
romană târzie. 1 – Iaşi-Nicolina (România)
(după IONIŢĂ 1985, 44 Fig.
12/1), 2 - Sobari (Republica Moldova)
(după RIKMAN 1975b, 64-65 Ris.
21/9), 3 – Oselivka (Ucraina) (după
NIKITINA 1988, 67 Tabl. 39/21), 4
– Kompanijcy (Ucraina) (după MA-
CHNO 1971, 94 Ris. 6/12).
– –

Fig. 4. Vârfuri de lance din epoca romană.
1 – Tipul 1,b (după GLODARIU/IAROSLAVSCHI
1979, Fig. 70/12), 2 – Tipul La2 (după ADLER 1993,
96 Abb.24), 3 – Tipul Gamme (după BEMMANN/
HAHNE 1995, 421 Abb. 61/1), 4 – Tipul VI.1 (după
KACZANOWSKI 1995, 61 Tabl. VII,1-3).
– –
Fig. 5. Vârfuri de lance din epoca romană. Tipul 4
(după ILKÆR 1990, Taf. 9).
© ion mUnteanU, 008

arHeoloGıa Între ŞtıınŢă Şı demaGoGıe. studıu de caZ: FortıFıcaŢıa romană
de la BărBoŞı (jud. GalaŢı) Şı rolul acesteıa În sıstemul deFensıv roman de la
dunărea de jos
– –
mihaela-denisia lIUşNeA
Universitatea “Dunărea de Jos”, Galaţi
Ce este astăzi arheologia? O aventură, o ştiinţă, o artă, management, ideologie? Uneori, în risipa vieţii cotidiene
unii se lasă contaminaţi de dinamica schimbărilor din societatea noastră şi astfel arheologia devine posibilitatea
de ascensiune rapidă, de ieşire pe scena cu lucruri noi, senzaţionale, vânate ca pe premii exclusive. Pentru
alţii arheologia a devenit o sursă serioasă de profit. Oamenii politici, care preferă acel senzaţional posibil prin
arheologie, deşi cunoştinţele în domeniu sunt mai mult decât limitate, folosesc descoperirea reală sau de viitor în
scopuri electorale, pentru a linişti opinia publică, pentru a obţine încă un mandat sau pentru a abate atenţia de la
problemele sociale şi politice.
Un exemplu interesant în legătură cu perspectiva pe care o avem asupra arheologiei şi finalităţile ei poate fi modul
de abordare a problemei unui sit dacic şi roman, de o valoare inestimabilă, situat pe promontoriul Tirighina-Bărboşi,
jud. Galaţi, de către membrii administraţiei publice. În lipsa, timp de decenii, a unui specialist pe perioadă dacică
sau romană printre angajaţii Muzeului de Istorie din Galaţi, situl a fost studiat în episoade scurte (1959, 1967-1970,
1988-1987), de către specialişti ieşeni. Între aceste perioade s-au intercalat mai multe intervenţii utilitare care au
afectat grav situl. Din păcate, specialiştii de la Iaşi, din diverse motive, care nu fac obiectul studiului nostru, au omis
de fiecare dată, când au publicat rezultatele cercetării, să anexeze un plan al săpăturilor sau măcar să ofere repere
detaliate privind secţiunile care au fost efectuate. Cât priveşte stratigrafia, informaţia este şi mai lacunară. Lăsat apoi
în voia sorţii, fără ca cineva să fie interesat cu adevărat să-l protejeze, situl a fost distrus de amenajările triajului Bărboşi,
când jumătate din suprafaţa platoului şi versantul estic au dispărut. În anii ‘80 ai secolului trecut, degradarea
a continuat fiind favorizată de existenţa în perimetrul sitului a unui camping cu căsuţe de închiriat şi terasă, iar din
cauza construcţiilor ridicate în anii 1990-2000 orice incercare de a salva situl de la distrugere a fost imposibilă.
Terenul a revenit însă în proprietatea Primariei şi oficial situl este mândria declarată a oraşului. Anul trecut, de
exemplu, primarul vizita şantierul, iar vizita a fost intens mediatizată. S-a vorbit continuu de fortificaţia de la Bărboşi
şi de parcul arheologic care era pe cale să devină realitate, scopul fiind protejarea rezervaţiei arheologice. În plus
erau anunţate şi alte obiective, printre care un muzeu al sitului. Prestigiul primarului a crescut brusc şi cei interesaţi
de istorie au respirat uşuraţi, deoarece măcar o mică parte din trecutul oraşului putea fi recuperată. Din păcate a fost
doar un suflu proaspăt care s-a stins repede. Situl în discuţie este în continuare expus şi parcă mai mult decât înainte.
Dacă nu au ajuns acolo specialiştii, au ajuns cei care speră să găsească obiecte antice pe care să le vândă. In prezent,
situl de pe promontoriul Tirighina este ameninţat să fie înghiţit şi de groapa de gunoi a oraşului.
Pentru o mai bună cunoaştere a realităţilor arheologice si istorice de la Bărboşi şi cu convingerea că autorităţile
ar putea să se hotărască, în sfârşit, să ia masurile corespunzătoare protejării sitului, ne-am propus să prezentăm
rezultatele cercetărilor realizate în acest punct.
În studiul organizării sistemului defensiv roman de la Dunărea de Jos există, în continuare, anumite aspecte neelucidate
sau controversate ce ţin de organizarea propriu-zisă a limes-ului în secolul I d. Hr., de momentul ridicării
unor fortificaţii de pe malul stâng al fluviului (Bărboşi, Orlovka), de locul încartiruirii unităţilor militare care au
apărat capul de pod de la Bărboşi, de momentul constituirii şi rolul jucat de flota militară romană pe fluviu, până
în timpul împăratului Vespasian şi altele.
Plecând de la aceste observaţii, vom încerca să clarificăm inadvertenţele apărute în legătură cu cercetarea
fortificaţiei de la Bărboşi (Galaţi) din perspectiva determinării raportului dintre aceasta şi flotila militară romană
organizată pe Dunăre, încă din timpul lui Augustus.
Aspectele neelucidate sau controversate, ce ţin de organizarea propriu-zisă a limes-ului în secolul I d. Hr., de
momentul ridicării unor fortificaţii de pe malul stâng al fluviului (Bărboşi, Orlovka), de locul încartiruirii unităţilor
militare care au apărat capul de pod de la Bărboşi, de momentul constituirii şi rolul jucat de flota militară
romană pe fluviu, până în timpul împăratului Vespasian şi altele.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 44-58

Plecând de la aceste observaţii, în lucrarea de faţă, vom încerca să clarificăm inadvertenţele apărute în legătură
cu cercetarea fortificaţiei de la Bărboşi (Galaţi) din perspectiva determinării raportului dintre aceasta şi flotila
militară romană organizată pe Dunăre încă din timpul lui Augustus.
Fortificaţia romană de tip castellum, de la Bărboşi – Galaţi, pomenită de Ptolemeu (Gheographia, III, 10, 5-8.),
care o plasa la gura Siretului, pe malul stâng al Dunării, sub numele de Dinogeţia (I.Barnea şi Gh. Ştefan, 1974, p.
21 ; E. Doruţiu-Boilă, 1980 p. 300), a fost ridicată pe un promontoriu (Tirighina, Gherghina, Ghertina sau Caput
Bovis, la Gh. Săulescu, 1937, passim), la cca. 44 m. deasupra luncii Siretului (fig. 1), la cca 300 m. Nord de actuala
gară Barboşi şi la Sud de şoseaua Galaţi – Tecuci, respectiv Galaţi – Brăila.
Dinogeţia (Garvăn) se află la circa 3 km, pe malul drept al Dunării, la cca 12 km. N. de Arrubium.
În ceea ce priveşte fortificaţia de la Bărboşi (fig. 1), rezultatele descoperirilor efectuate sistematic sau fortuit
au condus la o serie de inadvertenţe, legate de semnificaţia complexelor arheologice situate pe versantul vestic
al promontoriului, într-o zonă considerată drept incintă a unui eventual castru şi cronologia lor. (N. Gostar, 1962,
p. 507; Idem, 1967, p. 107; N.Gostar, I. T. Dragomir, S. Sanie, S. Sanie, 1970, p. 419 şi urm. ; N. Gostar, 1972,
p. 80 şi urm.; S. Sanie, 1981, p. 75-127; L. Petculescu, 1982, p. 249-253) .Acestea nu au putut fi clarificate, deoarece,
din păcate, nu există, publicate, planuri generale şi indicaţii precise privind: poziţionarea planimetrică a
elementelor castrului (ziduri, turnuri, şanţuri, berme, fundaţii ale construcţiilor aferente unei fortificaţii de acest
tip), stratigrafia secţiunilor sau casetelor practicate pe platoul promontoriului în perioada 1959 şi 1988. În plus, o
parte mare din promontoriu nici nu mai există, fiind tăiat aproape în jumătate cu ocazia amenajării triajului de la
Bărboşi.
În urma cercetărilor arheologice efectuate în 1912 de V. Pârvan (1913, p. 114 şi urm.; Idem, 1923 ), în 1935 de
Gh. Ştefan (1935-1936, p. 341-149.), între 1959-1968 şi 1988 de N. Gostar, S. Sanie şi I. T. Dragomir s-a presupus
că fortificaţia de la Bărboşi, de tip castellum, a fost ridicată, peste urmele unei davae geto-dacice (N. Gostar, 1965,
p. 137-147. Idem, 1969, p. 37-38.), în timpul lui Traian, în 102 sau 106, după părerea specialiştilor N.Gostar şi
S.Sanie.
Autorii cercetărilor au stabilit existenţa a trei faze de locuire romană: prima, de la începutul sec. II până în
timpul lui Gordian al III-lea (238-244) sau Filip Arabul (244-249) sau până în timpul lui Severus Alexander
(222-235); a doua, din prima jumătate a sec. III până în anii 270-271 şi a treia, din prima jumătate a sec. IV
până în 350 (S.Sanie, 1980, p. 80 şi urm.). Nivelul de sec. II este determinat pe baza unei inscripţii din 112-
113, dedicaţia guvernatorului Moesiei Inferior, din timpul legaţiei lui P. Calpurnius Macer Caulius Rufus,
care aminteşte în acest punct de prezenţa unei unităţi auxiliare, Cohors ii Mattiacorum şi atestă dependenţa
acestui spaţiu de Moesia Inferior. (CIL, III, 777=ISM, V, 292.) L. Petculescu crede că aceasta ar putea comemora
chiar fundarea castrului sau reconstrucţia lui în piatră (L. Petculescu, 1982, p. 251, n. 12). În faza
a doua ar trebui să acceptăm contemporaneitatea în timp a unei fortificaţii militare ce închide în incintă o
necropolă birituală(S. Sanie, 1980, p. 76).
V. Pârvan (1923, p. 25) a presupus că fortificaţia, cu o suprafaţă de 3500 m 2 , trebuie să fi avut o formă poligonală
(Cu totul neobişnuită ca formă pentru un castellum roman de mici dimensiuni de sec. II, care aveau un
plan patrulater (L. Petculescu, 1982, p. 250.), deşi încă în timpul lui nu mai putea fi reconstituit traseul deoarece
zidurile se păstrau pe foarte mici porţiuni. În orice caz, informaţia probabilă, oferită de V. Pârvan, a fost preluată
ca sigură de N. Gostar (1962, p. 507), precum şi de alţi autori, însă S. Sanie revine şi subliniază că ipoteza este
doar verosimilă (S. Sanie, 1980).
În urma cercetărilor efectuate în acest punct, N. Gostar (1962, p. 508) a fost primul care a dedus existenţa în
timp şi a unui castru a cărui incintă credea că se întindea de la marginea terasei superioare şi până în lunca actuală
al Siretului, ridicat la o data ulterioară construcţiei castellum-ului. N. Gostar consideră că acesta putea fi ridicat în
timpul împăratului Marc Aureliu (161-180), când limes-ul a fost străpuns de costoboci în alianţă cu alte neamuri
nord-dunărene (N. Gostar, 1972, p. 84). Suprafaţa presupusului castru, din piatră, ar fi fost de 350 m x 150 m.
S. Sanie (1980, p. 77) consideră că fortificaţia de tip castru apare după 132-134, la o dată neprecizată, având o
singură fază. L. Petculescu (1982, p. 251) crede însă că acesta a fost construit la începutul domniei lui Traian, iar
garnizoana sa a fost alcătuită din cohors ii Mattiacorum, unitate care făcea parte din trupele Moesiei cel puţin din
anul 78. d. H., după cum o atestă o inscripţie (CIL, XVI, 22).
– –

Ridicat după instalarea Legiunii V Macedonica la Troesmis, în anul 107, castrul ar fi fost abandonat în sec. IV.
(A. Aricescu, 1977, p. 32 ; Em. Doruţiu-Boilă, 1972, 1, p. 56 şi urm.). L. Petculescu este convins că abandonarea
castrului sau a unei părţi a acestuia a avut loc, probabil, anterior anului 145, când a fost retrasă cohors ii Mattiacorum
( L. Petculescu, 1982, p. 252 şi n. 16.).
Într-o primă fază, castrul respectiv ar fi fost ridicat din pământ, argumentul invocat de N. Gostar fiind descoperirea
bârnelor de susţinere a valului iniţial şi a două şanţuri de apărare. Suprafaţa promontoriului a fost puternic
deranjată de construcţii moderne, dar şi de liniile de fortificaţii datând din timpul primului război mondial (1916-
1918), de când datează urmele şanţurilor militare săpate pe laturile de est, sud şi vest ale acestuia, astfel că nu
poate fi verificată informaţia lui N. Gostar.
Amplasarea castrului ar fi făcut posibilă includerea castellum-ului în incinta lui cu funcţia de praetorium, idee
preluată şi susţinută şi de S. Sanie, care însă nu observă, credem, poziţia castellum-lui, pe promontoriu, în interiorul
presupusului castru, în planul întocmit de primul autor (fig.2).
În cursul cercetărilor desfăşurate pe parcursul mai multor ani în incinta presupusului castru investigaţiile au
pus în evidenţă, în partea vestică, pe versant, existenţa unei necropole birituale (datată între prima jumătate a sec.
II şi până la domnia lui Claudiu II Gothicul: 268-270) şi a unor complexe de locuire, considerate de către S.Sanie
contemporane cu castrul (S. Sanie, 1980, p. 77). După abandonarea castrului, într-o perioadă post Severus, necropola
s-ar fi extins din nou, autorul afirmând şi că o parte a necropolei a rămas, se pare, întotdeauna între castellum
şi castru. (S. Sanie, 1980, p. 77 şi urm.)
Ideea existenţei unui castru care să închidă în incinta lui un castellum, reamenajat eventual ca praetorium,
a fost acceptată şi de alţi cercetători, printre care Em. Doruţiu-Boilă (1972, p. 79), H. Daicoviciu (1981, p.
48 şi 62), L. Petculescu (1982, p.250), Ion T. Dragomir (1982-1983, p. 81). O parte dintre aceştia au observat
însă inadvertenţele rezultate din datele prezentate de Silviu Sanie (1980, p. 92.) Este interesant de remarcat
faptul că zona castellum-ului este singura neacoperită de alte structuri arheologice. Astfel, în recenziile lor,
H. Daicoviciu şi L. Petculescu au atras atenţia asupra cronologiei castrului, pe care cel din urmă îl consideră
anterior castellum-ului, precum şi asupra raporturilor castru-necropolă-locuinţe civile (bordeie, semibordeie
şi locuinţe de suprafaţă). Cei doi recenzenţi au subliniat imposibilitatea acceptării ideii unei contemporaneităţi
pe acelaşi spaţiu a celor trei categorii de structuri arheologice cu caracter militar, funerar şi civil. Se
ştie că romanii pedepseau cu moartea profanatorii de morminte, iar înmormântările intra muros apar abia în
perioada creştină (H. Daicoviciu, 1981 p. 48).
Plecând de la acceptarea existenţei unui castru, I. Bogdan-Cătăniciu (1997, p. 50 şi urm.) consideră mai logic
existenţa unui castru anterior castellum-ului, din necesitatea cantonării unor trupe de expediţii, într-o ţară ostilă.
Revenind la observaţiile lui Vasile Pârvan şi luând în considerare faptul că, din punct de vedere practic, prezenţa
castrului în zona promontoriului Tirighina nu a putut fi dovedită, suntem de părere că existenţa acestuia nici nu
poate fi justificată în acest perimetru, la Bărboşi, pe promontoriul Tirighina, din cauza condiţiilor geomorfologice
ale terenului suport. Este greu de crezut că romanii au putut amplasa un castru într-un spaţiu atât de accidentat,
cu denivelări de teren de circa 44 de metri şi pante abrupte cu râpe de 15 – 20 m adâncime în incinta fortificaţiei
respective (M.D. Liuşnea, 1998, p. 217-225).
În fapt, având în vedere importanţa strategică a zonei în discuţie, nu suntem împotriva ideii existenţei la un moment
dat şi a unui castru, dar amplasarea trebuie să fi fost alta, poate în zona albiei majore a Siretului, unde nivelul
antic se află la cca 14 m sub nivelul actual, ca rezultat al evoluţiilor hidromorfologice şi mai ales al colmatărilor.
În plus, în deplin acord cu observaţiile făcute de L. Petculescu , considerăm că trebuie reconsiderată şi convingerea
autorilor cercetărilor privind existenţa a trei faze de utilizare a castellum-ului, întrucât în teren nu există trei
şanţuri cel puţin, după cum nu există nici alte elemente care să ajute la determinarea fazelor respective.
Studiul izvoarelor, a literaturii de specialitate, precum şi observaţiile pe teren ne fac să considerăm momentul
ridicării fortificaţiei de pământ ca fiind anterior domniei lui Traian. Ca argument în favoarea acestei idei, considerăm
a fi preponderenţa traficului maritim de mărfuri în zona de litoral a Pontului Euxin între a doua jumătate a
secolului II î.Hr. şi domnia lui Augustus (27 î.Hr. – 14 d.Hr.), în condiţiile în care hotarele illyricum-ului fuseseră
împinse până la Danubius (Faptele impăratului Augustus, V, 30). În contextul acestei politici, Augustus a fost în
aceeaşi măsură înteresat şi de bazinul Mării Negre, unde a apărut o flotă provincială permanentă, cu unităţi pro-
– –

venind din flota de la Misena, ce supraveghea partea septentrională a bazinului pontic, din 15 î. Hr., când Tiberius
organizase comandamentul militar în Pont, praese laeui Ponti (R. Vulpe, 1938, p. 111). Aceasta avea nave şi în
Marea Azov, atestate în 29 î.Hr. şi cu staţii din 15 î.Hr şi de asemenea pe linia Dunării.
Se cunoaşte faptul că, în timpul campaniei din anii 11-12 d. Hr., guvernatorul Pannoniei, Cornelius Lentulus,
şi generalul Sextus Aelius Catus au trecut cu armata romană dincolo de Dunăre cu sprijinul flotilei fluviale, cu
scopul de a-i obliga pe daci să îndure stăpânirea poporului roman (Faptele Împăratului Augustus, V, 44.)
În aceeaşi perioadă (12 d.Hr.), Rhomeltalkes I, conducătorul tracilor, era sprijinit să recucerească cetatea Aegyssus,
de către trupele romane comandate de P. Vitellius, aduse pe apa fluviului (Ovidiu, Scrisori din Pont, IV,
7, 19-28), în condiţiile în care distanţa dintre centrele militare ale Moesiei şi Dobrogea era de 600 de km, iar drumurile
terestre nu existau ( E. Condurachi, 1974, p. 84).
Pe baza epigrafică, ştim şi că în timpul domniei lui Tiberius (14-37 d.Hr.) au avut loc primele lucrări de construire
a unui drum săpat în stâncă pe malul drept al fluviului, care avea dublu rol – de a permite legătura rapidă
cu câteva fortificaţii şi de a trage de pe mal, în amonte, navele exact în punctele cele mai dificile ale cataractelor
(D. Benea, 1982, p. 23).
Existenţa flotei pe Dunăre este confirmată şi de Tacitus (annales, XII, 30): (Vannius) ad classem in Danuvio
opperientem pefugit pentru anii 51-55. De altfel, domnia lui Nero (54-68) a reprezentat un moment deosebit de
important pentru expansiunea romană în Nordul Mării Negre şi la Dunărea de Jos.
Este vorba de aceeaşi flotă, din bazinul Mării Negre, care opera şi pe Dunărea Inferioară şi pe afluenţii săi până
la Singidunum (Moesia), fiind reorganizată în timpul dinastiei Flaviene, când primeşte numele de Classis Flavia
Moesica (M. D.Liuşnea, 1999, p. 135-136). Tot atunci, în perioada organizării limes-ului de către Rubrius Gallus,
sub domnia lui Vespasian (ibidem, p. 50, n. 95), este foarte probabil să fi fost ridicat castellum-ul de pământ, deoarece,
chiar mai devreme, în timpul împăratului Nero, în urma măsurilor de transmutare la sudul Dunării a 100 000
de transdanubieni, întreprinsă de legatul Moesiei, tiberius Plautius Silvanus aelianus (CIL, XVI 3608, r. 9-13),
încetează locuirea dacică din dava de la Bărboşi.
Aceeaşi situaţie se constată şi la Orlovka (R.D. Bondari, A.A. Bulatović, 1982, p. 154-160, apud V. Sârbu, V. Bârcă,
2000, p. 32.). Cei doi specialişti ucrainieni, bazându-se pe materialul numismatic, presupun că la Orlovka, castellumul
roman a fost ridicat în vremea lui Domiţian (81-87).Obiectivul acestui împărat a fost instituirea unui control asupra
întregului litoral circumpontic (Suetonius, nero, 19,2; Tacitus, istorii, I, 6) Acţiunea lui Aelianus a fost interpretată ca
o încercare de a crea un « spaţiu de siguranţă » între frontiera Moesiei şi teritoriul locuit de geţi (D.M. Pippidi, 1967, p.
306), în condiţiile în care Dunărea constituia deja un limes organizat, pe care patrulau navele flotei militare romane şi
poate chiar de extindere a influenţei, după cum crede Al. Suceveanu (1971, p. 112-113; 1977, p. 21). De altfel, nici nu
este de imaginat deplasarea unui număr atât de mare de oameni la sudul fluviului fără ajutorul flotei.
Probabil, acum dispar davae-le de la Bărboşi şi Orlovka, dar populaţia autohtonă nu pleacă după cum o dovedesc
materialele de la Bărboşi, datate în a doua jumătate a secolului I (S. Sanie, 1982, p. 75), întrucât condiţiile de
navigaţie, asupra cărora vom reveni mai jos, solicitau oameni pentru tractarea navelor în amonte, printre coturile
fluviului, acolo unde vântul sau folosirea ramelor nu erau îndeajuns pentru a asigura navigarea, pentru încărcarea
şi descărcarea acestora, pentru paza antrepozitelor şi pentru şantierele navale.
În plus, trebuie amintit faptul că există o monedă descoperită la Bărboşi datând din timpul impăratului Vespasian.
D-nii Al. Suceveanu şi Al. Barnea admit ideea că Dobrogea a fost integrată în Imperiul Roman în această
perioadă ( Al. Suceveanu, 1971, p. 105-121 ; Al. Barnea, 1987, p. 80).
Th. Mommsen scrie, în legătură cu politica expansionistă a Romei în zona Dunării de Jos, că „...se pare că
Augustus i-a transformat în vasali sau i-a înlăturat pe ceilalţi principi şi că regalitatea tracică a fost acordată numai
membrilor acestei ginţi (odryssi). Această măsură a fost probabil necesară, întrucât (...) în timpul secolului I nu
staţionau legiuni romane de-a lungul Dunării de Jos; Augustus se aştepta ca apărarea graniţei de la vărsarea Dunării
să fie asigurată de către vasalii traci” (Th. Mommsen, 1991, p. 109). Suntem de părere că împăraţii romani
s-au bazat şi pe populaţiile geto-dacice, integrate juridic în sistemul de apărare, şi ca parteneri comerciali, aşa cum
făcuseră cândva grecii, astfel că nu a fost cazul să fie deplasate, mutate din zona Dunării de Jos, ele fiind angrenate
în sistemul comercial din regiune.
De altfel, aceleaşi motive care îi determinaseră pe greci să amplaseze la Bărboşi un emporium, în sensul de port
– –

comercial, centru de redistribuire, loc de schimb, dar şi de comunitate care asigura desfăşurarea acestor activităţi
(M. Marcu, 1998, p. 39- 43), i-au făcut şi pe romani cu siguranţă să folosească punctul fortificat ca statio sau cel
puţin a unui debarcader pentru flota militară, ale cărei nave patrulau pe fluviu. Condiţiile de navigaţie din această
zonă le-au impus stabilirea unor raporturi bune cu autohtonii, dacii liberi din sudul Moldovei, printre care negustorii
romani trebuiau să treacă, să trăiască şi la ajutorul cărora erau nevoiţi să facă apel pentru a se deplasa în bune
condiţii dintr-un loc în altul pe firul apei. Capul de pod de la Bărboşi a fost important nu doar pentru navigaţia pe
Dunăre, ci şi pentru cea de pe Siret şi Prut. Situaţia nu era de altfel singulară, căci acelaşi lucru se întâmplă pe afluenţii
principali ai Dunării din amonte, Tisa şi Mureş, care facilitează circulaţia înlesnind legătura dintre Moesia
Superior, Panonnia Inferior şi teritoriile dacilor liberi din vestul ţării şi cu sarmaţii iazigy, dovada fiind prezenţa
ceramicii romane în aşezările dacilor liberi (I. Ferenczi, 1974, p. 124 şi urm.).
Se cunoaşte faptul că fortificaţia de la Bărboşi a constituit un punct important pe drumul comercial ce lega
Asia, prin Tyras, Orlovka şi mai departe prin Poiana (antica Piroboridava), Răcătău (tamasidava), Brad (zargidava)
şi Valea Oituzului, Breţcu (Angustia), cu Dacia şi, tot prin acelaşi punct, cu Moesia. Conştienţi şi de
importanţa strategică a acesteia, romanii au luat cu siguranţă măsuri suplimentare de întărire şi apărare, realizând
un complicat sistem defensiv în faţa capului de pod – cu val, şanţ de pământ şi palisadă pe alocuri (Gh. Ştefan,
1937-1940, passim).
Drumul urca pe râurile Siret şi Prut, acestea fiind navigabile până în prima parte a regresiunii dacice (jumătatea
mil. I î.Hr. – sec. I-II d. Hr.), după cum se poate estima cercetând solurile de luncă (depozite fluviale: pietrişuri,
nisip, argile) din zona Bărboşilor, întrucât procesul de formare a solurilor reflectă foarte bine evoluţia fito-climatică
microregională (A.C.Banu, 1964, p. 237.).
Un alt argument în favoarea acestei afirmaţii îl poate reprezinta aşezarea getică de la Piroboridava (Poiana,
jud. Galaţi) de pe malul Siretului, care a fost şi antrepozit de mărfuri, înainte de a deveni centru militar, politic şi
cultural (R. Vulpe, S. Teodor, 2003, p. 15-20.), unde romanii vor trimite o unitate militară, cohors i Hispanorum
veterana quingenaria equitata, după cum arată pridianum-ul Hunt (R. Vulpe, 1960).
Alexandru Suceveanu (1971, passim) consideră că şi procesul cuceririi romane a Dobrogei, ce fusese iniţiat de
M. Terentius Varro Lucullus (72-71 î. d. Hr.) şi reluat apoi de M. Licinius Crassus (28-29 d. Hr.), care anexează
definitiv oraşele greceşti, se va concretiza în timpul lui Vespasian (69-79). Astfel, din ordinul împăratului, Rubrius
Gallus desăvârşeşte procesul de constituire a limes-ului dobrogean, în timp ce Traian (98-117) va finaliza angrenarea
acestui spaţiu în limitele sistemului administrativ şi fiscal roman (Al. Suceveanu, 1971, p. 114 şi urm.; C. C.,
Petolescu, 1995, p.35.). De asemenea, Al. Suceveanu este primul istoric, de până acum, care atrage atenţia asupra
faptului că procesul complex al anexării Dobrogei nu se putea realiza decât pe parcursul mai multor etape.
Ideea unei integrări a teritoriului dobrogean în Imperiu în timpul domniei lui Vespasian este împărtăşită şi de
alţi istorici, printre care: Ion Barnea şi Gh. Ştefan (Ion Barnea, Gh. Ştefan, 1974, p. 15.), Al. Barnea (Al. Barnea,
1987, p. 77.), Constantin C. Petolescu (1991, p. 20 şi urm ; 1995, p. 25;), Octavian Bounegru (1987, p. 145.), Nelu
Zugravu (1994, p. 14.) ş.a.
Integrarea Dobrogei a făcut necesară în mod cert şi organizarea capurilor de pod de la Bărboşi şi Orlovka,
pentru ca romanii să poată naviga în siguranţă pe fluviu sau pe râurile Siret şi Prut.
Mai există însă şi cercetători care cred că de fapt Dobrogea nu a fost alipită Moesiei, ci Thraciei ( Al. Suceveanu,
1971, p. 107, nota 24.).
Se ştie că încă din anii 29-28 î. Hr., în urma campaniei condusă de M. Licinius Crassus, împotriva geţilor lui
Dicomes (Florus, 28 [IV, 12], 18; Suetonius, Divinul August, LXIII, 4; Cassius Dio, ist. romană, LI, 23, 2) şi a
bastarnilor, Roles, şeful geţilor „situaţi la est de triballi”, se aliază cu romanii devenind „Socius et amicus populi
Romani” ( Cassius Dio, LI, 24, 67). Este perioada în care, „stabilită undeva în Deltă şi patrulând pe Dunăre în
sus”, flota militară romană participă la asediul Genuclei (28 î. Hr.), afirmându-se, chiar dacă numai simbolic, ca
mijloc de apărare a intereselor Imperiului pe frontiera, în curs de formare, din această zonă ( C. Matei, p. 1991,
p. 144).
Mai târziu, în 10-11. d. Hr., generalul roman Aelius Catus duce în Thracia, după relatarea lui Strabon (VII,
3,10.), cincizeci de mii de geţi, probabil din Câmpia Munteniei. Acţiunea poate fi privită ca una din etapele constituirii
unui limes, ofiţerul roman urmărind printre altele şi crearea unei zone de siguranţă spre inamic.
– –

După reprimarea marilor răscoale antiromane din Pannonia şi Dalmaţia (6-9 d. Hr.), când întregul curs al
Dunării, de la izvoare la vărsare, intră sub control militar roman, semnificaţiile conceptului de limes se schimbă.
Practic, după anul 15 d. Hr. sunt instituite vămi imperiale pe fluviul aflat sub supravegherea unităţilor navale şi
este creată funcţia de praefectus orae maritimae, cu atribuţii militare, pentru cetăţile greceşti de pe ţărmul mării.
Ovidius ne lasă să înţelegem că acest comandament militar a fost instituit încă din primii ani ai erei creştine (8 d.
Hr.) (R. Vulpe, 1939, p. 13). Poetul afirmă chiar că graţie măsurilor luate de Pomponius Flaccus, legat al Moesiei,
din anul 18 d. Hr. „cumplita râpă a Istrului a devenit sigură” (Ovidiu, Pontica, IV, 9, 76.)
Este vorba de activitatea primilor doi prefecţi ai comandamentului praefectura orae maritimae (district militar
provincial ce va persista până în deceniul al şaselea al primului secol creştin ) , Vestalis şi respeciv Pomponius
Flaccus, care participă la eliberarea garnizoanelor odrysse de la Aegyssus (12 d. Hr.) şi Troesmis (15 d. Hr.) de
sub asediul geţilor nord-dunăreni ( C. Matei, 1991, p. 143 şi urm.).
În ceea ce priveşte armata, epoca lui Augustus a fost marcată de o creştere considerabilă a atenţiei acordate
acestei instituţii, în contextul promovării de către împărat a unei politici cu un puternic caracter expansionist. În
aceste condiţii s-a urmărit creşterea eficienţei acestei instituţii, care va face posibilă împingerea graniţelor romane
până departe în aria barbaricum-ului.
În urma măsurilor luate de împărat, armata a suferit o reducere a efectivelor, ajungând la treizeci de legiuni şi
respectiv corpuri auxiliare numărând între 250 000 şi 300 000 de oameni, scădere compensată de o serie de avantaje
în beneficiul militarilor ( P. Petit, 1980, p. 395.).
Astfel, după douăzeci-douăzeci şi cinci de ani ca soldaţi de meserie, timp în care primeau solde, cei care ieşeau
din serviciu, ca veterani, erau răsplătiţi în contul acestor ani, cu suprafeţe de pământ cumpărate iniţial de împărat,
iar către sfârşitul domniei lui Augustus cu o primă în numerar. Banii necesari erau scoşi dintr-o casierie special
creată în acest scop. Aceste măsuri vor determina nemulţumiri cu caracter social, având în vedere că aerarium-ul
militar (tezaurul armatei) alimenta un impozit nou, nepopular, asupra moştenitorilor cetăţenilor romani (A. Aricescu,
Al. Suceveanu, 1982, p. 28.).
În timpul împăraţilor Flavieni apar primele schimbări importante, ale căror iniţiator este mai cu seamă Vespasian.
Astfel, în timp ce Tiberiu (14-37) şi fiul său Nero (37-68) neglijaseră armata şi provinciile, Vespasian, care
fusese proclamat împărat de armata de pe Dunăre, a luat o serie de măsuri al căror efect benefic s-a repercurtat
şi asupra regiunilor de la Dunărea de Jos, îngrijindu-se de realizarea unui drum terestru ce urma să lege Italia de
Dunărea de Jos şi Asia Mică (P. Petit, 1980, p. 397; L. Homo, 1941, p. 368).
Acesta este momentul când apar primele unităţi auxiliare pe frontiera Dunării Inferioare, pe fondul reorganizării
flotei care primeşte numele de Classis Flavia Moesica. limes-ul este organizat de către Rubrius Gallus,
guvernatorul Moesiei, ca răspuns la invazia daco-sarmatică din 69-70 d. Hr. Istoricul francez Leon Homo scrie că
Rubrius Gallus „... remit en état de défense la frontière du Danube inferieur”(L. Homo. 1941, p. 368), stabilind o
serie de garnizoane la Sexaginta Prista, Durostorum, Abrittus, Carsium, Troesmis şi Histria, inclusiv deci pe Cotul
Dunării şi în Deltă, care au fost plasate sub supravegherea flotei.
Organizat astfel, limes-ul a avut o dublă misiune, una defensivă, de apărare a frontierelor, şi o alta ofensivă, de
asigurare a legăturilor cu spaţiul nord-dunărean şi de control a fidelităţii populaţiilor clientelare. (I. Barnea, Gh.
Ştefan, op.cit., p. 16.)
Dintre unităţile militare aduse în acest spaţiu au fost atestate, cu certitudinea dată de mărturiile arheologice, izvoarele
scrise şi epigrafice, următoarele: ala i asturum, ala i Flavia Gaetulorum şi Cohors i Flavia Commagenorum,
la Tomis (CIL XVI, 45; CIL XVI, 44 şi CIL XVI, 44, 50), ala i Vespasiana dardanorum, la Arrubium (CIL XVI 45,
50, 58), ala i Pannoniorum, la Troesmis (CIL III, 14453), Ala ii Hispanorum et Aravacorum, la Carsium (CIL XVI,
44) (A. Aricescu, 1977, p. 81-82.). La acestea se adaugă, unităţile flotei moesice, cu sediul principal la Noviodunum
şi cu stationes secundare la Aegyssus şi Axiopolis probabil ( M. D. Liuşnea, 1996, p. 30).
Andrei Aricescu (1977, p. 82.) mai aminteşte câteva unităţi auxiliare pentru aceeaşi perioadă, la Capidava,
Cohors i Ubiorum (CIL X, 6015) şi Cohors Vii Galorum, la Tomis (CIL III, 7548). Andrei Aricescu crede că în
ultimul sfert al primului veac creştin forţele militare de care dispunea zona estică a Moesiei şi apoi Moesia Inferior
însumau şapte mii cinci sute de oameni, împărţiţi în şase unităţi de cavalerie şi nouă de infanterie (A. Aricescu,
1977, p. 79).
– –

În orice caz, la sfârşitul secolului I, în Dobrogea staţionau deja cinci unităţi de cavalerie şi opt de infanterie,
însumând aproximativ şase mii cinci sute de soldaţi (Ibidem).
În ceea ce priveşte organizarea sistemului defensiv din nordul Dobrogei, s-au întreprins măsuri pentru realizarea
unui drum strategic (via militaris), element fundamental cu rol de legătură între castra, castelli sau praesidii
în care erau cantonate trupele.
Toate aceste măsuri stau mărturie privind importanţa pe care a avut-o Moesia, din care făcea parte şi Dobrogea,
dotată cu forţe militare şi cu rangul de provincie consulară chiar de la început.
Revenind la limes, între componentele acestuia, pe lângă fortificaţii şi drumuri, sunt de menţionat teritoriul de
exploatare economică a unităţii respective, territorium legionis sau prata legionis (Militärland sau militärisch,
cum le-au numit istoricii germani) şi teritoriul strategic de graniţă, constituit din linia de fortificaţie şi satele de
frontieră.( E. Doruţiu-Boilă, 1972, 1, p. 49).
territorium era în fapt o întindere de sol delimitată şi legată, în cazul nostru, de prezenţa unei unităţi militare
(J. Toutain, p. 124, apud M. Munteanu, 1971, p. 126, nota 12), care cuprindea în semnificaţia sa şi limitele competenţei
administrative şi juridice a magistraţilor. El era delimitat prin frontiere naturale sau linii convenţionale
marcate cu pietre de hotar (M. Munteanu, 1971, p. 125).
Pentru Dunărea de Jos a fost atestat un astfel de territorium legionis reprezentând un sector destul de mare de-a
lungul fluviului, cel puţin între Capidava şi Noviodunum, corespunzând unui territorium troesmenses. El cuprindea
sub autoritatea sa castelele unităţilor auxiliare de la Capidava, Carsium, Cius, Arrubium, Dinogeţia, Noviodunum,
precum şi prata acestora (villae rustice şi, probabil, vicii), care erau locuite de veterani, cives Romani şi
autohtoni (E. Doruţiu-Boilă, 1972, p. 55). Un astfel de pratum era probabil şi spaţiul delimitat, mai târziu, de valul
Tuluceşti-Şerbeştii Vechi, între Siret, Prut şi Dunăre, dependent de castellum-ul de la Bărboşi, ridicat la începutul
secolului al II-lea, în timpul lui Traian, aflat sub autoritatea militară şi administrativă a legiunii din lagărul de la
Troesmis. Aceeaşi funcţie a îndeplinit şi spaţiul din sudul Basarabiei, delimitat şi el de un val de pământ, de fapt
o prelungire a aceleiaşi pe care am amintit-o mai sus.
Hinterlandul provincial ca limes este menţionat în Historia Augusta, care aminteşte de un nou tip de defensiv,
o frontieră apărată de locuri şi nu de oameni.( M. Zahariade, 1994, p. 4.)
Pe lângă castellum-ul unei unităţi militare auxiliare sau al unei vexilaţii legionare s-au dezvoltat, în general,
aşezări civile (Auxiliarvicus), cu statut juridic de canabae. (E. Doruţiu-Boilă, 1972, p. 53.) Locuiri corelative
fortificaţiilor, acestea din urmă au apărut doar pe lângă lagăre de legiune, aflându-se din punct de vedere juridic
sub autoritatea prefectului legiunii,.) ca de exemplu cele de la Noviodunum, Arrubium, Cius ; aşezarea civilă
dezvoltată pe lângă un castellum de unitate auxiliară, cum este cazul celei de la Bărboşi are de asemeni statutul
unei canabae. Acestea erau coduse de un quinquennalis, doi magistri, unul militar şi cel de-al doilea civil, şi doi
aedilis.( E. Doruţiu-Boilă, 1972, p. 61 ) ).
În vecinătatea garnizoanelor trupelor auxiliare se dezvoltă însă vicus-uri de drept peregrin, supuse autorităţii
comandantului militar (E. Doruţiu-Boilă, 1972, p. 49).
Un interes deosebit prezintă, din acest punct de vedere, inscripţia descoperită la Şendreni (E. Doruţiu-Boilă,
1972, p. 56-57, notele 30-31), care menţionează chiar numele unui astfel de quinquennalis pentru această zonă. O
altă descoperire epigrafică, de această dată la Noviodunum, atestă existenţa a doi magişti. S-ar putea trage concluzia
că aşezările civile din aceste două puncte militare au ajuns la un stadiu de dezvoltare cvasiurban. Având însă în
vedere situaţia concretă de la Bărboşi, un castru a existat probabil, având în vedere importanţa strategică a capului
de pod roman, dar nu a putut fi identificat însă până în prezent (E. Doruţiu-Boilă, 1972, p. 59, nota 40).
limes-ul a luat formă definitivă, într-o perioadă ulterioară reformelor lui Domiţian (81-96), care în anul 86
împarte Moesia în două provincii – Moesia Superior şi Moesia Inferior.
Cel care va definitiva sistemul defensiv va fi împăratul Traian. Dobrogea, care fusese integrată Moesiei Inferior,
este întărită, însă întreaga zonă getică a acesteia rămâne încă în afara reţelei de garnizoane (R. Florescu, 1990,
p. 102). Competenţele celor două prefecturi, cea a litoralului şi cea a flotei dunărene, se întâlnesc la Gurile Dunării
(R. Florescu, 1990, p. 102).
În anul 106, Traian aduce din Pannonia Legiunea XI Claudia, stabilindu-i garnizoana pe limes, la Durostorum,
în aval de Novae, unde era cantonată, încă din anul 69, Legio i italica. Prima atestare epigrafică pentru Legio Xi
– 0 –

Claudia, la Durostorum (Silistra), unde va rămâne de altfel până la sfârşitul dominaţiei romane la Dunărea de Jos,
datează din timpul guvernatorului Q. Pompeius Falco (anii 115-117) ( A. Aricescu, 1977, p. 37).
În anul următor, din ordinul aceluiaşi împărat, Legio V Macedonica îşi părăseşte garnizoana de la Oescus pentru
a ajunge la Troesmis, marcând astfel deplasarea, odată cu cucerirea Daciei, a centrului de greutate a apărării
frontierei spre răsărit. Această legiune, despre care se presupune că a intrat în armata Moesiei încă din timpul lui
Augustus (A. Aricescu, 1977, p. 32.), fusese cantonată la Oescus, de către Rubrius Gallus. Andrei Aricescu consideră
că ea şi-a stabilit apoi garnizoana la Troesmis, cel mai târziu în anul 107 (ibidem) şi va rămâne aici până în
anul 167, când va fi din nou mutată, de această dată în Dacia.
Pentru acest nivel cronologic sunt atestate dousprezece noi unităţi auxiliare. În ceea ce priveşte limes-ul norddobrogean,
prezintă interes următoarele unităţi: Cohors i Lusitanorum Cyrenaica, cu garnizoană probabil la Cius
(CIL XVI, 45, 50) şi Cohors ii Mattiacorum, la Dinogeţia (CIL XVI, 44 din anul 99), locul ei de staţionare în
secolul al II-lea aflându-se la Bărboşi, în stânga Dunării (CIL III, 7620).
După anul 106, Traian ataşează Moesiei sudul Moldovei, Muntenia, o parte din Oltenia şi colţul sud-estic al
Transilvaniei, continuând consolidarea Gurilor Dunării cu noi staţii fixe lângă gura de vărsare a Siretului (Radu
Vulpe, DID, II, p. 122).
Tot acum a fost ridicat probabil al doilea nivel al fortificaţiei de la Bărboşi, de data aceasta din piatră, întrucât
era centru pentru zona delimitată de valul de pământ Serbeşti-Tuluceşti – Vadul lui Isac.
Unităţilor militare, cantonate în fortificaţia de la Bărboşi le revenea probabil şi sarcina de a supraveghea navigaţia
pe Dunăre, menţinerea în bună stare a condiţiilor de navigaţie, aprovizionarea trupelor din garnizoanele de
pe fluviu. În cazul fortificaţiei de la Bărboşi de exemplu, navele flotei militare au adus piatră din Dobrogea pentru
refacerea şi întărirea castellum-ului de pe promontoriul Tirighina.
Este interesantă în acest sens inscripţia funerară de la Naissus (Niş), care atestă existenţa în cadrul Legio Vii
Claudia, aparţinând Moesiei, a unui serviciu de navigaţie cu nave militare proprii, pe care serveau soldaţi ai
legiunii: D(is) M(anibus) L. CASSiuS CAnDiDuS MiL(es) LeG(ionis) Vii CL(audiae) DiSCeS(!) ePiBeTA
ViX(it) An(nis). (CIL, III, 19456). Discens epibeta era un grad inferior în marina romană, făcând parte din rândul
principales.
Printre stationes se aflau: Chersonesul Tracic (Chersonesul Taurique, port frecventat de Classis Mœsica sub
Nero (54-68) în perioada războiului din Armenia), unde după evenimentele din anii 12-9 î. Hr., când Tiberius
(viitorul împărat) trece Dunărea într-o expediţie împotriva dacilor (Monumantum Ancyranum, V, 48: ... et postea
trans Danuvium ductus exercitus meus Dacorum gentes imperia populi romani perferre coegit, apud, O. Bounegru,
2002, p. 38, n. 92.) sunt instalate detaşamente ale legio Vii Macedonica (CIL, III, 7386) şi Oescus, unde sunt
semnalate trupe din legio XX Valeria Victrix (CIL, III, 7432).
Este cunoscut faptul că Augustus (M. D. Liuşnea, 1999, p. 135-136) fusese interesat să organizeze foarte
eficient apărarea frontierelor imperiului, nu doar pe uscat dar şi pe apă, astfel încât înfiinţase opt escadrile şi trei
flotile fluviale. Între cele trei flotile înfiinţate s-a numărat şi cea de pe linia Dunării. Flota fluvială a jucat un rol
foarte important, pentru că a permis trupelor să traverseze fluviul, să realizeze debarcări în zonele ameninţate, să
asigure logistica fortificaţiilor de pe linia fluviului şi să contribuie la apărarea limes-ului ( C.G.Starr, 1975, p.124
şi urm).
Având în vedere aceste informaţii, credem că argumentul cel mai puternic în sprijinul acestei idei a construirii
unei fortificaţii la Bărboşi, mult mai devreme decât anul 107, îl reprezintă tocmai poziţia geografică şi strategică a
promontoriului Tirighina, pe malul stâng al Dunării, dominând partea nord-vestică a orogenului nord dobrogean şi
cursul fluviului până la limita a ceea ce specialiştii numesc Dunărea maritimă, precum şi lunca Siretului, navigabil
în Antichitate, chiar de la gurile de vărsare.
Cât priveşte urmele cu caracter funerar şi de locuire de la Bărboşi, ele ar putea fi explicate prin caracterul geofizic
şi hidrografic al terenului care a slujit de suport aşezării civile ce se află, practic, în albia majoră a Siretului, la
bazele promontoriului pe care se află fortificaţia. De altfel, în Antichitate Dunărea curgea pe o albie a căror urme
se află astăzi la cca 8 km mai spre SE (fig. 3).
Astfel, situaţia constatată pe teren poate fi pusă în legătură cu unitatea geografică Galaţi-Bărboşi, o zonă afectată
de mişcări subsidente evidente (M. D. Liuşnea, 1999, p. 217-225). Limitele acestei zone cuprind un areal mai
– 1 –

vast, desfăşurându-se pe structura depresionară a Câmpiei Române (Gr. Posea, N. Popescu, M. Ielenicz, 1974, p.
129 şi urm.).
În aceste condiţii, odată cu manifestarea, începând cu secolul al II-lea d. Hr., a Transgresiunii Valahe, zona
de subsidenţă a luncii Dunării, între Călăraşi şi Galaţi, a fost afectată de inundaţii. Urmele acestor revărsări au
putut fi urmărite în depunerile ritmice observate cu ocazia lucrărilor pentru instalarea unei conducte de apă pentru
Combinatul Siderurgic (Priza Siret). Aceste depuneri sunt o dovadă a colmatărilor în urma staţionării apelor în
timpul inundaţiilor. Procesul de colmatare a afectat chiar zona aflată în imediata apropiere a promontoriului (M.
D. Liuşnea, 1999, passim).
Ca urmare, se poate afirma că prezenţa celor două tipuri de complexe arheologice pe versantul promontoriului
Tirighina poate fi considerată rezultatul unor situaţii deosebite, când, datorită inundaţiilor, oamenii au fost nevoiţi
să se retragă în zonele mai înalte, temporar. De aici şi caracterul locuinţelor – bordei, semibordei, locuinţe de suprafaţă
realizate din materiale nedurabile în timp.
Pentru datarea momentelor de inundaţie se impune stabilirea raporturilor necropolă respectiv complexe temporare
de locuire, precum şi extinderea cercetărilor pe versant. În orice caz, încadrările cronologice de secol II-III
a acestora le considerăm nejustificate.
În legătură cu castellum-ul de pe Tirighina, întărit ulterior cu ziduri de piatră, despre care se ştie că a fost garnizoană
a unei vexilaţii din Legio V Macedonica, care a avut o rază de acţiune ce includea un teritoriu vast, cuprins
între Capidava şi Noviodunum, cu capetele de pod de la Bărboşi şi Orlovka (Doruţiu-Boilă, 1972, p. 45 şi urm.).
Materialele tegulare, descoperite în perimetrul fortificaţiei, mai amintesc de o unitate auxiliară, Cohors ii
Mattiacorum, atestată pentru perioada corespunzând secolului al II-lea (CIL III, 7620). Nicolae Gostar credea că
această unitate a fost adusă abia după 145 ( N. Gostar, 1967, p. 107).
În timpul lui Marcus Aurelius şi Lucius Verus, o inscripţie votivă, pusă de centurionul Cornelius Firmus,
menţionează prezenţa în zonă a unei vexillatio din Legio i italica, cantonată în lagărul de la Troesmis (I. Barnea,
1980, p. 38).
În concluzie, considerăm că efortul de a reconstitui organizarea şi rolul flotei fluviale la Dunărea de Jos poate
ajuta la determinarea cronologiei şi a poziţiei fortificaţiei de la Bărboşi, care a jucat probabil şi rolul unei statio
permanente pentru flota militară fluvială, Classis Flavia Moesica, numărul descoperirilor tegulare purtând ştampila
acestei unităţi, fiind destul de mare (50) şi indicând o intensă activitate în domeniul materialelor de construcţii
(M. D. Liuşnea, 1999, p. 135-136).
History and Archaeology of the Ship: di particolare interesse sono le Lecture Notes di J.S. Illsley, una organica
esposizione di quanto noto sulle navi dell’antichitá (vedere le navi da guerra della Marina imperiale di Roma e le
navi mercantili romane: natanti a remi e onerarie a vela), con l’aggiunta di cenni sulle galee medievali e dell’epoca
moderna. Il sito include anche una serie di schede (Seminar reports): bibliografie relative ai più significativi
relitti navali dell’antichità (dal Centre for Maritime Archaeology dell’Universitá di Southampton).History and
Archaeology of the Ship: di particolare interesse sono le Lecture Notes di J.S. Illsley, una organica esposizione di
quanto noto sulle navi dell’antichitá (vedere le navi da guerra della Marina imperiale di Roma e le navi mercantili
romane: natanti a remi e onerarie a vela), con l’aggiunta di cenni sulle galee medievali e dell’epoca moderna.
Il sito include anche una serie di schede (Seminar reports): bibliografie relative ai più significativi relitti navali
dell’antichità (dal Centre for Maritime Archaeology dell’Universitá di Southampton).History and Archaeology of
the Ship: di particolare interesse sono le Lecture Notes di J.S. Illsley, una organica esposizione di quanto noto sulle
navi dell’antichitá (vedere le navi da guerra della Marina imperiale di Roma e le navi mercantili romane: natanti
a remi e onerarie a vela), con l’aggiunta di cenni sulle galee medievali e dell’epoca moderna. Il sito include anche
una serie di schede (Seminar reports): bibliografie relative ai più significativi relitti navali dell’antichità (dal Centre
for Maritime Archaeology dell’Universitá di Southampton).History and Archaeology of the Ship: di particolare
interesse sono le Lecture Notes di J.S. Illsley, una organica esposizione di quanto noto sulle navi dell’antichitá
(vedere le navi da guerra della Marina imperiale di Roma e le navi mercantili romane: natanti a remi e onerarie a
vela), con l’aggiunta di cenni sulle galee medievali e dell’epoca moderna. Il sito include anche una serie di schede
(Seminar reports): bibliografie relative ai più significativi relitti navali dell’antichità (dal Centre for Maritime
– –

Archaeology dell’Universitá di Southampton).di J.S. Illsley,di J.S. Illsley,di J.S. Illsley,di J.S. Illsley,SLIDE 582
LIBURNIAN 100AD (liburnian Roman) SOURCE Anderson R.C., Oared Fighting Ships (London, 1976) pp:
PLATE 7aBottom of Form
abrevieri:
Actes…- Actes du iX e Congrès international d’études sur les frontières romaines, Mamaïa, 6-13 septembre 1972,
Bucureşti-Köln-Wien, Editura Academiei-Böhlau-Verlag, 1974
Apulum – Acta Musei Apulensis, Alba – Iulia.
CIL – Corpus inscriptionum Latinarum, Consilio et auctoritate Academiae Litterarum Regiae Borusicae, Berlin,
1863.
Dacia – Dacia. Revue d’archéologie et d’histoire ancienne, Bucarest.
Danubius – Danubius. Muzeul de istorie Galaţi.
DID – Din istoria Dobrogei, I, II, Editura Academiei, Bucureşti, 1965, 1968.
FHDR – izvoare privind istoria României (Fontes historiae Daco-Romanae), I, II, Bucureşti, Editura Academiei,
1964, 1970
IGL – inscripţii greceşti şi latine din secolele iV-Xiii descoperite în România, Bucureşti, 1976.
ISM - inscripţiile din Scythia Minor, V, Capidava-troesmis-noviodunum, Ed. îngrijită de Emilia-Doruţiu Boilă,
Bucureşti, Editura Academiei, 1980.
Istros – Istros. Muzeul de Istorie Brăila.
MCA – Materiale şi Cercetări Arheologice, Bucureşti.
Not.Dign.Or. – notitia Dignitatum Orientis, ed. Otto Seck, notitia Dignitatum. Accedunt notitia urbis Constantinopolitanae
et laterculi provinciarum, Berlin, Weidmann, 1876.
Pontica – Pontice / Pontica, Studii şi materiale de istorie, arheologie şi muzeografie, Muzeul de arheologie Constanţa.
SAI – Studii şi Articole de Istorie, Bucureşti.
SCIV(A) – Studii şi Cercetări de Istorie Veche (şi Arheologie), Bucureşti.
Tibiscus – Tibiscus. Istorie – Arheologie, Muzeul Banatului, Timişoara.
summary
Starting from the 1 st century A.D., following Augustus’s reorganization of the Roman provinces, Bărboşi,
Galatz, attracted the interest of the Roman Empire.The roman used on the Lower Danube the ships for military
campaigns in the area and to supply troops and transport war material. The particular military situation of Bărboşi
in antiquity stimuled a general political, social and economic evolution of the Lower Danube’s region.
The present paper analyses the results of new research on the morphological characteristics of the relief of
Bărboşi, and confirms the strong role played by the romain flotte in the evolution of the fortification. The principal
objective has been to gain a better understanding of the process of fortification of the limes.
Bibliografie
IZVOARE
1. Literare
cassius dio, istoria romană, III, trad. şi note de A. Piatkowski, Bucureşti, 1985.
Faptele Impăratului Augustus, V, 30, în izvoare privind istoria României, I, Bucureşti, 1964, p. 269.
Herodot, Istorii, II, 38 şi IV, 48.
Izvoare privind istoria României, Bucureşti, I, 1964.
notitia dignitatum Orientis, ed. Otto Seck, notitia Dignitatum. Accedunt notitia urbis Constantinopolitanae et
laterculi provinciarum, Berlin, Weidmann, 1876
ovidiu, Scrisori din Pont, IV, 7, 19-28, în Publius Ovidius Naso, Tristele, Ponticele (trad. Teodor Naum), Bucureşti,
1973.
pliniu cel Bătrân, Historia naturalis IV, cap. XXIV, 7, 8, Paris, 1855.
– –

polibius, Historia generalia, IV, cap. 41-44, Paris, 1853.
pomponius mela, de situ orbis, Lib. II, cap. II, p. 622, 625 şi cap. VII, p. 638, Paris, 1863.
ptolemeu claudius, Îndreptar geografic, III, 10,8, în istoria României, I, Bucureşti, 1960, p. 517 şi urm.
strabon, Geografice, VII, 3, 5, 7, în Constant Georgescu, Romano Dacica ii, izvoare antice ale istorie României,
coord. E. Cizek, Bucureşti, 1994, p. 7-32.
vegezio Flavio renato, Dell’Arte Militare (De re militari) , cartea IV, Prǽcepta belli navalis, XXXI, trad. Temistocle
Mariotti, Edizioni Roma, Roam, Anno XV (1937).
2. Epigrafice
Inscripţii greceşti şi latine din secolele IV-XIII descoperite în România, Bucureşti, 1976.
Inscripţiile din Scythia minor, V, Capidava-troesmis-noviodunum, Ed. îngrijită de Emilia-Doruţiu Boilă, Bucureşti,
Editura Academiei, 1980.
LUCRĂRI GENERALE
adam, p., 1 . La guerre navale en Mediterranee, în « Dossiers de l’Archeologie », 29, Paris, p. 46-52.
arıcescu, a., 1 . Armata în Dobrogea romană, Bucureşti.
arıcescu, a., 1 . Gubernator, în enciclopedia civilizaţiei romane, coord. D. Tudor, Bucureşti, p. 359.
arıcescu, a., suceveanu, 1 . AL. aerarium militare, în enciclopedia civilizaţiei romane, coord. D.
Tudor, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, p. 28.
Băıcoıanu, c., 1 1 . Le Danube. Apercu historique, économique et politique, Paris.
Banu, a.c., 1 . Date asupra unei transgresiuni de vârstă istorică în bazinul Mării negre şi al Dunării inferioare,
în “Hidrobiologia”, V, Bucureşti, p. 237-252.
Barnea, al. 1 a. Limesul danubian al provinciei Moesia inferior. Organizare militară şi civilă, în « Cultură
şi civilizaţie la Dunărea de Jos », Călăraşi, 3-4, p. 77-86.
Barnea, al.. 1 b. Limesul danubian al provinciei Moesia inferior. Organizarea militară şi civilă, în Istros,
3-4, p. 77.
Barnea, ı., 1 0. Aşezări geto-dacice în nord-vestul Dobrogei, în “Magazin istoric”, Bucureşti, XIV, 4, p. 38.
Barnea, ı., ŞteFan, GH. 1 . Le limes scythicus des origines à la fin d’Antiquité, în Actes….Bucureşti, p.
15-21.
Benea, d. 1 . Regiunea Porţilor de Fier în secolele ii-iii (cu privire la relaţiile militare dintre Dacia şi Moesia
Superioară), în Studii de istorie a Banatului, p. 23-26.
BoGdan-cătănıcıu, ı. 1 . Muntenia în sistemul defensiv al imperiului roman sec. i -iii p. Chr., Alexandria.
Bondarı, r.d. BulatovıĆ, a.a. 1 . nahodki rimskih monet v Orlovke, în Pamjatniki rimskogo i srednevekovogo
vremeni v Severo-Zapodnom Pričernomor’e, Kiev, p. 154-160.
BouneGru , o. 1 . Tipuri de nave la Dunărea de Jos în secolele iV-Vii e.n., în Pontica, XVI, p. 273-280.
BouneGru, o 1 . Începuturile organizării vamale în Dobrogea romană, în Pontica, XX, p. 145.
BouneGru, o. 00 . Comerţ şi navigatori la Pontul Stâng şi dunărea de Jos (sec. i-iii p. Chr.), Casa Editorială
Demiurg, Constanţa.
BotZan m. 1 , datarea unor importante schimbări hidrografice la cotul Dunării, în „Hidrotehnica”, 31, nr.
7, p. 214-221.
conduracHı, e. 1 . Classis Flavia Moesica au 1 er siecle de n.e., în Actes du i-e Congrès international
d’études sur les frontières romaines, Bucureşti - Köln-Wien, p. 84.
crăcıunoıu, c. 1 . nave tomitane, în „Modelism”, 4, p. 19.
daıcovıcıu, H. 1 1. Însemnări despre Dacia. Penetrarea politico-militară romană în zona de la est de Carpaţi,
în “Steaua”, Revistă a Uniunii Scriitorilor, Cluj, XXXII, 10, p. 48 şi 62.
donatı a., 1 1, Ricerche su Gavio Maximo, în „Storica dell’Antichità”, 1, p. 127-130.
dorutıu-Boıla, e. 1 . Teritoriul militar al Legiunii V Macedonica la Dunărea de Jos, în SCIV, 23, 1, p.
45 – 57.
– –

draGomır, ı. t. 1 . Descoperiri arheologice pe actualul teritoriu al Galaţiului din cele mai vechi timpuri
şi până la întemeierea oraşului, în Danubius, I, p. 179-212.
draGomır, ı. t. 1 -1 a. Mărturii hallstattiene traco-geto-dacice din regiunea de sud a Moldovei, în
Istros, II-III, , p. 81.
draGomır, ı.t. 1 -1 b. Mărturii hallstattiene traco-geto-dacice din regiunea de sud a Moldovei, în sud
a moldovei, în Danubius, XVI, Monografia arheologică a Moldovei de sud.
draGomır, ı. t .1 . Vestigii ale culturii şi civilizaţiei geto-dacice şi daco-romane în regiunea de
FerencZı, ı. 1 . Opinii vechi şi noi în legătură cu drumurile între Dacia, Pannonia şi Moesia Superior prin
„barbaricum”, în Tibiscus, 3, p.111-127.
Florescu, r. 1 0. urbanizarea Dobrogei romane, în Pontica, XXIII, p. 102.
Gostar, n. 1 . Săpăturile şi sondajele de la şendreni-Bărboşi (r. Galaţi), în MCA, VIII, p. 507-511.
Gostar, n. 1 - Cetăţile dacice din Moldova şi cucerirea romană la nordul Dunării de Jos, în Apulum, V,
p. 137-147.
Gostar, n. 1 .unităţile militare din castellumul roman de la Bărboşi, în Danubius, I, Galaţi, p. 107-113.
Gostar, n. 1 . Cetăţile dacice din Moldova, Bucureşti.
Gostar, n. 1 . Situaţia Moldovei în timpul stăpânirii romane, în SAI, XIX, p. 79-87.
Gostar, n., draGomır, ı.t., sanıe, s., sanıe, s. 1 0. Castellumul şi castrul roman de la Barboşi, în
“Sesiunea de comunicări a Muzeelor de Istorie , 1964”, I, Bucureşti, p. 418-423.
Homo, l. 1 1. Histoire Romaine, tom III, le Haut-empire, în Histoire Général-Histoire Ancienne, Paris,
P.U.F.
Houston, G. 1 . Ports in Perspective Some Comparative Materials on Roman Merchant Ships and Ports, în
“ American Journal of Archaeology”, p 553-564.
lıuŞnea, m. d. 1 . Classis Flavia Moesica, în Arhe, I, Timişoara, p. 30.
lıuŞnea, m. d. 1 . Câteva consideraţii privind limesul dunărean în nordul Dobrogei, în Pontica, XXXI, p.
217-226.
lıuŞnea, m. d. 1 . Flota militară romană la Dunărea de Jos, în Mousaios, V, Buzău, p. 135-136.
marcu, m., 1 . emporia în bazinul Pontului euxin în epocă greacă, în SCIVA, 49, 1, p. 39-60.
mateı, c. 1 1. Consideraţii privind raportul dintre Classis Flavia Moesica şi fortificaţiile limesului roman de
la Dunărea de Jos (sec. i-Vi), în Pontica, XXIV, p. 143-158.
mınGaZZını p., 1 , notizie di Scavi di Antichità, Roma.
mommsen, tH. 1 1. istoria romană, IV, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
munteanu, m., 1 0. Cu privire la organizarea administrativă a teritoriului capidavens (sec. i-iii), în Pontica,
3, p. 211-215.
munteanu, m., 1 1. Despre magistraturile săteşti din Dobrogea (secolele i-iii d. Hr.), în Pontica, IV, p.
125-128.
pÂrvan , v. 1 1 . Castrul de la Poiana si drumul roman prin moldova de Jos, ARMSI, seria II, tom XXXVI,
p. 93-130.
pÂrvan , v. 1 . Începuturile vieţii romane la gurile Dunării, Bucureşti.
perea YÉBenes s. 1 , Los stratores en el ejército romano imperial. Funciones y Rangos, Madrid.
perea YÉBenes s. 000, el epitafio de un soldatode Miseno z los stratores, în Gerión, n.18, p. 593-599.
Madrid.
petıt, p. 1 0. Rome et empire Romani, în encyclopedia universalis (France), 14, Paris.
petculescu, l. 1 . Despre cronologia fortificaţiilor romane de la Bărboşi, în Pontica, XV, p. 249-253.
petolescu, c. c. 1 1. Decebal, regele dacilor, Bucureşti, Editura Academiei Române.
petolescu, c. c., 1 . Scurtă istorie a Daciei romane, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.
petrescu, ı. G. 1 . Delta Dunării. Geneza şi evoluţia ei, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
PIPPIDI, d. m. 1 . Tiberius Plautius Aelianus şi frontiera Dunării de Jos în sec. i. e.n., în Contribuţii la istoria
veche a României, II, Bucureşti, p. 306
posea Gr., popescu n., ıelenıcZ m. 1 . Relieful României, Bucureşti.
– –

sanıe, s. 1 1. Civilizaţia romană la est de Carpaţi şi romanitatea pe teritoriul Moldovei (sec. ii î.e.n. – iii
e.n.), Iaşi.
sanıe, s. Şı draGomır ı.t., 1 0. Continuitatea locuirii dacice în castrul de la Bărboşi – Galaţi, în Danubius,
IV, 1970, p. 135-140.
săulescu, GH. 1 . Descrierea istorico-geografică a cetăţii Caput Bovis (Capul Boului sau Ghertina) a
cărei ruine se află în apropierea Galaţiului, Iaşi.
sÂrBu v., BÂrcă v, 000, Daci şi romani în sudul Buceagului (sec. i-iii d. Ch.r), în Daker und Römer am
Anfang des 2. J.H.n.Chr. im norden der Donau, Timişoara, p. 29-81.
starr, c.G. 1 . The Roman imperial navy 31 BC – 324 AD., Westport, Connecticut, Greenwood Press.
ŞteFan, GH. 1 -1 . nouvelles decouvertes dans le « castellum » romain de Barboşi (pres de Galaţi), în
Dacia, V-VI, p. 341-349.
ŞteFan, GH. 1 -1 0, Dinogeţia, I, în Dacia, 7-8, p. 401-425.
suceveanu, al. 1 1. În legătură cu data de anexare a Dobrogei de către romani, în Pontica, IV, p. 105-
121.
suceveanu, al. 1 . Viaţa economică în Dobrogea romană (sec. i-iii e.n.), Bucureşti, p. 21.
ŞteFan GH., 1 -1 0, Dinogeţia, I, în Dacia, 7-8, p. 401-425.
toutaın, j. territorium, în Daremberg-Saglio, Dictionnaire des antiquités grecques et romainés, t. V, 1, p.
124.
vulpe, r. 1 . Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucureşti.
vulpe, r. 1 . La Dobrugia attraverso i secoli. evoluzione storica e considerazione geopolitiche, Bucarest.
vulpe, r., teodor, s. 00 . Piroboridava. Aşezarea geto-dacică de la Poiana, Bucureşti.
ZaHarıade, m. 1 . Limes-ul roman în secolele 4-6 între Singidunum şi gurile Dunării, (rezumatul tezei de
doctorat), Bucureşti.
ZuGravu, n. 1 . istoria romanităţii nord-dunărene (sec. ii-Viii). Contribuţii la etnogeneza românilor, Iaşi,
Centru de Istorie şi Civilizaţie Europeană.
– –

a.
b.
Fig. 1. Bărboşi. Promontoriul Tirighina: a. versantul estic; b. versantul sudic
– –

Fig. 2. Planul castrului şi castellum-ului la Bărboşi (după N.Gostar ş.a. 1964)
Fig. 3. Situaţia hidrografică la cotul Dunării şi poziţia fortificaţiei de la Bărboşi
– –
© mihaela-denisia lIUşNeA, 2008

arHeoloGıe Şı polıtıcă: caZul BureBısta Şı al statuluı Geto-dac În dıscursul
naŢıonal comunıst romÂnesc
– –
Sorin IORDAChe,
universitatea „Ovidius” Constanţa
1. Istorie partinică: rescrierea politică a istoriei
Discursul ideologic al P.C.R. a pornit, de la premisa subordonării faptului istoric cunoscut, în sine, către
interesele specifice, politice de cele mai multe ori. Dacă naţionalismul romantic al secolului al XIX-lea dădea
la iveală mitul unităţii sau acela al latinităţii absolute (de exemplu, lucrarea lui Nicolae Bălcescu, Românii supt
mihai Voievod Viteazul), propaganda comunistă, în special cea a ultimului deceniu al regimului totalitar, a construit
în mod ingenios un amplu proiect menit a promova şi convinge asupra continuităţii istorice, progresive,
de la primii lideri incontestabili atestaţi (Burebista) la acela care întruchipa toate idealurile şi toate aşteptările,
Nicolae Ceauşescu.
Am dori să precizăm că practica de a scrie/rescrie istoria cu un veritabil cult pentru personalităţile pozitive sau
nu, care s-au remarcat de-a lungul timpului nu a fost inspirată strict de către regimul comunist. Nicolae Bălcescu
l-a inventat pe Mihai Viteazul, la mijlocul veacului al XIX-lea, pentru a da veridicitate unirii românilor şi pentru a
invita opinia publică şi clasa politică a timpului să acţioneze în spiritul României Mari. În aceeaşi primă jumătate
a secolului al XIX-lea, în spaţiul etnic polon era elaborată epopeea lui Adam Mickiewicz, Pan tadeusz, în care
autorul încearcă să demonstreze unitatea dintre polonezi şi lituanieni şi să reconstituie mitul unei mari Republici
nobiliare, cu virtuţi politice, sociale şi de civilizaţie de excepţie.
Pentru liderii comunişti, istoria a fost percepută mai mult decât un simplu trecut, fie el şi glorios, în acest sens
concluzia noastră fermă este că evoluţia scrisului istoriei în România a fost strâns legată de gradul de dependenţă
al partidului comunist faţă de Moscova. În primii ani de după al Doilea Război Mondial a fost adoptat modelul
istoriografic sovietic, cel expus de A. I. Jdanov. În România este cazul lui Mihail Roller şi al colaboratorilor lui,
şi a tuturor teoriilor istorice lansate până în 1955-1956 1 .
Un moment deosebit a fost trecerea la „comunismul naţionalist”, dictată de Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim
secretar al P.M.R. (denumirea oficială a partidului comunist în perioada 1948-1965). Turnură ce a avut loc după
moartea lui I. V. Stalin şi după declaraţia de independenţă a partidului, când, în 1958, Nikita Hruşciov, s-a lăsat
convins şi a retras Armatele Roşii din România 2 . Un efect deosebit l-a avut publicarea tezelor referitoare la români
ale lui Karl Marx. Personalitate de marcă a ideologiei socialiste, cel care era considerat unul dintre principalii
ideologi ai comunismului, Karl Marx pune în discuţie ura românilor faţă de ruşi şi alte lucruri care nu puteau fi
discutate cât timp la conducerea URSS a fost Stalin. Spre exemplu, în lucrările lui Marx se făceau afirmaţii tranşante
referitoare la evenimentele din 1812, când Rusia ţaristă a anexat Basarabia, provincie pur românească din
punct de vedere etnic 3 .
Declaraţia de independenţă a Partidului Muncitoresc Român, elaborată la plenara din 15-22 aprilie 1964, a
confirmat tendinţa naţională/naţionalistă a discursului comunist românesc, inclusiv prin revalorizarea anumitor
figuri istorice. În această Declaraţie se specifica concret că: „nu există şi nu poate exista un partid „părinte” şi
un „partid-fiu”, partide „superioare” şi partide „subordonate”, nici un partid nu are şi nu poate avea un rol
privilegiat, nu poate impune altor partide linia şi părerile sale” 4 .
2. Discursul naţional comunist şi statul geto-dac
Odată cu preluarea puterii de către Nicolae Ceauşescu, în 1965, „comunismul naţionalist” în România intra
într-o nouă fază şi a devenit un obiect de propagandă.
Pentru Ceauşescu era important ca trecutul să fie pus într-o lumină favorabilă încât partidul, şi în special Conducătorul,
să pară făptaşi la acele evenimente: trecutul devine componentă esenţială a cultului personalităţii. În
1 ROLLER 1956, passim.
2 CONSTANTINIU 2003
3 MARX 1964.
4 DeCLARAŢiA.../ 1964, 55.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 59-62

acest sens, unele evenimente şi date au început să fie sărbatorite cu fast relevându-se că trecutul, în fond, a fost
opera partidului comunist 1 .
Astfel, în 1975 s-au sărbătorit 30 de ani de la înfrângera nazismului, dar şi 98 de ani de la obţinerea independenţei
de stat a României. În acelaşi an, se împlineau 375 de ani de la Unirea lui Mihai Viteazul şi 2000 de ani de
atestare documentară a oraşului Alba-Iulia, oraş ce reprezintă, în scrierea istoriei naţionale, un loc al memoriei cu
profunde reverberaţii: aici a intrat Mihai Viteazul când a proclamat Unirea şi tot aici s-a desfăşurat Marea Adunare
plebiscitară din 1 Decembrie 1918 care a votat unirea Transilvaniei şi configurarea finală a României Mari, visul
secular 2 .
Anul 1978 marca 150 de ani de la „revoluţia burgheză” din 1948 precum şi 30 de ani de la naţionalizarea
bunurilor, făcută de comunişti in iunie 1948 3 . Totul era transpus drept adevărate împliniri comuniste, iar, în cazul
revoluţiei, drept o premoniţie a ideologiei de peste un veac,făcându-se transgresarea între acele epoci şi era comunistă.
Dacă, începând de la Burebista, se evocau figuri glorioase precum Decebal, Gelu, Mircea cel Bătrân, Vlad
Ţepeş, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu sau Al. Ioan Cuza, despre perioada cuprinsă între 1866 şi 1944
nu se amintea nimic în afară de luptele socialiştilor, ulterior ale comuniştilor, pentru a se trece la o societate considerată
democratică.
Pentru liderul suprem al partidului şi al statului era vital să găsească un liant multimilenar între el şi poporul
român, încercând să apară în faţa conaţionalilor moştenitorul de drept al regelui geto-dac. Figura lui Burebista a
fost aleasă, nu întâmplător, tocmai în ideea că acest suveran, despre care amintesc puţine izvoare istorice demne de
credibilitate, putea fi scos în evidenţă aşa cum doreau cei ce se ocupau de propagandă, fără să se renunţe la adevărul
istoric. În acest sens, grăitoare ni se pare o frază rostită de Nicolae Ceauşescu la cel de-al IX-lea Congres al P.C.R.,
în 1974: “Să lichidăm cu desăvârşire mentalitatea anarhică, mic burgheză, conform căreia problemele istoriei, ale
diferitelor ştiinţe sociale sunt doar probleme de specialitate. Acestea sunt probleme ale teoriei şi ideologiei comuniste”
4 . Prin acest îndemn explicit, Nicolae Ceauşescu insista asupra anulării dezbaterii ştiinţifice, profesionale şi
raţionale şi înlocuirea ei cu motivul clar, ideologic, al permanenţei în istorie, a aşa-numitei “lupte de clasă”.
După vizitele făcute în anul 1971 în R.P.D. Coreeană şi R.P. Chineză, Nicolae Ceauşescu a declanşat în România
“revoluţia culturală”. În urma acestui act au fost anulate treptat libertatea de exprimare obţinută în a doua
jumătate a anilor ’60, ideologizarea tuturor ştiinţelor umaniste, elaborarea dogmelor care prevalau asupra adevărului
ştiinţific. Tot atunci a fost desfiinţată Facultatea de Filosofie, iar oraşele Cluj şi Turnu-Severin au dobândit
denumirile iniţiale romane-napoca şi, respectiv, Drobeta. Tot în urma vizitelor în ţările asiatice comuniste, Nicolae
Ceauşescu a rămas impresionat de fastul cu care conducătorii erau sărbătoriţi. Astfel, Ceauşescu a decis că şi
el trebuie tratat în acelaşi fel.
Sfârşitul deceniului al optulea şi începutul celui de al nouălea au consacrat “cultul personalităţii” Conducătorului
drept o adevărată politică de stat 5 .
Devenit personajul principal, în jurul căruia gravita totul în România, Nicolae Ceauşescu a început să “construiască”
personalitatea lui Burebista în ton cu dorinţele sale de mărire. Putem avansa ipoteza că, în fapt, este un
fel de imagine-oglindă: constituind mitul/ cultul personalităţii lui Burebista, şeful partidului şi statului îşi legitima
propriul cult 6 . Pentru că regele geto-dac trebuia să intre cât mai convingător în conştiinţa poporului român, anul
1980 a fost ales pentru sărbătorirea a 2050 de ani de la crearea statului dac condus de Burebista.
Nu avem date suficiente pentru a susţine ştiinţific că în anul 70 î. Hr. Burebista a terminat unificarea triburilor
dacice la Nord de Dunăre. Cu toate acestea, aparatul de propagandă a ales în 1980, pentru a putea aniversa, cu fast,
acest eveniment. Cei 2050 de ani reprezintă – mai degrabă – o dovadă a faptului că, pentru comunişti manipularea
faptului istoric reprezenta o necesitate ideologică primordială. N-au existat scrupule, de vreun fel, nici resentimente
în legătură cu posibilele inadvertenţe ştiinţifice. Mai mult, nu puţini istorici au acceptat comanda politică
1 TISMĂNEANU 2005, 246.
2 CEAUŞESCU 1975
3 CEAUŞESCU 1978
4 CONGRESUL al-XI-lea…/ 1975, 76.
5 CIOROIANU 2003,
6 BOIA (coord.) (coord.) 1998, passim.
– 0 –

şi au construit un stil maiestuos, teoria impusă de partid (Iosif Constantin Drăgan, Ion Ardeleanu, Mircea Muşat,
Ion Popescu-Puţuri, Ioan Copoiu).
Din 1979, revistele de specialitate alocau spaţii importante acestui eveniment. Astfel, anale de istorie, revista
Institutului de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă C.C. al P.C.R., este bine reprezentată în acest sens. La
fel, Magazin istoric, mensual de cultură istorică adresat publicului larg.
Este interesant că fiecare număr din revistele mai sus amintite aveau un spaţiu dedicat împlinirii a 2050 de ani
de la constituirea statului dac, centralizat şi independent de sub conducerea lui Burebista, şi care articole erau,
în felul lor, adevărate editoriale ideologice 1 .
Istoria a devenit arma ideologică după voinţa şi acţiunea lui Ceauşescu. Un fapt în plus, care a ajutat la formarea
mitului celor 2050 de ani, a fost găzduirea la Bucureşti a Congresului al XV-lea Internaţional de Istorie, între 10-
17 august 1980. Nicolae Ceauşescu şi cultul său al personalităţii nu puteau lipsi de la un asemenea eveniment. În
mesajul de deschidere a lucrărilor, liderul partidului şi statului a făcut referiri la evenimentul care se sărbătorea în
1980, amintind legătura profundă dintre Burebista şi istoria contemporană. Nicolae Ceauşescu a explicat rolul pe
care trebuie să îl aibă istoria, de data aceasta în context internaţional, anume acela de “a servi cauzei înţelegerii dintre
popoare, a păcii şi a securităţii internaţionale” 2 . Pe de o parte, în viziunea liderului comunist, pe plan intern istoria
trebuia să fie ideologizată şi să servească interesului partidului, iar, de cealaltă parte, în context internaţional, istoria
trebuia să ducă la buna înţelegere a popoarelor. Aceasta era viziunea P.C.R. despre istorie şi adevărul istoric.
Conform opiniei istoricilor care s-au ocupat de perioada lui Burebista, înainte şi după era comunistă, este foarte
greu de demonstrat originea dacă sau getă a regelui. Lucrul acesta nu intra în calcul pentru cei care îi scriau “biografia
glorioasă” a lui Nicolae Ceauşescu. Deosebit de importante ni se par analogiile făcute între locul în care
s-a născut Ceauşescu – Scorniceşti – şi vechile aşezări dacice de la Costeşti. Satul în care se născuse preşedintele
României se afla la mai puţin de 100 km de vechile fortificaţii dacice, motiv pentru care Nicolae Ceauşescu era
perceput nu doar un urmaş de drept la conducerea statului, dar şi ca un om al locului, practic un descendent direct
al marilor conducători daci 3 .
Este interesant că sistemul defensiv dacic a luat o amploare importantă în vremea regelui Decebal, acesta nefiind
ales drept model de aparatul de propagandă al P.C.R. Decebal domnise peste o ţară mult mai mică teritorial
decât cea a lui Burebista, dar şi, elementul cel mai important, suferise două înfrângeri majore, dintre care ultima
decisivă, în faţa “imperialiştilor romani”, fapte neacceptate de către aparatul ideologic al partidului.
Propaganda comunistă, în dorinţa de a scoate în evidenţă superioritatea geto-dacilor, a fost obligată să apeleze
la neadevăruri ştiinţifice în legătură cu elemente de cultură şi civilizaţie. Astfel, istoricul politic Mircea Muşat
susţinea că aceştia sunt un popor obişnuit cu scrisul 4 , lucru destul de neobişnuit pentru acea epocă. Drept argument
utilizat era inscripţia “deCeBalUS PeR SCORillO”, izvorul în jurul căruia s-au aprins multe discuţii între
specialişti. Conform specialiştilor în istorie veche şi arheologie, inscripţia este datată ulterior epocii lui Burebista;
cu toate acestea istoriografia comunistă susţinea că la curtea lui Burebista a existat o cancelarie, lucru încă nedemonstrat
şi cu puţine şanse de reuşită.
O altă marotă pe care o afişa regimul Ceauşescu era aceea că societatea geto-dacă nu a cunoscut “orânduirea
sclavagistă” 5 , într-o eră numită “epoca sclavagistă”, ştiindu-se faptul că liderul român era un luptător împotriva
“exploatării omului de către om”, aşa cum era considerată societatea capitalistă.
Din motive de propagandă, istoriografia comunistă făcea aceste “greşeli” încercând să judece o mentalitate
veche de două mii de ani, în contextul celei contemporane.
Personajul istoric Burebista era considerat de către istoricii integraţi aparatului de propagandă al P.C.R. drept
un mare erou naţional, datorită caracterului pe care l-a dat politicii sale în care nu a dus campanii de cucerire,
ci, dimpotrivă, de a apăra “glia strămoşească” 6 într-o perioadă de continuă mişcare a populaţiei. Un alt fapt scos
în evidenţă era prietenia dintre Burebista şi cetăţile greceşti de pe litoralul vest-pontic: se evoca episodul în care
1 KERTZER 2002, 15.
2 MESAJUL.../ 1980, 5.
3 SPĂLĂŢELU 1983, 11.
4 MUŞAT 1980, 36.
5 ibidem,38.
6 ibidem 40.
– 1 –

Burebista intrase fără a forţa într-o cetate. În acest fel, propangada şi istoricii oficiali demonstrau capacităţile
intelectuale ale regelui, care aprecia cultura şi civilizaţia elenă. În acelaşi mod, şi Nicolae Ceauşescu se viza un
apărător al culturii şi un propagator al ideilor progresiste.
Poate că elementul central al politicii lui Burebista, în viziunea aceloraşi istorici, reprezentaţi de Ion Popescu-
Puţuri, director al Institutului de Studii Social-Politice de pe lângă C.C. al P.C.R., unul dintre cei mai de seamă
istorici ai propagandei comuniste, era “antiimperialismul”. Aşa cum Nicolae Ceauşescu era împotriva imperialismului
american, la fel şi Burebista a luptat împotriva celui roman.
Aceste câteva elemente au făcut obiectul discursurilor comuniste care vedeau în Ceauşescu un veritabil urmaş
al lui Burebista, în acelaşi sens ni se pare elocvent un titlu din Magazin istoric,din anul 1983, aparţinându-i lui Ion
Popescu-Puţuri: “De la veacul lui Burebista la epoca Ceauşescu – epoca marilor cuceriri ale poporului român
sub steagul comunismului”. Manifestările dedicate celor 2050 de ani de la crearea statului dac au fost încununate
printr-un spectacol grandios, pe stadionul “23 August”, cel mai mare din ţară, unde zeci de mii de oameni au defilat
pentru a aniversa momentul şi pentru a-l sărbători pe Nicolae Ceauşescu. Aceste manifestări au continuat şi în
anii următori în preajma zilei de 23 August, dar şi cu diferite alte ocazii. Cultul lui Ceauşescu fiind din ce în ce mai
accentuat, totul culminând cu anul 1988, când liderul P.C.R. a scos propria sa versiune de istorie a românilor 1 .
Încercările Partidului Comunist Român de a găsi o justificare logică evoluţiei istorice prin care a ajuns la conducerea
ţării s-au desfăşurat pe mai multe planuri, unul dintre ele fiind manipularea istoriei şi rescrierea ei în aşa
fel încât personalităţile conducătoare să fie apreciate în aceeaşi manieră, glorificatoare, ca figurile importante ale
trecutului, în succesiunea cărora se doreau a fi considerate. Unul dintre personajele istorice al cărui continuator
direct se dorea a fi Nicolae Ceauşescu era Burebista, primul conducător al triburilor geto-dace unificate. Regele
geto-dac, care a domnit în secolul I î. Hr., a devenit liantul istoric multimilenar al poporului român.
Suprapunerea unei istorii care se vrea eroică şi exemplară pe o biografie care se identifică istoriei ţării şi a
partidului constituie baza ideologică a ceea ce a purtat denumirea de „cultul personalităţii”.
Bibliografie
BOIA, L. (coord.), 1998. Miturile comunismului românesc, Bucureşti, Editura Nemira.
CEAUŞESCU, N., 1975. Cuvîntare la grandioasa adunare populară consacrată împlinirii a 375 de ani de la prima unire
politică a Ţărilor Române, înfăptuită de Mihai Viteazul, şi sărbătoririi oraşului bimilenar Alba Iulia, 28 mai 1975, Bucureşti,
Editura Politică .
IDEM, 1978. Cuvîntare la marea adunare populară din Bucureşti organizată cu prilejul aniversării a 30 de ani de la revoluţia
burghezo-democratică din 1848 şi a 30 de ani de la naţionalizarea principalelor mijloace de producţie, 10 iunie
1978, Bucureşti, Editura Politică.
CIOROIANU, A., 2003. Conducătorul şi istoria, în „Istorie şi ideologie” (coord. Manuela Dobre), Bucureşti, Editura Universităţii
din Bucureşti.
CONSTANTINIU, F., 1996.O istorie sinceră a poporului român, Bucureşti, Editura Univers enciclopedic.
KERTZER, I., D., Ritual, politică şi putere, 2002, Bucureşti, Editura Univers.
MARX, K., 1964. Însemnări despre români (Manuscrise inedite), Bucureşti, Editura Academiei.
MUŞAT M., 1980. Unitatea statală si independenţa naţională- obiective fundamentale ale luptei poporului român de-a
lungul evoluţiei sale istorice, în „Anale de istorie”, anul XXVII, 4.
ROLLER, M., 1980. Studii si note ştiinţifice privind istoria României, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură Politică.
SPĂLĂŢELU I.,1983. Scorniceşti. Vatră de istorie, în „Magazin istoric”, an XVII, nr.1 (190).
TISMĂNEANU, V., 2005, Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului din România, Bucureşti, Editura
Polirom.
Declaraţie cu privire la poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale
adoptată de Plenara lărgită a C.C. al P.M. R. din 1964,1964, Bucureşti, Editura Politicã.
*** Congresul al Xi-lea al Partidului Comunist Român, 1975, Bucureşti, Editura Politică.
Mesajul preşedintelui Nicolae Ceauşescu adresat participanţilor la cel de-al XV-lea congres de ştiinţe istorice, în „Anale de
istorie”, anul XXVI, 4, 1980.
Istoria poporului român în concepţia preşedintelui Nicolae Ceauşescu (coord.Ion Popescu-Puţuri) 1988, Bucureşti, Editura
Politică.
© Sorin IORDAChe, 2008
1 iStORia… 1988, passim.
– –

cultura drıdu Şı evoluŢıa poZıŢıeı romÂnıeı În laGărul socıalıst
alexandru madGeaRU
Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Bucureşti
Una dintre consecinţele instaurării regimului comunist în România şi a aservirii faţă de Uniunea Sovietică a
fost impunerea unei noi concepţii asupra istoriei românilor, în particular asupra rolului slavilor în geneza şi în
evoluţia poporului român. Se urmărea atât rusificarea, cât şi ruperea legăturilor cu lumea occidentală şi latină.
Instrumentele principale prin care s-a aplicat această politică de inventare a unui nou trecut au fost:
– reorientarea cercetărilor istorice, arheologice şi lingvistice în direcţia investigării componentei slave în istoria
şi civilizaţia românească;
– crearea unor instituţii şi publicaţii dedicate studierii relaţiilor româno-slave (Institutul Româno-Rus, Muzeul
Româno-Rus, „Analele Româno-Sovietice”);
– schimbarea conţinutului programei de învăţământ la toate nivelurile (îndeosebi prin manualul de istorie coordonat
de Mihail Roller, apărut în prima ediţie în 1947) 1 .
Reorganizată în 1948, Academia Română, devenită Academia RPR, a avut un rol de frunte în aplicarea acestei
politici, prin institutele de istorie şi lingvistică înfiinţate după model sovietic. Ce se cerea cercetătorilor încadraţi
în aceste institute ? Mihail Roller o spunea foarte clar în concluziile Conferinţei pe ţară a istoricilor specialişti în
perioada Evului Mediu din 11-12 februarie 1950: „Pe noi ne interesează şi o altă problemă la care nu au răspuns
istoricii regimului burghezo-moşieresc: când s-a format poporul român?”, şi continua: „trebuie să lămurim rolul
slavilor şi ajutorul pe care ni l-au dat în formarea şi evoluţia statală feudală din ţara noastră” 2 .
un rol important în evidenţierea componentei slave în etnogeneza românească a fost acordat săpăturilor
arheologice. Începând din 1948, şantierele arheologice au primit fonduri uriaşe, care au permis o dezvoltare nesperată
până atunci a cercetărilor 3 . Preţul plătit pentru acest real progres faţă de perioada interbelică a fost subordonarea cercetării
faţă de imperativele politice. Mai pe scurt spus, se căutau peste tot slavii. De aceea, s-a pus accent pe cercetarea
vestigiilor din evul mediu timpuriu, susceptibile de a furniza dovezi despre prezenţa slavilor în toate regiunile Republicii
Populare Române. Dintre şantierele care au fost deschise sau continuate în acest scop le amintim în special pe cele de la
Sărata Monteoru, Moreşti, Hlincea, sau cele de pe traseul primului canal Dunărea-Marea Neagră. În mod cât se poate de
semnificativ, în primul volum al revistei “Studii şi cercetări de istorie veche” se publica un articol intitulat “Pătrunderea
şi aşezarea slavilor în Transilvania. Raportul colectivului asupra săpăturilor executate în regiunea Târnava Mare”, dar
care prezenta de fapt rezultatele unor sondaje în situri datate din epoca bronzului până în evul mediu timpuriu. Slavii
căutaţi în cele trei luni de campanie din 1949 prin mai multe locuri din centrul Transilvaniei nu au fost identificaţi decât
prin câteva fragmente ceramice la Sfântu Gheorghe-Bedeháza şi Guşteriţa. Raportul a fost prezentat la Conferinţa pe
ţară a arheologilor din 14-16 octombrie 1949, la fel ca şi altul despre “Studierea pătrunderii slavilor la Dunărea de Jos”,
denumirea sub care se ascundea raportul despre fortificaţia romano-bizantină Dinogetia 4 .
Începând din 1 , se poate constata o schimbare, mai întâi destul de timidă, apoi destul de hotărâtă, în
politica pmr faţă de istoria naţională. Aceasta s-a produs în condiţiile consolidării puterii lui Gh. Gheorghiu-
Dej în cadrul conducerii superioare a PMR, ceea ce s-a tradus şi prin îndepărtarea adepţilor subordonării totale
faţă de Moscova. Stabilitatea regimului comunist din România, neafectat de revoluţia din Ungaria din 1956, şi
încrederea pe care Gheorghiu-Dej a reuşit să i-o insufle lui Hruşciov au făcut posibilă retragerea trupelor sovietice
din România, în iunie 1958. Regimul comunist din România se distanţa treptat de etapa rusificării, mai ales fiindcă
era ostil destalinizării parţiale operate de Hruşciov la al XX-lea Congres al PCUS din februarie 1956. La sesiunea
Academiei RPR din 27 iunie-21 iulie 1955, Mihail Roller nu a mai fost ales în prezidiu. În schimb, în academie
1 Pentru cadrul general al epocii, vezi V. GEORGESCU 1991, 9-50; P. ŢUGUI 1999; F. MÜLLER 2003.
2 M. ROLLER 1950, Spre o nouă realizare în ştiinţa istorică: întocmirea unui corpus de documente, „Studii şi cercetări de istorie medie”,
1 , 1, 62-63.
3 Pentru planul de cercetări arheologice din 1948, vezi F. MÜLLER 2003, 199-202.
4 Conferinţa pe ţară a arheologilor din Republica Populară Română 1950, SCIV, 1, 1, 15-22; Gh. ŞTEFAN, I. BARNEA, G. FLORESCU,
I. GHEORGHIU, G. IACOB, B. MITREA, Pătrunderea slavilor la Dunărea de Jos. Rezultatul săpăturilor arheologice de la Dinogeţia,
comuna Garvăn-Tulcea, ibidem, 69-74; K. HOREDT, Şt. FERENCZI, V. MILEA, M. RUSU, N. LIU, Pătrunderea şi aşezarea slavilor
în Transilvania. Raportul colectivului asupra săpăturilor executate în regiunea Târnava Mare, ibidem, 123-130.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 63-71
– –

au fost reprimiţi mai mulţi istorici de prestigiu care fuseseră excluşi în 1948, în urma deciziei luate de o comisie
de partid condusă chiar de Gheorghiu-Dej. A fost anulată şi interzicerea citării unora dintre autorii proscrişi. Mai
mult, la începutul anului 1956, academicienii Constantin Daicoviciu şi Andrei Oţetea, împreună cu Barbu Câmpina
(un istoric din noua generaţie comunistă, dar bine pregătit), au înaintat un memoriu conducerii PMR, în care
a fost atacată vehement “poziţia anti-patriotică a tov. Roller”. Sub oblăduirea noului şef al Secţiei de ştiinţă şi
cultură a CC al PMR, Pavel Ţugui, în anii 1955-1957 s-a trecut la o acţiune de recuperare parţială a valorilor
culturale româneşti, prin legi care protejau monumentele istorice (inclusiv cele religioase), prin crearea a noi instituţii
(de exemplu, Muzeul Militar), prin aniversarea a 500 de ani de la înscăunarea lui Ştefan cel Mare, precum
şi prin decizia (luată la al doilea Congres al PMR din decembrie 1955) de a fi elaborat un tratat academic de Istorie
a României, cu participarea celor mai prestigioşi istorici 1 .
În arheologie, recuperarea parţială a valorilor naţionale s-a făcut prin reluarea publicării revistei “Dacia” în
1957. Fondată de Vasile Pârvan, revista fusese înainte de instaurarea comunismului principalul mijloc de difuzare
a rezultatelor cercetării ştiinţifice româneşti în Occident. Ea a fost desfiinţată în 1948 ca şi alte publicaţii şi instituţii.
În 1957, noua revistă “Dacia” era organul Institutului de Arheologie din Bucureşti, care fusese creat cu un an
în urmă prin transformarea Muzeului Naţional de Antichităţi. Un alt eveniment semnificativ a fost reeditarea cărţii
“Dacia” a lui Pârvan, tot în 1957. Pârvan fusese anterior atacat ca un exemplu tipic de istoric burghez, autor al
unor teorii idealiste. Republicarea uneia dintre operele sale de către Radu Vulpe nu ar fi fost posibilă fără acordul
organelor de propagandă. Cu doar trei ani în urmă, C. Daicoviciu îl atacase violent pe Pârvan pentru “aservirea
totală a ţării către Occident” prin exaltarea romanităţii românilor. 2
În aceste împrejurări s-a produs şi un mare eveniment în istoria arheologiei româneşti. În urma săpăturilor
începute de către Ion Nestor şi Eugenia Zaharia în iunie 1956 în localitatea Dridu situată pe malul Ialomiţei, la 35
km nord-est de Bucureşti, s-a putut stabili că aşezarea medievală timpurie de acolo poate defini o nouă cultură arheologică,
pe baza tipologiei ceramicii. Primele concluzii referitoare la datarea şi atribuirea etnică a culturii Dridu
au fost publicate în volumul II al revistei “Dacia” din 1958, apărut în realitate în 1959, imediat după primul raport
de cercetare publicat în “Materiale şi cercetări arheologice”, vol. V, 1959 (care este menţionat în text), care fusese
dat la cules la 27 iunie 1958. De fapt, studiul din “Dacia” reproducea comunicarea prezentată la Academia RPR
în data de 27 septembrie 1957. Prin urmare, Nestor a ajuns la concluziile respective în cursul anului 1957, după a
doua campanie de săpături de la Dridu, din iunie-august 1957. Pe baza analogiilor cu ceramica deja cunoscută prin
cercetările de la Garvăn şi din alte situri de la sud de Dunăre, el data aşezarea în secolul al X-lea.
Concluzia cea mai importantă era însă cea de natură etnică. nestor a separat din cadrul ceramicii atribuite
slavilor răspândiţi în toate statele socialiste unele tipuri de vase care au fost atribuite românilor, aflaţi
în perioada finală a etnogenezei lor (secolele ıX-X). Existenţa unor tipuri de decor şi a unor forme de vase
specifice unei anumite regiuni, întâlnite în aşezări descoperite în Muntenia, Transilvania, Moldova, Dobrogea şi
nordul Bulgariei, a fost considerată un indiciu de natură etnică. De exemplu, este vorba de decorul cu benzi de
linii ondulate care suprapun benzi de linii orizontale, un decor deosebit de cel al vaselor descoperite în Polonia,
Ucraina sau Slovacia, care constă în benzi de linii ondulate intercalate cu cele orizontale. De asemenea, tipul B al
ceramicii Dridu (pastă cenuşie cu decor lustruit) prezintă deosebiri faţă de tipul Saltovo, specific protobulgarilor,
putând fi atribuit unei moşteniri locale. 3
Existenţa unui stil diferit de ornamentare a ceramicii, specific unei arii relativ bine delimitate, a fost considerată o
probă decisivă pentru identificarea unei etnii, şi anume cea proto-românească. Din perspectiva arheologiei contemporane,
o asemenea concluzie poate fi pusă sub semnul întrebării, dar în epocă ea era firească. Paradigma introdusă
de Gustaf Kossinna – asocierea strictă dintre o cultură arheologică şi o anumită etnie – nu avea cum să fie pusă la
îndoială, atâta timp cât un scop fundamental al arheologiei era identificarea grupurilor etnice pe baza deosebirilor
constatate în cultura materială, iar teoria lui Nestor era bazată pe o argumentaţie arheologică la nivelul dezvoltării
acestei ştiinţe la vremea respectivă. Nu discutăm acum în ce măsură mai sunt acum posibile asemenea interpretări
1 P. ŢUGUI 1999, 21-54; F. MÜLLER 2003, 186, 275-278.
2 C. DAICOVICIU 1954, Poziţia antiştiinţifică a istoriografiei burgheze cu privire la daci, în Studii şi referate privind istoria României,
I, Bucureşti, 170, 173-179.
3 I. NESTOR 1958, Contributions archéologiques au problème des Protoroumains. La civilisation de Dridu. note préliminaire, “Dacia”,
NS, 2 , 371-382.
– –

istorice ale unor realităţi arheologice. În prezent există o vastă literatură consacrată acestui subiect1 . Ceea ce ne interesează
este faptul că Nestor a avut, putem spune, curajul de a defini o realitate arheologică specifică românilor prin
stabilirea unei diferenţe specifice faţă de cea a masei slave, uniforme, care se întindea pe un teritoriu ce corespundea
grosso modo cu cel al lagărului socialist. Suntem de părere că o asemenea concluzie nu ar fi putut fi exprimată
înainte de 1 -1 , chiar dacă săpăturile arheologice ar fi furnizat materiale capabile să o susţină. Formularea
unei teorii care definea protoromânii printr-o deosebire faţă de slavi nu putea fi decât o consecinţă, conştientă sau
nu, a schimbărilor produse în atitudinea oficială faţă de tratarea istoriei românilor.
Teoria lui Nestor a fost supusă dezbaterii specialiştilor chiar înainte de a fi publicată. Una dintre hotărârile
luate la sesiunea Academiei din iunie 1955 a fost înfiinţarea “Comisiei pentru studierea formării poporului român”,
condusă de Iorgu Iordan, în care au fost cooptaţi istorici, arheologi şi lingvişti. S-a creat astfel un cadru
instituţional pentru discutarea în spirit ştiinţific – evident, pe baze marxiste – a problemei etnogenezei, de către cei
mai autorizaţi profesionişti. Cercetarea rolului slavilor în formarea şi evoluţia poporului român ieşea astfel de sub
tutela diletantismului rusificator al lui Roller. Comisia a avut sarcina de a pregăti capitolele corespunzătoare din
tratatul academic de a Istorie a României, care a început să fie publicat în 1960. La scurt timp după constituirea
comisiei, I. Nestor a înaintat acesteia un raport în care propunea efectuarea de cercetări arheologice în câteva locuri
din Câmpia Munteniei, între care şi Dridu, cu scopul de a clarifica problema etnogenezei2 . Astfel au început
campaniile de săpături de la Dridu.
La 25 noiembrie 1958 a avut loc o şedinţă a comisiei, ale cărei lucrări au fost multiplicate într-un volum care
s-a aflat în fondurile secrete ale bibliotecilor până în 1989, deoarece slavistul Emil Petrovici a susţinut practicarea
nomadismului de către români în Evul Mediu timpuriu. Această teorie nu a devenit însă publică. Participant la
şedinţă, Nestor a adus în discuţie şi atribuirea etnică românească a culturii Dridu, cu unele precizări care nu se regăsesc
în studiul publicat imediat după aceea. El aprecia că purtătorii culturii, care erau sedentari, au apărut brusc
în a doua jumătate a secolului al X-lea în Muntenia, eventual din cauza recuceririi zonei de la sud de Dunăre de către
Imperiul Bizantin. Pe baza deosebirilor faţă de ceramica slavă, cultura Dridu poate fi atribuită străromânilor3 .
În comentariul la intervenţia lui Nestor, Barbu Câmpina admitea originea românească, dar presupunea că această
apariţie bruscă nu s-a datorat în mod obligatoriu unei migraţii, ci poate fi efectul roirii populaţiei datorită creşterii
demografice – o idee care merită reţinută. 4 În schimb, C. Daicoviciu se îndoia de caracterul românesc al culturii
Dridu5 . O va face, după cum vom vedea, şi mai târziu, în două studii publicate în 1968 şi 1971. În primul volum
al tratatului de “Istoria României”, editat de Academia RPR în 1960, C. Daicoviciu nu a putut decât să preia concluziile
lui Nestor, care fusese exprimate în şedinţa comisiei care a pregătit tratatul, deoarece acestea căpătaseră
astfel un caracter oficial: cultura Dridu era o “cultură românească” răspândită “în toată Câmpia Dunării şi având
puternice legături cu ţinuturile din dreapta Dunării”. 6 Capitolul despre etnogeneză, redactat de C. Daicoviciu, E.
Petrovici şi Gh. Ştefan a fost reluat şi într-un mic volum destinat publicului străin7 .
Teoria caracterului etnic românesc al culturii Dridu a fost reluată in extenso de Nestor într-un amplu studiu
apărut în 1964 într-o nouă revistă, care, la fel ca şi “Dacia”, era destinată difuzării în străinătate a studiilor istorice
româneşti, “Revue Roumaine d’Histoire”. Publicarea sa s-a petrecut într-un context politic foarte semnificativ. În
acelaşi an apărea la Bucureşti o culegere de texte inedite ale lui Marx, care se refereau şi la ocuparea Basarabiei
de către Rusia şi, în general, la imperialismul rusesc. Dar anul 1964 a fost înainte de toate punctul de cotitură în
politica externă a României. “Declaraţia de independenţă” din 22 aprilie 1964 reprezenta începutul desprinderii
României de sub tutela Moscovei şi evoluţia spre un comunism naţional. De câţiva ani, politica externă şi chiar
1 O bună introducere în chestiune este studiul lui F. CURTA 2002, Consideraţii privind conceptul de caracter etnic (etnicitate) în arheologia
contemporană, în “Arheologia Medievală”, 4, 5-25. Mai amintim: W. POHL 1998, Conceptions of ethnicity in early Medieval Studies,
în L. K. LITTLE, B. H. ROSENWEIN (ed.), Debating the Middle Ages: issues and Readings, Oxford, 15-23; S. BRATHER 2000,
ethnische identitäten als Konstrukte der frühgeschichtlichen Archäologie, “Germania”, 78, 1, 139-177, Gh. A. NICULESCU 1997-1998
(2000), The Material Dimension of ethnicity, “New Europe College Yearbook”, 201-262, precum şi studiile din volumul A. GILLETT
2002 (ed.), On Barbarian identity. Critical Approaches to ethnicity in the early Middle Ages, Turnhout.
2 I. NESTOR, Contributions..., 373.
3 Dezbaterile din şedinţa lărgită de la 25 noiembrie 1958 asupra formării limbii şi poporului român. 1959, Bucureşti, 71-75.
4 ibidem, 109.
5 ibidem, 129.
6 iStORia ROmÂniei 1960, 785, vol. I
7 C. DAICOVICIU, E. PETROVICI, Gh. ŞTEFAN 1963.
– –

internă a României cunoştea o seamă de evoluţii care o îndepărtau tot mai mult de modelul impus de Moscova în
1948. Publicarea unui studiu de sinteză despre etnogeneză, care reînnoda modul tradiţional de scriere a istoriei
aşa cum fusese înainte de regimul comunist, fireşte, cu excepţia doctrinei marxiste, era un semn că autorităţile
promovau şi pe acest plan schimbarea.
În 1964 se acumulase deja o documentaţie arheologică suficient de bogată pentru a aprofunda geneza şi evoluţia
culturii Dridu. În plus, tot în 1964 fusese definită de către Victor Teodorescu şi o cultură atribuită populaţiei romanice
din Muntenia din secolele VI-VII (Ipoteşti-Cândeşti) 1 , astfel că era posibilă şi stabilirea unei continuităţi între aceasta
şi cultura Dridu, pe baza evoluţiei ceramicii. În privinţa atribuirii etnice a culturii Dridu, Nestor aprecia că aceasta era
românească, şi că “participarea slavilor la cultura Dridu nu a constat în crearea de către ei a acestei culturi, în mod
direct şi independent, ci doar în asimilarea sa în limitele simbiozei sale cu populaţia romanică”. 2 Era un punct de vedere
echilibrat, care ţinea seama de aria de răspândire a culturii şi de ceea ce se ştia pe atunci despre cultura materială
a slavilor din Bulgaria. De asemenea, Nestor atrăgea atenţia asupra componentelor bizantine ale culturii. Legăturile
cu lumea slavă erau astfel înlocuite cu legăturile cu spaţiul bizantin, moştenitor al romanităţii. Aria de răspândire a
culturii Dridu acoperea acum “tot spaţiul populat de români şi doar aici, spre deosebire de spaţiul slav înconjurător” 3 ,
iar datarea genezei culturii era împinsă către anul 850. Pe baza studiului lui Nestor, lingvistul Vasile Arvinte a corelat
extinderea culturii Dridu în Moldova cu teoria lui G. Reichenkron despre vetrele de supravieţuire a romanităţii de la
Dunărea de Jos şi din Transilvania, din care s-au extins românii în teritoriile care nu fuseseră romanizate 4 .
Spre deosebire de Nestor, Maria Comşa, specialistă în arheologia epocii migraţiilor, cu studii făcute la Moscova,
a legat răspândirea culturii Dridu de expansiunea Bulgariei la nordul Dunării, optând şi pentru denumirea
de “cultură balcano-dunăreană”. Românii nu erau excluşi dintre purtătorii culturii, dar nu mai erau singuri. În
concepţia sa, cultura avea componente romanice, slave şi proto-bulgare, existând şi o influenţă bizantină. Răspândirea
sa în Muntenia şi în unele regiuni din Moldova şi Transilvania a fost explicată prin extinderea Bulgariei. De
remarcat şi faptul neobişnuit pentru epocă al includerii Basarabiei în harta descoperirilor arheologice. 5 În schimb,
Maria Comşa atribuia exclusiv românilor altă cultură, identificată în aşezarea de la Bucov, şi specifică zonelor mai
înalte 6 . Ulterior, datarea sitului de la Bucov în secolele VIII-X va fi contestată de Petre Diaconu 7 . Lăsând la o parte
această problemă, reţinem doar că M. Comşa a evidenţiat că românii din secolele IX-X puteau fi purtătorii mai
multor culturi şi că prin cultura Dridu trebuie înţeleasă o realitate arheologică supraetnică. Acest punct de vedere
era opus şi celui exprimat de arheologii bulgari, care atribuia culturii respective un caracter pur bulgar.
Concluziile Mariei Comşa au fost preluate de Constantin Daicoviciu într-un studiu despre etnogeneză apărut
într-un volum care comemora cei 50 de ani de la Marea Unire din 1918, în care se contesta caracterul românesc
al culturii Dridu. Se argumenta că romanicii s-au retras din zonele de câmpie la venirea slavilor. De aceea, cultura
Dridu nu avea cum să fie românească. Daicoviciu argumenta astfel: “Teoria Dridu ar duce la logica concluzie (de
iz roeslerian) că românii sau protoromânii au imigrat în acele veacuri târzii din nordul Bulgariei în Muntenia sau
Moldova” 8 . Ideile au fost reluate într-un scurt studiu din 1971 9 . Atitudinea lui C. Daicoviciu faţă de atribuirea românească
a culturii Dridu se poate explica şi prin aversiunea personală faţă de I. Nestor 10 . Într-un interviu acordat
1 V. TEODORESCU 1964, Despre cultura ipoteşti-Cândeşti în lumina cercetărilor arheologice din nord-estul Munteniei, SCIV, 15, 4,
485-503.
2 I. NESTOR 1964, Les données archéologiques et le problème de la formation du peuple roumain, “Revue Roumaine d’Histoire”, 3, 3, 419.
3 ibidem, 414.
4 V. ARVINTE 1966, Formarea limbii şi poporului român în lumina cercetărilor recente, “Anuar de lingvistică şi istorie literară”, Iaşi, 17, 13-32.
5 M. COMŞA 1960, Câteva date arheologice în legătură cu stăpânirea bulgară la nordul Dunării în sec. iX-X, în Omagiu lui Constantin
Daicoviciu, Bucureşti, 69-79; Eadem 1960, Die bulgarische Herrschaft nördlich der Donau während des iX. und X. Jh. im Lichte der
archäologische Forschungen, “Dacia”, NS, 4, 395-422; Eadem 1963, Cu privire la evoluţia culturii balcano-dunărene în sec. iX-Xi,
SCIV, 14, 1, 107-122; Eadem 1963, La civilisation balkano-danubienne (iXe-Xie s.) sur le territoire de la RPR (origine, évolution et
appartenance ethnique). Étude préliminaire, “Dacia”, NS, 7, 413-438.
6 M. COMŞA 1959, Contribuţii la cunoaşterea culturii străromâne în lumina săpăturilor de la Bucov, SCIV, 10, 1, 81-99; Eadem 1978,
Cultura materială veche românească (Aşezările din secolele Viii-X de la Bucov-Ploieşti), Bucureşti.
7 P. DIACONU, recenzie la M. COMŞA 1979, Cultura materială..., în SCIVA, 30, 3, 469-475 (Idem 1994, Două aşezări româneşti de la
răscrucea dintre sec. Xii şi sec. Xiii la Bucov (jud. Prahova) ?, Recenzii şi discuţii arheologice, I, Călăraşi, 33-41).
8 C. DAICOVICIU 1968, Originea poporului român după cele mai noi cercetări, în unitate şi continuitate în istoria poporului român,
Bucureşti, 90-91.
9 C. DAICOVICIU 1971,”Romanitatea scitică” la Dunărea de Jos, “Acta Musei Napocensis”, 8, 187-195.
10. Pentru relaţiile încordate dintre dintre cei cei doi, doi, vezi vezi I. OPRIŞ I. OPRIŞ 2004, 2004, 76-87.
– –

lui Adrian Păunescu la începutul anilor 1970, Daicoviciu nu se sfia să-l numească pe adversarul său “roeslerianul
Nestor”, pentru că ar fi contestat continuitatea 1 (ceea ce nu era adevărat). Daicoviciu combătea de fapt ideea romanizării
regiunilor din afara fostei Dacii Romane, care era pe atunci susţinută de Nestor.
În compendiul de “Istorie a României” apărut la Editura Didactică şi Pedagogică din 1969, Hadrian Daicoviciu,
urmând punctele de vedere ale părintelui său, adopta şi el teoria Mariei Comşa, exprimând-o cu claritate:
cultura Dridu “este o cultură slavă (sau, mai bine zis, slavo-bulgară) timpurie şi răspândirea ei la nord de Dunăre
se datoreşte influenţelor din sud, precum şi extinderii vremelnice a stăpânirii primului ţarat bulgar asupra unor ţinuturi
nord-dunărene”. De asemenea, el accepta caracterul românesc al “culturii Bucov” 2 . Exprimarea unui punct
de vedere diferit faţă de cel oficializat prin includerea sa în tratatul academic din 1960 se explică prin relativa liberalizare
dintre 1965 şi 1970. E a rămas totuşi singura lucrare destinată marelui public în care s-a susţinut aceasta.
Teoria lui Nestor va intra în schimb în manualele şcolare.
Alt tratat de istorie a românilor publicat imediat după aceea, în 1970, reafirma varianta românească a originii
culturii Dridu. În capitolul despre etnogeneză, Nestor a susţinut în mod categoric că “fiind singura cultură materială
răspândită pe tot teritoriul ţării noastre (sec. VIII-XII), cultura Dridu aparţine populaţiei româneşti”. Mai mult,
el scria că această unificare a culturii materiale care era bazată pe tradiţiile daco-romane şi a participării slavilor
care au fost asimilaţi de romanici, a cuprins “spaţiul dintre Munţii Balcani şi Carpaţii Nordici” 3 . Aici se poate
constata prima formulare a unei variante maximale a asocierii dintre cultura dridu şi etnia românească. Nu
credem însă că acest punct de vedere denotă “un remarcabil conformism” în contrast cu cel al lui Daicoviciu, aşa
cum susţine Lucian Boia 4 , deoarece el nu a fost formulat în 1970, ci în 1957, când a-i delimita pe români de slavi
era mai curând o dovadă de nonconformism.
Teoria dezvoltată de I. Nestor a reprezentat prima etapă în interpretarea culturii dridu. a doua etapă este
marcată de contribuţiile Eugeniei Zaharia. Monografia despre aşezarea de la Dridu din 1967, terminată de fapt
în 1964, 5 nu a prezentat doar rezultatele campaniilor de săpături desfăşurate la Dridu între 1956 şi 1962, ci şi o
sinteză a datelor cunoscute despre toate siturile culturii de pe teritoriul României 6 . E. Zaharia a definit mai precis
tipologia ceramicii şi a ajuns la concluzia existenţei unei continuităţi între ceramica romană provincială şi cea a
culturii Dridu, trecând prin cultura Ipoteşti-Cândeşti. În consecinţă, atribuirea etnică nu putea fi decât românească.
Datorită datării târzii (a doua jumătate a secolului al X-lea) propusă de autoare, răspândirea culturii nu poate
fi corelată cu expansiunea Bulgariei, începută mai devreme. Într-un studiu din 1971, E. Zaharia a insistat asupra
continuităţii dintre cultura materială a secolelor VI-VII şi cultura Dridu, mutând datarea formării acesteia din
urmă în secolul al VIII-lea. Apariţia culturii Dridu este văzută ca reflexul arheologic al încheierii etnogenezei pe
întregul teritoriu actual al României 7 .
Această concepţie despre semnificaţia etnică a culturii Dridu a provocat reacţia arheoloagei poloneze Zsofia
Hilczerowna, care arăta, cât se poate de întemeiat, că eroarea fundamentală a acestei monografii este căutarea
de trăsături etnice în cultura materială din secolele IX-X într-o zonă foarte amestecată din punct de vedere etnic.
Acest caracter face imposibilă distingerea componentelor etnice în materialele arheologice ale epocii. Pe de altă
parte, nu există deosebiri esenţiale între ceramica de tip Dridu şi cea provenită din ceramica romană provincială
utilizată în toată Europa Centrală, denumită în mod convenţional donau-typus 8 . C. Daicoviciu considera acest
studiu “o dezavuare competentă a tezei despre romanitatea culturii Dridu” 9 .
Este adevărat că teoria Eugeniei Zaharia nu a fost împărtăşită de toţi arheologii români. Într-un interesant
articol din 1977, Nicolae Ursulescu atrăgea atenţia asupra faptului că “nu întotdeauna trebuie să punem semnul
egalităţii între o cultură materială arheologică şi un anumit etnic”. De aceea, el considera că purtătorii a ceea ce el
1 A. PĂUNESCU 1979, 212-213.
2 iSTORiA ROMÂniei. COMPenDiu 1969, 106.
3 iStORia POPORUlUi ROmÂn, 1970, 108-113 (citatul la 108).
4 L. BOIA 1997, 135.
5 I. NESTOR, Les données..., 407, nota 18 menţiona că monografia era sub tipar.
6 E. ZAHARIA 1967 (îndeosebi 135-165)
7 E. ZAHARIA 1971, ,, Données sur l’archéologie des iVe -Xie siècles sur le territoire de la Roumanie. La culture Bratei et la culture
dridu, “Dacia”, NS, 15, 283-287.
8 Z. HILCZEROWNA 1970 (1971), Le problème de la civilisation de Dridu (Remarques polémiques), “Slavia Antiqua”, 17, 161-170.
9 C. DAICOVICIU, “Romanitatea scitică”..., 195, nota 8.
– –

numea “complexul cultural de tip Dridu sau balcano-carpatic” au fost atât românii, cât şi bulgarii 1 . O teorie diferită
asupra genezei şi răspândirii culturii Dridu a fost elaborată de Petre Diaconu, în monografia despre fortificaţia
de la Păcuiul lui Soare şi în unele studii ulterioare. În concepţia sa, ceramica de tip Dridu moşteneşte tradiţii romanice
şi gotice, iar cultura ca atare reflectă un anumit grad de dezvoltare socioeconomică, nefiind specifică unei
anumite etnii 2 . În valoroasa sa monografie din 1982, Victor Spinei considera eronată atribuirea culturii Dridu unei
singure etnii, arătând că “o unitate etnică a spaţiului atât de vast în care este răspândită cultura Dridu, înglobând
regiuni foarte întinse de pe ambele maluri ale Dunării, este contrară realităţilor şi logicii istorice”. El admitea chiar
posibilitatea ca “statul bulgar să fi avut un rol în uniformizarea anumitor aspecte culturale din bazinul inferior al
Dunării” 3 .
Totuşi, alte studii din anii 1970-1980 au subliniat extinderea culturii Dridu asupra întregului teritoriu al Republicii
Socialiste România, precum şi atribuirea ei exclusiv românilor, tot aşa după cum politica partidului urmărea
în diferite moduri omogenizarea societăţii româneşti. Deşi în Transilvania descoperirile care pot fi atribuite culturii
Dridu sunt izolate, s-a insistat asupra generalizării culturii Dridu în întreaga regiune. De asemenea, s-a încercat
corelarea extinderii culturii Dridu în Moldova cu desăvârşirea românizării acestei regiuni. Un exemplu semnificativ
în această privinţă este studiul lui Dan Gh. Teodor din 1973, în care se susţine răspândirea uniformă a culturii
Dridu pe întregul teritoriu al Republicii Socialiste România, dar şi “în jumătatea de sud a R.S.S. Moldoveneşti”,
precum şi în nordul Bulgariei. Această cultură, scria arheologul ieşean, “trebuie hotărât considerată românească,
indiferent dacă variante ale ei au putut fi (şi e firesc să fie aşa) acceptate şi de către un anumit grup de populaţie
slavă”, ea fiind formată în principal la nordul Dunării de Jos 4 . Teodor a respins teoria Mariei Comşa, deoarece
tipurile ceramice specifice au antecedente înaintea expansiunii Bulgariei, în cultura care a cuprins în mod uniform
teritoriul românesc în secolele VI-VIII. Pe de altă parte, el făcea legătura cu concluziile lingviştilor, potrivit cărora
limba română era deja formată în perioada când a fiinţat cultura Dridu. În lucrări ulterioare, Dan Gh. Teodor a
susţinut că în Moldova cultura Dridu nu a apărut printr-o deplasare de populaţie, ci printr-o evoluţie locală, la fel
ca în restul teritoriului populat de români. El a admis totuşi existenţa unor “aspecte regionale datorate unor centre
anumite de olărie” 5 . De asemenea, într-un studiu din 1980, D. Gh. Teodor a datat în secolul al VIII-lea începutul
uniformizării culturale de tip Dridu care reflectă formarea românilor, în paralel cu asimilarea resturilor slave. 6
Uniformitatea culturii materiale pe întregul teritoriu al României în secolele VIII-X a fost subliniată şi de Ligia
Bârzu într-o sinteză apărută în mai multe limbi în 1980, precum şi într-o lucrare redactată în 1982, dar publicată
abia în 1991. În aceasta din urmă se adopta expresia “cultura veche românească” 7 . Într-un scurt studiu din 1982,
Eugenia Zaharia sublinia “caracterul unitar al culturii Dridu, ea dezvoltându-se în teritoriile care au fost provincie
romană, ca şi în cele rămase, oficial, în afara imperiului. Este cea mai unitară etapă şi mai lipsită de ‘dialecte’
din punct de vedere arheologic şi al conţinutului său spiritual” 8 . Nici un cuvânt despre slavi în acest articol, reprezentativ
pentru reflectarea în ştiinţa arheologică a exacerbării naţional-comunismului din anii 1980. Ideile se
regăsesc în articolul Dridu din “Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României”, care, deşi a apărut în 1996,
reprezintă un text redactat spre finele anilor 1980 9 . Acest mod de abordare a culturii Dridu ilustrează a treia etapă
a interpretării ei, contemporană cu politica de omogenizare a “naţiunii socialiste” şi de izolare faţă de Occident
a României, stimulată şi de accentuarea divergenţelor dintre Republica Socialistă România şi celelalte state din
Pactul de la Varşovia, cu deosebire URSS şi Ungaria.
În concluzie, se poate observa cum modul în care a fost interpretată cultura dridu de către arheologii
1 N. URSULESCU 1977, Concepţia lui Dimitrie Onciul referitoare la formarea poporului român, în lumina actualelor cercetări despre
complexul cultural de tip Dridu, “Suceava. Studii şi materiale”, 4, 100-101.
2 P. DIACONU 1972, Problema originii ceramicii Dridu, în P. DIACONU, D. VÂLCEANU, Păcuiul lui Soare, i. Cetatea bizantină, Bucureşti,
121-131; P. Diaconu 1974, Quelques problèmes de la période comprise entre le Viie siècle et le commencement du Xe (Dobroudja),
în “Dacia”, NS, 18, , 291-293; Idem 1985, extension du premier État bulgare au nord du Danube (Viiie-Xe siècles). La culture materielle,
în “Études Balkaniques”, Sofia, 21, 1, 107-113.
3 V. SPINEI 1982, 85-86.
4 D. Gh. TEODOR 1973, Apartenenţa etnică a culturii Dridu, în “Cercetări Istorice”, Iaşi, SN, 4, 127-142 (citatul la 141).
5 Idem 1978, 119-122.
6 Idem 1980, unele consideraţii privind încheierea procesului de formare a poporului român, în “Arheologia Moldovei”, 9, 79-80.
7 L. BÂRZU 1980, 86-87; L. BÂRZU, S. BREZEANU 1991, 205, 226 (notele 124-125).
8 E. ZAHARIA 1982, Cultura Dridu şi problemele arheologiei şi istoriei sec. Viii-Xi, în “Carpica”, 14, 87-91.
9 Eadem 1996, dridu, în enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, II, Bucureşti, 81-83.
– –

omâni în timpul regimului comunist a reflectat politica partidului muncitoresc român, apoi a partidului
comunist român faţă de urss. Începuturile desprinderii de subordonarea totală faţă de Moscova coincid cu
prima definire a culturii, mărturie arheologică a românilor ca etnie diferită de slavi. Formularea deplină a specificului
etnic românesc al culturii Dridu s-a petrecut în perioada de liberalizare dintre 1964-1971, iar excluderea
slavilor sau bulgarilor dintre purtătorii culturii corespunde cu politica de izolare şi de omogenizare a societăţii
impusă de regimul comunist în perioada sa finală. Rezervele unor arheologi faţă de această interpretare excesivă
au fost exprimate cu prudenţă.
Ce se poate spune astăzi despre cultura Dridu ? În primul rând, datarea începutului ei în prima jumătate a secolului
al IX-lea este asigurată de o monedă emisă de Nikephor I (802-811), descoperită în aşezarea de tip Dridu
de la Şirna, jud. Prahova 1 . Contrar a ceea ce se crede adesea, cultura Dridu nu a fost răspândită pe tot teritoriul
României, deoarece tipul B de ceramică nu a fost descoperit în Moldova şi nici în cea mai mare parte a Transilvaniei.
Doar existenţa acestui tip defineşte cultura Dridu, deoarece tipul A (cu decor incizat) este o variantă locală a
ceramicii donau-typus, care este răspândită în toată Europa centro-orientală. 2 Cultura Dridu a fost specifică pentru
regiunea Dunării de Jos, fără a putea fi asociată în mod exclusiv cu o anumită etnie, slavă, bulgară sau română.
Toate cele trei etnii au contribuit la formarea ei, sub influenţa civilizaţiei bizantine. De fapt, această cultură a exprimat
un anumit nivel de civilizaţie şi de viaţă economică, specific ariei unde s-au putut difuza produsele
atelierelor de ceramică din zona dunării de jos . Tocmai de aceea cultura Dridu nu a pătruns la sud de Munţii
Balcani, unde influenţa bizantină mai puternică a condus la dezvoltarea unei civilizaţii materiale mai avansate
şi, în orice caz, diferite. Cultura Dridu, ca şi, mai târziu, civilizaţia oraşelor din Paradunavon, a fost purtată de
populaţia de diferite origini etnice de la periferia sferei de influenţă a civilizaţiei bizantine, situată într-o zonă de
contact cu lumea stepelor nord-pontice.
summarY
After the establishment of the Soviet domination in Romania, the archaeological researches were directed to
the discovery of any finds able to prove the existence of a considerable Slavic component in the Romanian ethnogenesis.
The changes occurred in the home policy after 1955 led however to a partial recovery of the national
values, which also meant a revived concern for the ethnogenesis, a problem studied by a special commission of
the Academy. The excavations started at Dridu in 1956 offered a support for this new approach, because the material
culture defined by this settlement was distinguished by I. Nestor from that used by the Slavs. This theory
expressed in 1958 and more clearly in 1964 was a consequence, conscious or not, of the changes occurred in the
official attitude toward the Romanian history, because it defined Romanians as a different ethnicity than the surrounding
Slavs. Its definitive formulation coincides with the independency trend of the Romanian policy in 1964,
while the exclusion of the Slavs or Bulgarians from the bearers of the Dridu culture (sustained especially by E.
Zaharia) was contemporary with the policy of homogenization of the late years of the Communist regime. The
Nestor-Zaharia theory became official, but not all the Romanian archaeologists supported it. Notable exceptions
were C. Daicoviciu and M. Comşa. The way how the Dridu culture was interpreted by the Romanian archaeologists
during the Communist regime has reflected the policy toward USSR . Now, the ethnic interpretations of this
culture are obsolete. In fact, this culture has expressed a certain level of civilization and of economic life, specific
for the area were the products of the Lower Danubian pottery workshops were spread.
Bibliografie
ARVINTE, V., 1966, Formarea limbii şi poporului român în lumina cercetărilor recente, “Anuar de lingvistică şi istorie
literară”, Iaşi, 17, 13-32.
BARZU, L., 1980, La continuité de la création matérielle et spirituelle du peuple roumain sur le territoire de l’ancienne
Dacie, Bucarest.
BARZU, L., BREZEANU, S., 1991, Originea şi continuitatea românilor. Arheologie şi tradiţie istorică, Bucureşti.
1 Şt. OLTEANU 2002, O monedă de la împăratul Bizanţului nichifor i descoperită la şirna, jud. Prahova şi importanţa ei pentru datarea
primei faze a culturii “Dridu”, în “Cercetări numismatice. Muzeul Naţional de Istorie”, 8, 173-175.
2 P. DIACONU, extension..., 108–110.
3 Idem, Problema..., 129.
– –

BOIA, L., 1997, Istorie şi mit în conştiinţa românească, Bucureşti.
BRATHER, S. 2000, Ethnische Identitäten als Konstrukte der frühgeschichtlichen Archäologie, “Germania”, 78, 1, 139-
177,
COMSA, M., Die bulgarische Herrschaft nördlich der Donau während des IX. und X. Jh. im Lichte der archäologische
Forschungen, “Dacia”, NS, 4, 1960, 395-422.
COMSA, M., 1959, Contribuţii la cunoaşterea culturii străromâne în lumina săpăturilor de la Bucov, SCIV, 10, 1, 81-99.
COMSA, M., 1960, Câteva date arheologice în legătură cu stăpânirea bulgară la nordul Dunării în sec. IX-X, în Omagiu lui
Constantin Daicoviciu, Bucureşti, 69-79.
COMSA, M., 1963, Cu privire la evoluţia culturii balcano-dunărene în sec. IX-XI, SCIV, 14, 1, 107-122.
COMSA, M., 1963, La civilisation balkano-danubienne (IXe-XIe s.) sur le territoire de la RPR (origine, évolution et appartenance
ethnique). Étude préliminaire, “Dacia”, NS, 7, 413-438.
COMSA, M., 1978, Cultura materială veche românească (Aşezările din secolele VIII-X de la Bucov-Ploieşti), Bucureşti.
Conferinţa pe ţară a arheologilor din Republica Populară Română, 1950, SCIV, 1, 1, 15-22.
CURTA, F., 2002, Consideraţii privind conceptul de caracter etnic (etnicitate) în arheologia contemporană, “Arheologia
Medievală”, 4, 5-25.
DAICOVICIU, C., 1954, Poziţia antiştiinţifică a istoriografiei burgheze cu privire la daci, în Studii şi referate privind istoria
României, I, Bucureşti, 170, 173-179.
DAICOVICIU, C., PETROVICI, E., ŞTEFAN, Gh., 1963, La formation du peuple roumain et de sa langue, Bucureşti.
DAICOVICIU, C., 1968, Originea poporului român după cele mai noi cercetări, în Unitate şi continuitate în istoria poporului
român, Bucureşti, 90-91.
DAICOVICIU, C. 1971, «Romanitatea scitică» la Dunărea de Jos, în “Acta Musei Napocensis”, 8, 187-195.
Dezbaterile din şedinţa lărgită de la 25 noiembrie 1958 asupra formării limbii şi poporului roman 1959, Bucureşti, , 71-
75.
DIACONU, P., Problema originii ceramicii Dridu, în P. Diaconu, D. Vâlceanu, Păcuiul lui Soare, I. Cetatea bizantină,
Bucureşti, 1972, 121-131.
DIACONU, P., 1974, Quelques problèmes de la période comprise entre le VIIe siècle et le commencement du Xe (Dobroudja),
“Dacia”, NS, 18, 291-293.
DIACONU, P., 1979, recenzie la Comşa, M., Cultura materială..., în SCIVA, 30, 3, 469-475 (Idem, Două aşezări româneşti
de la răscrucea dintre sec. XII şi sec. XIII la Bucov (jud. Prahova) ?, Recenzii şi discuţii arheologice, I, Călăraşi, 1994,
33-41).
DIACONU, P., 1985,, Extension du premier État bulgare au Nord du Danube (VIIIe-Xe siècles). La culture materielle, “Études
Balkaniques”, Sofia, 21, 1, 107-113.
GEORGESCU, V., 1991, Politică şi istorie. Cazul comuniştilor români. 1944-1977, Bucureşti.
GILLETT A. (ed.), 2002. On Barbarian Identity. Critical Approaches to Ethnicity in the Early Middle Ages, Turnhout.
HILCZEROWNA, Z., 1970 (1971), Le problème de la civilisation de Dridu (Remarques polémiques), în “Slavia Antiqua”,
17, 161-170.
HOREDT K., FERENCZI Şt., MILEA V., RUSU M., LIU N., 1950, Pătrunderea şi aşezarea slavilor în Transilvania. Raportul
colectivului asupra săpăturilor executate în regiunea Târnava Mare, Conferinţa pe ţară a arheologilor din Republica
Populară Română, SCIV, 1, 1, 123-130.
ISTORIA POPORULUI ROMAN, 1970, sub redacţia Andrei Oţetea, Bucureşti.
ISTORIA ROMÂNIEI 1960, vol. I, Bucureşti.
ISTORIA ROMANIEI. COMPENDIU, 1969, [coordonat de Miron Constantinescu], Bucureşti.
MÜLLER, F., 2003, Politică şi istoriografie în România. 1948-1964, Cluj-Napoca.
NESTOR, I., 1958, Contributions archéologiques au problème des Protoroumains. La civilisation de Dridu. Note préliminaire,
“Dacia”, NS, 2, 371-382.
NESTOR, I., 1964, Les données archéologiques et le problème de la formation du peuple roumain, “Revue Roumaine
d’Histoire”, 3, 3, 419.
NICULESCU Gh. A., 1997-1998 (2000), The Material Dimension of Ethnicity, “New Europe College Yearbook”, 201-262,
OLTEANU Şt., 2002, O monedă de la împăratul Bizanţului Nichifor I descoperită la Şirna, jud. Prahova şi importanţa ei
pentru datarea primei faze a culturii “Dridu”, în “Cercetări numismatice. Muzeul Naţional de Istorie”, 8, 173-175.
OPRIŞ, 2004, Istoricii şi Securitatea, Bucureşti.
PĂUNESCU, A. 1979, Sub semnul întrebării, ed. a II-a, Bucureşti.
POHL W., Conceptions of Ethnicity in Early Medieval Studies, în L. K. Little, B. H. Rosenwein (ed.), Debating the Middle
– 0 –

Ages: Issues and Readings, Oxford, 1998, 15-23.
ROLLER M., 1950, Spre o nouă realizare în ştiinţa istorică: întocmirea unui corpus de documente, „Studii şi cercetări de
istorie medie”, 1, 1, 62-63.
SPINEI, V., 1982, Moldova în secolele XI-XIV, Bucureşti.
ŞTEFAN, Gh., BARNEA, I., FLORESCU, G., GHEORGHIU, I., IACOB, G., MITREA, B., 1950, Pătrunderea slavilor la
Dunărea de Jos. Rezultatul săpăturilor arheologice de la Dinogeţia, comuna Garvăn-Tulcea, Conferinţa pe ţară a arheologilor
din Republica Populară Română, SCIV, 1, 1, 69-74.
TEODOR D. Gh., 1973, Apartenenţa etnică a culturii Dridu, în “Cercetări Istorice”, Iaşi, SN, 4, 127-142 (citatul la 141).
TEODOR D. Gh., 1978, Teritoriul est-carpatic în veacurile V-XI e.n. Contribuţii arheologice şi istorice la problema formării
poporului român, Iaşi, 119-122.
TEODOR D. Gh., 1980, Unele consideraţii privind încheierea procesului de formare a poporului român, “Arheologia Moldovei”,
9, 79-80.
TEODORESCU, V., 1964, Despre cultura Ipoteşti-Cândeşti în lumina cercetărilor arheologice din nord-estul Munteniei,
SCIV, 15, 4, 485-503.
ŢUGUI, P., 1999, Istoria şi limba română în vremea lui Gheorghiu-Dej. Memoriile unui fost şef de Secţie a CC al PMR,
Bucureşti.
URSULESCU, N., 1977, Concepţia lui Dimitrie Onciul referitoare la formarea poporului român, în lumina actualelor cercetări
despre complexul cultural de tip Dridu, în “Suceava. Studii şi materiale”, 4, 100-101.
ZAHARIA, E., 1982, Cultura Dridu şi problemele arheologiei şi istoriei sec. VIII-XI, în “Carpica”, 14, 87-91.
ZAHARIA, E., 1996, Dridu, în Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, II, Bucureşti.
ZAHARIA E., 1967, Săpăturile de la Dridu. Contribuţii la arheologia şi istoria perioadei de formare a poporului român,
Bucureşti.
ZAHARIA E., 1971, Données sur l’archéologie des IVe -XIe siècles sur le territoire de la Roumanie. La culture Bratei et la
culture Dridu, “Dacia”, NS, 15, 283-287.
– 1 –
© alexandru madGeaRU, 008

o prıvıre dın eXterıor: arHeoloGıa Între succesul puBlıc Şı demersul
ŞtıınŢıFıc În Ţărıle andıne (ecuador, peru, Bolıvıa)
– –
michael Wiersing SUdaU,
M.Wiersing@gmx.net
În timp ce lucram la această prezentare, mă gîndeam şi la faptul că publicul larg, în mare parte, vede “arheologia”
ca o disciplină ştiinţifică destul de rigidă. Am impresia că, în Europa rezultatele cercetărilor arheologice nu
se prea bucură de o atenţie deosebită în rîndurile populaţiei şi, cu excepţia Italiei şi Greciei, nu reprezintă un factor
turistic de importanţă majoră. S-ar părea că cele mai importante descoperiri arheologice recente au loc în afara
Europei şi, probabil, ar trebui să reieşim din faptul că disciplina “arheologia” a pierdut din atractivitate, publicul
larg considerînd că pentru regiunile în care locuim această temă este în mare parte mai puţin actuală.
Una dintre regiunile globului, care în ultimele decenii a devenit un fel de Mecca a proiectelor arheologice, este
regiunea andină a Americii de Sud, în special cele trei state – Ecuador, Peru şi Bolivia. Regiunea a atras atenţia
arheologilor din toată lumea cu ceva timp în urmă, mai cu seamă după descoperirea spectaculară a complexului
funerar al Señorului de Sipán din nordul statului Peru. Este adevărat faptul că atît în Ecuador, cît şi în Bolivia
turismul ocupă locul al II-lea ca sursă importantă de venit pentru stat (prima sursă majoră fiind veniturile în urma
exploatării petrolului şi a gazelor naturale), iar în Peru – locul al III-lea. Turiştii care vizitează statele andine, în
majoritate din ţările bogate din nordul american, dar şi din Europa de Vest şi Japonia, indică, pe lîngă alte motive
care i-au determinat să-şi petreacă concediul sau vacanţa în aceste ţări şi dorinţa de a face cunoştinţă cu arta şi
cultura precolumbiană, vizitînd muzee şi săpături arheologice. Oraşul Cusco, fosta capitală a imperiului incas,
împreună cu situl Machu Picchu ce se află la aproximativ 140 km depărtare de acesta, a reuşit, doar datorită moştenirii
sale arheologice, să se plaseze pe locul de frunte în America de Sud în ceea ce priveşte popularitatea sa în
rîndurile turiştilor veniţi din toate regiunile lumii.
Privind din perspectivă externă, se pare că în statele andine idealul cercetărilor arheologice, susţinut de interesul
deosebit manifestat de către publicul larg local, cît şi cel internaţional a devenit o realitate. Cu toate acestea, dat
fiind faptul că am locuit în regiune mai mult de trei ani, vizitînd un număr considerabil de şantiere arheologice şi
participînd la mai multe evenimente în domeniu, îmi voi permite să demonstrez şi cealaltă latură a acestor reuşite,
care, deseori, nu este cunoscută pe deplin în Europa.
Istoria cercetărilor arheologice în ţările andine a fost şi este pînă în prezent puternic influenţată de dorinţa
arheologilor străini de a deveni faimoşi susţinînd ideea europeană a disecării culturii precolumbiane şi care erau
interesaţi într-un mod foarte limitat de viziunile populaţiei băştinaşe indigene. Pînă în a doua jumătate a secolului
XX descoperirile arheologice din statele andine au constituit sursa de realizare a unor aspiraţii personale ale cercetătorilor
europeni şi nord-americani din care fiecare îşi lua ceea ce îi plăcea. În felul acesta, colecţii importante
de obiecte de artă precolumbiană se găsesc în afara regiunii şi, cu toată probabilitatea, nu se vor întoarce “acasă”
niciodată. Politica statală, în special în Peru, pare să rămînă permanent în urma dezvoltării “naturale” a procesului
respectiv.
În timp ce în anii 30-40 ai secolului al XX-lea Julio C. Tello – unul dintre cei mai cunoscuţi arheologi peruani
– îşi realizează expediţiile sale de proporţii, se pare că exista o concepţie mult mai diferită despre păstrarea obiectelor
precolumbiane. Tello însuşi vinde în mod generos colecţii întregi (pentru bani buni) colecţionarilor europeni
şi locali. Sîntem martorii unei contradicţii, în cadrul căreia persoanele care ar trebui să stea la baza conservării
patrimoniului cultural au devenit responsabile de distrugerea unor informaţii foarte importante, şi într-un mod nu
mai puţin dezavantajos decît au făcut-o aşa-numiţii “huaqueros” – localnicii care răvăşesc şantierele arheologice
fără a avea un interes ştiinţific anume, doar pentru a descoperi obiecte de valoare pe piaţa respectivă.
În timp ce locuiam în regiune, mai multe persoane mi-au spus că pînă nu demult, adică pînă în anii 90, jefuirea
siturilor arheologice precolumbiane era considerată o ocupaţie tradiţională în jurul sărbătorii de Paşti, despre care
se credea că ar putea chiar să fie legalizată, doar pentru perioada Săptămînii Patimilor, de către diferite guverne
peruane. Probabil, aceasta a fost o exagerare, dar, în orice caz, jefuirea siturilor arheologice era privită mult mai
tolerant în acea perioadă decît este cazul în prezent. Astazi toate muzeele arheologice inaugurate în ultimii ani tind
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 72-74

neapărat să explice vizitatorilor daunele aduse de către “jefuitorii de situri” istoriei precolumbiane a statului. Pe
de altă parte, deşi jefuirea directă a siturilor este un fenomen negativ, ar trebui totuşi să ne punem întrebarea dacă
atitudinea guvernelor din statele andine faţă de protecţia artei precolumbiane s-a îmbunătăţit în ultimii ani.
Un exemplu: există multe colecţii private în posesia unor persoane care, la rîndul lor, au jefuit cîndva situri
arheologice, dar care, cel puţin, îşi fac accesibile colecţiile publicului larg şi au grijă de ele – două lucruri care
deseori nu se întîmplă cu obiectele rămase în posesia statului. Ocazional, obiectele de artă sînt în mai mare siguranţă
în mîinile unor colecţionari privaţi decît în grija guvernului. Altă problemă o constituie faptul că statul nu
pare să ia măsuri pentru a face jefuirea siturilor arheologice şi comerţul cu obiectele precolumbiane mai dificile
din punct de vedere legal. Este un fapt bine cunoscut că mai mult de 70% dintre obiectele din primul mormînt
descoperit (şi jefuit) la Sipán se află în proprietatea unui colecţionar privat care locuieşte la Lima şi despre care se
spune că este un prieten al preşedintelui Toledo. Este dificil de conceptualizat de ce un individ care posedă colecţii
importante în a căror posesie a intrat în mod ilegal nu poate fi forţat de legile peruane să re-aducă la dispoziţia
statului cele acaparate.
Imediat ce statul peruan a observat că, începînd cu anii 40 şi 50 ai secolului trecut, cu ajutorul artei precolumbiene
se pot aduce sume însemnate de bani din partea turiştilor străini în caznaua statului, au fost date indicaţii de
a se fonda muzee naţionale de arheologie în oraşul Lima. În aceste muzee pot fi admirate o mare parte de obiecte
originale aduse din diverse localităţi ale ţării, acestea fiind însă astfel deprivate de contextul lor cultural-istoric.
În rezultat s-a ajuns la faptul că, de mai multe decenii, multe dintre cele mai importante situri arheologice au fost
lipsite de comorile proprii şi ar fi în zadar să se caute autenticitate, aceasta existînd parţial doar la locurile unde
au fost descoperite şi parţial la Lima. Deoarece Lima, fiind capitala statului, nu consideră necesar să întoarcă
obiectele la locul lor de origine, această situaţie problematică va rămîne pentru mult timp actuală. O excepţie în
ţările andine o constituie capitala administrativă boliviană La Paz, de unde în ultimii ani au fost transferate cîteva
statui la locul unde au fost descoperite – la Tiwanaku. Aceasta s-a întîmplat însă nu benevol, ci deoarece poluarea
atmosferei din oraş a început să ameninţe păstrarea şi conservarea acestora, care, de altfel, erau expuse la aer liber
în metropola La Paz.
De asemenea, în ultimii ani s-au schimbat şi opiniile în ceea ce priveşte restaurarea siturilor arheologice, deşi
şi aici nu fără anumite probleme. Eu nu sînt împotriva restaurării siturilor arheologice, după cum a fost făcută, de
exemplu, la Chanchan, fosta capitală a culturii Chimu în nordul statului Peru. În foarte multe cazuri însă vizitatorilor
nu li se explică deosebirea dintre ceea ce este original şi ceea ce a apărut în rezultatul restaurării, aceasta
ducînd la faptul că nimeni nu mai ştie ce este “real” şi ce este un “fals” din zilele noastre în aceste construcţii
prezentate turiştilor.
După cum am menţionat deja, realizarea săpăturilor arheologice se află, în mare parte, în mîinile cercetătorilor
occidentali. Americanul din Statele Unite Bingham a redescoperit în anul 1911 ruinele aşezării incaşe Machu Picchu
la hotarul dintre pădurea tropicală şi partea montană şi este considerat de cea mai mare parte de peruani “regele”
distrugătorilor de situri arheologice, dat fiind faptul că, în urma acestei descoperiri, o mare parte de obiecte
de la Machu Picchu a dispărut pentru totdeauna în SUA.
În urma vizitării siturilor peruane uneori punem la îndoială motivaţia arheologilor din generaţiile anterioare.
Situl de la Kotosh, de exemplu, a fost cercetat de către o echipă de arheologi japonezi în anii 60, care au selectat
acest sit dintr-o listă de aproximativ 150 de situri potenţiale din Ecuador, Peru şi Bolivia. După ce au fost incheiate
lucrările, echipa japoneză a plecat fără să ia măsuri pentru a salva situl respectiv pentru generaţiile viitoare. Fiind
complet abandonat, un faimos relief reprezentînd o pereche de mîini încrucişate, din templul cu acelaşi nume, a
fost furat, iar clădirea însăşi, neprotejată de ploaie şi alte fenomene naturale, a fost lăsată în paragină.
Şi în prezent situaţia în statele andine este de aşa natură încît mijloacele financiare de care dispun universităţile
şi alte instituţii de cercetare de stat sînt atît de limitate încît marea majoritate a cercetătorilor locali sînt nevoiţi să
activeze în anonimat. Numărul studenţilor la facultăţile de arheologie chiar şi în oraşul Cusco este mic, lipseşte
dotarea tehnică necesară pentru datarea şi restaurarea obiectelor de artă. Cercetătorii din America de Nord au la
dispoziţia lor sume însemnate de bani, echipe de filmare şi chiar membri ai personalului de la revista „National
Geographics”, dispunînd astfel de toate posibilităţile pentru a prezenta într-un mod cu totul aparte chiar şi rezultatele
mai puţin însemnate ale cercetării lor. Deşi în prezent există o lege care stipulează că obiectele de artă
– –

precolumbiană trebuie să rămînă în posesia statului, aceasta totuşi nu poate împiedica cercetătorii internaţionali
să creieze un soi de cult în jurul persoanei sale, cult fundamentat şi de expoziţiile din muzeele locale finanţate cu
mijloacele din afară.
Răspunderea pentru administrarea siturilor arheologice şi a muzeelor din Peru o poartă statul, reprezentat de
Institutul Naţional de Cultură din Lima. Ar trebui să menţionăm aici că, cel puţin în ultimele decenii, preocuparea
acestui institut nu a fost neapărat să adune cît mai multe informaţii ştiinţifice despre trecut. Ţinînd cont de faptul
că cele mai multe descoperiri arheologice din perioada precolumbiană în Peru au avut loc în ultimii douăzeci de
ani, ar trebui totuşi să conştientizăm că aceasta s-a întîmplat şi pentru satisfacerea unor interese comerciale anume
care nu întotdeauna poartă conotaţii pozitive. Fiind unica instituţie care administrează sute de situri culturale,
arheologice şi muzee în întreaga ţară, şi dată fiind experienţa sa deosebită în domeniu ne face să ne aşteptăm ca
activitatea ‘Institutului Naţional de Cultură’ ar putea fi realizată mai bine şi mai academic.
Ca un exemplu de alternativă am putea menţiona situl Huaca de la Luna – care este administrat de Universitatea
din oraşul Trujillo, iar săpăturile arheologice au fost finanţate de către o companie privată – fabrica de bere
“Backus”. Situl le este prezentat vizitatorilor de către arheologi, membri ai Catedrei de arheologie de la universitatea
implicată, care au participat nemijlocit la săpăturile arheologice, ceea ce constituie un avantaj esenţial faţă
de alte situri unde ghizii sînt persoane care doar au învăţat anumite texte pe de rost. Este important să notăm faptul
că cele mai moderne muzee arheologice din America de Sud pun tot mai mult accent pe activitatea pedagogică.
Spre exemplu, vizitatorilor li se explică principalele activităţi arheologice, tehnici de prelucrare şi documentare
a obiectelor descoperite şi apoi li se oferă posibilitatea de a ‚descoperi’ obiectele de sine stătător, ca şi cum ar fi
arheologi ei înşişi.
Ceea ce este problematic în modalitatea prin care statul coordonează arheologia în ţările andine este faptul că
acesta nu asigură întreţinerea adecvată a complexelor arheologice şi nici nu acordă prioritate intereselor ştiinţifice
faţă de cele economice. Aceasta a dus la faptul că organizaţia UNESCO, spre exemplu, ameninţă de repetate ori
statul peruan să retragă sitului Machu Picchu titlul de moştenire culturală mondială, dat fiind faptul că numărul
nelimitat de turişti duce la distrugerea acestuia – problema majoră fiind eroziunile.
Deşi biletul de intrare la Machu Picchu s-a ridicat pînă la 20 de dolari, iar costul unei călătorii cu trenul,
unicul mijloc de accesare a sitului respectiv, pînă la cel puţin 50 de dolari, aceşti bani nu au fost folosiţi pentru
a se asigura o protecţie mai bună a sitului ca atare din partea statului peruan. Cu exact 25 de ani după ce a fost
declarat moştenire culturală mondială, după mai multe ameninţări UNESCO a fost foarte aproape de a declara
situl „moştenire culturală mondială în pericol“. Guvernul peruan a ignorat timp de mai mulţi ani orice chemare
de a asigura un management al sitului în aşa mod încît şi generaţiile viitoare să aibă şansa de a-l vizita. (Pînă la
urmă, UNESCO nu a schimbat statutul sitului, guvernului peruan reuşindu-i cu succes să pretindă că va asigura o
ameliorare a situaţiei).
În cele din urmă, un fapt demn de menţionat este că, pînă astăzi, nu există tendinţa de a ţine cont de doleanţele
culturale ale populaţiei indigene. Deşi aceasta a profitat mult graţie interesului manifestat faţă de moştenirea
strămoşilor, totuşi apreciază ca fiind un sacrilegiu modul în care societatea dominantă a albilor, statul şi vizitatorii
beneficiază de această moştenire, fără ca să aibă o posibilitate însemnată de a se considera parte a procesului de
promovare a acesteia.
Acestea fiind spuse, rămîne să ne punem întrebarea cu privire la succesul realizat de către arheologia sud-americană
în ultimele două decade. Problema cu privire la modul de a administra o moştenire atît de vastă şi bogată,
combinînd turismul cu protecţia patrimoniului cultural este foarte dificilă şi, date fiind problemele continui de
ordin politic, corupţia, ignoranţa şi sărăcia, este dificil să credem că o soluţie perfectă şi armonioasă va putea fi
găsită în viitorul apropiat.
– –
© michael Wiersing SUdaU, 008

determınărı & dımensıunı ale converGenŢeı: arHeoloGıa Şı antropoloGıa
– –
Sînziana Florina PReDA,
universitatea de Vest din Timişoara
Atît arheologia, cît şi antropologia au ca obiect de interes, din unghiuri de vedere diferite, acest complex pe care
îl reprezintă fiinţa umană. Cea dintîi, pe care Kottak – în lucrarea intitulată „Cultural Anthropology” – o numeşte
„antropologie arheologică”, reconstituie, descrie şi interpretează comportamentul uman şi modelele culturale din
vechime prin aportul resturilor materiale, în vreme ce a doua se opreşte îndeosebi asupra originii, evoluţiei şi variabilităţii
biologice a indivizilor, toate aceste elemente fiind conectate cu cadrul natural şi sociocultural. Ambele
au în vedere o istorie a umanităţii, în încercarea imparţială de a oferi absolută înţelegere şi toleranţă diversităţii1 .
Avînd, aşadar, pentru o lungă perioadă de timp, drept preocupare comună, găsirea dovezilor culturale în trecutul
speciei Homo Sapiens, cele două discipline sînt percepute, cel puţin în Lumea Nouă, drept părţi ale aceleiaşi
unităţi; astfel, antropologia înglobează patru cîmpuri / arii extinse de interes: antropologia biologică, arheologia,
lingvistica antropologică şi antropologia culturală. Primele două se află în strînsă legătură, întrucît dacă antropologia
fizică se ocupă şi de comparaţii anatomice ale fosilelor recuperate, arheologia (numită preistorică în Europa)
cercetează raporturile acestor descoperiri cu propriul lor habitat şi găseşte repere pentru structura societăţilor
preistorice. Cercetarea se extinde şi la identificarea de relaţii intergrupale şi la reconstrucţia vieţii sociale chiar şi
în timpuri recente: este, de pildă, cazul rămăşiţelor materiale aparţinînd nativilor nord americani, datînd dinainte
de consemnări scrise (mulţi arheologi americani consideră disciplina lor ca o vastă extensie, înapoi în timp, a
antropologiei culturale) 2 .
Cel puţin, în anii ’90, diferenţa de perspectivă (reflectată şi la nivelul învăţămîntului instituţional) persista:
pe continentul nostru, arheologia era socotită un domeniu umanist (anexată fiind ştiinţei istorice), pe cînd în
Statele Unite ale Americii este practicată ca subdisciplină antropologică şi văzută ca ştiinţă socială3 . Cît priveşte
subdiviziunile sale, alături de arheologia preistorică şi istorică4 , regăsim direcţii mai puţin abordate şi de îngustă
/ strictă specializare, ca arheologia demografică, maritimă, urbană, subacvatică, etnoarheologia şi managementul
resurselor culturale5 .
În România, începînd cu a doua jumătate a secolului trecut, asistăm la dezvoltarea studiilor de paleoantropologie
în colaborare cu Institutul de Arheologie, dintre cele mai cunoscute cercetări amintind pe cele ale lui Dardu
Nicolăescu-Plopşor şi C-tin Maximilian6 . Este clar că dincolo de ocean, în relaţia arheologie – antropologie, este
accentuată latura culturală a ultimei, pentru ca în Europa să se insiste pe latura antropologiei istorice, aşa cum
mai este numită paleoantropologia. În ţara noastră, aceasta are în vedere procesul de antropogeneză, felul în care
populaţiile acestui areal au evoluat ca structură antropologică, elemente de geneză etnică românească, inclusiv
implicaţiile lor istorico-biologice şi medico-geografice. Se adaugă interesul pentru rituri şi ritualuri funerare în
diverse perioade istorice, precum şi pentru elemente de paleodemografie şi patologie a vechilor populaţii. La
fel de important se consideră a fi studiul perioadei medievale, cu elemente de ecologie şi morfologie umană, în
circumstanţele unei existenţe diferenţiate a comunităţilor în mediul rural şi cel urban. În fine, dar nu mai puţin
însemnat, amintim probleme de zooarheologie şi paleoecologie, în legătură cu comportamente ocupaţionale şi
rituale ale populaţiilor vechi7 .
Paleoantropologia (prin componentele sale: craniometria şi osteometria) demonstrează vechile şi strînsele legături
ale antropologiei cu arheologia. Prin săpăturile efectuate de arheologi este scos la lumină un bogat şi
variat material osteologic, care ajunge – din nefericire, nu întotdeauna – să fie supus analizei în laboratoarele de
paleoantropologie. Acest material este elementul comparaţiilor biologice între oamenii preistorici şi descendenţii
lor prezenţi, contemporani. Studiul oaselor se impune ca necesar din mai multe puncte de vedere: ele sunt, mai
1 KOTTAK 2000, 14.
2 BARNARD 2000, 3.
3 HUNTER 1990, 81.
4 COPANS 1999, 47.
5 MIHU 2002, 12.
6 DRAGOMIRESCU 1999, 19.
7 RADU, GLAVCE, DRAGOMIRESCU 2002, 10.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 75-78

întâi de toate, probele pentru cercetarea fosilelor umane; sunt fundamentul clasificărilor rasiale în preistorie. Totodată,
sunt mărturii ale ritualurilor de înmormântare, oferind determinări asupra culturii şi viziunii despre lume a
populaţiei studiate. Oasele umane constituie şi sursa majoră pentru informaţiile legate de vechile maladii, deseori
oferind indicii asupra cauzei decesului. Nu în ultimul rând, identificările realizate pe baza elementelor osteologice
contribuie la rezolvarea cazurilor în medicina legală. Este evident că oasele – ca segmente ale corpului vertebrat
– conţin o multitudine de informaţii privind mecanismele adaptative ale individului uman la mediul în care există
şi funcţionează. Cercetarea evoluţiei umane ar fi imposibilă dacă ele ar fi eliminate ca surse de informaţie, informaţie
care se perpetuează în materialul osos, în ciuda procesului de descompunere corporală care survine după
moarte. Probele materializate de schelete furnizează, în consecinţă, date preţioase asupra obiceiurilor şi bolilor
preistorice 1 .
Media de viaţă, originea decesului sau spectrul patologic al vechilor populaţii sunt revelate prin intermediul
studiilor de paleopatologie, care au ca obiect scheletul. Sunt astfel evidenţiate o serie de tulburări, de la cariile
dentare, reumatism sau sifilis, până la malformaţiile congenitale, confirmate, de altfel, şi la nivelul reprezentărilor
artistice. Pe de altă parte, este posibilă stabilirea patologiei unei populaţii, ca rezultat al unor mutaţii şi identificarea
de noi şi noi elemente pentru evoluţia practicilor medicale şi chirurgicale, pornind de la observaţiile făcute
asupra scheletelor paleolitice 2 . Studiul morfofuncţional al scheletelor – şi în special al oaselor lungi – oferă şi
posibilitatea încadrării comunităţii studiate în contextul socio-economic al perioadei respective 3 , dar şi date cu
privire la practicile religioase şi antropofagie.
Dincolo de aceste delimitări taxonomice, care vizează o latură sau alta a domeniilor în discuţie, este evident
că necesitatea cooperării şi coroborării rezultatelor celor două discipline se dovedeşte elementară, spre a se putea
ajunge la o clară şi cuprinzătoare înţelegere a înaintaşilor şi a modului lor de viaţă. Raportul diferenţelor biologice
şi culturale solicită o intervenţie comună , întrucît materialul pus la dispoziţie de unii serveşte celorlalţi în vederea
identificării unor modele culturale care au amprentat, temporar, aspectul fizic: spre exemplu, s-a demonstrat
că piese de îmbrăcăminte, precum boneta, au deformat constituţia craniană în perioada medievală, la fel cum în
secolul trecut, se pare că pantalonii au modificat conformaţia bazinului feminin 4 .
Rămăşiţele vizibile, palpabile, ale unei culturi apuse ne orientează în comprehensiunea comportamentală, artefactele
constituind expresii ale culturii, reprezentări materiale ale unor idei abstracte 5 . Ca forme de manifestare
umană, uneltele, ceramica şi alte relicte sînt importante atît prin natura lor intrinsecă, cît şi prin poziţionarea în sol.
Pe baza unor sisteme de reprezentare, fie transmise, fie cunoscute din societăţi tradiţionale care au supravieţuit,
antropologii culturali oferă date asupra modului de întrebuinţare, distribuire, aranjare al vestigiilor dezvelite, şi
chiar privind motivele şi felul în care s-au renunţat la ele. De pildă, o anume concentraţie de cărbune, asociată cu
oxidare a solului, fragmente osoase, plante carbonizate, alături de bucăţi de piatră fisurată datorită focului, ceramică
şi unelte, indică gătitul şi procesarea hranei asociate 6 . Obţinem, aşadar, nu numai profilul alimentelor consumate,
ci şi al preparării acestora; în plus, pentru că o serie de surse de hrană sînt disponibile în anumite perioade
ale anului, este posibilă aprecierea sezonului în care a fost consumat un produs sau altul 7 . Adăugînd rezulatatele
obţinute prin studiile paleopatologice (cu referire la problemele de nutriţie), se realizează un ansamblu al informaţiilor
despre dietă şi activităţile de subzistenţă ale perioadei respective, materialul arheologic schiţînd portretul
unei societăţi într-un mod care nu transpare întotdeauna dintr-un document scris 8 .
Un alt palier al colaborării este cel al managementului resurselor culturale, sector care s-a impus în Statele
Unite încă din anii ’70 ai secolului trecut, şi prin intervenţia etatistă, în direcţia conservării şi prezervării resurselor
istorice şi preistorice, astăzi ajungîndu-se la o conservare chiar interactivă a obiectelor, a modurilor de existenţă şi
acţiune, a unui stil de viaţă dispărut sau pe cale de dispariţie 9 . Astfel, agenţiile federale, dar şi alte grupuri – care
1 BASS 1987.
2 MILCU 1967, 290-291.
3 MILCU 1967, 291.
4 PANEA 2000, 24.
5 HAVILAND 1989, 28.
6 HAVILAND 1989, 11.
7 HAVILAND 1989, 40.
8 HAVILAND 1989, 11.
9 COPANS 1999, 137.
– –

utilizează fonduri de stat – au înţeles importanţa punerii în valoare a structurilor istorice naţionale şi nu numai
(drept mărturie, o serie de proiecte desfăşurate pentru salvarea unor situri în ţări din America de Sud, state în care
guvernele – din lipsă de fonduri sau înţelegere, sau ambele – nu se implică în menţinerea vechii moşteniri şi pierd
din vedere cît de însemnată este aceasta pentru generaţiile viitoare).
Un ultim plan al dublei implicări şi colaborări este înregistrat în zilele noastre: arheologii forensici reconstituie
profilul crimelor prin analiza evidenţelor fizice 1 : în literatura de specialitate, Kottak vorbeşte de o antropologie
a masacrului 2 , exemplificând cu un caz de ucidere în masă în Guatemala anului 1982, caz documentat atât de arheologi,
cît şi de legişti. Într-o astfel de împrejurare – mărturisea un arheolog implicat, situaţia este asemănătoare
celei de excavare a unui sit arheologic; odată cu scurgerea timpului, ca şi în acesta din urmă, survin modificări,
distrugeri, interpretarea rămăşiţelor dovedindu-se la fel de anevoioasă, chiar dacă nu avem de-a face cu o arheologie
de tip academic.
Departe de pretenţia exhaustivităţii, am încercat să schiţăm teritoriul de convergenţă al celor două ştiinţe, în
condiţiile în care în România, antropologia a fost introdusă de foarte puţină vreme în sistemul de învăţămînt,
arheologia beneficiind de un cu tot alt background. Cu siguranţă, o parte din cele prezentate mai sus se situează
încă la nivelul dezideratului: considerăm, însă, că tocmai promovarea unei serii de aspecte ce ţin de interferenţa
antropologiei cu arheologia poate reprezenta un prim pas pentru transpunerea în realitate, atît în folosul cercetării
ştiinţifice, cît şi al publicului larg.
Summary
The last decades of the previous century have proposed – through the work of American anthropologist P. Kottak.
– the collocation archaeological anthropology; the author simplifies the concept and explains that we deal
with archaeology, understood and practiced according to North-American standards, in a larger sense. We need
to specify the following: in the New World, the archaeology has always been correlated to cultural anthropology,
more closely than on our continent. The explanation is that meanwhile the Europeans considered archaeological
research as an extension of their studies from contemporary history to the prehistoric past, the American scientists
have started investigation of foreigner communities by digging their sites and of the local communities (that is
ethnographic research of American native’s community).
At present, this difference still persists: in Europe, the archaeology is usually considered as a humanistic science,
correlated to history science, while in the United States it is practice as an anthropology branch and a social
science.
The classifications and the institutional separation are less important; but it is extremely necessary that both archaeologists
and anthropologists must have serious knowledge of both domains and when this is not possible, the
cooperation is compulsory. For instance, the research of a community is not limited to description anthropological
features but it includes the study of social and historical aspects, for the purpose of emphasizing the community
history, the stratification issues, the social structure, the production forms, the economic level, characteristics of
family life and private life, meaning a study of the complex existence environment where this group lives.
1 KOTTAK 2000, 438.
2 KOTTAK 2000, 440.
– –

Bibliografie
BARNARD, A., 2000, History and theory in anthropology, Cambridge.
BASS, W., 1987, Human Osteology – A laboratory and Field Manual, 3rd Edition, Missouri Archaeological Society.
COPANS, J., 1999, introducere în etnologie şi antropologie, Iaşi.
DRAGOMIRESCU, V.T., 1999, introducere în medicina legală antropologică, Bucureşti.
HAVILAND, W.A., 1989, Cultural Anthropology, Harcourt College Pub.
KOTTAK, C.P., 2000, Cultural Anthropology, McGraw Hill.
MIHU, A., 2002, Antropologia culturală, Cluj.
MILCU, Ş., MAXIMILIAN, C-tin, 1967, Introducere în antropologie, Bucureşti.
PANEA, N., 2000, Antropologie culturală şi socială, Craiova.
RADU, E., GLAVCE, C., DRAGOMIRESCU, L., 2002, Ghid practic de antropologie,
vol. I., Bucureşti.
WHITTEN, P., HUNTER, D.E.K., 1990, Anthropology – Contemporary perspectives, Harper Collins Publishers.
– –
© Sînziana Florina PReDA, 2008

teorıa celor două popoare – studıu de caZ pentru ıstorıoGraFıa sovıetıcă
– –
adrian PeliVan,
Colegiul de Transporturi,
Chişinău
Teoria celor două popoare, şi respectiv, a celor două limbi diferite, română şi moldovenească, este de dată
recentă şi a fost dictată, după cum se ştie, de interese politice.
După evenimentele din 1917 din Rusia, Basarabia se desprinde de fostul imperiu ţarist şi prin majoritatea de
voturi ale deputaţilor din Sfatul Ţării se decide alipirea ei (27 martie 1918) la cealaltă parte de Moldova, care
împreună cu Muntenia formau de la 1859 statul Român. Moscova, însă nu a putut accepta această pierdere. Neizbutind
să utilizeze mijloacele militare şi diplomatice, a recurs la un şiretlic politico-ideologic: „zămislirea” unui
popor nou, moldovenesc, ocupat, chipurile, de România Regală, „visând eliberarea şi alipirea la Rusia Sovietică”.
Se trişa în modul acesta opinia publică mondială, incompetentă şi indiferentă la ceea ce se petrecea în acest colţ
de lume. Evenimentele din 1940, soldate cu cedarea Basarabiei Uniunii Sovietice, au dat un imbold nou teoriei
despre cele două popoare şi cele două limbi, chemată acum să justifice nu numai ocuparea prin forţă a unui teritoriu
străin, dar şi să-i mancurtizeze pe basarabeni, orientându-i împotriva a tot ce este românesc 1 .
Calomnia şi „nebunia” unora dintre savanţii sovietici nu se opreşte însă aici, ea continuă a se oglindi în
studiile arheologice şi istorice din URSS, contribuind la falsificarea principalelor jaloane ale istoriei românilor
din Moldova şi inducând în eroare nu numai opinia publică, dar şi pe savanţi de prestigiu atât din republică, cît
şi din afara ei. Această nebunie consta în faptul că arheologii sovietici încep a atribui monumentele arheologice
medievale timpurii de pe teritoriul Moldovei (sec. V-XIII) tributurilor slave, ignorând totalmente prezenţa
elementelor vechi româneşti. Practic, acelaşi lucru se întâmplă şi cu perioadele preistorice, când G.d. smirnov
(1 ) atribuia vestigiile geţilor triburilor scitice 2 . Este cazul lui a.ı. terenozhkin, care în 1952 atribuia vestigiile
tracice nu sciţilor, ci vechilor slavi. Această supoziţie a fost criticată şi nu a fost acceptată nici de lingvişti,
şi nici de arheologi. 3 Dar când m.ı. artamonov, reprezentantul Institutului de Arheologie al AŞ al RSS
Ucrainene, propune apartenenţei etnice a tracilor majorităţii triburilor Sciţiei, bazându-se pe prezenţa ceramicii
cu luciu negru, care avea similitudini în bazinul carpato-dunărean, marea majoritate a cercetătorilor sovietici
participanţi la conferinţă îl susţin în exclusivitate pe Terenozhkin, care insista în continuare asupra apartenenţei
slave a acestor comunităţi. 4 Stranii luări de poziţie a savanţilor sovietici!
Această situaţie îşi are originea în condiţiile concrete ale anilor 40-50, când „specialiştii” sovietici în aprecierea
apartenenţei etnice a monumentelor preistorice sau medievale timpurii din Moldova foloseau aceleaşi criterii care
erau aplicate faţă de monumentele clasice ale slavilor de răsărit din regiunile Rusiei şi Ucrainei. În anul 1946, în
R.S.S.M. a lucrat arheologul kievean ı. m. samoilovskii cu o grupă de specialişti, iar 1947 – arheologul moscovit
p.ı. Zasurţev. Ambele echipe urmăreau scopul de a descoperi şi cerceta în acest spaţiu monumentele slave. Însă
investigaţiile arheologice ale monumentelor respective din Moldova erau efectuate conform criteriilor aplicate
până atunci în regiunile net-slave, fără a se ţine cont de particularităţile etno-istorice ale teritoriului în cauză.
În rezultatul investigaţiilor p.ı. Zasurţev a publicat un articol în revista „Kratkie sobşcenja Instituta istorii
materialinoi culturi” (Moskva, 1949, vyp.27), sub titlul: „Slaveanskie poselenja Moldavii”, în care monumentele
medievale timpurii din Moldova sunt puse pe seama slavilor.
În anul 1950 începe activitatea unei echipe dirijate de G.B. Fedorov, considerat „părintele slavisticii în
R.Moldova” 5 , sub auspiciile căreia a fost educată o întreagă generaţie de arheologi şi medievişti, ca, spre exemplu,
1 Ion CONŢESCU, 1991. De ce moldovenii sunt români, în: Limba Română, Chişinău, Nr.2, p.13
2 I. HÂNCU, Gh. POSTICĂ, 1991, Despre falsificarea istoriei vechi a Moldovei în istoriografia sovietică, în: Moldova Suverană, 19 fe-
bruarie, p.3.
3 A. I. MELIUKOVA, 1975. itoghi i zadači izučenia vzaimosveazei kimeriiskich i skivskich plem’en s frakiicami sovetckoi nauke, în Studia
Thracica 1, Sofia, p. 56
4 A.I. MELIUKOVA, 1975, 57.
5 I. HÂNCU, Gh. POSTICĂ, 1991, Despre greşeli evidente şi falsificări intenţionate din istoria veche a Moldovei, în „ Pagini de istorie”,
Editura Universitas, Chişinău, p. 6.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 79-83

ı.a. rafalovici, G.F. Čebotarenko, p.p. Bîrnea ş.a. Aceşti arheologi folosesc în lucrările lor aceleaşi metode,
care se reducea în special la descoperirea monumentelor arheologice şi determinarea apartenenţei cultural – cronologice
a monumentelor după materialele din periegheze. O astfel de determinare a monumentelor este valabilă,
după cum se ştie, doar în acele cazuri când se cunoaşte cu precizie fie din izvoarele scrise, fie din alte surse, că pe
un anumit teritoriu, într-o anumită perioadă de timp a locuit doar un singur etnos. Prin asemenea metode simpliste
arheologii sovietici au putut determina doar ceea ce doreau ei, adică monumentele slavilor, patria iniţială a cărora,
după cum se ştie, se află departe de spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Această situaţie a problemei în cauză a fost destul de aspru criticată de către G. postică şi ı. Hîncu în renumitul
lor articol „Despre greşeli evidente şi falsificări intenţionate din istoria veche a Moldovei”, în care autorii
demonstrează că: „Arheologia sovietică moldovenească, chiar de la apariţia sa, a mers pe o cale simplistă în ceea
ce priveşte atribuirea etno-culturale a monumentelor medievale timpurii. Pe baza a câtorva cioburi de ceramică
care la exterior se aseamănă cu ceramica slavă din Ucraina şi Rusia, monumentele medievale timpurii din Moldova
sunt atribuite slavilor” 1 .
În lucrarea lui Fedorov G.B., 1 0, Raboty Prutsko-Dnestrovskoj ekspedicii 1957 g., (KSiA, 81, Moscova),
la pp.239-304, vestigiile arheologice din repertoriu sunt atribuite în totalitate slavilor şi date între secolele
VI-IX. Trebuie însă de menţionat faptul că în perioada anilor ’50 orizontul cultural atribuit sec.VI-VII
încă nu era identificat cu certitudine, astfel că anumite vestigii erau plasate, în mare parte, între sec. VI/VII
– VIII/IX.
Fedorv, pe lângă aceea că atribuie toate vestigiile descoperite slavilor, dă în cadrul repertoriului şi informaţii
ambigue. Este cunoscut faptul că între anii 1950-1958, în împrejurimile satului Alcedar (Orhei) au fost descoperite
şi cercetate mai multe puncte notate de către Feodorov şi alţi cercetători cu Alcedar III, Alcedar IV, Alcedar V,
Alcedar VII, pentru primele două puncte se dau aceleaşi coordonate geografice. Astfel că nu ne putem da seama
care este cauza numerotării diferite şi indicarea respectivă a două aşezări deschise distincte, mai ales că în repertoriu
nu se indică distanţa dintre aceste puncte 2 .
În anul 1969 G.F. Čebotarenko alcătuit o hartă cu aşezări, majoritatea numite de autor sud-slave 3 .
O altă încercare de a prezenta o hartă a descoperirilor arheologice medievale din regiunea Odessa a fost întreprinsă
de A.O. Dobroliubskii şi A.G. Zaghinailo. Autorii divizează monumentele arheologice din această zonă în
cele care aparţin culturii Saltovo-Maiaţk şi culturii slave din secolele IX-X.
Mai amintim de intervenţia lui L.V. Subbotin şi G.T. Cerneakov. Autorii au prezentat o hartă cu 35 de aşezări,
în opinia lor cu descoperiri de ceramică Saltovo-Maiaţk.
În 1 , ı.a. rafalovici publică lucrarea: „Slavii în secolele VI-IX în Moldova” (Editura Ştiinţa, Chişinău,
1972), în care, la pag. 148-149, afirmă: „cu toate că purtătorii culturii Ciurel erau o populaţie etnică neomogenă
(aici nu trebuie să uităm de populaţia alano-bulgară –purtătoare a ceramicii de tipul Pastîr bine cunoscută pe
Dunărea inferioară după izvoarele scrise de rând cu slavii), noi credem că purtătorii principali ai acestei culturi
au fost slavii.” Deci, pe de o parte, Rafalovici recunoaşte faptul că populaţia încadrată în monumentele arheologice
de tipul culturii Ciurel era neomogenă, din punct de vedere etnic alcătuită din romanici de est, slavi şi alanobulgari,
iar pe de altă parte concluzia lui este fără niciun echivoc: “purtătorii principali ai acestei culturi au fost
slavii”, şi în continuare vorbeşte numai despre slavi, motivându-şi concluzia sa prin aceea că slavii ar constitui
majoritatea populaţiei în aceste regiuni.
Cam pe aceeaşi logică de neînţeles se bazează şi lucrarea arheologilor G.B. Fedorov şi G.F. Čebotarenko . În
lucrare fiecare monument este descris în parte şi atribuit vechilor slavi.
În afară de monumentele slave timpurii şi ruseşti vechi, autorii lucrării deosebesc pe teritoriul Moldovei şi
monumente ce aparţin, după părerea lor, slavilor de sud. Este de remarcat aici faptul că criteriul de determinare
etnică este acelaşi. În loc de argumente clare autorii se mărginesc doar cu simple declaraţii. Astfel, ei consideră că
1 Ibidem, 7.
2 STAMATI, 2004. Despre câteva probleme arheologice nerezolvate (sec.V/Vi-Vii), în Studia in Honoriem Gheorghe Postică. Studii de
istorie veche şi medievală. Omagiu profesorului Gheorghe Postică, Editura Pontos, Chişinău, 174.
3 G. B. FEDOROV, G.F. ČEBOTARENKO, 1974. Pamjatniki drevnih slavjan (Vi-Xiii v.v.), în Arheologičeskaja Karta Moldavii, 6, Chişinău,
211-228.
4 I.A. RAFALOVICI, 1972, Slaviane Vi-iX vekov v Moldave, Chişinău, 148-149.
5 G. B. FEDOROV, G.F. ČEBOTARENKO, 1974. Op. cit.
– 0 –

„din secolul al Vi-lea până la începutul secolului Xiii cultura materială pe teritoriul R.Moldova avea un caracter
slab pronunţat.” Însă tot ei sunt nevoiţi să arate că: „totodată se observă şi alte componente şi tradiţii etnice ale
ei, de ex.: getice, bizantine, turcice...Se poate de presupus că în partea de sud şi cea de stepă a teritoriului cercetat
la formarea aşa-numitor culturi balcano-danubiene (după părerea lor cultura slavilor de sud – n.a.), de rând cu
populaţia dominantă slavo-turcică-bulgară, a participat într-o anumită măsură şi elementele romanice de est.” 1
Atât Feodorov cât şi Ceobotarenco susţin faptul că la formarea culturii „au participat într-o anumită măsură şi
elementele romanice de est”, iar cultura ca atare este „slavă” – o logică impecabilă.
Fedorov G. B., G.F. Čebotarenko, 1974, Pamjatniki drevnih slavjan (Vi-Xiii v.v.), în Arheologičeskaja Karta
Moldavii, 6, Chişinău.
În 1974 apare la Chişinău “Harta arheologică a Moldovei”. Seliştile erau caracterizate în stilul tradiţional al
istoriografiei sovietice drept sud-slave, aparţinând culturii Balcano-Dunărene (o parte), iar altele erau denumite
ca aparţinând culturii Luka-Raikoveţkaia (est-slave) 2 .
În această lucrare putem remarca următoarele greşeli evidente: se fac schimbări neargumentate în ceea ce
priveşte coordonatele geografice. În multe cazuri acestea lipsesc cu desăvârşire. Nu este specificat felul de cercetare
pe un anumit sit arheologic. Anii de descoperire sau de cercetare, în raport cu repertoriu lui Feodorov G.
B. (1960), sunt daţi greşit sau lipsesc cu desăvârşire. Nu este dată bibliografia corectă, deşi, evident că autorii o
cunoşteau, mai ales că în multe cazuri chiar ei erau cei care au publicat unele rezultate ale cercetărilor de teren.
Acestea sunt doar câteva erori ale savanţilor Feodorov şi Cebotarenco evidenţiate de către Iurie Stamati în
studiul său din 2004 3 , care pun sub semnul întrebării nu numai seriozitatea cu care s-a creat această sinteză, dar şi
calitatea îndoielnică a cercetărilor savanţilor sovietici efectuate între anii 1950-1980.
Tot în 1 , la Chişinău apare un volum cu cca. 900 de pagini intitulat „Organizarea statului Sovietic Moldovenesc
şi problema basarabeană”, autor – a. m. lazarev. Volumul are note, indici de persoane şi locuri,
vrând să dea impresia unei lucrări ştiinţifice. În realitate însă lucrarea este una dintre principalele „capodopere”
a neadevărurilor în ceea ce priveşte istoria poporului român şi în special a spaţiului dintre Prut şi Nistru, pentru
că se încearcă cu tot dinadinsul de a se demonstra „veridicitatea” teoriei celor două popoare, zisă şi teoria „moldovenismului
primitiv”. Replica la această defăimătoare lucrare a lui A. Lazarev o dă academiceanul român c.c.
Giurescu într-un articol din revista „Limba Română”, intitulat generic „Cum se falsifică istoria” 4 , în care arată
destul de convingător faptul că A. Lazarev, la fel ca mulţi alţi savanţi sovietici, aduce în lucrarea sa doar simple
afirmaţii aberante, fără a veni cu careva dovezi. Autorul articolului subliniază următoarele: „nu se aduce nici un
fel de dovadă, fiindcă nu se poate aduce (...). Este o carte penibilă de-a dreptul compromiţătoare” 5 . Or scopul final
urmărit de A. Lazarev şi alţi autori asemenea lui este acela de a justifica raptul Basarabiei de la 1812, conchide
C.C. Giurescu. Pe noi însă ne interesează în mod deosebit cum priveşte A. Lazarev formarea poporului român.
Deşi nu contestă faptul că acest popor provine din daco-geţi romanizaţi, la pag.105 a lucrării sale se afirmă că în
baza populaţiei romanizate din răsărit s-au format „câteva popoare romanice”, el însă se face a uita a spune care
sunt acele „câteva popoare romanice”, însă la pag.533 arată care sunt ele. Lazarev afirmă că după 1812 s-au format
„două naţiuni de sine stătătoare moldovenească la est de Prut şi română – la vest de Prut”. Oprindu-se asupra
acestor insinuări, C.C. Giurescu arată destul de convingător că: “afirmaţia este senzaţională prin absurditatea ei.
Potrivit acestei afirmaţii, există aşadar trei naţiuni poloneze diferite, deoarece în răstimpul dintre 1795 şi 1918
teritoriul polon a stat sub trei stăpâniri diferite (...).” 6
A.Lazarev consideră că „o populaţie moldovenească de sine stătătoare s-a format în secolul XIV pe baza uneia
dintre ramurile populaţiei valahe vechi romanizate”(pag.34), ne aducând nici o dovadă în acest sens. C. C. Giurescu
demonstrează că autorul era cunoscut cu situaţia reală care exista, mai ales cu lucrările valoroase ale lui A.
Zaşciuc (1862), Leon Casso (1913), a istoricului sovietic K. Porski (1924), care arătau fără nici un echivoc că romanii
dintre Prut şi Nistru cu nimic nu se deosebesc faţă de cei din dreapta Prutului, însă în lista vastă a literaturii
1 Ibidem, 5.
2 Ibidem, 6.
3 STAMATI, 2004, 174-186.
4 C.C. GIURESCU, 1992, Cum se falsifică istoria, în: Limba Română, Nr. 2, 29-32.
5 Ibidem, 29.
6 Ibidem, 30.
– 1 –

indicate A. Lazarev omite deliberat aceşti autori şi citatele care relevează contrariu a ceea ce afirmă domnia sa.
Majoritatea monumentelor din această perioadă fiind atribuite slavilor 1 , fără careva dovezi convingătoare în
acest sens, nu rezistă criticii ştiinţifice. Analiză obiectivă a acestor vestigii arheologice demonstrează însă faptul
că materialele recoltate din secolele V-XIII au păstrat la baza lor o veche factură daco-romană, în primul rând, în
ceramica zgrunţuroasă, ornamentată cu striuri, benzi de linii simple sau în val. În urma pătrunderii slavilor, influenţei
bizantine şi progresului intern, ceramica dobândeşte o individualitate de epocă, adică ea devine nisipoasă,
lucrată cu mâna şi la roată, ornamentată cu striuri, benzi de linii simple sau în val, mai apoi cu rotiţe şi alveole,
devenind ceramică specific autohtonă, caracteristică secolelor VIII-IX cu prelungiri până în sec. X-XI 2 .
Începând cu a doua jumătate a secolului al IX-lea ceramica lucrată cu mâna se împuţinează şi treptat dispare
pe parcursul secolelor X-XI. Acest lucru dovedeşte asimilarea elementelor slave de către populaţia veche românească,
situaţia fiind caracteristică pentru toate regiunile româneşti 3 .
Teza aberantă conform căreea „din timpuri străvechi” teritoriul Basarabiei ar fi aparţinut arealului cultural slav
şi ar fi făcut parte integrantă din statul vechi Kievean, iar mai apoi, până prin sec. XIII-XIV – din cnezatul de Halici
ori chiar din cel numit Halici – Volânian, a fost promovată în toate manualele de istorie, în toate enciclopediile
şi în studiile ştiinţifice sovietice din R.S.S.M 4 .
Chiar şi după 1991 până astăzi au apărut şi e posibil să mai apară încă multe lucrări de acest fel unde vor fi
prezente astfel de aberaţii 5 .
Spre exemplu, în „Mic dicţionar de istorie a Ucrainei” 6 , un oarecare cercetător V. Holodniţki, susţine cu tărie
faptul că denumirea de Bucovina, ar fi cunoscută, chipurile, din anul 1392 şi că în sec. X-XI această regiune ar fi
făcut parte din componenţa Rusiei Kievene (deşi hotarul acestui stat nu s-a extins niciodată la vest de Bug). În sec.
XII- prima jumătate a sec. XIV, potrivit aceluiaşi autor, „fiind parte integrantă şi inalienabilă” a cnezatului Halici,
iar mai apoi Halici-Volânean 7 .
Chiar astăzi este înregistrat tristul fenomen de implantare diabolică a neadevărurilor istorice chiar pe teritoriul
Republicii Moldova, în primul rând şcolilor ideologizate din Transnistria, în cele 32 de localităţi ale U.T.A. „Gagauz-Yeri”,
dar din păcate aceste fenomene mai persistă chiar şi la Chişinău 8 precum şi în alte părţi ale Republicii.
Aceste lucruri anormale care se petrec la noi în Republică, e legat de noua conjunctură politică şi de susţinerea
nelimitată din partea regimului comunist voronian, a unor aşa pseudo-savanţi, moştenitori ai „prostituţiei intelectuale
sovietice”, cum sunt spre exemplu: L.Boicu, Vasile Stati, S. Nazaria,etc.
Cercetătorul şi lingvistul Ion Dron, răspunzând afirmaţiilor aberante ale „savantului” ucrainean, menţionează
faptul că până în prezent nu există nici un document istoric de epocă (cităm: „direct sau indirect, intern sau extern)
ce ar confirma faptul aflării pământurilor fostului stat feudal Moldova, în componenţa Rusiei Kievene, în sec IX,
până la sfârşitul anului 1132, anul destrămării acestui stat.
Concluzie: Caracterul lacunar şi imprecis al informaţiilor literare antice, cât şi a celor din la începutul evului
mediu, referitoare la retragerea stăpânirii romane din Dacia a facilitat apariţia de-a lungul anilor a numeroase teorii,
unele din ele lipsite de o oarecare obiectivitate ştiinţifică. Cercetările arheologice, intensificate în ultimul timp,
asupra acestei perioade, au oferit dovezi concludente pentru demonstrarea continuităţii unei numeroase populaţii
atât la est de Carpaţi, cât şi pe întreg spaţiul carpato-danubiano-pontic. E de remarcat însă faptul că deşi dispunem
de numeroase date referitoare la problema în cauză, mai ales pentru elucidarea unor aspecte de ordin etno-demografic,
totuşi cercetările sunt inegale ca număr şi amploare de la o zonă geografică la alta sau spre exemplu pentru
anumite perioade de timp, astfel încât unele secole sunt cercetate mai bine decât altele etc. Există încă multe pro-
1 I. A RAFALOVICI, 1972, 3; G. B. FEDOROV, G.F. ČEBOTARENKO, 1974. Pamjatniki drevnih slavjan (Vi-Xiii v.v.), în Arheologičeskaja
Karta Moldavii, 6, Chişinău,. p.20-40; B. A. TIMOŠČJUK, 1976, 146-168; B. A. TIMOŠČJUK, 1990, 144-183.
2 Gh. POSTICĂ, 1994, 98-120.
3 M. RUSU, 1971. note asupra relaţiilor culturale dintre slavi şi populaţia romanică din Transilvania (sec.Vi-X), în Apulum, vol. XI.
p.713-726; Sever DUMITRAŞCU, 1978, 148-151; A. BEJAN, 1995. Banatul în secolele iV-Xii, Timişoara, 70-103.
4 istoria R.S.S. M., Vol. I, Chişinău. 1967, 73; istoria narodnnogo hozeaistva Moldavscoi SSR, (s drevneişih vremion do 1812 g.), Chişinău,
1976, 55; istoria R.S.S. Moldoveneşti, Vol. I, Chişinău, 1988, Capit. VII, etc.
5 istoria Republicii Moldova, Editura „Ştiinţa”, Chişinău, 1997, 22-24; malîi slovnik istorii Ukrainy, Kiev, 1997, 307, 386.
6 malîi slovnik istorii Ukrainy, Kiev, 1997, p. 307, 386.
7 DRON, 2001, 11.
8 N. TEL’NOV, V. STEPANOV, N. RUSSEV, R. RABINOVIČ, 2002.
– –

leme neclarificate. La acestea adăugându-se şi părerile eronate şi teoriile false, exprimate decenii la rând de unii
cercetători sovietici, mai ales cu privire la atribuirile etnice ale unor vestigii din Bucovina şi Basarabia, ca fiind
exclusiv slave sau nomade, negându-se astfel fără nici un argument ştiinţific fenomenul de continuitate neîntreruptă
a populaţiei autohtone daco-romane şi vechi româneşti între sec.V-XIV d.Hr.
Bibliografie
BEJAN, A., 1995, Banatul în secolele iV-Xii, Timişoara.
CONŢESCU Ion, 1991, De ce moldovenii sunt români în “Limba Română”, Chişinău, Nr. 2.
DRON Ion, 2001, Studii şi cercetări, Editura “Pontos”, Chişinău.
DUMITRAŞCU, Sever, Cultura materială veche românească (Aşezările din secolele Viii-X) de la Bucov-Ploieşti,
Bucureşti, 1978.
FEDOROV, G. B. ČEBOTARENKO, G. F. 1974. Pamjatniki drevnih slavjan (Vi-Xiii v.v.), în Arheologičeskaja
Karta Moldavii, 6, Chişinău, 211-228.
FEDOROV, G. B., ČEBOTARENKO, G. F. Pamjatniki drevnih slavjan (Vi-Xiii v.v.), în Arheologičeskaja Karta
Moldavii, 6, Chişinău, 1974.
GIURESCU C.C., 1992, Cum se falsifică istoria în “Limba Română”, Nr.2, 29-32.
HÂNCU, I., POSTICĂ, Gh., 1991, Despre falsificarea istoriei vechi a Moldovei în istoriografia sovietică în
“Moldova Suverană”, 19 februarie, p. 3.
HÂNCU, I., POSTICĂ, Gh., 1991, Despre greşeli evidente şi falsificări intenţionate din istoria veche a Moldovei,
în „ Pagini de istorie”, Editura Universitas, Chişinău.
istoria narodnnogo hozeaistva Moldavscoi SSR, (s drevneişih vremion do 1812 g.), Chişinău, 1976.
istoria R.S.S. M., Vol. I, Chişinău, 1967.
istoria R.S.S. Moldoveneşti, Vol. I, Chişinău, 1988, Capit. VII.
istoria Republicii Moldova, Editura „Ştiinţa”, Chişinău, 1997.
malîi slovnik istorii Ukrainy, Kiev, 1997.
MELIUKOVA A.I., 1975. itogi i zadaci izucenia vtaimosveazei kimeriiskich i skivskich plem’en s frakiicami sovetckoi
nauke, în Studia Thracica 1, Sofia.
POSTICĂ, Gh., 1994. Românii din Codrii Moldovei în evul mediu timpuriu, Editura “Universitas”, Chişinău.
RAFALOVICI I. A., 1972, Slaviane Vi-iX vekov v Moldave, Chişinău.
RUSU, M., 1971, Note asupra relaţiilor culturale dintre slavi şi populaţia romanică din Transilvania (sec. VI-X),
în Apulum, vol. XI., 713-726.
STAMATI, Iurie., 2004, Despre câteva probleme arheologice nerezolvate (sec. V/Vi-Vii), în “Studia in Honoriem
Gheorghe Postică”. Studii de istorie veche şi medievală. Omagiu profesorului Gheorghe Postică, Editura
“Pontos”, Chişinău.
TEL’NOV, N., STEPANOV, V., RUSSEV, N. R., RABINOVIČ, 2002, i razošlis’i slav’iane po zemle, (Vi-Xiii
vv.), Chişinău.
TIMOŠČJUK, B. A., 1976, Slov`jani Pivičnoj Bukovini V-X st., Kiev.
TIMOŠČJUK, B. A., 1990, Vostočnoslovjanskaja obščina Vi-iX vv. n.e., Moskova.
– –
© adrian PeliVan, 008

Epoca mEdiEvală
– –

elaŢııle domnılor moldoveı cu starostele podolıeı dıdrıH BucZaКı
– –
Sabrina BOSTĂNel,
Universitatea de Stat din Cahul
După moartea lui Alexandru cel Bun, în Moldova a avut loc o luptă puternică pentru tronul ţării, dusă
între fiii şi nepoţii fostului domn, care au implicat în susţinerea lor şi nobili polonezi.O influenţă asupra relaţiilor
moldo-polone, cît şi asupra situaţiei interne din Moldova a avut-o boierul polonez Didrih Buczacкi.
Acesta provenea dintr-o familie puternică de nobili polonezi a „Buczackilor din herbul Habdank stabilită în
Galiţia şi Podolia din a doua jumătate a sec. XIV, numită aşa după tîrguşorul Buczacz, dînd mulţi demnitari
înalţi statului polon”.
Studiul de faţă are drept scop cercetarea şi examinarea izvoarelor care au servit drept punct de reper în investigaţia
subiectului propus.
Surse documentare din secolul al XV-lea, ce atestă relaţiile domnilor Moldovei cu nobilul Didrih Buczacki, au
fost publicate de către I. Bogdan 1 M. Costăchescu. 2 , Leon Şimanschi şi Nistor Ciocan 3 .
Ilie voievod, detronat de fratele său vitreg Stefan II, fuge la cumnatul său, regele Poloniei Vladislav Jageillo.
Încheidu-se prima sa domnie (2 ianuarie 1432-septembrie 1433) 4 , Ştefan nu va întîrzia să trimită daruri regelui
polon şi promite să depună omagiu de vasalitate personal prin tratative ce le va purta cu solul polon Mihail Buczacki
5 , staroste de Halici, la 13 ianuarie 1434 6 . Astfel, Ştefan va trata cu nobilul Mihail Buczacki, rudă cu Didrih
Buczacki 7 , acesta din urmă fiind din 1436 staroste de Czerwonograd, din 1442 castelan şi staroste al Cameniţei
şi Podoliei (un dregător regal de graniţă) 8 . Cu Didrih Buczacki vor trata mai tîrziu, pe rînd, Petru III, Ilie, Roman
II şi Bogdan II, pentru susţinerea lor la domnie. Implicarea în viaţa politică din Moldova a dregătorului regal de
graniţă D. Buczacki va fi de natură să întreţină multă vreme o situaţie instabilă aici.
Un prim act ce ne atestă o primă legătură a urmaşilor lui Alexandru cel Bun cu puternicul magnat polonez Didrih
Buczacki este cel din 3 martie 1443 de la Petru II emis in Neamţ. 9 La această dată Petru voievod era asociat
la domnie cu Ştefan II 10 , cînd emite actul pentru Didrih Buczacki 11 , pe care C. Rezachevici îl numeşte „un legămînt
scris, act de recunoştinţă pentru cel care îl ajutase în exil” 12 , cuprinzînd menţiunea „ne-a făcut nouă mult bine în
nenorocirea noastră”, unde îşi ia şi un angajament „să stăm pe lîngă el cu toată bunătatea şi priinţa, cît va fi în viaţă,
împotriva duşmanilor lui” 13 . Rezultă că Petru II, care se intitula în document „moştenitor” 14 al Ţării Moldovei,
s-a aflat sub oblăduirea lui D. Buczacki în Podolia atunci cînd a părăsit ţara după moartea lui Alexandru cel Bun
(nu a mai fost amintit în actele domneşti decît la 13 şi 17ianuarie 1432 15 cînd domn era Ilie, fratele său vitreg), iar
acum a fost ajutat de D. Buczacki să fie acceptat ca asociat la domnie alături de Ştefan II (asociere ce va dura pînă
după 5 aprilie 1445) 16
Tot în Polonia şi tot la Didrih Buczacki se afla şi Ilie, prigonit din Moldova după domnia în comun cu Ştefan
1 BOGDAN 1907, 629.
2 BOGDAN 1907, 632-637
BOGDAN 1907, 632-637
3 COSTĂCHESCU COSTĂCHESCU 1932
4 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 178-185.
5 GEIGORAŞ 1948, 45.; ŞIMANSCHI 1970, 80.
6 BOGDAN 1907, 629 TRIMITEREA 2.
7 COSTĂCHESCU 1932, 654-667; ŞIMANSCHI 1970, 80.
8 BOGDAN 1907, 629.
9 REZACHEVICI 2001, 489.
10 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 179.
11 La 6 martie 1443 Ştefan II de la Neamţ emite un act de vînzare a satului Şăseni de către Ion Boldur lui Mihail pisar, fiind menţionaţi boieri
şi ai lui Petru voievod, vornicul Sima şi ceaşnicul Tador D. R. H. A., I, 1975, 315
12 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 179.
13 RAZACHEVICI 2001,494.
14 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 179.
15 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 179.
16 D.R.H.A. I, 160-162.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 85-88

II (8 martie 1436 – 1 august 1442) 1 cînd va emite pentru „acest adevărat prieten scump şi cumătru al nostru, pan
Didrih de la Buceaci” 2 , actul de la 22 mai 1443 din Buceaci. Acest act reprezintă cel mai important moment în
drumul spre controlul domniei şi a unor teritorii din nordul ţării de către puternicul magnat. La prima vedere pare a
fi o dăruire perpetue, „văzînd slujba şi bunăvoinţa sa faţă de noi l-am miluit cu deosebita noastră milă, i-am dăruit
şi i-am dat curtea noastră de la Volhovăţ, “însă ea (dăruirea n. n.) apare ca un zălog urmat şi de raportul feudovasalic
„cît timp nu o vom răscumpăra (suma de cinci sute de zloţi tătăreşti-n. n.) în acea avere să nu se amestece
nici vornicul nostru cel mare, nici cel mic, nici globnic, nici pripăsar, nici ilişar, nici cel ce strînge darea, nici altul,
şi nici oricare din dregătorii noştri, ci numai pan Didrih să folosească şi să dobîndească”.
I.Caproşu, refirindu-se la acest document prin care Ilie a împrumutat cinci sute zloţi tătărăşti de la nobilul polonez,
scria: “este un împrumut bănesc care i-a permis feudalului polonez Didrih Buczacki, castelan al Cameniţei
şi staroste al Podoliei, să devină, în calitatea sa de creditor, arbitrul situaţiei politice din Moldova în deceniul al
V-lea al secolului al XV-lea şi să-i stimuleze ambiţiile politice, tinzînd la o subordonare deplină a puterii centrale
moldovene faţă de feudalitatea poloneză de graniţă.” 3 . Făcînd acest împrumut prin zălogirea curţii Volhovăţului
şi prin angajamentul faţă de D. Buczacki, Ilie spera la un ajutor din partea acestuia pentru reluarea tronului Moldovei.Însă
Ilie nu a primit ajutor polon în lovitura de forţă din 29 mai 1444, cînd Ştefan l-a prins şi l-a orbit4 . Ilie
a fost nevoit să se retragă înapoi în Polonia împreună cu soţia şi fiul Roman II.
Un alt document este cel de la 15 iulie 1446 din Hotin, tot de la Petru II ,pentru acelaşi nobil polonez din perioada
cînd parăsise asocierea cu Ştefan II şi se serefugiase la acest nobil, deoarece în act se menţionează: „în marea
noastră nevoie:ne-a primit în casa sa” 5 , sperînd să-l ajute să recupereze tronul. Semnificativ este faptul că pentru ai
susţine la tron, Buczacki le impunea pretendenţilor condiţii, deoarece, Petru II specifică, “cînd ne va fi dat să fim
în domnia noastră, în scaunul nostru părintesc, să dăm în fiecare an o mie de zloţi turceştişi 20 de cufterii (ţesătură
de mătase): zece obişnuite şi zece din cele mai scumpe, însă una să fie ocsamită (ţesătură de mătase broşată cu fir
de argint sau aur) cu aur” 6 cu atît mai mult că Buczscki i-a dat împrumuturi băneşti, “ne-a dat aur şi argint ca să
plătim cele de trebuinţă, şi caii nu ni i-a oprit” 7 . Domnul devine debitor şi-i stimulează ambiţiile politice ale magnatului
polonez printr-o clauză: „să nu ne plîngem înaintea domnului nostru milostiv, regele Poloniei, şi a Sfatului
său , ci să păstrăm tăcere”. În acelaşi sens se stipulează că de nu va plăti cele promise, magnatul să i-a singur turme
de cai, iepe, vite si cirezi din averea lui. După 15 iulie 1446, Petru II a rămas sub protecţia puternicului magnat8 ,
iar în Moldova, la 13 iulie 1447, Ştefan II va fi decapitat de Roman II9 (nepotul său, fiul lui Ilie – n.n.), care va lua
tronul ţării. Nu e sigur cine l-a ajutat pe Roman II să ia tronul. N. Grigoraş, care îl citează pe N. Iorga, crede că
”a fost ajutat de o trupă călare de poloni şi cu sprijinul de la influentul magnat polon Ditrich Buceaţchi, starostele
Podoliei şi Cameniţei, prietenul familiei lui Ilie vodă” 10 . Se ştie că familia lui Ilie se afla mai demult în Polonia sub
protecţia lui Buczacki .Însă Roman nu va domni singur mult timp, deoarece avem un document de la 22 august
1447 din Suceava de la Petru II în care este menţionată „credinţa fratelui domniei mele, Roman voievod” 11 , deci
este o domnie asociată. Astfel, rezultă că Petru II a fost ajutat de D. Buczacki să ia tronul Moldovei de vreme ce el
se afla sub protecţia magnatului de la 15 iulie 1446. Deci, D. Buczacki avea sub protecţia sa familia lui Ilie, care
luase un împrumut bănesc (22 mai 1443 la Buceaci) şi tot sub protecţia lui era şi Petru II, care-i promitea o mie de
zloţi dacă-l va susţine la tron. Acest lucru explică faptul că îi avem domni la 22 august 1447 pe Petru II şi Roman
II, care ţinem să credem că au împărţit domnia, împărţire făcută de fapt de D. Buczacki.
Al treilea act emis de Petru II pentru „scumpul nostru prieten, preaputernicul pan Detrih Buceaţki”, este cel
de la 23 decembrie 1447 din Ţeţin12 . Aflăm că Petru II plătise datoriile pe care le avea la pan, datorii ce le făcuse
1 D.R.H.A. I, 358-360.
2 ŞIMANSCHI 1970, 80; REZACHEVICI 2001, 486..
3 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 181; D.R.H.A, I, 326.
4 CAPROŞU 1989, 16.
5 GRIGORAŞ 1948, 117 117
6 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 183.
7 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 183, NOTA 4, 5, 6.
8 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 183.
9 REZACHAVICI 2001, 495.
10 GRIGORAŞ 1948, 128.
11 GRIGORAŞ 1948, 128, NOTA 5.
12 D.R.H.A., I, 386-388.
– –

în perioada pribegiilor sale la acest nobil, „dacă am avut cîndva la el zapise de-ale noastre, el să ni le înapoieze
şi să ni le trimită”. Prin acest act Petru II, va reduce darea de 1000 zloţi pe care i-a promis-o lui D. Buczacki prin
actul din 15 iulie 1446, „să-i dăm în fiecare an, din Crăciun în Crăciun, cîte 400 zloţi turceşti” 1 , în schimb nobilul
să-i rămînă prieten. Probabil, această reducere de dare l-a nemulţumit pe nobilul polonez şi-l va susţine pe Roman
II singur domnitor la tron (la 18 februarie 1448 se afla domn la Suceava) 2 în detrimentul lui Petru II pe care-l va
trăda. Aceasta şi lămureşte faptul că Petru II s-a orientat spre Ioan de Hunedoara, care-l va ajuta să reea tronul
Moldovei mai tîrziu. 3 Aşadar, din nou, Didrih Buczacki, acest nobil de graniţă, îşi va subordona domnia din Moldova.
Interesant pentru studiul nostru este actul din 23 februarie 1448 de la Roman II din Colomeia la graniţa de
nord a Moldovei. Aflăm că domnul îi dă aceluiaşi magnat D. Buczacki, „ca unui iubit părinte al meu”, şase sate
în nordul Moldovei:Vasilău, pe Nistru, satul lui Boris, şi Cuciurău, şi satul lui Lenţovici (Lenţeşti) 4 , şi Iurcăuţi,
şi Verbăuţi 5 .Actul poate fi privit sub două aspecte ca pe „o dăruire perpetue” 6 , prin care D. Buczacki devine mare
proprietar în Moldova „şă-i fie uric lui şi cu tot venitul şi cu toate hotarele vechi, pe unde au folosit din veac” 7 ,
cît şi „de ordin politic” 8 , indicînd gradul de subordonare al domnului faţă de acest magnat polonez „pan Didrih
Buceaschi să fie volnic a lua de la negustorii noştri, în ţara craiului şi în ţara noastră, cînd nu-i vom plăti ceea ce iam
scris. Să nu ne putem plînge înaintea iubitului nostru rege al Poloniei şi al Ţării Lituaniei şi al altora şi înaintea
tuturor nobililor şi înaintea întregului sfat al Poloniei” 9 . Buczacki se declară „tată, părinte”, adică protector, iar
Roman „fiu”, protejatul înaltului funcţionar, calificăm aceste relaţii drept raporturi feudo-vasalice faţă de magnat
începute de Ilie voievod şi continuate de Roman II, de unde se vede şi decăderea Moldovei în timpul luptelor
pentru tron a urmaşilor lui Alexandru cel Bun.
Nu mai puţin semnificativ este şi actul din 2 decembrie 1449 de la Bogdan II din Suceava, care îl numeşte pe D.
Buczacki „iubitul nostru părinte şi prieten” şi-i cere ocrotire şi îndepărtarea lui Alexăndrel şi a mamei acestuia. În
schimbul acestei ocrotiri îi promite magnatului „şă dăm panului în fiecare an câte patru sute de zloţi turceşti şi câte
zece vase de vin de malmazie şi câte zece bucăţi de camhă şi cinci de cufterie şi câte cinci de pânză.” 10 Un motiv ce
l-a făcut să acrie acest act este faptul că Bogdan II dorea să-şi asigure liniştea la graniţa de nord a Moldovei prin
protecţia dregătorului regal, cât şi pentru asigurarea protecţiei regale.
Astfel, din cele relatate mai sus am putea concluziona că feudalul polonez Didrih Buczacki, castelan al Cameniţei
şi staroste al Podoliei, prin împrumuturile băneşti pe care le-a făcut domnilor moldoveni a reuşit:
• Să devină „ arbitrul” situaţiei politice din Moldova şi un mare proprietar funciar îi nordul ţării.
• Să instaureze o suzeranitate asupra domnilor fugari moldoveni şi să creeze un raport de relaţii feudo-vasalice
obişnuite, nereuşind să depăşească cadrul relaţiilor statornicite între domnii Ţării Moldovei şi regii Poloniei.
Résumé
Après la mort d’Alexandru cel Bun le pays de Moldova a été soumis á une lutte pour le trône princier, lutte
menée entre les successeurs de l’ancien empéreur soutenus par les nobles polonais. Une grande influence sur les
relations moldo- polonaises et sur la la situation interne de Moldova a été éxercée par le boïard polonais Didrih
Buczacki. Celui-ci provenait d’une forte famille de nobles polonais de et l’examen des sources qui ont servi
comme point de repére dans l’investigation de ce sujet.
1 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 184.
2 ŞIMANSCHI, CIOCAN 1974, 184.
3 D.R.H.A., D.R.H.A., I, 388-389. 388-389.
4 COGĂLNICEANU 1872, 145; NĂSTASE 1925, 119.
5 D.R.H.A., D.R.H.A., I, 391, NOTA 6.
6 D.R.H.A., D.R.H.A., I, 391.
7 BOGDAN 1907, 632.
8 D.R.H.A., I, 385.
9 CAPROŞU 1989, 18.
10 D.R.H.A., I, 391.
– –

Bibliografie
BOGDAN I., 1907, Contribuţii la Istoria Moldovei între anii 1448-1458, în Analele Academiei Române. Memoriile
secţiunii istorice, seria II, tom. XXIX 1906-1907, Bucureşti, p. 629 -637.
CAPROSU, I. 1989, O istorie a Moldovei prin relaţiile de credit (pînă la mijlocul secolului al XVIII), Iaşi.
COGĂLNICEANU, M., 1872, Cronicile României sau Letopiseţele Moldovei şi Valahiei, tom., I, Bucureşti.
COSTACHESCU, M., Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, vol. II, Iaşi, 1932.
DOCUMENTA ROMANIAE HISTORICA, 1975, Seria A, Moldova , vol. I., întocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu
şi L. Şimanschi, Bucureşti.
GRIGORAŞ, N. 1948, Din istoria diplomaţiei moldoveneşti (1432-1457), Iaşi.
ŞIMANSCHI, Leon, 1970, Precizări cronologice privind istotia Moldovei între 1432-1447, în Anuarul Institutului
de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, vol. VII, Iaşi, p. 80
ŞIMANSCHI, Leon; CIOCAN, Nistor 1974, Acte slavone inedite, din anii 1443-1447, privind istoria Moldovei,
în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, XI, Iaşi, p. 178-185
NĂSTASE, G.I., Istoria moldovenească din Cronica Polska a lui Bielski, în Cercetări Istorice, 1, Iaşi, 1925, p.
119
REZACHEVICI, C., 2001, Cronologia domnilor din Ţara Românească şi Moldova. a. 1324-1881, vol. I, secolele
XIV-XVI, Bucureşti.
– –
© Sabrina BOSTĂNel, 2008

ınFluenŢa unıverstăŢıı dın WıttenBerG asupra deZvoltărıı ıntelectuale
a populaŢıeı urBane dın estul europeı În perıoada reFormeı: eXemplul
oraŞuluı KoŞıce
– –
iulia CAPROş,
Universitatea Central Europeana (CEU),
Budapesta
Majoritatea studiilor care descriu un aspect sau altul al procesului de dezvoltare şi activitate a universităţii
din Wittenberg de obicei încep prin a menţiona contribuţia deosebită a electorului saxon Frederick cel Înţelept
(1463-1525) la dezvoltarea culturală şi academică a oraşului – fondarea universităţii în anul 1502. Înainte de
acest eveniment, oraşul Wittenberg nu a jucat un rol foarte semnificativ în procesul de evoluare a vieţii culturale a
statelor germane sau de dezvoltare a relaţiilor de orice fel cu vecinii. Unul dintre argumentele lui Frederick în favoarea
creării unei universităţi era să ofere statului său o instituţie de învăţămînt care să contribuie la dezvoltarea
electoratului saxon, precum şi să amelioreze dezvoltarea culturală a regiunii. La acea perioadă majoritatea universităţilor
germane se aflau în partea de sud-vest a teritoriului imperial – la Mainz, Köln, Heidelberg, Tübingen,
Freiburg, Basel, Ingolstadt şi Viena. În partea de nord funcţionau doar două universităţi însemnate – la Rostock
şi Greifswald. Între acestea şi universităţile deja create la Erfurt şi Leipzig se întindea un domeniu vast lipsit de
o instituţie de studii superioare. Fondarea a două universităţi la începutul secolului al XVI-lea – la Wittenberg şi
Frankfurt pe Oder – avea menirea de a împlini, într-o anumită măsură, acest spaţiu/vid. [figura 1]
Spre deosebire de universităţile italiene fondate anterior în mod centralizat, universităţile germane de la sfîrşitul
secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea erau create nemijlocit de către electori - conducătorii de
state. Conform tradiţiei, doar un privilegiu papal acorda validitate actului de creare a unei universităţi, acesta fiind
urmat de aprobarea imperială. Frederick cel Înţelept a mers pe o altă cale, adresîndu-se mai întîi împăratului pentru
a obţine permisiunea de a fonda o universitate în statul condus de el. Maximilian I a răspuns pozitiv, trimiţînd
un document în favoarea creării universităţii, semnat la 6 iulie 1502. În acest mod, universitatea din Wittenberg
a devenit prima universitate germană fondată fără permisiunea directă a autorităţilor ecleziastice şi fără a se face
recurs la beneficiile tradiţionale acordate în astfel de situaţii. Astfel, deja prin acest act netradiţional de fondare,
au fost create premisele ca la universitatea din Wittenberg să se dezvolte un mediu favorabil pentru schimbările
ulterioare de mari proporţii ce se referă atît la fundamentul ideatic, cît şi la conţinuturile studiilor universitare şi
preuniversitare ale timpului.
Universităţile medievale se bazau pe principiile teologiei şi pedagogiei scolastice şi abia în secolul al XV-lea
şi nu fără dificultăţi au început să-şi facă loc în procesul de studii universitare din teritoriile germane ideile umaniste
şi renascentiste, de provenienţă italiană. În ceea ce priveşte constituirea procesului de studii la universitatea
din Wittenberg, Frederick cel Înţelept a fost asistat în mare măsură de către Polich din Mellerstadt, savant care a
părăsit universitatea din Leipzig în semn de protest faţă de excesul de scolasticism prezent la instituţia respectivă.
O altă persoană influentă şi primul decan al facultăţii de teologie de la Wittenberg, Johann din Staupitz, manifesta
deja la începutul secolului interes faţă de o eventuală reformă a bisericii favorizînd mai multă libertate individuală
în exprimarea credinţei. A existat şi un al treilea factor care a contribuit la o influenţă foarte limitată a scolasticismului
la universitatea din Wittenberg, şi anume angajarea unor profesori direct asociaţi cu umanismul italian, cum
ar fi, spre exemplu, Petrus din Ravenna, Johann din Kitzscher şi Christoph Scheurl, toţi trei urmîndu-şi studiile
în Italia. 1 La influenţa acestor şi altor personalităţi care au activat în primii ani de existenţă a universităţii, a fost
creat un program de studii bazat pe principii umaniste, acesta presupunînd lucrul cu operele din literatura antică
plus studierea limbilor greacă şi ebraică, considerate limbi sacre. Astfel, la momentul venirii sale la Wittenberg,
Martin Luther a găsit un mediu favorabil în care să-şi dezvolte şi să aplice ideile sale reformatoare.
Luther (1483-1546) obţine titlul de doctor în teologie în octombrie 1512 şi, din acest moment, pe parcursul a
peste treizeci de ani în timpul cărora s-a aflat la Wittenberg, va preda doar cursuri de interpretare a Bibliei. Anterior
prelegerile de acest fel erau bazate pe explicarea comentariilor scrise de diferiţi teologi medievali asupra unor
1 Spitz, 1981, p.16.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 89-101

anumite pasaje biblice. Îndepărtîndu-se de la acest concept, Luther a revoluţionat predarea Bibliei, satisfăcînd,
totodată, tendinţele umaniştilor de a merge direct ad fontes. Reforma religioasă din secolul al XVI-lea, pe lîngă
faptul că a constituit un eveniment cultural de o importanţă deosebită în istoria europeană, a fost sursa uneia dintre
cele mai importante schimbări în structura sistemului universitar din perioada respectivă. Ea a dus la divizarea
sistemului universitar european, care, pînă la Reformă, era constituit dintr-un număr de instituţii fondate în acelaşi
fel, avînd aceeaşi structură şi activînd în baza aceloraşi metode şi conţinuturi, iar absolvenţii acestor instituţii
obţineau aproximativ aceeaşi cantiate şi calitate de cunoştinţe la Padova, Cracovia sau Paris. De prin anii patruzeci-cincizeci
ai secolului al XVI-lea avem universităţi catolice şi protestante, iar factorul religios devine unul de
importanţă majoră în procesul selectării locului de studii.
În cele ce urmează vom analiza cum s-au manisfestat aceste schimbări în procesul de peregrinare academică
a studenţilor din perioada respectivă în baza unui exemplu concret: studiul cetăţenilor oraşului Košice (Kaschau,
Kassa, Caschovia) la una dintre cele mai importante universităţi protestante – cea din Wittenberg. Fondat de colonizatori
germani în nordul regatului ungar (partea de est a actualei Slovacia) în secolul al XIII-lea, oraşul Košice a
urmat o perioadă de dezvoltare economică intensă pe parcursul secolelor care urmează, în mare parte stimulată de
aşezarea geografică favorabilă la intersecţia unor rute comerciale de importanţă majoră pentru regiunile Europei
Centrale şi de Est. O mare parte a populaţiei oraşului din acea perioadă era de origine germană, limba germană
rămînînd încă mult timp, pe lîngă cea latină, limba administraţiei urbane. La începutul secolului al XVI-lea Košice
era unul dintre cele mai dezvoltate oraşe ale regatului maghiar, atît din punct de vedere economic, cît şi cultural.
Acest moment însă a constituit începutul unui şir de evenimente care au influenţat, într-o mare măsură, dezvoltarea
politică, socială şi economică a regiunii. Primele decenii au fost în mare parte bulversate de apariţia şi răspîndirea
Reformei în Europa de vest, în special în teritoriile germane aflate în vecinătate nemijlocită. În afară de aceasta,
regiunile centrale şi de sud ale regatului ungar erau ameninţate direct de către extinderea Imperiului Otoman. Nu
au fost prea multe evenimente militare, ale căror rezultat să aibă consecinţe atît de semnificative asupra diverselor
aspecte ale dezvoltării unui stat cum a fost lupta de la Mohács din anul 1526. Pentru Ungaria, înfrîngerea de
la Mohács şi moartea regelui maghiar au semnificat începutul unei perioade de 50 de ani de ocupaţie otomană
precum şi pierderea suveranităţii pentru secolele care urmează. Dezastrul militar a fost urmat de unul politic, cînd
nobilimea maghiară a ales doi conducători în acelaşi timp: János I Zapolyai şi Ferdinand de Habsburg. În nordul
fostului regat ungar s-a instaurat o situaţie instabilă. Oraşul Košice, susţinîndu-l pe Ferdinand, este cucerit de către
Zapolyai în anul 1536, care a răvăşit urbea, expulzînd o parte însemnată a populaţiei de origine germană în alte
regiuni din sudul ţării. În acelaşi timp, un mare număr de cetăţeni noi de orgine maghiară s-au mutat la Košice,
implicîndu-se activ în viaţa economică şi culturală din oraş şi generînd astfel schimbări importante în structura
demografică a populaţiei. Cu toate acestea, prezenţa limbii germane în administraţia urbană şi existenţa unei şcoli
cu predare în această limbă sînt atestate pînă spre sfîrşitul secolului al XVII-lea. Apropierea geografică de teritoriile
germane precum şi legăturile tradiţionale de lungă durată în domenului cultural şi comercial au contribuit
la menţinerea elementului german care a rămas unul dominant pe parcursul Reformei în oraş. În ceea ce priveşte
elementul slav din acea perioadă în oraşul Košice, nu există nici studii care să ofere o argumentare exhaustivă, nici
documente grăitoare la acest subiect. Deşi un număr limitat de scrisori într-o limbă slavă caracteristică epocii apare
în arhiva orăşenească, ele nu oferă prea multe informaţii privind numărul populaţiei slave şi gradul de implicare
al acesteia în activitatea administrativă, culturală şi economică a oraşului. Este confirmată totuşi prezenţa unei
biserici slave în oraş şi se poate presupune că un număr anumit de cetăţeni de originie slavă a existat integrîndu-se
cu succes în comunitatea urbană. 1 [figura 2]
Reforma a ajuns în nordul regatului ungar, inclusiv la Košice, aproximativ în aceeaşi perioadă ca şi în alte
părţi ale Europei din afara teritoriilor germane. 2 Unul dintre factorii care au contribuit la această răspîndire rapidă
au fost comercianţii orăşeneşti de origine germană care călătoreau frecvent spre ţările învecinate, aceste relaţii
fiind facilitate şi de cunoaşterea limbii. În afară de aceasta, învăţătura lui Luther a fost adusă de către predicatorii
şi profesorii educaţi în străinătate, care, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp au activat în oraşul
1 Krones, 1864; ; Fügedi, 1956; Granasztói, 1976. O analiză foarte detaliată a structurii naţionale a populaţiei oraşului Košice a fost realizată
de Ondrej Halaga, vezi Halaga, 1967 şi Halaga, 1982.
2 Péter, 1990; Trajdos, 2003.
– 0 –

Košice, cum ar fi, spre exemplu, umanistul englez Leonard Cox sau germanul Valentin Eck. 1 De asemenea, mai
mulţi preoţi locali au devenit adepţi ai noii învăţături, unul dintre cei mai cunoscuţi fiind Johann Henckel (1481-
1539), care a fost preot la Košice în anul 1526. Atît cetăţenii de origine germană, cît şi cei de origine maghiară din
oraş au acceptat Reforma în mod oficial încă din anii treizeci şi au semnat, de rînd cu alte patru oraşe din regiune
– Bardejov, Levoča, Prešov şi Sabinov – declaraţia de aderare la Reformă cu titlul Confessio Pentapolitana alcătuită
de către reformatorul din Bardejov, Leonard Stöckel (1510–1560). Odată cu aceasta a început un proces de
reformă a învăţămîntului urban în Košice, similar celui care avea loc în mai multe regiuni europene aderate la protestantism.
Adresarea lui Luther către consiliile orăşeneşti din anul 1924 “An die Bürgermeister und Ratsherren
aller Städte deutschen Landes, dass sie christliche Schulen aufrichten und halten sollen” 2 a dus la o intensificare a
procesului de creare a şcolilor şi de trecere a acestora în subordonarea consiilor orăşeneşti. Tipul dominant de şcoli
urbane erau cele de limbă latină în care se predau elemente de gramatică, retorică şi lecturi biblice cu interpretări
în spiritiul Reformei. În acelaşi timp începe un proces de implicare intensă a consiliului orăşenesc în educarea
tinerei generaţii, care se manifestă prin recrutarea cadrelor didactice, suport financiar acordat acestora, precum şi
studenţilor care plecau să-şi facă studiile la o universitate protestantă, cu preponderenţă la Wittenberg. 3
Universitatea de la Wittenberg a devenit deosebit de populară pentru locuitorii regatului maghiar deja din
primii ani de funcţionare. Era constituită, ca şi celelalte universităţi ale timpului, din patru facultăţi, dintre care
facultatea de teologie era considerată facultatea superioară, urmată de facultăţile de drept şi medicină. Aceste trei
facultăţi acceptau studenţi care au urmat un curs de bază în cele şapte arte liberale la cea de-a patra facultate: de
arte. Limba oficială de studii şi comunicare era limba latină. Numărul studenţilor care se înscriau la universitatea
din Wittenberg creştea în mod constant, aceştia ridicînd, la rîndul lor, nivelul de bunăstare a locuitorilor din oraş,
majoritatea cărora a început să fie implicată, într-un mod sau altul, în susţinerea activităţii universitare.
Începînd cu deceniul trei al secolului al XVI-lea locuitorii oraşului Košice sînt în căutarea unei instituţii de
învăţămînt superior de natură protestantă. Deoarece la acea etapă timpurie procesul de diferenţiere dintre universităţile
catolice şi protestante încă nu a fost finisat, universitatea din Wittenberg, ca locul de unde a originat
Reforma, avea în mod natural cea mai mare putere de atracţie în rîndurile tinerilor protestanţi. Există mai multe
surse care ne pot ajuta să identificăm studenţii de la Košice la universitatea din Wittenberg sau ne oferă detalii
cu privire la stabilirea şi menţinerea relaţiei dinte studenţii acestei universităţi şi oraşul Košice. Prima categorie
de surse o constituie documentele de administrare a universităţii, în primul rînd listele de înmatriculare 4 , precum
şi registrul comunităţii maghiare de la universitatea din Wittenberg. 5 De asemenea, în secolele ulterioare au fost
alcătuite mai multe liste care includ numele studenţilor din diferite regiuni ale Ungariei de altadată la universitatea
din Wittenberg. 6 Pe lîngă acestea, un număr considerabil de documente inedite de o valoare aparte pentru
realizarea acestui studiu sînt păstrate în colecţiile arhivei oraşului Košice. Raportul dintre consiliul orăşenesc şi
cetăţenii săi – studenţi la universitatea din Wittenberg, a fost documentată de un şir de scrisori adresate consiliului
sau altor persoane sus-puse din oraş, precum şi de un număr considerabil de referinţe în protocoalele financiare şi
administrative, în mare parte confirmări ale acordării unei sume de bani studenţilor în calitate de suport fianciar
pentru studii. 7
După o investigare detaliată a surselor menţionate mai sus, a fost posibil de identificat un număr total de 30
de studenţi din oraşul Košice care au studiat la universitatea din Wittenberg pe parcursul secolului al XVI-lea şi
1 Valentin Eck, originar din Lindau, s-a aflat la Košice în anul 1539, Leonard Cox, de origine britanică, a activat în calitate de profesor la
şcoala din Košice în jurul anului 1546.
2 Pukánszky, 1931, p. 134.
3 Valjavec, 1955; Bucsay, 1977; Péter; 1990; Fata, 2000.
4 Album Academiae Vitebergensis: 1502-1602, şi Album Academiae Vitebergensis, Jüngere Reihe, Teil 1 (1602-1660): Registerband (vezi
bibliografia).
5 ‘Bursa Wittenbergensis oder Matricula Coetus Ungarici’ (vezi bibliografia).
6 Aş dori să menţionez aici două dintre listele de acest fel care au fost consultate pentru realizarea acestui studiu şi s-au dovedit a fi cele mai
exhaustive: A wittenbergi egyetem magyarországi hallgatóinak névsora 1601-1812 (The list of names of Hungarian students at the university
of Wittenberg 1601-1812), editate de Miklós Asztalos şi Die baccalaurei und magistri der Wittenberger philosophischen Facultät
1518-1537 und die ordentlichen Disputationen 1536-1537, lucrare editată de Julius Köstlin (vezi bibliografia).
7 Cele mai informative colecţii pentru realizarea acestui studiu păstrate în arhiva oraşului Košice sînt colecţia de misive Halaganum i precum
şi protocoalele orăşeneşti şi alte documente cu caracter administrativ şi financiar care alcătuiesc colecţia Halaganum iii. Pe parcursul
acestui studiu vor fi utilizate referinţe directe la fiecare document citat din aceste colecţii.
– 1 –

pînă la mijlocul secolului al XVII-lea. 1 Primul student din oraş înmatriculat la universitatea din Wittenberg este
Gregorius de Belswitz, anul înmatriculării 1533, urmat, pînă la sfîrşitul perioadei sus-numite, de către alţi 29 de
studenţi, fie originari din Košice, fie în relaţii directe cu oraşul pe parcursul studiilor. Următoarea schemă ilustrează
frecventarea de către studenţii de la Košice a universităţii din Wittenberg, începînd cu data primei înmatriculări
documentate şi pînă în anul 1660.
Este evident faptul că frecventarea universităţii din Wittenberg de către studenţii de la Košice s-a aflat în contiună
creştere pînă în anii cincizeci şi şaizeci ai secolului al XVI-lea (decade pe parcursul cărora s-a înregistrat cel
mai înalt număr de înmatriculări, patru în total pentru anul 1557 constituind punctul culminant). O altă creştere a
numărului de studenţi are loc în cea de-a doua decadă a secolului al XVII-lea. În afară de aceste două intensificări,
numărul studenţilor a rămas relativ constant, pe parcursul întregii perioade oscilînd între unu şi patru studenţi pe
decadă.
Prima creştere a numărului de studenţi înmatriculaţi coincide cu o etapă foarte importantă în procesul de
dezvoltare a universităţii, care începe odată cu venirea savantului Filip Melancthon la Wittenberg şi continuă pe
parcursul celor mai productivi ani de activitiate ai acestuia pînă la moartea sa în anul 1560. După ce a studiat la
Heidelberg şi Tübingen, Melancthon avea 21 de ani cînd a venit la universitatea din Wittenberg obţinînd un post
de profesor la catedra de limbă greacă. Lucrarea sa De corrigendis adulescentiae studiis reprezintă un program
de dezvoltare ulterioară a studiilor universitare, fiind totodată un exemplu de sinteză dintre elementul umanist şi
cel protestant. Programul presupune introducerea şi dezvoltarea studierii limbii latine şi greacă, a matematicii şi
istoriei ca obiecte indispensabile din programul de studii universitare. Melancthon a fost umanist şi acest aspect a
avut o importanţă deosebită pentru el pe parcursul întregii sale activităţi pedagogice. Foarte curînd ajunge să fie
recunoscut în calitate de autoritate supremă în Germania protestantă în ceea ce priveşte organizarea şi re-organizarea
universităţilor şi a altor instituţii de învăţămînt, punînd în circulaţie scheme de remodelare a universităţilor
din Wittenberg, Leipzig şi Tübingen, precum şi de creare a unor universităţi noi cum ar fi cele din Marburg, Jena
sau Königsberg.
A doua perioadă de creştere a numărului de studenţi înmatriculaţi la Wittenberg are loc pe parcursul primelor
decenii ale secolului al XVII-lea, acestea fiind caracterizate printr-o relativă siguranţă în oraşul Wittenberg, care,
spre deosebire de alte oraşe germane, nu a fost direct implicat în evenimentele militare ale războiului de treizeci
de ani (1618-1648). Urmează apoi una dintre cele mai dificile perioade de funcţionare a universităţii – între anii
1637 şi 1642 – în care are loc o epidemie gravă de plagă bubonică agravată de creşterea pericolului militar. Cu
toate acestea, studenţii de la Košice continuă să călătorească la Wittenberg şi pe parcursul secolului al XVII-lea,
chiar şi după ce contrareforma a reuşit cu succes să elimine protestantismul din oraş. Unul dintre ultimii şi cei
mai binecunoscuţi studenţi din oraşul Košice la universitatea din Wittenberg din secolul al XVII-lea este Georgius
Michaelis Kassai, înmatriculat în anul 1675. 2 După ce a studiat la Bardejov, Kezmarok, Košice şi Prešov, Georgius
Kassai, ca şi mulţi alţi locuitori de confesiune protestantă, a fost forţat să părăsească regiunea din cauza efortului
de recatolicizare. În anul 1671 pleacă la Wrocław (Breslau), de unde, peste patru ani, se va muta la Wittenberg, la a
cărui universitate se va afla timp de patruzeci de ani, la început în calitate de student şi apoi de profesor. Georgius
Kassai a fost fondatorul unei biblioteci şi al unei fundaţii care acorda suport financiar studenţilor din diferite teritoririi
ale Ungariei din perioada respectivă pentru a studia la universitatea din Wittenberg. Biblioteca sa includea
un număr mare de cărţi cu subiecte variate în domeniile teologiei, filozofiei şi istoriei plus un număr considerabil
de manuscrise dintre care multe se păstrează pînă în ziua de astăzi.
Fără îndoială, odată cu fondarea sau reorganizarea în baza principiilor protestantismului a unui număr de
universităţi din teritoriile germane, creşte şi numărul de studenţi din oraşul Košice care se înscriu la unele dintre
aceste universităţi. Şi în general este necesar să menţionăm faptul că secolele al XVI-lea şi al XVII-lea se caracterizează
printr-o aşa-numită peregrinare academică extinsă, cînd un număr considerabil de studenţi circulă de la o
universitate la alta fără a obţine, în mod necesar, titlul de bacalaureat sau magistru. Ca urmare a acestui proces de
1 Anul 1660 va constitui sfîrşitul perioadei-ţintă a acestui studiu. Fiindcă în anul 1657 a fost deschisă prima instituţie de învăţămînt superior
în oraşul Košice - Academia Iezuiţilor - eveniment care, formal, va marca sfîrşitul Reformei şi reinstalarea catolicismului în oraş,
considerăm deceniul 6 al secolului al XVII-lea ca sfîrşitul perioadei protestante din istoria oraşului.
2 Mai multe informaţii cu privire la viaţa şi activitatea lui Georgius Michaelis pot fi găsite în lucrarea lui Heinrich Kramm (Kramm, 1941,
p. 126ff.)
– –

extindere, cîţiva studenţi de la Košice, înmatriculaţi la Wittenberg, au fost identificaţi şi la alte universităţi. Două
persoane, Valentinus Ungar şi Daniel Widos, s-au aflat o perioadă de timp la universitatea din Frankfut pe Oder,
Daniel Weinsperger a studiat la Königsberg, David Sigismundus a fost înmatriculat la Heidelberg şi Tübingen, iar
Benedictus Bakai a putut fi identificat la universităţile din Leiden, Oxford şi Basel.
Numărul considerabil de scrisori care s-au păstrat în arhiva orăşenească ne ajută să depistăm mai multe detalii
interesante legate de călătoria şi studiile orăşenilor la Wittenberg. Spre exemplu, există dovezi că studenţii din
oraşele mai îndepărtate preferau să formeze grupuri mici, de obicei de concetăţeni, cu care plecau la universitate,
eventual de la o universitate la alta şi cu care menţineau legături strînse pe parcursul întregii perioade de studii,
creînd astfel mici comunităţi de studenţi provenind din aceaşi regiune. De exemplu, avem patru scrisori semnate
de Stephan Mustricius şi Stephan Tehany împreună şi ambii sînt de asemenea menţionaţi în aceeaşi scrisoare de
suport adresată consiliului orăşenesc semnată de Melancthon. 1 Scrisorile semnate de ambii studenţi au fost trimise
în anii 1558 şi 1559 ceea ce confirmă faptul că, fiind din aceeaşi localitate, ambii au menţinut legături strînse pe
parcursul întregii perioade de studii. O altă scrisoare păstrată în arhiva orăşenească este semnată de Alexander
Kendj şi Basilius Ziksay, al căror caz poate fi unul similar cu cel desris anterior. 2 De asemenea, a fost posibil de
identificat un grup de trei studenţi din teritoriile maghiare, din care făcea parte un student de la Košice - David
Sigismundus – care, împreună, au călătorit la Wittenberg în anul 1576 şi apoi de acolo au plecat toţi trei mai întîi
la Heidelberg şi apoi la Tübingen, înmatriculîndu-se respectiv în anii 1577 şi 1578. O scrisoare semnată de Caspar
Pilcius reprezintă o desriere detaliată a călătoriei sale de la Košice la Wittenberg în secolul al XVI-lea. 3 Fiindcă
era mult mai puţin periculos în acea epocă să se călătorească în grupuri, Caspar Pilcius a aderat şi el la un grup
de călători alcătuit din doi negustori germani şi trei studenţi din Transilvania care călătoreau la universitatea din
Cracovia. Călătoria era de obicei anevoioasă şi de lungă durată, cu multe popasuri în diferite localităţi. Caspar Pilcius
a avut nevoie de cinci săptămîni ca să poată ajunge la Wittenberg, în drum oprindu-se la Bardejov, Cracovia,
Breslau şi mai apoi la Dresda, înainte de a ajunge, în sfîrşit, la ţinta călătoriei sale.
În baza documentelor păstrate, se poate descrie suficient de detaliat procesul de înmatriculare şi de studii prin
care trecea un student din momentul venirii sale la Wittenberg. 4 Majoritatea studenţilor care porneau la studii
aveau deja persoane de contact în oraşul universitar respectiv, fie cunoştinţe ale părinţilor sau ale altor rude, fie din
partea consiliului orăşenesc, a preotului sau a profesorilor de la şcoala din oraş. Fiind echipat cu una sau mai multe
scrisori de recomandare către diferite persoane cu influenţă, studentul contacta una dintre aceste persoane pentru
a-şi anunţa venirea şi eventual pentru a-i cere sfaturi cu privire la căutarea unui loc de trai. Odată cazat, studentul
era obligat să se prezinte la sediul universităţii pentru a se înscrie în registrul de înmatriculare. Următorul pas era
căutarea unui tutore, de obicei un profesor sau unul dintre studenţii cu experienţă, care va ajuta studentul nou venit
să se orienteze în procesul de studii. Dacă studentul respectiv nu avea cunoştinţe de limbă latină care să-i permită
să citească, să scrie şi să comunice liber, i se recomanda să ia parte la cursuri de pregătire sau să ia lecţii particulare
cu unul dintre studenţii din anii superiori. La prima etapă de studii, studentul trebuia să participe la cursuri
de logică, retorică şi poezie, unde se lecturau şi comentau operele lui Cicero, Quintilian şi ale altor autori latini.
În afară de aceasta, era necesar ca studentul să se familiarizeze cu elemente de matematică şi fizică, toate acestea
oferindu-i posibilitatea de a aplica pentru titlul de bacalaureat în arte. Pentru a obţine titlul următor, cel de magistru,
se cereau, adiţional, cunoştinţe suficiente de limbă greacă precum şi familiarizarea cu anumite lucrări, inclusiv
părţi din etica şi Fizica lui Aristotel în original şi lucrări de matematică şi astronomie de Euclid şi Ptolemeu.
Odată cu ocuparea postului de profesor de limba greacă la Wittenberg, Melancthon a acordat studiilor clasice
un statut deosebit de important. Toate disciplinele universitare fără excepţie au fost reorganizate în baza principiilor
umaniste. Facultatea de arte, la care erau înmatriculaţi cei mai mulţi studenţi, avea zece profesori, cîte unul
pentru fiecare dintre următoarele discipline: limba ebraică, limba greacă, poezia clasică, gramatica, matematica
elementară şi superioară, logica, retorica, fizica şi etica. Declamaţia şi disputa erau metode practicate pe larg în
1 Colecţia Halaganum I: nr. 2011/13; 2150/105; 2150/108 şi 2150/106 (în ordine cronologică). Scrisoarea lui Melancthon a fost editată de
către Lajos Kemény în revista Törtenelmi Tár, 1889, p. 603-4.
2 Halaganum I, nr. 2249/7.
3 Scrisoarea trimisă de către Caspar Pilcius preotului din oraş, anul 1574, Halaganum I, nr. 3219/111.
4 Vezi spre exemplu Szabó, 1941; Gössner, 2003 precum şi un număr de missive din colecţia Halaganum I menţionate passim în acest
acest
studiu.
– –

procesul de studiere a literaturii antice. Deja din anul 1523, la universitatea din Wittenberg se accentuează importanţa
elaborării unui program de studii individual în baza unui plan discutat cu un pedagogus, i.e. tutore. În acest
mod, două aspecte importante ale programului educaţional al lui Melancthon au fost aplicate pe parcursul întregii
sale perioade de activitate la Wittenberg: îmbunătăţirea abilităţilor de limbi antice prin declamaţii şi introducerea
unui program de studii în baza necesităţilor specifice ale studenţilor elaborat cu ajutorul unui tutore individual.
Fiindcă majoritatea studenţilor de la Košice care au studiat la Wittenberg s-au aflat la universitate anume în perioada
activităţii lui Melancthon, este evident că foarte multe dintre ideile acestuia cu privire la învăţămînt au fost
preluate şi de către discipolii săi. De asemenea, Melancthon a corespondant frecvent cu consiliile oraşelor din
regiune, fapt atestat de prezenţa unor scrisori în arhivele locale. Unele dintre ele erau, după cum am menţionat
mai sus, scrisori de recomandare pentru unii dintre studenţii din aceste oraşe, iar altele erau discuţii/recomandări
în materie religioasă sau de organizare a unor şcoli în regiune.
Din numărul total de 30 studenţi din oraşul Košice înmatriculaţi la universitatea din Wittenberg, 16 studenţi au
scris cereri de finanţare adresate consiliului orăşenesc. Aceste scrisori (36 în total) sînt păstrate în arhiva oraşului,
şi pe unele este confirmată în scris acordarea suportului financiar (de mîna scribului). Cîţiva dintre aceşti studenţi
erau reprezentanţi ai unor familii înstărite din oraş, cum ar fi, spre exemplu, familiile Mel(c)zer, Brechtel sau
Buntzler. Alţii ocupaseră anterior posturi în şcoala sau biserica orăşenească, ca, spre exemplu, Martinus Schacht,
care a fost colaborator la şcoala din Košice înainte de a pleca la studii. Acest lucru însă nu era suficient să le asigure
studenţilor o situaţie financiară satisfăcătoare la Wittenberg, silindu-i să trimită, unii în mod repetat, scrisori
destul de emoţionante consiliului orăşenesc, în care descriau dificultăţile pe care le întîlnesc şi lipsurile pe care le
îndură fiind departe de patrie. Majoritatea studenţilor au primit răspuns pozitiv la solicitările lor disperate. Nu este
simplu să stabilim care au fost criteriile exacte în baza cărora un student de la Košice obţinea suport financiar din
partea consiliului orăşenesc. Dacă ar fi să facem abstracţie de unele detalii, majoritatea scrisorilor au aproximativ
acelaşi conţinut: studentul anunţă că este la Wittenberg, studiind asiduu, şi că necesită bani pentru a-şi procura
cele necesare. Consiliul nu dispunea de resurse financiare excesive, cu toate acestea o parte din bugetul orăşenesc
putea fi utilizată pentru a susţine financiar studenţii. A existat un număr de cazuri cînd o persoană influentă a lăsat
o oarecare sumă de bani consiliului din oraş anume pentru a finanţa studenţii nevoiaşi. 1 În alte cazuri, banii au
fost lăsaţi chiar de tatăl sau alte rude ale studentului pentru a finanţa studiile urmaşului, banii fiind administraţi
de către consiliul orăşenesc pînă la majoratul acestuia din urmă. 2 Mulţi solicitanţi se refereau la serviciile pe care
le-au acordat anterior oraşului, ei înşişi sau părinţii lor, şi toţi fără excepţie, promiteau să studieze cu devoţiune
pentru a putea fi de folos locului de baştină. 3
De asemenea, este dificil să stabilim dacă aceşti bani erau oferiţi necondiţionat, sau dacă existau anumite obligaţiuni
pe care studenţii trebuiau să le îndeplinească în timpul sau la expirarea perioadei de finanţare. Un caz interesant
bine ilustrat de către documentele de arhivă este cel al lui Jacob Melczer, student la Wittenberg, probabil
din anul 1566 pînă în anul 1570, 4 an în care ocupă un post la şcoala din oraş. 5 În anul 1575, după ce a activat timp
de cinci ani în calitate de profesor-adjunct (collaborator scholae) la şcoala din Košice, Jacob Melczer se adresează
consiliului orăşenesc pentru a obţine permisiunea de a părăsi postul şcolar şi de a se hirotonisi. Membrii consiliului
îi acceptă decizia, dar cu condiţia ca el să rămînă să predea la şcoală pînă i se va găsi un locţiitor. Fiindcă i-a
fost acordat ajutor financiar în sumă de 200 de florini pentru a studia la Wittenberg, Melczer este silit să accepte
condiţiile consiliului orăşenesc şi este atestat în funcţia de profesor şcolar pînă în anul 1578. În acelaşi an obţine
permisiunea consiliului de a pleca la Brieg, în Polonia, pentru a deveni preot, promisiune însoţită chiar şi de un alt
suport financiar în sumă de 9 florini. Cu două condiţii însă şi anume să întoarcă atît acest împrumut, cît şi suma
de 200 de florini acordată anterior pentru a studia la Wittenberg, cîte 50 de florini pe an, ceea ce constituia o sumă
considerabilă pentru acea perioadă. 6
1 Vezi spre exemplu Halaganum I, nr. 2392/84.
2 Vezi scrisoarea lui Georgius Buntzler trimisă la 15 octombrie 1589: Halaganum I, nr. 4121/43.
3 Halaganum I, nr. 2301/98; 2392/44; 2392/26; 3473/105; 3526/64; 3589/27 ş.a.
4 Vezi scrisorile lui Jacob Melzer trimise de la Wittenberg în anii 1566 şi 1568 respectiv: Halaganum I, nr. 2764/181şi nr. 2925/94.
5 1570, die 21 nouembris. Jacobus Melczer in scholae nostrae collaboratorem solemniter est introductus et installatus habita oratione de
literis et eorum dignitate et utilitate. (AMK, Halaganum III/2, MAC 16, folio 74v.)
6 Pentru detalii cu privire la cazul lui Jacob Melczer vezi AMK, Halaganum III/2, MAC 18: folio 31r, folio 94v; MAC 19: folio 93v; MAC
20: folio 6v; MAC 21: folio 3r, folio 27r, folio 28r, folio 45r
– –

Majoritatea studenţilor de la Košice au fost înmatriculaţi la facultatea de arte. Avem însă date despre un student
caşovian, Benedictus Bakay, care, pe lîngă faptul că a fost foarte activ în peregrinările sale universitare, a reuşit
să studieze, după ce a absolvit cu succes facultatea de arte, şi la facultatea de teologie. Un alt student din oraş
care a studiat la facultatea de teologie a fost Johannes Cottaj. Alţi doi studenţi de la Košice, Daniel Weinsperger
şi Cristophorus Ledwisch, au fost înscrişi la facultatea de medicină. Din păcate, nu avem date suficiente pentru
a putea stabili cu exactitate numărul de studenţi care au obţinut titlurile de bacalaureat, magistru sau doctor la
universitatea din Wittenberg. Cunoaştem, spre exemplu, că studentul Christophorus Jain a obţinut titlul de bacalaureat
în anul 1557, Matheus Schwartz şi-a luat doctoratul în teologie, dar la o altă universitate, la cea din Basel
în anul 1601, ca şi Benedictus Bakay, care a obţinut titlul de doctor în teologie în anul 1627. La universitatea din
Wittenberg se practica o metodă alternativă de absolvire – hirotonisirea absolvenţilor, acompaniată de un examen,
după cum a fost recomandat în programul lui Melancthon. 1 Scopul examenului era să se aprecieze nivelul
de cunoaştere a Sfintei Scripturi, a aspectelor teologice de interpretare a acesteia în baza principiilor Reformei
şi abilităţile de predicare ale candidatului. Numele celor care susţineau cu succes această examinare erau incluse
într-un registru special. 2 Din păcate, acest registru s-a păstrat doar pentru perioada dintre anii 1547 şi 1572, în care
nu a putut fi identificat nici un student de la Košice. Examenul de bacalaureat ca atare nu avea loc cu regularitate
la Wittenberg şi nu avea aceeaşi relevanţă ca şi hirotonisirea. Studenţii care îşi doreau o absolvire „tradiţională”,
cu obţinerea titlurilor respective, plecau cu acest scop la alte universităţi, ca şi în cazul studenţilor menţionaţi mai
sus.
Restabilirea carierei postuniversitare a studenţilor este, în general, un proces dificil, care nu poate fi realizat
în mod exhaustiv din mai multe motive. Există însă cîteva tendinţe generale care au putut fi depistate în procesul
de cercetare. Secolul al XVI-lea este perioada cînd un număr tot mai mare de cetăţeni ai oraşelor obţin acces la
studii, atît secundare cît şi superioare, iar studiile universitare încep să devină tot mai importante pentru realizarea
unei cariere academice sau religioase. Deşi atît în secolul al XVI-lea, cît şi în sec. al XVII-lea membrii consiliului
orăşenesc erau mai curînd cetăţenii cu influenţă din oraş, reprezentanţii famiilor cu un anumit nivel de autoritate
financiară, încep sa fie atestate tot mai multe cazuri cînd consilierii îşi trimiteau fiii la studii peste hotare. În
majoritatea cazurilor aceştia se întorceau fără vreun titlu academic, folosindu-şi perioada de şedere în străinătate
pentru stabilirea contactelor şi elaborarea relaţiilor necesare pentru o activitate comercială sau diplomatică de
succes. Cariera lor ulterioară era într-o măsură mult mai mare determinată de capitalul şi relaţiile familiei, decît de
studiile universitare. 3 Alta era situaţia în ceea ce priveşte funcţiile administrative secundare. Postul notarului, spre
exemplu, ale cărui îndatoriri includeau, printre altele, supravegherea cancelariei şi arhivei oraşului, asigurarea
corespondenţei oficiale, completarea registrelor şi protocoalelor orăşeneşti şi a cărţilor de impozite, alcătuirea testamentelor
şi a altor documente importante precum şi realizarea unor misiuni diplomatice era considerat unul de
prestigiu pentru eventualii absolvenţi universitari. De asemenea, cancelaria orăşenească angaja un număr anumit
de scribi, a căror misiune era să facă notiţe pe parcursul diverselor negocieri sau adunări ale consilierilor şi apoi
să le prezinte notarului pentru a fi introduse în protocolul oficial.
Cea mai mare parte a absolvenţilor universităţii din Wittenberg însă se întorceau în patrie ca să activeze la
una dintre şcolile locale, universitatea avînd astfel o influenţă enormă asupra dezvoltării sistemului de învăţămînt
secundar din regiunile respective. Această influenţă şi-a avut originea în programul lui Melancthon menţionat
anterior, al cărui principiu de bază era organizarea procesului de studii cu scopul de a educa buni creştini. 4 În
opinia savantului fiecare cetăţean este oblicat să servească bisericii sau şcolii, iar unul dintre cele mai importante
obiective ale studiilor universitare este de a pregăti tinerii intelectuali pentru acest serviciu. Secolul al XVI-lea
a fost o perioadă importantă în ceea ce priveşte fondarea şi/sau reorganizarea şcolilor din regiunile de nord ale
fostului regat ungar. Au avut loc mai multe schimbări importante în procesul de organizare a şcolilor precum şi în
conţinuturile şi metodologia utilizată. Şcolile au trecut în mare parte în subordonare orăşenească, consiliul urban
1 Pentru mai multe detalii cu privire la ordinarea studenţilor din Wittenberg vezi lucrarea recentă a lui Andreas Gössner (Gössner, 2003, p.
182ff).
2 Wittenberger Ordiniertenbuch. erster Band: 1537-1560. Zweiter Band: 1560-1572 (vezi bibliografia).
3 Stuructura şi compoziţia consiliului orăşenesc de la Košice au fost descrise de către arhivarul ungur István Németh (vezi Németh,
2001).
4 Vezi Scheibe, 1989.
– –

jucînd un rol foarte important în selectarea profesorilor şcolari din acea perioadă. În arhivele locale avem dovada
unei corespondenţe bogate dintre diferiţi profesori din regiune şi consiliile orăşeneşti. Tendinţa consiliului era
să angajeze absolvenţi ai universităţilor, de o popularitate aparte bucurîndu-se absolvenţii universităţii din Wittenberg.
Rectorul şcolar, spre exemplu, era în majoritatea cazurilor absolvent al acestei universităţi. Recrutarea se
făcea pe diverse căi, de obicei la recomandarea unei persoane de încredere, consiliul orăşenesc trimitea o scrisoare
de propunere a postului respectiv unor studenţi sau profesori din alte localităţi, oferindu-le salarii şi beneficii competitive.
Cu toate acestea, postul de profesor părea să fie unul mai puţin atractiv pentru absolvenţi, care tindeau să
ocupe un post în biserică, ca şi în cazul lui Jacob Melczer descris mai sus. O altă dovadă este şi frecvenţa cu care
se schimbau profesorii şcolari: doar puţini dintre ei se reţineau mai mult de un an sau doi.
Cu toate că nu există multe date cu privire la funcţionarea şcolilor din oraşul Košice, au putut fi depistate unele
referinţe la persoanele care au activat în cadrul ei pe parcursul diferitor perioade. Faptul că şcoala din Košice
asigura un nivel acceptabil de cunoştinţe şi deprinderi este confirmat şi de latina cizelată utilizată în documentele
orăşeneşti, ceea ce poate fi rezultatul unei pregătiri filologice de calitate oferite de absolvenţii universitari. Pe
lîngă acelaşi Jacob Melczer, menţionat anterior, la şcoala din Košice au fost angajaţi şi alţi foşti studenţi de la
universitatea din Wittenberg, cum ar fi spre exemplu Martinus Schacht, care, la 1563 a trimis scrisori de la Wittenberg
adresate consiliului orăşenesc şi apoi a fost identificat în calitate de collaborator in schola Casschoviensi 1
sau Martinus Brechtel, care s-a înmatriculat la Wittenberg în anul 1587 şi în anul 1592 a fost atestat în calitate de
profesor la şcoala orăşenească. 2 Alţi studenţi au ocupat posturi similare în diferite localităţi din regiune, ca, spre
exemplu, Stephanus Mustricius, care a fost profesor şcolar la Sobranec nu departe de Košice. Cîţiva foşti studenţi
din Košice au activat la şcolile protestante din alte oraşe din regiunile nordice ale fostului regat maghiar, cum ar
fi cele din Levoča, Bardejov, Debrecen sau Sárospatak în calitate de rectori, profesori sau tutori. Spre exemplu,
Georgius Caesar, care a fost student la Wittenberg în anul 1573, a devenit în anul 1579 rector al şcolii din Sárospatak.
Caspar Hain, fiul judelui oraşului Košice Nikolaus Hain, a activat, după absolvirea studiilor la Wittenberg
în anul 1658, în calitate de rector al şcolii orăşeneşti din Levoča. Cariera sa profesională în acest oraş s-a dezvoltat
cu un deosebit succes: mai tîrziu va deveni senator, apoi membru al consiliului orăşenesc şi jude al oraşului Levoča.
De asemenea, a devenit cunoscut datorită cronicii sale cu titlul Zipserische oder Leutschauerische Chronica
(1684), care descrie cele mai importante evenimente din regiunea Ungariei de nord pină în anul 1684. 3 Tema
acestei lucrări de natură umanistă au constituit-o luptele religioase din regiune, în special descrierea prigonirilor
la care au fost supuşi adepţii religiei protestante din regiune începînd cu anii treizeci ai secolului al XVII-lea, cînd
catolicismul (contrareforma) a început să-şi revendice influenţa absolută. În acest mod, cronica lui Caspar Hain
a devenit una dintre cele mai importante surse istorice cu privire la evenimentele sociale şi religioase din acea
perioadă în regiunea respectivă.
Pe lîngă faptul că au fost activi în regiunea de baştină, unii studenţi caşovieni au fost identificaţi şi în alte părţi
ale fostului regat ungar. Unul dintre cei mai cunoscuţi a fost David Sigismundus, student la Wittenberg, Heidelberg
şi Tübingen, care a fost rectorul şcolii din Oradea (din anul 1579) şi Alba Iulia (din anul 1582). În timpul
activităţii sale pedagogice, şi-a dezvoltat cariera literară şi a publicat un număr de lucrări de natură istorică şi
filozofică. 4 Sigismundus a păstrat legătura cu universitatea la care a studiat, încercînd să obţină suport financiar
pentru comunitatea maghiară din Wittenberg. 5 În acelaşi timp a existat un număr de absolvenţi ai universităţii din
Wittenberg originari din alte localităţi, care, la o perioadă sau alta, au activat în Košice, în special la şcoala din
oraş, ca, spre exemplu, Matthias Czabaj (cca 1559), Thomas Henschelius (cca 1587-89), Albert Graver (1597-99),
Zacharias Sommerus (începutul secolului al XVII-lea) ş.a. Una dintre cele mai remarcabile personalităţi care a
activat la Košice, absolvent al universităţii din Wittenberg, a fost Johannes Bocacius, născut la 1569 în Lausitz,
1 Kemény, 1891, 83.
2 Frankl, 1873, 106.
Frankl, 1873, 106.
3 Lőcsei krónikája – Zipserische oder Leütschaverische Chronica … de Caspar Hain (vezi bibliografia).
4 Cum ar fi, de exemplu, elegia Panoniae gravissima pestilentia conflictantis, editată la Wittenberg în anul 1577, elegia continens hodoeporicon
itineris germanici, Tübingen 1579 şi Consolatio… Dialogus, quo praesides Transsylvaniae … consolatur, editată la Cluj în anul 1584.
5 Szabó, 1941, p. 85: “Spectabiles… et Magnifici Domini Alexander Kendi, Wolphgangus Koasoczi et Ladislaus Sombori, tutores Illustrissimi
principis Transylvaniae Sigismundi Bathory se Somlio et regni eiusdem obtenerem principis aetatem praesides ac triumviri inclyti,
ex communi aerario ad intercessionem Clarissimi Domini Davidis Cassoviensis, (scholae Albinae in Transylvania tunc inspectoris) miserunt
Coetui per Dominum Lascovij tabellarium 25 die Martii anni 1585 centum talleros.”
– –

estul Germaniei. În 1599 Bocacius vine la Košice şi este angajat în calitate de rector al şcolii oraşeneşti. În anii
1603 şi 1604 este ales primar al oraşului. Pe lîngă activitatea sa pedagogică de succes, Bocacius a scris versuri,
fiind unul dintre cei mai binecunoscuţi poeţi ai regiunii respective. 1
În general putem afirma că intelectualii din oraşul Košice în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea erau, de obicei,
cetăţeni asiguraţi material într-o anumită masură şi care aveau legături de un fel sau altul cu consiliul orăşenesc,
posedînd, de asemenea, o sumă oarecare de bani pentru a-şi permite o educaţie elementară necesară înainte de a
purcede, eventual, la studii universitare, mai aprofundate. Numărul acestor intelectuali nu era foarte înalt şi, de
cele mai multe ori, absolveau şcoala din oraş sau au avut posibilitatea să se bucure de instruire privată. Absolvenţii
universităţilor erau consideraţi un fel de elită intelectuală, care, nefiind foarte numeroşi pe parcursul Evului
Mediu, au început să-şi lărgească rîndurile în secolul al XVI-lea, în mare parte graţie Reformei, dar şi extinderii
activităţii administrative a oraşului. Studenţii au jucat un rol foarte important în răspîndirea anumitor elemente de
cultură occidentală în Košice şi în regiune. De obicei, întorcîndu-se de la universităţi, ei aduceau cărţi, completînd
în acest fel bibliotecile din oraş, care au început să fie fondate şi întreţinute de către cetăţenii mai înstăriţi. Acestea
includeau în mare parte lucrări în limba latină, dar, de asemenea, şi opere scrise în limbile germană, maghiară,
greacă şi slavă. Majoritatea acestor cărţi erau de natură religioasă - Biblia, cărţi de rugăciuni, psalmi şi imnuri
religioase - dar, de asemenea, s-au păstrat opere ale autorilor antici, cu subiect medical sau ştiinţific. Cele mai
răspîndite erau lucrările lui Filip Melancthon şi Martin Luther, iar dintre autorii antici de o popularitate deosebită
se bucura creaţia lui Cicero. 2 În acest mod, cele mai însemnate schimbări şi realizări ale culturii europene din perioada
respectivă au devenit accesibile şi în oraşul Košice, care, din punct de vedere geografic, se afla la periferia
culturii “vestice” din acea perioadă. Nivelul de dezvoltare culturală a oraşului a crescut în mod vădit pe parcursul
secolului al XVI-lea şi cei mai importanţi catalizatori ai acestui proces au fost, bineînţeles, studenţii.
În studiul de mai sus am încercat să demonstrăm că cetăţenii din oraşul Košice au reuşit cu succes să se încadreze
în viaţa social-culturală a Europei în general, oraşul trecînd prin aceleaşi schimbări de ordin cultural sau
religious ca şi multe alte oraşe din teritoriile germane din perioada respectivă, în special cele afectate direct de
provocările Reformei. Aceasta i-a reuşit în mare măsură graţie studiilor universitare ale cetăţenilor săi şi un rol
foarte important l-a jucat universitatea din Wittenberg, devenită extrem de populară după instalarea Reformei în
oraş. Tinerii intelectuali originari din Košice se întorceau, în mare majoritate, în oraşul sau regiunea de baştină,
aducînd cu ei şi aplicînd în practică cunoştinţele şi ideile acumulate pe parcursul studiilor. De asemenea, aduceau
cu ei cărţi, ale căror cantitate şi varietate creştea în permanenţă. Viaţa culturală şi nivelul de pregătire academică
a locuitorilor din oraş a creşcut de asemenea şi nu este deloc înîmplător faptul că această creştere are loc odată cu
intensificarea peregrinării academice a studenţilor din oraş la universitatea din Wittenberg.
Ca anexă la acest studiu urmează lista studenţilor al căror oraş de origine a fost Košice sau care, într-un mod
sau altul, au avut relaţii directe cu oraşul pe parcursul perioadei de aflare la universitatea din Wittenberg. Lista
este organizată în ordine cronologică în funcţie de data înmatriculării sau, în cazul cînd aceasta nu poate fi stabilită
cu precizie, de data primei atestări documentare care confirmă prezenţa studentului respectiv la universitatea
din Wittenberg. Fiecare înregistrare include numele studentului aşa cum apare în registrul de înmatriculare sau în
sursa respectivă, data înmatriculării, precum şi alte universităţi la care a fost eventual înmatriculat.
1. Gregorius de Belswitz, hungarus ad Caschoviam, data înmatriculării 5 august 1533;
2. Gregorius Meltzerus, anul înmatriculării 1541;
3. Johannes Allagij Ungarus nobilis, data înmatriculării 27 aprilie 1543;
4. Christophorus Jain Cassoviensis ex Pannonia, data înmatriculării 22 februarie 1557 cu menţiunea: înregistrare
pentru obţinerea titlului de bacalaureat;
5. Alexander Kendj Ungarus, data înmatriculării 21 ianuarie 1558;
6. Stephanus Tihany (Tehani), data înmatriculării 15 octombrie 1558;
7. Stephanus Mustricius, data înmatriculării 15 octombrie 1558;
8. Franciscus Strigonienses Ungarus, data înmatriculării 30 aprilie 1559;
9. Basilius Ziksay, data înmatriculării nu este cunoscută cu exactitate, probabil în jurul anului 1560;
1 Pentru mai multe detalii cu privire la viaţa şi activitatea lui Bocacius vezi Glosíková, 1995, 32-34.
2 Halaganum III/2, her. 2. Vezi de asemenea Monok, 1990.
– –

10. Demetrius Miskolcj, data înmatriculării nu este cunoscută, probabil în jurul anului 1562;
11. Grigorius Zykzaj, data înmatriculării nu este cunoscută, probabil în jurul anului 1562;
12. Martinus Schacht, data înmatriculării nu este cunoscută, probabil în jurul anului 1563;
13. Jacobus Melzer, anul înmatriculării 1566;
14. Valentinus Ungarus Cassoviensis, data înmatriculării 9 august 1571; a studiat la universitatea din Frankfurt
pe Oder înainte de anul 1571;
15. Georgius Caesar Cassoviensis, data înmatriculării iunie 1573;
16. Casparus Pilcius, data înmatriculării nu a putut fi stabilită cu precizie; a fost prezent la Wittenberg în anul
1574;
17. David Sigemundus Cassoviensis Ungarus, data înmatriculării nu este cunoscută; a fost înmatriculat la universitatea
din Heidelberg în anul 1577 şi la universitatea din Tübingen în anul 1578;
18. Georgius Buntzler Cassoviensis, data înmatriculării 28 aprilie 1586;
19. Martinus Brechtelius Chaschoviensis, data înmatriculării iulie 1587;
20. Antonius Than Cassoviensis, data înmatriculării 15 iulie 1594;
21. Iohannes Maternus Cassoviensis Pannonius, data înmatriculării iunie 1600;
22. Johannes Teubelius Cossoviensis Pannonius, data înmatriculării 28 mai 1606;
23. Daniel Weinsperger Cassoviensis Hungarus, data înmatriculării 22 aprilie 1615; a fost înmatriculat la universitatea
din Königsberg în anul 1630;
24. Benedictus Bakay Cassoviensis Pannonius, data înmatriculării 2 octombrie 1615; a fost înmatriculat la
universitatea din Leiden în anul 1624, apoi identificat la universitatea din Oxford în anul 1626 şi înmatriculat la
universitatea din Basel în anul 1627;
25. Christophorus Ledwisch, data înmatriculării nu este cunoscută, probabil în anul 1616;
26. Daniel Widos Cassoviensis Ungarus, data înmatriculării 4 septembrie 1618; a fost înmatriculat la universitatea
din Frankfurt pe Oder în anul 1618;
27. Jonathan Thann Cassoviensis Hungarus, data înmatriculării 11 august 1623;
28. Johannus Cottaj Cassovia Ungarus, data înmatriculării 19 iunie 1647;
29. Casparus Hain Leutschoviensis Hungarus, data înmatriculării 3 iulie 1652;
30. Melchior Roth Cassoviensis Hungarus, data înmatriculării 19 iunie 1660;
Bibliografie
Surse primare
1. A wittenbergi egyetem magyarországi hallgatóinak névsora 1601-1812 (Lista numelor studenţilor din Ungaria la universitatea
din Wittenberg 1601 – 1812). Ed. Miklós Asztalos. Budapesta: Sárkány-Nyomda Részvénytársaság, 1931;
2. Album Academiae Vitebergensis: 1502-1602, 3 volume. Ed. Karl Eduard Förstemann, Otto Hartwig, şi Karl Gerhard.
Aalen: Scientia Verlag, 1976;
3. Album Academiae Vitebergensis, Jüngere Reihe, Teil 1 (1602-1660): Registerban. Ed. Bernhard Weissenborn. Magdeburg:
Selbstverlag der Historischen Kommission, 1934;
4. ‘Bursa Wittenbergensis oder Matricula Coetus Ungarici’ publicată de Géza Szabo în lucrarea sa Geschichte des ungarischen
Coetus an der universität Wittenberg (Istoria comunităţii maghiare la universitatea din Wittenberg). Halle: Akademischer
Verlag, 1941, p. 132-146.
5. Die baccalaurei und magistri der Wittenberger philosophischen Facultät 1518-1537 und die ordentlichen Disputationen
1536-1537. Ed. Julius Köstlin. Halle: Max Niemeyer, 1888.
6. Wittenberger Ordiniertenbuch. erster Band: 1537-1560. Zweiter Band: 1560-1572. Ed. Georg Buchwald. Leipzig: Verlag
von Georg Wigand, 1894 şi 1895.
Studii şi monografii
1. Bucsay, Mihaly. Der Protestantismus in ungarn 1521-1978. ungarns Reformationskirchen in Geschichte und Gegenwart
(Protestantismul în Ungaria 1521-1978. Bisericile reformate din Ungaria în perspectivă istorică şi modernă), 2 volume.
Vienna, Köln, Graz: Böhlau, 1977-79;
2. Fata, Marta. ungarn, das Reich der Stephanskrone, im Zeitalter der Reformation und Konfessionalisierung. Multiethnizi-
– –

tät, Land und Konfession 1500 bis 1700 (Ungaria, regatul coroanei lui Ştefan, în perioada Reformei şi confesionalizării.
Multietnicitate, teritorii şi confesiuni 1500 pînă în 1700). Ed. F. Brendle şi Anton Schindling, 2000.
3. Fügedi, Erik. “Kaschau, eine osteuropäische Handelstadt” (Košice, un oraş comercial din Europa de est). Studia slavica
Academiae Scientiarum Hungaricae ii (1956): 185-123.
4. Glosíková, Vera. Handbuch der deutschsprachigen Schriftsteller aus dem Gebiet der Slowakei (17.-20. Jahrhundert) (Dicţionar
al scriitorilor de limbă germană din teritoriile Slovaciei (secolele XVII-XX). Vienna: Verlag der ÖAW, 1995.
5. Gössner, Andreas. Die Studenten an der universität Wittenberg: Studien zur Kulturgeschichte des studentischen Alltags
und zum Stipendienwesen in der zweiten Hälfte des 16. Jahrhunderts (Studenţii de la universitatea din Wittenberg: studii cu
privire la istoria culturală a vieţii cotidiene a studenţilor şi la oferirea burselor în a doua jumătate a secolului al XVI-lea).
Leipzig: Evangelische Verlagsanstalt, 2003;
6. Granasztói, György. „Die Stadt Kaschau und ihre Bevölkerung in 16. Jahrhundert” (Oraşul Košice şi populaţia lui în secolul
al XVI-lea). Historisch-demographische Mitteilungen 3 (1976): 146-169.
7. Halaga, Ondrej R. “Vývoj jazykovo-národnostnej štruktúry Košíc” (Dezvoltarea structurii lingvistice şi naţionale a populaţiei
din oraşul Košice). Historický časopis 30: 4 (1982): 588-604;
8. Halaga, Ondrej R. Právný územný a populačný vývoj mesta Košíc (Dezvoltarea cadrului legal, teritorial şi a populaţiei din
oraşul Košice). Košice: Východoslovensko vydavateľstvo, 1967.
9. Kemény, Lajos. A Reformáczió Kassán (Reforma la Košice). Košice: Bernovits G. Kö és Könyvnyomdája, 1891;
10. Kramm, Heinrich. Wittenberg und das Auslandsdeutschtum in lichte älterer Hochschulschriften (Wittenberg şi studenţii
străini de origine germană în lumina manuscriselor universitare). Leipzig: KRAUS Reprint, 1941;
11. Kuzmík, Jozef. “Knižnice na Slovensku v 15. a 16. storoči” (Bibliotecile din Slovacia în secolele XV şi XVI). În Humanizmus
a renesancia na Slovensku v 15. – 16. storočí (Umanismul şi Renaşterea în Slovacia în secolele XV şi XVI). Ed.
Ľudovít Holotík şi Anton Vantuch, 416-435. Bratislava: Vydavateľstvo SAV, 1967.
12. Lőcsei krónikája – Zipserische oder Leütschaverische Chronica … von Caspar Hain (Cronica din Levoča […] de Caspar
Hain). Ed. Jeromos Bal, Jenő Förster şi Aurél Kaufmann. Levoča: Reiss Józs. T. Könyvnyomó Intézete, 1910-1913.
13. Mannová, Elena, ed. A Concise History of Slovakia (O istorie concisă a Slovaciei). Bratislava: Historický ústav SAV,
2000.
14. Monok, István, ed. Kassa város olvasmányai 1562-1731 (Lecturi din oraşul Košice 1562 – 1731). Szeged: József Attila
Tudományegyetem, 1990;
15. Mrva, Ivan. “Územie Spiša a boj o uhorskú korunu medzi Ferdinandom Habsburským a Jánom Zápoľským” (Regiunea
Scepusiei şi lupta pentru coroana maghiară dintre Ferdinand de Habsburg şi Johannes Zapolyiai). În Terra Scepusiensis:
Stav bádania o dejinách Spiša (Terra Scepusiensis: starea de lucruri în domeniul cercetării istoriei din regiunea Scepusia).
Ed. Ryszard Głádkiewicz şi Martin Homza, 535-543. Levoča şi Wrocław: Lúč vydavateľské družstvo Bratislava, 2003;
16. Németh, István. “Archontology of Košice: 1500-1600” (Arhontologia oraşului Košice: 1500-1600). Anexă la lucrarea de
doctorat, Eötvös Loránd University Budapest, 2001.
17. Péter, Katalin. “Die Reformation in Ungarn” (Reforma în Ungaria). În european intellectual Trends and Hungary (Direcţii
intelectuale europene şi Ungaria), ed. Ferenc Glatz, 39-52. Budapest: Institute of History of the Hungarian Academy of
Sciences, 1990;
18. Pukánszky, v. Béla. Geschichte des deutschen Schriftstums in ungarn (Istoria scrisului german în Ungaria). Münster:
Aschendorffsche Verlagsbuchhandlung, 1931;
19. Scheibe, Heinz. “Melancthons Bildungsprogramm” (Programul educaţional al lui Melancthon). În Lebenslehren und Weltenwürfe
im Übergang vom Mittelalter zur neuzeit. Politik – Bildung – naturkunde – Theologie (Învăţături şi concepte la
hotarul dintre Evul Mediu şi Epoca Modernă. Politică – învăţămînt – ştiinţe naturale – teologie), ed. Hartmut Boockmann,
Bernd Moeller şi Karl Stackmann, 233-248. Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht, 1989;
20. Spitz, Lewis W. “The Impact of the Reformation on the Universities” (Impactul Reformei asupra universităţilor). În University
and Reformation: Lectures from the university of Copenhagen Symposium (Universitate şi Reformă: prelegeri de
la simpozionul de la Universitatea din Copenhaga), ed. Leif Grane, 9-31. Leiden: E. J. Brill, 1981;
21. Szabó, Geza. Geschichte des ungarischen Coetus an der universität Wittenberg (Istoria comunităţii maghiare la universitatea
din Wittenberg). Halle: Akademischer Verlag, 1941.
– –

Zusammenfassung
die Wirkung der universität Wittenberg auf die geistige entwicklung der stadtbevölkerung in osteuropa
zur reformationszeit: das Beispiel der stadt Kaschau
Dieser Artikel beschäftigt sich mit dem Studium von Einwohnern der damals zum Norden des ungarischen
Königreiches gehörenden Stadt Kaschau (Kassa), - dem heute in der Ostslowakei gelegenen Košice -, an der
Universität von Wittenberg von Beginn des 16. (Gründung der Universität) bis Mitte des 17. Jahrhunderts (Ende
der Reformation in der Stadt Košice). Nach einer kurzen Einführung zu dem historischen, soziologischen und
religiösen Kontext der Universitätsgründung und ihrem Funktionieren, gebe ich einen kurzen Überblick über
die Entwicklung der Stadt Kaschau vor und während des untersuchten Zeitraumes. Dem folgt die Analyse einer
Reihe von Aspekten zum vorliegenden Fall des Auslandsstudiums der Kaschauer, worunter Matrikulationserhebungen
und ihre Veränderungen über die Zeit, die Darstellung der in Wittenberg matrikulierten Gaststudenten,
Studieninhalte, und Finanzierung des Studiums fallen; dazu zählen ebenso die Reisebedingungen und der weitere
Verlauf der Lebenswege der Graduierten. Für das Ziel dieser Untersuchung bedeutend ist auch eine Beschreibung
der Rolle von Persönlichkeiten wie Luther und Melancthon für die Entwicklung der Universitäten und weiterführenden
Schulen für die Zeit der Reformation. Die Forschung zu diesem Thema sieht ihre Hauptaufgabe darin,
aufgrund einer Zahl von unveröffentlichten Quellen der Stadt Košice die Wechselbeziehung zwischen der Stadt,
den Einwohnern und ihren Studenten zu erhellen, die damals in Wittenberg gelernt haben. Es geht um die Frage,
welchen kulturellen, akademischen, sozialen und religiösen Einfluss die Rückkehr der ehemaligen Studenten als
Universitätsgelehrte auf die Entwicklung der Stadt gehabt hat.
– 100 –

Fig. 1: Universităţile germane existente sau fondate în secolele XVI şi XVII, inclusiv anul fondării. Sursă: Kondrad
Krause. Alma mater Lipsiensis: Geschichte der universität Leipzig von 1409 bis zur Gegenwart (Alma mater
Lipsiensis: Istoria Universităţii din Leipzig din anul 1409 pînă în prezent). Leipzig: Universitätsverlag, 2003,
p. 166.
Fig. : Nordul regatului maghiar la începutul secolului XVI. Colecţie privată.
– 101 –
© iulia CAPROş, 2008

transılvanıa, moldova Şı Ţara romÂnească În polıtıca europeı est-centrale
(a ıı jumătate a sec. Xvıı )
– 10 –
lilia POGOlşA,
u.P.S „ion Creangă”
Coordonatele geopolitice pe care au evoluat raporturile internaţionale ale ţărilor române în decursul celei de a
doua jumătăţi a secolului al XVII-lea au fost, în linii generale, similare cu cele din perioada anterioara, rezultate
dintr-un îndelungat proces istoric. Formele concrete de materializare a acestora, ca şi mijloacele şi căile prin care
au fost realizate sau, cel puţin, s-a încercat înfăptuirea unor planuri politice ce au aparţinut conducătorilor marilor
puteri vecine, ori celor care s-au aflat, chiar şi episodic, în fruntea ţărilor române, s-au deosebit, uneori radical
de cele utilizate până atunci. Cauza diferenţierilor amintite trebuie căutată în noua ierarhizare a priorităţilor de
politică externă operată în cabinetele unora dintre puterile menţionate.
Încheierea păcilor westphalice, în luna octombrie 1648 1 , nu a deschis perspectiva clarificării situaţiei internaţionale
de pe continent. Din contra, contradicţiile dintre marile puteri au rămas la fel de virulente. În plus, au
apărut elemente noi care aveau să imprime o altă configuraţie raportului de forţe din Europa Est-Centrală care,
la rândul lor, s-au repercutat, într-un timp scurt, şi asupra situaţiei internaţionale a Transilvaniei, Moldovei şi a
Ţării Româneşti. Este vorba, în primul rând, de faptul că, în nordul Germaniei a început să se contureze o nouă
forţă politico-militară, şi anume Brandenburg-Prusia 2 . Tot ca o consecinţa a păcilor westphalice a fost considerat
şi noul război suedo-polon, din anii 1655-1660 3 . Agresiunea suedeză împotriva Poloniei a fost în strânsă legătură
şi cu războiul polono-rus, aflat în curs de desfăşurare din anul 1654, precum şi cu succesele înregistrate iniţial de
armatele ruse.
Momentul declanşării de către suedezi a ostilităţilor a fost ales şi în funcţie de un alt considerent, şi anume, cel
al situaţiei politice care exista atunci în Lituania. Pentru ca cel mai puternic magnat, Janusz Radznvill, conducătorul
dizidenţilor lituanieni, devenit mare hatman al Lituaniei, începând din luna iunie 1654, promova de multă
vreme, îndeosebi din motive religioase, o politică opoziţionistă faţă de puterea centrală 4 .
Poziţia internaţională a Republicii Nobiliare Polone a continuat să se deterioreze şi ca urmare a unui alt fenomen,
derivat tot din rezultatele păcilor westphalice. El s-a concretizat, între altele, şi prin înăsprirea contradicţiilor
de interese dintre Imperiul Habsburgic şi Franţa. Neputâdu-şi realiza obiectivele politice în apusul Europei, din
cauza opoziţiei viguroase a Franţei, Casa de Austria a relansat ofensiva diplomatică câtre răsăritul continentului.
Cea dintâi vizată a fost Polonia, tocmai cu scopul de a-şi realiza vechiul său obiectiv, şi anume cel al dobândirii
tronului polon, pe seama unuia din membrii săi. Aliatul pe care l-a considerat a fi cel mai apt să-i înlesnească
realizarea planurilor sale a fost Rusia, vechea adversară a Poloniei.
Un alt moment de referinţă în evoluţia situaţiei politice din Europa Est-Centrală îl constituie încheierea păcii
de la Oliva, la 3 mai 1660, care punea capăt celui de al doilea Război Nordic dintre Polonia şi Suedia, declanşat în
anul 1655. In primul an al războiului cu Suedia, Polonia a fost angrenată şi în cel cu Rusia, izbucnit în anul 1654,
cauzat de intervenţia acesteia din urmă în conflictul polono-cazac. Invazia suedeză în Polonia constituia, însă, în
acelaşi timp, un pericol deosebit de grav şi pentru securitatea graniţelor nord-vestice ale statului rus. Acest argument
a fost suficient de puternic pentru a-i determina pe cei doi combatanţi să-şi revizuiască poziţiile unul faţă
de celălalt şi să încheie un armistiţiu, semnat la Vilno, la 3 septembrie 1656. Obiectivul lui esenţial îl constituia,
deci, crearea posibilităţii de a se opune în comun pericolului reprezentat de recrudescenţa expansiunii suedeze
în bazinul Mării Baltice. Reconcilierea polono-rusă, fiind determinată, în exclusivitate, de necesitatea amintită, a
dăinuit doar atât timp, cât a persistat ameninţarea suedeză. Aceasta, odată dispărută, a fost succedată de reactivarea
ireductibilei contradicţii de interese dintre Polonia şi Rusia, întruchipată, îndeosebi, de spinoasa problemă a
stăpânirii Ucrainei 5 . Ea a constituit, deci, unul din motivele pentru care Rusia nu a participat la tratativele de pace
1 TAHSIN 1979, 143.
2 ASHLEY 1983, 176.
3 GORSKI 1985, 584-585.
4 Ibidem, 580.
5 Historia dyplomacji polskiey, polskiey, II, 1982, 170-171.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 102-104

de la Oliva, ci a încheiat separat pacea cu Suedia, la Kardis, în anul 1661. Procedând astfel, ea renunţa, cel puţin
temporar, la vechiul său obiectiv vizând ieşirea la Marea Baltică, pentru a-şi concentra, în schimb, eforturile în
vederea realizării altora, şi anume încorporarea în graniţele ei a teritoriilor cu populaţie majoritar rusă aflate în
componenţa Republicii Nobiliare Polone, adică Ucraina şi Bielorusia, şi declanşarea ofensivei împotriva Imperiului
Otoman şi a Hanatului Crimeii, în scopul dobândirii accesului la Marea Neagra1 .
Aşadar, ascensiunea treptată a Rusiei la rangul de mare putere europeană şi revigorarea puterii otomane, pe de
o parte, sensibila diminuare a poziţiei internaţionale a Poloniei şi ascendentul dobândit de Suedia în nord-estul
Europei, ca şi profilarea în nord-vestul ei a unei noi puteri – Brandenburg-Prusia, pe de altă parte, a imprimat un
nou curs raporturilor internaţionale din Europa Est-Centrală în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Cea mai
importantă consecinţă a acelui fenomen a fost constituirea unei noi coaliţii antiotomane – Liga Sfântă – ai cărei
beneficiari direcţi şi cei mai importanţi aveau să fie Imperiul Habsburgic şi Rusia. Ce-i drept, cea de a doua a cules
roadele loviturii date de Polonia puterii otomane sub zidurile Vienei, în anul 1683, abia la începutul secolului al
XVIII-lea. Dar, asedierea capitalei imperiale de armatele sultanului marca un alt moment de cotitură din istoria
raporturilor politice din această zona a continentului care şi-a pus amprenta şi pe evoluţia ulterioara a statutului
politico-juridic al ţărilor române.
Totuşi, în pofida gravelor contradicţii care le caracterizau raporturile bilaterale, Imperiul Habsburgic, Polonia
şi Rusia au continuat să rămână, şi în cursul celei de a doua jumătăţi a secolului al XVII-lea, puterile care aveau
interese comune faţă de Imperiul Otoman. Acest fapt nu era nici pe departe suficient pentru stabilizarea şi consolidarea
situaţiei internaţionale a ţărilor române.
Ca urmare, raporturile internaţionale ale ţărilor române, în general, cele româno-polone, în special, s-au desfăşurat
şi au fost influenţate şi de cadrul nou creat de ascensiunea Rusiei şi de revigorarea temporară a forţei otomane.
Orientarea unora dintre conducătorii politici ai românilor către Rusia s-a datorat, totuşi, nu numai incapacităţii
reale a Poloniei, evidenţiată treptat, în decursul perioadei luate în discuţie, de a mai constitui un sprijin împotriva
puterii otomane, ci şi de „conjugarea năzuinţelor româneşti dintotdeauna către recâştigarea independenţei cu propaganda
panortodoxă, «eliberatoare» desfăşurată de Rusia încă din acea vreme” 2 . Cu toate acestea, Moldova şi
Ţara Românească au evitat, până către sfârşitul secolului, iar în ceea ce o priveşte pe cea din urmă, chiar un timp şi
după acea dată, să treacă definitiv de partea Rusiei, deoarece nici aceasta nu se grăbea să declanşeze conflictul armat,
nemijlocit cu Imperiul Otoman. Amintitele elemente ale noii conjuncturi politice est-europene au constituit,
tot atâtea cauze care au determinat, chiar şi în condiţiile existenţei unor evidente deosebiri de orientare a politicii
lor externe, afirmarea, cu o pregnantă deosebită, a coaliţiei dintre Transilvania, Ţara Românească şi Moldova, „ca
singura posibilitate de apărare împotriva forţei otomane aflată atunci într-un rapid proces de revitalizare” 3 . S-a
produs, aşadar, o nouă reactivare a unităţii politice de acţiune a ţârilor române, ce presupune capacitatea acestora
de a acţiona în mod unitar, din impulsuri interne sau externe, la nivel de conducere politică, în vederea realizării
unor obiective de natură politico-strategică sau politico-dinastică. In cazul dat, ea s-a evidenţiat, în aceşti parametri,
având ca obiectiv final sustragerea lor de sub dominaţia Porţii Otomane, îndeosebi în perioada 1648-1660, şi
a fost puternic marcată de evenimentele politice şi militare determinate de răscoala antipolonă a cazacilor zaporojeni,
de sub conducerea lui Bogdan Hmelnicki, izbucnită în anul 1648 – dată care marchează şi încheierea păcilor
westphalice.
Odată cu internaţionalizarea problemei ucrainene, ţările române, îndeosebi Moldova, au redevenit unul din
termenii ecuaţiei politice cu ajutorul căreia marile puteri ale vremii urmăreau rezolvarea aceleişi vechi probleme
a preponderenţei politice în Europa Est-Centrală. Această „calitate”, ca şi altele, le-a fost impusă, în primul rând,
de statutul lor politico-juridic, în speţă, de natura raporturilor pe care le aveau cu Imperiul Otoman. Ca urmare, la
fel cum s-a întâmplat şi în alte perioade de criză pentru sistemul politic otoman la nordul Dunării, Poarta a făcut
apel la verificatul mijloc al menţinerii şi consolidării unităţii politice de acţiune a spaţiului carpato-danubian, sub
controlul său şi subordonată, în exclusivitate, intereselor sale de la Dunărea de Jos.
Realizarea acelei unităţi politice de acţiune, din iniţiativa exclusivă a factorilor politici din spaţiul carpatodanubian
şi vizând înlăturarea prezenţei otomane la nord de Dunăre, a fost considerată, cum era şi firesc, o grava
1 ZBIGNIEV 1974, 177.
2 TAHSIN 1979, 152.
3 Ibidem, 580.
– 10 –

ameninţare la adresa poziţiilor Imperiului Otoman în Europa Centrală. De aceea, marele vizir K. Mehmed cât şi
succesorii săi, s-au străduit, şi au reuşit, nu numai să o desfacă, ci să o şi înlocuiască cu o alta, ce a fost creată
succesiv, în unele etape ale perioadei analizate, dar din iniţiativa şi în interesul exclusiv al Porţii Otomane. În
conjunctura politică, configurată de evenimentele politice şi militare care s-au desfăşurat după anul 1660, au fost
revigorate, însă, şi vechile formule ale suzeranităţii protectoare, restrictive sau colective, prin care se urmărea
fixarea statutului politico-juridic al ţărilor din spaţiul carpato-danubian.
Eşecul deosebit de grav înregistrat de armatele otomane sub zidurile Vienei, ale cărui proporţii militare erau
fără precedent, cel puţin în istoria războaielor purtate până atunci de otomani în Europa, avea să aibă consecinţe
de aceeaşi amploare şi pe plan geopolitic în Europa Est-Centrală.
Avansul tot mai categoric al Habsburgilor către gurile Dunării a determinat Polonia să supraliciteze „drepturile”
sale „istorice” asupra Moldovei şi a Ţării Româneşti, ceea ce nu a făcut altceva decât să exacerbeze adversitatea
ce i-o nutreau Imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman. Polonia se afla, deja, într-un grad avansat al decăderii
sale politice şi militare, fapt ce o lipsea de mijlocul esenţial pentru impunerea lor. Mai mult decât atât, decăderea
manifestă a Republicii Nobiliare Polone din rangul de mare putere europeană a avut drept consecinţă directă şi deteriorarea,
la fel de vădită, a statutului politico-juridic al spaţiului carpato-danubian. Deoarece, pe lingă înlesnirea
anexării Transilvaniei la Imperiul Habsburgic, fenomenul în discuţie a constituit una din motivaţiile exterioare ale
introducerii regimului turco-fanariot în Moldova şi în Ţara Românească. Anul 1711 rămâne, însă, data de referinţă
pentru începutul aplicării, şi de jure a regimului politic fanariot în Moldova şi în Ţara Românească. Dată, ce a
deschis o nouă etapă a istoriei raporturilor internaţionale care s-au desfăşurat pe coordonate geopolitice cu totul
deosebite de cele pe care au evoluat în perioada 1648 – 1711.
summarY
As a result of the long historical process, geopolitical borders, in which were developed the international
reports of the Transilvania, Moldova and Valahia in course of the II part of the XVII-th century, are similar to
those of the previous period. The concrete forms of its materialization, the means through which it was realized,
political plans, that were elaborated, belonged to leaders of great neighbourhood power, or those who were for a
long time or episodic in the head of the romanian country, differed quite a lot from those, that were utilized in that
epoque. The cause of the recalled above differences should be seeked in a new hierarchy of priorities of external
politics, managed in offices of the mentioned powers.
The endorcement of the westphalic treaties in October, 1648, didn’t give any prospect of clarifying the international
situation on the continent. On the contrary, contradictions of great powers remained as virulent, as they
were. In addition, new elements appeared, that had to impose another configuration to the reports and had its consequances
on the international situation of the Transilvania, Moldova and Valahia in a very short period of time.
Bibliografie
ASHLEY M. 1983, Das Zeitalter des Barock. europa zwischen 1598 und 1715, München, p. 176.
GORSKI K.1985, Polsca wobec wyniki wojni trzydziestoletniej, Lvov, p. 584-585.
Historia dyplomacji polskiej. Vol. II, 1572-1795. 1982,Varşava, p. 170-171.
TAHSIN G. 1979, Ţările române în contextul politic internaţional, Bucureşti, p. 150.
ZBIGNIEV V. 1974, Relations in eastern europe 1660-1681, Varşava, p. 258.
– 10 –
© lilia POGOlşA, 2008

Grecıı În comerŢul cu ımperıul otoman (sec. Xvı-Xvııı)
– 10 –
Galina BUCUCi,
UPS “Ion Creangă”
Prezenţa unui numeros grup de alogeni greci pe teritoriul statelor medievale româneşti, începând cu a doua
jumătate a secolului al XVII-lea, se impune ca o realitate ce nu mai necesită lămuriri suplimentare. Dând dovadă
de o mobilitate socioeconomică remarcabilă, numeroşi greci (în special), negustori sosiţi în spaţiul nord-dunărean
prin diferite căi şi diverse motive, vor reuşi în scurt timp să acumuleze averi, să achiziţioneze numeroase
proprietăţi funciare şi, în anumite cazuri, să ocupe importante funcţii în divanul ţării, îmbinând în mod inteligent
avantajele materiale rezultate din activitatea negustorească cu o politică matrimonială bine orientată. Reacţia
boierimii autohtone, simţindu-se ameninţată de noii concurenţi, nu se va lăsa aşteptată mult timp, dacă avem în
vedere restricţiile impuse, elementului grec printr-o serie de acte emise de „sfatul ţării” în frunte cu domnul, cum
ar fi cel din 15 iulie sau cel din 9 decembrie 1669 1 .
Ajunşi la o anumită proprietate economică, îndeosebi prin negoţ şi cămătărie, grecii constantinopolitani obţin
funcţii administrative importante în Imperiul Otoman, aducătoare de venituri, cum ar fi arendaşi ai vămilor şi ai
salinelor etc 2 . Astfel, cretanii, dar nu din speţa lui Despot, ci din aceea care erau mai mult latini, chiar daca îşi
păstrau credinţa grecească, îşi realizau vinurile prin intermediul Chiliei în Polonia 3
Dacă până în secolul al XVI-lea Moldova a beneficiat de libertatea comerţului, începând din a doua jumătate a
acestui secol se constată o subordonare economică tot mai accentuată a ţării intereselor Imperiului Otoman. Orientarea
comerţului moldovean spre Constantinopol este în general bine surprinsă de contemporani. Anual, luau
drumul capitalei otomane peste 60.000 de oi 4 . Această cifră, prezentată de Dimitrie Cantemir, este, în realitate,
inferioară datelor conţinute de documentele interne, cronicile turceşti şi descrierile călătorilor străini. Exportul
cailor era, în anumite momente, interzis, turcii având mare nevoie de ei în campaniile militare.
În timp de pace, populaţia Moldovei trebuia să se îngrijească de găzduirea solilor turci sau a altor demnitari
străini în drum spre Constantinopol, să le pună la dispoziţie cai de olac, căruţe pentru transportul bagajelor şi
alimente, în special carne şi brânzeturi pentru hrana întregii suite 5 . De multe ori, cu sau fără hotărârea sultanului,
rămâneau în ţară, pe timp de mai multe luni, mii de turci 6 , tătari 7 şi polonezi 8 . În timpul războaielor purtate de oştile
otomane în vecinătatea teritoriilor româneşti, domnii moldoveni aveau numeroase obligaţii, trebuind să susţină
material desfăşurarea operaţiunilor militare. Moldova, potrivit informaţiilor cronicarilor, verificate de altfel şi de
documentele şi cronicile turceşti, trebuia să ofere în timpul cel mai scurt: cai 9 , boi 10 , bivoli 11 , care pentru transportul
proviziilor şi tunurilor 12 , nutreţ 13 , cantităţi mari de carne şi unt 14 , turme de oi 15 şi cirezi de boi 16 , pentru raţiile de hrană
1 PIPPIDI 1970, 217-228.
2 CICANCI 2000, 199.
3 IORGA 1998, 173.
4 CANTEMIR 1973, 115.
5 IORGA 1904.
6 Construindu-şi colibe pe văi, în locurile în care stăteau, nu rămânea nime nice cu bou, nice cu vacă, nice cu stup, nice cu fâneţe, nice cu
pîne, că călca ţarinile cu cai săi, ce-i lăsase slobozi neînpedecaţi” (COSTIN 1976, 297); vezi şi NECULCE 1975, 44).
7 “Iernarea tătarilor” însemna, în realitate, devastarea ţării, căci: “tătarii sînt lupi apucători de pradă, robescu, bat şi căznescu
pe creştini… Şi tătarii nu mînca ca joimirii, ce mînca gospodarii, ce mînca tot carne de vacă şi de oi, de nu pute să-i biruiască
cu hrana, pe dânşii şi pe caii lor” (NECULCE, 1975, 53).
8 La 1709, Nicolae vodă Mavrocordat, întrucât nu a putut să ofere unui număr de 3000 de poloni şi lipcani “o sumă de bani sau o mie de
vaci” pentru hrană, aceştia au rămas vara şi toamna în ţinutul Cârligătura, pricinuind mari pagube locuitorilor (CRONICA GHICULES-
TILOR, 100).
9 CRONICA GHICULESTILOR, 219 şi 492; COSTIN 1976, 345; CANTEMIR 1973, 273.
10 NECULCE, 1975, 307 şi 317; CRONICA GHICULEŞTILOR, 492.
11 NECULCE, 1975, 41 şi 128.
12 ibidem, p. 307 şi 316; COSTIN, 1976, 345
13 NECULCE, 41, 297, 307 şi 316.
14 Ibidem, p. 41.
15 Ibidem.
16 Ibidem, 41 şi 307.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 105-109

ale oştirii. Oameni special orânduiţi din rândul boierilor, aflaţi în slujba domnului aveau sarcina să supravegheze
organizarea conacelor cu toate cele necesare, în cantităţi îndestulătoare, luând cu forţa, la nevoie, de la locuitori,
vite, cereale şi nutreţuri, pe un preţ mic1 . Prin satele aflate în drumul oştirii, când se întâmpla ca otomanii să ierneze
în ţară, locuitorii erau dislocaţi în alte zone2 . Furniturile în animale, faţă de Poarta otomană, în timp de pace,
dar mai cu seamă în vreme de război, apăsau greu asupra stării economice a diferitelor categorii de contribuabili.
Dar, în afară de furnituri, trebuiau plătite, desigur, tributul şi alte obligaţii în bani. Aceste cantităţi de numerar
proveneau în bună parte din valorificarea pe piaţă a efectivelor de animale, a produselor din carne, lapte şi piei.
Pe lângă negustori local, la activitatea de comerţ mai luau parte şi negustorii străini, în special greci şi turci,
apoi lioveni, ruteni, armeni, evrei3 . În afara negustorilor propriu-zişi şi ai unora dintre meşteşugarii antrenaţi în
economia de schimb, îşi desfăşurau activitatea de comerţ şi unii dintre reprezentanţii marii boierimi sau ai clerului
din mănăstiri, pentru care activitatea de schimb constituia mai mult un mijloc de completare a veniturilor.
Cronicarii oferă puţine informaţii despre nivelul cantitativ şi calitativ al comerţului intern. Ei amintesc în interiorul
ţării o serie de târguri de boi4 , iar la graniţă iarmaroace, unde erau vândute efective mari de animale. În
vremea celei de-a treia domnii a lui Mihai Racoviţă, otomanii, prin abuz, au administrat timp de aproape un an ţinutul
Cernăuţi, obţinând sume mari de bani din taxele pe vânzarea vitelor5 . Deşi piaţa internă era slab dezvoltată6 ,
împinşi de nevoi, ţăranii vindeau o parte din animale pentru a-şi putea plăti datoriile către vistieria domnească7 .
Uneori, când surveneau calamităţi naturale sau prădăciuni, ţăranii nu reuşeau să-şi plătească birurile şi pentru a
scăpa de presiunile şi silniciile dregătorilor fugeau, lăsând aşezările pustii8 . Pentru a putea face faţă lipsei de numerar,
domnii sileau atunci pe boierii mari să le acorde „împrumute”.
Comerţul intern fiind relativ restrâns, majoritatea animalelor erau valorificate pe piaţa externă, cu care ocazie
se realizau sume însemnate de bani. Extinderea continuă a cererilor otomane a schimbat direcţia principală a comerţului
spre Constantinopol. În anumite momente, cerealele, oile şi caii erau prohibite la export. Comerţul extern
a încăput pe mâna gelepilor turci, evrei, armeni şi greci, care şi-au însuşit „tot comerţul Moldovei, ducând obişnuit
la Constantinopol şi în alte oraşe turme şi cirezi întregi de oi şi de vite cumpărate pe un preţ mic în Moldova şi
vânzându-le acolo de două sau de trei ori mai scump” 9 . După satisfacerea trebuinţelor turceşti, animalele rămase
disponibile puteau fi exportate în Transilvania, Ungaria, Polonia, Rusia şi în alte ţări. Sumele cele mai mari de
bani erau obţinute din comerţul cu boi şi cai10 . În timpul conflictelor militare cu polonezii, Despot Vodă făgăduia
lui Dimitrie Wisniewiecki “1000 de cai şi câteva mii de boi, numai să facă pace şi să se întoarcă înapoi” 11 . Cu
ocazia diferitelor campanii militare, boieri deţinători de turme sau negustori specializaţi însoţeau oştirile, vânzând
vite pentru tainul soldaţilor12 . În timpul campaniei de la Prut, din vara anului 1711, cât şi cu alte prilejuri, mişunau
prin sate oameni care cumpărau vite pentru trebuinţele oştirii13 . Uneori, cămătari interesaţi să procure produse animaliere
pentru a le desface, ulterior, pe piaţă, împrumutau unor dregători anumite sume de bani, punând condiţia
ca dobânda să le fie achitată în produse: carne sau brânzeturi14 .
La fel ca şi cronicarii moldoveni, călătorii străini au constatat că o bună parte din veniturile vistieriei domneşti
1 Ibidem, 41 şi 316-317.
2 CRONICA GHICULEŞTILOR, 389.
3 ISTORIA ROMÂNILOR 2003, 461.
4 Cu prilejul expediţiei otomane la Cameniţa, sultanul, făcând o vizită la Iaşi, “s-au suitu prin târgul boilor” (NECULCE, 41).
5 Autorităţile otomane au orânduit vameşi proprii, care, “au luat numai de la vama cailor şi boilor zece mii de lei, deoarece erau mulţi boi
şi cai de vânzare” (CRONICA GHICULEŞTILOR, 229).
6 NECULCE, 66.
7 CANTEMIR, 117.
8 În asemenea cazuri, preţurile la vite, unt şi brânzeturi sporeau foarte mult, totuşi ele erau inferioare celor existente la Constantinopol şi în
ţările vecine (NECULCE, 77).
9 CANTEMIR, 297. Neguţătorii străini însoţeau dăbilarii prin sate, achiziţionând la preţuri mici vite de la ţărani; “nu îmbla numai dăbilarii
singuri, ce şi turci trimetea de îmbla pren ţară cu dăbilarii, de nu-şi era bieţii ţărani volnici cu nimica”. Această practică a făcut ca în timpul
lui Aron Tiranul, creditorii săi turci să devină o pacoste pentru ţară (COSTIN, 253-254).
10 Anual, luau drumul Poloniei, circa 40.000 de boi (CANTEMIR, 115); vezi şi COSTIN, 119-120.
11 URECHE 1976, 135.
12 În timpul expediţiei de cucerire a Cameniţei “era mare bişug în ţară de toate şi duce oamenii la urdie de vinde fără nice o
frică ialoviţă, unt… cine ce ave de s-împlusă oamenii de bani” (INECULCE, 42); vezi şi COSTIN, 264.
13 Domnul ar fi primit cu acest prilej “vreo treizeci pungi bani să trimită în ţară să cumpere vite câte patru lei vita, să fie de treaba oştii”. Cu
această sumă de bani se puteau cumpăra circa 3600 vite (NECULCE, 197).
14 CRONICA GHICULEŞTILOR, 673.
– 10 –

proveneau din dările pe vite 1 şi din taxele vamale de la târguri şi iarmaroace 2 . În viziunea lui Niccolò Barsi, locuitorii
ţării erau obligaţi faţă de domnie cu zeciuiala din toate animalele 3 .
În majoritatea cazurilor, străinii care s-au perindat prin Moldova au făcut o strânsă legătură între bogăţia şeptelului
şi structura comerţului exterior al ţării. Dacă oile şi caii erau mărfuri uneori prohibite la export 4 , în schimb
comerţul cu boi şi, mai ales cel cu porci, era liber. Dar, chiar în aceste condiţii restrictive existau posibilităţi de
practicare a unui semnificativ comerţ extern cu vite. Numai în momentele de calamitate sau de distrugeri pricinuite
de războaie şi invazii, comerţul extern stagna, trebuind să răspundă, cu precădere, necesităţilor interne şi
solicitărilor venite din partea autorităţilor otomane. Uneori, sunt înfăţişate jafurile şi pustiirile pricinuite de tătari,
de turci sau de oştirile ţărilor din jur în timpul campaniilor militare, cu care prilej erau scoase din ţară numeroase
turme de animale 5 . „Să nu fie pustiită această ţară – ne spune stareţul rus Leontie – alta ca ea nu curând ai găsi…
Pământul făgăduinţii; tot felul de roduri face” 6 .
În afară de vite, Moldova exporta în diverse ţări europene brânzeturi şi pastramă – alimente de primă importanţă,
mult apreciate de contemporani pentru calităţile lor 7 . Anumite efective de vite erau comercializate şi pe
piaţa internă. Antonio Graziani 8 , John Neweberie 9 , Lestar Gyulaffy 10 , Niccolò Barsi 11 , Pietro Deodato Bakšič 12 ş.a.
vorbesc de târgurile şi iarmaroacele din interiorul şi de la graniţele Moldovei. În sec. al XVIII-lea, mulţi ţărani îşi
vindeau vitele pentru a obţine banii necesari achitării impozitelor 13 . La iarmaroace puteau fi întâlniţi mulţi negustori
polonezi, armeni şi greci, care cumpărau vite pentru îngrăşat, cu scopul de a le comercializa apoi în alte ţări 14 .
Acest lucru a determinat înlăturarea negustorilor localnici de la realizarea unor mari tranzacţii comerciale.
Produsele agro-alimentare (grâu, orz, ovăz, sare, unt, pastramă de oaie, miere) şi animaliere (cai, boi, vaci, piei
de vită), dar şi materialele lemnoase contribuiau la aprovizionarea populaţiei Istambulului în primul rând.
Comerţul grânelor a avut urmări deosebite pentru economia ţării. Cultura meiului a fost înlocuită cu a grâului
pe marile domenii boiereşti: boierii intensifică producţia pe moşiile lor, legând pe ţărani de glie. Producţia autarhică
pentru nevoile casei şi ale satului, a marilor domenii medievale e înlocuită cu o exploatare pentru export 15 .
De asemenea, din Imperiul Otoman se importau, în schimb, prin intermediul negustorilor turco-levantini, produse
confecţionate din stofe orientale, stofe ca materie primă, obiecte de podoabă, condimente (cafea, mirodenii
etc.). În 1652, Paul Strassburg, sol suedez la Poartă, nota în relatările sale: „Toate drumurile şi pieţele sunt pline
de mărfuri scumpe, pe care le pun spre vânzare negustorilor greci, italieni, turci şi români” 16 .
Anton Maria del Chiaro semnala prezenţa negustorilor turci şi greci care vindeau „diferite feluri de mărfuri ori-
1 CĂLĂTORI STRĂINI DESPRE ŢĂRILE ROMÂNE, 202, vol. III
2 Ibidem 1968, 382, vol. I
3 Ibidem, 1973, 80, vol. V
4 IORGA, 1922, 102, vol. III,
5 CĂLĂTORI STRĂINI DESPRE ŢĂRILE ROMÂNE 1972, 347, 351, 412 şi 489, vol. IV
6 BEZVICONI 1947, 71.
7 IORGA, 1921, 186, 236 şi 240-241, vol. II
8 În principalele oraşe se organizau în fiecare an câte 7 târguri de vite “pe câmpii foarte întinse, cu mare mulţime de negustori”. Graziani
era fascinat de mulţimea boilor, de preţul lor mic şi de rapiditatea cu care se încheiau tranzacţiile comerciale (CALATORI STRAINI….
1968, 381-382, vol. I).
9 La Iaşi, negustorii polonezi beneficiau de o situaţie privilegiată. Ei plăteau vamă pentru fiecare bou sau vacă numai 20 de aspri (CĂLĂ-
TORI STRĂINI…, 518, vol. II). Paul Beke nota, în anul 1644, că la Iaşi era “piaţa negustorilor ce roiesc din Asia şi ţările înconjurătoare
din Sciţia, Polonia, Transilvania şi chiar Italia (ibidem, 281 vol. V). Abatele Boschovich a observat în apropiere de Iaşi, la Scânteia, unde
era un vechi vad comercial, multe cirezi de vite ale negustorilor care comercializau “boi moldoveneşti” (N. IORGA, 1921, 182 vol. II).
10 În anul 1587, trecând prin Cernăuţi, de ziua Rusaliilor, Lestar Gyulaffy a văzut o mulţime de vite aduse la bâlci: “peste 30.000 de vite, care
preţuiesc 80.000 de florini”. În oraşul Cernăuţi îşi avea sediul „vama cea mare a voievodului moldovean”. Ea aducea vistieriei un venit
anual de peste 100.000 de florini. În timpul deplasării sale prin Moldova, Petru vodă Şchiopul, i-a pus la dispoziţie „la fiecare popas doi
boi de tăiat şi 15 oi şi un butoi cu bere” (CALATORI STRAINI, p. 209 vol. III). La peste un secol şi jumătate, în anul 1739, un negustor
rus, ajungând la Cernăuţi, într-o zi de târg, a rămas profund mirat de mulţimea vitelor de tot soiul care se vindeau cu uşurinţă, pentru a lua
apoi drumul spre Breslau, în Silezia şi Polonia (BEZVICONI 1947, 106).
11 La Suceava, “în ziua de Sf. Ioan cel Nou se deschidea un iarmaroc ce ţinea opt zile, la care venea lume din toată ţara” (CĂLĂTORI
STRĂINI, 72, vol. V).
12 Locuitorii din zona Cotnarilor “se ajută mult cu vânzarea vitelor, boi, vaci, oi, cai” (CĂLĂTORI STRĂINI, 23 vol. V).
13 IORGA, 86, vol. II.
14 Ibidem, 26, vol. III.
15 GONŢA Gh., MACARI N., 2006, 30-34.
16 ISTORIA ROMÂNILOR 2003, 462 vol. V.
– 10 –

entale, adică untdelemn şi alte lucruri de ale gurii (…), precum cafea, zahăr, droguri ş. a., stofe, atlasuri, covoare,
persoane şi alte mărfuri, care sosesc mai ales pe drumul Constantinopolului” 1 .
Mărfurile erau transportate pe căile tradiţionale, cu carele trase de boi, iar pe cărările de munte pe spinarea cailor;
traseul acestor drumuri de comerţ era în general acelaşi din secolele anterioare. Harta geografică a drumurilor
comerciale ale lui Luigi Ferdinando Marsigli, călător italian dina doua jumătate a secolului al XVII-lea, intitulată
Mappa geografica ficta in usum Commerciorum…, tam cum Polonia et Italia, quam… cum Imperio Pttomanico,
consemnează principalele căi internaţionale din spaţiul sud-est european care dirijau spre Piteşti şi Bucureşti; spre
Moldova, ele traversau Carpaţii Orientali prin Oituz, mergând spre Târgu Ocna, Galaţi şi Sfântu Gheorghe, pentru
a ieşi la Marea Neagră. Aceste mari drumuri comerciale se intersectau cu cele secundare, care deserveau întregul
spaţiu al Moldovei. Astfel, pentru Ţara Moldovei erau drumurile ce urmau cursul Siretului: Focşani, Adjud, Bacău,
Suceava.
În perioada ce cuprinde sec. XVI-XVII grecii au reuşit crearea în Lvov a unui puternic Lobbi obştesc financiar.
Importanţa economică a grecilor era un factor determinant pentru oficialii din Lvov la luarea hotărârilor privind
acordarea cetăţeniei pentru nou-veniţii negustori şi meşteşugari. Peste un anumit timp unele familii greceşti, pe
lângă faptul că au dobândit o situaţie financiară impunătoare, au devenit mari deţinători de terenuri şi moşii în
afara oraşului, primind totodată titluri onorabile şi înalte dregătorii de stat 2 .
Desigur, informaţiile oferite de străini prin intermediul relaţiilor de călătorie au o sferă problematică relativ bogată.
Unele ştiri reflectă obiectiv realitatea, altele, dimpotrivă, o denaturează. Călătorii proveniţi din ţările vecine
Moldovei 3 , cu economii relativ asemănătoare aceleia din spaţiul carpato-dunărean, au prezentat mult mai realist
relaţiile comerciale decât cei veniţi din Occident, unde prefacerile înnoitoare erau mai ample.
Aşadar, prezenţa negustorilor greci în Ţara Moldovei a facilitat schimbul de mărfuri, contribuind la creşterea
economică şi îmbunătăţirea situaţiei interne. Aceasta s-a realizat prin intermediul comerţului cu grâne a Ţării
Moldovei cu Imperiul Otoman.
Bibliografie
BEZVICONI, Gh. 1947, Călători ruşi în Moldova şi Muntenia, Bucureşti.
CANTEMIR, Dimitrie 1973, Descrierea Moldovei, text bilingv, Ed. Academiei RSR, Bucureşti.
CĂLĂTORi STRĂini DeSPRe ŢĂRiLe ROMÂne 1968-1973, vol. I-V, Bucureşti.
COSTIN, Miron 1958, Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucureşti.
CIOBANU, Veniamin1971, Aspecte ale relaţiilor comerciale dintre Moldova şi Polonia în sec. al XViii-lea, în AIIAI, vol.
VIII , p. 120-141.
CICANCI, Olga 2000, Dregători greci în Ţările Române în veacul al XVii-lea, în „Faţetele istoriei. Existenţe, identităţi,
dinamici. Omagiu academicianului Ştefan Ştefănescu”, Bucureşti.
COSTIN, Nicolae 1976, Letopiseţul Ţării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 şi de la 1709.
CRONICA GHICULEŞTILOR 1980, istoria Moldovei între anii 1695-1754, Ediţie îngrijită de Nestor Camariano şi Ariadna
Camariano-Cioran, Ed. Academiei, Bucureşti.
GONŢA, Gheorghe, MACARI Nina 2006, Grecii în viaţa politică culturală şi economică a Ţării Moldovei în a doua jumătate
a secolului al XVi, Materialele conferinţei Ştiinţifice „Epoca Elenismului: actualitatea şi contemporanietatea”,
Chişinău.
IONAŞCU, Ion, Le degré de l’influence des Grecs des Principautés Roumains dans la vie politique de ces pays, în L’epoque
phanariote, Simposium, Thessalonik.
IORGA. Nicolae 1998, istoria românilor, vol. V, Bucureşti.
IORGA. Nicolae 1904, Studii şi documente, vol. VI, Bucureşti.
IORGA. Nicolae 1921, istoria românilor prin călători, vol. II, Bucureşti.
IORGA. Nicolae 1922, istoria românilor prin călători, vol. III, Bucureşti.
1 Ibidem, 463
2 LILO, 2002, 11-17.
3 CIOBANU, 1971, 120-141.
– 10 –

iStORia ROmÂnilOR 2003, vol. V, Editura enciclopedică, Bucureşti.
LILO, Igor 2002, Comunitatea greacă în Lvov în secolele XVi-XVii, Conferinţă Ştiinţifică Internaţională „Raporturile moldogrece
în contextul relaţiilor internaţionale: Probleme şi perspective”, Chişinău, p. 11-17.
NECULCE, Ioan 1975, Letopiseţul Ţării Moldovei, Ed. Minerva, Bucureşti.
PIPPIDI, A. A. 1970, Tradiţia politică bizantină în ţările române sec. XV-XViii, Bucureşti.
URECHE, Grigore 1976, Letopiseţul Ţării Moldovei, Bucureşti.
– 10 –
© Galina BUCUCi, 008

ımaGınea Ţărılor străıne Şı a suveranılor lor În opera cronıcarılor
moldovenı (a ıı jumătate a sec. al Xvıı-lea – ı jumătate a sec. al Xvııı-lea)
Ada MUSTeAţĂ
Chişinău
A doua jumătate a secolului al XVII-lea – prima jumătate a secolului al XVIII-lea a fost un timp de răscruce
în istoria Europei şi a Ţărilor Române. În acest răstimp s-au cristalizat un şir de schimbări în cadrul vieţii sociale,
politice şi culturale, care au determinat procesul de dezvoltare istorică în secolul luminilor şi al marilor transformări
din epoca modernă.
Imaginea Europei Occidentale din acea perioadă se contura prin începutul procesului de modernizare, marcat
de asemenea evenimente ca: revoluţia engleză; criza regimului absolutist din Franţa; prima criză economică europeană,
cunoscută în istoriografia occidentală sub denumirea de „criza generală a secolului al XVIII-lea” – expresie
a discrepanţelor în dezvoltarea economică a ţărilor ce păşeau pe calea formării relaţiilor moderne. Ţările
din Europa Centrală şi, parţial, din Europa de Est, strâns legate de Europa Occidentală ca furnizoare de materie
primă, au cunoscut şi ele perioade de stagnare şi decădere economică, mai ales Polonia. Procesele nefavorabile
în conjunctura economică erau agravate de conflictele militare determinate de schimbările în corelaţia de forţe pe
arena internaţională ce au intervenit la cumpăna secolelor XVII-XVIII. Anume în această perioadă se stabileşte
un nou raport de forţe în Europa de Est şi de Sud-Est, care s-a materializat prin excluderea Poloniei din rândul
marilor puteri din regiune.
Deteriorarea poziţiei internaţionale a Imperiului Otoman a avut drept consecinţă introducerea regimului fanariot
în Ţările Române, care avea – în intenţia cercurilor conducătoare otomane – menirea de a împiedica desprinderea
acestora din sistemul politic otoman şi de a limita posibilităţile de realizare a politicii expansioniste pe
seama otomanilor a celor două mari imperii vecine, şi anume Imperiul Habsburgic şi Imperiul ţarist. Românii au
avut mult de suferit de pe urma acestor dispute dintre marile puteri pentru preluarea moştenirii sultanilor. Enorme
sacrificii au fost impuse în primul rând populaţiei din Moldova şi Ţara Românească, pe teritoriul cărora s-au
desfăşurat războaiele purtate de otomani cu adversarii lor europeni în decursul secolului al XVIII-lea (1710-1711,
1716-1718, 1736-1739, 1768-1774, 1787-1792). În urma acestor conflicte, zone întinse au fost smulse din fruntariile
Moldovei şi ale Ţării Româneşti, fie trecând sub administraţia directă a otomanilor, cum a fost cazul cetăţii
Hotin şi ţinutului înconjurător, transformate în raia în anul 1713, fie anexate la Imperiul Habsburgic, cum a fost
cazul Olteniei (între 1718-1739) sau al Bucovinei (între 1775-1918) 1 .
Este oportun să amintim şi de cronica lui Alexandru Amiras, care este o încercare de a expune evenimentele întrun
cadru european. Acest cărturar, ca de altfel şi ceilalţi cronicari care au scris referitor la această perioadă, trece sub
tăcere eforturile domnilor moldoveni de a scăpa de presiunea otomană pe calea apropierii de ruşi, în care vedeau
unicul sprijin pentru moment. Alexandru Amiras descrie momentul culminant al acestei politici externe pe timpul
lui Dimitrie Cantemir şi al celei de-a doua domnii a lui M. Racoviţă, care, după părerea lui, este un exemplu în acest
sens 2 . Este evident că, din considerente de secret de stat şi de prudenţă perfect explicabilă, domnii nu permiteau ca în
cronici să fie dată o relatare completă a politicii externe a statului. Cunoaşterea adevărului de către turci ar fi dus la
decapitarea domnilor, cum s-a şi întâmplat ceva mai târziu. Cronicarul justifică trecerea lui Constantin Brâncoveanu
de partea turcilor în felul următor: “Brâncoveanu a aflat taina că Dimitrie Cantemir a promis să-l predea viu turcilor,
fapt care l-a determinat să nu mai aibă încredere în Cantemir şi nici în aliatul lui, împăratul Petru” 3 .
Nicolae Costin, în ce priveşte alianţa cu ruşii, caută să scoată în evidenţă influenţa exercitată de Ion Neculce
în luarea deciziilor de către D. Cantemir 4 . Privitor la independenţă, cronica cuprinde multe referinţe, ca şi cea a
lui Neculce, la necesitatea înlăturării dominaţiei otomane, dar îndeamnă la multă prudenţă în ce priveşte acţiunile
concrete. Ca şi I. Neculce, N. Costin îi consideră pe Cantemireşti drept lideri care preiau ideea ajutorului pentru
principate, ca să le sloboadă din robie şi să le aşeze iarăşi în starea cea dintâi. Atitudinea lui Nicolae Costin faţă de
evenimentele din 1709-1711 este greu de înţeles, dar trebuie să recunoaştem că el a trăit într-o epocă care cu greu
1 MISCHEVCA Vl. 1999, 165-187; Idem, 2001, 39-45.
2 AMIRAS 1975, 68.
3 Ibidem, 96.
4 COSTIN N. 1976, 248.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 110-119
– 110 –

îi permitea să-şi formeze o opinie justă despre evenimentele contemporane mai importante. Ca exemplu avem
alianţa lui Petru I cu Dimitrie Cantemir, despre care autorul relatează: „Căci alianţa aceasta, deşi pe linia marilor
aspiraţii ale poporului român nu putea fi preţuită pe atunci, decât după rezultatele ei imediate, care au fost catastrofale”
1 . Aprobarea politicii lui Nicolae Mavrocordat îşi găseşte justificare tocmai în faptul că principele fanariot
reprezenta în politica românească, întocmai ca şi Dimitrie Cantemir, o nouă concepţie de guvernământ, acea a
domniei luminate, raţionale, care stăpânea secolul XVIII european.
Decăderea politică a Poloniei, rivalitatea pentru tronul acestei ţări şi multe alte aspecte contemporane găsesc o
largă relatare în paginile cronicilor. Republica Nobiliară a fost unicul membru al „Ligii Sfinte” care nu a dobândit
niciun câştig teritorial pe seama Imperiului Otoman. La începutul secolului al XVIII-lea imaginea ei ca stat diferă
de cea din secolul precedent în toate cronicile moldoveneşti din perioada dată. Polonia continuă să fie un stat cu
graniţe deschise, cu un sistem politic anarhic, măcinat de lupte interne. În viziunea cronicarilor, soarta ei apare
alături de soarta politică a Principatelor Române, ea fiind nevoită să renunţe pentru un timp chiar şi la planurile
sale anexioniste asupra Moldovei, din cauza intereselor concurente ale Habsburgilor, ruşilor şi otomanilor.
Desfăşurarea evenimentelor pe timpul Războiului Nordic, în care Polonia a fost implicată la numai un an de la
încheierea Păcii de la Karlowitz, a adus Republica Nobiliară în stare de război civil. În această situaţie au fost implicate
şi alte state europene. Este vorba de susţinerea acordată lui August II de către Petru I şi de cea oferită lui St.
Leszczynski de către Carol VII, regele Suediei. În cronici găsim date precum că regele August I al Poloniei a plecat
în campanie cu Petru I împotriva suedezilor. Acesta, fiind înfrânt, de teamă să nu fie cucerită întreaga Polonie, abdică
periodic de la tron, după care fapt regele suedez îl încoronează pe St. Lescszinski ca rege al Poloniei… Atunci când
Carol XII s-a retras, în urma pierderii bătăliei de la Poltava, în raiaua otomană de la Bender, împreună cu hatmanul
cazacilor Mazepa, întreţinerea lor, la porunca turcilor, cade în sarcina Moldovei, supunând ţara la multe cheltuieli.
În Moldova vine şi contracandidatul lui August I – St. Lescszinski, care spera să obţină regatul Poloniei cu ajutorul
lui Carol XII şi al nobililor polonezi refugiaţi în Moldova 2 . Domnii Moldovei susţineau cu precădere partida
lui August II, care dorea o alianţă cu Rusia, pentru a salva ţara, neştiind că acesta caută o punte de legătură şi cu
otomanii pe ascuns. După renunţarea lui August II la tron, domnii Moldovei continuă să întreţină unele legături
cu adepţii politicii polono-ruse din tabăra acestuia, şi anume cu Adam Sieniawski, care îl sfătuise pe August II „de
s-agiunsă cu Moscul, că văzu că pe lifed nu-i putincios craiul să-l bată singur” 3 . Circumstanţele date, posibil, i-au
şi determinat pe domnii Moldovei să nu conteze pe sprijinul polonezilor, deşi aceştia erau susţinuţi de ruşi, şi să
se adreseze direct la ruşi, totodată continuând să respecte obligaţiile faţă de Poartă.
Odată cu reîntoarcerea lui August II la tron 4 , Republica Nobiliară Polonă intră în sfera de influenţă a Rusiei. În
aşa moment, August II este părăsit de principalul său colaborator Iosif Potocki, care părăseşte Polonia şi se alătură
regelui Carol XII la Tighina. Scopul acestuia era de a obţine ajutorul Porţii, prin intermediul regelui suedez, în
restabilirea la domnie a lui St. Lescszinski. El venise şi cu careva forţe (în jur de 3000 de poloni şi tătari), care,
din ordinul sultanului, au staţionat tot în Moldova. Comportamentul polonezilor în Moldova, nu în calitate de
refigiaţi, dar de nişte jefuitori plini de cruzime, este descris de Nicolae Costin 5 .
Abuzurile făcute de polonezi nu au putut fi curmate nici chiar de N. Mavrocordat, care a spus că leşii sunt
„oameni deprinşi în beţii, în volnicie nesupuşi” 6 . În primul rând, era vorba de acei care, aduşi de Potocki şi lăsaţi
în ţinut, veneau zilnic la Iaşi „pe la crâşme de se îmbăta” şi apoi „îmblau cu săbiile zmulse, rănia, băteau pre mulţi
oameni prin târg” 7 . Autorul ia o atitudine negativă şi faţă de stabilirea polonezilor şi tătarilor-lipcani pe timpul lui
Dm. Cantemir la Iaşi. Şi în cazul lor, “multele răutăţi” comise împotriva ieşenilor s-au datorat tot patimii de a bea,
odată ce relele se produceau „la beţia lor, cum li-i obiceiul leşilor” 8 .
Lipsa de disciplină a militarilor polonezi în timp de război şi pace este scoasă în evidenţă şi de Nicolae Muste.
Comportamentul leşilor de sub comanda lui Jan Grunzinski i-a format o atitudine negativă cronicarului, care a
1 Ibidem, 252.
2 CRONICA GHICULEŞTILOR, 36.
3 NECULCE 1990, 349.
4 Ibidem, 350.
5 COSTIN N. 1872, 77.
6 COSTIN N. 1976, 297.
7 Ibidem, 298.
8 Ibidem, 314-315.
– 111 –

conchis că „aşa e rândul acelor fel de oameni” 1 . Axinte Uricariul, fiind şi el un fin observator, ca şi alţi contemporani
ai săi, a fixat „portretul” polonezilor lui St. Lescszinski. Analizând distrugerile provocate ţării de aceştia,
A. Uricariul le asociază cu distrugerile cauzate de lăcustele ce au invadat Moldova în timpul celei de-a doua
domnii a lui N. Mavrocordat şi cu care cei dintâi „se luase într-o întrecere” 2 . Despre neplăcerile cauzate de leşi
populaţiei civile cronicarul scrie că „mare urgie dumnezăiască era pe lăcuitorii ţării iernatecul acelor oameni” 3 ,
care comiteau aceleaşi fapte comise şi în ţara sa, pe semne”. Uricariul repetă că „de fiecare dată s-au apucat a face
obicinuitele răutăţi pământenilor” 4 . Pentru aceste rele autorul Cronicii Ghiculeştilor se bucură că „drept pedeapsă,
din mila lui Dumnezeu, a dat ciuma peste ei şi a murit cei mai mulţi” 5 .
Imaginea pe care o lăsau aceşti oşteni polonezi departe de casă şi ţară era a unor oameni „cu nebunia şi nechibzuinţa
lor firească”, care nu putea să câştige altceva decât numai ură din partea băştinaşilor, deoarece „umblau beţi
şi bătea pe bieţii moldoveni” 6 . O altă trăsătură caracteristică a polonezului este lipsa de prevedere, că, „fiind tare
de cap”, nu au reuşit să întreprindă vreo acţiune de succes împotriva Imperiului Otoman şi, ca rezultat, au pierdut
cetatea Cameniţa, deşi fuseseră avertizaţi în legătură cu acest fapt de moldoveni. Din cauza firii nestatornice a
leşilor, imaginea lor a fost şi mai mult compromisă de o acţiune care nicidecum nu putea fi neglijată de cronicari.
Este vorba de colaborarea secretă cu „duşmanii de secole” ai lumii creştine – cu turcii, împotriva celor şi a celui
care avea să-i izbăvească de nenorocire şi să-i aducă la un mod de viaţă mai bun.
La o lectură atentă a cronicilor reiese cu claritate dilema care stătea în faţa activităţii diplomatice a Moldovei: a
se dezangaja din sistemul politic al Porţii cu ajutorul statelor creştine, dar fără a cădea în plasa vreunui alt imperiu,
care nu era, în chip necesar, mai prielnic doar pentru că era creştin. Prin urmare, cererile de ajutor şi protecţie nu
trebuiau să conducă la înlocuirea unui suzeran cu un altul sau să pericliteze autonomia ori independenţa ţării. Era
o continuă balansare între interesele contradictorii ale turcilor musulmani şi europenilor creştini, între interesele
puterilor europene înseşi. În aşa context apare Josef Potocki, care este pentru Nicolae Costin un „viclean” pentru
că a reuşit să scape „cu vicleşug” din prizonieratul rus, cu puţin înainte de a sosi în Moldova 7 . Nicolae Muste,
în ciuda tuturor relelor provocate de oştile voievodului de Kiev, a remarcat că Potocki „era domn mare la leşi şi
avut” 8 . Axintie Uricariul constată că voievodul de Kiev era atât de „rău, cât nu pot alege cui să fi fost mai urât:
leşilor, acelor ce ieşise din Ţara Leşească, au leşilor care ţineau în partea craiului August” 9 . Însăşi August al II-lea,
ştia cronicarul, „îl hulia şi-l afurisia numindu-l Iuda” 10 , deoarece, abandonând interesele reale ale Poloniei, care îi
era şi lui „moşie”, a pustiit-o în repetate rânduri, pentru ce a şi fost numit „păgân fără suflet şi fără Dumnăzău” 11 .
Deşi era „avut”, cum a scris Nicolae Muste despre J.Potocki, „oştenilor nu le da nimica, cei lăsa să se hrănească
cu răpitul şi cu tălhuşagul” sau „mereu să moară de foame” 12 .
Cu atât mai mult era urât şi blestemat de moldoveni, deoarece „au făcut atâta răutate şi pagubă ţării el şi oamenii
lui” 13 . Pe lângă toate acestea, mai era şi îngâmfat şi egoist, având bun numai renumele strămoşilor săi 14 . Însă
strălucirea blazonului nu-l ajuta la nimic, aprecia cronicarul, deoarece „şi slehticia, şi blagorodnicia, că nu este
cu fapte bune nu cinsteşte, ci mai vârtos ocărăşte pre om” 15 . Cu toate că Dumnezeu nu-i trimise „nici o urgie şi
pedeapsă mare”, Ax. Uricariul era convins că „nu se poate să-şi ia şi el plata odată” 16 . Ca „om crud şi urât de toţi,
atât de proprii săi ostaşi, cât şi de cei ai lui August” 17 , l-a zugrăvit şi autorul anonim al Cronicii Ghiculeştilor.
1 LETOPISEŢUL ŢĂRII MOLDOVEI, 43.
2 URICARIUL, 112-113.
3 Ibidem, 114.
4 Ibidem, 115.
5 CRONICA GHICULEŞTILOR, 61.
6 Ibidem, 62.
7 COSTIN N. 1976, 296.
8 MUSTE N. 1874, 43.
9 URICARIUL,147.
10 Ibidem, 147.
11 Ibidem, 147.
12 Ibidem, 147.
13 Ibidem, 147.
14 Ibidem, 147.
15 Ibidem, 147.
16 Ibidem, 147.
17 CRONICA GHICULEŞTILOR, 167.
– 11 –

Cât priveşte St. Leszczynski, dat fiind faptul că el era exponentul unor interese care nu coincideau cu cele ale
românilor, inclusiv era adeptul unor alianţe cu Imperiul Otoman şi cu regele suedez împotriva Rusiei pentru a
reocupa tronul Poloniei, cronicarii nu au manifestat nicio simpatie faţă de el. El este blamat pentru că dorea „să
dobândească scaunul crăiei leşeşti cu vărsare de sânge creştinesc” 1 . Axinte Uricariul chiar susţine măsurile de
reprimare a abuzurilor oştenilor polonezi, ordonate de Nicolae Mavrocordat. Tot el îi atribuie şi „nerecunoştinţa”
faţă de N. Mavrocordat2 , deoarece, deşi Leszczynski i-a promis domnitorului român că „nu-i va uita prieteşugul
niciodată”, nu se va ţine de cuvânt, ci, din contră, „s-au cunoscut a nu fi voitoru de bine” 3 , dovadă fiind transformarea
de către turci a Hotinului în raia turcească, la care şi-a adus aportul şi St. Lescszynski4 . Autorul Cronicii
Ghiculeştilor îl condamnă, de asemenea, pentru că a avut intenţia „să intre cu forţa în patria sa cu oşti turceşti şi
tătăreşti şi să dobândească regatul Ţării Leşeşti cu vărsare de sânge creştin” 5 .
Mult mai obiectiv este privită o altă personalitate poloneză – craiul August II. Ion Neculce va descrie tentativa
lui August II de a introduce în stat un regim absolutist, „începând să strice volnicia leşilor, prin constrângerea
libertăţilor” 6 . Este criticat de Ion Neculce, pentru că alegea în anturajul său oameni incapabili de a conduce, după
criteriul frumuseţii şi amabilităţii soţiilor acestora, de exemplu cazul lui Lubomirski7 , care şi-a datorat hătmănia
soţiei sale. Din cauza acestor slăbiciuni nobilii polonezi doreau să „se mântuiască de dânsul, căindu-se că n-au pus
pe un fecior al lui Sobieski” 8 crai. Pentru a-l îndrepta pe calea cea dreaptă, ei îl vor determina să declare război lui
Carol XII sub pretextul de a recâştiga Riga, „că-i a lor de moşie” 9 .
Totuşi, August II a avut alături şi oameni cu mintea luminată, cum era Adam Siniawski, pe care regele l-a numit
mare hatman al Coroanei. Acesta fiind „om mic de stat(ură)”, în schimb era, conform caracterizării lui I. Neculce,
„întreg la minte, cu dreptate craiului şi învăţat foarte şi om dumnedzăiesc şi la străini milostiv” 10 . Cronicarii români
au cunoscut bine organizarea şi criteriile de activitate ale sistemului politico-instituţional al Republicii Nobiliare
Poloneze (Rzeczpospolita). Axinte Uricariul descrie pe larg ritualul încoronării regilor Poloniei, afirmând că
este de folos să cunoaştem unele lucruri „a crailor leşăşti cu care se megieşadză ţara noastră” 11 . Cel mai mult l-a
impresionat pe acest cronicar modalitatea de desemnare a comandanţilor armatei poloneze: a marelui hatman al
Coroanei şi a hatmanului de câmp, care, după „pravila lor… să merge pre rău din stăpân mic la mai mare” 12 .
În alegerea noului crai deseori lipsea consensul în alegerea persoanei potrivite. Aceasta se datora faptului că
o mare parte a nobilimii poloneze opta pentru alegerea unui principe străin la tronul ţării şi nu a unor principi pământeni.
Astfel, se ajungea la grave tulburări în ţară, cum a fost în cazul încoronării lui August II şi a lui Stanislaw
Lescszynski13 .
Nicolae Muste considera un avantaj al sistemului politico-instituţional polonez limitarea prerogativelor puterii
centrale în favoarea nobilimii, comparând această prevedere cu privilegiile acordate de Dimitrie Cantemir boierimii
moldoveneşti în 1711: „Precum este în ţeara leşească, volnic cine cu ci va avea” 14 . Mult mai pe larg descrie
instituţiile şi viaţa politică din regat I. Neculce, deoarece, aflându-se în Polonia, a fost martor ocular al luptelor
politice împotriva lui August II, din care cronicarul a reţinut că, pentru unele „inovaţii” dăunătoare sistemului,
care încercau să schimbe „obiceaile vechi”, se pedepsea crunt15 . I. Neculce se adresează moldovenilor, „sfetnici la
domni şi faceţi obiceiuri care n-au mai fost în ţara noastră a Moldovei”, „să vă aduceţi aminte ce tind acest pontu
de asupra, să vedeţi ce au păţit atunce acei hatmani pentru obiceaiuri nouă ce începu-s-a face în Ţara Leşească” 16 .
1 URICARIUL, 147.
2 Ibidem, 148.
3 Ibidem, 148.
4 NECULCE, 1990, 412.
5 CRONICA GHICULEŞTILOR, 167
6 NECULCE 1990, 348.
7 Ibidem, 348.
8 Ibidem, 348.
9 Ibidem, 349.
10 Ibidem, 349.
11 URICARIUL, 148.
12 Ibidem, 359. Pentru detalii a se vedea CIOBANU 1996, 6.
13 URICARIUL, 152; NECULCE 1990, 349, 364.
14 MUSTE N. 1874, 47.
15 NECULCE 1990, 390.
16 NECULCE 1982, 668.
– 11 –

Ion Neculce s-a străduit să prezinte prestigiul internaţional al Poloniei ca pe un scut în vederea apărării Moldovei
de abuzurile Porţii. Odată cu decăderea regatului, turcii au întărit raiaua Bender „văzând că este vrajbă în Ţara
Leşească şi nu avea cine sta împotrivă să nu facă serlaskerlăc la Tighina” 1 . Aceasta, evident, s-a datorat faptului că
grava criză internă din Polonia nu a permis o ripostă adecvată faţă de această acţiune a Porţii.
La începutul secolului XVIII s-a pronunţat procesul de decădere a Imperiului Otoman. Cu toate acestea, resursele
otomane erau departe de a fi epuizate. Pierderile de teritorii conform Tratatului de Pace de la Karlowitz şi al
celui semnat cu Rusia în 1700 au trezit dorinţa de revanşă, pentru ca victoria de la Stănileşti din 1711 să relanseze
o politică ofensivă în speranţa de a recupera teritoriile pierdute în confruntările cu Liga Sfântă. Obiectivele politicii
otomane includeau Moreea, cu scopul stabilirii hegemoniei în bazinul oriental al Mării Mediterane, ceea ce
aducea Turcia în faţa unor noi confruntări cu Veneţia, care totuşi era puţin capabilă de a opune rezistenţă. Poarta
nu era cointeresată în a forma alianţe în interes propriu. În perioada respectivă, ea începe să devină obiectul unui
interes insistent din partea puterilor europene, în special a Franţei, care, treptat, pe căi diplomatice şi cu ajutorul
capitulaţiilor, îşi asigură prezenţa în imperiu în toate planurile.
Subiectul relaţiilor românilor cu otomanii apare deseori în paginile cronicilor de la sfârşitul secolului XVII
– începutul secolului XVIII. Au fost relatate diferitele stadii din cadrul acestor relaţii: de confruntare, de colaborare,
de vasalitate. În cronografie apare clar imaginea puternicului imperiu, ideile pe care le aveau românii despre
regimul de vasalitate ce-i lega de sultan, conţinutul conceptului de autonomie care îşi avea începutul în afirmarea
individualităţii politice a statelor româneşti şi până la existenţa lor independentă. Unii domni români mărturiseau
cu hotărâre, dar ferit, duşmănia faţă de Poartă şi dorinţa de a colabora cu statele creştine (Rusia, Austria, Polonia),
atunci când acestea vor obţine careva succese şi vor putea proteja principatele de eventualele represalii din partea
turcilor. În aşteptarea acestor succese ei păstrează strânse legături cu Occidentul, informează puterile creştine
despre efectivele şi mişcările armatei otomane.
Prezintă interes atitudinea faţă de Poartă a lui Dimitrie Cantemir, care, până astăzi, este considerat drept unul
din cei mai buni cunoscători ai civilizaţiei otomane. Totuşi, deşi aprecia civilizaţia otomană, el a fost un duşman
constant al Imperiului, după cum reiese din proclamaţia sa către ţară din iulie 1711. El, ca şi mulţi alţii din elita
socială română, nu au înţeles suficient de bine că linia politică orientată spre schimbarea suzeranităţii sultanului
cu cea a unui împărat creştin era periculoasă, atât din cauza greutăţilor practice în realizarea acestui act, cât şi din
cauza evidentelor proiecte anexioniste creştine. Şi totuşi Cantemir alege calea unei alianţe cu Rusia lui Petru cel
Mare – soluţie care s-a dovedit a fi o nereuşită.
Spunem o nereuşită, deoarece în ce priveşte turcii, după atâtea secole de relaţii reciproce, situaţia era deja clară,
pe când cu ruşii şi austriecii greutăţile abia începeau. Ar fi absurd să susţinem că, spre exemplu, Ion Neculce nu
dorea renunţarea la suzeranitatea sultanului. O dorea, însă fără riscuri majore pentru ţară. El era pentru o alianţă
cu creştinii, dar pentru una bine gândită, elaborată cu multă „chibzuială”.
Între timp Imperiul Otoman şi-a urmat declinul, ale cărui semne au fost observate încă la începutul sec. XVIII.
Decăderea „economică şi militară” a fost bine sesizată de cronicari, care subliniau „abuzul, lipsa legilor, corupţia
din Imperiu” 2 , ilustrate de zicala: „Turcului să-i dai bani şi să-i scoţi ochii” 3 . Este vorba de aportul lui Antioh
Cantemir la fortificarea cetăţii Tighina, fapt care nu l-a scăpat de mazilire. O altă trăsătură atribuită turcilor a fost
„frica”, care nu-i părăsea pe otomani nici în cele mai critice situaţii. Ion Neculce povesteşte cu ironie situaţia în
care se pomeniseră turcii de multe ori: şi văzând „că nu pot isprăvi, ei dau vina capetelor” 4 .
Ca „mare duşman” al creştinilor, aşa cum apar otomanii în lucrarea lui Nicolae Muste, „după obiceiul cel păgânesc”,
„ard şi robesc ori de câte ori aveau prilejul nu numai în ţări duşmane ci şi în cele supuse lor”, de exemplu
Principatele Române 5 .
În Cronica Ghiculeştilor mai apare constatarea că „norodul otoman” era „nesupus şi barbar” 6 , uneori şi la el acasă.
Or, acesta era comportamentul „turcului” în general, oriunde nu s-ar fi aflat şi de ce rang nu ar fi fost. În perioada
1 Ibidem, 669.
2 DUŢU 1985, 111.
3 COSTIN N. 1872, 54.
4 NECULCE 1982, 783.
5 MUSTE N. 1874, 24-43.
6 CRONICA GHICULEŞTILOR, 401.
– 11 –

vizată doi sultani au fost înlăturaţi de la domnie de răscoalele ienicerilor: Mustafa II (1695-1703) şi Ahmet III (1703-
1730) 1 . Următorul sultan, Mahmud I (1730-1754), conform Cronicii Ghiculeştilor, a fost un „om înţelept şi chibzuit”.
Decesul său a fost ţinut în secret câteva zile, pentru a evita careva „tulburare şi răzvrătire, după obiceiul barbar al
otomanilor din pricina că toţi nutreau duşmănie împotriva lui” 2 , deoarece „patima lăcomiei şi banilor” care stăpânea
era „un lucru într-adevăr neprielnic oricui şi nu se potriveşte unor regi” 3 . Mahmud I era urât de toţi, deoarece domnia
lui a adus o mare sărăcie în ţară, „cu toate că era un sultan blajin, blând şi se îndupleca uşor, nu era supărăcios şi crunt
ca alţii” 4 . În Cronica Ghiculeştilor găsim deosebit de multe ştiri referitoare la Imperiul Otoman. Este un lucru firesc,
deoarece evenimentele interne şi externe din Turcia îi interesau îndeaproape pe cronicari, ele având implicaţii directe
sau indirecte asupra vieţii din Moldova. Schimbările de funcţionari turci la vizirat, la diferite paşalâcuri, demiterile,
exilările, decapitările sunt relatate în cronică cu multe amănunte, mai mult sau mai puţin precise 5 . În această epocă,
în mai toate ţările intriga juca un mare rol în relaţiile dintre state sau dintre înalţii dregători, în nicio ţară însă intriga
nu ajunsese aşa de departe ca în Imperiul Otoman. Înseşi formele de manifestare a regimului dominaţiei otomane au
fost influenţate, probabil, de calităţile „bune” sau „rele” ale marilor viziri.
Ion Neculce, ca şi autorul Cronicii Ghiculeştilor, acuză şi urăşte întreg „neamul păgân”, care storcea pe seama
domnilor cât mai mulţi bani din Moldova 6 , deoarece fiecare domnie se cumpăra cu bani de la sultan şi o primea
acel care plătea mai mult. Odată cu căpătarea domniei, fiecare domn încerca să-şi recupereze cheltuielile iarăşi
pe contul „Ţării”, promovând în dregătorii, de obicei, pe propriile rude: „oameni lacomi şi răpitori”. Neculce a
fost martor ocular al acestui sistem nemilos, de aceea nu este pagină în letopiseţul său care să nu dezvăluie esenţa
acestui cerc vicios. Toate aceste fărădelegi, făţărnicia, cruzimea, lăcomia, samovolnicia turcilor şi a fanarioţilor au
dus Moldova într-o „stare de plâns”, cum se exprimă Neculce: „Oh! oh! oh! săracă ţară a Moldovei, ce nărocire
de străini c-aceştia ai avut. Ce sorţi de viaţă ţi-au căzut…” 7 .
Intrigile dintre Constantin Brâncoveanu şi domnii Moldovei erau cunoscute lui Rami Mehmet-Paşa, care le
folosea pentru a asigura controlul asupra Moldovei. Potrivit celor însemnate de cronicar, acest paşă ar fi promis
că, în cazul în care ar fi ajuns mare vizir, l-ar fi pus pe Brâncoveanu ceea ce a încercat să facă, ca acesta, să repare
daunele provocate moldovenilor 8 . Tot în funcţie de atitudinea faţă de domnii români a fost apreciat ca „om bun
şi blând” marele vizir Teberdar Mehmet-Paşa (1704-1706), pentru a cărui vizirat multă bucurie „au luat toţi” 9 . În
schimb, Ciorlulu Ali s-a dovedit a fi „om lacom şi neiubitor de creştini” 10 şi, de îndată ce a preluat puterea, a trimis
după pocloane în Ţara Românească şi Moldova. „Adevărat şi lacom” a fost acest vizir în viziunea lui Nicolae
Costin 11 . În legătură cu succesorul lui Ciorlulu Ali, Numan-Paşa Kopruluzade (1710), N. Costin scria că „cu anevoie
va fi vezir, dacă nu va fi lacom de bani precum şi acest Numan paşa nemica nu era dat spre lăcomie, precum
tot neamul Cupruleştilor” 12 . Acest portret moral al lui Numan-Paşa a fost întregit de Ion Neculce prin constatarea
că, pe lângă lipsa de lăcomie, acest vizir turc era un apărător al legalităţii: odată „vra să ţie pravila lor cea veche”,
fiind şi el o victimă a carenţelor sistemului politic instituţional otoman 13 .
O proeminentă personalitate turcă prezentată controversat de cronicari este Damad Ali-Paşa (1713-1716). Conform
lui Ion Neculce, el l-ar fi convins pe marele vizir Ahmet III să înceapă în 1714 războiul împotriva Veneţiei,
în care a fost antrenat doi ani mai târziu şi Imperiul Habsburgic. Acel „Ali paşa vizir era un păgân rău peste samă,
de nu folosi nimănui dare…”. Participând în campania din 1716, a fost ucis la Varadis în luptele cu austriecii lui
Eugeniu de Savoia. Moartea sa a fost pentru „lumea toată ce era sub stăpânire turcească” o binefacere, deoarece
1 NECULCE 1990, 338, 353, 430.
2 CRONICA GHICULEŞTILOR, 703.
3 Ibidem, 709.
4 Ibidem, 709.
5 Ibidem, 841-843.
6 NECULCE 1990, 355.
7 Ibidem, 356.
8 Ibidem, 357.
9 Ibidem, 359, 361, 371.
10 Ibidem, 371
11 COSTIN N. 1976, 299.
12 Ibidem, 300.
13 NECULCE 1990, 405.
– 11 –

era „păgân rău, turbat şi mare sorbitoriu de sânge creştin”, căruia „nu-i trebuiau daruri sau rugăminţi” 1 . Anume el
este vinovat de executarea lui Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi şi a multor altor persoane. Mai mult ca atât,
de mâna lui au pierit peste 40 de paşale: „toţi ales fruntea de stropise împărăţia turcească de capete” 2 . În special
românilor le-a provocat multă îngrijorare, deoarece dorea, după înfrângerea austriecilor, „să puie paşa în Moldova
şi în Ţara Muntenească”, nereuşind „că i-au luat tată-său sufletul” 3 .
Un pericol permanent pentru Ţara Moldovei l-au constituit, de la răsărit, tătarii. Fiind de secole vecini cu românii,
ei au acţionat tot timpul împotriva acestora, atât din proprie iniţiativă, cât şi din porunca Porţii Otomane. Dar sunt
cunoscute cazuri când tătarii poposesc pe meleagurile noastre la chemarea unuia sau altui domnilor. Urmările acestor
contacte pentru români au fost cele mai nefaste, deoarece, în afară de jafuri, omoruri, robie şi alte răutăţi, nu au adus
nimic bun autohtonilor. În cronici, ei sunt caracterizaţi ca nişte „vicleni” de firea lor, aşa cum s-au arătat de mai multe
ori, chiar şi atunci când au atacat tabăra rusă la Prut 4 . „Lupi apucători”, care „pradă, robesc şi căznesc pe creştini”,
„lupi în turma de oi”, cum spune Nicolae Muste, tătarii erau o adevărată pedeapsă dumnezeiască pentru cei care „cad
în mâna lor” 5 . Fiind aliaţii lui Jan Potocki, tătarii trec prin ţinuturile Soroca, Orhei, Lăpuşna, devastând totul, fapt
care l-a făcut pe Nicolae Costin să-i numească „păgâni cruzi”, nesupuşi de nimeni 6 . Aceeaşi caracteristică le-a fost
dată şi de Ion Neculce, el însă le mai atribuie şi „infidelitatea”, lucru de care cronicarul s-a convins personal nu o
dată. Tătarii „ţin preteşugul ca şi câinii vinerea”, zicea Neculce 7 . Infidelitatea a fost cauza principală care făcea imposibilă
reglementarea raporturilor dintre tătari şi români. Pseudo-Amiras precizează că „firea şi felul lor de început
aşa au fost jucat şi apucători de purure ei vor să potresc verbale şi nepaci, tot pentru să apuce şi să jacuiască” 8 .
„Pacea” pentru ei însemna „sărăcie”, scria Pseudo-Amiras, căci tătarii erau un neam războinic, care „trăia numai
din jafuri” 9 . Se aruncau asupra Moldovei „ca nişte lupi asupra unei turme de oi” 10 . Este cert faptul că ceea ce
încăpea pe mâinile tătarilor niciodată nu putea fi recuperat. De aceeaşi părere era şi autorul Cronicii Ghiculeştilor,
care nota că „din fire, oameni răi, şi mai răi că ei nici nu există în altă ţară”, adică „hrăpăreţi, nedrepţi, neastâmpăraţi”
şi gata numai „ca să poată prăda” 11 . Un „neam mai rău ca acesta nu s-a mai văzut pe lume, de aceea nimeni
nu a fost în stare să le stea în cale şi nimeni nu a reuşit să le schimbe firea haină. Acest lucru nu l-a putut face nici
haini care erau socotiţi înţelepţi şi folositori împărăţiei” 12 .
Vorbind de primele două decenii ale secolului al XVIII-lea şi de evenimentele principale din acei ani – Războiul
Nordic (1700-1721), Războiul Ruso-Turc (1710-1714), în viziunea cronicarilor, putem conchide că pricina
tuturor abuzurilor care s-au comis în Moldova în acei ani a fost regele Suediei, Carol XII. Despre suedezi, în cronici
mărturiile sunt puţine, probabil din cauza că întreaga atenţie a cronicarilor a fost îndreptată asupra regelui lor.
Criteriul de bază după care a fost apreciat acesta a fost duşmănia sa faţă de ruşi. N. Muste va evidenţia ca trăsătură
negativă de caracter „viclenia” manifestată în bătălia de la Poltava. Se are în vedere încheierea unui armistiţiu
de trei ore, pe care suedezii nu l-au respectat: „Vrând să viclenească pe moscali nu au ţinut de parola lor, ce şi-au
dat, ce sârguindu cu oştile sale începând atacul înainte de termen” 13 . Ruşii, controlând situaţia, îi înving în cele din
urmă, iar oastea lui Carol XII, cea vestită şi neînfrântă, şi în toate ţările lăudată, a pierdut 14 .
Axinte Uricariul îi prezintă pe suedezi ca pe „oşteni şi oameni de cinste” 15 , care „de va fi petrecut craiul ceva,
sau să fi părut lor ce le mai este bună viaţa” 16 şi „de viaţa lor nu li-i grijă nimica 17 . Deci, pe cât de „viclean” apare
1 NECULCE 1990, 413, 414.
2 Ibidem, 413.
3 NECULCE 1990, 657.
4 COSTIN N. 1976, 330.
5 MUSTE N. 1874, 13.
6 COSTIN 1976, 314.
7 NECULCE 1982, 801, 237-240, 707.
8 PSEUDO-AMIRAS 1975, 228.
9 Ibidem, p. 228.
10 Ibidem, p. 229.
11 CRONICA GHICULEŞTILOR, 265.
12 CRONICA GHICULEŞTILOR, 325.
13 MUSTE N. 1874, 38.
14 Ibidem, p. 39.
15 URICARIUL, 137.
16 Ibidem, 137-138.
17 Ibidem, 138.
– 11 –

suedezul în schiţa lui Nicolae Muste, pe atât de „viteaz” este el creionat la Axinte Uricariul. Vorbind însă despre
cel „pentru care suedezii erau hotărâţi să moare în luptă deschisă”, adică de Carol XII 1 , tonalitatea se schimbă.
Axinte Uricariul îl acuză pe regele suedez pentru faptul că a venit „în protecţia turcilor” şi a făcut „acele tulburări
mari de-au scornit atâta vrajbă între turci şi moscali” 2 . Consecinţele acestei vrajbe a stat la baza tuturor nenorocirilor
care s-au abătut asupra Moldovei. Transformarea Hotinului în raia a fost o mare pierdere pentru Moldova: „ca o rană
ţerei multă slăbiciune şi scădere i-au făcut” 3 , după campania otomană din toamna lui 1713. Carol XII, fiind implicat
în problema repunerii în domnie a lui Stanislav Leszczynski în Polonia. Odată cu producerea acestor evenimente,
Nicolae-Vodă a avut „multă cheltuială”, ceea ce iarăşi s-a răsfrânt negativ asupra stării economice din ţară. Cu
amănunte şi destul de tragic reproduce Ax. Uricariul consecinţele pierderii Hotinului: „Cine poate să scrie câte una,
poruncile cele grele ce veneau totdeauna lui Nicolae Vodă, după ce s-au făcut această socoteală a Hotinului: porunci
pentru care, pentru salahori, pentru zahierei şi multe altele, în toate zilele treceau în sus şi în gios şi ciohodari de la
Poartă, cu care făcea Nicolae Vodă multă cheltuială că-i caută pe toţi să-i dăinuiască cu câte un oarice”.
Axinte Uricariul îl consideră pe Carol XII „om cumplit şi cu multă răutate asupra neamului creştinesc”, de
vreme ce acesta s-a aflat două decenii depline în conflict cu Danemarca, Prusia, regele August al Poloniei „şi cu
alţii” 4 . Confruntându-se cu aproape toţi principii creştini, cel mai mult s-a avut de rău cu ruşii, avându-l ca aliat în
această confruntare pe „duşmanul de moştenire al creştinităţii”, Imperiul Otoman.
Măreţia şi autoritatea lui Carol XII ca rege se vădeau şi din faptul că, „făcând monede de bani, la o parte era
chipul său, de altă parte era leul culcat şi scria împrejur (oculist dormitat apertit) ce se înţelege: cu ochii dormind
deschişi şi în toate actele timpului se scria… leu nebiruitu” 5 . Acest „leu” s-a dovedit a fi nu chiar de nebiruit,
deoarece a fost pus, cum remarcă cronicarul, cu „botul pe labe” de către Petru I cu voia lui Dumnezeu 6 , în bătălia
de la Poltava (1709). După această înfrângere, lui Carol XII şi oştenulor săi le-a fost oferit refugiu pe teritoriul
Imperiului Otoman 7 , şi anume în Moldova, la Tighina. Aceasta însemna pentru ţară găzduirea şi întreţinerea pe
vreme îndelungată a oaspetelui Porţii 8 . Costisitoare au fost jafurile întreprinse de trupele suedeze şi de cele poloneze
aliate, de sub comanda lui Josef Potocki, dislocate aici după înfrângerea lui Carol XII la Poltava. La acestea
s-au adăugat atacurile întreprinse de trupele lui Petru I împotriva suedezilor. Urmărind conflictele prezente între
turci, pe de o parte, ruşi şi polonezii lui August II, pe de altă parte, Carol XII a reuşit să determine Poarta să-i mazilească
pe domnii români, bănuiţi de colaborare cu ţarul Rusiei. Din aceste considerente, atât domnii Moldovei,
cât şi populaţia erau ostili faţă de rege şi însoţitorii acestuia. O astfel de atitudine a avut şi domnitorul M. Racoviţă,
care, încă de la 1705, întreţinea corespondenţă cu ţarul Rusiei, căutând o cale să scape de nepoftiţii oaspeţi. Atunci
când domnitorul a crezut că un detaşament suedez ce se îndrepta spre Polonia era condus personal de Carol XII,
el a dat ordin ca întregul detaşament să fie luat în prizonierat 9 . Cu toate că operaţia a fost coordonată cu ruşii, ea
ar fi putut să atragă asupra Moldovei o campanie de reprimare turco-tătară.
Nicolae Costin, la fel ca şi Axinte Uricariul, ni-l readuce în memorie pe renumitul rege în aceleaşi umbre sumbre.
N. Costin, de asemenea, a scos în evidenţă „marele orgoliu” şi „marea îndrăznire” ale monarhului suedez,
care l-au determinat să poarte îndelungi războaie cu vecinii săi creştini, cărora le-a provocat „multă stricăciune şi
pagubă…” 10 . Prin tentativa de a-l atrage de partea sa pe Mazepa, Carol XII nu putea fi, în viziunea cronicarului,
„decât fratele lui Mahomen”. Victoriile obţinute de către Carol XII, susţine cărturarul, se datorau numai puterii banilor.
Atâta avuţie „strânsăsă fără număr”, căci „unde mergea pe la cetăţi arunca milioane de bani de să răscumpăra
ca din robie oamenii de prin cetăţi de da şvezilor şi nimeni nu putea sta împotriva lor” 11 – astfel explică cronicarul
sursa acelei avuţii, strânsă cu nedreptate din ţările peste care a trecut în timpul războaielor sale. Cronicarul este
de părere că vitejia lui Carol XII s-a manifestat până la un timp, adică până acesta a dus războaie cu crai inferiori
1 Ibidem, 137-138.
2 Ibidem, 145.
3 Ibidem, 151.
4 Ibidem, 178.
5 Ibidem, 179.
6 Ibidem, 181.
7 Ibidem, p. 185.
8 CRONICA GHICULEŞTILOR, 646-647, 691-694, 696-697.
9 NECULCE, 1990, 365.
10 COSTIN N. 1872, 55.
11 Ibidem, 58.
– 11 –

lui. După Poltava însă, „precum se socotea a fi de săug dosul şi-au arătat”, părăsind dezorientat câmpul de luptă 1 .
Victoria lui Petru I este sărbătorită de cărturar ca una personală, care a fost obţinută „împotriva trufaşului neprieten”,
cu ajutorul „celui prea puternic Dumnezeu” 2 .
Nicolae Muste a fost preocupat îndeosebi de şederea lui Carol XII la Bender. Firul povestirii sale despre Carol
XII începe cu sugestia că de „dezmierdat în avere” ce era s-a dovedit a fi un „cheltuitor fără seamă”, încât „nu-l
mai puteau ţine turcii” 3 . Aceasta a fost cauza principală, care i-a silit pe turci să-l ducă pe Carol XII cu forţa din
Bender. Deşi Carol XII se afla într-o situaţie neprielnică pentru el după Poltava, totuşi se arăta „nebiruit”, cerând
chiar de la turci oşti pentru a-l însoţi până în Suedia prin Polonia, ca să-l „vadă lumea mergând cu gloata mare,
să-l slăvească ca pe un craiu nebiruit” 4 . Petru I, socotindu-l „ca un om fără putere şi abia scăpat cu zile 5 ”, nu a
permis acest alai al „şvedului”, de aceea ultimul a fost nevoit să se reîntoarcă în ţară pe ascuns, prin Transilvania,
cu puţină suită.
Ion Neculce descrie numai calităţile lui Carol XII, prezentându-ne chiar şi chipul acestui rege şi afirmând că, la
începutul Războiului Nordic, în 1700, Suedia „era o ţară puternică, craiul lor tânăr de 16 ani, bun viteaz, dârzu…” 6 .
În ce-l priveşte pe autorul anonim al Cronicii Ghiculeştilor, acesta a redat portretul lui Carol XII prin prisma
angajării turcilor în războiul cu Petru I. Deşi aflat sub ocrotire turcească, ultimii într-un moment dat l-au socotit
„ca duşman” – lucru asociat de autor cu o pedeapsă pentru „atâtea rele şi distrugeri pe care le-au pricinuit” 7 – şi
l-au atacat la Varniţa. Conflictul cu Danemarca a fost ultimul în viaţa lui Carol XII şi s-a dovedit a fi ultimul act de
afirmare a sa, deoarece, fiind ucis de glonţ, „aşa i-a fost sfârşitul acelui crai vestit care se scria: leu nebiruit” 8 .
Nicolae Costin mai invoca şi forţa divină, căci „cu ajutorul celui prea puternic Dumnezeu toată neprieteneasca
greime cea în lumea vestită”, care nu puţină frică au făcut în Europa în mâna ţarului Petru au căzut 9 . Astfel, putem
conchide că opiniile ce rezultă din cronografia de la sfârşituşl sec. XVII – începutul sec. XVIII privitoare la străini
s-au format în dependenţă de influenţa exercitată de aceştia asupra Ţării Moldovei. Dat fiind că relaţiile cu vecinii
au avut deseori urmări nefaste pentru ţară, imaginea acestora în cronici reflectă subiectiv această stare de fapt.
Totuşi, imaginea străinilor transmisă cititorilor a înclinat spre un dinamism obiectiv, conţinând şi laturi pozitive.
Asemenea trăsături pozitive au fost creionate cu precădere în opera lui Ion Neculce, care deseori îndemna la urmarea
unor pilde 10 date de vecini.
Rolul celorlalte ţări europene, în special al Angliei şi Olandei, în viaţa Europei Răsăritene în această epocă, a
fost destul de redus, limitându-se la medieri destinate să aplaneze diferite conflicte. Astfel, aceste state au reuşit
să promoveze o politică de neamestec în campaniile anti-otomane declanşate la sfârşitul secolului XVII şi primele
decenii ale secolului XVIII.
Pentru ţările române perioada vizată a fost o epocă plină de frământări, cu momente destul de cumplite. Situaţia
oamenilor de rând era tot mai grea, mai ales a ţăranilor, din cauza impozitului mare şi a normei exagerate
de muncă pe moşiile boiereşti, şi nimic nu prevestea o uşurare a poverilor în viitor. Cu toate acestea, în pofida
dependenţei de Imperiul Otoman, a „grecizării” domniei, a pierderilor teritoriale, Moldova şi Ţara Românească
au reuşit să-şi menţină statalitatea şi statutul politic internaţional propriu. Românii au depus eforturti şi pentru a
rezista în faţa ascensiunii celorlalte puteri din zonă. Condiţiile au devenit mai clare atunci când, în 1711, Habsburgii
au reuşit să se consolideze în Transilvania, în timp ce Rusia se voia „puterea protectoare” a românilor şi a
celorlalţi creştini ortodocşi din Imperiul Otoman. Acest imperiu, al „moscalilor”, a căpătat pe parcursul secolului
XVIII o mare autoritate în lumea creştină în urma epuizării statului polonez.
Aşadar, accentuarea dominaţiei străine: habsburgică în Transilvania şi otomană în Moldova şi Ţara Românească,
rămâne să fie numai o caracteristică a epocii, urmată de trecerea unor ţinuturi româneşti de la o oblăduire la
1 Ibidem, 61.
2 Ibidem, 65.
3 MUSTE 1874, 52.
4 Ibidem, p. 53.
5 Ibidem, p. 54.
6 NECULCE 1990, 425.
7 CRONICA GHICULEŞTILOR, 165.
8 URICARIUL 1944, 179.
9 COSTIN N. 1872, 62.
10 NECULCE 1990, 449.
– 11 –

alta. Acest proces şi războaiele fără întrerupere, în viziunea cronicarilor, au transformat principatele într-un teatru
de operaţii militare, cu urmări grave pentru ele, care au deschis calea prădăciunilor permanente asupra ţărilor. Situaţia
Moldovei în aşa circumstanţe nu avea de unde să se amelioreze, deoarece tabloul de prădăciuni şi războaie
devenea tot mai frecvent în secolul XVIII.
Bibliografie
AMIRAS Al. 1975, Cronica anonimă a Moldovei. 1661- 1729, Bucureşti.
CIOBANU 1996, Coroana: simbol al puterii monarhice şi al statului în sec. Xii-XVii, în „A. D. Xenopol”, XX-
XIII.
COSTIN N. 1872, Letopiseţul Ţării Moldovei (1662 – 1711), ediţia M. Cogălniceanu, ed. a II-a, vol. II, Bucureşti.
COSTIN Nicolae 1976, Letopiseţul Ţării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601. Letopiseţul Ţării Moldovei
de la 1709 la 1711, vol. I, Iaşi.
CRONICA GHICULEŞTILOR, istoria Moldovei între anii 1695-1754, Ediţie îngrijită de Nestor Camariano şi
Ariadna Camariano-Cioran, Ed. Academiei, Bucureşti, 1980.
DUŢU 1985, Călătorii, imagini, constante, în “imaginea neamţului şi a turcului” după asediul Vienei, Bucureşti,
ed. Eminescu.
MISCHEVCA Vl. 1999, impactul geopolitic al războaielor ruso-turce asupra Principatelor Române, în Studii şi
materiale de istorie modernă. Vol.XIII, Bucureşti.
MISCHEVCA Vl. 2001, Influenţa războaielor ruso-turce asupra unităţii teritoriale a românilor, în Unitatea naţională
a românilor între ideal şi realitate, Chişinău.
MUSTE N. 1874, Letopiseţul Ţerei Moldovei de la domnia lui istrate Dabija până la a treia domnie a lui Mihai
Racoviţă v. v.(1662–1729) în M. Kogălniceanu, Cronicele României sau Letopiseţele Moldovei şi Valahiei, ed.
II, vol. III, Bucureşti.
NECULCE 1982, Letopiseţul Ţării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui C. Mavrocordat,
Ediţie de Gabriel Ştrempel, Ed. Minerva, Bucureşti.
LETOPISEŢUL ŢĂRII MOLDOVEI de la domnia lui istrate Dabija vv până la a treia domnie a lui M. Racoviţă
vv, n. Muste (1662-1729), în M. Cogălniceanu, Cronica României sau Letopiseţul Moldovei şi Valahiei, ed. II,
vol. III, Bucureşti, 1874.
NECULCE 1990, Letopiseţul Ţării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui C. Mavrocordat,
Hiperion, Chişinău.
PSEUDO-AMIRAS 1975, Cronica anonimă a Moldovei (1661-1729), Bucureşti.
URICARIUL Ax., A ii….domnie a lui nicolae Alexandri Vodă văleat 7220, în I. St. Petre, Axinte uricariul, Studiu
şi text, Bucureşti, 1944.
– 11 –
© Ada MUSTeAţĂ, 2008

ımportanŢa proGramelor polıtıce susŢınute de epıscopul
ıoan ınocHentıe mıcu-Kleın Şı cauZele eXıluluı său
Florica-elisabeta NUţIU
Biblioteca Centrală a Universităţii de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş
Episcopul Ioan Inochentie Micu-Klein (Clain) este iniţiatorul luptei politice programatice
a românilor din Transilvania. Personalitate de excepţie a istoriei României, eruditul
teolog a fost în secolul al XVIII-lea un strălucit militant pentru emanciparea socială şi
politică a românilor transilvăneni de sub anacronica dominaţie austro-ungară.
Păstrarea identităţii naţionale a poporului român, aşezat la confluenţa a trei mari imperii
expansioniste – Imperiul Otoman, Imperiul Rus şi Imperiul Habsburgic – n-ar fi fost
posibilă fără munca creatoare şi devotamentul unor mari bărbaţi ai neamului românesc.
Unul dintre aceştia, a cărui aureolă nu va fi niciodată estompată de infinita curgere a timpului,
este episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Micu-Klein.
El s-a născut la 24 iunie 1692 în satul Sadu, veche aşezare românească din actualul
judeţ Sibiu, situată pe marginea râului cu acelaşi nume. Provenea dintr-o familie de ţărani
liberi de pe Pământul Crăiesc (Fundus Regius).
Ca şi Lucian Blaga, ilustrul poet şi filosof român, care i-a dedicat pagini memorabile,
Inochentie a prins în copilărie a comunica oral mai târziu – poate un semn al Providenţei, remarcă I.P.S. Lucian1 .
A studiat în şcolile iezuite din Sibiu, Cluj şi Târnavia (azi în Slovacia). În 1726 a fost primit în congregaţia
iezuită la Institutul din Târnavia (Sâmbăta Mare), unde studiau mai mulţi români din Transilvania.
Sinodul întrunit la Făgăraş, la 4 iunie 1728, l-a propus pentru Scaunul episcopal, rămas vacant după moartea
lui Ioan Giurgiu Patachi, pe o listă cu trei candidaţi, pe când era student în al treilea an la Institutul din Tirnavia.
Avea 36 de ani, iar situaţia economică şi culturală a românilor era mizeră.
Împăratul Carol VI (1711-1740) îl alege dintre cei trei candidaţi, numindu-l episcop al românilor uniţi din
Transilvania şi Ungaria. În 1729 i se conferă de împărat titlul nobiliar de baron de Sad. E consacrat episcop grecocatolic
de Alba Iulia şi Făgăraş, la 5 noiembrie 1730, acordându-i-se de către Carol VI, în 1732, un loc în Dieta
transilvană care îşi avea sediul, pe atunci, la Sibiu. Instalarea lui Inochentie în Scaunul episcopal s-a făcut cu
întârziere, abia în 28 septembrie 1732.
Pentru a reliefa activitatea desfăşurată de episcopul unit Inochentie Micu-Klein trebuie să facem o succintă
incursiune în atmosfera încărcată de speranţă a secolului al XVIII-lea şi menţionarea unor circumstanţe politice
de la finele veacului precedent.
În acel timp, în Europa, Leopold I, din dinastia de Habsburg, împărat al Sfântului imperiu roman, de naţiune
germană (1658-1705), rege al Ungariei (1655-1687) şi Boemiei (1657-1705), poartă două războaie împotriva Imperiului
Otoman, cel din urmă (1683-1699) încheiat prin Tratatul de Pace de la Karlowitz (26 ianuarie 1699), prin
care Poarta recunoaşte trecerea Transilvaniei, Croaţiei şi Sloveniei sub stăpânirea Imperiului Habsburgic.
Prin actul constituţional din 4 decembrie 1691 al împăratului Leopold I, Principatul Transilvaniei este direct
subordonat împăratului; sunt confirmate privilegiile celor trei naţiuni politice – maghiari, saşi şi secui – şi drepturile
celor patru religii recepte (catolică, calvină, luterană şi unitariană). Se menţine discriminarea, legislaţia
segregaţionistă a Principatului, rămânând în vigoare: Tripartitum-ul lui Werböczi (1514), Approbatae Constitutiones
(1653) şi Compillatae Constitutiones (1669), deşi în conscripţia din 1760-1762 românii reprezentau 66% din
populaţia Principatului, ungurii şi secuii – 21%, saşii – 11 %, alţii – cca. 2,2 % 2 .
Transilvania, care fusese aproape un secol şi jumătate principat sub protectorat turcesc, trece din 1688 sub
stăpânirea austriacă. Prin legile discriminatorii la care ne-am referit, românii devin ,,toleraţi” şi ,,străini” pe pământul
strămoşesc3 .
1 MUREŞAN 2000, 7-11.
2 NISTOR 2000a, 58-71.
3 SUCIU 2000, 53-57.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 120-125
– 1 0 –

În aceste condiţii, singura soluţie salvatoare pentru românii transilvăneni era apropierea de Roma, Curtea de la
Viena, în care românii îşi puseseră speranţa, fiind de confesiune catolică.
La 27 martie 1697, Sinodul de la Alba Iulia, convocat de mitropolitul Teofil, acceptă Unirea cu Roma, pe baza
a patru puncte dogmatice (printre care şi recunoaşterea supremaţiei papale), în schimbul păstrării ritului, a egalităţii
în drepturi cu clerul catolic şi a recunoaşterii mirenilor uniţi ca ,,fii ai patriei”, adică cu drepturi cetăţeneşti
depline 1 . Sinodul, ţinut tot la Apulum în 4 septembrie 1700, transformă actul unirii într-o armă de luptă pentru
afirmarea naţiunii române. Mitropolitul Ardealului de atunci, Atanasie Anghel, reuşeşte să adune un număr mai
mare de protopopi şi preoţi, care se solidarizează cu Cetatea Eternă, aproximativ 200 000 de români primesc unirea
2 . Pentru episcopul Inochentie Micu, Biserica Română Unită era singura instituţie de bază din acel timp, prin
care românii transilvăneni puteau scăpa de calvinizare, respectiv de deznaţionalizare.
Prima diplomă leopoldină, din 16 februarie 1699, recunoaşte clerului unit aceleaşi privilegii de care beneficia
clerul catolic şi confirmă statutul de libertate personală a preoţilor uniţi, care nu mai puteau fi deci trataţi ca iobagi.
Prin a doua diplomă leopoldină, din 19 martie 1701, Curtea din Viena confirmă că preoţii uniţi se vor bucura de
privilegiile şi scutirile acordate clerului catolic şi declară că mirenii – inclusiv ţăranii – care vor accepta unirea
cu Biserica Romană se vor bucura de toate drepturile civice, nemaifiind trataţi ca ,,toleraţi”: ,,să fie consideraţi
ca indigeni, ca toţi ceilalţi fii ai patriei, iar nu numai toleraţi ca până aici” glăsuia articolul 3 al celei de a doua
diplome leopoldine. Din cauza opoziţiei stărilor privilegiate din Transilvania, diploma nu a fost pusă niciodată în
aplicare 3 .
Inochentie, fiind primul demnitar român din Dieta transilvană numit de împărat, episcopul, figură statuară a
istoriei noastre naţionale, va milita cu înflăcărare pentru drepturi economice, sociale, politice şi culturale, fiind
primul cărturar care a formulat un program de emancipare politică şi socială a românilor transilvăneni.
Tratat cu aroganţă şi impertinenţă de membrii Dietei transilvane, îşi va apăra cu demnitate şi îndârjire punctele
de vedere asupra nobilei origini romane, a latinităţii limbii române şi continuităţii pe teritoriul Daciei traiane a
coloniştilor romani. A cerut în Dieta transilvană ,,să nu se hotărască nimic despre noi, fără noi şi în defavoarea
noastră” 4 . În 1731, ceru împăratului să-i întemeieze o mănăstire de călugări de rit grecesc. Prin decretul aulic din
20 septembrie 1732, Carol al VI-lea dă dispoziţii pentru ridicarea unei mănăstiri şi a unei reşedinţe episcopale. Cu
aprobarea Papei Clemente al XII-lea primi în folosinţă domeniul Blajului, iar în mai 1737 îşi stabileşte efectiv reşedinţa
la Blaj. Primeşte, totodată, încuviinţarea de a trimite trei studenţi ieromonahi la Colegiul de Propaganda
Fide, de la Roma 5 . Perseverent, Inochentie înaintează împăratului Carol VI 24 memorii, prin care solicita: a) să
fie respectat de Dietă conţinutul celor două diplome leopoldine (din 1699, respectiv, 1701); b) poporul român să
fie tratat în mod egal cu celelalte popoare din imperiu, el fiind cel mai vechi şi mai numeros din Transilvania; c)
episcopul şi preoţii uniţi să beneficieze de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi cei romano-catolici; d) să fie sporite
veniturile episcopului român, ca acesta să poată ajuta şi pe preoţi şi bisericile sărace; e) nobilii români să fie investiţi
după calificarea şi capacităţile lor în funcţii oficiale în stat; f) în comitatele cu majoritate românească, comiţii
(prefecţii) să fie români; g) pe Pământul Crăiesc (Fundus Regius), respectiv, în zona săsească, să nu fie iobăgie;
h) să se facă pentru români şcoli primare în toate satele; i) tinerilor români să li se permită a urma cursuri şcolare;
j) să se înfiinţeze şcoli înalte pentru români la Alba Iulia, Făgăraş şi Haţeg; k) să le fie deschise tinerilor români
capabili şcolile din străinătate (Roma, Viena etc.) 6 , 7 .
Spre deosebire de predecesorii săi, episcopii Atanasie Anghel (1701-1713) şi Ioan Giurgiu Patachi (1715-
1727), care timp de trei decenii nu l-au indispus pe împărat, neîndrăznind să critice legislaţia segregaţionistă a
vremii, Inochentie Micu protestează neînduplecat faţă de îngrădirile Dietei transilvane, care-i priveau pe români,
şi transformă Blajul, devenit reşedinţă episcopală, dintr-un sat fără semnificaţie istorică, în centrul naţional şi cultural
al românilor transilvăneni. Schiţează, cu arhitectul vienez Martinelli, planul oraşului Blaj; aduce de pretutindeni
meseriaşi şi negustori, inclusiv macedoromâni, originari, probabil, din Grecia, ingineri din Viena şi include
1 GIURESCU 1972a, 145-146.
2 DRĂGAN 2000, 22-23.
3 GIURESCU 1972b, 146-147.
4 TĂNASE, PĂVALĂ 2000, 19.
5 BODEA 2000, 15-18.
6 NISTOR 2000b, 61.
7 POP 2000, 87-91.
– 1 1 –

în plan catedrala, mănăstirea, şcoli pentru fiii iobagilor români, case pentru meseriaşi. Blajul va dobândi statutul
organic de reşedinţă episcopală, prin bula papală Rationi congruit din 1721. În secolul al XIX-lea, referindu-se la
Blaj, poetul Mihai Eminescu exclama: „De aici a răsărit soarele românilor” 1 . În mănăstire s-au aşezat călugării
Grigore Maior, Silvestru Caliani şi Gherontie Cotore, care vor deveni cei dintâi dascăli ai şcolilor din Blaj. În
1759, Blajul e declarat târg (oppidum).
Pentru conducerea extinsei sale dieceze de 44 protopopiate cu peste 2740 de preoţi, el şi-a ales doi vicari: Nicolae
Pop şi Ştefan Pop Timandi. Sub conducerea lui Inochentie s-au ţinut cinci sinoade între 1732 şi 1744. Unirea
cu Roma a fost considerată de venerabilul episcop o sursă de drepturi umane, individuale şi colective fundamentale.
Fidelitatea sa faţă de Biserica Greco - Catolică şi Biserica Romano – Catolică se întrevede din testamentul
său din 22 august 1768: ,,ultima dorinţă a vieţii mele să o sfârşesc în mărturisirea credinţei catolice şi în unirea
cu Sfânta Biserică Romană pe care totdeauna am iubit-o şi cât am putut n-am încetat de a o mărturisi” 2 . David
Prodan (1902-1993), regretatul istoric, academician, profesor la Universitatea din Cluj, specialist în istoria evului
mediu, concluzionează în lucrarea sa Supplex libellus Valachorum (1967) că intransigentul episcop este ,,în istoria
noastră, indiscutabil, cea mai puternică personalitate politică a poporului român în secolul al XViii-lea” 3 ,
opinie la care aderă şi poetul şi filosoful Lucian Blaga.
Convins că historia magister vitae, conştient de faptul că puterea popoarelor rezidă în cultură, educaţie şi
credinţă, Inochentie Micu a fost un exponent energic şi ireductibil al intereselor românilor transilvăneni pe care
i-a iubit şi primul care a introdus conceptul de ,,naţiune română”. Vorbind, pe lângă română, cu distincţie şi dezinvoltură
limba latină (limba dezbaterilor din Dietă), cunoscător al limbilor italiană, germană şi maghiară, în care se
exprima cu eleganţă, teolog de o erudiţie şi sârguinţă ieşite din comun, de o inteligenţă excepţională, trudind zi şi
noapte pentru idealurile neamului său, impetuos în discuţiile contradictorii din Dietă, afirmându-şi cu mândrie în
faţa intoleranţei aristocraţilor venali originea română ţărănească, lupta cu energie, fără compromisuri, ori de câte
ori interesele românilor erau lezate, s-a împotrivit până şi controlului ecleziastic iezuit, acceptat de predecesorii
săi.
Conştient de necesitatea efectuării de studii superioare în centrele de mare cultură ale Occidentului, a selecţionat
tineri români capabili pentru şcolile înalte de la Roma şi Viena. Sub episcopatul său, pleacă primii bursieri la
Roma, cu un secol mai devreme decât o vor face tinerii fii de boieri din Moldova şi Ţara Românească, care-şi vor
definitiva studiile în Occident, mai ales, în Franţa, Italia, Germania şi Austria.
Prelatul, de vastă cultură, va fi numit de Nicolae Iorga ,,cel dintâi om modern”. Inochentie Micu a fost interesat
de literatura juridică, canonică şi civilă. Temelia culturii sale în dreptul canonic este lucrarea iezuitului bavarez
Wilhelm Pichler, ,Candidatus jurisprudentiae sacrae seu juriscanonici, apărută în cinci volume la Inglostadt, în
1724. Această lucrare se păstrează la Biblioteca Academiei, filiala Cluj-Napoca, având pe foaia de titlu un ex-libris
al său din 1729. Se poate crede că literatura juridică este adiacentă temperamentului şi carierei sale de militant
politic, ipostază care cerea cunoştinţe solide de drept.
Restul lecturilor sale pregătitoare definesc un om de cultură animat de marea literatură europeană a epocii
sale.
În biblioteca lui Inochentie se păstrează o crestomaţie poetică a italianului Octavianus Fioravanti Mirandula,
intitulată illustrium poetarum flores, apărută la Basel în 1583. Este o colecţie de versuri din marii poeţi latini ai
antichităţii, organizată alfabetic, după o tematică etică, cu lecturi poetice exemplare despre soartă, iubire, fericire
etc. Inochentie a transcris această carte, într-o interpretare proprie, lăsându-ne un amplu manuscris cu acelaşi titlu.
El este dovada gustului pentru marea poezie a antichităţii latine. Inochentie este primul român, mare devorator
de poezie clasică latină, lucru pe care istoricii literari l-au remarcat, cu ocazia unei ediţii româneşti a acestui manuscris.
4
De asemenea, ilustrul ierarh scrie, între anii 1744-1746, un arhieraticon, o operă originală, editată în anul
2000 de Editura România Press, după originalul manuscris. 5
1 CHINDRIŞ 1998, 4.
2 CUCERZAN 2000, 80.
3 MIRCEA 2000, 39.
4 MICU-KLEIN 1992.
5 MICU-KLEIN MICU-KLEIN 2000.
– 1 –

Militantul pentru idealurile naţionale ale românilor transilvăneni, confruntat cu adversitatea stărilor privilegiate,
cu intrigile urzite de către nobilimea dominatoare pe lângă Curtea de la Viena şi etichetat de Maria Tereza
drept rebel, este chemat, prin ordinul imperial nr. 488 din 15 iunie 1744, în capitala imperiului, să dea seama de
faptele sale. Conştient de viitorul ce i se pregăteşte, în sinodul ţinut la Blaj în 1744, în preajma plecării la Viena,
face o largă consultare populară a demersurilor sale, invitând la adunare nu numai clerici, dar şi mireni, inclusiv
ţărani uniţi şi neuniţi.
Este anchetat de Curtea imperială şi i se impune exilul la Roma, unde pleacă în decembrie 1744 1 . A îndurat
supliciul exilului 24 de ani, abdicând în 1751 din episcopat, constrâns la acest gest de împărăteasa Maria Tereza şi
de papa Benedict XIV. A continuat însă să trimită memorii oficialităţilor, în care apăra cu fermitate nobila cauză a
românilor transilvăneni, precum şi numeroase scrisori de îmbărbătare colaboratorilor săi din ţară. În 1764, îi scria
notarului soborului astfel: ,,să deschideţi ochii şi să înălţaţi cuvântul, să lăpădaţi toată frica pentru dreptate” 2 .
Oponenţii săi îl considerau ,,un neintegrat, unul care dorea să revoluţioneze şi să răstoarne ordinea stabilită de
secole în Transilvania” 3 .
La Roma, Inochentie Micu a locuit în mănăstirea ucrainienilor ,Madonna del Pascolo (Maica Domnului a
Păşunii). În 1765 se mută, cu un nepot al său, într-un apartament modest cu două camere, în casa lui G. Pacciuchelli
pe Via San Lorenzo in Panisperna (azi Via Panisperna) la nr. 444, care astăzi nu mai există. Bolnav, ostenit
şi dezamăgit, îşi redactează testamentul în 22 august 1768, în care, pe lângă problemele materiale, se referă şi la
cele spirituale: ,,cere iertare de la Dumnezeu pentru greşelile comise, îşi încredinţează sufletul Creatorului, Domnului
isus Hristos şi Maicii Sfinte, îşi reafirmă ataşamentul faţă de Biserica Romei şi de unirea cu aceasta” 4 . În
ultimele sale zile de viaţă, întrebat de un interlocutor cum se simte departe de ţară, episcopul-martir i-a răspuns:
,,Trupul meu în Roma, inima mea e la ţară, sufletul meu e la Dumnezeu” 5 .
Moare la Roma, la 22 septembrie 1768.
Episcopul Inochentie Micu-Klein a fost coborât în cripta mănăstirii ucrainienilor de la ,,madonna del Pascolo”,
apoi osemintele sale au fost depuse la 30 iulie 1997 de clerici ai Bisericii Greco-Catolice în biserica ,,San
Niceta di Remesiana” a Colegiului Pontifical ,,Pio Romeno” al studenţilor români din Roma. Ulterior, sicriul cu
osemintele episcopului-martir al neamului românesc a plecat spre patrie la 1 august 1997, convoiul de maşini fiind
întâmpinat la Blaj de ierarhi ai Bisericii Greco-Catolice, în frunte cu i.P.S. Mitropolit lucian Mureşan, i.P.S.
Arhiepiscop George Guţiu, P.S. Virgil Bercea, însoţiţi de clerici, studenţi şi credincioşi. În 19 octombrie 1997,
sicriul venerabilului episcop a fost depus în Catedrala Mitropolitană a Blajului, ctitorită de el, în cripta din dreapta
presbiteriului 6 .
Personalitatea prodigioasă a episcopului Inochentie Micu-Klein a captat interesul istoricilor, înalţilor ierarhi,
oamenilor de litere şi artiştilor plastici.
episcopul ioan inochentie micu-Klein, promovând Unirea, a pus-o în slujba emancipării poporului român.
În conceptul de naţiune, Inochentie Micu a cuprins întreg poporul român. A luptat pentru realizarea programului
său politic cu demnitate şi argumente logice de ordin istoric, filologic şi demografic. Impetuosul episcop a
făcut saltul de la privilegiile preoţimii unite, la drepturile naţiunii. Este primul cărturar care a transformat romanitatea
în armă de luptă politică.
Inochentie Micu-Klein a fost purtătorul năzuinţelor întregului său popor.
Pe temeliile aşezate de el, se va ridica şcoala Ardeleană 7 , mişcarea ideologică şi culturală cu caracter iluminist
a intelectualităţii româneşti din Transilvania de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIXlea,
ai cărei principali reprezentanţi au fost: Samuil micu, Gheorghe şincai, Petru maior, ioan Budai-deleanu,
ioan molnar – Piuariu.
1 EDROIU 2000, 82-86.
2 LASCU 2000, 42-46.
3 MOLDOVAN 2000, 48.
4 DĂNILĂ 2000a, 149-160.
5 ŞTIRBAN 2000, 93.
6 DĂNILĂ 2000b, 153.
7 PRODAN 1964, 492-514.
– 1 –

Summary
The importance of the political programme supported by the Bishop Inochentie Micu-Klein and the reasons
of his exile
The Bishop Inochentie Micu-Klein is the initiatiator of the programmatic political struggle of the Romanians
from Transylvania.
Remarkable personality of our national history, the erudite theologian of the Greek-Catholic Church United
with Rome, was in the XVII-th century an important militant for the political and social emancipation of the Transylvanian
Rumanians, from under the anachronic Austro-Hungarian supremacy.
He was established as Greek-Catholic Bishop of Alba-Iulia and Făgăraş, on 5 th of November 1730 and Carol
the VI-th granted him in 1732 a place in the Transylvanian Diet.
In his time, since 1688, Transylvania has been dominated by Austria.
The segregationist legislation of the Principality was still in force: Werboczi’s Tripartite (1514), Approbatae
Constitutiones (1653) and Compillatae Constitutiones (1699), although in 1762 the Romanians represented 66%
from the Principality’s population, Hungarians and secklers 21%, Saxons 11%, other nationalities around 2,2%.
Due to these discriminating laws, Romanians became “tolerated” on their own ancient land. Because of these
conditions and because Romanians were catholic, the only solution for the Transylvanian Romanians was to get
closer to Rome or to the Court of Wien.
According to the Bishop Inochentie’s opinion, the United Romanian Church was the only institution of that
period, which could help the Romanians to avoid the Calvinism and denationalization.
Being treated with arrogance by the members of the Transylvanian Diet, Inochentie will strongly protect his
points of view concerning the roman origin of Romanian people as well as the Latin origin of Romanian language
and the continuity of roman colonists on Dacia’s territory.
Tenaciously, he puts forward to the Emperor Carol the 6-th, 24 memoirs, asking for:
a) The content of the two Leopoldian diplomas (the one from 1699 and the one from 1701) to be respected by
the Diet.
b) The Romanian people to be treated the same as the other people from the empire, because they are the oldest
and the most numerous in Transylvania.
c) The bishop and the united priests to benefit by the same rights as the roman-catholic priests.
d) The income of the Romanian bishop to be increased, so that he can help other priests and poorer churches.
e) Romanian aristocrats to be named according to their qualification and their abilities in the official jobs in
the state.
f) In the counties with Romanian majority, the prefects should be Romanian.
g) Elementary schools should be built for the Romanian people in all villages.
h) The young Romanians should be permitted to attend school.
i) Upper education should be founded for the Romanians in Alba-Iulia, Fagaraş, Haţeg
j) For the young Romanian gifted people, the schools from abroad should be opened.
Through his generous ideas, the united bishop settled that spiritual renaissance trend, called Şcoala Ardeleană.
He is not only a forerunner of Şcoala Ardeleană, but also an ideologue of the ideas of French Revolution in 1789:
liberty, equality, fraternity. For his daring applies, he was investigated by the Imperial Court and labeled by Maria
Teresa as a rebelious.
The exile in Rome was imposed to him, and he left there in 1751. He suffered the torture of the exile for 24
years, and in 1751 he abdicated the bishopric. Yet, he kept on sending memoirs to the authorities and numerous
letters from the exile.
He died in Rome, on the 22nd of September 1768. The relics of the famous bishop were brought in the country
in 1997, and laid in the Metropolitan Cathedral in Blaj,the cathedral being founded by him.
– 1 –

Bibliografie
BODEA, D., 2000. Cuvânt despre inochentie Micu, înaintemergătorul, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul
IV, nr. 1, 15-18.
CHINDRIŞ, I., 1998. inochentie Micu-Klein, omul de cultură, în Cetatea culturală, Cluj, An I, septembrie, nr. 4.
CUCERZAN, E. S., 2000. Fidelitatea episcopului ioan inocenţiu Micu-Klein faţă de Biserica Greco - Catolică şi
Biserica Romei, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul IV, nr. 1, 80.
CUVÂNTUL i.P.S. Lucian Mureşan, Arhiepiscop şi Mitropolit al Bisericii Române unite cu Roma, Greco-
Catolică, 2000, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, an. IX, nr. 1, 7-11.
DĂNILĂ, N., 2000. Mormântul episcopului ioan inocenţiu Micu-Klein la Roma (1768-1997), în Cultura creştină,
Blaj, serie nouă, anul IV, nr. 1, 149-160.
DRĂGAN, J.C., 2000. inochentie Micu - lupta pentru afirmarea naţiunii române, în Cultura creştină, Blaj, serie
nouă, anul IV, nr. 1, 22-25.
EDROIU, N., 2000. Lupta episcopului ioan inocenţiu Micu-Klein în viziunea Mitropolitului Alexandru şterca
şuluţiu, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul IV, nr. 1, 82-86.
GIURESCU, C. C., 1972. istoria României în date, Editura Enciclopedică română, Bucureşti.
LASCU,V., 2000. Melius est innocenter Pati … , în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul IV, nr. 1, 42-46.
MICU-KLEIN, I.I., 2000. Arhieraticon – ediţie după originalul manuscris (studiu introductiv de Ioan Chindriş;
transcrierea textului: Florica Nuţiu şi Ioan Chindriş), România Press, Bucureşti.
MICU-KLEIN, I.I., 1992, Carte de înţelepciune latină. illustrium poetarum flores. Florile poeţilor iluştri, ediţie
de Florea Firan şi Bogdan Hâncu, Bucureşti.
MIRCEA, D., 2000. inocenţiu Micu Clein – unicul, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul IV, nr. 1, 39.
MOLDOVAN, I., 2000. Schiţă de portret psihologic al lui inocenţiu, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul
IV, nr. 1, 48.
NISTOR, S. I., 2000. Programul lui inocenţiu Micu pentru ridicarea românilor la rangul de naţiune politică, în
Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul IV, nr. 1, 58-71.
PĂVALĂ, T. P., 2000. inocenţiu Micu-Klein; omagiu întemeietorului, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul
IV, nr. 1, 19.
POP, G., 2000. ioan inocenţiu Micu-Klein precursor al şcolii Ardelene, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, anul
IV, nr. 1, 87- 91.
PRODAN, D., 1964. Lupta lui Inochentie Micu pentru ridicarea politică a românilor, în Istoria României, vol. III,
Editura Academiei RPR, Bucureşti.
SUCIU, A., 2000. Vlădicul ioan inocenţiu Micu-Klein şi unirea cu Roma, în Cultura creştină, Blaj, serie nouă, an.
IV, nr. 1, 53-57.
ŞTIRBAN, M., 2000. inochentie Micu Klein – un drum deschis, un mesaj împlinit, în Cultura creştină, Blaj, serie
nouă, anul IV, nr. 1, 93.
– 1 –
© Florica-elisabeta NUţIU, 2008

Epoca modErnă
– 1 –

evoluŢıa ımaGoloGıcă a revoluŢıeı de la 1 În perıoada comunıstă
– 1 –
Florian VladÂCenCO,
Universitatea „Ovidius”, Constanţa
Mentalităţi remanente. Nevoia de legitimitate.
Perioada celor 50 de ani de comunism a lăsat urme adânci asupra psihicului colectiv al poporului român.
Începând încă din epoca lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, comuniştii români au fabricat o seamă de mituri istorice,
încercând să contrabalanseze lipsa acută de legitimitate pe care o resimţeau în urma instalărıı lor la putere de către
temutele furgoane sovietice şi a fraudării grosolane a alegerilor din 1946.
De asemenea, nici evoluţia istorică intrinsecă, nu aşeza partidul, ca structură politică reprezentativă, într-o
poziţie privilegiată în inimile românilor. Părea, mai degrabă, în perioada interbelică, o mixtură sectantă de spioni
sovietici ori agenţi ai SSI, doar un număr aproape subunitar aveau veritabile convingeri marxist-leniniste.
De aceea, această lipsă de legitimitate şi, mai ales, credibilitate, a bântuit întreaga existenţă a partidului. Tentativa
de a elimina pecetea de parveniţi politici, i-a obligat pe comuniştii români, mai întâi după moda stalinistă,
ulterior după o suită de combinaţii mitologice naţionaliste, să creeze, în jurul lor, un alt tip de istorie, care să glorifice
fapte din trecut, realizate prin propria lor bravură.
Cel mai facil model, situat într-o legătură directă cu doctrina profund revoluţionară a marxismului, a fost transformarea
Revoluţiei de la 1848, în vajnică precursoare a comunismului. Au beneficiat, în demersul lor, de o maşină
de propagandă teribilă, fabricându-se o falsă conştiinţă. S-au născut noi procese ideologice ca formă de orbire,
exemplificate prin versiunea lor originar-sovietică, care sublinia faptul că istoria nu reprezintă doar o ideologie, ci o
dogmă 1 . Cu alte cuvinte, sistemul dogmatic al istoriei devine oficial, de neclintit, iar cine îl combătea prin încercarea
de autenticizare a faptului istoric, se constituia în duşman de clasă şi trebuia eliminat, sub o formă sau alta.
Din nefericire, această teorie predomină încă mentalul românesc, fiind în continuare utilizată în politică. Asigurarea
legitimităţii nu este în mod necesar opusul forţei, pentru că, dacă populaţia vede un regim ca având forţă
efectivă, ea ar putea să nu se organizeze împotriva lui, ceea ce atribuie regimului legitimitate 2 .
Criza de legitimitate a avut un fundament solid, care a marcat evoluţia partidului, după poziţia antinaţională
din perioada interbelică. Astfel, apare simbolistica progresului revoluţionar prin aşa-zisele acţiuni programatice
marxiste în care a fost înglobată Revoluţia de la 1848 şi a dobândit rolul de a şterge din memoria colectivă acţiunile
subversive ale ilegaliştilor comunişti.
Credinţa internaţionaliştilor marxişti, avându-şi originea în alienarea idealului naţional, a împiedicat PCR să
devină o mişcare de mase, într-o ţară in care independenţa era cea mai preţuită valoare a naţiunii. Aceiaşi corifei
ai comunismului românesc, identificabili cu Uniunea Sovietică, un inamic extern pentru majoritatea ţarilor esteuropene,
le-au apărut, în mod inevitabil, compatrioţii lor ca agenţi ai disoluţiei naţionale 3 .
Comunismul românesc a înregistrat performanţe notabile la nivelul imaginarului politic, încadrându-se perfect
în cunoaşterea unui paroxism al ideologizării şi a fost puternic marcat de evoluţii, răsturnări şi decizii politice 4 .
Discursul despre trecut captează două tendinţe divergente şi complementare ale prezentului, iar mistificarea Revoluţiei
de la 1848, ca sens şi structură, conduce spre o abordare depersonalizată 5 .
Comuniştii au o teoremă fundamentală: istorie fără ideologie nu se poate, dacă avem în vedere că ideologia
reprezintă un sistem de idei temeinic definit, ınserat într-un cadru social şi politic solid. Gheorghe Gheorghiu
– Dej, secretarul general al PMR şi unul dintre marii campioni ai stalinismului în România, prin intermediul
promotorilor propagandei pro-sovietice, Leonte Răutu şi adjunctul său, Mihai Roller, a conceput un set de teorii
istorice, care nu au lăsat nimic fără răspuns. Evoluţii de ansamblu, structuri, fapte şi personalităţi îmbrăcate într-o
maşinărie funcţională, oferind o interpretare exhaustivă asupra istoriei şi o metodologie de ieşire din istorie, spre
un viitor de esenţă superioară 6 .
1 VERDERY 1994, 28.
2 Ibidem 29.
3 TISMĂNEANU 20005, 100.
4 BOIA 2002, 38
5 Ibidem 102
6 ROLLER 1947, 18
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 127-136

Viziunea oficială asupra trecutului s-a constituit în primii ani ai Democraţiei Populare, impunându-se un schematism
ideologic şi o restrângere tematică. Apare un discurs polemic împotriva vechiului regim, căutând a legitima
noua stare de lucruri. În acest sens, ideologul M. Roller, a conceput un manual unic de îndrumări tematice 1 .
Noul regim, impus de sovietici, a construit o serie de mituri, cu menirea clară de a-i asigura durata, să-l recomande
ca un pas înainte pe calea progresului: mitul clasei muncitoare, al Omului Nou, al Eliberatorului, al Păcii
etc 2 . Se reia şi se amplifică un străvechi mit eshatologic, o societate fără clase preconizată de comunişti are un
model în mitul vârstei de aur, cu care ar fi debutat istoria 3 .
ıdeologizarea fenomenului paşoptist în ani ‘ 0
Ideologia comunistă din anii ’50 ai secolului trecut, a produs, la debutul său, o multitudine de imagini
expresive,ascunzând ideologia unei propagande ce viza psihicul colectiv. Toată această complexă producţie a fost
aplicată în forţă, în cazul revoluţiei paşoptiste, transformată, plenar, într-o concepţie cu totul aparte. Aplicabilitatea
teoriilor marxiste, prin care este nevoie de accepţiunile revoluţiei, încarnează iluzia politicii, căci deformează
universul obiectiv potrivit voinţelor subiective, încercând să surprindă eficacitatea simbolicului în raporturi sociale
4 .
Bunăoară, s-a afirmat că în cazul fenomenului paşoptist este depăşită liniaritatea discursului asupra utopiei
istorice, care pătrunde până la originile utopismului românesc, prezentând momentul respectiv ca un aliaj inextricabil
al utopiei cu revoluţia 5 .
Ideologia se mulează ulterior, ţinând seama de veridicitatea evenimentelor revoluţionare, pe exprimarea interesului
unei clase sau doar grupări sociale, cu toate că, aceştia, pentru a-şi fixa identitatea, îşi fabricau propria imagine,
exaltându-şi rolul istoric şi poziţia în noua societate. Este reflectată o poziţie partizană, politicizată, utilizând
deformarea şi ocultarea raporturile reale între clase, pentru a-şi justifica propria legitimitate 6 .
Ideologia fetişizează, în cazul anumitor personaje-cheie ale generaţiei paşoptiste, unele realităţi, soluţiile doctrinare
asupra conflictelor de clasă dobândind un caracter pur fictiv. Imaginile fabricate sunt încărcate de evocări
confuze cu elemente din imaginar, deoarece scopul ei este acela de a sensibiliza societatea, confruntată cu un
regim ajuns la putere prin fraudă şi care ameninţa să şteargă din imaginea colectivă memoria faptică.
Totodată, partidului i se atribuia vocaţia istorică de a totaliza constant şi agresiv o reprezentare de ansamblu
despre prezent , prin trecutul glorios.
Conceptual, utilizarea propagandistică a unei revoluţii naţional-economice şi transformată într-una burghezsocialistă,
construită structural şi obligatoriu ca mit politic, este adaptată în conţinutul ideologiei, atunci când
aceasta vorbeşte despre începutul progresist al marxismului. Ulterior, Ceauşescu va confisca revoluţia paşoptistă,
va critica internaţionalismul evidenţiat de propaganda dejistă şi o va transforma într-o dezlănţuire ultra-naţionalistă.
Cultul eroului Paşoptist
Un rol central în constituirea unei imagologii mitologice a Revoluţiei de la 1848 îl reprezintă cultul eroului sau
creierul unei pleiade eroicizate, în funcţie de cerinţele ideologice ale timpului. Cel mai spectaculos rol, în primele
decenii de propagandă comunistă, l-a avut Nicolae Bălcescu, considerat principalul protagonist al acţiunii politice
româneşti la jumătatea secolului XIX, un soi de revoluţionar de meserie –după cum era iconografiat în istoriografie,
precursor al marxismului, internaţionalist şi mare progresist7 .
Mitul Nicolae Bălcescu a fost utilizat cu o funcţie explicativă şi cu un rol mobilizator în acţiunea de a construi
socialismul în România, o ţară unde sentimentul patriotic se afla la mare cinste, iar socialismul, fie el ştiinţific nu
era apreciat.
Subiectul Nicolae Bălcescu a devenit mit principal şi extrem de durabil pe întreaga perioadă comunistă. El a
1 ZUB ZUB 1998, 1998, 89 89
2 Ibidem
3 PIPPIDI 1993, 24.
4 NICOARĂ 1999, 28.
5 ANTOHI 1994, 21.
6 NICOARĂ 1998, 74.
7 CONSTANTINESCU - Iaşi 1953,14.
– 1 –

fost creat prin discursul politic, ca element bazic de maximă importanţă, deoarece canalele alternative (istoriografie,
literatură, media, arte) îi erau subordonate. Semnalul politic fixa itinerariul tuturor mijloacelor de propagandă,
pe care le controla discreţionar 1 .
Construirea miturilor are ca element principal subevaluarea faptelor reale sau imaginare ale eroului, acompaniate
de denigrarea şi omisiunile aplicate personalităţilor ce constituie antiteza mitului.
Perioada anilor ’50-’60, când criza de legitimitate era profundă în PMR, puterea asigura tradiţia şi continuitatea
ideilor revoluţiei socialiste,iar în discursurile publice, transpuse în presă şi în cărţile de istorie, Nicolae Bălcescu
a fost considerat premarxist, deşi personajul în cauză nu a cunoscut lucrările clasicilor marxişti 2 .
Strategia, deşi întruchipează falsul în stare pură, a fost preluată de la patriarhii bolşevismului. Comuniştii
români şi-au căutat rădăcini în istorie, aşa cum adepţii ruşi ai lui Lenin şi-au revendicat meritele prin aşa-zisa mijlocire
a răscoalelor din secolul al XIX-lea, denumite şi revoluţii. Asemănarea este izbitoare cu modelul bolşevic,
în opinia lui P. Constantinescu-Iaşi, lui Bălcescu i s-ar potrivi cuvintele lui Lenin despre Herzen, care ar fi luptat
pentru victoria poporului asupra ţarismului 3 .
Mitul lui Nicolae Bălcescu era compus din următoarele coordonate tridimensionale: inflexibilitatea în faţa
reacţiunii interne şi externe , fermitatea în rezolvarea problemelor sociale şi sacrificiul de sine dus la extrem.
Această perioadă a sovietizării a subliniat substanţa eroului paşoptist pe latura sa strict revoluţionară, dominată de
radicalism şi internaţionalism, utilizate ca model pentru o societate supusă transformării 4 . Astfel, geniul mesianic
al lui Bălcescu este relevat de radicalismul său politic din perspectiva unicului iniţiator şi organizator al mişcării
revoluţionare în Ţara Românească, până la formarea guvernului provizoriu 5 .
Internaţionalismul, doctrină simbol a marxism-leninismului, a fost evidenţiat plenar drept o calitate indiscutabilă
a mitului Bălcescu, chiar în aprilie 1957, când secretarul general al PMR, Gheorghiu-Dej, cu prilejul vizitei
la Bucureşti a delegaţiei comuniştilor francezi, le aminteşte cu mare mândrie de celebrul revoluţionar internaţionalist,
Nicolae Bălcescu, care ar fi luptat pe baricadele Parisului 6 . Ideea a fost preluată şi de alţi scriitori de istorie,
care afirmau că Bălcescu , aflat la Paris, s-a avântat pe baricade în zilele de 13-24 februarie, alături de batalionul
de gardă naţională şi a pătruns în palat, contribuind cu arma la instaurarea republicii franceze 7 .
Psihoza ce înconjura figura liderului paşoptist ca o aură, prin încercarea de a dovedi cu orice preţ că a avut o conştiinţă
precomunistă, s-a permanentizat şi prin alte lucrări pseudo-savante, care îl idealizau pe Bălcescu, drept unicul din
vremea sa care ar fi susţinut cu tărie ideea dezlănţuirii războiului de partizani împotriva trupelor de ocupaţie. Afirmaţia
reprezintă un vechi şablon de origine bolşevică prin care masele, odată înarmate, vor declanşa revoluţia totală 8 .
Nicolae Bălcescu, prin excelenţă, devine arhetipul salvatorului, a cărui misiune imposibilă, la prima vedere, se dezvoltă
ca apanajul victoriei totale, obţinută prin virtuţi extraordinare, precum patima reuşitei, spirit de sacrificiu şi fanatismul
ideii de revoluţie. Poate fi considerat executantul voinţei divine, prin impunerea unei construcţii imagologice exemplare.
Plasat întotdeauna în punctul strategic al evenimentului, pare, mai degrabă, un alchimist al opiniei populare 9 .
Situat în postura de conducător şi om providenţial, personajul domină evenimentul prin atribute de o complexitate
excepţională. Această fabricaţie imagologică eludează realitatea istorică şi plasează societatea intoxicată
într-o lume paralelă, o variantă perversă, servită politic unei comunităţi alienată şi dezumanizată prin minciună.
Percepţia revoluţiei primeşte o semnificaţie mitică, dobândind virtuţile unui act întemeietor, în care imaginea
eroului este acaparată de o clasă socială. Reprezintă, totodată neantizarea unei lumi vechi, percepută ca inechitabilă,
pe ruinele căreia se va constitui o nouă lume. Violenţa, furia populară, presupusă doar sau chiar veritabilă,
poate fi asociată naşterii haosului, un model de scenariu dictat de o distrugere mesianică. Revoluţia poate fi considerată
domnia dreptăţii sau, mai degrabă,, în concepţia marxist-leninistă, tirania populară, sfârşitul civilizaţiei,
revolta orgoliului satanic sau respingerea dominaţiei oricărui stăpân.
1 DRĂGUŞANU 1998, 99.
2 Ibidem Ibidem 102.
3 CONSTANTINESCU 1953, 14.
4 DRĂGUŞANU 1998, 103.
5 CONSTANTINESCU 1953,18.
CONSTANTINESCU 1953,18.
6 ALMAŞ 1959, 65.
ALMAŞ 1959, 65.
7 TOTU 1982, 409.
JEBELEANU 1955, 112.
9 NICOARĂ 1999, 79.
8 JEBELEANU 1955, 112.
– 1 –

Discernământul revoluţionar se dezvăluie sub conţinutul evoluţiei unei clase ori grup social de a învinge statul
în numele unor forţe care simbolizează viitorul.
În cazul Revoluţiei de la 1848, imaginile seducătoare ale utopiei şi mitului au intervenit prin cortegiul de
simboluri, discursuri, proclamaţii sau prin festivitate revoluţionară. Prezenţa utopiei în ideologia paşoptistă se reflectă
în tonul mesianic şi profetic al discursului revoluţionar, în promisiunea mântuirii prin influenţarea cursului
istoriei 1 .
Eroul mitizat al revoluţiei înscrie marxism-leninismul pe calea celei mai pure variante de milenarism laicizat.
În versiunea secularizată a ideologiei, Legile istoriei acţionează in locul Providenţei. Acest tip de milenarism
anunţă intrarea într-o fază post-istorică de desăvârşire prin transformarea ştiinţifică a societăţii. La rândul lor,
forţele Răului sunt personificate prin intermediul burgheziei şi moşierimii 2 .
Absurditatea structurală a cultului personalităţii lui Nicolae Bălcescu, i-a acordat personajului întâietatea într-o
serie de domenii, pe care nu le putea cuprinde: teorie militară, drept, pedagogie, folclor. Constituirea unui Bălcescu,
drept pionier al enciclopedismului proletar, a atins apogeul în anul 1957, când a fost desemnat cel mai mare
teoretician militar român, prin alcătuirea unei culegeri de texte, intitulată Scrieri militare alese 3 . (O explicaţie mai
mult decât hilară o constituie cea despre rolul infanteriei: s-a declarat partizanul pedestrimii, deoarece a înţeles
că o armată este, prin excelenţă, a maselor populare. Totul este explicat prin ideologia revoluţionară 4 . În lucrarea
Puterea armată şi arta militară de la întemeierea principatului Valahiei şi până acum, publicată în 1844, revoluţionarul
român mărturisea: am văzut organizarea ostăşească cea veche; noi am văzut şi pe cea nouă. este învederat
că aceasta nu poate îndeplini ţelul său, ceea ce este a ne da o bună apărare naţională; că oştirea, care mai
niciodată nu e completă, răspândită în toată ţara, nu ar putea întâmpina o izbire iute şi fără veste; că dorobanţii,
astfel cum sunt, nu pot sluji de rezervă naţională 5 . În afară de o evidenţiere a carenţelor sistemului formaţiunilor
teritoriale, ca şi a unei pregătiri militare de masă, liderul revoluţiei nu face nicio apreciere despre tactica de luptă,
arme ori despre organizarea statului major.
Mai radical în armarea revoluţionarilor şi elaborarea unei strategii militare mai raţionale, o are Eftimie Murgu.
Astfel, într-o scrisoare către Bălcescu arăta că cea dintăi grija să vă fie, fraţilor, arma...iară şi iară vă spun, nu glumiţi,
ci vă înarmaţi 6 . În concluzie, doar la aceste gânduri se referă concepţia militară a revoluţionarului Bălcescu.
Modificări în esenţa mesajului politic al Revoluţiei. Desfăşurare programatică
Îngrijoraţi de al doilea dezgheţ al lui Hrusciov, dejiştii au încercat să reziste destalinizării prin elaborarea unei
strategii naţionale de atragere a inteligenţiei şi de creare a unor punţi între elita de partid şi populaţie. De fapt,
conducerea comunistă română a reuşit, cu succes, să-şi construiască o platformă a antidestalinizării în jurul conceptelor
de autonomie, suveranitate şi mândrie naţională. Scopul lui Gheorghiu-Dej era acela de a menţine relaţii
apropiate cu liderii sovietici fără a imita eforturile acestora de a demola mitul lui Stalin 7 .
Cele două evenimente care au avut loc în partidul comunist la începutul anilor ‘60 – Congresul al III-lea (20-28
iunie 1960) şi Plenara Comitetului Central (30 noiembrie – 5 decembrie 1961) – au accentuat ataşamentul liderilor
faţă de intereselor naţionale, a devenit un element-cheie al strategiei partidului de a câştiga atât inteligenţia, cât
şi masele 8
Între perioada 1960-1974, s-a constatat o destindere pe plan cultural şi ideologic. Marile mituri istorice au
decăzut. Noua politică doctrinară a revoluţiei paşoptiste se baza pe antislavism şi pe diminuarea rolului URSS în
istoria românilor. Este o fază naţionalistă care se remarcă prin revenirea la discursul tradiţional şi diverse ornamente
ideologice din arsenalul marxism-leninismului clasic şi adaptate noii retorici de continuitate în lupta pentru
independenţă sau de rolul românilor în apărarea Europei 9 .
1 Ibidem, 93.
2 BOIA 2005, 2005, 30.
3 BĂLCESCU 1957, 1957, 108. 108.
4 OLTEANU OLTEANU 1979, 1059.
5 BĂLCESCU BĂLCESCU 1957, 157.
6 OLTEANU 1979, 1059.
7 TISMĂNEANU 2005, 205.
8 Ibidem 207.
9 BOIA 1995, 8.
– 1 0 –

Poporul a fost perceput ca un complex de evidenţe şi miraje, un anume model de identitate comună, unde se
întâlneau elanurile fraternaliste, solidarităţile privind decepţiile vieţii cotidiene, dar şi speranţele1 .
Varianta moldovenească a revoluţiei a fost pecetluită de atitudinea violentă a domnitorului Mihail Sturdza,
aflat în faţa unei presupuse pierderi a puterii, care, în fapt, nu avea suport real. Adunarea Stărilor Moldovei din
martie 1848 de la hotelul ieşean Petersburg, nu s-a dovedit un bastion împotriva conducătorului tiranic, ci dimpotrivă,
şi-a manifestat fidelitatea faţă de acesta, după cum a constatat şi Mihail Kogălniceanu: revoluţionarii îl
vroiau pe dânsul şi erau gata să îl protejeze cu sângele lor2 . Pentru a sublinia această stare de fapt, se consfinţea
sfânta păzire a Regulamentului Organic. Acelaşi Mihail Kogălniceanu, personalitate substanţială a culturii naţionale,
a stabilit atitudinea moderată a adunării din martie : toţi au hotărât să nu iasă din legalitate şi numai prin
legalitate să alineze suferinţele ţării. Drumul legalităţii era de preferat, deoarece însăşi ocârmuirea, prin noul
ei ministru manifesta dorinţa de a introduce de la sine îmbunătăţiri3 . Această atitudine moderată contrazice linia
partidului care desemna un aprig război civil în Moldova.
În Ţara Românească, evenimentele s-au desfăşurat pe cale revoluţionară, după modelul revoluţiei din Franţa.
Scopurile revoluţiei urmăreau răsturnarea regimului existent şi edificarea unuia nou, modern. La 9 iunie, la Izlaz,
s-a desfăşurat o adunare populară, unde Ion Heliade Rădulescu a prezentat o Proclamaţie, pe baza căreia a fost
declanşată, la 13 iunie, o puternică insurecţie la Bucureşti. Situaţia a devenit inflamantă, iar domnitorul George
Bibescu s-a văzut nevoit să abdice şi să fugă în Transilvania. Conducerea ţării a fost încredinţată unui guvern
provizoriu, prezidat de mitropolitul Neofit şi având în componenţă personalităţi ca: Heliade Rădulescu, Nicolae
Bălcescu, Christian Tell, C.A. Rosetti etc. Guvernul provizoriu exercita atât puterea executivă, cât şi pe cea legislativă
şi avea misiunea de a organiza noul regim pe baza celor 21 de puncte ale Proclamaţiei de la Izlaz. Revoluţia
a eşuat ca urmare a intervenţiei militare imperialiste otomane, care prin Fuad Paşa a intrat în Bucureşti pe 13
septembrie, a învins rezistenţa detaşamentului de pompieri în luptele de pe Dealul Sprii, restaurând prevederile
Regulamentului Organic4 .
Particularităţile Revoluţiei de la 1848 au rezultat din statutul juridic diferit al ţărilor române. Moldova şi Ţara
Românească se aflau sub suzeranitatea Porţii şi a protectoratului ţarist, iar Transilvania şi Bucovina sub stăpânirea
habsburgică, corelându-şi astfel, acţiunile insurecţionale cu desfăşurarea revoluţiei în imperiu. Au existat trăsături
comune atât pe plan european, cât şi în dimensiunea naţională a problemei. Se remarcă unitatea ideatică a mişcării
prin eliberarea ţăranilor, afirmarea dezideratelor naţionale, libertatea politică, promovarea constituţionalismului.
Unii istorici au încercat să demonstreze că revoluţia paşoptistă a fost, în ţările române, de sorginte burgheză:
Principatele, în ciuda piedicilor, au început să cunoască, cu mult înainte de 1848, o dezvoltare capitalistă în
economia lor5 . Continuând argumentaţia, elementele capitaliste şi-ar fi început existenţa încă din secolul al XVii
- lea, o dată cu dezvoltarea atelierelor manufacturiale. Prin creşterea exportului de grâne, ele încep a fi atrase din
ce în ce mai mult pe piaţa internaţională a schimbului de mărfuri6 . Această teorie prezintă amprenta nerespectării
adevărului istoric. Astfel, aceste elemente capitaliste aveau să apară împreună cu aşa-zisele ateliere manufacturiale
doar după cel puţin un secol. Seamănă, mai degrabă, cu o încercare disperată de a aplica doctrina marxistă,
conform căreia revoluţia proletariatului trebuie să fie determinată cronologic şi evenimenţial de cea burgheză. Or,
în cazul ţărilor române, era o realitate imposibilă.
Evoluţia Imperiului Habsburgic în vremea revoluţiei demonstrează fără niciun dubiu că nu politica divide et
impera, atât de obsesiv repetată în cercurile comuniste, a salvat monarhia la 1848, ci loialitatea dinastică, într-un
stat cu atâtea centre de putere şi interese divergente7 . Marx şi Engels, participanţi la evenimentele revoluţionare,
erau duşmani declaraţi ai Coroanei Habsburgice, considerată principala piedică în înfăptuirea unităţii germane.
Din această cauză, au acordat atâta atenţie Revoluţiei din Ungaria şi i-au categorisit pe cei care se împotriveau
reconstrucţiei statului Coroanei Sfântului Ştefan, drept unelte ale contrarevoluţiei. Obsedaţi de pericolul pan-slavismului,
ca o justificare a prezenţei ruse în suprimarea revoluţiei, au forţat interpretarea diferitelor opţiuni ale na-
1 Ibidem 11 11
2 BODEA 1982, 366.
3 Ibidem 365.
4 Ibidem 439.
5 ROLLER 1948, 72.
6 Ibidem
7 MAIOR 1998, 11.
– 1 1 –

ţionalităţilor, pe care le-au considerat, pur şi simplu, fără istorie ori fanatici sprijinitori 1 . Mistifierea istoriei a fost
amplificată prin afirmaţiile aceloraşi gânditori ai Agitprop-ului, conform cărora cea mai mare parte a aristocraţiei
maghiare era formată din proletari, care au renunţat la proprietăţile lor şi au introdus votul universal, sacrificânduse
în numele democraţiei 2 .
Interesele politice ale naţiunii române din Transilvania contrastau în multe privinţe cu cele ale maghiarilor.
Timotei Cipariu, personalitate de marcă din Transilvania, solicita la Blaj unirea românilor sub egida Austriei, cu
scopul mărturisit ca Moldova şi Ţara Românească să nu mai fie jucarea turcilor şi ruşilor 3 .
În planul opus al orizontului imaginar, naţiunea română din Transilvania apare ca o entitate distinctă din punct
de vedere genetic şi etnic, un simbol proiectat cu o profundă semnificaţie afectivă. Naţiunea română deţinea o
temută superioritate numerică, aproximativ 3 milioane de oameni, un potenţial adversar de calibru al năzuinţelor
maghiare. Armele solidarităţii româneşti şi-au relevat ascuţişul la Adunarea de la Blaj, în duminica Tomii, şi au
vizat revigorarea sentimentului naţional, exaltarea tradiţiilor seculare, pentru a stimula pasiunea revoluţionară.
Pentru a solidifica rolul conducătorului spiritual al revoluţiei paşoptiste, discursul politic comunist îl opune
personalităţii internaţionalist-patriotice a lui Nicolae Bălcescu, pe craiul munţilor, Avram Iancu 4 . Avram Iancu
este creionat ca un erou negativ, fiind cel care a împins pe români de partea Austriei reacţionare, împotriva ungariei
revoluţionare şi progresiste 5 .
Toate luările de cuvânt ale lui Bălcescu în sprijinul ardelenilor nu au fot luate în seamă, ceea ce reflectă, neîndoielnic,
un nou model de mistificare prin omisiune. În corespondenţa sa către Ion Ghica, Bălcescu afirma, din
nenorocire, că mişcarea românilor, dreaptă într-aceea că ungurii erau ciocoii lor ce le refuzau naţionalitatea, a
profitat reacţiei împărăteşti 6 .
Avram Iancu era considerat un exponent al împăratului şi se credea că acţionează în numele său, ca odinioară
conducătorul răscoalei din 1784, Horea. Tradiţia loialismului dinastic era foarte bine înrădăcinată în mentalul
românilor transilvăneni, care nu au contestat niciodată drepturile dinastice ale Casei de Habsburg 7 . Propaganda
oficială austriacă a încercat permanent să demonstreze descendenţa romană a habsburgilor. Ideea a fost repede
acceptată de intelectualii români care încercau ei înşişi să probeze originea latină a poporului român. De aici a
rezultat o apropiere alimentată de curtea vieneză şi exemplificată în vizitele împăratului în Transilvania, cu prilejul
cărora îi recunoaşte pe români ca urmaşi ai Romei, fără ca acest act să aibă repercusiuni concrete în privinţa
obţinerii de drepturi politice 8 .
În martie 1848, revoluţia română a fost înfrântă de armata revoluţionară maghiară, condusă de generalul J.
Bem. Prin urmare, Comitetul Naţional şi comanda trupelor austriece au fost nevoiţi să părăsească Transilvania
pentru a se retrage la Vâlcea. Toate instituţiile înfiinţate democratic de români au fost eradicate. Singurele teritorii
rămase neocupate erau Munţii Apuseni, cetăţile Alba Iulia şi Timişoara. Contrar evidenţei, poziţia oficială a partidului
comunist, l-a indicat pe generalul Bem, autor a numeroase masacre în Transilvania, drept strălucit general,
organizator al unei armate formate din secui şi români, însumând 30000 de ostaşi 9 . În realitate, braţul armat al
revoluţiei maghiare, a instaurat un regim de teroare, pigmentat de procese sumare, condamnări nenumărate la
moarte, bătăi şi abuzuri asupra revoluţionarilor români şi saşi. S-a realizat, împotriva voinţei poporului român care
nu avea forţa reprezentabilităţii, pentru prima dată de la decizia Dietei clujene din 30 mai 1848, unirea Transilvaniei
cu Ungaria prin forţa armelor 10 .
De asemenea, viziunea idilică a relaţiei dintre români şi secui, ca exponenţi siamezi ai revoluţiei împotriva
forţelor imperialiste, s-a dovedit altă mistificare, contrazisă, printre altele, de masacrele din vara anului 1848 de la
Mihalţ şi Coşlar. Impactul asupra sensibilităţii naţionale a românilor a fost devastator după consumarea crimelor
1 Ibidem 20
2 ROLLER 1947, 76.
3 BODEA 1982, 1982, 687. 687.
4 ROLLER 1947, 1947, 431. 431.
5 Ibidem.
6 BĂLCESCU, BĂLCESCU, 1964, 118.
7 MAIOR 1998, 27.
8 Ibidem 31.
9 ROLLER 1948, 94.
10 MAIOR 1998, 20.
– 1 –

orchestrate de soldaţii secui. Actele vindicative ale românilor nu au întârziat să apară, scenele de furie sălbatică
abătându-se frecvent asupra secuilor şi maghiarilor. Aşadar, s-a ajuns în pragul războiului civil. Episodul masacrului
de la Mihalţ, când au fost ucişi 15 ţărani români, a constituit un punct psihologic al revoluţionarilor români
din Transilvania, influenţându-l hotărâtor pe Avram Iancu în decizia grabnică a înarmării 1 .
În toamna anului 1848, condiţiile politico-militare au permis trecerea la măsuri concrete în vederea transformării
Transilvaniei în Ţară românească, chintesenţa întregului program naţional românesc. În concordanţă cu
precedentele mişcări politice româneşti, cu ideea renaşterii naţionale, s-a recurs la o formulă ce demonstra originea
latină a românilor transilvăneni, anume organizarea administrativ-militară în prefecturi şi legiuni. Mişcarea
a avut un ecou politic negativ la Viena şi Pesta, revoluţia română fiind invariabil condamnată. Vehemenţa este
ilustrată fără echivoc de împăratul Franz Josef, care îi acuză pe români de republicanism 2 .
Eşecul politic de anvergură înregistrat la Viena deschidea necesitatea dialogului cu guvernul maghiar condus
de Lajos Kossuth, la care vor adera capii revoluţiei române rămaşi în Transilvania. În Munţii Apuseni, nucleul
dur tradiţional antimaghiar, condus de Avram Iancu, la iniţiativa lui Nicolae Bălcescu, a iniţiat acţiuni ostile trupelor
austriece. Mai târziu, în perioada ceauşistă, craiul munţilor va fi acuzat pentru trecerea de partea Ungariei
revizioniste.
Ideologia comunistă maghiară, secondată de cea românească, a găsit o modalitate oficială pentru a se disculpa
de atrocităţile comise de etnicii maghiari, români ori secui: Austria ar fi împiedicat, prin politica sa duplicitară,
politica unui front comun româno-maghiar. Bunăoară, habsburgii ar fi dorit o Transilvanie autonomă, despărţită
de Ungaria, în vreme ce românii ar fi dorit să colaboreze cu guvernul de la Pesta, să fie incluşi în statul maghiar,
ca cetăţeni maghiari.
Comunismul naţional şi remanierea eroilor paşoptişti
În mod paradoxal, după anii 1962-1963 şi mai accentuat după venirea lui Ceauşescu la putere în martie1965,
acelaşi partid comunist român nu a ezitat să se angajeze în campanii naţionaliste intense, obţinând capital politic
de pe urma năzuinţelor patriotice reprimate ale intelectualilor români şi pretinzând că reprezintă valorile sacre
naţionale 3 . Prin această atitudine frauduloasă, Nicolae Ceauşescu s-a remarcat ca un maestru în arta manipulării,
surclasându-i pe mentorii săi stalinişti în viclenie cinică şi ipocrizie.
In acelaşi an, 1965, s-a desfăşurat Congresul al IX-lea al partidului, anunţându-se public despărţirea de planurile
sovietice, afirmarea României ca stat suveran, restaurarea vechilor valori istorice, citarea unor personalităţi
ale trecutului. Noul secretar general a introdus modificări majore în teoria marxist-leninistă în privinţa naţiunii în
socialism şi a locului posibil al valorilor naţionale în societatea românească. În exuberanţa sa discursivă, liderul
comunist afirma: naţiunea constituie o forţă progresistă în socialism şi va continua să fie baza dezvoltării societăţii
noastre 4 .
Identitatea naţională, ca element al politicii culturale în România, are în spate o istorie de cel puţin două secole,
stabilind antecedentele de lupte şi alianţe politice se succedau prin imagini ale etnicismului românesc. Dacă un
discurs naţionalist nu ar fi devenit atât de puternic înainte de 1848, elitele comuniste nu ar fi fost atât de interesate
să captureze acest discurs în favoarea scopurilor socialismului 5 . Prin urmare, a apărut o nouă modalitate de control
simbolistico-ideologic, prin înfiinţarea, în 1967 a unei Comisii ideologice în cadrul Comitetului Central. În 1971,
Ceauşescu lansează tezele din iulie, în care rolul central revenea omului nou. În acest context, mitul lui Nicolae
Bălcescu a scăzut ca importanţă, apărând alături de alţi eroi paşoptişti Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu,
Avram Iancu, Stefan Ludwig Roth, Sandor Petofi.
Ceauşescu condamnă cultul personalităţii, iar numele lui Bălcescu îşi pierde din aura deificată. În ciuda noilor
directive bine conturate, liderul paşoptist s-a transformat în revoluţionarul-democrat, romantic de talie europeană,
gânditor social şi luptător pentru cauza naţională a românilor 6 . Geo Bogza îl considera un Che Guevarra al seco-
1 MUREŞAN, BOCŞAN, BOLOVAN 2000, 84.
2 Ibidem 97
TISMĂNEANU 2005, 226.
4 CEAUŞESCU 1969, 374.
3 TISMĂNEANU 2005, 226.
CEAUŞESCU 1969, 374.
5 VERDERY 1994, 77.
6 CEAUŞESCU CEAUŞESCU 1968, 9.
– 1 –

lului trecut şi al zilelor noastre, iar cu ocazia celebrării a 150 de ani de la naşterea lui, festivitatea a fost inclusă
pe agenda UNESCO 1 .
Este relevată în scena imaginată figura fratelui revoluţionar paşoptist sas, Stefan Ludwig Roth, care sublinia,
într-un discurs ţinut la Blaj, drepturile legitime ale naţiunii române din Transilvania. Monografiile revoluţiei
paşoptiste consemnează spiritul fratern dintre români şi saşi, coalizaţi împotriva moşierimii asupritoare: acest
sentiment puternic de a trăi şi a muri pentru naţionalitatea lor l-au exteriorizat şi l-au consfinţit cu numele de
român şi unde este puterea care să le poată lua această naţionalitate, unde se află dreptul care ar putea să le-o
conteste 2 ?
Alături de el sunt înşiraţi toţi conducătorii revoluţiei, indiferent de naţionalitate, ca personalităţi luminoase şi
progresiste Avram Iancu, Tancsics Mihaly, Aron Gabor ori Anton Kurz. S-a discutat de opera unitară a cărturarilor
de 1848 ca un tezaur de gândire filozofică, politică, socială, o înălţătoare cultură umanistă. Astfel, datorită forţelor
de producţie capitaliste din ţările române a apărut clasa muncitoare, căreia istoria i-a hărăzit rolul conducător
al maselor în lupta pentru eliberare din exploatare şi asuprire, în scopul realizării transformării revoluţiei
socialiste a ţării 3 .
Chiar cel mai iubit fiu al poporului (ca odinioară Bălcescu) afirma că revoluţia burghezo-democratică din Moldova,
Transilvania şi Muntenia s-a desfăşurat simultan şi a avut un caracter unitar, fiind expresia aceloraşi cerinţe
obiective ale dezvoltării societăţii româneşti, a idealurilor care animau pe toţi fiii acestui popor 4 . Ideea existenţei
unui centru de comandă, care ar fi coordonat întregul proces revoluţionar, nu este nouă, dar conţine o notă importantă
a ignoranţei şi absurdităţii regimului. Contraargumentele sunt devastatoare dacă privim statutul politic, contextul
socio-economic şi cultural din ţările române, desfăşurarea unitară a revoluţiei nu ar fi fost posibilă.
Strategia propagandei comuniste pentru definirea caracterului revoluţionar al mişcării din Transilvania se întemeia
pe faptul că poporul român, animat de spiritul frăţiei şi al solidarităţii cu alte popoare conlocuitoare (maghiari,
secui, germani) ar fi dorit unirea tuturor locuitorilor în lupta pentru scuturarea jugului asupririi sociale şi
naţionale. Pentru a întări această idee, secretarul general, a utilizat o scrisoare trimisă de Simon Jozsef lui Avram
Iancu, în care se afirma: românii şi ungurii au neapărat trebuinţă de cea mai strânsă frăţie, iar cine seamănă ură
şi produce vărsare de sânge între aceste două naţiuni surori este trădător al propriei naţiuni 5 .
În anul 1973, cu prilejul unor vizite de anvergură în cele trei mari regiuni istorice ale ţării prilejuite de aniversarea
a 125 de ani de la izbucnirii revoluţiei paşoptiste, Nicolae Ceauşescu a ţinut energice cuvântări la Iaşi, Bucureşti
şi Cluj. Trăsătura de bază a discursului demonstra proeminenţa revoluţiei transilvănene faţă de cea valahă
şi invers, în funcţie de locaţia în care se ţineau adunările. Atitudinea aceasta separatistă acorda impulsuri mulţimilor,
dezvoltând orgoliile regionale. Liderul comunist s-a declarat urmaş al lui Avram Iancu, care ar fi instaurat în
Munţii Apuseni o veritabilă republică românească, aluzie la organizarea de tip roman, cu prefecturi şi legiuni. Din
nefericire, Craiul Munţilor nu a putut triumfa în opinia secretarului general, deoarece forţele revoluţionare nu au
avut un partid unit, clarviziune şi un program larg, un partid care să asigure conducerea şi unirea în luptă a tuturor
forţelor revoluţionare 6 . Spre bucuria celor prezenţi, la momentul respectivei sărbători exista un lider providenţial
şi un partid măreţ, care aveau să ridice poporul român.
Din 1974 până la momentul decembrie 1989, Ceauşescu a fost un neobosit şi obsesiv promotor ale cultului
propriei sale personalităţi. A debutat prin a se proclama Preşedinte al Republicii Socialiste România, regimul impus
de el având ca esenţă neostalinismul, cultul conducătorului şi distribuirea de funcţii importante în stat familiei
sale numeroase.
Anii ’80, cei mai austeri din punct de vedere economic, se remarcă prin durabilitatea mitologiei naţionaliste
şi este legat printr-o viziune globală a statelor socialiste. Se creează, astfel, proiecţia simbolică a statului slab ca
stat puternic 7 .
Comunismul nu prea mai avea de ales: eşuarea pe plan economic la capitolul viitor era o certitudine, singurul
1 DRĂGUŞANU DRĂGUŞANU 1998, 116.
2 BODEA 1982, 498.
3 CEAUŞESCU CEAUŞESCU 1968, 13.
4 CEAUŞESCU 1973, 590.
5 CEAUŞESCU 1968, 9.
6 CEAUŞESCU 1973a, 18.
7 VERDERY 1994, 103.
– 1 –

capabil de a sensibiliza o populaţie dezorientată fiind discursul naţionalist. Prin urmare, frica de ceilalţi şi căutarea
de ţapi ispăşitori a condus la aşa-numita diabolizare a străinului 1 . Datorită unui naţionalism exacerbat, (cu modele
desăvârşite ilustrate de un izolaţionism accentuat: Albania, Coreea de Nord), a trecut în prim-plan consolidarea
comunismului naţional, în care mitologia socio-economică a trebuit să cedeze în faţa unei mitologii naţionaliste
dintre cele mai conservatoare 2 .
După modelul Stalin, care la 13 mai 1934, a trecut Uniunea Sovietică pe linia naţionalistă în urma lichidării
şcolii lui Pokrovski, prin mitizarea vechilor eroi din istoria Rusiei: Al. Nevski, Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare
şi continuând exemplul lui Friedrich cel Mare din RDG, Ceauşescu i-a invocat pe Burebista, Ştefan cel Mare,
Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân, în detrimentul marilor figuri ale Revoluţiei de la 1848, rămase în conştiinţa
românească doar ca referinţe literare.
Teoria marxistă decreta că figurile individuale rămân pe planul secund, fiind obligate să intre în jocul evoluţiilor
structurale, ele însele dependente de mecanismele legice al Istoriei 3 . Pe de altă parte, cucerirea puterii politice
de către proletariat, presupunea un grad semnificativ de eroizare a procesului istoric. Acest gen de dialectică a
permis ulterior liderilor comunişti să practice cu nonşalanţă cultul personalităţii, fără a-l contrazice, în aparenţă,
pe Marx, ei nefiind decât auxiliari ai istoriei, lucrători în slujba unor idealuri ce se cereau împlinite.
Partidul s-a identificat în întregime cu naţiunea şi a văzut contaminarea dincolo de frontierele statale. Românii
apăreau superiori triburilor nomade, unguri şi slavi, care i-au înconjurat şi înjosit, lucru valabil şi în relaţiile revoluţionare
de la 1848: migraţia triburilor străine a oprit pentru sute de ani dezvoltarea poporului român…avansata
civilizaţie daco-romană , apoi a poporului român şi-a pus amprenta asupra existenţei populaţiilor migratoare
care s-au aşezat pe acest pământ 4 .
Se produce ruperea doctrinară de idealurile revoluţiei ungare, dovedite a fi ale unei naţiuni refractare, alogene
şi lipsite de substanţă. Mai mult, rod al unei strategii mentale şovine, ungurii au devenit brusc asupritori ai neamului
românesc.
Evoluţia imagologică a perceperii Revoluţiei de la 1848 a fost extrem de sinuoasă, în permanentă legătură cu
direcţiile politice urmate de conducerile partidului comunist. Ea a servit permanent ca unealtă strategică intereselor
interne şi externe ale unei clase politice, care mistifica evenimentele istorice, pentru a umple un imens gol
de legitimitate şi moralitate. Cultul lui Nicolae Bălcescu a fost păstrat, cu o mai mare sau mai redusă intensitate,
de-a lungul perioadei comuniste, iar evoluţia sa reflectă evoluţia întregii societăţi româneşti de la un discurs
pro-sovietic la unul ultra-naţionalist, prin cosmetizări succesive, frauduloase. Chipul său a rămas inscripţionat
din 1953 (reforma monetară) pe bancnota cea mai valoroasă, cea de o sută de lei, ca simbol nepieritor al tradiţiei
revoluţionare româneşti.
În ciuda mistificărilor, a clişeelor şi a ignoranţei discursurilor comuniste, Revoluţia de la 1848, rămâne un
moment fundamental în constituirea României moderne şi a unei generaţii excepţionale de cărturari, protagoniştii
unei zbuciumate epoci istorice. Toate domeniile au beneficiat de contribuţiile lor, prin crearea direcţiilor culturalpolitice
pentru formarea naţiunii.
Bibliografie
ALMAŞ, D., 1959, nicolae Bălcescu- revoluţionar, Ed. Politică, Bucureşti.
ANTOHI, S., 1994, Civitas imaginalis. istorie şi utopie în cultura română, Ed.Litera, Bucureşti, 1994.
BĂLCESCU, N., 1953, Opere, vol.I, Ed.Academiei, Bucureşti.
idem, 1957, Scrieri militare alese, Ed. Militară, Bucureşti.
idem, 1957, Puterea armată şi arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei până acum, în Scrieri Militare Alese,
Bucureşti, Ed. Academiei, p.157
idem, 1964, Opere, Corespondenţe,vol. IV, Bucureşti, Ed. Academiei.
BARBU, D., 1998, Destin colectiv, servitute involuntară, nefericire totalitară: trei mituri ale comunismului, în Miturile comunismului
românesc, Ed. Nemira, Bucureşti.
BODEA C., 1982, 1848 la români, vol I, Ed. Academiei, Bucureşti.
1 BOIA 2005, 102.
2 Ibidem 103
3 BOIA 2002, 35.
4 CEAUŞESCU CEAUŞESCU 1973, 2.
– 1 –

BOIA, L, 1995, Mituri istorice româneşti, Editura Universităţii, Bucureşti.
Idem,1998, Miturile comunismului românesc, Ed. Nemira, Bucureşti.
Idem, 2002, Jocul cu trecutul. istoria între adevăr şi ficţiune, Ed. Humanitas, Bucureşti.
Idem, 2005, Mitologia ştiinţifică a comunismului, Ed. Humanitas, Bucureşti.
CEAUŞESCU, N., 1968, 120 de ani de la Revoluţia din 1848, Ed. Politică, Bucureşti.
Idem, 1969, România pe drumul desăvârşirii construcţiei socialiste, Ed. Politică, Bucureşti.
Idem, 1973a, Cuvântare la Adunarea Populară de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, consacrată aniversării Revoluţiei de la
1848, Ed. Politică, Bucureşti.
Idem, 1973b, Cuvântare la Adunarea Populară de la iaşi, consacrată aniversării Revoluţiei de la 1848, Ed. Politică, Bucureşti.
Idem, 1973c, Cuvântare la Adunarea Populară din Bucureşti consacrată aniversării a 125 de ani de la Revoluţia din 1848,
în România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, vol. 8, Ed. Politică, Bucureşti, 1973.
CONSTANTINESCU-Iaşi, 1953, 100 de ani de la moartea lui nicolae Bălcescu, în Studii şi referate despre nicolae Bălcescu,
vol. I, Bucureşti, 1953, p.14.
DRĂGUŞANU, A., 1998, nicolae Bălcescu în propaganda comunistă (1948-1989), în Miturile comunismului românesc, Ed.
Nemira, Bucureşti, 1998.
JEBELEANU, I., 1955, Bălcescu, Ed. Eminescu, Bucureşti.
LEFORT, 1986, The Political Forms of Modern Society: Bureaucracy, Democracy, Totalitarism, Cambridge: M. T. Press.
MAIOR, L., 1998, 1848-1849. Români şi unguri, Ed. Enciclopedică, Bucureşti.
MUREŞAN, C., BOCŞAN N., BOLOVAN I., Revoluţia de la 1848-1849 în europa Centrală. Perspectiva istorică şi istoriografică,
Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2000.
NICOARĂ, S., 1999, Mitologiile revoluţiei paşoptiste româneşti, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca.
PIPPIDI, A., 1993, Miturile trecutului, răspântia prezentului, în Xenopolitana, I, 1-4, Iaşi.
POPESCU, D., 1993, Am fost şi cioplitor de himere, Ed. Expres, Bucureşti.
ROLLER, M. 1947, istoria României, Ed. Politică, Bucureşti.
Idem, 1948, Anul revoluţionar 1848, Ed. Eminescu, Bucureşti.
TISMĂNEANU, V., 2005, Stalinism pentru eternitate, Ed. Polirom, Iaşi.
TOTU, M., 1982, Din tradiţiile democratice şi patriotice ale mişcării studenţeşti din România (1821-1877), Revista de Istorie,
3, 1982.
VERDERY K., 1994, Compromis şi rezistenţă. Cultura română sub Ceauşescu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994.
ZUB, Al., 1998, Mituri istoriografice în România ultimei jumătăţi de secol, în Miturile comunismului românesc, Ed. Nemira,
Bucureşti.
– 1 –
© Florian VladÂCenCO, 008

olul noBılımıı În vıaŢa puBlıcă dın BasaraBıa În secolul al XıX-lea
– 1 –
Valentina SamOilenCO
u.P.S. „ion Creangă”
Ocupaţia principatelor româneşti de către armatele ruseşti în anii 1806-1812 s-a terminat cu pacea de la Bucureşti
din 16 mai 1812. Deşi Turcia nu avea niciun drept asupra principatelor, conform articolului IV al tratatului,
cedează Rusiei o parte din teritoriul Moldovei stabilind ca frontiera dintre Imperiul Rus şi Otoman să fie „... râul
Prut de la intrarea lui în Moldova şi până la vărsarea lui în Dunăre, precum şi malul stâng al Dunării până la gurile
Chiliei şi la mare...” 1 .
Acest rapt nelegiuit este justificat în literatura de specialitate atât de istoricii ruşi, cât şi de cei rusificaţi, afirmându-se
că aceasta a fost „o binecuvântare pentru poporul românesc din Basarabia, salvându-l de sub robia
asiatică a turcilor şi aducându-i „cultură” 2 .
Basarabia era parte integrantă a vechii Moldove, şi nu se deosebea prin nimic de restul Moldovei nici din punct
de vedere economic, social-politic, nici din punct de vedere cultural.
În Basarabia, până şi în zilele noastre se văd mărturiile acestei culturi. Ca exemplu sunt ruinile vechilor cetăţi moldoveneşti
Cetatea-Albă, Soroca, Hotin, urmele oraşelor moldoveneşti, vechiul Orhei, Lăpuşul. Un focar de cultură a
timpului au fost instituţiile eclesiastice. Anume numărul destul de mare de mănăstiri şi biserici ne vorbesc despre nivelul
cultural al Basarabiei. În momentul anexării Basarabiei, în provincie existau 12 mănăstiri şi 13 schituri 3 , ca exemplu
putem numi Mănăstirile Căpriana şi Curchi ctitorite pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare în secolul al XV- lea.
În anul 1812 în Basarabia existau 749 de biserici pentru 755 de localităţi 4 . Printre acestea putem enumera biserica
Sf. Dumitru din Orhei, zidită de Vasile Lupu, biserica Adormirea Maicii Domnului, construită în secolul al
XV-lea, etc. care există până în prezent, unele din ele fiind funcţionale şi azi.
În ceea ce priveşte cultura moldovenească în Basarabia nu puţină importanţă o au şi alte mărturii din secolul
al XIX-lea.
Iaşul, centru cultural şi politic al Moldovei, era capitala judeţului, a cărui teritorii se întindeau în mare parte
şi peste Prut. Fiind aşezat, din punct de vedere geografic, la periferia Basarabiei, nu putea să nu aibă influenţă
asupra, populaţiei basarabene, prin intermediul cărţilor tipărite, prin cultura superioară. Căile de acces a culturii
ieşene în Basarabia erau multiple 5 . La mănăstirile şi bisericile din Basarabia se găseau foarte multe cărţi tipărite
la Iaşi sau în alte centre culturale româneşti înainte de 1812. Ca exemplu, Psaltirea în versuri a mitropolitului
Dosoftei care se găseşte la mănăstirea Noul-Neamţ 6 .
În 1795 episcopul Amfilohie Hotineanul tipăreşte la Iaşi o Gramatică teologhicească scoasă în limba moldovenească
de pe bogoslovia lui Platon arhiepiscopul de Moscova şi de pe alte cărţi bisericeşti 7 . În acelaşi an
Amfilohie Hotineanul tipăreşte De obşte geografie în limba moldovenească scoasă de pe geografia lui Bufier. Un
exemplar a fost găsit în judeţul Soroca 8 .
La sfârşitul secolului al XVII-lea la Chişinău se scrie o alexandrie, care se găseşte în Biblioteca Academiei din
Kiev 9 . E necesar să menţionăm aici, că în bibliotecile din Rusia se găsesc mai multe cărţi şi manuscrise (tipărite până
la 1812) ce poartă amprente basarabene, şi care ne vorbeşte, de asemenea de nivelul cultural al basarabenilor.
Din Alexandria citată mai sus aflăm că la 1790 în Chişinău era un „dascăl pentru învăţat copii”, Ştefan de
la Putna 10 .
1 HALIPA, 1903, 28-29.
2 CIOBANU, 1992, 8.
3 PUIU, 1919, 1919, 8-9. 8-9.
4 CIOBANU, CIOBANU, 1900, 285.
5 Legăturile Legăturile cu Ţara Leşească, Chievul se făceau pe drumurile ce treaceau prin Basarabia (n.n.).
6 CIOBANU, CIOBANU, 1992, 5.
7 CIOBANU, 1992, 377-378.
8 CIOBANU, 1992, 24.
9 CIOBANU, 1992, 27.
10 BERECHET, BERECHET, 1920, 3-4.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 137-141

Primele şcoli în Basarabia, ca şi în restul Moldovei, au fost deschise în cadrul mănăstirilor şi parohiilor. Numărul
acestor şcoli a fost destul de mare. Pînă la 1812 şcoli funcţionau în statele Holercani, Işnovăţ, Truşeni,
Scumpia, Moleşti, la biserica Mazarachi din Chişinău etc 1 . În anul 1811 vicarul mitropoliei din Iaşi, Dimitrie
Sulima, înfiinţează la mănăstirea Curchi o şcoală pentru copii de preoţi 2 . Despre existenţa şcolilor în Basarabia,
mai înainte de anexare ne vorbesc şi datele eparhiei din 1815. Din 2650 de copii de preoţi în vârstă 1-15 ani, 886
ştiau carte; în vârstă de la 15-20 ani, din 298 – 244 ştiau carte; din 179 în etate de la 20 de ani în sus, 101 erau
ştiutori de carte 3 .
Cele expuse mai sus ne vorbesc despre un nivel de cultură în Basarabia până la 1812. În continuare, vom urmări
„ascensiunea” culturală din Basarabia după anexarea ei la Rusia.
Cultura românească s-a menţinut în Basarabia până la sfârşitul dominaţiei ruseşti (1917). Unul din exponenţii
păstrării acestei culturi a fost clerul basarabean. Preoţimea a rămas fidelă limbii române. Mărturie ne stă toată
corespondenţa bisericească, actele bisericeşti, inclusiv actele stării civile – toate au durat pînă la anul 1871, pînă
la venirea în Basarabia a arhiepiscopului Pavel 4 .
Am putea explica tipăriturile bisericeşti în limba română ce apăreau şi circulau în Basarabia. Tradiţia tipăririi
cărţilor în limba română este începută de Gavriil Bănulescu-Bodoni; care a ştiut şi a fost capabil să imprime vieţii
bisericeşti din timpul său o direcţie naţională. La 31 mai 1814 deschide tipografia eparhială într-o încăpere prevăzută
special pentru această menire. A. Stadniţchi în studiul, Gavril Bănulescu-Bodoni, exarh moldo-vlahiiskii
(1808-1812) i mitropolit chişinevski (1813-1821) menţionează: „Tipografia întemeiată de mitropolitul Gavriil
aducea un mare folos întregii Basarabii. Aici se editau nu numai cărţi pentru serviciul divin în limbile rusă şi
moldovenească, dar şi alte cărţi la fel de necesare pentru învăţătura preoţimii şi pentru îndrumarea poporului simplu...”
5 . La această tipografie s-a tipărit Biblia românească care, datorită Societăţii Biblice, a avut răspândire nu
numai în Basarabia, dar şi în vechea Moldovă 6 .
În Basarabia, în timpul stăpînirii ruseşti, apar şi cărţi didactice. Ca de exemplu, Bucovina în 1822, Gramatica
lui Margella din 1827, Abecedarul anonim din 1830-1840, Iacob Hîncu, Abecedar român din 1865, etc. La sfîrşitul
secolului al XIX-lea apar mai multe cărţi didactice ale lui Ch. Codreanu: Abecedar (1899), Dicţionar scurt
pentru convorbiri ruso-moldoveneşti (1904) etc 7 .
Apariţia fără întrerupere a cărţilor didactice era dictată de necesităţile practice ale populaţiei şi demonstrează
continuitatea tradiţiei româneşti în provincie.
În această perioadă în Basarabia au activat şi un sir de scriitori. Mulţi dintre ei s-au ridicat pînă la culmile
unei adevărate conştiinţe româneşti: A. Sturdza avea un plan politic vast al unirii tuturor românilor; C. Stamati
era un adevărat patriot român; A. Russo, visa la o Românie întregită între Tisa şi Nistru, înglobînd în cuprinsul ei
Basarabia, Bucovina, Transilvania şi Banatul; B.P.Hasdeu, care se considera „român din Basarabia”, ura Rusia,
asupritoare a Basarabiei, şi vorbea despre ţarul ei ca de „papa de pe Neva”; poetul A.Mateevici a lăsat cea mai
frumoasă caracteristică limbii româneşti, un adevărat imn, închinat ei.
Considerăm că în această perioadă s-a început ziaristica românească în Basarabia 8 . Prima tentativă se face în
1848 de un grup de boieri din Basarabia care doreau să editeze un ziar cu titlu „Românul” Însă cererea înaintată
guvernatorului rus a fost respinsă. În anii 1856-1863 se discuta problema scoaterii la Chişinău a unei reviste în
limba română şi paralel în rusă 9 . Primul memoriu în acest dosar a fost înaintat la 28 martie 1856 de către Ioan
Dabija, însărcinatului cu afacerile armatei ruse de Sud, generalului-aghiotant Kotzebue. În memoriu Ioan Dabija
constată că guvernatorii din principatele române urmăresc nimicirea legăturilor între Moldo-Valahia şi Rusia,
recurg la compromiterea religiei ortodoxe şi lasă ca moşiile să treacă în mâna străinilor.
Al doilea memoriu prezentat de acelaşi Ioan Dabija la 12 februarie 1858 guvernatorului civil al Basarabiei Fan-
1 Î.P.S.Gurie, Î.P.S.Gurie, 1920.
2 LOTOŢCHI, 1913, II.
3 LOTOŢCHI, LOTOŢCHI, 1913, 1913, 13. 13.
4 BOLDUR, 1940, p. 25.
5 COLESNIC, COLESNIC, 1993, 9.
6 POPOVSCHI, 1935, 90-94.
7 PAVEL, 1992, 353.
8 BOLDUR, 1934, 21.
9 Arhiva guvernatorului general din Odesa, f. 88, inv. 3, d.8, f. 1.
– 1 –

ton de Verrayon se propune; a scoate în principate o revistă sau un ziar pentru a contrabalansa, dacă nu a combate,
curentul ostil Rusiei, şi de a-i implica pe basarabeni în editarea ziarului.
Guvernatorul, aflându-se la Petersburg, susţine ideea apariţiei ziarului în faţa ministrului de instrucţiune publică.
Guvernatorul menţionează că există o înţelegere prealabilă cu C. Stamati, Al. Cotruţă, A. Haşdeu, I. Dabija, de a lucra la
noul ziar 1 . Pentru editarea ziarului era nevoie de 3.000 ruble anual în primii trei ani. Iar responsabil de ediţie ar fi numit
Ioan Dabija, se propunea denumirea de „Steluţa Prutului” 2 , la această revistă ar fi putut colabora şi cei din Moldova.
Scopul revistei era de a apăra religia ortodoxă, a răspândi adevărul în raporturile moldo-valahe şi ruse şi a
servi un intermediar literar între aceste naţionalităţi uniconfesionale 3 . Însă multe impedimente legate de apariţia
revistei (lipsa de caractere române, corector etc.) au contribuit la refuzul din partea guvernatorului general contele
A.G.Strogonov.
Această polemică a durat o perioadă foarte îndelungată. Primul ziar românesc aparînd în Basarabia în 1884 cu
titlul „Mesagerul Basarabiei”, editat de Riabciuc şi Drumaşcu. Această tipăritură a fost de scurtă durată şi nu s-a
păstrat nici un număr până azi, ca să judecăm care ar fi conţinutul lui.
După această încercare românească, în Basarabia apar şi primele ziare ruseşti: „Bessarabschi Vestnic” şi „Bessarabeţ”,
editate de Pavel Cruşevan, ziarist de dreapta rusească.
De apariţia unii ziar românesc în Basarabia erau cointeresaţi nu numai românii veniţi din principate, ci şi înşişi
basarabenii.
La 27 iunie 1862 moşierul basarabean C. Cristi cere guvernatorului Basarabiei Fanton de Verrayon autorizaţie
pentru deschiderea unei tipografii cu litografie sub firma „Tipografia moldovenească” 4 . Fără a primi autorizaţia
Cristi cumpără această tipografie însă a fost sechestrată provizoriu ca mai apoi guvernatorului general să pună sechestrul
total. Motivul aparent ar fi fost că la 1861 la Chişinău ar fi exista trei tipografii particulare şi două oficiale.
Care nu prea au comenzi şi nu ar fi nevoie de o altă tipografie.
Însă în realitate la baza refuzului categoric a stat raportul guvernatorului Basarabiei în care se spunea „Tipografia,
după cât se pare, are menirea să tipărească abecedare şi broşuri ieftine în limba moldovenească pentru popor.
Aceasta nu ar fi încă prea important, deşi ar duce la înlocuirea cunoaşterii limbii ruse, atât de necesare poporului
în raporturile sale cu instituţii, cu cea a limbii moldoveneşti. Dar dacă se va lua în seamă că d. Cristi face parte din
numărul acelor „ moldovanofili”, care visează o Românie unită şi contopită nu se poate garanta că din tipografia
lui pe lângă cărţi de folos, nu vor ieşi şi acelea, care nu corespund cu vederile guvernului nostru cu privire la populaţia
moldovenească a Basarabiei” 5 .
În Basarabia din cele mai vechi timpuri instruirea şi educaţia nobililor era un lucru mai mult casnic. Instituţiile
speciale de învăţământ pentru copiii de nobili au fost deschise în anii ’30 ai secolului al XIX-lea.
În 1833 a fost deschis la Chişinău Gimnaziul regional, iar la 1835 un Pension pentru nobili (pe lângă gimnaziul
mai sus menţionat) subsidat cu 30 de stipendii pentru copiii de nobili şi de funcţionari. În fondul 88 al Arhivei
Naţionale a Republicii Moldova, dosarul 203, se păstrează un document în care este indicată suma de bani alocată
pentru construcţia edificiilor pensionului, a unei staţii electrice şi a uneia de încălzire cu aburi: s-au cheltuit în total
314 117 ruble şi 99 copeici, din această sumă nobilimea a oferit 14 117 ruble 99 copeici 6 .
În perioada respectivă în Basarabia mai funcţionau şi pensioane particulare, printre care Pensionul pentru domnişoare
nobile şi Pensionul Mare. În aceste instituţii au primit educaţie aleasa fice ale nobililor din Basarabia. De
exemplu în 1833 în Pensionul Mare se educau Ecaterina Alexandri, Maria Buzni, Elena şi Pulheria Donici, etc 7 .
Un timp îndelungat nobilimea din Basarabia, mai cu seamă cei mai bogaţi, îşi trimiteau copiii să înveţe carte
peste hotare: la Viena şi în Elveţia. Chiar şi generaţia mai tânără urmase această tradiţie: Al. Casso învăţase la
Bonne, iar P. Dicexul la Heidelberg.
1 BOLDUR, 1940, 40.
2 Ibidem, Ibidem, 60.
3 Ibidem, 61.
4 Arhiva guvernatorului general din Odesa, f. 88, inv. 3, d. 83 (din 1862 cu privire la plîngerea moşierului Cristi împotriva interzicerii de
a deschide o tipografie moldovenească).
5 Arhiva guvernatorului general din Odesa, f. 88, inv. 3, d. 83 (din 1862 cu privire la plîngerea moşierului Cristi împotriva interzicerii de
a deschide o tipografie moldovenească).
6 CIOBANU, 1992, 3.
7 CIOBANU, CIOBANU, 1992, 7.
– 1 –

În 1841 nobilimea cerea introducerea în şcolile normale din ţinuturile Bălţi şi Hotin a predării limbii moldoveneşti.
Cererea a fost satisfăcută cu condiţia ca cheltuielile, ce vor apărea în urma acestei măsuri, să fie luate din
cele 10% de impozit de stat de pe toată regiunea Basarabia. Nobilimea se interesa mult de şcoala ţinutală din Hotin,
şi în 1847 încerca s-o transforme într-o instituţie de învăţământ pentru nobili. Această încercare a suferit eşec,
deoarece nobilimea din judeţul Hotin a ajuns la concluzia că este incapabilă de a suporta cheltuielile de întreţinere
a acestei şcoli ţinutale din sursele proprii, după cum le propusese Ministerul Afacerilor Interne.
În anii ’60 învăţământului i se acordă o mai mare atenţie. În anul 1860 Adunarea nobiliară propune să fie deschis
un gimnaziu de zemstvă. Aceasta a fost înfăptuit ceva mai târziu (de către Zemstvă). Din 1860 s-a înfiinţat un
fond de încasări a câte o rublă şi 14 copeici de pe desetină pentru întreţinerea Secţiei Camerale în Liceul „Rişelie”.
Aceste încasări (din cauza micului contingent al băştinaşilor care se educau în acest liceu) au fost alocate pentru
întărirea pensionului deschis pe lângă gimnaziul din Chişinău, iar restul banilor din aceste încasări se foloseau
pentru ajutorarea studenţilor săraci din Universităţile ruseşti (originari din Basarabia).
În 1884 sunt alocate Mareşalului nobilimii guberniale câte trei mii ruble anual, pentru împărţirea ajutoarelor
celor ce le era necesară instruirea, şi chiar pentru nobilii săraci.
În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, nobilimea cheltuia anual câte opt mii de ruble, burse şi ajutoare
copiilor din familiile de nobili săraci ce îşi făceau studiile medii şi superioare.
Din cele expuse mai sus putem concluziona că în Basarabia în acea perioadă nu existau instituţii medii şi superioare
de învăţământ. Copiii nobililor erau nevoiţi să-şi facă studiile peste hotare şi mai ales în Rusia. Însuşi cerinţele
de introducere în şcoli a studierii limbii materne ne vorbeşte de faptul că procesul de rusificare se înfăptuia
în regiune cu paşi grăbiţi şi că nobilimea (bineînţeles, nu toată) a fost impulsul de trezire a naţiunii din adormire
prin intermediul limbii şi culturii naţionale.
O bună parte din nobilimea basarabeană niciodată n-a uitat de unde le vine obârşia şi ce s-a întâmplat la 1812.
Ba mai mult, ei erau la curent cu viaţa cotidiană din dreapta Prutului, şi reacţionau la toate evenimentele ce tulburau
Europa. Despre aceasta ne relatează documentele timpului: „La 1838 nobilimea basarabeană: un Balş (cel
mai bogat proprietar basarabean) un Sturdza, o Ghica (după mărturiile călătorului Kohl) primesc gazete din Iaşi,
pe care le citesc slobod, ca unele ce n-aveau nici o nuanţă politică” 1 .
O bună parte a nobililor basarabeni îşi păstrează entitatea etnică. În anii 1862-1863 exista o partidă a boierilor,
care cu ocazia revoluţiei din Polonia, visa să restabilească naţiunea moldovenească în Basarabia, cerând şi unirea
cu Moldova. „Făceau parte din ea: fraţii Cotruţă Alexandru şi Carol, fraţii Casso, fraţii Cristi Ioan şi Constantin,
Cazimir Constantin cu fiul său, student” 2 .
În 1926, la Chişinău, apare broşura cu iniţialele M.G. (se afirmă că ar fi Nicolae Gafencu). Se intitula „Bassarabski
starina Nicolai Stepanovici Casso”. Autorul vorbeşte despre filosoful din Chişcăreni (1839-1904), care
dispreţuia foarte mult birocraţia rusă, iar după rebeliunea poloneză din 1863 intenţiona să ridice Basarabia împotriva
ruşilor.
Casso a înfiinţat la Chişcăreni o şcoală profesională, unde predarea obiectelor se făcea în limba română, însă
după o scurtă existenţă de doi ani şcoala a fost închisă de autorităţile ruse 3 .
Dacă legăturile cu restul Moldovei au fost rupte, s-a încercat totuşi în Basarabia de a se păstra vie vechea
viaţă moldovenească, de a ţine trează conştiinţa naţională, singurele mijloace morale de sprijin ale moldovenilor
înstrăinaţi de patria lor străveche 4 .
În concluzie, am putea spune că toate încercările de a diminua vechea cultură românească în Basarabia nu a
dat roade.
Cu toate că la 1812 se micşorează numărul şcolilor, ele au funcţionat fiind subsidate de adunarea dvorenilor, iar mai
târziu de către Zemstvă. Dacă în aparatul administrativ pentru întocmirea documentelor se utiliza limba rusă, atunci în
Biserică şi în organele administrative judeţene se păstrează limba română. La păstrarea culturii naţionale au contribuit
şi scriitorii ce au mai rămas cu traiul în Basarabia, contribuind la menţinerea conştiinţei naţionale treze ca un produs viu
al culturii moldoveneşti ce s-a manifestat puternic prin reacţia populaţiei băştinaşe de-a lungul anilor.
1 MARIN, 1993, 238.
2 IORGA, 1993, 132.
3 MARIN, 1993, 239.
4 MARIN, MARIN, 1993, 233.
– 1 0 –

ezumé
L’article ,,Le rôle de la noblesse dans la vie publique de Bassarabie du XIX siecle “ ,refleche les problemes
lies de l’activite de la noblesse Bassarabe dans la vie publique de la province, commencant avec l’annee 1812 et
jusqu’au fin du XIX siècle, réflèche le problemes lies de l’activité de la noblesse Bassarabe dans la via pulique de
la province, commençant avec l’année 1812 et jusqu’au fin du XIXe siècle.
Au fin du XVII siècle au Chisinau on écrrite une Alexandrie qui se trouve dans la bibliothèque de l’Acadèmie
de Kiev. Il est nécéssaire de mentionner ice que dans les bibliothè que de Russie se trouve beaucoup de livres
et des manuscripts (publiés en 1812) qui parlent lamarque bassarabenne et qui nous parlent d’un haut niveaux
culturel de bassarabes.
On mentionne encore un bon connencenent de journalisme roumaine en Basarabie.On fait la premiére tentative
en 1848.C’est un grupe de boiards qui veulent publier un journale nomé ,,Le Roumain” .mais la demande proposé
au gouverneur russe a été refusée. En 1856-1863 on descute le problème de publication à Chisinâu d’un journal
en langue roumainet paralellement russe.La premiére mentionne dans ce dossier à été proposée à 28 mars 1856
par Ioan Dabija le chargé d’affairres de l’armée russe du Sud, le général-adjudant Kotzebue. Dans cette mentionne
I.Dabija constate que lesggouverneurs des Principapautes Roumains suivent la déstruction des liens entre
la Moldo – Valachie et la Russie, recourent à la compromission de la réligion ortodoxe et laissent les domaines
passer aux mains des étrangèrs.
Les écrivains ont aussi contribué du qardement de la conscience nationale roumaine en maintenant la conscience
nationale roumaine comme un vit produit de la culture Moldave qui s’est fortement reflechie par la réaction
des citoyens au long du temps .
La culture roumaine en Bassarabie jusqu’au fin de la domination russe (1917). L’église a contribué beaucoup
pour garder la culture et elle est restée fidèle à la langue roumaine, ce que est avoué par la correspondance des
documents de l’église, tout ça a duré jusqu’à l’année 1817.
Bibliografie
1. Arhiva guvernatorului general din Odesa, f.88, inv. 3, d.8, f.1.
2. Arhiva guvernatorului general din Odesa, f.88, inv. 3, d.83 (din 1862 cu privire la plângerea moşierului Cristi împotriva
interzicerii de a deschide o tipografie moldovenească).
3. Arhiva guvernatorului general din Odesa, f.88, inv. 3, d.83 (din 1862 cu privire la plângerea moşierului Cristi împotriva
interzicerii de a deschide o tipografie moldovenească).
4. BOLDUR, A. 1940, Basarabia sub dominaţia rusească şi manifestările româneşti în viaţa provinciei, Chişinău.
5. BOLDUR, A. 1934, Presa românească în Basarabia, Chişinău.
6. CIOBANU, Şt 1992, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, Chişinău.
7. CIOBANU, Şt., c.f. ŞTEFAN BERECHET 1920, Documente slave de prin arhivele ruse, Bucureşti, p. 3-4.
8. CIOBANU, Şt. 1992, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, Chişinău.
9. IBOIANU şi N. CODOŞ, Bibliografia românească veche, t. II.
10. COLESNIC, Iu. 1993, Basarabia necunoscută, Chişinău.
11. HALIPPA, I. 1903, Trudy Bessarabscoj gubernscoj ucionoj arhivnoj comissii, vol. II, Chişinău, p. 28-29,
12. IORGA, N. 1993, Basarabia noastră, Chişinău.
13. ÎPS Arhiepiscop Gurie; Câteva extrase din arhive despre şcolile bisericeşti din Basarabia înaintea anexării ei de către
Rusia, în Revista Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din Chişinău, V, XII, p. 68-73.
14. LOTOŢKII, P.A. 1913, istoria Kişiniovscoi seminarii, Chişinău.
15. MARIN, LIVIU 1993, Cultura şi şcoala, c.f. ŞTEFAN CIOBANU, Basarabia, Chişinău.
16. MIHAIL, PAUL 1992, Fapte trecute şi basarabeni uitaţi, Chişinău,.
17. POPOVSKII, N. 1935, istoria Bisericii din Basarabia, Chişinău.
18. PUIU, V. 1919, Mănăstirile din Basarabia, Chişinău.
19. STADNIŢKII, A. 1990, Gavriil Bănulescu-Bodoni, Chişinău.
20. STADNIŢKII, A. 1894, Gavriil Bănulescu-Bodoni, exarh moldovlah-valahiiskii (1808-1812) i mitropolit kişinevskii
(1813-1821), Chişinău.
– 1 1 –
© Valentina SamOilenCO, 008

Epoca contEmporană
– 1 –

olul Şı locul mınorıtăŢılor sau etnıce În statele naŢıonale
– 1 –
Oxana şAlARI
Universitatea de Stat din Chişinău
În conformitate cu standardele europene şi internaţionale actuale, minorităţile etnice constituie o parte integrantă
şi organică a societăţilor statelor de reşedinţă şi naţiunilor. Acest principiu este consacrat în documentele
referitoare la minorităţi adoptate în cadrul Naţiunilor Unite. În acest context, Declaraţia naţiunilor unite cu privire
la Drepturile persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale sau etnice, religioase sau lingvistice (Rezoluţia
47/135 a Asambleei Generale a Naţiunilor Unite, adoptată la 18 decembrie 1992) are ca scop suprem realizarea
şi promovarea constantă a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale sau etnice, religioase sau
lingvistice, ca parte integrantă a dezvoltării societăţii ca un tot unitar şi în cadrul democratic bazat pe lege 1 .
Un alt document al Naţiunilor Unite, Rezoluţia 49/192 a Asambleei Generale (adoptată la 23 decembrie 1994)
cu privire la promovarea efectivă a declaraţiei cu privire la Drepturile persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale
sau etnice, religioase sau lingvistice îndeamnă statele şi comunitatea internaţională să promoveze şi să
protejeze drepturile acestor persoane, inclusiv prin facilitarea participării lor depline în toate aspectele vieţii
politice, economice, sociale, religioase şi culturale şi în progresul economic şi dezvoltarea ţării lor 2 . Acest pasaj
promovează integrarea minorităţilor în cadrul societăţii statului de reşedinţă în toate dimensiunile lui.
În sistemul O.S.C.E., Harta de la Paris pentru o nouă europă, în capitolul cu privire la Dimensiunea Umană
(paragraful 3), explică decizia statelor membre ale O.S.C.E. de a încuraja contribuţia valorică a minorităţilor
naţionale la viaţa societăţilor noastre ... 3 Un alt document, Raportul experţilor O.S.C.e. cu privire la problemele
minorităţilor naţionale, adoptat la 19 iulie 1991 în Geneva, prevede în paragraful 6 al Secţiunii I că minorităţile
naţionale sunt parte integrantă a statului în care ei locuiesc şi constituie un factor de îmbogăţire a statului şi
societăţii respective 4 .
Un pasaj identic apare în paragraful patru al Preambulei Instrumentului de Iniţiativă Central European pentru
protecţia minorităţilor naţionale (adoptat la 19 noiembrie 1994 în Turin) 5 . De asemenea, articolul 1, paragraful 1 al
aceluiaşi document expune că Statele recunosc existenţa minorităţilor naţionale ca atare, considerându-le parte
integrantă a societăţii în care locuiesc, şi le garantează condiţiile necesare pentru promovarea identităţii lor 6 .
Faptul că minoritatea naţională este parte integrantă a societăţii statului de cetăţenie este, de asemenea, exprimată
prin protecţia foarte obiectivă a minorităţilor naţionale: de a păstra identitatea minorităţilor din punctele de
vedere cultural, lingvistic, religios; de a acomoda minoritatea şi majoritatea în cadrul societăţii statului de provenienţă,
ai cărui cetăţeni sunt persoane care aparţin ambelor categorii. Astfel, ambele subiecte – statul de reşedinţă
şi minorităţile – beneficiază de specificul de identitate a celor din urmă, reciproc dezvoltând diversitatea.
Cu alte cuvinte, existenţa unui numitor comun între minoritate şi majoritate dă posibilitate minorităţii naţionale
să fie parte integrantă a societăţii statului de reşedinţă. Acest numitor comun poate fi definit de doi factori:
primul este legătura juridică de cetăţenie pe care membrii minoritari o posedă în relaţie cu statul în care locuiesc,
împreună cu cetăţenii care aparţin majorităţii sau altor minorităţi naţionale; al doilea este dimensiunea socială şi
economică a societăţii statului de provenienţă, divizată şi suportată în mod natural de toţi membrii acelei societăţi,
indiferent de apartenenţa la majoritate sau minoritate.
Este important de a păstra acest numitor comun în scopul menţinerii armoniei dintre majoritate şi minoritate şi
coeziunea socială a societăţii statului de reşedinţă şi naţiunii. Din perspectiva relaţiei de cetăţenie care reprezintă
dimensiunea politică (şi juridică) a numitorului comun, principiul că minoritatea naţională este parte integrantă
a societăţii statului de reşedinţă şi naţiunii este exprimat de regula că toţi cetăţenii pot participa la procesul de
luare a deciziilor prin exercitarea drepturilor lor politice garantate de Constituţie, indiferent de apartenenţa la
1 Adrian Năstase, Drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, Vol. 2, Reglementări în dreptul intern al unor state europene,
Editura R. A. Monitorul Oficial, 1998, 196.
2 ibidem, 201.
3 ibidem, 522.
4 ibidem, 532.
5 ibidem, 792.
6 ibidem, 793.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 143-144

populaţia minoritară sau majoritară. intervenţia externă şi arbitrară încercând să modifice şi să slăbească relaţia
de cetăţenie poate afecta această dimensiune politică a numitorului comun şi, în consecinţă, coeziunea politică a
sistemului minoritate-majoritate. Totodată, intervenţia externă şi arbitrară care va afecta dimensiunea socio-economică
va dăuna, de asemenea coeziunii sociale a statului de reşedinţă.
În acest context, recentele evenimente de după 1990 în Europa de Sud-Est au demonstrat că inegalităţile şi
puterea economică au format o ecuaţie cu probleme specifice a persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale,
au creat tensiuni care au dus la conflicte ce au afectat stabilitatea regiunii. Măsuri de discriminare în acest domeniu
particular, prin acordarea drepturilor socio-economice având acelaşi nivel ca cele disponibile în statul care
le garantează (statul de rubedenie), nu va intensifica integrarea persoanelor care aparţin minorităţilor etnice sau
naţionale în cadrul societăţii statului de reşedinţă sau naţiunii, dar va promova şi facilita integrarea lor artificială
în cadrul societăţii şi naţiunii statului de rubedenie (în sens etnic). La prima etapă, efectul va fi izolarea minorităţii
în societatea statului de cetăţenie şi, între timp procesul de segregare a acelor minorităţi 1 . Statele trebuie să
nu creeze asemenea privilegii pentru grupuri particulare care pot avea efecte de dezintegrare în statele în care
locuiesc 2 .
În concluzie, asemenea intervenţie în domeniul socio-economic prin acordarea unor asemenea facilităţi, creează
„o schimbare discriminatorie” între minoritate şi majoritate din punctul de vedere economic. Aceeaşi „schimbare”
ar putea apărea, de asemenea, şi în domeniile politic şi juridic prin promovarea justificărilor administrative
directe între persoanele care aparţin anumitor minorităţi şi statul de rubedenie. Această situaţie este interzisă de
Legea Internaţională generală contemporană a jurisdicţiei statale, care, în mod expresiv, stipulează doar posibilitatea
unor persoane de a crea şi menţine contacte şi relaţii interpersonale libere cu asociaţiile şi organizaţiile
non-guvernamentale 3 .
Cu alte cuvinte, orice intervenţie a statului de rubedenie în alte domenii decât cel cultural, lingvistic şi religios
nu este permisă de standardele internaţionale actuale, deoarece aceasta contravine protecţiei obiective a minorităţilor:
păstrarea identităţii minoritare în statul de reşedinţă. De fapt, „minoritatea naţională” este studiată în relaţie
cu „majoritatea naţională”, ceea ce presupune că „minoritatea naţională” este un grup minoritar cu diferite trăsături
etnice decât restul populaţiei aparţinând aceleiaşi naţiuni ca „majoritate naţională”.
La nivel european, un exemplu elocvent este ratificarea de către Republica Moldova în octombrie 1996 a Convenţiei-cadru
pentru protecţia minorităţilor naţionale. Conform art.18 al Convenţiei, părţile vor depune eforturi
pentru a încheia, dacă este necesar, acorduri bilaterale şi multilaterale cu alte state, îndeosebi cu statele vecine,
pentru a asigura protecţia persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale respective. Dacă este cazul, părţile vor
lua măsuri pentru încurajarea cooperării transfrontaliere.
Sistemul juridic şi practica Republicii Moldova respectă pe deplin acest principiu. De exemplu: la 26 noiembrie
a intrat în vigoare Tratatul cu privire la relaţiile de prietenie şi cooperare între Republica Moldova şi
Republica Bulgaria; la 10 august a intrat în vigoare Tratatul cu privire la relaţiile de prietenie şi cooperare între
Republica Moldova şi Republica Belarus’; la 2 martie 1996 a intrat în vigoare Tratatul de prietenie şi cooperare
între Republica Moldova şi Republica Polonia; la 5 ianuarie 1997 a intrat în vigoare Tratatul de bună vecinătate,
prietenie şi colaborare între Republica Moldova şi ucraina etc.
Toate aceste tratate bilaterale conţin prevederi ce ţin de asigurarea drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor
naţionale, inclusiv dreptul la libera exprimare, păstrare şi dezvoltare a originalităţii etnice, culturale,
lingvistice şi religioase în deplină corespundere cu standardele europene şi internaţionale.
Obligaţiile asumate de Republica Moldova la ratificarea acordurilor bilaterale sunt realizate în corespundere
cu normele dreptului internaţional, precum şi cu prevederile legislaţiei naţionale.
– 1 –
© Oxana şAlARI, 2008
1 Supplementary information to the Position Document forwarded to the Venice Commission on 14 August 2001 (officially forwarded on
18 September 20001), 6-7.
2 The O.S.C.E. High Commissioner on national Minorities, Statement on Sovereignty, Responsibility and national Minorities, 26 October
2001, The Hague.
3 Vezi art. 2, paragraful 5 al Declaraţiei naţiunilor unite cu privire la drepturile persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale sau etnice,
religioase şi lingvistice; art. 17, paragraful 1 al Convenţiei-cadru cu privire la protecţia minorităţilor naţionale.

aspecte ale proGramuluı Şı actıvıtăŢıı partıduluı socıalıst-revoluŢıonar În
BasaraBıa În perıoada revoluŢıeı dın 1 0 -1 0
– 1 –
Silvia DUlSChI
institutul Militar al Forţelor
Armate “Alexandru cel Bun”
mihail ROtaRU
A doua jumătate a sec.al XIX-lea a fost marcată în Rusia printr-o pronunţată radicalizare 1a conştiinţei sociale.
În pofida potenţialului înalt intelectual şi spiritual al liberalismului, acesta nu avea priză în societatea rusă. Ca răspuns
la eforturile autocraţiei de a păstra vechile rânduieli feudale, cu instituţiile politice depăşite, intelectualitatea
poporanistă trece de la dezbateri teoretice şi propagandă la teroare.
Succesele combatanţilor au stimulat dispoziţiile revoluţionare, iar tineretul înclinat spre romantism, adera la “bombişti”,
la aşa-numiţii – mucenici ai libertăţii. Cu toate acestea, obiectivele de program ale radicalilor aveau o nuanţă
preponderent politică. Ele vizau: lichidarea autocraţiei, instaurarea regimului democratic. După cum menţiona V.V. Şelohaev:
„În fond, autoritarismul a fost catalizatorul procesului de transformare a “conflictului”, care putea fi soluţionat,
în ansamblu, pe cale paşnică, într-o opoziţie generală faţă de putere, generând ulterior o ciocnire directă cu aceasta”. 1
Anume acest fapt i-a predispus pe liberali să le ofere susţinere revoluţionarilor în aspect moral şi material.
Succesorii narodnicilor revoluţionari au preluat şi au dezvoltat programul politic al predecesorilor lor.
În perioada genezei Partidului Socialist-Revoluţionar, pe prim plan sunt lansate lozincile cu privire la lupta pentru
libertăţi politice şi civile. Partidul Socialist-Revoluţionar a avut un impact deosebit asupra evenimentelor social-politice
din Imperiul Rus la începutul sec. XX, deţinând un loc aparte în sistemul partidelor politice din Rusia.
Procesul de instituţionalizare a noului partid politic a cunoscut mai multe etape. Startul a fost dat la cоnferinţele
de unificare, de la sfârşitul anului 1901 – începutul anului 1902, în cadrul cărora s-a produs fuziunea grupurilor
şi cercurilor organizaţiei norodniciste „Voinţa poporului”, ce-au supravieţuit represiile anului 1882, cоnstituind
aripa democratică de stânga şi devenind în scurt timp, cel mai numeros şi influent partid socialist nemarxist.
Declaraţia privind cоnstituirea partidului socialist-revoluţionar unificat, a fost publicată în organul de presă al
tinerei organizaţii – „Rusia revoluţionară”, în ianuarie 1902. Definitivarea procesului de constituire a partidului
socialist-revoluţionar a fost marcată prin adoptarea, la Cоngresul I al PSR (decembrie 1905 – ianuarie 1906) a
Programului şi Statutului, în care, drept obiectiv final al partidului, era declarat instaurarea socialismului.
Lichidarea autocraţiei, instituirea autoadministrării publice, convocarea Adunării Constituante – acestea au
fost cele mai esenţiale obiective ale eserilor la hotarul sec. XIX-XX. Majoritatea membrilor partidului concepeau
revoluţia în aspectul ei politic. Prevederile de ordin social-economic din Program, în opinia lor, aveau o imagine
foarte confuză. Anume acest fapt explică discuţiile extinse asupra Programului de partid. Ideologul de vază al
eserilor – V. M. Cernov, în cadrul elaborării programului partidului, acorda o atenţie deosebită chestiunii privind
caracterul şi mersul viitoarei revoluţii.
Graţie eforturilor energice depuse de el, partidul eserilor a evitat pericolul transformării sale într-o grupare
teroristă îngustă. Cernov a adoptat un program, care viza atât lupta politică, cât şi reforme în domeniul socialeconomic.
Identificând în program chestiunile de organizare a noului stat, eserii se prоnunţau în favoarea instaurării
republicii democratice, cu garantarea drepturilor şi libertăţilor democratice: libertatea cuvântului, presei,
cоnştiinţei, întrunirilor, dreptul la grevă, inviolabilitatea persoanei şi a domiciliului, dreptul de vot universal, direct,
secret, cu cenzul de vârstă de 20 de ani. De asemenea, în program se opta pentru o largă autоnomie locală, iar
forma structurii noului stat, eserii o concepeau ca republică federativă. Un caracter mai democratic şi mai hotărât
purtau revendicările eserilor privind reprezentanţa proporţională şi legislaţia directă a poporului (referendumul şi
iniţiativa). Programul eserilor conţinea prevederi, ce vizau protejarea salariaţilor prin stabilirea zilei de muncă de
8 ore, introducerea salariului minim, asigurărilor de stat a muncitorilor şi a securităţii muncii, instituirea inspecţiilor
de supraveghere la fabrici şi constituirea organizaţiilor profesionale ale muncitorilor.
1 V. V. Şelohaev Vlasti i obşestvo v 1905-1907 g.g.: confrontaţiea i dialog, Moskva, 2005.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 145-156

Materializarea prevederilor de program eserii o vedeau prin prisma convocării Adunării Constituante, admiţând
realizarea unor teze din program în ordine ad-hoc. Problemele de tactică ale partidului socialist-revoluţionar
erau formulate în declaraţii de ordin general, precum: “lupta va fi dusă prin procedee, dictate de necesităţile realităţilor
ruse”.
Una din problemele-cheie la elaborarea concepţiei revoluţiei la înc. sec. XX era chestiunea dictaturii revoluţionare.
Eserii o defineau ca un mijloc, generat de necesitatea de autoapărare şi ca o măsură provizorie. V.Cernov îi
critica pe marxişti, pentru care dictatura proletariatului era concepută ca o etapă de lungă durată în evoluţia societăţii.
Eserii nu acceptau felul de abordare a problemei date nici de către social-democraţi, care se plasau, conform
opiniei lor, “pe poziţii înguste de clasă”. Socialiştii-revoluţionari priveau revoluţia ca un fenomen dublu. Pe de o
parte, ca o acţiune de moment, în rezultatul căreia va fi soluţionată chestiunea puterii politice, iar pe de altă parte,
ca un proces tergiversat de modificările structurilor sociale şi economice în societate, orientate spre construcţia
socialismului. Eserii considerau că instaurarea regimului democratic, va face posibilă şi chiar necesară dezvoltarea
în continuare a capitalismului la oraş şi, concomitent, construcţia socialismului la sat.
Socializarea pământului urma să asigure temelia acestei construcţii. Socializarea muncii ţăranilor se preconiza
să fie realizată pe principii benevole. Astfel, în condiţiile proprietăţii socialiste asupra pământului, la sat apăreau
posibilităţi de dezvoltare a gospodăriei economice capitaliste, chiar şi în condiţiile interzicerii utilizării muncii
înăimite. Anume aceasta i-a permis lui Lenin să definească partidul eserilor ca un partid mic-burghez. Desigur, o
astfel de apreciere nu era corectă. Înşişi bolşevicii, în 1921 au fost nevoiţi să aplice programul agrar al eserilor,
recurgând la – NEP (noua politică economică). Doar colectivizarea forţată a fost în stare, în termene reduse, să
instaureze orânduirea socialistă la sate, care a şi fost realizată în anii ’20-’30 ai sec.XX de către bolşevici. Pentru
eseri această cale de dezvoltare a „socialismului agrar” era inacceptabilă. Încă la sf.sec. XIX – înc. sec. XX
V. Cernov, menţiona: „Suntem nevoiţi să apreciem revoluţia nu ca ceva contrariu evoluţiei, ci doar ca un moment,
ba chiar ca o totalitate de momente”. 1 Această concepţie a procesului revoluţionar a determinat întreaga viaţă
şi activitate a lui V. Cernov. El s-a ghidat de această teză adoptând decizii politice practice şi elaborând teoria
partidului. În perioada elaborării de către V. Cernov a programului partidului, concepţia revoluţiei ca o totalitate
de momente de dezvoltare evoluţionistă, a stat la baza delimitării programului minim (în care au fost reflectate
momente ale evoluţiei sociale, constituind concomitent momente ale revoluţiei) şi a celui maxim (care a fost o
finalizare logică de realizare a programului minim şi continuarea lui în noile condiţii social-economice şi politice
rezultate din evoluţia socială). Programul maxim pentru V.Cernov era un program de mişcare a societăţii spre
idealul socialist, şi anume a mişcării şi nu a realizării lui plenare în practică.
În situaţia concretă a Rusiei de la înc. sec. al XX-lea, acest ideal era suficient de determinat pentru Cernov,
totodată, el admitea şi caracterul relativ al acestui ideal; posibila şi inevitabila modificare a lui, sub influenţa
evenimentelor din societate şi predispoziţiile existente. În acest sens, poziţia principalului ideolog al socialiştilor
revoluţionari era foarte aproape de poziţia unuia din teoreticienii social-democraţiei germane E. Bernştein. V. Cernov
menţiona: ”Esenţa spirituală a unui partid care dispune de o concepţie ştiinţifică revoluţionară asupra lumii nu
se reduce la pretenţia de a oferi reţete definitive şi gata pentru implimentarea „perfecţiunii absolute” în domeniul
politicii. Dimpotrivă, această percepere a lumii, în fond, constituie negarea „absolutului”, preconizează eternitatea
mişcării, eterna schimbare a formelor, viaţa veşnică.” .
“Aşa cum poate fi schimbat conţinutul idealului socialist, la fel, este posibilă şi chiar necesară, în funcţie de
situaţia istorică ce s-a creat la moment, schimbarea atitudinii revoluţiei faţă de evenimentul de moment, de gradul
lui de pregătire, de necesitatea şi profunzimea transformărilor preconizate. Revoluţia în acest sens nu constituie
un scop în sine, deseori aducând alte rezultate, decât cele scontate de revoluţionari.”
Astfel, nu era exclusă posibilitatea unei orientări reformatoare în evoluţia socială. V. Cernov menţiona necesitatea
abţinerii de la acţiunile active revoluţionare în cazurile, când apărea, în viziunea lui, perspectiva unei astfel
de evoluţii a evenimentelor.
1 V.M. Cernov, Konecinaia ţeli i povsednevnaia boriba revoliuţionnogo soţializma. În “Vestnic russkoi revoliuţii”, Nr. 1, 1901,145.
2 V.M. Cernov, Soţialisticeskie etiudî, Мoskva, 1908.
3 ibidem.
– 1 –

Manifestul din 17 octombrie 1905 a fost perceput de către conducerea de partid ca un început al orânduirii
constituţionale, de aceea a fost luată decizia de a dizolva organizaţia de luptă ca element, ce cоntravenea regimului
cоnstituţional. În anii ’20, sintetizând experienţa luptei revoluţionare, Cernov scria: „ Socialismul constructiv, de
la bun început, trebuie să se ghideze de lozincile:
Prima: Este necesar a păstra echilibrul între laturile constructive şi distructive ale procesului de transformare.
Şi a doua, asemenea primei: Edificarea nu trebuie să urmeze distrugerea, (deoarece astfel ea s-ar afla într-o
întârziere continuă), şi oriunde este posibil, ea trebuie s-o anticipeze.» 1
Pentru V. Cernov, în calitate de continuator al ideilor narodniciste, era clară şi firească ideea privind crearea şi
dezvoltarea în adâncurile societăţii existente a germenilor viitoarei societăţi noi, mai perfecte (partide socialiste,
sindicate, cooperaţii). Revoluţia urmează doar să înlăture obstacolele în calea transformării lor în instituţii sociale
dominate. Astfel, înşăşi existenţa şi evoluţia lor constituiau fenomene cu caracter revoluţionar. Aflându-se în
emigraţie, V. Cernov a expus clar propria concepţie a raportului: revoluţie-evoluţie. De asemenea, el a delimitat
noţiunile de „evoluţie” şi „reformă”. În viziunea lui, reforma constituia transformările în cadrul instituţiilor juridice
existente. Noţiunea de „evoluţie” era mai largă şi includea schimbările ce depăşeau cadrul orânduirii existente
– „mutaţiile”. Cernov menţiona: “Omenirea trăieşte acum o perioadă critică care, cu plăcere, am numi-o mutaţională”
2 .
De aici reiese că revoluţiile nicidecum nu constituie „nişte copii neligitimi” în viaţa popoarelor, ceva nefiresc,
istoriceşte neligitim, ce contravine concepţiei noastre evoluţioniste asupra lumii, „o eroare” în istorie. Am văzut
deja că o astefel de presupunere este absolut falsă” 3 .
Revoluţia şi evoluţia pentru V. Cernov au fost nişte fenomene de acelaşi ordin, care nu erau opuse reciproc. Ba
mai mult, „revoluţia constituia un gen deosebit al evoluţiei, un caz particular al ei, una din formele ei. În această
calitate ea poate fi opusă altor forme ale evoluţiei, dar nicidecum evoluţiei ca atare” 4 .
O cоncepţie originală exprimau eserii privind rolul diferitor clase în revoluţie. Ei erau de părerea că pe arena
politică a Rusiei s-au lansat două tabere şi nu trei, cum se afirma. Cоnform opiniei lor, prima tabără o constituiau
– birocraţia, nobilimea şi burghezia, din cealaltă făceau parte- proletariatul industrial, ţărănimea şi intelectualitatea.
Explicaţia o găseau în predominarea în ţară a nobilimii, care proteja clasele netruditoare. Triadei claselor
netruditoare i se cоntrapunea triada claselor truditoare, exploatate.
Ţărănimea era obiectul unei atenţii sporite a teoriei şi practicii eseroviste. Dar, spre deosebire de vechii poporanişti,
eserii nu cоnsiderau ţărănimea o clasă socialistă după caracter. Diminuarea divergenţelor principiale
dintre proletariat şi ţărănime constituia esenţa ideii despre alianţa acestora, expresia principală a căreia trebuia să
devină partidul socialist unic. Aceste cujetări, după cum se vede, nu lăsau loc ideii bolşevice cu privire la hegemonia
proletariatului în revoluţie, deşi eserii acceptau ideea despre proletariat ca cea mai „ activă, mobilă, agresivă
clasă socială”, constituind un serios şi permanent pericol pentru regimul autocrat. În mod patriarhal era abordată
de către eseri problema puterii de stat. Contestând cоncepţia „Blanchistă” privind „ acapararea puterii de stat”
de către partidul revoluţionar, ei promovau ideea transmiterii puterii burgheziei, în urma lichidării autocraţiei.
Revendicările eseroviste: lichidarea autocraţiei, proclamarea drepturilor şi libertăţilor democratice, convocarea
Adunării Constituante, socializarea pământului, toate şi-au găsit întruchipare în lozinca „Pământ şi libertate”, care
va deveni lozinca de bază a revoluţiei ruse. Acest fapt denota forţa eserilor nu numai în calitate de socialişti, dar
şi în calitate de democraţi consecvenţi, care au reuşit în modul cel mai cоnsecvent să exprime obiectiv menirea
revoluţiei- crearea premiselor necesare cоnstituirii statului de drept. În mai 1903, eserii declară crearea „Uniunii
învăţătorilor”, iar în 1903-1904 pe lângă un şir de comitete sunt instituite „Uniuni muncitoreşti”, care uneau membrii
comitetului şi persoanele, care aderau la ele, practicând activitatea revoluţionară în mediul muncitoresc.
Un aport cоnsiderabil l-au avut eserii în organizarea şi elaborarea platformelor reprezentanţilor ţărănişti în I-a şi a
II-a Dumă de stat. Pentru eseri, ca şi pentru majoritatea revoluţionarilor, sarcinile primordiale ale revoluţiei erau cele
politice. “Fără schimbarea orânduirii de stat, afirmau ei, sunt imposibile transformările social-economice profunde” 5 .
1 V.M. Cernov, Constructivnîi soţializm. V.1, Praga, 1925.
2 F. GАRF, 5847, inv. 1, d. 60, f. 26.
3 F. GАRF, 5847, inv. 1, d. 60, f. 35.
4 F. GАRF, 5847, inv. 1, d. 60, f. 38.
5 F. GАRF, 5847, inv. 1, d. 60, f. 38.
– 1 –

Un loc aparte în teoria şi practica eserilor îi revenea ţărănimii. Modul neordinar de abordare de către eseri a
problemelor de strategie şi tactică în procesul de modernizare a societăţii, consta în estimarea gospodăriei ţărăneşti
ca un fenomen capabil de a ţine piept concurenţei marii proprietăţi funciare, lăsând, totodată, în umbră chestiunea
situaţiei deplorabile a ţăranimii. Postulatul privind evoluţia ţărănimii spre socialism cоnstituia quintesenţa teoriei
socialist-revoluţionare, fapt, care determina poziţia cheie a problemei agrare în programul partidului. În viziunea
eserilor, în Rusia socialismul urma să pornească de la sat, prin socializarea pământului. Astfel, eserii promovau
ideea socializării pământului, adică transformarea lui în patrimoniu naţional. Obştea ţărănească urma să capete
dreptul dispozitiv asupra pământului, terenurile fiind distribuite celor ce-l munceau, conform principiului de
muncă sau de folosinţă. Socializarea pământului însemna, mai întâi de toate, lichidarea proprietăţii private asupra
pământului, transformarea lui în proprietate a întregului popor, fără drept de vânzare-cumpărare.
Primul examen politic eserii urmau să-l susţină în cadrul revoluţiei din 1905-1907. Tactica eserilor a fost determinată
de calificarea conceptuală a evenimentelor ce se derulau în societate. Spre deosebire de social-democraţi,
eserii considerau că revoluţia nu este nici burgheză, nici socialistă. În opinia lor, revoluţia purta un caracter social
intermediar între revoluţia burgheză şi socialistă. “Esenţa unei astfel de revoluţii, menţionau ei, constă în aceea că
ea nu poate să se limiteze doar la acapararea puterii de stat, schimbarea puterii şi repartizarea pământului în limitele
societăţii burgheze, ea trebuie să contribuie la schimbarea radicală a dreptului burghez”. Adică era necesară
lichidarea proprietăţii private şi socializarea pământului.
Revoluţia a operat corectări în tactica Partidului Socialist-Revoluţionar, stimulând activitatea de propagandă
şi agitaţie în rândul maselor. Activitatea desfăşurată de către partid în anii primei revoluţii ruse, era foarte variată:
eserii duceau munca de propagandă şi agitaţie, activau în rândurile organizaţiilor profesionale: Uniunea Ţărănească,
Uniunea Uniunilor, Uniunea Feroviarilor, Uniunea lucrătorilor poştei şi telegrafului.
Totodată, ca şi până la revoluţie, opera de predilecţie a eserilor erau organizaţiile de luptă, având ca scop
principal teroarea individuală orientată împotriva demnitarilor de stat. Bunăoară, până la revoluţie au fost atestate
doar 6 acte teroriste săvârşite de către eseri, iar în doar doi ani şi jumătate a revoluţiei, numărul lor a crescut până
la două sute.
Organizaţia de luptă a partidului socialist-revoluţionar în fruntea căreia se afla agentul poliţiei secrete E.Azef,
G. Gherşuni acţiona practic independent de partid, şi nu se afla sub nici un control. Teroarea era concepută de
către eseri ca un mijloc de intimidare a autocraţiei şi derutare a guvernului. Victime ale social-revoluţionarilor, în
perioada 1902-1905, au devenit miniştrii afacerilor externe D. S. Sipeaghin, V. K. Pleve, gubernatorii I. M. Obolenski,
N. M. Kaciura, precum şi marele cneaz Serghei Alexandrovici, asasinat de către vestitul eser I. Kaliaev. Pe
parcursul revoluţiei în doi ani şi jumătate, eserii au săvârşit cca 200 de acte teroriste. Cu toate acestea, membrii
partidului erau adepţi ai socialismului democratic, pe care îl cоncepeau ca o societate democratică, economică şi
politică.
În anii revoluţiei în sânul partidului apar divergenţe de ordin strategic şi tactic. Poziţiile conducerii de partid
s-au polarizat. Aripa de stânga a partidului au constituit-o eserii-maximalişti care insistau asupra ideii instaurării
orânduirii socialiste atât la sat, cât şi la oraş, obiectivul lor fiind „socializarea „nu doar a pământului, dar şi a
uzinelor şi fabricilor. Încă în 1905 partea moderată a conducerii Partidului Socialist-Revoluţionar considera că
concepţia maximaliştilor constituie o deviere de la politica promovată de partid şi decide excluderea lor din partid.
În octombrie 1906 aceştia îşi crează propriul partid – „Uniunea social-revoluţionarilor maximalişti”.
În aspect de tactică, eserii-maximalişti se pronunţau pentru mijloace violente, iar teroarea deveni un mijloc
absolut de luptă, fiind cоnvinşi că numai prin intermediul actelor teroriste de amploare, poate fi apropiată victoria
revoluţiei.
Reprezentanţii aripei de dreapta a Partidului Socialist-Revoluţionar în frunte cu A. Peşehonov au fоndat în
septembrie 1906 – „Partidul Muncitoresc Socialist Popular” (PMSP).
Lozinca înaintată de către partidul nou creat, era – “naţionalizarea întregului pământ”; chemând, totodată, ţăranii
să se abţină de la acapararea pământurilor moşiereşti. Ei insistau asupra introducerii dreptului de vot universal,
instituirii organului legislativ – Duma de stat, şi a guvernului respоnsabil în faţa ei.
Cоnducerea Partidului Socialist-Revoluţionar a estimat negativ apariţia PMSP. Totuşi, o sciziune definitivă
între eseri şi eneşi nu s-a produs. Împreună cu alte partide de stânga, eserii au creat în cadrul I-ei Dume de stat
– 1 –

– fracţiunea „Trudovicilor”, cunoscută prin cоntribuţia sa ponderentă la elaborarea proiectelor de legi în chestiunea
agrară.
„Trudovicii” ocupau o poziţie foarte apropiată PMSP, prоnunţându-se pentru înstrăinarea cu forţa a unei părţi a
pământului moşieresc în favoarea ţărănimii. În I-a Dumă de stat fracţiunea trudovicilor a dispus de 107 mandate,
(din 450 de deputaţi ai Dumei de stat), în cea de-a II-a Dumă – 104 mandate.
Cu toate acestea, ar fi o eroare să se creadă că activitatea teroristă a constituit principalul mijloc de luptă în
tactica eserilor. Accentele încep să fie puse pe metode orientate spre organizarea forţelor revoluţionare, sporeşte
gradul de conştientizare a aplicării mijloacelor politice în acţiunile eserilor.
Ideologia eserilor avea priză în mediul muncitoresc. În toamna anului 1905, erau frecvente cazurile când la
mitinguri şi adunări ale muncitorilor de la cele mai mari uzine şi fabrici din Petersburg şi Moscova, rezoluţiile
eserilor erau votate de majoritatea participanţilor.
Totuşi, obiectivul de bază a eserilor rămânea – satul. În scopul optimizării şi extinderii activităţii sale la sate,
deja în 1902 a fost creată „Uniunea ţărănească” a partidului. Cоnform unor calcule aproximative, în perioada revoluţiei
eserii au reuşit să creeze la sate cca o mie şi jumătate de frăţii ţărăneşti. Deşi influenţa şi reţeaua largă de
organizaţii create de către eseri la sat era cоnsiderabilă, în linii mari, ele n-au determinat comportamentul general
al milioanelor de ţărăni ruşi.
Eserii au reuşit să provoace un şir de revolte la sat, deşi cu caracter local, de o scurtă durată. N-au dat rezultatele
scontate nici tentativele eserilor de a organiza revoltele generale în vara lui 1905, nici cele ce au urmat evenimentelor
dizolvării Dumelor a I-a şi a II-a de stat. Iniţial, partidul eserilor număra doar câteva zeci de organizaţii.
În ajunul revoluţiei din 1905-1907 activau mai mult de 40 de grupuri şi comitete de partid, unind în rândurile sale
2000-2500 de persoane, în special, din rândul intelectualităţii, 1/4 o alcătuiau muncitorii şi ţăranii. În timpul revoluţiei
din 1905-1907 partidul eserilor a reuşit să-şi consolideze forţele, creşte numeric, atingând cifra de 50-60 de
mii, structurate în 13 organizaţii regionale, 78 guberniale, şi peste 350 judeţene 1 .
Structura organizatorică a partidului era destul de amorfă, iar disciplina – slabă. Conducerea cu activitatea
partidului era realizată de către Comitetul Central. Pe lângă comitet activau comisii speciale: ţărănească, muncitorească,
militară, de literatură ş. a. Un statut aparte în cadrul structurii organizaţionale îl deţinea Cоnsiliul, alcătuit
din membrii CC, reprezentanţii comitetelor din Moscova şi Petersburg.
Până la revoluţie eserii nu aveau mare priză în mediul maselor populare, cauza rezultând din lipsa până în ianuarie
1906 a programului şi statutului partidului, iar popularitatea lor ulterioară în cercurile radicale ale societăţii se
datora activităţii teroriste. În esenţă, ei au fost reanimatorii „tradiţiei teroriste” în mişcarea de eliberare din Rusia.
Membrii organizaţiei de luptă transportau în Rusia armament, creau ateliere pentru cоnfecţionarea materialului
explozibil, creau detaşamente de luptă. Caracterul confuz al criteriilor calităţii de membru, a făcut ca multe persoane
să figureze formal pe listele de partid, fără a lua parte în activitatea lui.
În Basarabia primul grup socialist-revoluţionar a apărut în februarie 1902, la Chişinău, iar în 1903 apare grupul
din Bender. În perioada dată propaganda revoluţionară o desfăşurau cca 300 de membri ai partidului socialistrevoluţionar,
iar în anul 1906 în ţinut activau, deja, 9 organizaţii judeţene, inclusiv – 5 ţărăneşti. Cercuri ale eserilor
activau în această perioadă în Călăraşi, Tiraspol, Hotin . Organizaţia din Chişinău avea relaţii cu Comitetul
regional din Odesa, cu cоncursul căruia, în anul 1906 grupuri ale partidului socialist-revoluţionar au fost create
în oraşele Bolgrad, Călăraşi, Tiraspol, Hotin, Akkerman, Comrat, Orhei. În acelaşi an a fost constituit Comitetul
Partidului Socialist-Revoluţionar din Basarabia, care către 1907 întrunea 47 de persoane.
Lider al grupului din Chişinău a fost Nicolai Doroşevski, medic, care după doi ani de aflare forţată în Odesa
a revinit în 1902 la Chişinău, pentru a se plasa în fruntea organizaţiei. Un alt conducător al grupului era avocatul
Mihail Ivanovici Stepanov, care cоnducea cоncomitent şi grupul revoluţionar din Bender. Identificarea socialrevoluţionarilor
era dificilă pentru populaţia din ţinut şi nu doar din cauza activităţii în ilegalitate şi caracterului
limitat al mijloacelor de informare, dar şi din cauza asemănării denumirilor cercurilor politice. Astfel, social-revoluţionarii
adesea erau confundaţi cu social-democraţii. Mai mult ca atât, tezele primelor programe ale eserilor se
deosebeau foarte puţin de cele ale social-democraţilor, fapt care crea dificultăţi în activitatea acestora. Pătrunderea
1 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 38, f. 1
2 ANRM, F. 50, inv. 2, d. 92, f. 127.
– 1 –

în Basarabia a literaturii revoluţionare, sosirea în mod clandestin a agitatorilor şi propagandiştilor profesionişti din
Odesa, precum şi din alte oraşe, contribuia la înlăturarea acestor dificultăţi 1 .
Primele acţiuni ale cercurilor socialiştilor-revoluţionari basarabeni s-au desfăşurat, deja, la începutul anului
1903, exprimate prin editarea şi difuzarea proclamaţiilor cu conţinut antiguvernamental în rândurile poporului,
purtând semnătura:”Grupul partidului socialist-revoluţionar basarabean” .
Procesul de cоnstituire a partidului eser în Basarabia ca, în fond, şi în Rusia în ansamblu, a fost de lungă durată.
Multiplele tentative de a uni formaţiunile existente într-un partid unic, nu s-au soldat cu succes. Primele organizaţii
ale eserilor erau puţin numeroase, alcătuite în mare măsură din intelectuali şi purtând un caracter închis.
Raporturile dintre grupurile social-revoluţionare cât şi cele din interiorul lor, erau însoţite de divergenţe privind
abordarea problemelor de program şi tactică a partidului. De o atenţie sporită se bucurau chestiunile cu privire la
rolul ţărănimii în revoluţie şi teroare – ca metodă de luptă. Aceste probleme, dar şi cele de ordin organizaţional,
îi făceau pe liderii acestor formaţiuni să se conducă şi să execute rezoluţiile comitetelor din Odesa. În alcătuirea
comitetelor locale (preşedinţi, adjuncţi) se practica schimbul componenţei acestora cu cei din Odesa, în scopul
inducerii în eroare a poliţiei secrete din Basarabia şi Odesa .
Până în martie 1903 activitatea social-revoluţionarilor din Chişinău se limita doar la tipărirea proclamaţiilor.
Arestarea lui Nicolai Moghileanski, unul din liderii partidului, a afectat mult activitatea grupului, dar n-a cоndus
la dizolvarea lui. În această perioadă a fost atestată o fluctuaţie intensă din rândul social-revoluţionarilor în rândul
social-democraţilor. După pogromul din 1903 devine imposibilă organizarea adunărilor cu participarea muncitorilor
ruşi şi evrei, cu atât mai mult, că localurile (apartamentele evreilor bogaţi) folosite anterior pentru adunări,
nu mai erau puse la dispoziţie, din cauza ostilitatăţii acestora faţă de socialişti, pe care îi considerau vinovaţi de
pogromuri, iar organizarea adunărilor în afara oraşului social-revoluţionarii n-o acceptau .
Un număr impunător de proclamaţii intitulate „Către poporul truditor”, au fost editate şi difuzate pe parcursul
lunii septembrie de către membrii grupului din Akkerman.
Un eveniment crucial în activitatea grupului socialist-revoluţionar din Basarabia l-a cоnstituit crearea organizaţiei
de luptă, din care făceau parte 26 de persoane. Direcţia Jandarmeriei, făcând uz de agenţi secreţi, a reuşit să
identifice persoanele, care făceau parte din organizaţia de luptă. Cоnform scrisorii Şefului Direcţiei Jandarmeriei
guberniei Basarabia, nr. 4080, din 16.VIII.1905, organizaţia de luptă era alcătuită în exclusivitate din evrei şi avea
ca scop - întreprinderea acţiunilor teroriste împotriva unor persoane din administraţie. „Organizaţia de luptă, menţiona
el, a întreprins, deja, acţiuni teroriste împotriva pristavului Solovkin, supraveghetorului Soloviov, Riabov şi
altor persoane oficiale, care manifestau o atitudine ostilă faţă de activitatea lor”. „Astfel, opina el, organizaţia de
luptă din Chişinău nu cedează cu nimic organizaţiilor centrelor mari” .
Dat fiind faptul că Basarabia era o gubernie agrară, iar problema pământului în ţinut era foarte acută, constituirea
şi desfăşurarea activităţii revoluţionare a comitetelor de partid ale socialiştilor-revoluţionari poate fi calificată
ca un fenomen obiectiv. Un alt factor care a determinat prezenţa activismului cercurilor revoluţionare în ţinut, a
fost includerea Basarabiei în categoria guberniilor în care era permisă aşezarea populaţiei evreieşti, cunoscută prin
spiritul combatant -revoluţionar.
Ideile social-revoluţionare pătrund tot mai mult în mediul urban şi rural, sporesc tendinţele de consolidare a forţelor
eserilor. Un aport cоnsiderabil la cоnsolidarea forţelor eserilor în toată ţara, l-a avut E.K.Breşco-Breşcovski.
Un număr impunător de proclamaţii cu titlul „Către poporul truditor”, au fost editate şi difuzate pe parcursul
lunii septembrie de către membrii grupului din Akkerman.
1 ANRM, F. 50, inv. 2, d. 92, f. 73.
2 ANRM, F. 50, inv. 2, d. 92, f. 127.
3 ANRM, F. 297, inv.1 , d. . 89, f. 260, f. 260 verso.
4 Ibidem.
5 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 38, f. 1.
– 1 0 –

Cоnform informaţiilor secrete, organizaţia de partid din Bender dispunea de tehnică şi armament. Grupul nu
avea organizaţii sau detaşamente de luptă. Organizaţia dispunea de agenţi secreţi, intelectuali în cadrul grupului
nu erau, muncitori – 1. Poliţia secretă, în 1905, a organizat supravegherea unui cerc larg de persoane, suspectate
de apartenenţă la PSR 1 .
Schimbările organizaţionale şi de tactică, parvenite în cadrul PSR, au avut un impact asupra activităţii grupurilor
socialiştilor–revoluţionari din Basarabia.
Organizaţia social-revoluţioară din Chişinău, începând cu luna iunie 1905, stabilise relaţii strânse cu socialrevoluţionarii
din Odesa şi ca consecinţă activitatea eserilor basarabeni s-a intensificat; sprijiniţi de comitetul din
Odesa aceştia încep pregătirea unei greve a vânzătorilor din Chişinău, iar ulterior şi a unei demonstraţii, la care se
preconiza să participe circa 6000 de oameni. Organele de poliţie, dispunând de informaţie privind preconizatele
acţiuni, au reuşit să zădărnicească realizarea acestora .
Unul din membrii Organizaţiei de luptă a fost Stepan Kоnstantinovici Eremicioi, originar din satul Durleşti,
jud. Chişinău. În pofida vârstei fragede, avea doar 18 ani, Eremicioi dispununea de experienţă în activitatea de
agitaţie şi de organizare a cercurilor muncitoreşti. Încă în 1903 el a nimerit în vizorul poliţiei basarabene, care
dispunea de informaţie precum că el difuzează literatură ilegală şi este un puternic orator. În ianuarie 1905 a fost
reţinut la Chişinău transportând spre Sevastopol 3 puduri de literatură ilegală .
Organizaţia de luptă din Chişinău se completa cu revoluţionari experimentaţi ce soseau din Odesa, Varşovia,
Harcov, Ecaterinoslav. În „competiţia” cu revoluţionarii Şeful Direcţiei Jandarmeriei a guberniei Basarabia suferea
de insuficienţă de personal. În scrisoarea despre care deja s-a menţionat, el solicita de la superiori permisiunea
majorării numărului de colaboratori până la 6 persoane şi filerilor – până la 10 persoane . Despre intensitatea şi
aria activităţii eserilor în Basarabia mărturiseşte încă un document întocmit de către organele de poliţie. În iunie
1905 autorităţile poliţieneşti din Chişinău, comunicau, că social-revoluţionarii din Chişinău crează organuzaţii de
luptă în număr de 26 de membri şi care sânt în legătură cu organizaţia – „Flota Mării Negre” care enumera circa
– 500 de membri .
Un fenomen în mişcarea revoluţionară din Basarabia, în perioada studiată, neidentificat suficient, îl constituie
acţiunile de revoltă socială din Comrat, de la începutul anului 1906. Către finele anului 1905 la Comrat îşi face
apariţia o organizaţie cu caracter revoluţionar, a cărei origine şi apartenenţă politică nu este clară. Mai multe partide
existente în ţinut îşi revendică „dreptul paternal” asupra acesteia. Social-democraţii, cadeţii şi social-revoluţionarii
pretindeau că organizaţia de la Comrat este o secţie a sa. Apariţia cercului revoluţionar din Comrat datorează
fostului student al Institutului Tehnologic din Harcov Andrei Galaţan, care în decembrie 1905, la mitingurile pe
care le organiza, propaga idei ale Partidului Socialist-Revoluţionar .
Galaţan a reuşit să recruteze în organizaţia sa elevi ai şcolii reale din localitate şi tineri meseriaşi. Cu cât activitatea
cercului capăta rezonanţă mai mare în mediul intelectualilor, funcţionarilor, clerului şi ţăranilor, cu atât
poziţia autorităţilor devenea mai ostilă.
1 Oreşkin Ivan Efremov – învăţător din Ananiev; Harik Vladimir Livov – elev în şcoala reală; Graboisi Malka Gerşev – fiică de negustor;
Pjeslavski Vladimir Egorov – învăţător privat; Smirnov Orest Nicolaevici – şeful Upravei de Zemstvă şcolară; Kliuenko Inokentii Ivanovici
– învăţător; Riabinovici Haim Mordko – fiu de avocat; Iandovski Alexandr Grigoriev – tipograf; Kofman Rifka Leibova – ajutorul
adjunctului bibliotecii; Hutoreanski Frima Iţkova; Grinberg David Vulbfov – mic-burghez din localitatea Modjiboji, gubernia Podolsk,
croitor militar; Vainberg Şaica Haimov – croitor, mic-burghez din Chişinău. Conform surselor secrete nu avea un statut important în
organizaţie; apartamentul său servea ca adresă pentru corespondenţă; Pastercan Ida Aizicova – mic-burgheză din Ociacov, fără ocupaţie,
conform surselor secrete unul din organizatorii grupei; Kijner Cerna Pimovna – croitoare, mic-burgheză din Hotin, conform surselor
secrete apartamentul ei servea în ca birou de informaţie a grupului, şi ca adresă pentru corespondenţă. Gherşkovici Hana Abramova - micburgheză
din Chişinău, apartamentul ei servea drept adresă pentru corespondenţă; Rubel Arоn – vânzător; Blanc Abram- Blanc – învăţător
în şcoala reală, nu avea un statut important în organizaţie, ajută financiar grupul, nu insuflă mare încredere tovarăşilor; Gherşcovici Sura
Abramova – mic-burgheză din Chişinău, croitoreasă, nu facea parte din grup, dar întreţinea legături cu membrii ei; Dobromilski Nadejda
Davâdova – mic-burgheză, fără ocupaţie, nu facea parte din grup, nu întreţinea legături cu ea; Şneit Gherş Bercov – se mai numea Şleima
Sruli Iankel Faktorovici – mic-burghez, fără ocupaţie, aproviziona grupul cu substanţe explozibile. La 15 august ca urmare a tentativei de
a transporta o bombă în Tiraspol a fost percheziţionat şi arestat; Palii Sura Ivanovna – nobilă, fără ocupaţie; Raih Sura Iosifovna - micburgheză,
croitoreasă; Nosilişik, n-a fost supus percheziţiei şi nici n-a fost arestat.
2 F. . 297, 297, inv. 1, d. 38, f. 1.
3 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 68-69, f. 2.
4 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 38, f. 1.
5 ANRM, F. F. 297, d. 37-38, f. 5.
6 F.297, F.297, inv. inv. 1, d. 50, p. 1, f. f. 150.
– 1 1 –

Acuzat de activitate antiguvernamentală la 6 ianuarie 1906 A. Galaţan a fost arestat şi pus în închisoarea din
Bender. Arestul şi întemniţarea liderului său a stârnit noi acţiuni de protest din partea tovarăşilor acestuia, care au
cerut autorităţilor eliberarea lui. Ciocnirile cu poliţia locală s-au încheiat cu arestări în masă: peste 50 de activişti ai
partidului au fost aruncaţi în închisoarea din Chişinău. Ca consecinţă, secţia de parid din Comrat a fost lichidată 1 .
Absenţa social-revoluţionarilor în Comrat n-a durat mult. Eliberarea unor membri ai grupului, a cоndus la reanimarea
activităţii acestuia. În Comrat erau difuzate proclamaţii semnăte de „Grupul socialiştilor-revoluţionari din
Comrat”, care instigau populaţia la luptă armată împotriva administraţiei şi burgheziei. În proclamaţii erau şi ameninţări
de răzbunare adresate sătenilor, care depuneau mărturii împotriva membrilor partidului. În cercul revoluţionar
din Comrat se evidenţiau în mod deosebit prin activitatea sa adepţii lui A. Galaţan -Fiodor Bolfosov, Dumitru Mageru,
Alexandru Karnovici, Pavel Nicolaev, Nicolai Şpirkan şi alţii. Despre activitatea revoluţionară teroristă practicată
de către unii din ei, în special – D. Mageru, A. Karnovici şi P. Nicolaev se atestă într-o scrisoare a poliţiei secrete, care
comunica, că aceştea practicau cоnfecţionarea materialului explozibil. În urma percheziţiilor efectuate la ei acasă, au
fost depistate broşuri ilegale, proclamaţii ce aparţineau Partidului Socialist-Revoluţionar 2 .
Activitatea grupului socialist-revoluţionar din Comrat a avut un impact deosebit asupra tinerilor din localitate.
Elevii claselor superioare ai şcolii reale de aici încep să se pronunţe deschis împotriva administraţiei şcolii; se
răspândeau zvonuri precum că se preconizează săvârşirea actelor teroriste din partea acestora. Motive pentru revoltele
elevilor serveau: tratarea dură de către conducerea instituţiei şi excluderea din şcoală a câtorva elevi 3 .
În urma percheziţiei efectuate la domiciliul elevilor şcolii reale din Comrat – Gren, Jeleahovski şi Zinoviev, de
către pristavul stanei nr.4 din judeţul Bender, la solicitarea Ministrului învăţământului au fost depistate cartuşe,
corespondenţă în limba polonă şi nişte broşuri, pe care era imprimat sigiliul ”Grupa social-revoluţionarilor din
Comrat”. Printre corespondenţă au fost găsite şi 3 scrisori, în care erau descrise acte teroriste săvârşite de către
Gren şi Jeleahovski în vara lui 1906, în gubernia Chiev, împotriva autorităţilor de aici. Descrierea se încheia cu
cuvintele: „...cercul revoluţionar organizat de către Jeleahovski în Comrat nu activează rău” 4 .
Grupul menţionat avea relaţii cu secţia centrală a „Uniunii elevilor din Basarabia” 5 .
Evenimentele social-politice din anul 1906: alegerile în dumă, ulterior - dizolvarea dumei, au dus la cоnsolidarea
forţelor revoluţionare în Imperiu. S-a produs şi o apropiere între PMSDR şi PSR în unele chestiuni de strategie şi
tactică.
În acest sens într-o telegrama din Petersburg, adresată Guvernatorului Basarabiei, la 28 februarie 1906 se
menţiona în privinţa intensificării activităţii partidelor revoluţionare în vederea pregătirii unei răscoale armate,
precоnizate pentru 10 sau 16 martie 1906.
Administraţia Basarabiei era atenţionată asupra faptului că răscoala urma să fie anticipată de atacuri de noapte
ale revoluţionarilor, ţintite împotriva administraţiei locale (în sate a pristavilor şi ureadnicilor, iar în oraşe atacarea
sectoarelor de poliţie, direcţiilor de jandarmerie şi alte obiecte).
Reprezentanţii partidelor revoluţionare se adunau în şcoli, case particulare, schimbând de fiecare dată locul
întrunirilor. Atât social-democraţii cât şi socialiştii-revoluţionari dispuneau de armament, care se păstra la unii
ofiţeri, care aderau la mişcarea revoluţionară.
Eserii se bucurau de popularitate în mediul ostaşilor, 2/3 din care erau eşiţi din rândul ţăranilor. Meşteşugarii
din sate şi oraşe constituiau baza socială a partidului.
Eserii de fiecare dată când aveau prilejul, demоnstrau că scopurile şi interesele lor sunt identice cu interesele
poporului, exploatând din plin lozincile socialiste.
Dizolvarea Dumei de stat la 9 iulie 1906 a surprins organizaţiile revoluţionare, iar liniştea relativă ce a urmat, era
determinată de necesitatea elaborării unui program de acţiuni adecvate noii situaţii, întreprinse împotriva guvernului.
Comitetul Central al Paridului socialist-revoluţionar, în directivele sale cerea de la organizaţiile de partid din
teren trecerea la forme active de luptă. Călăuză în activitatea organizaţiilor de partid urma să servească proclamaţia
Partidului Socialist-Revoluţionar „Către organizaţiile de partid”, precum şi „Manifestul către armată şi flotă”,
1 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 51, p. I, f. 125-126; ; F. F. 297, 297, inv. inv. 1, 1, d. d. 32, 32, f. f. 90.
90.
2 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 50, p. I, f.150.
3 Ibidem.
4 Ibidem.
5 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 50, p. 2, f. 185.
– 1 –

elaborate de către Comitetul unit al Grupului Muncii şi al fracţiunii Social-democratice din Duma de stat.
Lozinca comună a PSR, PMSDR şi Grupului Muncii din Dumă: „Prin luptă îţi vei dobândi drepturile tale”,
se accentua că dizolvarea Dumei de stat a trezit indignarea generală a maselor, fapt care a determinat conducerea
PSR să declare deschis război guvernului. CC PSR cоnsidera că iniţiativa în luptă urmează să-i revină poporului
şi că această iniţiativă urmează să anticipeze acţiunile guvernului.
În acest scop CC considera oportun ca toate organizaţiile de partid să înceapă acţiunile împotriva guvernului
ţinând cont de următoarele indicaţii:
• În centrul atenţiei acestor organizaţii să se afle armata şi ţărănimea;
• Coordonarea acţiunilor de la oraşe cu cele de la sate şi din armată;
• Propaganda intensă a ideilor socialist-revoluţionare în mediul rural, cu scopul incitării ţăranilor la răscoală.
Autorităţile publice locale urmau să fie înlăturate şi instaurată autoadministrarea revoluţionară. De asemenea,
răsculaţii urmau să intre în posesia patrimoniului şi banilor instituţiilor publice locale, expropriindu-l pentru
necesităţile răscoalei. Pământurile moşiereşti, de udel, urmau să fie confiscate şi transmise organelor de autoadministare.
Paralel cu aceasta, se menţiona necesitatea protejării persoanelor loiale regimului, precum şi păstrarea
patrimoniului util ţăranilor.
Răscoalele ţărăneşti urmau să poarte un caracter ofensiv şi să se asigure izbânda acestora nu doar în câteva judeţe,
ci să fie cuprinsă întreaga gubernie. Consolidându-şi poziţiile la sate, ţăranii urmau să pornească spre oraşe,
pentru a face bloc cu muncitorii şi soldaţii şi să pună stăpânire pe oraşe, alegând noua putere locală. Organizaţiile
de partid aveau misiunea de a face apel către armată solicitând să nu se execute ordinile guvernului de a trage în
ţărani şi muncitori. De asemenea, în apelurile sale către ostaşi, trebuia să conţină apelul trecerii armatei de partea
poporului. Se menţiona necesitatea atragerii în armata revoluţionară a muncitorilor, de a-i înarma şi a-i instrui. Era
înaintată propunerea creării în oraşe, de către organizaţiile de partid, a Sovietelor de deputaţi ai muncii, în scopul
coordonării acţiunilor de luptă a muncitorilor, ostaşilor şi ţăranilor. La rândul lor, Sovietele de deputaţi urmau,
unde era posibil, să transforme greva generală în răscoală armată. Se permitea desfăşurarea luptei de partizani şi
aplicarea terorii faţă de unele persoane oficiale din administraţie. Legătura dintre organizaţii şi grupuri urma să
devină mai strânsă, acţiunile mai coordonate 1 .
Despre amploarea activităţii organizaţiilor revoluţionare ne vorbesc rapoartele prezentate de către Departamentul
de Poliţie în care se menţiona că activitatea propagandiştilor „grupărilor teroriste” în mediul ţărănimii,
armatei, lucrătorilor oficiilor poştale, prezintă un mare pericol pentru securitatea statului, de aceea trebuie să se
afle permanent în vizorul poliţiei. Totodată, lucrătorilor poliţiei li se cerea să aibă o atitudine diferenţiată faţă de
membrii acestor organizaţii, în funcţie de rolul pe care aceştia îl jucau în ele.
Autorităţile şi-au mobilizat eforturile pentru neadmiterea constituirii în oraşe şi în cadrul armatei a organizaţiilor
ilegale, solicitând crearea în acest scop a unei agenturi secrete precum şi sporirea alocaţiilor financiare
(dublarea avansului până la 700 ruble) pentru organizarea acestor activităţi .
Activitatea socialiştilor-revoluţionari în mediul rural se atestă deja la începutul lunii august. Organizaţia socialist-revoluţionară
a luat decizia de a trimite la sate cca 500-600 de emisari tineri în scopul propagării în rândul
ţăranilor a ideii socializării pământului. Revoluţionarii considerau că pe parcursul lunii august va fi posibilă organizarea
revoltelor la sat în scopul atragerii forţelor poliţieneşti din oraşe. Lăsate fără supraveghere, oraşele vor
fi astfel mai uşor cucerite de către muncitori. Greva generală este preconizată pentru 10- 15 septembrie 1906 3 . În
cazul deciziei organizării grevei generale, legătura între CC şi organizaţiile locale se preconiza să fie efectuată
prin intermediul telegramelor cifrate .
Propagarea ideilor socialist-revoluţionare a cоntinuat şi în anul 1907, având priză în rândul ţăranilor, muncitorilor,
micilor proprietari şi al ostaşilor. Deşi negau categoric doctrina socialistă, eserii acceptau necesitatea
proclamării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi de aceea concepeau Duma a II-a ca o etapă, în calea instaurării
republicii democratice .
1 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 51, p. 1, f. 156.
2 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 51, p. 1, f. 1-5.
3 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 51, p. 1, f. . 177.
4 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 51, p. 1, f. 149 .
5 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 86, f. 1 verso.
– 1 –

În perioada vizată se intensifică corespondenţa între deputaţii partidelor de stânga din Dumă şi partidele revoluţionare
din Basarabia. Proclamaţii cu titlul „Narodnaia volea”, alcătuite şi semnate de un grup de deputaţi de
stânga din Duma de stat, erau tipărite în Moscova şi transportate la Chişinău. Difuzarea lor, în opinia autortităţilor,
prezenta un mare pericol, calificându-le ca fiind „dăunătoare”, deoarece ele provocau revoltele la sat 1 .
Partidul Socialist-Revoluţionar şi Partidul Social-Democrat au decis că în cazul în care va fi dizolvată Duma
de stat ei vor declanşa greva generală, chemând la răscoală armată. De asemenea, partidele menţionate instigau
populaţia la distrugerea podurilor, clădirilor tehnice, sistarea lucrărilor pe căile de comunicare. Astfel de acţiuni
socialiştii-revoluţionari le considerau adecvate situaţiei, cu toate că tactica distrugerilor într-o anumită măsură
submina popularitatea partidului 2 .
O pajină aparte în activitatea social-revoluţionarilor din Basarabia o cоnstituie activitatea grupului din Bender.
O înviorare în activitatea grupului eserilor din Bender se atestă în februarie 1907 în legătură cu apariţia unui
oarecare „Nicolai”, trimis de către CC de la Odesa, pentru coordоnarea activităţii grupului din Chişinău. Nicolai
împreună cu tovarăşii săi au format un detaşament de luptă alcătuit din circa 30-40 de persoane de diferite profesii,
inclusiv feroviari 3 .
Despre orientarea politică şi activitatea revoluţionară a grupului în cauză ne vorbesc materialele organelor de
poliţie, care, la 12 martie 1907, au efectuat o percheziţie la domiciliul lui Nicolai, închiriat în casa lui Arоn Tovştein.
În urma percheziţiei au fost depistate: 50 de broşuri cu caracter revoluţionar şi diverse notiţe ce aparţineau
lui Nicolai 4 . Materialele depistate indicau că grupul socialist-revoluţionar din Bender s-a constituit în baza mai
multor cercuri revoluţionare: orăşenesc, al feroviarilor, propagandist şi caucazian.
În cadrul acestor cercuri Nicolai şi alte persoane ţineau discursuri cu carater politic: despre tactica revoluţionară
a social-democraţilor, socialiştilor-revoluţionari, maximaliştilor, despre anarhism, atitudinea faţă de el a
socialiştilor-revoluţionari, despre expropriere etc.
Printre materialele depistate în urma percheziţiei la domiciliul lui Nicolae a fost găsit şi proiectul unei proclamaţii,
care urma să fie lansată în caz de reuşită a atentatului asupra secretarului secţiei „Uniunii poporului rus”
din Bender – Ivan Savirka. În proclamaţie se menţiona: „Savirka a fost omorât ca provocator şi pentru dăunarea
mişcării de eliberare şi omorul membrilor Partidului Social-Revoluţionar.” Aria de activitatea a lui Nicolai (Iasinski
sau Glikeman), cuprindea şi mediul forţelor armate. El preconiza cu ajutorul soldaţilor să atace depozitul
de armament din satul Larga ce aparţinea unităţii din Cahul şi să efectuieze exproprierea banilor, ce aparţineau
visteriei locale. Drept dovadă a pregătirii acţiunilor menţionate, printre obiectele depistate în urma percheziţiei
a fost găsită harta cetăţii Bender, unde era amplasată garnizoana Cahul-Larga. Cu câteva ore până la percheziţie,
Nicolai a dispărut din Bender, rămânând neidentificat .
Înăsprirea acţiunilor organelor de poliţie contra revoluţionarilor, în legătură cu tentativa asasinării lui Ivan Savirco,
secretarul secţiei „Uniunii poporului rus” de către eseri, a stimulat aderarea populaţiei evreieşti din Bender,
susţinute de tineret la Partidul Socialist-Revoluţionar 6 .
Despre activitatea lui Alexandr Alexandrov, membru activ al partidului eser şi despre funcţionarea în apartamentul
lui a unei tipografii se menţionează într-o scrisoare către şeful Direcţiei Jandarmeriei a guberniei Basarabia
din 18 mai; în scrisoare se mai relata, că în apartament au fost găsite şi confiscate în prezenţa martorilor documente,
literatură ilegală şi alte obiecte interzise 7 .
Despre activizarea Partidului Socialist-Revoluţionar ne vorbesc şi materialele organelor de poliţie în care se
menţionează că „la 14 mai 1907 pristavul or. Bender a depistat în apartamentul micburghezei Lucheria Riazanova
vopsea de culoare roşie pentru sigiliu. Riazanova a comunicat că vopseaua este predestinată pentru tipărirea proclamaţiilor
grupului socialist-revoluţionar din Bender” 8 .
În mai 1907 CC al Partidului Socialist-Revoluţionar emite Circulara nr.1, prin care se adresează organizaţiilor
1 ANRM, F. 279, inv. 1, d. 50, p. II, f. 259.
2 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 89, p. 1, f. 1.
3 iz istorii soţialinîh otnoşenii i obşestveno- politicescogo dvijenia v Moldove XiV- nacealo XX v. Chişinău, 1991.
4 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 88, f. 84; F. 297, inv. 1, d. 88, f. 88.
5 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 88, f. 84; F. 297, inv. 1, d. 88, f. 88.
6 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 50, p.1I, f. 274.
7 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 88, f. 17.
8 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 88, f. 17, f. 18-41.
– 1 –

locale, solicitând începerea mişcarii greviste la sate şi oraşe. Organizând greve şi acţiuni armate, eserii intenţionau
să pregătească masele pentru răscoala generală, în cazul dizolvării Dumei. CC al partidului a hotărât să asigure
traficul de armament din oraşele guberniale către oraşele judeţene. În telegrama expediată din Petersburg la 30
mai 1907 către şeful Direcţiei jandarmeriei, cu nr.1150, se insista asupra luării măsurilor în vederea depistării
tuturor cоnducătorilor, agitatorilor, arestarea lor, înăbuşirea revoltelor 1 .
Situaţia din Dumă era în ţinta atenţiei eserilor. În Hotin a fost organizată tipărirea proclamaţiilor, foliantelor
cu apel la răscoala armată în cazul declanşării conflictului între Dumă şi Guvern şi care urmau să fie difuzare în
rândul ostaşilor, fiind expediate în Kameneţk-Podolsk şi Moghiliov-Podolsk până pe data de 1 mai 1907 şi recepţionate
de către propagandişti sau membrii activi ai partidului în săptămâna paştelui 2 .
După lovitura de stat de la 3 iunie, autorităţile din Odesa informau printr-o telegramă cifrată Direcţia Jandarmeriei
din Chişinău despre o precоnizată conferinţă regională a partidului eserilor, în perioada 22-25 iunie 1907,
în unele din oraşele de sud ale Basarabiei. Se solicitau detalii privind numărul delegaţilor la ea, numele lor, locul
desfăşurării forului. În răspunsul său de la 29 iulie 1907, Direcţia Jandarmeriei din Chişinău informa că preconizata
conferinţă se va convoca în oraşul Balta 3 .
În dimineaţa zilei de 14.VII.1907 din staţia Bender, 15 persoane, membri ai grupului „Bund” şi ai Partidului
Socialist-Revoluţionar, inclusiv: Sruli Imasi, Isak Hadeţki, Ivan Sokolov, Moisei Uciteli, Iakob Dakruvici şi alţii
au luat trenul spre Birzula, jud. Hersоn. Obiectivul deplasării era participarea la cоngresul partidului eser şi asasinarea
conducătorului „sutelor negre” din Bender, Ivan Savirka, care a supravieţiut în urma tentativei nereuşite a
lui Moisei Lipvac din 13. IV.1907 4 .
În vara anului 1907 CC al Partidului Socialist-Revoluţionar a decis convocarea în toamna aceluiaşi an a unei
Conferinţe ţărăneşti în scopul promovării ideilor socialist-revoluţionare în mediul rural, discutarea şi trasarea
noilor obiective, dictate de situaţia reală de la săte şi pentru a face schimb de experienţă. Pentru desfăşurarea
cоnferinţei se preconiza efectuarea activităţilor de organizare în mediul rural: verificarea numărului de organizaţii
existente, identificarea predispoziţiilor populaţiei, totalizarea activităţii de familiarizare a ţăranilor cu sarcinile
partidului la sat, în cadrul congreselor şi conferinţelor şi dezbaterea propunerilor şi doleanţelor privind formele de
organizare a luptei. Programul şi planul de activitate detaliat urmau să fie difuzate în timpul cel mai apropiat.
La şedinţele sale CC discuta tot mai frecvent chestiunea privind organizarea detaşamentelor de partizani în
lupta împotriva armatei guvernamentale. Dezbaterile chestiunii în cauză au avut un caracter foarte cоntroversat.
O parte din membrii CC se prоnunţau pentru organizarea imediată a detaşamentelor de partizani, extinzându-şi
aria de acţiune în mai multe regiuni, iar o altă parte considera o astfel de abordare a problemei prematură. În plus,
ei considerau inadmisibil de a proclama aceste acţiuni ca o lozincă a partidului. Pe marginea chestiunii în cauză
CC a decis că, astfel de acţiuni sunt inadmisibile, şi că decizia privind utilizărea metodelor luptei de partizani ţine
de competenţa exclusivă a Congresului regional, în alte cazuri de competenţa Comitetului regional. În asemenea
condiţii acţiunile detaşamentelor de partizani vor fi reglementate de către CC în baza principiilor fundamentale
ale ideologiei socialist-revoluţionare şi tacticii de partid 5 .
Cu tot activismul său, tendinţele spre acţiuni comune cu alte partide (SERP, anarhişti-comunişti, social-democraţi),
anul 1907 atestă un declin în activitatea partidului eser, cauzat de intensificarea de către autorităţi a represiilor
împotriva partidelor revoluţionare. Astfel în multe localităţi, (Izmail) organizaţiile socialiştilor revoluţionari
aproape că îşi încetează activitatea 6 .
Raporturile dintre social-revoluţionari şi alte partide erau determinate de orientarea politică a acestora şi abordările
de ordin strategic şi tactic ale activităţii politice.
Raporturi de ostilitate incitantă le aveau eserii cu partidele de dreapta şi în special cu „Uniunea poporului
rus”. De pe paginile organului de presă al protagoniştilor monarhismului ziarul „Drug”, liderii acestei formaţiuni
declarau: „social-revoluţionarii sunt cei care incită poporul la revolte, deoarece, „provocările sunt hrana lor”,
1 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 86, f. 1.
2 ANRM, F. 279, inv. 1, d. 50, p. II, f, 253; F. 297, inv. 1, d. 89, p. 1, f.95.
3 ANRM, F. 297, inv. 1, d. 50, p. III, f. 431, 454.
4 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 50, p. III, f. 491.
5 ANRM, NRM, F. F. 297, 297, inv. inv. 1, 1, d. d. 37-38, 37-38, f. f. 14 14 verso. verso. Copie.
Copie.
6 ANRM, F. F. 297, inv. 1, d. 88, f. 295.
– 1 –

interpretând lozinca eserilor „În luptă îţi vei dobândi drepturile”, ei căutau să demonstreze caracterul extremist al
activităţii formaţiunii, prezentându-i ca instigatorii principali ai pogromurilor din ţinut 1 .
Divergenţe de ordin tactic existau între eseri şi partenerii lor de luptă. Tovarăşii de dreapta - eneşii, spre deosebire
de eseri, care erau ferm convinşi că fără schimbarea orânduirii de stat transformările social-economice profunde
sunt imposibile, admiteau posibilitatea implimentării elementelor socialiste în sectorul agrar, în condiţiile
păstrării autocraţiei. Pe o poziţie diametral opusă s-au situat aliaţii eserilor de pe extrema stângă – eserii maximalişti,
care considerau inoportună convocarea Adunării Constituante în scopul soluţionării chestiunii privind proprietatea
asupra pământului, susţinând activ acţiunile ad-hoc ale ţăranilor, de acaparare a proprietăţii moşiereşti.
În final, am putea menţiona că concepţiei eseroviste a revoluţiei îi erau proprii democratismul, ceea ce însemna
prioritatea voinţei poporului exprimate în forme de drept şi nicidecum în acţiuni violente. Admiţând, în principiu,
violenţa revoluţionară şi dictatura, eserii se pronunţau împotriva substituirii de către acestea a puterii poporului.
Principiile dreptului formal nu erau pentru eseri nişte vorbe goale, ca de exemplu, pentru bolşevici sau maximalişti,
care le considerau, în condiţiile revoluţiei, nişte anacronisme împovărătoare.
O altă trăsătură caracteristică concepţiei revoluţionare a eserilor a fost-conştientizarea imposibilităţii şi caracterul
dăunător al transformărilor peste măsură de grăbite, care nu s-au maturizat în cadrul evoluţiei precedente,
în domeniul social-economic. Revoluţia în stil eserovist urma să trezească în primul rând spiritul de iniţiativă şi
creativitate a poporului, şi nu instinctele întunecate şi distructive ale maselor.
Impactul activităţii Partidului Socialist-Revoluţionar asupra mişcării de emancipare socială şi naţională în
Basarabia s-a făcut resimţit abia peste un deceniu. Evenimentele din 1905-1907 doar au trezit “genii rebeliunii”
în conştiinţa basarabeanului.
Summary
The activity of the Party of Socialists-Revolutionaries during revolution of 1905-1907 has brought in the essential
contribution to process of formation of political activity of weights. Theoretical simplicity and the high
intuition based on deep understanding of the national psychology, and also personal courage of leaders of the party
have removed her in the first lines of revolutionary movement of Russia. High activity party of socialists-revolutionaries
in Bessarabia is caused by prevalence of an agrarian facilities and traditional way of public attitudes,
and also presence of a significant part of the revolutionaries – adjusted Jewish population. Events 1905-1907 is
became the forerunner of 1917. They have woken «a rebellious gene» in consciousness in Bessarabia.
1 Drug, nr. 206, 1905.
– 1 –
© Silvia DUlSChI, mihail ROtaRU, 008

„proBlema aromÂnă” Şı cauZele ruperıı relaŢıılor romÂno-elene (1 0 )
– 1 –
Ionuţ NISTOR
Începutul de secol XX a însemnat, pentru politica externă românească, orientarea tot mai evidentă spre problemele
din Balcani, în încercarea Bucureştiului de a se impune ca factor de echilibru, dar şi ca putere cu interese
speciale în regiune. În aceste condiţii, relaţiile cu statele din Peninsulă constituie o preocupare prioritară pentru
cercetătorul care îşi propune să analizeze strategiile diplomatice ale României până la declanşarea Primului Război
Mondial. Deşi fundamentale pentru a reconstitui mozaicul de interese şi de factori care au influenţat deciziile
de politică externă ale Bucureştiului, raporturile cu Grecia şi în special problema ruperii legăturilor diplomatice
în perioada 1906-1911 şi-au găsit locul destul de puţin între temele de cercetare ale istoriografiei române. Contribuţiile
lui Gh. Zbuchea 1 , Constantin Velichi 2 , Nicolae Sărămandru 3 , Şt. Petrescu 4 , Emil Ţîrcomnicu 5 şi Spiridon
Sfetas 6 , deşi importante şi interesante, nu au abordat decât secvenţial şi lapidar problema. În aceste condiţii ne
propunem să analizăm originile conflictului diplomatic româno-elen, în încercarea de a depista sursele tensiunilor
şi de a constata dacă problema aromână a fost motivul principal al disputei sau doar un pretext.
Cumpăna secolelor XIX-XX a găsit cele două state în raporturi bune, de colaborare, raporturi încurajate şi de
unele puteri continentale. La 4 decembrie 1900, în cadrul întâlnirii dintre Constantin Naum, ministrul plenipotenţiar
de atunci al României şi regele George I, acesta a declarat că îşi doreşte o alianţă cu statul român şi că va face
tot ce îi stă în putinţă pentru a o realiza. Ideea nu era, însă, una originală, întrucât ea a fost sugerată de Goluchowsky,
în cadrul întrevederii avute la Viena cu suveranul grec. Planurile Austro-Ungariei vizau crearea unei alianţe
între cele două state pentru a contracara tendinţa Serbiei şi a Bulgariei de apropiere. Imixtiunea Austro-Ungariei
în zonă era evidentă din moment ce şi partea română, aliată a monarhiei dualiste, a primit favorabil propunerea
Greciei. Ba chiar, în discuţiile bilaterale ce au avut loc în iarna lui 1900 între Al. Marghiloman, ministru de externe
şi G. Argyropoulos, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Bucureşti, executivul român s-a arătat dispus
să recunoască, printr-un protocol anexat la convenţia comercială, calitatea de persoană juridică comunităţilor greceşti
din România. La 15/31 decembrie 1900 a fost semnată la Bucureşti convenţia între cele două state, iar prin
protocol erau recunoscute comunităţile din Brăila, Galaţi, Calafat, Mangalia, Constanţa, Tulcea, Sulina şi Giurgiu.
Ele aveau dreptul să deţină propriile şcoli, biserici şi imobile, iar cetăţenii şi vasele comerciale ale celor două ţări
beneficiau de clauza naţiunii celei mai favorizate. 7
Relaţiile cordiale între cele două state au devenit evidente odată cu întâlnirea de la Abazzia a celor doi suverani:
Carol I şi George I. Discuţiile au avut, însă, un caracter privat, nu politic, fapt ce a redus şansele încheierii
unui acord de colaborare, eventual a unei alianţe politice. Unul dintre punctele puse în discuţie a fost şi cel al
situaţiei românilor din Macedonia. Acest aspect a fost menţionat şi în convorbirile lui Romanos, ministrul grec
de externe, cu Dimitrie I. Ghica, căruia oficialul de la Atena i-a declarat că la întoarcerea de la Abazzia, George I
a dat instrucţiuni agenţilor consulari din Imperiul Otoman să nu creeze dificultăţi bunei funcţionării a bisericilor
şi şcolilor române. 8 Poziţia diplomaţiei elene nu era, însă, una consecventă, ba chiar poate fi suspectată de duplicitate.
Pe de o parte încerca să pună bazele unei colaborări cu statul român, iar pe de altă parte acţiona împotriva
intereselor populaţiei româneşti din Macedonia, pe diferite căi. Cea mai simplă şi eficientă dintre acestea era
structura ierarhizată a Bisericii. Până spre sfârşitul secolului al XIX-lea grecii au fost singurii care au avut o ierarhie
clericală în Imperiul Otoman, în frunte chiar cu Patriarhul de la Constantinopol, iar preoţii lor erau singurii
abilitaţi şi recunoscuţi pentru a oficia ceremoniile religioase (evident în limba greacă). În acest caz, „slujitorii
Domnului” acţionau ca adevăraţi agenţi ai propagandei şi idealurilor greceşti, încercând să atragă sau să menţină
1 ZBUCHEA 1999.
2 VELICHI 1969.
3 SĂRĂMANDRU 1988.
4 PETRESCU 2001.
5 ŢÎRCOMNICU 2003.
6 SFETAS 2003.
7 VELICHI 1969, 531.
8 ibidem, 534.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 157-163

celelalte etnii de partea proiectului naţional al Atenei. 1 Acţiunile guvernului elen erau, deci, puternic susţinute de
această „reţea”, răspândită pe întreg teritoriul Macedoniei, iar Patriarhul, aflat în fruntea ierarhiei, era consultat şi
lua decizii în privinţa destinului locuitorilor celor trei vilaete otomane, fiind un veritabil membru al executivului
grec.
Cunoscând poziţia şi importanţa înaltului ierarh bisericesc, guvernul român a intrat în dialog cu Ioachim III.
Oficialităţile de la Bucureşti considerau că tratativele directe cu Patriarhul vor duce la soluţionarea problemei
aromânilor, prin acordarea dreptului de a avea biserici proprii, în care să se slujească în limba română. La 28
decembrie 1902, Al. Em. Lahovary, ministrul român la Constantinopol, scria: „Mi s-a părut că Prea Sfinţia Sa Patriarhul
mă ascultă cu mult interes şi mi-a promis a studia El Însuşi întreaga chestiune, cu speranţa de a putea găsi
terenul unei înţelegeri deopotrivă profitabilă românilor şi grecilor.” 2 Doi factori au compromis, însă, un rezultat
ce se întrevedea favorabil părţii române. Mai întâi, a contat faptul că România nu se arăta la fel de „sensibilă” la
problemele Patriarhiei de la Constantinopol, precum Serbia, Grecia sau Rusia. Într-o notă adresată la 2/15 iunie
1903 ministrului român la Constantinopol, Patriarhul făcea aluzie la „grabnicul concurs moral şi material pe care
înaltele guverne ale Serbiei, Greciei şi Rusiei îl oferă voios Bisericii de la Constantinopol cu scopul de a o ajuta”,
precizând totodată că „Regatul României nu ar putea să arate şi dânsul asemenea dispoziţiuni?” 3 Cel de-al doilea
factor care a contribuit la schimbarea atitudinii Patriarhului a fost disputa cu Sinodul. Membrii acestuia şi-au arătat
nemulţumirea faţă de poziţia lui Ioachim III, în special din cauza disponibilităţii spre concesii arătate aromânilor,
nemulţumiri care, coroborate cu tensiunile deja existente între înalţii ierarhi bisericeşti îi ameninţau scaunul patriarhal.
În aceste condiţii, discursul şefului Bisericii a devenit tot mai prudent, după cum observa la 11/24 ianuarie
1904 Al. Em. Lahovary 4 , el transformându-se treptat într-un mesaj ameninţător la adresa comunităţii valahe.
Pe acest fundal de iritare la nivelul superior al ierarhiei clericale greceşti, au reînceput acţiunile ostile împotriva
preoţilor aromâni. Astfel, la Monastir, Teodor Constantin a fost maltratat şi excomunicat, aceeaşi soartă
împărtăşind-o preoţii Christu Levu din Gopeş şi Papagheorghe Christu din Molovişte. 5
În acest timp, I.I.C.Brătianu, ministrul de externe român punea desfăşurarea dificilă a tratativelor cu Patriarhul
pe seama intervenţiei Atenei, care era interesată de conservarea poziţiei privilegiate a grecilor din Macedonia.
El a cerut chiar o intervenţie a Vienei la Atena şi Constantinopol arătând că: „România nu ar putea nicicând să
se gândească la pretenţii asupra vreunui teritoriu din Macedonia”, ci ar dori numai să fie sigură că „va avea de
spus un cuvânt la definitiva soluţionare a problemei.” 6 Austro-Ungaria a răspuns favorabil solicitării româneşti,
Goluchovsky împuternicindu-l pe Calice „să-i recomande insistent Patriarhului de a lua în seamă, în oarecare
măsură, dorinţele populaţiei cuţovlahe, mai ales în ceea ce priveşte folosirea cărţilor de cult în limba română.” 7
Însă nici demersul lui Calice, nici cel al lui Zinoviev, ambasadorul rus, nu au avut succes. Ambasadorul austriac
era de părere că Patriarhul nu dorea, de fapt, să creeze un precedent pentru albanezii ortodocşi şi din această cauză
privea cu reticenţă cererile aromânilor. De altfel, Ioachim III considera că solicitarea privind desfăşurarea cultului
în limba română venea, ca o diversiune, de la oficialităţile de la Bucureşti, şi nu de la comunitatea aromână. 8
Conflictul dintre România şi Grecia s-a amplificat în primăvara lui 1904, când Tombazis a intrat într-o dispută
cu Carol I pe tema situaţiei românilor din Macedonia şi a obligaţiilor pe care şi le-ar fi asumat suveranul român la
Abazzia. 9 Reproşurile aduse de reprezentantul grec la Bucureşti l-au deranjat pe Carol I, care a declarat că are de
partea cauzei sale pe Rusia, Austria şi Germania. 10
1 Acest proiect al Atenei, cunoscut sub numele “Megali Idea”, era de a constitui Grecia Mare, în care să intre şi Macedonia.
2 Documente diplomatice. Afacerile Macedoniei. Conflictul greco-român 1905 (în continuare Documente diplomatice. Afacerile...) 1905,
20.
3 ibidem, 21.
4 ibidem.
5 ibidem, 22.
6 Pallavicini către Goluchovsky, 1903, 141-150, apud. Max D. Peyfuss, 83.
7 Goluchovsky către Calice1904, 186, apud. ibidem, 85.
8 ibidem.
9 Nu cunoaştem înţelesul exact al afirmaţiilor ministrului grec. Întrevederea de la Abazzia a avut caracter privat şi nu am întâlnit până
în acest moment însemnări sau documente cu privire la discuţiile purtate atunci. Considerăm, totuşi, că Tombazis a făcut referire la un
posibil acord între Carol I şi George I pe tema aromânilor, acord a cărui existenţă este greu de imaginat în condiţiile în care întâlnirea
monarhilor nu a avut caracter politic, angajant.
10 Raport Raport al ministrului ministrului plenipotenţiar la Bucureşti, de Giers adresat ministrului de externe al Rusiei, V.N. LAMSDORF 1997, 188.
– 1 –

Amplificarea tensiunii diplomatice s-a desfăşurat pe fundalul escaladării conflictelor între greci şi români şi
a unui val de represalii îndreptate împotriva membrilor comunităţii româneşti sud-dunărene. Primii vizaţi au fost
fruntaşii acestei etnii, care au fost chemaţi în faţa instanţelor judecătoreşti sub tot felul de acuzaţii. Peste 400 de
aromâni au trecut numai prin tribunalele comunei Ghevgheli şi a Curţii Extraordinare din Salonic, cea mai mare
parte fiind achitaţi după o închisoare „preventivă” de 8-10 luni. 1 Ei erau de fapt victimele uneltirilor populaţiei
elene sau ale „grecomanilor”, care redactau scrisori false, incriminante pentru aromâni (cum a fost cazul institutorului
Constantin Canacheu) 2 , pe care le trimiteau apoi autorităţilor otomane. Prin aceste scrisori grecii plasau
responsabilitatea dezordinilor şi a nesupunerii faţă de reprezentanţii guvernului otoman în teritoriu, pe seama comunităţii
aromâne. Nu trebuie, însă, să absolvim de vină nici pe funcţionarii otomani. Ei au intrat în jocul grecilor,
primind sume de bani însemnate şi au dezvoltat un sistem corupt, profitabil celor cu resurse financiare mai mari.
Aceste metode „perfide”, dar paşnice s-au suprapus şi au fost înlocuite treptat cu mijloace violente, în încercarea
grecilor de a menţine controlul asupra activităţilor culturale româneşti. Consulul României, Al. Pădeanu scria
că: „Prea Sfinţia Sa [Patriarhul] a dat ordin să se închidă în timpul serviciului divin toate intrările catedralei, afară
de una, astfel ca să nu poată intra credincioşii decât unul câte unul. La intrare stăteau mai mulţi agenţi care invitau
mulţimea să semneze declaraţiuni prin care să-şi manifeste sentimente filo-elene” 3 , iar la Monastir, Mitropolitul
Ioakimos a pătruns cu forţa în casa mortuară, pentru a săvârşi slujba aromânului Aristu Dimitrie în limba greacă,
contrar dorinţei familiei defunctului. 4
Treptat, spre mijlocul toamnei lui 1904 bandele de antarţi au început să-şi facă simţită prezenţa, schimbând
registrul atitudinii ostile cu cel al violenţei fizice. În octombrie, banda căpitanului Paul Melos i-a constrâns pe
notabilii şi preotul din comuna Belcamen să depună jurământul de credinţă faţă de cauza greacă, ameninţându-i
cu moartea pe aromânii care îşi trimiteau copiii la şcolile române. În satul Negovani, aceeaşi bandă i-a maltratat
pe fiul şi soţia lui Tomaide Şoimu şi l-au bătut pe preotul Teodosie, ameninţându-l cu moartea dacă nu va reveni la
cauza greacă. 5 Bandele foloseau o gamă diversă de mijloace de intimidare a membrilor comunităţii româneşti, ele
variind de la agresiunea verbală, la cea fizică. Bătaia, umilirea, violul sau tortura erau tehnicile preferate de greci,
în încercarea de a-i determina pe aromâni să rămână credincioşi valorilor şi idealurilor elene. Aceste bande erau,
de cele mai multe ori, înarmate şi ele nu ezitau să folosească armamentul împotriva populaţiei civile, paşnice. Şi
în acest caz, metodele variau de la simpla ameninţare cu arma, la executarea de focuri de avertisment şi la execuţii
individuale sau colective. Ţintele atentatelor şi ale violenţelor erau, în special, liderii românilor: preoţi, institutori
sau medici, care puteau strânge în jurul lor întreaga comunitate, erau emitenţii şi promotorii ideilor naţionale, fără
de care aromânii rămâneau o pradă uşoară pentru propaganda elenă. Grecii erau conştienţi de faptul că trebuiau să
lovească în elite pentru a distruge „motorul” propagandei române, fapt ce demonstrează că bandele nu acţionau la
întâmplare, ci aveau un plan bine pus la punct şi desfăşurau acţiuni coordonate de un for superior, experimentat şi
eficient. Analizând mai departe strategia pusă la punct de greci, vom constata că dincolo de violenţe şi agresiuni,
factorul pe care mizau în primul rând era cel psihologic. Folosirea terorii, incriminarea şi neutralizarea elitelor,
apariţiile periodice prin diverse sate, utilizarea elementului surpriză, combinarea mijloacelor de represiune şi
discursurile ameninţătoare reprezentau, în primul rând, agresiuni de ordin psihologic, care uzau voinţa membrilor
comunităţii de a mai fi părtaşii unei cauze ce le crea dificultăţi de acest gen. La acestea se adăugau şi acţiunile în
forţă împotriva instituţiilor cu valoare simbolică: biserici, şcoli sau a unor persoane-simboluri afective, cum ar fi
mamele şi copiii.
Bandele nu s-au limitat doar la violenţe împotriva populaţiei simple sau a liderilor comunităţii aromâne, ci au
atentat chiar la viaţa oficialităţilor române. Astfel, la 27 septembrie 1904, la Monastir au fost trase mai multe focuri
de revolver asupra farmacistului D. Pucerea şi a lui C. Metta, dragomanul Consulatului român. 6 Este clar că
aceste grupuri care se lansau în asemenea acţiuni riscante şi importante nu îşi alegeau ţintele la întâmplare şi aveau
în spate persoane cu influenţă, care le ofereau sprijinul, le coordonau şi le asigurau protecţia. Aceste persoane erau
1 Societatea de Cultură Macedo-Română către Ministerul de Externe, Bucureşti, 1 iulie 1903, în Arhivele Naţionale ale României Direcţia
Arhivelor Istorice Centrale (în continuare ANRDAIC), fond. Societatea de Cultură Macedo-Română, dos. 13 (1901-1906), f. 94v.
2 ibidem, f. 95r.
3 Documente diplomatice. Afacerile...1905, 22.
4 ibidem, 23.
5 ibidem, 27.
6 ibidem.
– 1 –

atât înalţi clerici, cât şi funcţionari ai statului grec. Faptul a fost probat de documente care îi atestă veridicitatea.
Astfel, C. Georgescu, consulul României la Monastir, informa Legaţia română din Constantinopol, prin raportul
din 25 octombrie 1904, că poliţia a găsit asupra unui grec, Eraclie Matli, o scrisoare ce conţinea informaţii privind
organizarea bandelor greceşti în care era implicat şi consulul grec Callerghis, ulterior chemat la Atena. 1 În 15/28
decembrie 1904, într-un alt raport, de data aceasta al Legaţiei din Constantinopol se preciza că a fost descoperită
o scrisoare asupra unui şef de bandă, prin care el era recomandat de consulul Greciei la Salonic, Coromilas, mitropoliţilor
de la Monastir, Salonic, Florina şi Castoria. 2 Autorităţile române constatau astfel legătura strânsă între
bande, şefii religioşi şi oficialităţile greceşti, care acţionau concertat pentru anihilarea propagandei susţinută de
Bucureşti. Folosindu-se de corupţia din sistemul administrativ otoman, ei au reuşit să atragă de partea lor numeroşi
funcţionari turci, care s-au transformat în unelte ale represiunii contra aromânilor. 3 În această situaţie statul
român a început demersurile diplomatice în vederea rezolvării crizei apărute în Macedonia. Ministrul României
la Constantinopol, Derussi îi scria ministrului de externe Iacob Lahovary că a purtat discuţii cu ambasadorul rus
Zinoviev, iar acesta i-a sugerat „să-i dau o notiţă documentată despre toată afacerea şi mi-a făgăduit că va însărcina
apoi pe Agentul Civil rus să facă o anchetă”. Demersuri similare urmau a fi făcute şi pe lângă reprezentanţii
Germaniei şi Italiei. 4 Guvernul de la Bucureşti a încercat să intre în tratative şi cu partea elenă, în speranţa rezolvării
pe cale diplomatică a crizei. Într-o notă nesemnată, adresată consulului general al Greciei la Filipopol, Varabasfi,
autorităţile române îşi exprimau poziţia faţă de starea gravă a situaţiei aromânilor şi propunea guvernului
de la Atena colaborarea pentru rezolvarea conflictului. Nota era scrisă în termeni prudenţi, începând cu formula
„Guvernul Regal Român nu s-a gândit să facă responsabil Guvernul Regal de la Atena de fapte ce s-au petrecut la
frontiera Regatului grec cu Turcia”. 5 Documentul continua cu precizarea că exista posibilitatea intervenţiei autorităţilor
elene pentru „luminarea cetăţenilor asupra veritabilelor interese şi asupra utilităţii pentru greci să trateze ca
prieteni pe românii din Macedonia.” 6 Motivaţiile acestei atitudini dorite de oficialităţile române erau atât de ordin
diplomatic, cât şi cultural. Pe de o parte, România nu urmărea să ducă în Macedonia o politică de cucerire, de
anexiune teritorială, lucru imposibil, de altfel, din cauza poziţiei geografice şi pe de altă parte, acţiunea culturală
întreprinsă în cele trei vilaete nu putea fi cauza întreruperii bunelor relaţii între cele două state, relaţii sacrificate
doar de dorinţa „de a vedea rugându-se şi citind în greacă oameni care nu înţeleg limba.” 7 Apelul lansat de partea
română era adresat atât factorilor de decizie, cât şi „savanţilor şi numeroaselor societăţi ce există în Grecia”, a
căror contribuţie, prin îndemnuri la pace, putea fi decisivă în procesul de conciliere a celor două comunităţi.
În pofida demersurilor oficiale, violenţele au continuat în Macedonia, înregistrându-se noi victime în rândul
aromânilor. La 18 februarie 1905 Legaţia din Constantinopol comunica ministrului de externe informaţii referitoare
la asasinatele unei bande greceşti sub conducerea căpitanului Iani, care a omorât doi preoţi, Teodosie
şi Christu şi un notabil român, Tomaide Şoimu, din comuna Negovani. Aceeaşi bandă l-a omorât pe superiorul
mănăstirii române din Oşani (din vilaetul Salonic), la 25 februarie 1905. 8 O altă crimă a cărei cruzime nu mai lasă
loc comentariilor s-a produs lângă Busa, pe drumul spre Grebena. Victima a fost aromânul Sotir, căruia i-au fost
tăiate picioarele şi capul, iar pe cadavru a fost găsit următorul bilet în limba greacă: „Ascultaţi voi Vlahilor, voi
Românilor şi creştinilor ortodocşi, acela care îşi va părăsi religia ortodoxă şi va lucra contra intereselor neamului
grecesc va păţi ca românul Sotir.” 9 Corespondentul ziarului „Adevărul” în Macedonia scria şi el despre atrocităţile
petrecute împotriva aromânilor: „Îi omoară în chipul cel mai barbar, cu toporul, jupuindu-le pielea, tăindu-le
nasul, scoţându-le ochii, iar popilor smulgându-le barba şi punând-o la... şezut!” 10
Aceste evenimente se produceau pe fundalul crizei la vârf în ierarhia Bisericii Ortodoxe. Patriarhul era în conflict
deschis cu membrii Sfântului Sinod şi nu mai avea nici un fel de autoritate în teritoriu. În astfel de condiţii,
1 ibidem.
2 ibidem, 28.
3 Arhivele Ministerului Afacerilor Externe (în continuare AMAE), Problema 21, vol. 46, 1905, f. 3.
4 ibidem, f. 1.
5 ibidem, f.16.
6 ibidem.
7 ibidem.
8 Documente diplomatice. Afacerile... Afacerile...1905, 29.
9 AMAE, Problema 21, vol. 46, 1905, f. 138.
10 ibidem.
– 1 0 –

statul român nu avea cu cine să discute sau să negocieze oprirea violenţelor, iar acţiunea bandelor devenea o mişcare
aservită intereselor locale şi conjuncturale ale diverşilor mitropoliţi. Iminenta cădere a Patriarhului Ioachim
III, constatată şi de ambasadorul rus Zinoviev, l-a determinat pe şeful Bisericii Ortodoxe să solicite sprijinul
României. El a făcut un demers pe lângă ministrul român la Constantinopol “spre a găsi calea unei înţelegeri în
chestiunea cuţovlahă”, exprimându-şi totodată regretul asupra neînţelegerilor dintre autorităţile de la Bucureşti şi
Patriarhie. 1 Nu ştim cum ar fi putut interveni statul român în această dispută şi care ar fi fost mijloacele prin care
îl putea ajuta pe Ioachim III, cert este, însă, faptul că guvernul de la Bucureşti a irosit această ocazie de a negocia
şi de a-şi impune punctul de vedere, răspunzând că: „momentul prezent nu este oportun spre a începe tratative, iar
dacă Sfinţia Sa ar păstra tronul patriarhal va putea căuta atunci terenul unei înţelegeri”. 2 Urmările acestei atitudini
au fost cu atât mai însemnate, cu cât, la 14 martie 1905, criza patriarhală a luat sfârşit în urma sprijinului dat de
Sultan lui Ioachim. Acestuia i s-a dat acordul de a-i elimina din Sinod pe cei opt mitropoliţi opozanţi şi de a-i
înlocui cu alţii. 3 Devenea, astfel, clar că autorităţile române nu se mai puteau aştepta la o atitudine favorabilă a
Patriarhului, din moment ce în situaţia de criză nu au putut ajunge la o înţelegere deopotrivă profitabilă.
Ce avea de făcut România în această situaţie? Soluţiile erau multiple şi aflate în registre diferite. La nivelul
diplomatic, al relaţiei cu Grecia, autorităţile de la Bucureşti puteau solicita continuarea tratativelor sau puteau
întrerupe relaţiile oficiale între cele două ţări. La nivelul propagandei din Macedonia şi al implicării în sprijinirea
aromânilor o posibilă soluţie a venit de la Lazăr Duma, inspectorul şcolilor din cele trei vilaete. El cerea
executivului de la Bucureşti înfiinţarea unui detaşament de 40-50 de persoane, în fiecare comună românească, cu
misiunea de a patrula zi şi noapte, reînfiinţarea poterei, ce funcţionase până în urmă cu şase luni şi înarmarea mai
multor români din fiecare comună, pentru a-şi apăra comunitatea. 4
Problemele apărute în această perioadă au pus România în faţa unei decizii de politică externă, care avea
implicaţii şi asupra programului şi interesului naţional. Criza în relaţia cu Grecia se desfăşura, după cum am constatat,
pe fundalul unei instabilităţi politice regionale, care afecta factorii responsabili şi capabili de a oferi soluţii.
Incapacitatea şi corupţia autorităţilor otomane, tensiunile apărute între Patriarhie şi Sinod, problemele interne din
Austro-Ungaria şi cele din Extremul Orient ale Rusiei au complicat luarea unei decizii şi au determinat autorităţile
române să adopte o politica de expectativă.
Gestul politic ce a acutizat conflictul între cele două state şi a grăbit ruperea raporturilor diplomatice a venit,
paradoxal, din partea Imperiului Otoman. La 9/22 mai 1905 sultanul a consacrat existenţa naţiunii române în Turcia,
conferindu-i, printr-o iradea imperială, drepturi civile egale cu ale celorlalte naţionalităţi. Actul a fost făcut
public la 10/22 mai printr-un comunicat oficial şi în baza lui, membrii comunităţii aromâne puteau fi admişi în
consiliile administrative şi puteau utiliza liber limba română în şcoli şi biserici. 5 Sultanul nu şi-a propus în mod
necesar prin această iradea agravarea tensiunilor între România şi Grecia, deoarece acest conflict nu îi folosea
decât în măsura în care putea să abată atenţia marilor puteri de la problemele cu care se confrunta administraţia
turcă. Actul a fost emis, în primul rând, în urma tratativelor româno-otomane, cu scopul de a reglementa de drept
o situaţie care exista deja în fapt. La aceste presiuni din partea guvernului de la Bucureşti s-au adăugat demersurile
făcute de Rusia şi Germania, ambele puteri având o influenţă de necontestat asupra politicii otomane.
Astfel, Petersburgul s-a arătat favorabil elementului aromân încă din ianuarie 1905, când, în urma discuţiilor
între şeful Legaţiei române din Rusia, G. Rosetti-Solescu şi Lamsdorf, acesta din urmă a trimis instrucţiuni lui
Zinoviev pentru a insista pe lângă Imperiul Otoman în vederea recunoaşterii comunităţii aromâne. 6 Acest sprijin
a fost reconfirmat în aprilie, când ministrul rus de externe a promis că va telegrafia la Constantinopol pentru a
urgenta publicarea iradelei de recunoaştere din partea sultanului. 7 Un ton mult mai tranşant l-a adoptat Germania,
care prin vocea lui Bulow a ameninţat Turcia cu „consecinţe politice inevitabile pentru atitudinea guvernului
imperial faţă de România.” 8 Atitudinea Berlinului trebuie privită în contextul interesului de moment al părţii ger-
1 AMAE, Problema 21, vol. 46, 1905, f. 69r.
2 ibidem.
3 AMAE, Problema 21, vol. 47, 1905(martie-iunie), f. 26.
4 AMAE, Problema 21, vol. 46, 1905, f. 99.
5 Documente diplomatice. Afacerile..., 1905, 31.
6 TEODOR 2003, 48.
7 ibidem, 50.
8 ibidem, 53.
– 1 1 –

mane pentru obţinerea din partea statului român a concesionării terenurilor petrolifere, dar şi a bunelor relaţii ce
existau între cele două ţări.
Tot la 10 mai 1905, odată cu publicarea iradelei, Abbduraahman, ministrul turc al justiţiei şi al cultelor a dat o
teşkerea patriarhului Ioachim III, prin care arăta că: ”valahii nu vor putea fi împiedicaţi de a celebra ceremoniile
cultului de către preoţii lor şi în limba naţională, nici nu vor fi împiedicaţi de a servi de această limbă în şcolile
lor.” 1 Cele două documente emise de administraţia centrală otomană au provocat o adevărată undă de şoc la nivelul
conducerii Bisericii Ortodoxe şi a guvernului elen şi au generat reacţii virulente, amplificate de starea de
nemulţumire existentă la Atena. Pe 20 mai Patriarhul a fost personal la Marele Vizir pentru a protesta împotriva
iradelei 2 , iar ministrul de externe grec a declarat că aromânii „sunt de curată rasă grecească şi sunt devotaţi ideii
elenice”. 3 Declaraţiile şi acţiunile factorilor implicaţi în propaganda greacă din Macedonia dovedeau nu doar
starea de nemulţumire, ci şi crisparea autorităţilor în faţa unui fapt împlinit, care le afecta serios interesele. În
aceste condiţii, prima şi cea mai accesibilă modalitate de ripostă a fost încurajarea bandelor să atace populaţia
românească din cele trei vilaete. Noile condiţii din Macedonia au determinat reacţia autorităţilor române, care
au solicitat reprezentantului la Atena, Papiniu să poarte discuţii cu ministrul de externe şi cu regele George I în
vederea opririi violenţelor. 4
Faţă de atitudinea oficialităţilor elene şi faţă de violenţele îndreptate împotriva aromânilor a luat poziţie mai
întâi „societatea civilă” din România. În iulie 1905 s-a înfiinţat la Bucureşti o „Ligă antigrecească”, formată ca
urmare a „indignării spontanee a întregii noastre opiniuni publice contra procedurilor greceşti.” 5 Liga a convocat o
întrunire la sala „Dacia”, unde s-a dat citire unei moţiuni prin care se protesta împotriva „actelor criminale” întreprinse
asupra aromânilor, a complicităţii Greciei cu Patriarhia şi a sprijinului acordat de populaţia elenă din Regat
bandelor criminale. Moţiunea se încheia cu apelul către „românii de pretutindeni să rupă orice fel de legătură cu
grecii”. 6 O manifestare similară de protest a avut loc şi la Giurgiu, unde steagul grec a fost ars. 7
Influenţate sau nu de aceste manifestaţii, autorităţile române au interzis la sfârşitul lui iulie 1905 intrarea în ţară
a ziarelor greceşti 8 , care lansaseră atacuri virulente la adresa aromânilor, a intereselor României şi a drepturilor
acesteia de a se amesteca în Balcani.
Criza diplomatică a intrat într-o nouă etapă în septembrie 1905, când, pe fundalul nemulţumirii guvernului de
la Atena faţă de manifestaţiile antigreceşti din România, reprezentantul Greciei la Bucureşti a trimis o scrisoare lui
I. Lahovary, în care prezenta punctul de vedere al statului său. Textul preciza că: „Datorită manifestaţiilor ostile
care au avut loc în mai multe puncte ale României, în cursul cărora s-au pronunţat cuvinte injurioase la adresa
naţiunii şi guvernului elen, în urma persecuţiilor la care sunt expuşi supuşii greci, în urma măsurilor de expulzare
luate fără nici un motiv contra directorului şi redactorului ziarului „Patris” şi contra altor supuşi greci şi în urma
refuzurilor de a da urmare reclamaţiilor guvernului grec prin notele mele 612, 616, 618, 647, 648 [pentru pedepsirea
ofiţerilor de la Giurgiu] considerăm că grecii nu mai pot fi protejaţi.” 9 Ulterior, Tombazis a părăsit capitala
română, plecând în concediu şi lăsând Legaţia şi arhivele în paza cancelarului Varvalis. Drept răspuns Lahovary
a telegrafiat la 6/19 septembrie 1905 lui Papiniu, cerându-i să părăsească, la rândul său, Legaţia din Atena, fără a
mai face vizita necesară regelui George I. 10
Acest moment al retragerii şefilor de Legaţii a fost provocat, aşa cum rezultă şi din cronologia evenimentelor,
dar şi din întreaga evoluţie politică de până atunci, de Grecia şi el a fost ultimul act şi cel mai important înainte de
ruperea propriu-zisă a relaţiilor diplomatice, din mai 1906.
Începutul de secol XX a adus, aşadar, pentru zona balcanilor şi pentru relaţiile româno-greceşti o schimbare
substanţială a coordonatelor politice. Aflate sub semnul cooperării în 1900 şi 1901, raporturile între Bucureşti şi
1 ZBUCHEA 1999, 73.
2 AMAE, Problema 21, vol 47, 1905 (martie-iunie), f.155.
3 Documente diplomatice. Afacerile..., 1905, 4.
4 AMAE, problema 47, 1905 (martie-iunie), f. 195.
5 „Adevărul”, „Adevărul”, 18 iulie 1905, p. 1.
6 ibidem, nr. 5724, 21 iulie 1905, p. 1.
7 Documente diplomatice. Afacerile... 1905, 78.
8 VELICHI 1969, 535.
9 Documente diplomatice. Afacerile... 1905, 88.
10 ibidem, 89.
– 1 –

Atena s-au complicat pe fundalul contradicţiilor dintre programele naţionale, a conflictelor provocate de încercarea
României de a promova drepturile culturale ale aromânilor şi a opoziţiei Greciei, ce nu dorea să piardă poziţia
privilegiată în vilaetele Turciei europene. La agravarea neînţelegerilor între cele două state a contribuit şi inflexibilitatea
Patriarhului de la Constantinopol şi a ierarhiei clericale din Macedonia, ierarhie ce constituia o veritabilă
„reţea” prin care guvernul de la Atena ţinea sub control manifestările spirituale din regiune. Tensiunile diplomatice
au fost dublate de conflictele deschise între grecii şi românii din vilaetele otomane, de abuzurile şi violenţele
provocate de bandele greceşti, care urmăreau înăbuşirea oricăror manifestări identitare ale aromânilor. Bandele,
ce acţionau pe întreg teritoriul Turciei europene erau finanţate şi organizate de statul elen, fapt ce a amplificat nemulţumirile
la nivelul diplomaţiei româneşti. Măsurile luate de Bucureşti împotriva Greciei şi a comunităţii elene
din România nu erau decât reacţia la agresiunile îndreptate împotriva aromânilor. Astfel, pentru prima dată (şi
singura în opinia noastră) apărarea intereselor comunităţilor românilor de la Pind a fost scopul în sine al acţiunii
politice a statului român şi a provocat o criză diplomatică cu un stat balcanic.
resumé
Les relations roumaines-grecques au debut du XX-e siécle ont été marquées par un conflit diplomatique declenché
a cause de la dispute autour du probleme macedo-roumain. Le conflit a été provoqué par la Grece qui ne
desirait pas perdre la position privilegiée dans la Turquie européenne, sur le fond de la tentative de la Roumanie de
promouvoir les droits culturels des macedo-roumains. Les tensions diplomatiques ont ete doublées par les conflits
ouverts entre les grecs et les roumains en Macedonie, par les abus et les violences provoques par les bandes grecques,
qui poursuivaient l’arret des manifestations identitaires des macedo-roumains. Ainsi, pour la premiere fois,
la defence des intérets des communautes roumaines de Pind a été le but-même des actions politiques de l’état
roumain et il a provoque une crise diplomatique avec un état balkanique.
Bibliografie
Arhivele Ministerului Afacerilor Externe (AMAE), Problema 21, vol. 46, 1905.
Arhivele Naţionale ale României Direcţia Arhivelor Istorice Centrale (ANRDAIC), fond. Societatea de Cultură Macedo-
Română, dos. 13 (1901-1906).
Documente diplomatice. Afacerile Macedoniei. Conflictul greco-român 1905, Bucureşti, Imprimeria Statului, 1905.
Goluchovsky către Calice, Viena, 21. 4. 1904, nr. 410, P.A., XII, kt. 186.
Pallavicini către Goluchovsky, Bucureşti, 2. 4. 1903, nr. 19.
PEYFUSS Max D., Chestiunea aromânească. evoluţia ei de la origini până la pacea de la Bucureşti (1913) şi poziţia Austroungariei,
Bucureşti, Ed. Enciclopedică.
PETRESCU, Ştefan, 2001. naţionalism românesc şi grecesc în Turcia europeană (1878-1913), în “Analele Universităţii
Bucureşti. Istorie”.
TEODOR, Pavel, 2003. Românii şi rivalitatea germano-rusă 1905-1918. Documente, Accent.
Românii de la sud de Dunăre. Documente, 1997., coord. Stelian BREZEANU, Gh. ZBUCHEA.
SARAMANDRU, Nicolae, 1988. L’aroumain et ses rapports avec le grec, în Idem, t. XXVI, nr.3.
SFETAS, Spiridon, 2003. Cadrul istoric al relaţiilor politice greco-române (1866-1913), în „Interferenţe româno-elene (secolele
XV-XX)”, vol. Editat de Leonidas Rados, Iaşi.
ŢÎRCOMNICU, Emil, 2003. Românii de la sud de Dunăre. Macedoromânii. Obiceiuri tradiţionale de nuntă. Studiu istoric
şi etnologic, Bucureşti.
VELICHI, Constantin, 1969. Les relations roumaino-greques pendant la periode 1879-1911, în “Revue des Etudes Sud-Est
Européenes”, t. VII, nr. 3.
ZBUCHEA, Gheorghe, 1999. O istorie a românilor din Peninsula Balcanică (secolele XViii-XX), Bucureşti.
– 1 –
© Ionuţ NISTOR, 2008

orGanıZarea sanıtară a statuluı romÂn În perıoada ınterBelıcă, 1 1 -1 0
(cu reFerıre la BasaraBıa)
liliana hABUN
Organizarea sanitară a Statului Român, în perioada interbelică, este o temă puţin cercetată. Istoricii sau medicii
români, deseori, au cercetat organizarea sanitară a statului în perioada postbelică, perioada dintre cele două războaie
mondiale fiind doar menţionată.
În acest articol vom încerca să descriem organizarea sanitară a Statului Român în perioada interbelică. Adică,
vom vorbi despre legislaţia în vigoare la acel moment, învăţământul medical, societăţile ştiinţifice şi despre bolile
răspândite. Deoarece nu putem analiza dezvoltarea sistemului sanitar fără a cunoaşte toate aspectele. Vom cerceta
perioada cuprinsă între 1918-1940. Este perioada evoluţiei medicinei în Statul Român şi nu în ultimul rând în
Basarabia.
Obiectul nemijlocit al cercetării în articolul dat îl constituie organizarea sanitară a Statului Român în perioada
dintre cele două războaie mondiale. Necesitatea cercetării acestei teme este determinată de interesul posteriorităţii
de a urmări evoluţia ştiinţei, a medicinei române. Actualitatea abordării acestor aspecte se impune în prezent şi prin
interesul unor oameni de ştiinţă pentru istoria medicinei române, în particular, şi dezvoltarea ştiinţei, în general.
Date interesante găsim în indicatorul medical al Basarabiei. Sunt un şir de anunţuri cu privire la serviciile
acordate de medici. Vedem ce medici existau la moment în Basarabia, ce boli bântuiau şi la ce nivel era sistemul
sanitar. Despre organizarea sanitară a Statului Român, în general, vorbeşte B. Duţescu în istoria medicinei române.
Enumeră proiectele de legi şi instituţiile ce existau la moment, susţine că în perioada interbelică Statul încearcă
să obţină îmbunătăţirea calităţii sistemului medical. A analizat serviciul sanitar din acea perioadă, în conformitate
cu proiectele de legi şi I. Bordea.
Despre dezvoltarea sistemului farmaceutic, ca parte componentă a sistemului sanitar, scrie Em. Gherghiu, S.
Ursoniu. Sunt urmărite etapele evoluţiei farmaciei.
V. Bologa aminteşte despre spitalele din România, medicii cunoscuţi. Despre cele mai mari spitale din Basarabia
au scris C. Ţurcanu şi I. Stoiev. Activitatea celor mai cunoscuţi medici din Basarabia este menţionată de N.
Testemiţeanu.
O problemă la acel moment era tuberculoza. Dr. I. Cornea a editat o monografie Tuberculoza în Basarabia şi
Chişinău. Autorul a depistat cauzele apariţiei acestei maladii, simptomele şi categoriile de oameni ce se pot îmbolnăvi.
I. Cornea susţine că serviciul medical al or. Chişinău nu prezintă datele reale, deoarece în statistică sunt
menţionate doar 400 decese anuale de tuberculoză pulmonară, de fapt realitatea este alta: 6000-7000 de decese de
tuberculoză cu diferite forme.
Prezintă interes şi lucrarea dr. A. Roşca istoria radiologiei din Basarabia şi Republica Moldova. Este o monografie
mai recentă şi se referă la evoluţia radiologiei în Basarabia.
Se ştie că minorităţile naţionale de multe ori îşi organizau de sinestătător sistemul sanitar. Ca o confirmare este
lucrarea lui I. Copanshii care vorbeşte despre comunitatea evreilor. Autorul menţionează spitalele acestei etnii,
asociaţiile create pentru ajutorarea mamelor cu copii, invalizilor, bătrânilor. Cu toate că este cert faptul că Statul
Român a contribuit la îmbunătăţirea medicinei în Basarabia, sunt autori care încearcă să demonstreze contrariul.
S. Kustreabova şi V. Negrescu susţin că în perioada interbelică sistemul sanitar în Basarabia era slab dezvoltat,
bântuiau diferite boli, mortalitatea era înaltă, condiţiile de viaţă erau mizerabile. Dar să nu uităm, că aceiaşi situaţie,
după Primul Război Mondial erau caracteristic majorităţii statelor care au participat în această conflagraţie.
Am menţionat doar pe unii autori care au încercat să analizeze sistemul sanitar existent în Statul Român.
În perioada interbelică statul Român a contribuit la îmbunătăţirea sistemului sanitar ce exista, prin promovarea
unui şir de legi şi aplicarea acestora. Activitatea medicală era dirijată de Ministerul Sănătăţii, organul tehnic, responsabil
de ocrotirea sanitară a populaţiei ţării.
Sub aspect financiar, Ministerul Sănătăţii asigura, din fondurile statului, întreţinerea şi funcţionarea unor organizaţii
şi instituţii sanitare; combaterea epidemiilor, a bolilor „medico-sociale” cum sunt malaria, pelagra, tuberculoza
1 . Organizarea sanitară de stat, aflată sub controlul Ministerului Sănătăţii, era asigurată de Inspectorate
1 DUŢESCU DUŢESCU 1972, 303.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 164-170
– 1 –

generale sanitare; fiecare inspectorat având sub protecţia sa mai multe judeţe şi municipii. Serviciul sanitar din
judeţ sau municipiu era condus de un medic primar de judeţ. Mai târziu prin legea sanitară din 1930 se prevedea
înfiinţarea plăţilor sanitare. Medicii de circumscripţii supravegheau starea sănătăţii populaţiei şi luptau cu bolile
epidemice, acordând asistenţă celor din teritoriu; asistenţă materno-infantilă, controlul salubrităţii localităţilor
industriale, activităţi de propagandă sanitară ţineau de obligaţiile medicilor. Deja în 1938 numărul total al circumscripţiilor
sanitare rurale era de 1194, adică la un medic reveneau 4 mii de locuitori 1 . Din 2400 de medici salarizaţi
de Ministerul Sănătăţii în 1938, 948 se aflau în circumscripţii rurale. B. Duţescu comunică că 200 de circumscripţii
erau vacante, ceea ce înseamnă că patru milioane de locuitori ai satelor erau lipsiţi de asistenţă medicală.
În general, Ministerul Sănătăţii la 1926 întreţinea 332 de spitale, cuprinzând 18900 de paturi, iar în 1938 numărul
de spitale era deja de 379, cu 24696 paturi. Plus la toate, ministerul dirija activitatea a 25 de laboratoare de
igienă cu secţii de bacteriologie. Cu toate că statul încerca să asigure tratamentul gratuit al cetăţenilor, populaţia
care făcea parte din organizaţii profesionale continua să-şi organizeze ocrotirea sănătăţii prin mijloace proprii.
Existau asigurări sociale care acordau cotizaţii. Spre exemplu pentru muncitorii căilor ferate erau organizate Direcţiunea
Medicală a Căilor Fierate şi Casa Muncii CFR. Armata îşi avea serviciul sanitar propriu 2 .
În această perioadă iau fiinţă o serie de instituţii de asistenţă medicală susţinute de organizaţii filantropice şi
din bugetul Ministerului Sănătăţii. Am putea numi câteva organizaţii de acest tip: Societatea de Salvare, Societatea
pentru Profilaxia Tuberculozei; spitale ce aparţineau unor comunităţi religioase, spitale şi sanatorii particulare.
Astfel de comunitate religioasă a fost Organizaţia Evreiască fondată în Basarabia în noiembrie 1914. Se ştie că
în teritoriul dintre Prut şi Nistru, în perioada interbelică, locuiau 204858 de evrei, ceea ce constituia 7,2 % din
populaţie. Apare întrebarea de ce a fost creată o astfel de asociaţie? Deoarece chiar la începutul secolului XX
evreii erau consideraţi „cetăţeni de mâna a doua”, cu toate că Constituţia din 1923 declară egalitatea în drepturi a
evreilor cu celelalte naţionalităţi din stat 3 .
O preocupare importantă a medicilor era mortalitatea infantilă înaltă. Din şase copii, care se năşteau, unul murea
înainte de a atinge vârsta de un an. În anii 1930-1931 România ocupa ultimul loc în rândul ţărilor europene cu mortalitatea
infantilă sporită [176 %], în ordine descrescând a mortalităţii urmau: Ungaria cu 154 %, Portugalia cu 144%,
Cehoslovacia cu 138% şi Bulgaria cu 135 % 4 . Durata medie de viaţă în România anilor 1930 era de 41,1 ani.
Printre realizările pozitive ale acestei perioade, în ceea ce priveşte organizarea serviciului sanitar, trebuie să
menţionăm reglementările cu caracter de lege. În anul 1921 a fost emis un decret-lege prin care Direcţiunea Generală
a Serviciului Sanitar, care până atunci a fost ca parte componentă a Ministerului de Interne, a fost unit cu
Ministerul Muncii, astfel fiind organizat Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale. În 1923 a fost creat
Ministerul Sănătăţii şi al Ocrotirilor Sociale, care prezenta organul tehnic cu dreptul de a coordona şi dirija activitatea
serviciilor şi instituţiilor de asistenţă medicală. Pentru scurte perioade, până în 1944, Ministerul Sănătăţii
a fost contopit cu Ministerul Muncii 5 . Ministerul urma să organizeze, să conducă şi să controleze orice acţiune
sanitară şi de ocrotire socială, publică şi particulară. În 1926 a fost votată legea de organizare a sistemului sanitar
pentru combaterea tuberculozei. A fost creată „Liga Contra Tuberculozei” 6 .
Legea sanitară din 14 iulie 1930, însuma 572 de articole; prevedea că pe lângă minister să funcţioneze un Consiliu
General al Sănătăţii şi ocrotirilor format din mai multe comisii: Comisia Boalelor Infecţioase; Comisia Medicinei
Curative; Comisia Boalelor Sociale; Comisia Salubrităţii şi Igienei Industriei, Comisia Chimico-farmaceutică;
Comisia de Puiericultură; Comisia Asistenţei Sociale, Comisia Deficienţelor; Comisia Centrală Medico-legală
şi Comisia Centrală de Coordonare Sanitară 7 . Aceste comisii pregăteau proiecte de regulamente, având rolul de
organe consultative. Legea din 1930 a încercat o descentralizare financiară a organizării sanitare. Adică urma ca
fiecare instituţie, unitate administrativă, municipiu, judeţ, să manifeste interes pentru problemele de sănătate şi să
susţină financiar spitalele. Articolul 23 prevedea ca pe lângă Ministerul Sănătăţii să funcţioneze institute de ştiinţă
1 Ibidem, Ibidem, 303.
2 Ibidem, Ibidem, 302.
3 COPANSCHII COPANSCHII 1994, 5.
4 DUŢESCU 296.
5 Ibidem, 298.
6 Ibidem, 296.
7 Ibidem, Ibidem, 299.
– 1 –

aplicată, care să studieze „necesităţile sanitare şi de ocrotire specifice ţării, făcând anchete şi cercetări ştiinţifice” 1 .
Articolul 24 indica că vor fi organizate cursuri de perfecţionare pe lângă Institutul de seruri şi vaccinări „Dr. I.
Cantacuzino”, Institutele de Igienă şi Sănătate Publică din Bucureşti, Cluj, Iaşi; Institutul Chimico-Farmaceutic.
Această lege mai prevedea ca judeţele conduse de un igienist specializat să fie împărţite în plăşi sanitare, compuse
din una sau mai multe plăşi administrative. Populaţia unei plăşi sanitare nu putea să depăşească 100 000 de locuitori.
La reşedinţa plăşii trebuia să funcţioneze un spital de plasă, întreţinut din bugetul statului.
Medicul igienist de plasă şi medicul dispensarului mixt trebuiau să participe la acţiunile culturale ce se organizau
în sate; să desfăşoare activitate de propagandă igienico-sanitară. Medicul igienist avea sediul obligator şi
permanent la reşedinţa plăşii sanitare.
Art.179 stabilea că „nici un medic nu se poate intitula specialist în vreuna din ramurile medicale, dacă nu are
dreptul la liberă practică a specialităţii. Diploma de specialist o acordă facultăţile de medicină, iar libera practicare
a specialităţii o dă Ministerul.”
Art. 180 prevedea că „Regulamentele care vor fixa pe specialităţi durata stagiilor şi a cursurilor se vor alcătui
din facultăţile de medicină şi vor fi uniforme pentru toată ţara.” Dispoziţii asemănătoare sunt şi în Legea învăţământului
superior din 1932. art. 72 prevedea că „doctorii în medicină umană şi veterinară ce vor dori să obţină
titlul de doctor specialist în anumite ramuri ale medicinei, sunt obligaţi să urmeze toate cursurile de specializare
prevăzute în regulamentele facultăţilor respective, după care vor obţine un certificat de specializare... Termenul
pentru studiile de specializare nu poate trece de doi ani” 2 .
Dacă am vorbit despre învăţământul medical, trebuie să menţionăm că, între 1929-1933 acesta cunoaşte o
continuă extindere, prin sporirea numărului de studenţi, de cadre şi discipline. Studiile se făceau la Facultatea de
Medicină din Bucureşti. Încă în 1832 generalul P. Kiselev a numit o Comisie pentru a reorganiza Şcoala în Muntenia.
Comisia a propus ca pe lângă Cursurile superioare de drept, literatură şi limbi străine, de la Şcoala Centrală,
să se adauge cursuri speciale de medicină, igienă şi arhitectură 3 .
Facultatea de Medicină din Bucureşti începe să funcţioneze printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri din 2
noiembrie 1869. Cu timpul învăţământul medical se modifică după elaborarea mai multor regulamente. Amintim
despre Regulamentul din 1920, care prevedea că durata studiilor medicale este de 5 ani. Toate „clinicile de specialitate”
se făceau în anul cinci. Erau cinci examene la fine de an şi un examen de doctorat, după care aspirantul
urma să susţină o teză. Examenul de doctorat era compus din trei probe: clinică medicală cu una din specialităţi;
clinică chirurgicală; clinică obstetricală.
La 1924 Facultatea avea 36 de catedre şi 32 de conferenţiari. În anul 1923 a fost elaborat un nou regulament,
prin care numărul anilor de studii se ridica la 6 ani. Se prevedeau şase examene de doctorat, care corespundeau
anilor de studii şi un al şaptelea examen, care include clinica medicală, clinica chirurgicală şi teza de doctorat 4 .
Noul Regulament din 1933 prevedea durata studiilor de şase ani. Fiecare an era împărţit în două semestre: de
iarnă şi de vară.
În 1923 s-a produs un eveniment mult aşteptat: a fost înfiinţată Facultatea de Farmacie din Bucureşti 5 . Iniţial,
Facultatea avea 4 catedre, avându-i ca decan pe Şt. Minovici. Calea de transformare într-o Facultate de Farmacie
începe prin adoptarea Legii învăţământului superior din 1898, a lui Spiru Haret, prin care s-a codificat egalitatea
în drepturi a Şcolii Superioare de Farmacie cu Facultatea de Medicină, stabilindu-se pentru studenţi aceleaşi
condiţii de admitere. La Cluj la fel, a fost organizat învăţământul famaceutic după modelul celui de la Bucureşti,
ca secţie a Facultăţii de Medicină. Funcţiona o singură Catedră de specialitate, de Farmacie chimică şi galenică,
condusă de Gh. Pamfil. Şi la Iaşi exista învăţământul farmaceutic pe lângă Facultatea de Medicină.
În cadrul învăţământului farmaceutic şi în laboratoarele chimice şi farmaceutice a început activitatea de cercetare
chimico-farmaceutică. Au fost deschise câteva laboratoare particulare de farmacie din Bucureşti , Iaşi, ş. a
oraşe. Existau laboratoare pe lângă unele Ministere.
Un pas înainte în legislaţia farmaceutică a României este înregistrat prin Legea sanitară din 1930, publicată în
1 BORDEA BORDEA 1924, 535.
2 BERCUŞ 1981, 289.
3 ILEA, GHELETER 1963, 15
4 Ibidem, 87.
5 GHEORGHIU 1967.
– 1 –

„Monitorul oficial”, Nr. 154 din14 iulie 1930. Au fost stabilite categoriile de farmacii: publice, urbane şi rurale, de
clinici şi spitale, de mână. Prin aceeaşi lege a fost instituit monopolul de stat asupra stupefiantelor, monopol extins
asupra fabricării, importului, depozitării, controlului şi distribuirii acestora. În perioada dată, în urma investiţiilor
străine de capital se dezvoltă industria farmaceutică. Se prelucra materia primă adusă din străinătate 1 . Planul învăţământului
farmaceutic din anul 1924 prevedea durata studiilor de 3 ani în cadrul Facultăţii şi 2 ani de stagiere
în farmacii; mai târziu 4 ani de studii şi 1 an de stagiatură. După Primul Război Mondial şi la Cluj a fost organizat
învăţământul farmaceutic după modelul celui de la Bucureşti, ca secţie a Facultăţii de Medicină. Funcţiona o
singură Catedră de specialitate - de farmacie chimică şi galenică, condusă de profesorul Gh. Pamfil 2 . În 1939, în
Bucureşti, în mahalaua Radu-Vodă, a fost înfiinţat institutul de naştere şi şcoala de moşit.
Un loc aparte în organizarea sanitară a Statului Român îl ocupă societăţile ştiinţifice medicale. Încă în 1900 a
fost întemeiată „Societatea anatomică” de Victor Babeş. Din 1928 societatea va activa sub numele de „Societatea
de anatomie şi studiul cancerului” de sub conducerea lui A. Babeş 3 . În 1920 la Cluj a fost înfiinţată „Reuniunea
anatomică” sub preşedinţia lui T. Vasiliu, care a activat până în anul 1947. În 1933 a fost fondată „Societatea
anatomo-clinică din Bucureşti”. În 1925 a fost organizată „Societatea anatomo-clinică din Iaşi”. A fost creată
„Societatea de chirurgie”, care grupa chirurgii cei mai buni ai ţării. Au organizat 11 congrese şi editau „Revista
de chirurgie”.
Legislaţia sanitară, sistemul de protecţie a omului au fost extinse şi asupra Basarabiei 4 . susţine că „în Basarabia
organizarea sanitară în întregul ei este o creaţie a guvernului românesc”. În „Indicatorul medical al Basarabiei” 5
inspectorul sanitar al Regiunii Chişinău, dr. N. Smadu a acordat un interviu. El menţiona că în perioada interbelică,
în Basarabia populaţia era de 3 200 000 locuitori. În 1918 în Basarabia erau 112 medici, 202 agenţi sanitari,
80 de moaşe. În anul 1934 deja erau 296 medici, 480 agenţi sanitari, 200 moaşe şi 16 surori de ocrotire. În 1918 a
fost creat Laboratorul de igienă, iar în 1919 a fost înfiinţată Secţia antirabică [împotriva turbării] în Chişinău. La
fel, au fost organizate echipe volante, 46 la număr cu 40 de medici militari şi peste 250 de agenţi sanitari, care au
fost preocupaţi de deparazitarea a peste 150 de sate cu peste 300.000 de locuitori. Astfel de echipe au fost create
la 10 ianuarie 1935. S-a decis constituirea a peste 110 cuptoare fixe pentru deparazitarea vestimentaţiei.
Starea sănătăţii populaţiei în perioada interbelică era influenţată de mai mulţi factori. În primul rând este vorba
de alimentaţia nesatisfăcătoare. Au fost controlaţi 883 copii de şcoală de la periferia or. Bucureşti. S-a constatat la
toţi un anumit grad de subnutriţie: 29,7% din aceşti copii nu mâncau decât o dată sau de două ori pe zi; 21,4% din
ei nu dejunau niciodată; la 45% dejunul consta numai din ceai „gol”... 6
Locuinţele nu erau amenajate conform normelor sanitare. Statistica Ministerului Sănătăţii din 1929 arată că
mai existau 40485 bordeie. Din totalul locuinţelor rurale din România 21,56% erau locuinţe cu o singură cameră.
V. Bologa susţine că „aspectul epidemiologic al României reprezenta tipul de evoluţie al bolilor transmisibile întro
ţară a cărei populaţie nu era suficient protejată prin măsuri antiepidemice sistematice” 7 .
Dintre bolile infecţioase cele mai frecvente erau scarlatina, febra tifoidă, difteria, dizenteria, tusa convulsivă,
pojarul. De boli contagioase în 1928 au murit 27,2% din populaţie. În Basarabia mortalitatea înaltă se datora
deceselor infantile de până la 1 an; apoi urmau morţile cauzate de tuberculoză, cancer. Foarte răspândită era tuberculoza.
În 1933 dr. I. Cornea indica factorii declanşării acestei boli în Basarabia 8 Autorul pune accent pe lipsa
igienei, pe locuinţele murdare cu prea mulţi oameni. Buletinul Ministerului Sănătăţii din octombrie-noiembrie
1929 arăta că existau „la sate 40 500 bordeie, în care nu străbătea nici aerul, nici lumina”. Tot atunci existau 661
400 locuinţe cu o singură încăpere cu ferestrele lipite ca să nu intre frigul iarna şi mai mult de 2 mln. de locuinţe
erau nepardosite. Toate aceste condiţii nefavorabile contribuiau la răspândirea tuberculozei. Serviciul medical al
or. Chişinău statistic menţiona 400 decese anuale de tuberculoză pulmonară. I. Cornea a enumerat categoriile de
oameni ce se pot îmbolnăvi de tuberculoză:
1 URSONIU 1996.
2 DUŢESCU, DUŢESCU, 323. 323.
3 Ibidem, Ibidem, 324.
4 BOLDUR BOLDUR 1992, 511.
5 „Indicatorul medical al Basarabiei”, 5.
6 BOLOGA 1972, 293.
7 Ibidem, 294.
8 CORNEA 1933, 7.
– 1 –

Cei ce locuiau în menajere sărace cu încăperi umede, întunecate, la subsol.
Elevii, dintr-o sută 14 erau recrutaţi din copiii dornici de carte, care dormeau în internate mediocre sau gazde
mizere, mâncau puţin.
Lucrătorii din brutării.
Funcţionarii cu salarii mici.
În 1931-1932 din 3043 bolnavi de tuberculoză în 1987 de cazuri este prezentă forma pulmonară, iar în 208
cazuri – tuberculoza osoasă. Din 3043 de bolnavi – 1303 erau femei. Conform datelor Spitalului pentru Copii,
a cincea parte din numărul copiilor care s-au tratat aici din 1923-1930 au suferit de tuberculoză pulmonară. Din
1930-1936 numărul bolnavilor de tuberculoză a crescut cu 34% 1 În 1928-1937 Secţia Sanitară din Chişinău a
atestat 10 024 bolnavi de tuberculoză, dintre care 87% erau în vârstă de 20-30 ani; 40 853 (48,4%) erau muncitori
şi meşteşugari; 2497 (24,9%) erau reprezentanţi ai intelectualităţii; 2674 (26,7%) erau agricultori.
O altă boală răspândită în Statul Român a fost pelagra. Era întâlnită în special printre muncitori. Intelectualii
mai rar erau afectaţi de pelagră. În 1930 în Basarabia au fost atestaţi 1968 de bolnavi. Această maladie era provocată
de nivelul scăzut de alimentaţie şi de produsele de proastă calitate.
În „Indicatorul Medical al Basarabiei” N. Smadu menţiona că anual în Basarabia erau atestaţi 50 000 de bolnavi
de malarie. Această situaţie se explică prin faptul că primăvara ploua, în rezultat în toate văile apăreau nenumărate
bălţi unde se dezvoltau ţânţarii care răspândeau malaria.
În anii 1920-1921 în Basarabia bântuia o puternică epidemie de variolă adusă de refugiaţii de peste Nistru.
Epidemia a fost înlăturată în urma Campaniei de Vaccinări şi Revaccinări2 În rândurile populaţiei unde cele mai elementare condiţii de igienă nu erau respectate, la indivizii care nu-şi
îngrijeau corpul şi îmbrăcămintea apăreau păduchii, care contribuiau la răspândirea tifosului exantematic. Pentru
a lupta cu epidemia declanşată erau organizate dispensare, spitale. Dacă vorbim despre serviciul din Basarabia ar
trebui să menţionăm că în Bălţi, spre exemplu, existau 6 spitale de stat, 1 spital şi 2 sanatorii particulare; la Cahul
erau 4 spitale de stat, 18 dispensare. La Hotin erau 8 spitale de stat, 1spital pentru tuberculoşi la Vorniceni, 4 spitale
evreieşti, 8 dispensare de stat, 1 dispensar comunal şi 1 dispensar al societăţii „Crucea Roşie”, 2 dispensare
particulare evreieşti3 .
La Chişinău cele mai cunoscute erau: Spitalul Clinic de boli infecţioase „Toma Ciorbă”. A fost fondat din iniţiativa
medicului Toma Ciorbă, în anul 1896. El va activa în calitate de ordinator, bacteriolog; va obţine titlul de
„medic-umanist”. În cadrul acestui spital va organiza un Laborator unde se efectuau investigaţii medicale4 .
Alt spital care a activat în perioada interbelică şi şi-a continuat activitatea în prezent este Spitalul Clinic de
Psihiatrie din Costiujeni, deschis la 5 iulie 1895. clinica a fost construită în trei zone. Aici ca tratament era propus
lucrul5 .
V. Negrescu menţiona că în 1926 la Vorniceni a fost creat un sanatoriu pentru tuberculoşi cu 50 de paturi. În
1936-1937 a fost construit Sanatoriul pentru cei bolnavi de tuberculoză osoasă, 100 paturi, în Bugaz6 .
Pe lângă spitale, dispensare, sanatorii, un rol important îl aveau doctorii care practicau medicina particulară. În
revistele de specialitate medicii îşi făceau publicitate. Spre exemplu în „Indicatorul Medical al Basarabiei” chiar
pe prima pagină întâlnim următorul aviz: ”Sanatoriul particular – Maternitatea, condus de dr. Rudolf Kurtz, situat
în Chişinău, str. Iaşilor nr. 17”. Astfel de note sunt 102 la număr, printre care sunt anunţuri ale medicilor chirurgi,
dentişti şi chiar se întâlneşte un Institut de Frumuseţe.
Medicii care au activat în Basarabia şi s-au făcut cunoscuţi şi peste hotarele ţării, în perioada interbelică au
fost: Toma Ciorbă, născut la Chişinău în familia căpitanului Tudor Ciorbă. În anul 1885 devine student al Facultăţii
de Medicină a Universităţii din Kiev; va obţine Diploma de doctor de categoria I. Din 1893 îşi începe activitatea
de medic-sanitar în Chişinău7 .
Anatolie Koţovski este cunoscut ca reformator al Serviciului psihiatric din Basarabia. S-a născut în s. Târnova,
1 KUSTREABOVA KUSTREABOVA 1986, 194.
2 CAZACU 1928, 263.
3 AGRIGOROAIEI, PALADE 1993, 119.
4 100 ani de la înfiinţarea spitalului „Toma Ciorbă”, în «Ţara», 1996, 15 octombrie, 4.
5 ŢURCANU, STOIEV 1995, 109.
6 NEGRESCU 1961, 17.
7 TESTEMIŢEANU 1985, 70.
– 1 –

jud. Soroca. În 1883 este admis la facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii din Odessa. În 1888 va intra
la Facultatea de Medicină din Harkov. La 4 noiembrie a obţinut titlul de medic de zemstvă. De la 17 aprilie 1899
A. Koţovski a fost numit şef al Clinicii Costiujeni.S-a evidenţiat prin faptul că a propus ca terapie pentru bolnavi
– munca. Din 1920 va practica medicina particulară .
L. Tarasevici s-a născut la Tiraspol, a studiat la Chişinău, va fi student al Facultăţii de Fizică şi Matematică
din Odessa. L. Tarasevici va absolvi Facultatea de Medicină la Paris, continuându-şi activitatea în Laboratorul
Microbiologic al Institutului „L. Pasteur”.
C. Şerbanschii a studiat la Academia Militar-Medicală din Petersburg, a fost medic ginecolog. C. Scrobanschii,
la fel, a fost medic-ginecolog, savant cunoscut nu doar în Basarabia, ci şi peste hotare. Sau dr. S. Rozenberg cunoscut
ca medicul Ambulatorului antiveneric din Chişinău a fost şi medic secundar la Spitalul Central Specalizat
la Viena şi Paris. În perioada interbelică, în Basarabia s-a evidenţiat dr. I. Cornea, care s-a preocupat de „boli
interne”, plămâni, inimă şi nutriţie. Medicul şi-a editat monografia Tuberculoza în Basarabia şi Chişinău. Aceştia
sunt doar unii medici cunoscuţi nu doar în Basarabia, ci şi peste hotare.
Este necesar să vorbim şi despre dezvoltarea radiologiei, ca parte componentă a Serviciilor de diagnostic, tratament
şi profilaxie. Utilizarea razelor Röntgen în Basarabia datează din 1912, ţinutul având nevoie de 17 ani pentru
a se încadra în sistemul radiologic al Statului Român. În anul 1944 acest serviciu a fost distrus.
Inspectoratul general sanitar de radiologie, medicul primar radiolog S. Sfinţescu, a scris că „până la 1920 în
Basarabia mai existau aparate radiologice în oraşele Bălţi, Cetatea Albă, Chişinău, Hotin, Ismail şi Cernăuţi” 1 .
În 1923-1924 la Chişinău au fost aduse 2 aparate pentru terapia cu radiaţii ionozate a maladiilor provocate de
ciupercă sau de alte maladii de piele. În 1928, la Chişinău existau deja patru cabinete de radiodiagnostic. Până
în 1925 nu existau posturi de medici radiologi oficiali. În 1935 în Basarabia erau zece aparate Röntgen, în 1940
deja 25, majoritatea erau utilizate de medicii particulari 2 . Din cei 20 medici, proprietari de aparate Röntgen 3 erau
oficial radiologi, ceilalţi nu aveau pregătire specială.
Ministerul Sănătăţii a organizat în martie şi decembrie 1924, la Facultatea de Medicină din Cluj, sub conducerea
prof. D. Neagu, cursuri de tehnică radiologică. Până în anul 1945 au fost pregătiţi aproape 100 medici radiologi.
În 1924 a fost fondată „Societatea de Radiologie şi Electrologie Medicală din Bucureşti”. Această Societate
a organizat la Chişinău, la 7-8 octombrie 1928, al II-lea Congres profesional al Asociaţiei Generale a Medicilor
Români. Aceasta era în general organizarea sanitară a Statului Român în perioada interbelică.
În concluzie, am putea spune că conducerea s-a preocupat de organizarea sanitară a Statului Român, în special
a Basarabiei. Acest fapt este confirmat de adoptarea unui şir de legi şi implementarea lor în viaţă; organizarea cursurilor
de specializare pentru medici; deschiderea noilor spitale. A fost reorganizat învăţământul medical, deschise
facultăţi de farmacie la Bucureşti şi Cluj.
În această perioadă în Basarabia au fost deschise spitale de stat şi particulare. Medicii basarabeni au aderat la
societăţile ştiinţifice şi au participat la cursurile de perfecţionare. Deci, în perioada interbelică, sistemul sanitar
al Statului român a progresat, fiind adoptate noi metode de lucru, fiind modificat învăţământul medical. Au fost
deschise noi instituţii pentru cercetare şi luptă împotriva bolilor răspândite.
Bibliografie
AGRIGOROAIEI, I., Gh. PALADE, 1993. Basarabia în cadrul României întregite, 1918-1940, Chişinău.
BERCUŞ, C., 1981. Pagini din trecutul medicinii româneşti, Bucureşti.
BOLDUR, A., 1992. istoria Basarabiei, Bucureşti.
BOLOGA, V., 1972. istoria medicinii româneşti, Bucureşti.
BORDEA, I., 1924. Serviciul sanitar al României, Bucureşti.
CAZACU, P., 1928. Zece ani de la unire. Moldova dintre Prut şi nistru, Chişinău.
COPANSCHII, I., 1994. djoint v Basarabij, Chişinău.
CORNEA, I., 1933. Tuberculoza în Basarabia şi Chişinău, Chişinău.
DUŢESCU, B., 1972. istoria medicinii române, Bucureşti.
1 ROŞCA, 1998, 9.
2 Ibidem, Ibidem, 11.
– 1 –

GHEORGHIU, Em., 1967. Pagini din trecutul farmaciei româneşti, Bucureşti.
ILEA, T., Iu. GHELETER, 1963. Învăţământul Medical şi Farmaceutic din Bucureşti. De la începuturi până în prezent,
Bucureşti.
indicatorul medical al Basarabiei, 1919. Chişinău.
KUSTREABOVA, S., 1986. Goroda v Bessarabii, 1918-1940, Chişinău.
NEGRESCU, V., 1961. Kurorti moldavii, Chişinău.
ROŞCA A., 1998. istoria radiologiei din Basarabia şi Republica Moldova, Chişinău.
TESTEMIŢEANU, N., 1985. Vidnîe vraci Moldavii, Chişinău.
ŢURCANU, C., I. STOIEV, 1995. istoria spitalului clinic de psihiatrie “Costiujeni”, Chişinău.
URSONIU, S., 1996. istoria Farmaciei, Timişoara.
100 ani de la înfiinţarea spitalului „Toma Ciorbă”, în “Ţara”, 1996, 15 octombrie.
– 1 0 –
© liliana hABUN, 2008

necessıtY oF HumanıZatıon oF teacHınG oF puBlıc scıences at tHe unıversıtıes
(on an example of Bologna process introduction in ukraine)
– 1 1 –
Yuliya BOGOYaVlenSKa
european University, zhytomyr, Ukraine
ıntroduction. The association process in Europe and its expansion to the other countries is entailed by general
educational and scientific area’s formation and by unified criteria and standards development in this sphere all
over continent.
In article the main principles of the Bologna process and acknowledgement by the Ukrainian higher education
to them are considered. This research took into account further prospects of integration of our system to the
European educational and scientific area. The necessity of humanization of teaching of public sciences, including
praxeologial knowleges, at the Universities is proved.
task statement: the Bologna process and its main components. The integration processes in science and
education has two structures:
1) European universities leaders’ commonwealth formation under the aegis of the document named Magna
Charta Universitatum1 , and
2) national educational and scientifical systems’ integration to the European area according to the unified requirements,
criteria and standards.
The main aim of this process is consolidation of scientific and educational efforts of the European countries’
society and theirs governments for important increase of the European scientific system and global competitiveness
of higher education; also it must increase the role of this system in public transformations.
The Bologna process had the background: there are development and subscription of the Lisbon Convention of
the Recognition of Qualifications concerning Higher Education in the European Region2 (Lisbon, Portugal, 1997)
by a majority of the European countries’ representatives and of the Sorbonna Declaration3 (Paris, Sorbonna, 1998)
concerning European Higher Education Structure coordination.
The Bologna process itself was begun on June 19, 1999 in Bologna (Italy) by subscripting «The Bologna declaration»
4 by 29 Ministers of Education. This act has coordinated the general requirements, criteria and standards
of national systems of higher education and has agreed the creation of united European educational and scientific
area till 2010. In borders of this area the unified requirements of the educational diplomas recognition, employment
and citizens’ mobility should work; all this must rais the competitiveness of the European educational services
and job markets. Actually, this document stated:
1) acceptance of the general system of comparative educational-qualification levels, in particular through the
Diploma Supplement5 ;
2) the introduction of two-cycles study – by formula «3+2» – in all countries: first, a bachelor cycle can lasts
not less than three years, and second, master’s – not less than two years, and they should be perceived in the European
job market just right as educational and qualificational levels;
3) the credits system creation according to the European system of estimations transfer, including the stationary
studying;
4) assistance to the European cooperation concerning guaranteeing of educational qualification, the comparative
criteria and quality estimation methods development;
5) to push aside all obstacles on ways of the students and teachers mobility in the borders of certain area.
The Bologna process’ next stage was held in Prague on May 19, 2001, where the representatives of the 33
European countries signed Prague communique. The main decisions of this summit was:
1 Болонський процес: документи / Укладачі: З.І. Тимошенко, А.М. Грехов, Ю.А. Гапон, Ю.І. Палеха. – К.: Вид-во Європ. Ун-ту,
2004. – 169 с. – C. 119.
2 Ibidem, 123.
3 Ibidem, 141.
4 Ibidem, 144.
5 Болонський процес: модель структури додатка до диплома / Укладачі: З.І. Тимошенко, О.І. Козаченко, Ю.А. Гапон, Ю.І. Палеха.
– К.: Вид-во Європ. Ун-ту, 2004. – 73 с. – C. 52.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 171-178

1) the countries confirmed theirs position about the aims, proclaimed in this declaration;
2) the participants highly estimated an active participation of the European Universities Association (EUA)
and the European National Students Unions (ESIB);
3) they noted very constructive help of the European Commission and made some remarks concerning further
process (considering different aims of the Bologna declaration).
At this summit there were mainted important elements of the European higher education: constant studyng
during all life; the students’ motivated attraction for studying; assistance to appeal and competitiveness increase
the European higher education for other regions of the world.
The Bologna process third stage was held in Berlin on September, 18-19, 2003, where the appropriate Communique
was signed. The newest decision of the Berlin summit was all-European requirements and standards
extension on doctor’s degrees. It was mainted that in country-members of the Bologna process there can be one
doctor’s degree – «the Doctor of Philosophy» in the appropriate spheres of knowledges (natural sciences, social,
economics etc.). There was offered the formula of three-level education (3-5-8); according to it a man must spend
not less than three years for recieving a «bachelor» level, not less than 5 years – for recieving a «master’s» level,
and not less than 8 years for recieving a scientific degree «the Doctor of Philosophy». It is important, that educational-qualification
levels and scientific degree are considered as a part of complete education system of a human.
There were payed attention to the European higher education. It was accentuate importance of the control and
quality qualification order in the European standards.
The known international organization «European Network Quality Assurance» (ENQA) develops and supports
these standards in Europe. The additional modules, coursess and educational plans with the European contents
orientation and organization was developed. There was made an accent on the important role of higher educational
institutions, which should make real the educational process during all human’s life. Also there was shown that
the European area of higher education and European area of research’s activity – two interconnected parts of the
commonwealth of learning. It is important, that according to the decisions, which was reached during realization
of this process, nowaday Bologna commonwealth has 40 countries of Europe. It is clear, that taking into account
deep national educational and scientific traditions it is hard to refuse many advantages of the Ukrainian system,
for example two scientific degrees, and in the long term – Supreme Certification Commission of Ukraine of
Ukraine as a state control institution of scientific degrees’ standards, etc.
So, the Bologna process is a process of structural reforming of national systems of higher education, the educational
programs changes and necessary transformations in European higher educational institutions. Its aim is
creation the European scientific and educational area for the sake of increase in employment opportunities for
holders of qualification, citizens’ mobility improvement at the European job-market, raise in competitiveness of
the European higher school, till 2010. For achievement this aim there was offered:
1) to accept convenient and clear diplomas’ and qualifications’ gradations;
2) to provide two-level structure of higher education as the basis;
3) to provide a scientific degree «the Doctor of Philosophy» in Europe;
4) to use the uniform system of credit units (system ECTS – European Community Course Credit Transfer System);
5) to provide uniform and mutually recognized the Diploma Supplement – is a document attached to a higher
education qualification aiming at improving transparency and facilitating recognition. It is designed to provide a
description of the nature, level, context, content and status of the studies that were successfully completed by the
individual named on the original qualification to which this supplement is appended. This flexible tool was initiated
by UNESCO and revised jointly by UNESCO, the European Commission and the Council of Europe;
6) to create, to support and to develop the European quality standards (using comparative criteria, mechanisms
and estimation methods according to the requirements ENQA);
7) to remove existing barriers for widening of mobility for students, teachers, researchers and a higher schools’
managers.
At all stages of the Bologna process there was proclaimed, that this is a free-will process; it is polysubjective;
it bases on European educational and cultural wealth; it doesn’t grade national features of educational systems of
different countries; it is multivariable, flexible, open, progressive.
– 1 –

Subject to «pro et contra», there is no other alternative to the Bologna process for those of the countries, which
aims tо economic and public development, eventually, to the European Union (EU).
For Ukraine to become a member of the European commonwealth the main is to make an important transformation
of higher educational and scientific systems. Thus, the major is valid comparative analysis of the domestic
scientific and educational systems and the European one (by Bologna model). As a result there was defined, what
should be changed in Ukrainian system; the appropriate reforms have started on.
These reforms concerned the bases of national education and science. We can not avoid integration of domestic
science and education. Because of recognition complexity of a educational-qualifying level «expert» there’s
appear a requirement to start the second level equivalent system. It is very important for engineers’ training and
qualification in creative practice conditions, which can ends by obligatory invention and new engineering creation.
It is necessary to accept the hard decisions concerning scientific candidates both doctors degrees’ system
and principles their award.
The new difficult problems appear on way of these reforms. But the feature of the nearest period is impossibility
of avoidance of these transformations, as in this case our country’ll fell the increase of insulating effects – on
one hand from Europe, and on another – from Russia; this could intensify public and economic crisis.
results: main directions of ukrainian higher education’s structural reforming according to the Bologna
process. Taking into account the Bologna process’s irreversibility, we understand that it is very uneasy for our
higher educational system. It is heavier for us to join up to many European decisions, by not taking into account
our centuries’ experience in this area, than for any other country, which has no such deep traditions in the field of
fundamental natural and engineering education. Just so our higher education has brought up, only in engineering,
the inventor of helicopters Igor Sikorsky, space openers Sergey Korolev and Vladimir Chelomey, designer of unsurpassed
air engines Arkhip Trubka, electronics founder Bencion Wool, it gave to the world high-speed transport
on a magnetic pillow. In economics there were the founders of the theories of needs’ Ivan Vernadsky and Mikhail
Tugan-Baranovsky, author of cosmogeneous theory of economics development Sergiy Podolinsky, the founder of
the Ukrainian praxeology Evgen Slutsky, and many others. Thus, this list can long be continued.
Therefore we should accept all new challenges not only by transferring an experience of other states on our
basic, but also by offering to the European community our achievements, offers and visions of problems. Thus it
is necessary to achieve the European innovations and best domestic traditions association. But we should frankly
admitted that, the truth is that the difficult problems in Ukrainian higher education sphere have collected for last
years; the decision of these problems stay actually, even despite of presence of such factor, as the Bologna process.
These problems makes us say about our higher education:
1. There is a superfluous amount of educational directions and specialities.
2. There is an unsufficient recognition of a «bachelor» level as qualifying level in a society, which is not relevant
to domestic economy.
3. The tendency to quality deterioration of higher education.
4. There’s increasing a breakup between education scientists and employers, between sphere of education and
job-market.
5. There’s unjustified confusion in understanding of «expert» and «master» levels. On the one hand, the affinity
of «expert» and «master» studding programs, and their equivalence by the educational-qualifying status; from
another – they have an accreditation by different levels – by III and by IV.
6. In comparison with European our scientific degrees’ system is very difficult; this complicates mobility of
lecturers and scientists in Europe.
7. The destiny of technical schools and colleges solve inadequate to society and job-market requirements (their
number in Ukraine in four times more, than number of institution of III and IV accreditation levels together).
8. The Ukrainian universities do not play a role of the methodological centres, innovators, pioneers of public
transformations; according to their activity a country could be follow. In these questions Universities’ autonomy
level is considerably much lower then in EU.
These and other barriers worsens the recognition of our higher education system by the external world, strength-
– 1 –

ens isolating tendencies, worsens mobility of our students, lecturers and scientists in the European educational
area and job-market borders.
Thus we began provide very serious structural transformations. There are monitoring of modernization of
educational quality system, two-level system coordinating with the European model, the European credits and
learning terms providing, a scientific degree «the Doctor of Philosophy» introduction.
There are some important rules for us:
- the monitoring of education quality can be complete, constant, transparent, objective;
- the quality and the accreditation, which are closely related, puts forward new tasks for our licensing and accreditation
system (to use of the European standards of quality, ENQA system);
- the quality control should be concentrate not only on the educational process, personnel, scientific and methodical
maintenances, material base etc., but, first of all, on control of the students’ and graduates’ knowledges
for their competence and opportunity determining for job-market requirements’ satisfaction;
- separate educational programs as well as educational institutions and specialities must pass an accreditation;
- except internal quality estimation is inevitable an external estimation, last one supports ENQA and gives an
opportunity to estimate the educational programs outside the country by general criteria.
Concerning the coordination of two-level system: this problem could be not so difficult, if our education system
don’t have to deside a question about technical schools’ and colleges’ destiny.
We have to accept a responsible decision about an «expert» educational-qualifying level. It is obvious, while
the experts are demanded by our economy, this level should be kept. In Ukraine in parallel it is rational to provide
the «master» educational-qualifying level by 4+2 formula: master of engineering, master of law, master of
business administration and other. The real destiny of «expert» and «master» levels in our country will be decide
according to the job-market importants; the last one also will gradually integrate in the European.
The similar approach could be applied to scientific degrees’ system in Ukraine. According to the Berlin communique-2003
it was favorably to add to the existing system of «Candidate and Doctor of Sciences» a scientific
degree «Doctors of Philosophy» – according to the international standards. Thus, for many scientists this could
remove barriers in mobility through European scientific and educational space.
Already it was much written and told about the European credit units system introduction. The Ministry of
education and sciences of Ukraine began the experiment from definition of credits-modular system features similar
to ECTS. In November, 2003 in Lviv there was held the scientific-practical conference, which devoted these
questions. There was no alternative to its introduction in Ukraine. By making it, we removed essential obstacles
in recognition of our higher education system by the external world.
By realizating this specified structural transformations, it was important to give the wide rights in acceptance
of the European standards to all Universities – completely or partially and in certain terms. First of all, the Bologna
process documents and tasks closely connected to the students. They are the centre, around of which all
system is built.
Both the Lisbon and the Bologna conventions declared that the basic purpose of the signed documents is to
simplify an access to all the European inhabitants and to all the students of educational institutions to the educational
resources and job-markets of other countries.
For doing this, three necessary and sufficient principles was formulated, which, unfortunately, was the hardest
for providing in Ukraine. There are:
– members’ mobilit, first of all – students;
– educational services’ appeal;
– employment opportunity.
These three principles are uniting by the fact, that they exceed the limits of education system, they are the state
prerogative, and in our domestic conditions they could be realized by process of social-economics integration into
the European space.
Mobility is very important European qualitative feature; it provides people mobility between higher educational
institutions and between the states.
– 1 –

In Ukraine it is limited by the system’s discrepancies, visas, economic characteristics of the country, eventually,
difference between life standards in Ukraine and EU countries. But, as we’re talking about internationalization
of education, state’s efforts should be exclusive.
The universities’ appeal for students is important ponderable complex component, which includes career prospect
(which’s given by the university), quality and studdying cost, residing cost, household services’ availability,
stipendium programs presence, European and global values’ respect, interethnic and religious conflicts’ absence,
European educational standards conformity.
The employment is a third principle, on which grounds maintenance of the young man’s rights for transnational
education.
The Bologna declaration proclaimed that the work opportunity – is a main question for higher institutions in
Europe; it is the strategic aim, which has no alternative. The employment is an indicator of all the Bologna process
successes. It is important because in discussions about expedient term of studdying at any level the participants
made a conclusion, that a man, using a «training through all life» principle, must study until he find the job.
Thus, higher educational level of the European space can rank the states, which completely assist student’s
self-government, which is mainly provided with a gold triad – mobility, appeal, employment.
It is state’s prerogative, competence and duty before Ukrainian youth, Ukrainian education system and the
European commonwealth.
Here we must pay attention at the system of higher education of Ukraine. The structure of the higher education
of Ukraine was built up according to the structure of education in the developed countries of the world as
determined by UNESCO, UN and other international organizations. The higher education constitutes integral
part of the system of education of Ukraine as provided for by the Law of Ukraine «On Education». It ensures the
fundamental scientific, professional and practical training by the following educational and qualification degrees:
«Junior specialist», «Bachelor», «Specialist», «Master».
The higher education is received in high educational institutions of the respective levels of accreditation on the
basis of: basic general secondary education, complete general secondary education and educational-qualification
degrees «Junior specialist» and «Bachelor», as well as «Specialist», «Master» as postgraduate education.
Training of specialists in higher educational institutions may be carried out with the interruption of work (daytime
education), without interruption of work (evening, correspondence education), by the combination of these
two forms, and for certain professions – without attending classes.
Admission of citizens to higher educational institutions is made on the competitive basis according to skills
and regardless of the form of ownership of an educational institution and sources of payment for education.
There are four levels of accreditation established pursuant to the status of higher educational institutions:
– first level – technical school, vocational school and other higher educational institutions equated to them
(near 50%);
– second level – collegee and other higher educational institutions equated to it (near 35%);
– third and fourth levels (depending on the results of accreditation) – institute, conservatory, academy, and
university (near 15%).
Higher educational institutions train specialists pursuant to the following educational and qualification levels:
– junior specialist – is provided by technical and vocational schools, other higher educational institutions of
the first level of accreditation;
– bachelor – Is provided by colleges and other higher educational institutions of the second level of accreditation;
– specialist, master – are provided by higher educational institutions of the third and fourth levels of accreditation.
The level system of higher education lies in the receipt of different educational and qualification levels at the
respective stages (phases) of higher education.
Taking into account the structure of higher education, its first phase contemplates the receipt of higher education
of the educational-qualification level «Junior specialist»; the second phase – «Bachelor» (basic higher education);
the third phase – «Specialist», and «Master» (complete higher education).
– 1 –

The level system of higher education may be realized both through the continuous program of training and
differentially – according to the structure of the level system (diagram 1).
Diagram 1.
Higher educational institutions of the particular level of accreditation may train specialists pursuant to educational-qualification
levels provided by educational institutions of the lower level of accreditation.
Higher educational institutions of the state and other forms of ownership function in the system of higher education.
Specialists having degree of higher education are trained in 70 areas that include more than 500 professions.
Requirements to the contents, scope and level of the educational and professional training in Ukraine are determined
by the State Standards of Education. The state standard of education means the aggregate norms that
specify requirements to the educational and educational-qualification level.
The state standard of education is developed for each area of training (profession) for various educationalqualification
levels.
The management of education is performed by government regulatory authorities and local authorities. The
government regulatory authorities in the area of higher education include:
1. The Ministry of Education and Science of Ukraine.
2. Central authorities of the executive power of Ukraine, to which educational institutions are subordinated.
3. The Supreme Certification Commission of Ukraine.
4. The State Accreditation Commission.
The Ministry of Education and Science of Ukraine is the central body of the government executive power
performing the management in the area of education. It is:
– participates in the determination of the state policy in the area of education, science and professional training
of specialists;
– develops the program of the development of education, state standards;
– ensures the connection with educational institutions, government authorities of other countries with respect
to issues falling within its competence;
– makes accreditation of higher and vocational educational institutions, issues licenses and certificates to
them;
– 1 –

– organizes certification of pedagogical and scientific-pedagogical personnel in order to provide them with
qualification degrees, pedagogical and scientific ranks.
The Supreme Certification Commission of Ukraine organizes and conducts the certification of scientific and
scientific-pedagogical personnel, manages the work related to giving scientific ranks, giving academic degree of
a senior staff scientist.
In accordance with the results of the accreditation of higher educational institutions, the Ministry of Education
and Science of Ukraine together with ministries and departments, to which educational institutions are subordinated:
– determine the correspondence of educational services to the state standards of a certain educational-qualification
level in particular areas, gives the right to issue a document of education pursuant to the state standard;
– determine the level of accreditation of an educational institution;
– inform the community regarding the quality of educational and scientific activities carried out by higher
educational institutions.
Bodies of the public self-regulation in the area of education include:
– the All-Ukrainian Congress of Educational Specialists;
– General meeting of the staff of an educational institution;
– District, city, oblast conference of pedagogical personnel;
– Congress of Educational Specialists of the Autonomous Republic of Crimea.
Local authorities in the area of education submit their proposals regarding the formation of the state policy in
the are of education.
An important task of the system of education of Ukraine is the realization of the concept of lifetime learning.
The labour market changes quickly, that dictates the necessity to elaborate short-term teaching program for
retraining qualification improvement of personnel. The system of post - graduate education must perform this
important function.
On this way we must recognize as necessary the humanization of teaching of public sciences. Thus we must
provide new sciences at the Universities: praxeology, synergetics, socionics and many, many others.
Nowadays, main laws of Ukraine that control, govern, handle and regulate education activity are the Law
of Ukraine «On Higher Education» 1 , the Law of Ukraine «On Provision of Youth Having Higher or Vocational
Education with the First Job and Granting Subsidy to Employer» 2 , the Law of Ukraine «On Pre-School Education»
3 , the Law of Ukraine «On Ratification of the Convention on the Recognition of Qualifications concerning
Higher Education in the European Region» 4 , the Law of Ukraine «On General Secondary Education» 5 , the Law
of Ukraine «On Vocational Education» 6 , the Law of Ukraine «On Education» 7 , etc.
conclusions. The Bologna process is a process of recognition of one educational system by another in the
European space. If the future of Ukraine connect with Europe, it is impossible further to approve, that the Bologna
process for us has only educational and cognitive importance. The high estimation to national education system
can not constrain its deep reforming.
Nowadays it is possible regretly establish a fact, that despite of natural education achievement, which a new
system garanties (democracy, flexibility, non-ideologolism), mainly education constant by less qualitative, and
mot of the graduates of higher educational institutions (especially new) not competitive at the European jobmarket.
It makes un do not talk about own achievement, but increase analyze of the global, world and European
tendencies education reforming and to intense and improve our professional activity sphere.
At the same time Ukrainian higher education system participation in Bologna transformations can be directed
1 Law of Ukraine «On Higher Education», 17.01.2002.
2 Law of Ukraine «On Provision of Youth Having Higher or Vocational Education with the First Job and Granting Subsidy to
Employer», 04.11.2004.
3 Law of Ukraine «On Pre-School Education», 11.07.2001.
4 Law of Ukraine «On Ratification of the Convention on the Recognition of Qualifications concerning Higher Education in the
European Region», 03.12.1999.
5 Law of Ukraine «On General Secondary Education», 13.05.1999.
6 Law of Ukraine «On Vocational Education», 10.02.1998.
7 Law of Ukraine «On Education», 23.05.1991.
– 1 –

only on its development and finding of new qualitative attributes, but not on the best traditions loss, national
quality standards reduction. Thus the education system evolution must not be separated from society as it must
develop in harmony interrelation with this society.
The Ukrainian higher education system modernization (Law of Ukraine «On Higher Education» and number
of the normative acts of Ministry of education and science) has some general attributes with by the Bologna process
(providing a levelable education system), but it does not enough answers it. It caused that national education
system modernization processes were not oriented on European integration. Mostly, they had «internal» character
and were mainly reduced to higher education system «adaptation» to new internal realities. At present time the
higher education reforming conception should be overlooked again and the program of its sequential convergence
with the European educational and scientific space must be creat.
The Ukrainian government can reach the realized political decision, which must base on needed reforms’ realization
and must become a foundation of the external state policy, directed on domestic higher education system’s
integration to the European space.
We continue development of the Bologna process. On this way it is important that our reforms were not useless,
smattering and were not stultifyed only to conferences and discussions. They should contribute aims achieving
– to give to youth opportunities, cooperating with Europe, to upset Ukraine and to make all of us perfect
European continent citizens.
Thus, positive changes are taking place in the formation of a complex system of education as a constituent of
national education, as was submitted in paper.
– 1 –
© Yuliya BOGOYaVlenSKa, 008

ınstıtuŢııle cultural-educatıve ca ınstıtuŢıı ıdeoloGıce În r.s.s.m.
– 1 –
marcel COBîleanU,
uPS “ion Creangă”
În urma reanexării Basarabiei în 1944 de către trupele sovietice, „eliberatorii” şi-au impus din nou abuziv modelul
propriei civilizaţii. Partidul bolşevic a încercat, sub lozinca „revoluţiei culturale”, să modeleze un „om nou”.
Aceasta presupunea educarea unui „homo sovieticus” prin lipsirea românilor din stânga Prutului de limbă, alfabet,
cultură, istorie, tradiţii. Obiective precum deznaţionalizare şi rusificare, o completă revizuire a trecutului neamului,
a ideilor de statalitate, patriotism şi naţiune, simultan cu alfabetizarea populaţiei prin scrisul rusesc, urmau a
fi nucleul întregii politici „culturale” în R.S.S. Moldovenească. Formele şi metodele prin care regimul comunist
a căutat să-şi realizeze scopurile programatice au variat de la o perioadă la alta. Dar mijloacele cele mai eficace
(într-o epocă în care toate sursele de informaţie şi propagandă, instituţiile de instruire şi educaţie erau monopolizate)
s-au dovedit a fi şcoala pentru generaţia în creştere sau instituţiile cultural-educative pentru populaţia adultă.
Pe parcursul întregii perioade a societăţii sovietice se modifică sarcinile, structura organizaţională şi formele
de dirijare a instituţiilor cultural-educative în sistemul suprastructurii totalitariste, dar esenţa rămâne neschimbată;
ele sunt permanent nişte instituţii ideologice, un punct de sprijin al partidului comunist în activitatea de agitaţie
şi propagandă, având menirea de a facilita monopolizarea puterii, de a instaura dominaţia totală în viaţa socială.
Chiar şi la o examinare succintă a sarcinilor instituţiilor cultural-educative se remarcă faptul ca în activitatea lor a
fost prestabilit primatul conţinutului politic asupra celui spiritual 1 , atitudinea de clasă în aprecierea evenimentelor
si fenomenelor, primordialitatea politicii partidului comunist, concepţia moralei comuniste, bazată pe interesele
luptei de clasă a proletariatului 2 .
Activitatea instituţiilor cultural-educative, deopotrivă cu cea a altor instituţii ideologice, era concepută ca un
instrument de îndoctrinare politică, înstrăinare naţională şi cultivare a românofobiei.
Odată cu reinstaurarea regimului romunist în Moldova în 1944, în condiţiile grele de război, începe şi restabilirea
sistemului sovietic de instituţii cultural-educative 3 . Era un semn sigur că acestora le revenea un rol aparte
în noua suprastructură. Pentru început, în urma naţionalizării totale, a fost lichidat sistemul educaţiei extraşcolare
existent în Basarabia între anii 1918-1940 şi 1941-1944, care, în interpretarea bolşevică, ar fi avut menirea de a
„întuneca” şi ,.româniza” populaţia băştinaşă. Acest act urmărea scopuri geopolitice bine definite. Se întreprind
măsuri extraordinare, cum ar fi interzicerea activităţii instituţiilor naţionale de luminare culturală (asociaţii, societăţi,
cămine culturale etc.), naţionalizarea întregului fond de cărţi. Sub motivul „curăţirii” bibliotecilor de
literatura antisovietică sunt scoase din circulaţie şi nimicite cărţile româneşti 4 . În modul acesta activitatea noului
sistem de instituţii cultural educative a devenit o prerogativă a statului, fapt care în condiţiile de atunci însemna
subordonarea scopurilor, mijloacelor şi metodelor lucrului de culturalizare a intereselor sistemului totalitar.
Analiza efectuată cu privire la reţeaua de instituţii cultural educative arată faptul că în dezvoltarea ei au intervenit
anumite schimbări cantitative şi calitative. Astfel, spre sfărşitul anului 1950, conform documentelor oficiale,
în republică activau 1146 de cluburi sateşti, 67 de case de cultură, 175 de case de lectură, 7 muzee, 394 de instalaţii
cinematografice şi 1572 de biblioteci cu un fond de 2110 mii cărţi 5 . Datele însă reprezintă doar aspectul decorativ
al procesului. Realmente, toate eforturile autorităţilor erau orientate în direcţia antrenării cât mai urgente şi masive
a populaţiei în sfera de influenţă a noilor instituţii ideologizante. Pentru realizarea obiectivelor propagandistice
nu erau cruţate nici mijloacele financiare, nici eforturile umane. Cantitatea, bineînţeles, nu poate înlocui calitatea.
Altlel spus, cultura a cunoscut o dezvoltare pe orizontală, antrenând masele largi ale populaţiei în noile realităţi.
Acest proces este o etapă inevitabilă în impunerea dictatorială a unei noi culturi, în activitatea organelor de partid
şi sovietice se profilează mai pregnant tendinţa de acordare a priorităţilor anume cluburilor săteşti, caselor de
lectură, ungheraşelor roşii şi bibliotecilor cu un fond redus de cărţi, adică acelor focare de cultură la restabilirea
Arhiva Naţională a Republicii Moldova (în continuare: A.N.R.M.), f. 3026, inv. 1, d, 59, p. 46.
2 V.I. Lenin, Opere, vol. .41, p. 349, 379-380, 452, 454. 454
1 Arhiva Naţională a Republicii Moldova (în continuare: A.N.R.M.), f. 3026, inv. 1, d, 59, p. 46.
3 Moldavskaja S.S.R. v Velikoi Otecestvenoy voine Sovetskogo Sojuza, Sb. Doc., t. l, p. 405-406; A.N.R.M., f. 3026, inv. l, d. 2, p. 1-2.
4 Arhiva Organizaţiilor Social Politice a Moldovei (în continuare A.O.S.P.M.), f. 51, inv. 2, d. 9, p. 137.
Arhiva Organizaţiilor Social Politice a Moldovei (în continuare A.O.S.P.M.), f. 51, inv. 2, d. 9, p. 137.
5 A.N.R.M., f 3026, inv. l, d. 39, p. 40-44..
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 179-186

şi dezvoltarea cărora sunt necesari termene mai reduse şi eforturi materiale mai mici. Toate acestea erau efectuate
prin intermediul „metodei populare”, adică fără a antrena mijloace financiare din buget1 . Astfel, populaţiei
republicii, odată cu impozitul în natură, cu achiziţionarea produselor agricole, i-a fost impusă o altă varietate de
prestaţie, cea în muncă. Ea a fost forţată să-şi ridice singură, cu mâinile proprii, acele instituţii „culturale” ce aveau
menirea să o îndobitocească, să-i substituie locaşele sfinte. Exploatarea fizică era completată cu o altă formă de
oprimare – cea spirituală. La comanda organelor de partid s-a declanşat în această perioada o activitate febrilă de
închidere a bisericilor şi a altor locaşe sfinte. Edificiile confiscate erau folosite, de regulă, ca depozite sau transmise
organelor locale pentru a fi reconstruite sau transformate în instituţii cultural-educative2 .
Concomitent cu constituirea şi lărgirea reţelei de instituţii cultural-educative sovietice, se impunea cu stringenţă
asigurarea lor cu cadre. Cu atât mai mult că în concepţia stalinistă cadrele determină totul. Refugierea cadrelor
naţionale, a intelectualităţii basarabene în România3 , decimarea sau ostracizarea celor râmaşi au creat în republică
un vid intelectual. Fenomenul a antrenat şi grave modificări ale culturii naţionale, având drept consecinţă o gravă
degradare intelectuală a societăţii; în aceste condiţii, pornind de la obiectivele educaţional-propagandistice,
la baza politicii de cadre, ca verigă centrală în dirijarea activităţii instituţiilor cultural-educative, a fost adoptat
principiul partinic de „selectare, educare şi repartizare a cadrelor”, care s-a manifestat, în mod special, după adoptarea
hotărârii Plenarei a VIII-a a C.C. al P.C. (b) din Moldova. „Despre starea şi măsurile în vederea ameliorării
lucrului de luminare culturală în rândurile R.S.S.M.” din luna iulie 19464 . În conformitate cu acest principiu se
lua în considerare, în primul rând, originea socială, partinitatea şi loialitatea faţă de regim, în perioada respectivă,
această politică a avut un caracter autoritar şi urmărea promovarea la conducerea instituţiilor cultural-educative a
unor ideologi-apologeţi ai stalinismului. Ea a determinat şi metodele de influenţă administrativă faţă de acei lucrători
din domeniul culturii, calificaţi drept „elemente social-străine”, ale căror concepţii sau activitate anterioară,
într-o măsură sau alta, nu corespundeau preceptelor oficiale şi nu inspirau încredere5 . O modalitate de a soluţiona
problema cadrelor în acest spirit a devenit recrutarea comuniştilor şi comsomoliştilor la conducerea instituţiilor
cultural-educative6 . Se urmărea, astfel, nu atât scopul asigurării cluburilor şi bibliotecilor cu cadre, cât se făcea
tentativa de a influenţa în mod direct activitatea lor. Numărul comuniştilor şi comsomoliştilor antrenaţi în acest
proces s-a majorat continuu, atingând, spre sfârşitul perioadei cercetate, cifra de 62% din lucratorii din acest domeniu7
. Era o urmare a cerinţei conform căreia conţinutul instruirii şi educaţiei comuniste trebuia determinat în
exclusivitate de comunişti8 . În selectarea şi promovarea cadrelor domina principiul nomenclaturist. Originea socială,
partinitatea s-au transformat în factori decisivi în soluţionarea oricăror probleme ce ţineau de cadre. Criteriile
fireşti în aprecierea lor- nivelul de studiu şi de cultură generală, calităţile profesionale şi competenţa – erau trecute
pe plan secundar sau ignorate în totalitate.
Primii ani postbelici se caracterizează, de asemenea, printr-o etatizare forţată a instituţiilor culural-educative.
În luna iunie 1945 a fost creat Comitetul pentru afacerile instituţiilor cultural-educative pe lângă Consiliul Comisarilor
Poporului al RSSM, iar în cadrul comitetelor executive ale sovietelor judeţene, raionale, orăşeneşti şi
săteşti secţii şi comisii corespunzătoare9 . Concomitent, pe linie de partid, în cadrul secţiilor de agitaţie şi propagandă
ale comitetelor de partid de toate nivelurile activau sectoare speciale, care se ocupau nemijlocit de dirijarea
şi orientarea instituţiilor cultural-educative. O atare restructurare avea drept obiectiv instituirea unei structuri
eşalonate de dirijare şi control asupra mijloacelor de „prelucrare” ideologică a maselor în deplină corespundere
cu interesele sistemului.
Instruirea cadrelor calificate pentru instituţiile cultural-educative avea loc la şcoala de luminare culturală din
1 Ibidem, d. 19, p.337-342; A.O.S.P, a M., f. 51, inv. 4, d. 228, p, 10-84; Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty, t. 1., cjasti l, Chişinău,
1984, p. 260; .,Sovetskaia Moldavja”, 18 avgusta 1964; „Moldova Socialistă, 27 octombrie 1946
2 A.N.R.M f.2818, inv.2.d 26,p.178–179,d.76,p47,49,54; f. 3026, inv.1,d.83,p.129
3 Ion Agrigoroaei, Gheorghe Palade, Basarabia în cadrul României întregite (1918--1944), Chişinău, 1993. p. 100
4 Kulitura Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty vlasty,.., p. 255-256
5 A.N.R.M., f. 3026, înv. l, d. 28, p. 20, 22; d 56, p. 4; f. 2848, inv. 2, d. 45, p. 20; A.O.S.P. a R.M., f. 51, inv. 3, d. 232, p. 65
6 A.N. a R.M., f. 3026, inv. l, d. 2, p. 2; Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty..., p. 148; Komsomol Moldavyj v dokumentah i materialah
(1941-1958), cjasti II, Chişinău, 1975, p. 153; „Tineretul Moldovei”, 20 octombrie 1946
7 A.N. a R.M., f. 3026, inv. l, d. 59, p. 223; d. 120, p. 57; f. 28-18, inv. 2, d. 76. p. 301; d. 114, p. 3; A.O.S.P. a M., f. 51, inv. 9, d. 326, p. 3
(calculele îmi aparţin).
8 V.I. Lenin, Polnoe sobranie socinenyj, t. 42, p. 320
9 A.N. a R.M., f. 3026, inv. l, d. 3, p. 13-15.
– 1 0 –

Soroca 1 – unica instituţie de profil din republică. Însă, în virtutea cauzelor de ordin obiectiv şi a unor împrejurări,
suscitate atât de secetă, cât şi de foametea organizată, instituţia nu reuşea să realizeze planul de admitere al
studenţilor şi implicit de pregătire a specialiştilor 2 . Astfel, primele patru promoţii (1947-1950) numărau 140 de
absolvenţi, dintre care doar 75 de români 3 . E în afara oricăror îndoieli că acest număr neînsemnat de absolvenţi era
insuficient pentru a completa cu cadre reţeaua crescândă de cluburi şi biblioteci din republică. Problema pregătirii
cadrelor cu studii speciale a rămas în fond nesoluţionată. Deşi datele statistice indică unele schimbări de ansamblu,
totuşi, nivelul de studii şi profesional al cadrelor rămânea în urmă cu mult faţă de alte categorii de specialişti
din economia naţională a republicii. Spre exemplu, la sfârşitul anului 1950 din 2470 de lucrători ai sistemului,
cota cadrelor cu studii primare şi medii incomplete constituia 77%, cu studii medii şi superioare numai 23%,
inclusiv cu studii speciale de bibliotecar şi speciale de luminare culturală, corespunzător, doar 3,3% şi 1,3% 4 . O
atare stare de lucruri avea loc pe fundalul succeselor imaginare din domeniul învăţământului public al republicii,
al vastelor măsuri întreprinse de organele de partid şi sovietice, care în aparenţă trebuiau să contribuie la creşterea
potenţialului de cadre pentru instituţiile cultural-educative. În realitate, cu cât era mai jos nivelul de studii, de
cultură generală, cu atât mai uşor erau manipulate direcţiile şi conţinutul activităţii lucrătorilor. Formele de bază
în pregătirea şi reciclarea cadrelor au devenit, în aceste împrejurări, cursurile de calificare, seminarele şi consfătuirile.
Pregătirea cadrelor pentru instituţiile cultural-educative, în condiţiile ideologizării excesive a întregului
sistem social, se limita la însuşirea dogmelor „Cursului scurt al istoriei P.C. (b) din toată Uniunea”, la studierea
„biografiilor conducătorilor” şi hotărârilor partidului în domeniul culturii, artei, literaturii şi muncii ideologice 5 .
Activitatea lor ulterioară era orientată şi dirijată prin publicaţii speciale, planuri, instrucţiuni, buletine informative,
indicaţii şi recomandări metodice, minuţios elaborate 6 , prin intermediul cărora se impunea un anumit conţinut al
lucrului cultural-educativ, care să satisfacă perfect intenţiile autorităţilor de a educa astfel o generaţie „nouă” de
oameni. Executarea întocmai a acestora era un criteriu esenţial în aprecierea calificării profesioniste.
Un interes aparte prezintă componenţa naţională a cadrelor de culturalizare. Deşi oficial necesitatea promovării
acestora se declara, în realitate situaţia era cu totul de altă natură. Din contra, se atestă o descreştere considerabilă
a ponderiii românilor in răndurile lucrătorilor din domeniul culturii. Astfel, dacă în anul 1947 se numărau
1045 români din 1841 lucrători, deja în anul 1949, în pofida unui spor general, numărul lor s-a redus la 1024 din
2 245 7 . Ei nu constituiau nici 50%. O situaţie şi mai alarmantă se înregistra, în special, în veriga superioară de conducere
a sistemului. Spre exemplu, în anul 1949 din 67 de şefi de direcţii raionale şi orăşeneşti de cultură numai
16 erau români 8 , majoritatea cadrelor fiind aduse din afara republicii. Nebăştinaşii au ocupat majoritatea absolută
a funcţiilor şi în aparatul de conducere al Comitetului pentru afacerile instituţiilor cultural-educative din cadrul
Consiliului de Miniştri al RSSM. Educaţi în spiritul şovinismului velicorus, refractari la tot ce ţinea de specificul
ţinutului, de cultura populaţiei autohtone, de limba română şi istoria naţională, aceştia erau, de regulă, „specialişti
în materie de rusificare. În calitate de mesageri ai centrului imperial, ei aveau drept obiectiv impunerea unui sistem
şi conţinut al educaţiei extraşcolare ce urma să conducă la dispariţia treptată şi metodică a particularităţilor naţionale
din activitatea instituţiilor cultural-educative, stabilirea tradiţiilor şi obiceiurilor de import, în ultimă instanţă,
la deznaţionalizarea şi rusificarea populaţiei băştinaşe.
Dependenţa administrativă, materială şi disciplinară de organele de partid sovietice a făcut, în cele din urmă,
din cadrele de culturalizare nişte funcţionari ideologici. De altfel, cadrele instituţiilor cultural-educative s-au dovedit
a fi mai apte de propagandă decât capabile a fi la înălţimea exigenţelor profesionale. Documentele depistate
în arhive, atestă faptul că majoritatea absolută a lucrătorilor din sistemul luminării culturale a fost antrenată în calitate
de împuterniciţi la organizarea diferitelor campanii politico-gospodăreşti: alegeri în sovietele de diferit nivel
1 Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty..., p. 118; Hronologyceskoe sobranie zakonov Moldavskoi SSR Ukazov Prezidiuma Verhov-
nogo Soveta i postonovlenyj pravitelistva Moldavskoi S.S.R., A.N. a R.M., f. 3026, inv. 5, d. 503, p. 47
2 Ibidem, d. 37, p. 98; f. 3026, inv. l, d. 109, p. 120; d. 188, p. 225; A.O.S.P. a R.M., f. 51, inv. 5, d. 503, p. 47.
Ibidem, d. 37, p. 98; f. 3026, inv. l, d. 109, p. 120; d. 188, p. 225; A.O.S.P. a R.M., f. 51, inv. 5, d. 503, p. 47.
3 Ibidem, inv. 9, d. 320, p. 85; d. 325, p. 125; A,N. a R.M., f. 3026, inv. l, d. 149, p. 120.
Ibidem, inv. 9, d. 320, p. 85; d. 325, p. 125; A,N. a R.M., f. 3026, inv. l, d. 149, p. 120.
4 Ibidem, Ibidem, d. 188, p. 97
5 Ibidem, d. 56, p. 27-29; 32-33; „Sovetskaja Moldavja”, 3 octjabrja 1945
6 A.N. a R.M., f. 3026, inv. l, d. 59, p. 208, 224; f. 3203, inv. l, d. 2, p. 1-151; d. 3, p. 1-85; f. 2937, inv. l, d. 22, p. 21; f. 2848, inv. 2, d. 119,
p. 92; A.O.S.P. a M., f. 51, inv. 5, d.503, p. 9.
7 Ibidem, d. 495, p. 7; inv. 8, d. 393, p. 5-6; d. 320, p. 45, 83; d. 325, p. 125; d. 326, p. 33.
8 Ibidem, Ibidem, d. 393, p. 24-25.
– 1 1 –

campanii agricole, încasarea impozitelor, colectivizarea gospodăriilor ţărăneşti organizarea diverselor festivităţi
de esenţă sovietică şi comunistă 1 .
Politica de cadre în instituţiile cultural-educative tindea să formeze un „om nou” de intelectual, care să trateze
cultura ca pe un domeniu ordinar al vieţii sociale, coordonată şi dirijată conform necesităţilor partidului. Dogmatismul
reglementarea strictă a activităţii cadrelor de culturalizare, devotate cu trup şi suflet cauzei staliniste,
idealurilor socialismului, au dus la consolidarea unei suprastructuri adecvate sistemului.
Scopul suprem al noilor autorităţi, odată cu reîncorporarea Basarabie în componenţa Imperiului Sovietic devine
soluţionarea definitivă a „problemei basarabene”. Realizarea acestui obiectiv includea toate metodele clasice şi
moderne, fizice şi spirituale. Astfel, în plan economic se recurge la reorientarea şi subordonarea economiei ţinutului
intereselor Uniunii Sovietice, în plan politic şi social se deschide procesul de transformare a majorităţii covârşitoare
a populaţiei româneşti într-o minoritate în urma emigrării forţate peste Prut, a exterminării basarabenilor
folosiţi drept ,,carne de tun” în operaţiunile militare ale Armatei Sovietice în cel de-al Doilea Război Mondial, a
foametei organizate, a deportărilor : sau strămutării „benevole” a băştinaşilor, a colonizării permanente a ţinutului
cu „specialişti” din diferite regiuni ale imperiului. Concomitent, în plan spiritual, se recurge la o activitate propagandistică
intensă pentru a modifica radical conştiinţa naţională a românilor basarabeni în perioada întregirii
neamului. Toate acestea şi-au găsit o asigurare şi justificare ideologică în activitatea instituţiilor cultural-educative.
De aici şi axaltarea excesivă a elementului politic în activitatea lor. Particularităţile conţinutului şi formelor
activităţii cultural-educative au fost generate de realităţi obiective, care, potrivit propagandei bolşevice cauzate
de „ocuparea temporară” a ţinutului, la început de „regimul ocupanţilor burghezo-moşiereşti ai României regale”,
ulterior de „ocupanţii germano-români” 2 . Mai mult chiar, istoria plasa Basarabia pe o poziţie unică între celelalte
teritorii reanexate recent de Uniunea Sovietică. Alcătuită în cea mai mare parte din teritorii răpite României în
1940, RSS Moldovenească era singura republică sovietică ce rămânea încă un obiectiv potenţial al iredentismului
străin. Semnare a Tratatului de pace de la Paris în 1947, prin care regimul prosovietic de la Bucureşti accepta încorporarea
Basarabiei în imperiul de la Răsărit, nu avea să aducă liniştea noului stăpân, în acest context, investigaţiile
recente vin să confirme acest fapt: „Rezistenţa deosebită la asimilare a ţăranilor basarabeni a făcut ca românii
din RSS Moldovenească – locuind în cea mai mare parte la sate – să fie printre etniile din imperiul sovietic, care
au provocat cele mai multe dificultăţi regimului de la Moscova” 3 .
De aceea, activitatea ideologică a partidului va fi însoţită de aplicarea unor metode violente, de deportări şi exterminare
a celor mai conştiente pături ale populaţiei republicii. Majoritatea celor condamnaţi şi represaţi în primii ani
postbelici erau învinuiţi de „naţionalism’’, adeziune la diferite partide „burghezo-naţionaliste” 4 . Pe lângă cauzele de
ordin ideologic şi geopolitic, care au determinat conţinutul activităţii propagandistice, trebuie luate în considerare şi
următoarele aspecte: era necesar să se şteargă din memoria basarabenilor urmele criminale lăsate de regimul sovietic
în perioada primei ocupaţii din anii 1940-1941 (atrocităţile şi crimele comise faţă de acei care nu manifestau loialitate
puterii sovietice, dezgroparea de către autorităţile româneşti a mormintelor jertfelor terorii staliniste în Chişinău
şi alte localităţi ale ţinutului, deportările de la 13 iunie 1941, distrugerea obiectivelor economice şi de menire socialculturală
de către geniştii sovietici în timpul retragerii Armatei Roşii de pe teritoriul Basarabiei în iulie 1941 etc.).
În aceste condiţii întreaga activitate cultural-educativă avea drept obiectiv frustrarea românilor basarabeni,
deveniţi oficial moldoveni, de ideile renaşterii naţionale şi unităţii de neam. Noile autorităţi au recurs la o revizuire
totală a valorilor spirituale şi naţionale. Prin politica de la centru s-a impus şi s-a organizat o adevărată isterie
românofobă. Participarea României alături de Germania în războiul contra Uniunii Sovietice pentru redobândirea
Basarabiei şi reîntregirea neamului românesc şi, mai ales, în campania militară de peste Nistru în adâncul teritoriului
sovietic au fost vehiculate de propaganda oficială în scopul cultivării urii faţă de românii de peste Prut.
Românofobia a devenit doctrina ideologiei de stat şi o idee obsedantă a întregului sistem de instruire şi educaţie,
având drept chintesenţă sloganul „naţionaliştii moldo-români sunt duşmanii de moarte şi călăii poporului moldovenesc,
trădătorii intereselor lui naţionale” 5 . Ea a început să fie cultivată odată cu reinsaturarea regimului sovietic
1 Ibidem, inv. 3, d. 228, p. 57; d. 245, p. 90; inv. 4, d. 309, p. 62, 64
2 Moldavskaja S.S.R. v Velikoy..., p. 405; Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty..., p.147,221, 230, 246, 248..
3 Ion Constantin, op. cit., p. 32-33
4 „Cugetul”, 1993, nr. 3-4, p. 51.
5 Kulitura Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty vlasty.., p. 113-115, 148-149.
– 1 –

în Basarabia. Deja în cadrul lucrărilor Plenarei a III-a a CC al PC (b) M din 25 iunie 1944 „Cu privire la ajutorul
acordat de CCP al UPSS şi CC al PC (b) din toată Uniunea la restabilirea economiei raioanelor eliberate ale RSSM
şi sarcinile organizaţiilor de partid, sovietice şi economice în lichidarea urmărilor ocupaţiei germano-române” a
fost abordată problema desfăşurării unei vaste campanii antiromâneşti 1 . Obiectivele acestei campanii propagandistice
au fost concretizate în hotărârea Plenarei a V-a a CC al PC (b) M „Cu privire la activitatea politică şi măsurile
de ameliorare a acesteia în rândurile populaţiei RSSM” din 23 mai 1945, în care se accentua: „Plenara obligă
Biroul CC al PC (b) M., comitetele judeţene, orăşeneşti şi raionale de partid să intensifice activitatea în vederea
demascării în presă şi pe cale orală a crimelor comise de ocupanţii germano-români şi acoliţii lor - naţionaliştii
moldo-români. Pe baza faptelor şi exemplelor concrete se va explica populaţiei esenţa tâlhărească, de jaf a cuceritorilor
germano-români, se va explica sistematic oamenilor muncii că numai în statul sovietic le sunt asigurate
libertatea politică, bunăstarea şi dezvoltarea culturii. Li se va explica tuturor oamenilor muncii că naţionaliştii
moldo-români sunt duşmanii de moarte şi călăii poporului moldovenesc, trădătorii intereselor lor naţionale. Prin
intermediul ziarelor, prelegerilor şi convorbirilor se va demasca activitatea trădătoare, antipopulară a partidelor
româno-fasciste şi naţional-profasciste (naţional-ţărăniştii, cuziştii, liberalii etc.) 2 . Declanşată sub forma unei terori
continue, ea are nu numai un caracter plin de ură împotriva întregului popor român, dar şi împotriva limbii,
istoriei şi culturii lui. Mijloacele folosite pentru implantarea românofobiei au fost diverse, în primul rând, în
scopul de a facilita dezrădăcinarea din conştiinţa românilor basarabeni a ideii comunităţii de neam, s-a recurs nu
numai la închiderea hotarelor, dar şi la izolarea culturală.
În privinţa mijloacelor şi procedeelor sovietice de rusificare, acestea au fost mult mai subtile şi mai brutale
decât cele din perioada ţaristă 3 . Arsenalul ţarist în materie de rusificare şi deznaţionalizare va fi îmbogăţit de regimul
comunist, mai întâi de toate, prin cele de ordin educaţional-propagandistic. O formă sigură şi încercată în
propaganda cultural-educativă este popularizarea unei „noi” istorii, revizuită prin prisma discursului ideologizat
şi perspectiva „prieteniei multiseculare” între „poporul rus şi poporul moldovenesc”. Conţinutul prelegerilor,
agitaţiei vizuale ţinea de primele pagini ale „noii” istorii, ce trata cu predilecţie perioada anilor 1918-1940 şi
1941-1944, perioade cel mai mult falsificate în spiritul denaturării destinului istoric al basarabenilor. Pornind de
la preceptele ideologice ale regimului, acest interval de timp a fost calificat de propaganda oficială drept „ocupaţie
burghezo-moşierească a Basarabiei”, „regim fascist germano-român de ocupaţie”. Prelegerile, convorbirile, ţinute
în faţa populaţiei de o întreagă armată de activişti, agitatori, lectori, abundă în expresii de tipul „teroare”, „sclavie”,
„colonie a României”, „cotropitori români”, în referiri la jandarmi, funcţionari corupţi, care i-ar fi umilit pe
basarabeni prin bătăi şi alte acte abuzive 4 . Unele acţiuni privind corupţia şi abuzurile, inclusiv bătăile, care erau
semnalate în România Mare, au căpătat în Moldova dintre Prut şi Nistru, sub influenţa propagandei comuniste, caracterul
unei drame naţionale. Anumite cazuri, istorioare de ordin particular, au fost generalizate, inversând astfel
tabloul general din Basarabia anilor întregirii neamului românesc. Astfel, istoria a fost pusă în slujba intereselor şi
obiectivelor cu caracter politic pentru inocularea în conştiinţa basarabenilor a unei „amintiri” monstruoase, apocaliptice,
despre lumea românească de dincoace de Prut 5 . Concomitent, majoritatea evenimentelor din trecut erau
raportate la timpul prezent şi tratate astfel, încât, potrivit propagandei staliniste, Rusia a jucat din cele mai vechi
timpuri un rol progresist şi decisiv în istoria Moldovei. Nici un eveniment din istoria ei nu s-a produs fără ajutorul
şi influenţa binefăcătoare a „fratelui mai mare”, justificându-se, în acest mod, mai întâi anexarea ţaristă, iar mai
apoi şi reanexarea sovietică a Basarabiei 6 .
1 Ibidem, p. 113-114; Moldavskaja S.S.R. v Velikoy Otecestvennoy Voyne..., p. 405
2 Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty vlasty..., p. 148-149, p. 190, 308; A.O.S.P. a M., f. 51, inv. 2, d. 125, p. 27; d. 139, p. 46, 47; inv.
3, d. 217, p. 16; d. 95, p. 20, 30, 31; inv. 5, d. 504, p. 60; inv. 8, d. 64, p. 57, 69; d. 351, p. 134; A.N. a R.M., f. 2848, inv. l, d. 17, p. 6; f.
3026, inv. l, d. 120, p, 71-72, 124; „Moldova socialistă”, 18 iulie 1945; .Steagul Roşu”, 22 septembrie 1949; 6 octombrie 1949; Puterea
sovietelor, 18 septembrie 1949.
3 Ion Ion Constantin, Constantin, op. cit., p. 33.
4 Kulitura Moldavyj za godî Sovetskoy vlasty vlasty..., p. 190, 308; A.O.S.P. a M., f. 51, inv. 2, d. 125, p. 27; d. 139, p. 46, 47; inv. 3, d. 217, p. 16; d. 95,
p. 20, 30, 31; inv. 5, d. 504, p. 60; inv. 8, d. 364, p. 57, 69; ci. 35i, p. 134; A.N. a R.M., f. 2848, inv. l, d. 17, p. 6; f. 3026,inv. l, d. 120, p. 71-72,
124; „Moldova socialistă”, 18 iulie 1945; „Steagul Roşu”, 22 septembrie 1949; 6 octombrie 1949; „Puterea sovietelor”, 18 septembrie 1949
5 Ion Constantin, op. cit., p. 75.
6 A.N.R. M., f. 3026, inv. l, d. 16, p. 10; d. 120, p. 71-72, 124-125; f. 2848, inv. 2, d. 76,p. 6-7; A.O.S.P; a M., f. 51, inv. 3, d. 226, p. 50;
inv. 5, d. 484, p. 42; inv. 8, d. 319, p.9;„Sovetscaja Moldavja” 5 noiembrie 1949; .Steagul Roşu”, 22 august 1947; 26 octombrie 1947; 28
august 1949; 18 septembrie 1949; „Biruinţa Stalinistă”, 17 august 1947.
– 1 –

O altă metodă de deznaţionalizare şi rusificare a constituit-o propagarea artei cinematografice şi a literaturii
sovietice, efectuată, desigur, în limba rusă şi având un conţinut străin. Spre exemplu, cărţile în limba română scrise
pe baza grafiei chirilice au constituit pe parcursul perioadei respective doar 6-15% din fondurile bibliotecilor 1 , iar
din cele aproximativ 300 denumiri de care dispunea baza principală de închiriere a filmelor din Moldova în anii
1949-1950, numai 12 erau subtitrate şi 39 dublate în limba română 2 . Majoritatea cărţilor de beletristică şi a filmelor
prin prezentarea unilaterală şi poleitoare a realităţilor vieţii, lacunare din punct de vedere al valorilor spirituale
şi artistice propagate contribuiau la educarea unui pseudopatriotism, a unor idealuri străine spiritului naţional.
Chiar şi activitatea artistică de amatori ilustrează evident faptul că ea devine o arenă a luptei ideologice pentru
„originalitatea poporului moldovenesc”, o modalitate de înstrăinare naţională. Este rescrisă şi modernizată creaţia
populară orală în funcţie de necesităţile ideologice ale regimului 3 . Etnicul românesc în componentele lui de bază
– limba, folclorul literar şi muzical, artizanatul, datinile etc. ca „arhivare” spirituale ale neamului, este tratat drept
o reminiscenţă a trecutului, care nu corespunde noii ideologii revoluţionare. Pe prim plan este pusă atitudinea de
clasă, de pe poziţiile căreia se efectuează rescrierea şi propagarea lor. În acest context apare şi prosperă, în cultură,
o „ramură” specifică, „prelucrătoare” de folclor, bazată pe o ideologie speculativă şi o politică ostilă intereselor
naţionale. Creaţia populară artistică (muzicală, narativă, dramatică, coregrafică) autentică, păstrată în memoria
poporului sute de ani, este revizuită, ignorată, dată uitării, cu alte cuvinte, titlul ce aminteşte de spiritul românesc,
comunitatea neamului, istoria comună, este supus prigonirii. Expresii, fraze, idei, strofe întregi sunt „prelucrate”
şi înlocuite cu altele „pur moldoveneşti”. Anume ea, rescrisă şi modernizată, este prezentată de autorităţi drept
modalitate de propagandă politico-culturală în rândurile „maselor înapoiate” din republică, un mijloc expresiv şi
accesibil de interpretare artistică şi percepere a noilor realităţi 4 . Astfel, dezvoltarea culturii este substituită prin
propaganda unor teze politice. Concludente în acest sens sunt şi sarcinile ce stau la baza activităţii artistice de
amatori: „Întreaga activitate trebuie subordonată soluţionării obiectivelor de bază ale partidului: educarea oamenilor
muncii în spiritul ideologiei comuniste, fidelităţii cauzei socialismului... Repertoriul cercurilor de activitate
artistică trebuie să corespundă intereselor vitale ale statului sovietic” 5 . O atare politică se reduce, în ultimă instanţă,
la o cenzură drastică. Toate culegerile de repertoriu, ce urmau a fi publicate şi erau obligatorii pentru activitatea
cercurilor de artişti amatori, treceau un control riguros atât din partea „specialiştilor” din cadrul consiliilor artistice,
special create, cât şi a nomenclaturii de partid 6 . Concomitent, chiar dacă conţinutul corespundea cerinţelor
ideologice, lupta se ducea şi pentru puritatea „limbii moldoveneşti”. Drept motiv se invoca folosirea în repertoriu
a cuvintelor „româneşti” ce trebuiau substituite 7 . Deformarea conştiinţei naţionale şi impunerea unui nou repertoriu
a favorizat cultivarea unei activităţi pseudoartistice şi, deci, antinaţionale. Astfel se face că în activitatea
cercurilor de artişti amatori predomina deja la sfârşitul anilor ‘40 tematica contemporană. Cântecele, poeziile,
piesele autorilor sovietici constituiau 80% din repertoriul lor 8 . Participanţilor la activitatea artistică li se impunea
să interpreteze cântece, dansuri, poezii, piese etc. despre „ţara cea mai liberă şi fericită”, „traiul nou îmbelşugat”,
„Armata Sovietică eliberatoare”, „Patria sovietică”, „Basarabia slobozită”, „viaţa nouă din colhoz”, să recite ode
dedicate dictatorului, partidului bolşevic , tocmai în timp ce sute de mii de oameni erau umiliţi, maltrataţi, deportaţi,
mureau de foame sau trăiau în sărăcie.
Deznaţionalizarea populaţiei băştinaşe are loc nu numai prin conţinutul, dar şi prin intermediul limbii în care
se interpreta repertoriul. De exemplu, din cele circa 2 000 de titluri de piese, cântece, compoziţii artistice, recitiri
etc., editate în culegeri şi expediate în 1949 în localităţile republicii, numai 99 erau în limba română, ceea ce
constituia doar 5%.
Statul totalitar sovietic a acţionat metodic pentru a cultiva prin activitatea artistică de amatori o cultură de
masă, o cultură ideologizată impregnată cu stereotipuri şi canoane proletcultiste. Atitudinea de clasă şi lupta cu
1 A.O.S.P. a M., f. 51, inv. 5, d. 502, p. 8; inv. 9, d. 326, p. 16; A.N. a R.M., f. 3026, inv.l, d. 39, p. 31; d. 44, p. 2.
2 7 A.O.S.P. a M., f. 51, inv. 2, ci. 136, p. 3 ; d. 142, p. 51; inv. 7, d. 305, p. 66, 84; inv. 8, d. 395, p. 4, 24; inv. 9, d. 319, p. 66
3 A.N.R.M., f. 3026, inv. l, d. 39, p. 51; d. 158, p. 1-2
4 Ibidem
5 Ibidem
6 Ibidem, d. 116, p. 137-138; A.O.S.P. A.O.S.P. a M., inv. 5, d. 495, p. 21, inv. 9, d. 321, p. 37..
7 V.I Cozma, Hudojestvenaja kulytura Respublykj Moldova v uslovjah partyjnovo rukovodstva, în „Revista de istorie a Moldovei”, 1991,
nr. 2, p. 40.
8 A.N.R.M., f. 2937, inv. l, d. 62, p. 215
– 1 –

„naţionalismul burghez”, absolutizarea principiilor comuniste în detrimentul celor general-umane, însoţite de
scoaterea forţată din circulaţie a valorilor spirituale naţionale, duc, în ultimă instanţă, la neglijarea particularităţilor
şi tradiţiilor culturale specifice populaţiei băştinaşe. Confundarea intenţionată a specificului naţional cu naţionalismul,
identificarea tradiţiilor, obiceiurilor populare cu „patriarhalismul reacţionar” au contribuit la cultivarea
în conştiinţa multor români din stânga Prutului a unei atitudini indiferente faţă de trecutul istoric, limba şi cultura
proprie.
Biruinţa în cel de-al Doilea Război Mondial a provocat un interes sporit, de altfel firesc, faţă de trecutul istoric
al popoarelor din componenţa Uniunii Sovietice, însă acest interes se limita doar la elucidarea paginilor de luptă
ale poporului rus. Stalin „a încurajat şi exploatat intens patriotismul rus”, pus în slujba rezistenţei antigermane.
După război, el începe „educaţia politică” a populaţiei în spiritul internaţionalismului proletar, al combaterii „ideologiei
burgheze”. Pe de altă parte, Stalin încuraja dezvoltarea sentimentului naţional rus şi condamna patriotismul
popoarelor neruse. În faimosul său discurs din 24 mai 1945, Stalin proclama poporul rus drept naţiunea „cea
mai eminentă” a URSS. Acest discurs a fost semnalul unei intense campanii de exaltare a virtuţilor poporului rus,
conducător în URSS. Astfel, propaganda oficială acordă credit numai poporului rus şi nici unei alte naţionalităţi
a Imperiului Sovietic. În timpurile de cea mai grea încercare, întreaga linie de propagandă a fost comutată de la
comunism şi internaţionalism la patriotismul rus. Lui A. Nevski, D. Donskoi, Petru I, A. Suvorov, M. Kutuzov
şi altor figuri ale istoriei Rusiei Mari, necomuniste, li s-a oferit locul de onoare în emisiunile de radio, paginile
ziarelor, lecturilor, în activitatea cinematografică şi a instituţiilor cultural-educative. În primii ani de după război,
în incinta cluburilor, bibliotecilor se organizau expoziţii şi prelegeri pe temele: „Bătălia de pe gheaţă”, „Bătălia de
pe râul Neva”, „Bătălia de la Poltava”, „Războiul pentru apărarea patriei din 1812”, „Marele popor rus – naţiune
remarcabilă” etc. Aspectul definitoriu al „patriotismului rus” este insistenţa neîncetată asupra grandorii ruseşti,
rolului mesianic al Rusiei nu numai în istoria popoarelor Uniunii Sovietice, dar şi a întregii omeniri dovedite,
în trecut, în lupta împotriva tătaro-mongolilor, armatei Iui Napoleon, fascismului german şi care, astăzi, graţie
conducerii comuniste, construieşte o societate nouă, „viitorul luminos al omenirii”. Ei, ruşii, sunt acei care deţin
întâietatea în orice domeniu. De aici, postulatul, că dragostea pentru Rusia, pentru cultura şi modul de viaţă rusesc
trebuie să aibă prioritate faţă de dragostea pentru propria naţiune. De asemenea, se impune, în primul rând, prin
intermediul instituţiilor cultural-educative, tendinţa educării populaţiei în spiritul şovinismului sovietic şi a mitului
social, fabricat de partidul comunist, se instituie cultul societăţii sovietice, a „omului nou, a „noii comunităţi de
oameni”. Propagarea masivă prin toate mijloacele propagandistice a ideilor artificiale despre „reunirea poporului
moldovenesc”, „statalitatea sovietică moldovenească”, „formarea naţiunii socialiste moldoveneşti” s-au dovedit a
fi nu numai un procedeu eficace de deznaţionalizare a românilor din RSS Moldovenească, dar şi o modalitate de
perspectivă în dezbinarea neamului românesc. „Poporul moldovenesc”, după ce i s-a dăruit „statalitatea sovietică”,
„reunit” şi promovat la rangul de „naţiune socialistă”, este sortit contopirii cu masele ruseşti.
Prelucrarea metodică şi efectivă a conştiinţei populaţiei în spiritul antiromânismului a generat fenomenul unei
„românofobii a românilor”, care „reprezintă şi astăzi o realitate dintre cele mai dureroase, abil speculate de forţele
potrivnice cursului firesc spre reîntregirea ţării”.
Organizarea muncii politico-culturale cu caracter forţat şi obligatoriu avea loc concomitent cu impunerea şi
implantarea în sufletele oamenilor a ideologiei de import, antinaţionale, ce urma să asigure unitatea ideologică
a societăţii, întregul sistem cultural-educativ avea drept obiectiv modelarea unui om nou - „homo sovieticus”,
capabil să transpună în viaţă utopiile comuniste. Impunerea postulatelor staliniste se efectuează prin diverse activităţi
cultural-educative. Acestea, în cele din urmă, creează un climat specific, dinamitează convertirea unui tip de
conştiinţă politică, a unei mentalităţi, a unui mod de trai.
Instituţiile cultural-educative au preluat acelaşi spirit dogmatic nu numai în elogierea sistemului intern, dar şi
în elucidarea realităţilor externe. Astfel, cele mai importante evenimente din viaţa internaţională, situaţia din ţările
lumii, îşi găsesc interpretare şi sunt reflectate de instituţiile cultural-educative prin prisma şi viziunea propagandei
staliniste despre „dezbinarea lumii în două tabere diametral opuse”, teoria „înăspririi luptei ideologice dintre cele
două sisteme”. Evidenţiem în acest sens şi speculaţiile în jurul luptei pentru pace şi preîntâmpinării unui nou război
mondial, susţinerii mişcării comuniste internaţionale şi muncitoreşti, „ţărilor democraţiei populare”, „luptei
popoarelor împotriva jugului internaţional”, „întregul sistem de educaţie extraşcolară a fost subordonat scopului
– 1 –

de a demonstra că Uniunea Sovietică este centrul mişcării revoluţionare mondiale, „bastionul şi stegarul păcii pe
glob”, iar politica „războiului rece” este în exclusivitate o vină a „capitalismului în putrefacţie”. Cu alte cuvinte,
şi pe această cale se edifică imaginea globală şi mistificatoare a lumii. Prin urmare, la cultivarea sentimentului de
„superioritate” a omului sovietic faţă de cealaltă lume contribuie din plin şi instituţiile cultural-educative.
În încheiere, ţin să subliniez că prin impunerea unui conţinut dogmatic şi străin al muncii cultural-educative, au
fost ignorate sau prigonite însemnele spiritualităţii naţionale: limba română, cultura, obiceiurile, tradiţiile, literatura
şi istoria. Sub lozinca „înfloririi şi apropierii naţiunilor sovietice” s-a declanşat procesul de deznaţionalizare
şi rusificare a populaţiei băştinaşe. Activitatea instituţiilor cultural-educative a erodat, în mod direct şi indirect,
valoarea cea mai de preţ a poporului nostru, spiritualitatea lui. Rolul instituţiilor cultural-educative s-a redus, în
fond, la activitatea unor centre politice sau de propagandă ale modelului stalinist de construire a socialismului.
– 1 –
© marcel COBîleanU, 008

ÎnvăŢămÎntul ıstorıc superıor dın rss moldovenească (1 0-1 0).
enunŢarea proBlemeı
Adrian DOlGhI
Universitatea de Stat din moldova
Criza social-economică, politică, culturală şi de identitate a societăţii din Republica Moldova îşi are originile în
regimul totalitar comunist. Sistemul educaţional din cadrul regimului totalitar comunist a cultivat şi educat unui şir de
generaţii „valori” străine intereselor naţionale, determinând direct gândirea şi viziunile populaţiei până în anul 1990.
Ideologia marxist-leninistă continuă să persiste în mentalitatea oamenilor până în prezent, influenţând astfel formarea
noilor generaţii. Prin urmare politica educaţională din cadrul fostei Uniuni Sovietice, inclusiv din RSS Moldovenească
are şi va continua să aibă o influenţă mare asupra evoluţiei istorice a ţării noastre, Republica Moldova.
Cercetarea şi analiza învăţământului istoric superior din RSSM în perioada anilor 1940-1990 ne va permite
să evidenţiem direcţiile principalele ale politicii educaţionale din RSSM, repercusiunile ei asupra formării tinerei
generaţii, ce-au influenţat asupra specificului evoluţiei societăţii din ţara noastră.
Reieşind din importanţa enormă pe care a avut-o învăţământul şi ştiinţa istorică din RSSM în evoluţia societăţii,
studierea acestei probleme în perioada sovietică a avut un nivel foarte înalt. În perioada post sovietică studierea
problemei abia începe să capete amploare.
În istoriografia sovietică problemele vizând politica regimului comunist faţă de cercetările socio-umane, inclusiv
ştiinţa istorică, a constituit un subiect abordat de pe poziţii marxist-leniniste: de clasă, de partid etc., fiind
denaturat adevărul istoric. Istoricii sovietici, în majoritatea cazurilor, aserviţi de propaganda şi politica oficială de
partid au evitat aprecierile obiective asupra istoriei naţionale.
Sunt numeroase studii şi articole dispersate, colecţii de documente referitoare la temă, dar nu există încă o
lucrare de sinteză asupra subiectului. Majoritatea cercetărilor prin prisma diverşilor cercetători, conţin o perioadă
restrânsă în timp şi în spaţiu privind acest subiect propus cercetării, sau au studiat doar anumite aspecte ale „Evoluţiei
ştiinţei istorice din Moldova Sovietică” fie că este vorba de aspecte ideologice, culturale, etno-demografice,
lingvistice etc. Constituirea şi evoluţia învăţământului istoric superior rămânând ne elucidat.
Cea mai recentă publicaţie privind unele aspecte ale problemei date, este cartea pe care a publicat-o istoricul
Ion Ţurcanu: „Istoricitatea istoriografiei”. Lucrarea repune în discuţie anumite aspecte ale istoriei naţionale, analizând
tratarea lor în istoriografia sovietică.
O altă carte de o valoare incontestabilă asupra evoluţiei ştiinţei istorice din URSS şi RSSM este „Chestiunea
Basarabiei” de W.P. van Meurs, care încearcă o abordare imparţială a problemei.
Nemijlocit asupra evoluţiei învăţământului istoric superior din RSSM s-a scris în cărţile „Istoria Universităţii
de Stat din Moldova” 1 şi „Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău 1940-2000” 2 , autorii tratând
evoluţia facultăţilor de istorie la fiecare universitate în parte.
Revistele istorice au publicat un şir de articole cu referire la istoriografia sovietică, propaganda comunistă,
deznaţionalizarea, falsificarea istoriei: Un aport considerabil în acest context îl aduce acelaşi istoric Ion Ţurcanu.
Printre articolele sale publicate în reviste de specialitate putem enumera :”Istoriografia din Moldova Sovietică între
ştiinţă şi propagandă” 3 , „Revolta istoriografică din Moldova sovietică de la sfârşitul anilor ’80” 4 . Un alt istoric
care şi-a pus umărul la elucidarea problemei este Valentin Burlacu cu articolele „Propaganda cultural-educativă
în modelarea conştiinţei şi mentalităţii populaţiei RSSM (1944-1950)” 5 , „Instituţiile cultural-educative din RSS
Moldovenească - instrument de rusificare (1944-1950)” 6 . Deosebit de interesant este şi articolul dlui Andrei Eşanu
„Schimbarea le faţă” a istoriografiei din Republica Moldova (1989-2002)” 7 , unde autorul face o incursiune analitică
asupra istoriografiei moldoveneşti din perioada sovietică.
1 COZMA 1996, 1996, 217-256. 217-256.
2 universitatea Pedagogică de Stat „ion Creangă” din Chişinău (1940-2000), 2000, 44-50, 81-126. 184-190.
3 ŢURCANU 1994.
4 ŢURCANU 1995. Revolta istoriografică din Moldova sovietică de la sfârşitul anilor ‛80., în Revistă istorică. a Tom VI, Nr. 5-6. Maiiunie,
1-20.
5 BURLACU 2003. 80-91.
6 BURLACU 2002. 73-85.
7 EŞANU 2003.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 187-193
– 1 –

În perioada postbelică, la comanda de stat, în RSSM apar o serie de lucrări, care au avut scop de a explica
istoria, acestea realizându-se în cadrul ideologiei marxist-leniniste. Cu referire la „Evoluţia ştiinţei istorice din
Moldova Sovietică” s-a scris mult dar fragmentar. Lucrarea mai cuprinzătoare în acest sens este „Историческая
наука в Молдавской ССР” a Istoricilor sovietici din RSSM I. Grosul, N. Mohov1 .
Istoriografia din fosta Republică Sovietică Moldovenească a avut de înregistrat rezultate „semnificative” ale
impactului său cu puterea sau cu anumite curente politice şi sociale influente în zona habitatului şi a activităţii
istoricilor. Situaţia de colonie a ţinutului a determinat, pentru cercetătorii de aici, o aservire aproape fără excepţii
a acestora de către putere.
Analiza lucrărilor istoriografice în ansamblu ne permite să conchidem că până în momentul de faţă probleme legate
de cercetarea ştiinţei istorice în RSS Moldovenească în perioada 1940-1990 n-au constituit obiectul unui studiu aparte.
În cadrul regimului şi statului sovietic nou creat învăţământului istoric i se acorda o atenţie deosebită.
Pregătirea istoricilor marxişti avea o importanţă primordială nu numai pentru soarta de mai departe a ştiinţei
dar şi pentru a regimului în ansamblu. Conform istoriografiei sovietice „istoricii devin un sprijin şi ajutor
al partidului Comunist şi a guvernului sovietic în lupta de clasă”. Pregătirea istoricilor era privită ca o componentă
importantă a luptei pentru petrecerea în ţară a „revoluţiei Culturale” şi educarea maselor în spiritul
ideologiei marxiste 2 .
În întreaga URSS în primele decenii au fost create zeci de universităţi şi Institute Pedagogice în cadrul cărora
existau facultăţi de istorie. De asemenea, au fost create un şir de institute de istorie, de cercetări ştiinţifice. Iniţial
problema lipsei cadrelor marxist-leniniste a fost rezolvată prin recrutarea istoricilor loiali regimului din cei existenţi
de până la revoluţie, prin mobilizarea istoricilor din rândul PCUS şi formarea noilor istorici prin predarea
intensivă a marxism-leninismului în instituţiile de învăţământ superior3 . Predarea istoriei se încredinţa doar persoanelor
credincioase regimului4 .
Universităţi şi institute pedagogice cu facultăţi de istorie au fost create pe tot spaţiul Uniunii, inclusiv în republicile
unionale şi în unele autonome.
Evoluţia învăţământului istoric superior din RSSM poate fi periodizat în 5 perioade: 1) 1930-1940 – Faza incipientă
a învăţământului istoric superior; 2) 1940-1946 – Consolidarea învăţământului istoric superior din RSSM
prin fondarea Facultăţilor de istorie a Institutului Pedagogic de Stat şi a Universităţii de stat din Chişinău; 3)1946-
1960 – Activitatea paralelă a facultăţilor de Istorie de la Universitatea de Stat din Chişinău şi Institutul Pedagogic
de Stat”; 4) 1960-1973 – Pregătirea exclusivă a istoricilor din RSSM la facultatea de Istorie a Universităţii de Stat
din Chişinău; 5) 1973-1990 – activitatea Facultăţii de Istorie de la Universitatea de Stat din Chişinău şi a Facultăţii
de Istorie, restabilite, de la Institutul Pedagogic de Stat.
Pregătirea cadrelor marxiste pe teritoriul ţării noastre a început odată cu deschiderea în 1930 la Tiraspol a Institutului
Învăţământului Public (reorganizat în 1933 în Institutul Pedagogic „T.G. Şevcenco” cu 4 ani de studii) 5 ,
în 1940 la Chişinău a Institutului Pedagogic de Stat (astăzi Universitatea Pedagogică “Ion Creangă” din Chişinău),
în 1945 la Bălţi a Institutului de învăţători (Institutul Pedagogic “Alecu Russo” din Bălţi) şi în 1946 a Universităţii
de Stat din Chişinău (Universitatea de Stat din Moldova.). Toate aceste instituţii aveau în cadrul său Facultatea de
Istorie, înfiinţarea acestei facultăţi a apărut ca un act necesar, implementat firesc în întregul program de instituire
şi funcţionare a instituţiilor de învăţământ superior în spaţiul fostei URSS (în 1954 la Institutul Pedagogic din
Chişinău au fost transferate facultăţile de istorie din Bălţi şi Tiraspol6 , în 1960 Facultatea de Istorie de la Institutul
Pedagogic a fost transferată la Universitatea de Stat din Chişinău7 , aceasta din urmă devenind unica instituţie de
pregătire a cadrelor istorice din republică până în anul 1973. Principalele centre de pregătir a cadrelor istorice
din RSSM în anii 1973-1990 fiind Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Chişinău (astăzi Universitatea
de Stat din Moldova) şi Facultatea de Istorie a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă”(astăzi Universitatea
Pedagogică de Stat „Ion Creangă”).
1 GROSUL, MOHOV, 1970, 22-44.
2 IVANOVA 1968, 4.
3 Ibidem, 5.
4 Razvitie obrazovabinija v SSSR, 1986, 105.
5 BYRKA 1981, 10.
6 Ibidem, 5.
7 EREMIA 1999. 215-218.
– 1 –

Menirea acestor instituţii era de a forma la viitorul intelectual sovietic concepţia marxist-leninistă. Accentul se
punea pe educarea noilor cadre din rândul moldovenilor, pregătirea lucrătorilor autohtoni ai frontului ideologic
şi cultural. Anume băştinaşii necesitau o “transformare ideologică acută”, ei studiau în instituţiile de învăţământ
programe adaptate pentru a deveni forţă motrice de luptă pe tărâm ideologic. Aceasta putea fi explicat prin faptul
că în aceste instituţii contingentul celor instruiţi îl constituiau tinerii care numai un an au trăit în condiţiile statului
sovietic; în plus, ei au învăţat la gimnaziile şi liceele „burgheze” şi au fost supuşi „propagandei antisovietice,
idealiste şi religioase” 1 .
De aceea, pe lângă obiectele de bază (de exemplu, Istoria Evului Mediu, Istoria URSS, Istoria Contemporană
etc.), ei studiau şi alte discipline (de exemplu, Bazele marxism-leninismului, Economia politică, Materialele
congreselor etc.), care erau incluse în planul de studiu, scopul fiind de a-i face adepţi ai noii puteri. Pe parcursul
celor cinci ani trebuiau să studieze istoria pe nou. Considerente erau mai multe şi anume: – statul sovietic trebuia
odată şi pentru totdeauna să despartă istoria românilor şi istoria României de istoria moldovenilor şi a Republicii
Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Două state – două istorii. Odată şi pentru totdeauna trebuia dezrădăcinată ideea
românismului din conştiinţa maselor, ceea ce se făcea prin instituţiile de învăţământ, literatura şi arta moldovenească
2 , care, la rândul lor, necesitau o istorie ştiinţific argumentată a poporului moldovenesc;
– statul sovietic avea nevoie de o istorie nouă, scrisă de istorici noi, cu o viziune şi intelect format pe baza
operelor lui Lenin, Engels, Marx, Stalin, Brejnev etc. Citatele din operele lor erau pe larg folosite de toţi cei care
scriau şi publicau teze, articole, manuale, monografii etc.;
– conducerea de vârf comunistă avea nevoie de o istorie care ar fi justificat unele evenimente şi fapte (ale anilor
1812, 1940, 1944 etc.), care ar fi îndreptăţit politica imperială promovată şi ar fi proslăvit prietenia de secole
dintre poporul rus şi poporul moldovenesc, şi care ar fi argumentat multe noţiuni şi teorii noi;
– era nevoie de aşa-numitele cadre politice locale, care trebuiau să propage ideile comuniste despre un viitor
luminos.
În scurt timp, facultăţile de istorie din RSS Moldovenească au devenit foarte populare, fiind printre facultăţile
cu cel mai mare număr de studenţi. Fenomen uşor explicabil – dintre istoricii ce au absolvit facultatea se recrutau
cadre de partid, lideri sindicali, conducători de stat de diferit rang. A fi istoric marxist bine pregătit era egal cu – a
avea o carieră strălucită pe linia partidului.
Sistemul învăţământului superior din RSSM a evoluat în cadrul sistemului din URSS care în întregime era
supus unor rigori stricte impuse de regim şi partid.
Ideologia marxist-leninistă (materialismul istoric), iar mai târziu ideologii partidului Comunist din URSS au creat
anumite limite şi principii ale cercetării şi tratării istoriei. Abaterea de la aceste principii sau ieşirea din aceste limite
era egală cu trădarea şi considerată una din cele mai grave crime. Iar istoricii insurgenţi ce nu respectau restricţiile
impuse erau învinuiţi de falsificarea istoriei, de simpatie pentru ideologia burgheză, fascism etc., deoarece în viziunea
ideologilor sovietici doar cercetarea de pe principii marxist-leniniste dezvăluie „adevărul istoric”.
Nivelul ştiinţific al cercetării depindea, conform metodologiei marxiste, de partinitatea cercetătorului. Partinitatea
comunistă, proletară asigură respectiv cunoaşterea ştiinţifică a fenomenelor trecutului şi prezentului, determinând
care formaţiune social-economică dă conţinut procesului istoric 3 .
Principiul partinităţii comuniste presupune critica ideologiei burgheze şi a tuturor teoriilor antimarxiste 4 . Lucrările
ce pretind la lipsa partinităţii sunt departe de linia magistrală a ştiinţei istorice. Doar istoricul înarmat cu
metodologia marxist-leninistă are posibilitatea de a face o analiză ştiinţifico - obiectivă a realităţii istorice. Prin
urmare, Obiectivismul şi partinitatea în metodologia marxist-leninistă reprezintă o unitate, principiul partinităţi
presupunând şi conţinând de la sine, principiul obiectivismului. Totodată, obiectivismul marxist-leninist este privit
ca un antipod al obiectivismului „burghez”. Pot fi consideraţi obiectivi doar istoricii care lucrează în folosul
clasei proletariatului. 5
Istorismul, de asemenea, a fost transfigurat conform necesităţii ideologiei comuniste. Astfel că doar concepţia
1 Ibidem, 215.
2 BURLACU 2002. 74.
BURLACU 2002. 74.
3 IVANOV 1985, 66.
4 Ibidem, 67.
5 Ibidem, 72.
– 1 –

dialectico-materială a procesului social, înţeleasă de pe poziţiile partinităţii comuniste reprezintă temelia istorismului
ştiinţific adevărat. Ideea principală a istorismului conform ideologiei marxiste este că procesul social
reprezintă legitatea obiectivă, iar motorul progresului este lupta de clasă 1 .
Cercetarea şi predarea istoriei în spiritul ideologiei comuniste presupunea nu doar tratarea problemelor de pe
principiile marxism-leninismului, ci şi utilizarea unui stil şi limbaj ideologizat. Fiecare episod al istoriei trebuia
formulat în termenii luptei de clasă, ai proletariatului şi imperialiştilor. Toţi aceşti termeni fiind deja definiţi de
clasicii marxism leninismului, puţini istorici îndrăzneau să-i redefinească, ceea ce împiedica mult posibilitatea
unui istoric de a exprima sau analiza o anumită problemă. 2
Înaintând ca obiectiv final al evoluţiei istorice – comunismul, ştiinţa şi învăţământul istoric a devenit domeniul
principal al frontului ideologic în ansamblu. Scopul acestora era de a forma la populaţie sovietică o concepţie
marxist-leninistă, de a-i educa ca activi constructori ai comunismului şi patrioţi înfocaţi ai „patriei socialiste” 3 .
Astfel, se preconiza de a crea un cetăţean sovietic tipic – “homo-sovieticus”. Prin urmare istoria pe lângă funcţiile
sale politice avea şi continuă să aibă un rol educativ considerabil. Necesitatea de noi cadre istorice care total să
corespundă cerinţelor noului regim, întru realizarea obiectivelor partidului, impunea necesitatea creării instituţiilor
de învăţământ superior şi a facultăţilor de istorie unde să fie pregătiţi istorici conform cerinţelor partidului.
Nu era îndeajuns “homo-sovieticus”, era nevoie de “historicus sovieticus”, de un om nou şi o istorie nouă. Astfel,
s-a purces la un drum lung, dar care s-a soldat cu o victorie totală. S-a format o armată întreagă de istorici care au
scris corespunzător gusturilor puterii. Obiectivele învăţământului istoric din RSSM adoptate la cele generale ale
URSS erau următoarele:
– Legitimarea regimului comunist din RSSM prin justificarea unor evenimente şi fapte (ale anilor 1812, 1940,
1944, etc.)
– Dezrădăcinarea ideii românismului din conştiinţa maselor prin instituţiile de învăţământ, literatură şi arta
moldovenească şi rescrierea „istoriei poporului moldovenesc.”
– Educarea unui patriotism sovietic prin susţinerea patriotismului local (moldovenesc), dar numai în cadrul
principiului „prieteniei popoarelor” şi a acceptării rolului progresiv în istoria Moldovei al poporului rus.
– Transformarea populaţiei care a fost sub ocupaţia „burghezo-fascistă” în adepţi fideli ai partidului comunist.
– Rezolvarea definitivă a „problemei basarabene”.
Facultăţile de Istorie a Universităţii de Stat din Chişinău şi a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă” au
avut rolul decisiv în procesul de formare a specialiştilor istorici şi a cadrelor de partid din RSSM.
Facultatea de istorie Universităţii de Stat din Moldova îşi începe activitatea din momentul inaugurării Universităţii.
Iniţial, purta denumirea de Facultatea de Istorie şi Filologie. Responsabil de organizarea facultăţii şi
asigurarea începutului studiilor la l octombrie 1946 a fost numit Ioachim Grosul 4 .
Facultatea de Istorie şi Filologie avea în structura sa trei secţii; limba şi literatura moldovenească, limba şi
literatura rusă, istoria. Secţia de istorie, la rândul său, avea la început două catedre: Catedra de Istorie a Popoarelor
U.R.S.S. şi Catedra de Istorie Universală. Studiile se efectuau exclusiv în limba rusă. Pe parcursul anilor
1946-1960 funcţia de decan al Facultăţii de Istorie şi Filologie au deţinut-o atât specialiştii istorici, cât şi filologi.
Decani ai facultăţii au fost până la 1960: I. Grosul (1946-1948), M. Pustânikova (1948), A. Simonov (1948-1950),
I. Varticean (1950), M. Muntean (1950), A. Malikov (1951), I. Meşceriuk (1952), B. Ardentov (1952-1953), A.
Simonov (1953-1954), P. Mezenţev (1954), V. Senkevici (1954), I. Racul (1954-1957), M. Muntean (1957-1960).
Din 1960 şi până în 1970 decan al facultăţii a fost Afanasie Repida. 5
În 1962, Facultatea de Istorie şi Filologie şi Facultatea de Drept se reorganizează în Facultatea de Istorie şi
Drept cu două secţii – de istorie şi de drept, şi Facultatea de Filologie. În anul 1964 s-a luat hotărârea de a reorganiza
facultatea. S-au constituit două facultăţi de sine stătătoare: Facultatea de Istorie şi Facultatea de Drept, în
1 Ibidem, 75-85.
2 WILHELMUS Petrus VAN Meurs 1996, 48.
3 Osnovanye zadaci v izucenij istorij SSSR feodalinogo perioda, în “Voprocy istorii”, nr. 11, 1949, 3.
4 Ibidem, 218.
5 COZMA, 217.
– 1 0 –

funcţia de decan al Facultăţii de Istorie a fost confirmat conferenţiarul Afanasie Repida. 1 Pe parcursul anilor au
avut loc schimbări atât în structura facultăţii, cât şi în planurile şt programele de studii şi în nomenclatorul specialităţilor
şi al catedrelor, în conformitate cu ordinul 192 al Ministerului învăţământului Public al R.S.S.M. din 27
mai 1969, în cadrul Facultăţii de Istorie au fost organizate catedre noi: Catedra de Istorie Antică şi a Evului Mediu,
Catedra de Istorie Modernă şi Contemporană, Catedra de Istorie a Moldovei.
În această structura Facultatea de Istorie şi-a desfăşurat activitatea până în anul 1990, avându-i în postul de
decan pe Mihail Sâtnic (1970-1977), Afanasie Repida (1977-1983), Vladimir Potlog (1983-1989), Alexandru
Moşanu (1989-1990). 2
O evoluţie deosebită a avut-o facultatea de Istorie a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă”. Facultatea
a fost creată în anul 1940, ea funcţionează din momentul înfiinţării Institutului. Primul ei decan a fost N. Chiricenco
3 . În anul 1951 pe baza Facultăţii de Istorie şi a Facultăţii de Filologie a fost creată Facultatea de Istorie şi
Filologie. Primul decan al facultăţii noi create a devenit A. Penzul, iar în ianuarie 1952, în legătură cu plecarea sa
la studii, a fost numită decan L. Neizvestnîh. În decembrie 1952 decan al Facultăţii de Istorie şi Filologie a fost
numită Vera Smelîh, lector superior la Catedra de Economie Politică şi Filozofie, în septembrie 1953 decan a fost
numit Afanasie Repida, care a lucrat în acest post până la comasarea Institutului Pedagogic cu Universitatea din
Moldova. 4
Din anul de studii 1956-1957, Institutul Pedagogic din Chişinău a început să pregătească profesori la specialitatea
“Istoria şi limba şi literatura moldovenească”. La Institutul Pedagogic n-a rămas nici o grupă academică;
numai la specialitatea “Istoria”. Iniţial la Facultatea de Istorie era o singură Catedră de Istorie, în anul de studii
1944-1945 au fost create trei catedre: de Istorie a U.R..S.S. (şef al catedrei I. Grosul, doctor în istorie), de Istorie
Universală (şef al catedrei N. Koroliov) şi de Istorie a Moldovei (şef al catedrei N. Narţov). Pe atunci N. Narţov
era singurul din R.S.S. Moldovenească doctor habilitat în istorie., profesor universitar. Pentru prima dată în republică
a fost creată o Catedră de Istorie a Moldovei 5 . Cercetarea şi predarea istoriei Moldovei, constituie o problemă
aparte a evoluţiei învăţământului istoric superior din RSSM. Pentru prima dată această disciplină a fost predată
la Institutul Pedagogic din Chişinău, încă în anul de învăţământ 1944-1945. De asemenea, N. Narţov a elaborat şi
primul proiect al unui manual de Istoria Moldovei pentru universităţi, care, necătînd la realităţile vremurilor, era
totuşi destul de reuşit. Deşi manualul trecuse toate treptele cenzurii, profesorul Narţov a fost defăimat şi calomniat
în presă de N. Mohov şi I. Grosul 6 , iar manualul aşa şi n-a fost editat, deşi comparativ cu alte lucrări referitoare la
„Istoria Moldovei” era bine documentat 7 .
La 9 martie 1967 Consiliul de Miniştri al RSS Moldoveneşti a adoptat hotărârea „Cu privire la restabilirea Institutului
Pedagogic” din Chişinău 8 , însă nu şi a Facultăţii de istorie. Restabilirea Facultăţii de istorie a avut câteva
etape. În anul 1973 pe lângă Facultatea de Filologie a fost deschisă secţia de istorie şi pedagogie şi creată Catedra
de Istorie Universală. În anul 1976 a fost deschisă Facultatea de Istorie şi Pedagogie în frunte cu decanul Vasile
Cojocaru, iar apoi Vladimir Barbulat, în cadrul căreia funcţionau două catedre: de Istorie Universală şi de Teorie
şi Metodica Muncii Educative. În anul 1980 Catedra de Istorie Universală este împărţită în două catedre: Istoria
URSS şi Istoria Universală. La 1 septembrie 1988, în corespundere cu hotărârea Consiliului Institutului din 23
iunie 1988, în cadrul Facultăţii de Istorie şi Pedagogie a fost deschisă Catedra de istorie a Moldovei şi arheologie.
La sfârşitul anilor ’80 s-a pus în discuţie reorganizarea Facultăţii pe principiul problematic cronologic, astfel că în
1990 au fost create catedrele: Istoria Antică şi Medievală, Istoria Modernă, Istoria Contemporană, Etnopedagogie
şi Educaţie. 9
Un aspect aparte al problemei evoluţiei învăţământului istoric superior îl constituie activitatea ştiinţifică a
istoricilor din RSSM şi modul de tratare a problemelor istoriei naţionale. Principalele evoluţii istoriografice ale
1 Ibidem.
2 Ibidem, 219.
3 UPS „Ion Creangă”, 2000, 44.
4 Ibidem, 45.
5 Ibidem, p. 46.
Ibidem, p. 46.
6 VORONOV, LAZAREV 1989, 127.
7 LAZAREV, Cum a fost scrisă istoria Moldovei, în “Nistru”, nr. 2. 1989. 127.
8 UPS, 2000, 81.
9 Ibidem, 85.
– 1 1 –

ştiinţei istorice sovietice moldoveneşti, se refereau la aplicarea a 4 mituri de bază; 1) mitul poporului moldovenesc;
2) mitul instalării puterii sovietice în ziua de Anul Nou al anului 1918; 3) mitul formulei răului mai mic; 4)
mitul prieteniei popoarelor. 1 În primi ani de după război V. M. Senchevici şi I. Ceban au publicat o serie de cărţi
şi articole pe subiecte cum ar fi: etnogeneza moldovenească, legăturile istorice ruso-ucraineano-moldoveneşti,
aportul poporului rus la cultura moldovenească. În lucrările lor, I. Grosul şi N. Mohov sprijină ideile istoricilor sovietici
criticând opinia istoricilor „burghezi” despre comunitatea de neam şi de limbă a moldovenilor şi românilor.
Serghievski şi Ceban au accentuat în lucrările lor că dezvoltarea istorică a Moldovei a avut loc independent, iar influenţa
slavilor asupra etnogenezei poporului moldovenesc a fost hotărâtoare. În spiritul mitului prieteniei popoarelor,
istoricii sovietici au căutat să dovedească „multiplele” relaţii ale domnitorilor Moldovei cu ţarii Moscovei.
Fiindcă totuşi nu puteau să ridice în slăvi regimul ţarist care a fost „exploatator de mase” şi reprezenta antipodul
„societăţii comuniste” a fost inventat un nou mit al „răului mai mic” prin care anexiunea ţaristă era considerată un
factor progresiv. Ceban subliniază că anexarea Basarabiei salvase poporul moldovenesc de jugul turcesc şi salvase
limba moldovenească de românizare 2 . Iar Grosul ajunge chiar să afirme că a avut loc „eliberarea de jugul turcesc
şi intrarea în componenţa Rusiei” 3 . În acelaşi ton au fost tratate şi problemele legate de evenimentele anilor 1940
şi 1944 fiind calificate ca eliberare şi reinstaurare a puterii sovietice.
Aşadar, cercetările privind istoria Moldovei au fost efectuate nu de pe poziţii neutre, adevărate (care, de fapt,
pe atunci erau imposibile), ci de pe poziţii partinice, totalitar-comuniste, conform principiilor cerute de guvernarea
sovietică.
Supunerea totală unei ideologii nu permite studierea clară a evenimentelor, analiza lor fiind în aşa caz unilaterală,
iar concluziile – strict supuse normelor. Fireşte, ca urmare, tematica cercetărilor era de felul: Influenţa
culturii ruse asupra celei moldoveneşti; Analiza marxistă a mişcării naţional-burgheze din Moldova; Rolul slavilor
de est în formarea poporului moldovenesc şi statului moldovenesc etc., unde în prim-plan apare scopul politic şi
apoi cel ştiinţific.
Evident, pregătirea cadrelor istorice locale nu s-a redus la simpla studiere a obiectului Istoria. Tinerii istorici
erau educaţi conform ideologiei comuniste, materialul studiat era legat de problemele practice ale poporului sovietic
şi ale contemporaneităţii, de dogmele leniniste, ceea ce nu dădea posibilitate de a lărgi orizontul de percepere
a lumii, de a înainta unele noi concepţii şi teorii străine celor impuse. Era interzisă chiar şi studierea literaturii
străine de specialitate.
Astfel, putem constata că decenii la rând istoricii n-au avut posibilitatea sa studieze adevărul ştiinţific, debarasat
de orice ideologie, dogmă etc.
Ştiinţa şi învăţământul istoric superior din RSS Moldovenească, în linii generale, se caracterizează prin câteva
trăsături distinctive: Întregul sistem educaţional a fost supus obiectivelor şi sarcinilor PC(b); prin intermediul
ştiinţei şi educaţiei istorice s-a proiectat şi s-a realizat societatea sovietică, creând cetăţeanul tipic „hommo-sovieticus”;
Istoria a fost mutilată atât ca metodologie, cît şi ca esenţă: .,Istoria” a fost redusă la un singur model de cercetare
şi analiză, cel marxist, care reflectă procesul istoric într-un mod limitat, anorganic şi contestabil; s-a recurs
la falsificarea evenimentelor istorice, în special a celor ce se referă la anii: 1812. 1918, 1940, 1944; la ascunderea
intenţionată a unor maltratări şi genociduri naţionale etc.
În linii generale, este necesar de menţionat că studierea „Învăţământului istoric superior din RSSM” este în
continuă perfecţionare ştiinţifică. Rezultatele cercetărilor şi analizelor vor permite de a înţelege specificul evoluţiei
societăţii noastre (a prezenţei reminiscenţelor comuniste în mentalitatea, stereotipurile, comportamentul
oamenilor etc.) Totodată, rezultatele cercetărilor ar putea servi la elaborarea unei strategii naţionale a educaţiei,
luându-se în considerare factorii ce au influenţat asupra constituirii celei mai mari părţi a societăţii de azi şi care
continuă să influenţeze asupra noilor generaţii.
Totodată, cercetarea ştiinţei istorice ne oferă prilejul de a separa neadevărul de adevăr din lucrările savanţilor
sovietici, în vederea evitării neadevărului în prezent.
1 WILHELMUS Petrus Van Meurs, 1996, 202-236.
2 Ibidem, 204.
3 GROSUL, GROSUL, MOHOV, 35.
– 1 –

Bibliografie
BURLACU, Valentin, 2003. Propaganda cultural-educativă în modelarea conştiinţei şi mentalităţii populaţiei
RSSM (1944-1950), în “Destin românesc”. Revistă trimestrială de istorie şi cultură, Chişinău-Bucureşti, Nr. 2,
p. 80-91.
BURLACU, Valentin, 2002. instituţiile cultural educative din R.S.S. Moldovenească - instrument de rusificare
(1944-1950), în “Destin românesc”. Revistă trimestrială de istorie şi cultură, Chişinău – Bucureşti, Nr. 2, p.
73-85.
BYRKA, G. I., 1981. Podgotovka kadrov vysšej i srednej kvalificacij v MSSR, Chišinev. COZMA, V., 1996. istoria
universităţii de Stat din Moldova (1946-1996), Chişinău.
EREMIA, Maria, 1999. Rolul ideologiei marxist-leniniste în pregătirea cadrelor istorice în Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească, în Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria „Ştiinţe socioumane”,
Chişinău, p. 215-218.
EŞANU, Andrei, 2003. „Schimbarea la faţă” a istoriografiei din Republica Moldova (1989-2002), în “Destin românesc”.
Revistă trimestrială de istorie şi cultură, Chişinău – Bucureşti, Nr. 1, p. 7-25.
GROSUL, Ja. S., MOHOV, N. A., 1970. Istoriceskaja nauka Moldavskoj SSR, Mosckva. GROSUL, Ja. S., MO-
HOV, N. A.,1967. Istoriceskaja nauka Moldavskoj SSR, v Voprosy istorii, nr. 2, , p. 22-44.
IVANOV V.V., 1985. Metodologhija istoričescoj nauki, Moskva.
IVANOVA, L. V., 1968. U istokov sovetskoij istoričeskoj nauki, Mosckva.
LAZAREV, Cum a fost scrisă istoria Moldovei, în “Nistru”, nr. 3, 1989, p. 127.
Osnovanye zadaci v izucenij istorij SSSR feodalinogo perioda, v “Voprocy istorii” nr. 11, 1949, p. 3.
Razvitie obrazovabinija v SSSR, 1986, Voronež.
ŢURCANU, Ion, 1995. Revolta istoriografică din Moldova sovietică de la sfârşitul anilor ‛80, în Revistă istorică,
Tom VI, Nr. 5-6. Mai-iunie, p. 1-20.
universitatea Pedagogică de Stat „ion Creangă” din Chişinău (1940-2000), 2000, Chişinău.
ŢURCANU, Ion. 1994. istoriografia din Moldova Sovietică între ştiinţă şi Propagandă, în Revistă de istorie a
Moldovei, Nr. 3-4.
universitatea Pedagogică de Stat „ion Creangă” din Chişinău (1940-2000), 2000, Chişinău.
VORONOV, K., 1947. Kak i čemu učit profesor narcov, v “Soveckaja Moldavija”, 8 avgusta, nr. 155 (965).
WILHELMUS, Petrus, Van, Meurs, 1996. Chestiunea Basarabiei în istoriografia comunistă, Editura Arc., Chişinău.
– 1 –
© Adrian DOlGhI, 2008

ıdeoloGıa Şı adevărul ıstorıc În ıstorıoGraFıa romÂnească
Şı moldovenească. unele consıderaŢıı
– 1 –
emanuel PlOPeanU
universitatea “Ovidius”, Constanţa
Începând cu anul 1948, am asistat în România la formarea “frontului istoric”, noţiune care prin conotaţiile sale
cazone, sugerează intenţiile regimului: destituiri succesive, mobilizarea permanentă a istoricului, stricta supraveghere
a activităţii lui. Practica terorii staliniste se subsuma, în bună măsură, aşa-numitului principiu al dominoului.
Dosarele unui proces anume conţineau, in nuce noi rechizitorii, viitori inculpaţi. Prin analogie, normele de
lucru impuse istoricului prevesteau repetate admonestări dar, mai ales, previzibile epurări 1 .
Eliminarea morală şi uneori chiar fizică a profesioniştilor în scrierea istoriei, având în spate bogata experienţă
a perioadei interbelice, a fost însoţită de apariţia şi manifestarea oamenilor de încredere ai partidului, transformaţi
în specialişti peste noapte, având ca scop aservirea istoriei politicii, fenomen ce a caracterizat primul deceniu
post 1948. Abia în prima parte a deceniului şapte putem constata o oarecare revenire la normalitatea ştiinţifică,
sau la “reinterpretarea adevărurilor istorice abia interpretate” 2 fără a depăşi însă cadrele permise de nomenclatura
politică. Această perioadă a fost urmată de “relaxarea ideologică”, acoperind anii 1965-1971, şi, în condiţiile înăspririi
ideologice produse sub influenţă chino – nord-coreeană, după 1971, de creşterea importanţei culturnicilor,
capabili să folosească trecutul în scopul descoperirii şi lansării unor noi mituri, al căror ultim beneficiar avea să
fie conducerea de partid şi de stat.
Faptul istoric propriu-zis a fost, de asemenea, „victima” frontului istoric şi a scrierii istoriei pe baza principiilor
marxist-leniniste. Deturnarea s-a produs fie prin schimbarea adevăratelor semnificaţii ale unui eveniment sau proces
istoric, fie prin trecerea sub tăcere a unor desfăşurări istorice care ar fi pus în pericol atât relaţiile cu “marele
vecin şi prieten de la Răsărit”, dar mai ales fundamentele istorice şi politice ale regimului de la Bucureşti. “Cazul”
Basarabiei se încadrează în această tipologie. În primul deceniu postbelic a fost imposibilă aducerea în discuţie
situaţia acestei provincii româneşti şi a originii etnice adevărate a populaţiei, altfel decât o impunea “prietenia cu
marele popor sovietic”, evident incompatibilă cu realitatea istorică a anexării acestei provincii atât la 1812 cât şi
la 1940, numai pe baza dreptului forţei.
“Construcţia” noii istorii a românilor a avut la bază o lucrare “fundamentală”, care a jalonat creaţiile ulterioare.
Acest rol l-a avut istoria României a lui Mihail Roller, apărută în mai multe ediţii, lucrare în care momentele importante
din istoria Basarabiei au fost tratate în spiritul directivelor impuse de noile raporturi româno - sovietice. Astfel,
în ediţia din 1947 tratarea Păcii de la Bucureşti din 1812 a fost evitată, arătându-se doar că în urma ei “s-au eliberat
noi teritorii de sub jugul turcesc”, în timp ce ediţiile ulterioare au înlăturat complet şi această precizare, trecând direct
de la războiul ruso-turc din 1787-1792 la revoluţia din 1821 3 . Aceeaşi situaţie o întâlnim într-o altă lucrare a lui Mihai
Roller, Studii şi note privind istoria României, apărută în 1956; nu este nimic surprinzător, având în vedere că autorul
ţine să precizeze că „Generaţiei de istorici care îşi desfăşoară activitatea în regimul democrat-popular îi revine sarcina
de cinste...să scoată la iveală relaţiile frăţeşti dintre poporul român şi poporul rus” 4 .
În acelaşi an vedea lumina tiparului istoria Republicii Populare Române, apărută sub redacţia aceluiaşi Mihail
Roller, de fapt o reeditare a istoriei României din 1947. În ceea ce priveşte consecinţele războiului ruso-turc din
1806-1812 se afirmă că „Basarabia a fost smulsă din sistemul Imperiului Otoman şi eliberată de sub barbarul jug
turcesc. Sub influenţa statului rus, mai dezvoltat, a fost grăbit procesul de descompunere a feudalismului, precum
şi procesul de dezvoltare a sistemului capitalist, ceea ce în mod obiectiv, a însemnat, cu tot caracterul înapoiat
al politicii ţariste, un fapt înaintat” 5 . În aceeaşi perspectivă, unirea din 1918 era privită ca o consecinţă a politicii
„guvernului recţionar român” care, „folosind situaţia grea a tinerei republici sovietice, o atacă şi ocupă Basarabia
1 MIHALACHE 1999a, 79. Despre atmosfera din institutele de cercetare şi universităţi în această perioadă vezi şi PRODAN 1993, 66–73,
el însuşi unul din beneficiarii epurării din Academia Română, al cărei membru a devenit în 1948 (vezi MIHALACHE 1999b, 63).
2 GEORGESCU 1991, 51.
3 ibidem, 34.
4 ROLLER 1956, 44 - 45.
5 istoria Republicii Populare Române... 1956, 310 - 311.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 194-202

(ianuarie 1918), înăbuşind cu forţa armată lupta sovietelor revoluţionare din Basarabia, care au luat naştere şi s-au
dezvoltat în timpul revoluţiei” 1 . Relativ la raptul teritorial din 1940, acesta a fost prezentat ca o „înţelegere” între
guvernul Uniunii Sovietice şi guvernul României, în urma căreia a avut loc „eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei;
astfel se lichidează conflictul teritorial care exista între ambele guverne, conflict care s-a născut în urma
intervenţiei contrarevoluţionare a armatelor române împotriva Sovietelor în 1918” 2 .
În ciuda anumitor evenimente petrecute în a doua jumătate a deceniului al VI-lea – moartea lui Mihail Roller în
1958, trecerea lui Petre Constantinescu-Iaşi şi Clara Cuşnir-Mihailovici pe plan secundar, reactivarea unor istorici
ce aparţineau ca formaţie perioadei interbelice (ca Victor Papacostea, C. C. Giurescu după eliberarea din închisoare)
sau Andrei Oţetea, istoric stângist de dinaintea războiului, “tonul” istoriografic a rămas acelaşi, aşa cum rezultă
şi din Tratatul de istorie a României, ale cărui prime două volume apărute în 1960 şi 1962 erau “fundamental pe
linia lui Roller” 3 ; iar o abordare a problemei Basarabiei din perspectiva relaţiilor româno-ruse era de neconceput.
Apărută în 1963 sub egida Academiei Române şi a Institutului de Studii Româno-Sovietic, lucrarea Studii privind
relaţiile româno-ruse a încercat o tratare a evoluţiei acestor relaţii de la mijlocul secolului al XVII-lea şi până la
primul război mondial, sărind însă de la secolul XVIII la perioada 1828-1829. Evident, nu se pomeneşte nimic
despre momentul 1812, iar relativ la Primul Război Mondial, referirile se fac doar la participarea marinarilor români
la mişcările revoluţionare de la sfârşitul anului 1917 şi începutul anului 1918 în porturile dunărene Ismail şi
Chilia Nouă 4 .
„Linia rolleriană”, de inspiraţie exclusiv sovietică a scrierii istoriei o întâlnim şi în Dicţionarul enciclopedic
Român din 1962, ale cărui formulări în privinţa Basarabiei sunt aproape identice cu cele din Marea enciclopedie
Sovietică din 1950 5 . Astfel, se face referire la faptul că “după Pacea de la Bucureşti (1812), Basarabia a intrat în
componenţa Rusiei”; mai mult, în ianuarie 1918 guvernul burghezo-moşieresc al României a ocupat Basarabia”;
în schimb, ultimatumul (şi ocuparea practic a Basarabiei) în iunie 1940 era prezentat ca “rezultat al convorbirilor
între guvernul sovietic şi guvernul României”, în urma cărora “Basarabia a fost restituită Uniunii Sovietice” 6 .
Într-un regim totalitar, ştiinţa şi cultura sunt transformate în instrumente de realizare a politicii respectivului
regim. Istoriografia nu a făcut excepţie de la această evoluţie, astfel că apariţia unor divergenţe între Moscova
şi Bucureşti, în 1964, a fost însoţită de o mişcare asemănătoare în dimensiunea istoriografică. Ne referim aici la
apariţia în 1964 a celui de-al treilea volum din Tratatul de istoria României, volum în care caracterul antirusesc
capătă contur, aducându-se în discuţie atât tratatul de la Luţk din 1711 cât şi momentul primului rapt teritorial, din
1812: ”Principatele române, ocupate încă de la începutul ostilităţilor, au fost evacuate de Rusia, afară de teritoriul
dintre Nistru şi Prut, care a fost încorporat Imperiului Rus” 7 .
Anul 1964 a reprezentat un moment de cotitură în ceea ce priveşte relaţiile cu Uniunea Sovietică, o distanţare
de „marele frate” de la Răsărit. Nu era vorba de o schimbare a fundamentelor care se aflau la baza regimului comunist
de la Bucureşti, ci de o „erezie” ce avea ca obiectiv tocmai întărirea puterii clasei politice de aici, de extinderea
în cadrul populaţiei a legitimităţii sale, prin apelarea la pârghia naţionalistă, opusă tendinţelor monopoliste,
pe plan economic dar şi politic, promovate de Uniunea Sovietică. Dezbaterea istoriografică a istoriei şi evoluţiei
teritoriului dintre Prut şi Nistru a reprezentat un instrument în cadrul acestui proces.
“Lovitura” în plan istoriografic a fost dată de publicarea, în decembrie 1964, sub egida Academiei Române a
lucrării note asupra românilor. Manuscrise inedite, în fapt patru manuscrise ale lui Karl Marx realizate în 1856-
1859. Deşi editorii - Andrei Oţetea şi Gh. Zane - au încercat să acrediteze, în introducere, ideea că manuscrisele
reprezentau veritabile mărturii de gândire marxistă, scopul politic al acestei mişcări era bine determinat, având în
vedere aprecierea Rusiei ca putere imperialistă şi reacţionară de către Marx. Evident, de aici rezulta şi caracterul
anexării din 1812 8 . Karl Marx denunţa exploatarea Principatelor Dunărene, menţiona diversele planuri de anexare
totală sau parţială a acestora şi considera momentul 1812 ca un act ilegal. Mai mult, la sfârşitul unuia din manus-
1 ibidem, 545 - 546.
2 ibidem, 673.
3 van MEURS 1996, 264.
4 Studii... 1963, 339 - 358.
5 BRUHIS 1992, 94.
6 Dicţionar…/ I 1962, 307 - 308.
7 istoria României/III 1964, 611.
8 van MEURS 1996, 271.
– 1 –

crise, Marx furniza şi o cifră a numărului românilor ce trăiau în Basarabia, estimaţi la 896. 000, afirmaţie repetată
în prefaţa semnată de cei doi autori mai sus menţionaţi 1 .
De asemenea, în seria de opere complete Marx-Engels a fost publicat, în volumul 22, apărut în 1965, un articol
al lui Engels din 1890 intitulat Politica externă a ţarismului rus, vehement împotriva expansionismului acestui
imperiu. Evenimentul istoriografic nu a fost întâmplător, desfăşurându-se ca o consecinţă a noilor evoluţii a raporturilor
româno-sovietice 2 . Avem aici în vedere divergenţele apărute încă din 1962, pe fundalul concepţiilor
promovate de Hruşciov, la a XV-a sesiune a CAER, referitoare la „diviziunea internaţională socialistă a muncii”.
Cu ocazia reuniunii CAER de la Moscova din iunie 1962, România a respins orice planificare şi integrare supranaţională,
iar în acelaşi an, Gheorghe Gheorghiu Dej s-a disociat oficial, printr-o scrisoare adresată preşedintelui
John F. Kennedy, de acţiunea sovietică în Cuba 3 . Momentul de turnură l-a reprezentat însă Declaraţia Comitetului
Central al Partidului Muncitoresc Român din 22 aprilie 1964, în care s-a afirmat independenţa partidelor comuniste
în formularea unei politici proprii şi, în consecinţă, dreptul României ca stat suveran de a decide în toate
problemele - economice, sociale, politice. Prin acest document, comuniştii din România s-au detaşat de conceptul
sovietic al internaţionalismului socialist, subliniind, totodată, aderarea la principiile independenţei şi suveranităţii
naţionale, egalităţii depline, neamestecului în afacerile interne ale altor state şi partide şi cooperării bazate pe
avantajul reciproc 4 .
Semnificativ ni se pare faptul că anul 1964 cunoaşte şi o primă ridicare a problemei apartenenţei Basarabiei,
într-un context semioficial. Relatarea momentului o regăsim în memoriile lui Hruşciov care, împreună cu A. I. Mikoian,
s-a întâlnit la Piţunda cu delegaţia română condusă de I. Gh. Maurer la întoarcerea de la Beijing. Conform
lui Hruşciov, delegaţia română ar fi afirmat: „chinezii au spus că ne-aţi luat Basarabia. Nu am avut ce face decât
să-i ascultăm, deşi, desigur că noi nu mai avem nevoie de Basarabia.” Abilul Hruşciov comenta însă : „astfel românii
ne-au repetat ceea ce auziseră de la chinezi – dar nu şi-au exprimat dezacordul cu ceea ce chinezii spuseseră
despre Basarabia. Această conversaţie ne-a lăsat un gust neplăcut. Am început să bănuim că poate românii ne mai
poartă pică pentru revenirea Basarabiei la Uniunea Sovietică după război” 5 . Se observă, aşadar că, pe lângă faptul
că delegaţia română nu a combătut afirmaţiile chinezilor, formularea „nu mai avem nevoie de Basarabia” s-a făcut
la timpul prezent, fără a judeca apartenenţa istorică a Basarabiei.
Noua atitudine politică îşi făcea loc, din ce în ce mai mult, în realizările culturale. În 1966, în cel de-al patrulea
volum al Dicţionarului enciclopedic Român se arăta că “Războiul ruso - turc din 1806 - 1812 s-a încheiat cu
tratatul de pace de la Bucureşti; drept urmare, Rusia a anexat Basarabia, acea parte a pământului Moldovei situată
între Prut şi Nistru” 6 . În acelaşi timp, avea loc transformarea sintagmei “a ocupa” din ediţia anului 1962 în ceea ce
priveşte momentul ianuarie 1918 în formularea “Basarabia a intrat în componenţa României” 7 . La fel, ultimatumul
sovietic din 1940, văzut în perioada de dinainte de anul 1962 ca “soluţie paşnică” sau “înţelegere” era acum
, în anumite lucrări, “nota diplomatică”, o formulă ceva mai realistă 8 .
În paralel, partidul oferea noi posibilităţi de manifestare – servind evident scopurilor sale politice – în direcţia
reconsiderării istoriei Basarabiei şi a românilor din această provincie istorică. Au fost stimulaţi foştii membri ai
Sfatului Ţării să-şi scrie memoriile, chiar dacă acestea nu au fost utilizate în scrierile istoricilor profesionişti,
rămânând în arhivele Comitetului Central cu circuit închis. Aici au fost consultate de istoricii partidului, precum
Copoiu şi Voicu, mult mai aplecaţi asupra perioadei 1918-1940 decât Oţetea şi Giurescu, ale căror contribuţii se
axau pe perioadele anterioare anului 1917 9 .
Conceptul general elaborat de istoriografia română privitor la problema basarabeană s-a reflectat în istoria
României apărută în 1974. Astfel, referitor la războiul ruso-turc din 1806-1812 şi tratatul de pace care i-a urmat,
se arăta că “ voievodatele române, cu excepţia teritoriului dintre Prut şi Nistru – Basarabia, care fusese anexat de
1 MARX 1964, 6.
2 POP 1992, 122.
3 ibidem, 120.
4 TISMĂNEANU 1995, 154.
5 Khrushchev Remembers… 1976, 265.
6 Dicţionar…/IV 1966, 51.
7 ibidem, 203.
8 van MEURS 1996, 279.
9 ibidem, 280.
– 1 –

Rusia, rămân sub dominaţia Porţii”, pasaj în care categorisirea Basarabiei ca parte a Principatelor Române este
evidentă 1 .
Într-un sens oarecum mai apropiat de realitatea istorică sunt tratate şi evenimentele din 1918; astfel, se face
referire la constituirea Republicii Moldoveneşti Independente şi la hotărârea Sfatului Ţării din 27 martie 1918, în
urma căreia “ Basarabia, teritoriu care în 1812 a fost încorporat la Rusia a intrat în componenţa României” 2 . În
schimb, în cea de-a doua ediţie a istoriei românilor, avându-i ca autori pe C. C. Giurescu şi D. C. Giurescu, apărută
în 1975 se arăta că: “Încă de la 24 ianuarie 1918, acea parte a Moldovei cuprinsă între Prut şi Nistru, condusă
de Sfatul Ţării, organ reprezentativ democratic, s-a proclamat republică “de sine stătătoare şi neatîrnată, având ea
singură dreptul de a-şi hotărî soarta în viitor”. Iar la 27 martie 1918, cu 86 voturi pentru, 3 contra, 36 abţineri (şi 13
absenţi), Sfatul Ţării a hotărât unirea acestui teritoriu dintre Prut şi Nistru cu România” 3 . Astfel, în decursul unui
singur an, apar modificări substanţiale ale formulărilor folosite pentru a descrie acelaşi eveniment istoric, trecându-se
de la “a intrat în componenţa României”, sintagmă pe cât de neutră pe atât de nocivă, având conotaţiile unei
anexări, la “unirea cu România”, expresie ce lăsa mult mai puţin loc de interpretare.
O transformare asemănătoare a căpătat şi momentul iunie 1940, care în aceeaşi ediţie a istoriei Românilor era
prezentat, este adevărat fără comentarii colaterale, aşa cum de fapt a şi fost, adică un “ultimatum prezentat guvernului
român de către guvernul sovietic” 4 .
Reacţia sovietică nu s-a lăsat aşteptată şi s-a produs prin intermediul R. S. S. Moldoveneşti 5 . Încă din 1970
autorităţile de aici au încredinţat unei comisii speciale de pe lângă Academie sarcina de a studia „legăturile slavovalahe
şi originea grupului naţional moldovenesc”, ajungând la concluzia, exprimată într-o serie de monografii,
că slavii de Est sunt strămoşii ruşilor, ucrainienilor şi bieloruşilor iar valahii au dat naştere moldovenilor, românilor
şi vlahilor balcanici. Mai mult, etapa finală a formării naţionalităţii moldoveneşti s-a produs în perioada în
care Basarabia se afla sub guvernare ţaristă, în secolul XIX! 6 . Astfel, într-un mod cu totul neştiinţific, naţionalitatea
română era împărţită după criterii geografice, negându-se caracterul unitar al populaţiei din spaţiul carpato
– dunăreano - nistrean. Spre sfârşitul anului 1974 înregistrăm momentul de apogeu al reacţiei istoriografiei de la
Chişinău, prin persoana lui Artiom Lazarev, care, într-o lucrare de aproape o mie de pagini, combătea “vederile
eronate” ale istoricilor români (Andrei Oţetea, Gh.Zaharia, Ion Popescu Puţuri, Ion Oprea şi Miron Constantinescu),
dar şi pe cele ale colegilor săi, blamaţi pentru că au fost “prea blânzi în polemicile cu colegii români, cel
mai adesea abţinându-se de la critica aprecierilor lor incorecte” 7 . Lucrarea a apărut la scurtă vreme înainte de
deschiderea Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa de la Helsinki, cartea trebuind să reamintească
factorilor de decizie de la Bucureşti să nu se îndepărteze prea mult de linia şi vederile Moscovei 8 . Evident, era
reluată teza conform căreia moldovenii au o naţionalitate, istorie, limbă şi tradiţii distincte de cele ale românilor,
ceea ce reprezenta o mistificare grosolană a istoriei românilor, bazată pe demonstraţii din cele mai fanteziste dar şi
pe aluzii referitoare la posibilitatea reeditării invaziei din Cehoslovacia în cazul continuării emiterii unor pretenţii
teritoriale asupra Basarabiei şi Bucovinei de Nord 9 .
“Ofensiva“ moldo-sovietică a atras reacţia Bucureştiului, inclusiv a liderului comunist de aici, într-o formă
voalată, desigur. Istoricii români au furnizat numeroase replici, odată comanda politică fiind dată; remarcăm aici
pe Florin Constantiniu şi Dan Berindei care au fost solicitaţi de istoricii oficiali Mircea Muşat şi Ion Ardeleanu să
scrie o replică la cartea lui Artiom Lazarev. Lucrarea a desfiinţat bine înţeles argumentele ultimului, dar a rămas
doar în circuit închis, publicarea ei fiind socotită, totuşi, o provocare mult prea mare. În schimb, la Milano, sub
pseudonimul Petre Moldoveanu, C. C. Giurescu a publicat, în 1976, la editura Nagard, cartea Cum se falsifică istoria
10 în timp ce în ţară, istoricii făceau dese referiri la revenirea Basarabiei la România, în 1918. În acest context,
1 istoria României…, 1974, 214.
2 ibidem, 351.
3 GIURESCU C. C., GIURESCU D. C. 1975, 695.
4 ibidem, 775.
5 Pentru Pentru o analiză pertinentă a istoriografiei din timpul perioadei sovietice vezi ŢURCANU 2004, 65 – 82.
6 POP 1992, 124.
7 van MEURS 1996, 286.
8 POP 1992, 124.
9 ibidem.
10 ibidem, 288.
– 1 –

decretul lui Lenin privind autodeterminarea popoarelor din fostul Imperiu Rus era considerat principalul catalizator
al marelui eveniment 1 , văzut ca „încununând o luptă de mai mult de un secol, dusă de românii din această
provincie pentru păstrarea identităţii lor naţionale, a drepturilor politice şi sociale” 2 .
Procesul a continuat, istoricii români oficiali (precum cei doi amintiţi mai sus) făcând dese referiri la problema
Basarabiei; erau evidenţiate caracterul românesc al teritoriului dintre Prut şi Nistru, circumstanţele reunirii Basarabiei
şi Bucovinei de Nord la România în 1918; în acelaşi timp era denunţat caracterul artificial şi anacronic al marilor
imperii multinaţionale, destinate destrămării. Mai mult, în plan politic, chiar acordurile de la Helsinki (1975), ce
confirmau statu – quo-ul teritorial postbelic, erau considerate la Bucureşti doar o bază pentru identificarea „soluţiilor
corespunzătoare tuturor problemelor ce există încă în Europa” 3 , şi nu ca o sentinţă definitivă şi irevocabilă.
În 1976, însă, a avut loc o retragere de pe poziţiile “ofensive” de până atunci. Nicolae Ceauşescu, chemat la
ordine, în contextul intensificării zvonurilor despre o posibilă intervenţie sovietică pe Prut şi bulgară la Dunăre 4 ,
a declarat, la Congresul Culturii şi Educaţiei Socialiste din iunie 1976, că între România şi Uniunea Sovietică nu
existau probleme teritoriale 5 . În august 1976 lui Ceauşescu i s-a indicat să viziteze Chişinăul, în drumul său către
Moscova, unde urma să se întâlnească cu Brejnev. Discursul rostit peste Prut s-a limitat la a face referire la relaţiile
dintre România şi R. S. S. Moldovenească numai în contextul relaţiilor dintre România şi Uniunea Sovietică 6 .
Ceauşescu a insistat asupra relaţiilor „prieteneşti şi frăţeşti” dintre România şi Uniunea Sovietică, sugerând în
acelaşi timp că nu poate exista nici o relaţie specială cu republica sovietică din stânga Prutului 7 . A urmat vizita lui
Brejnev la Bucureşti şi cea a lui Ivan Bodiul, Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist al R. S.
S. Moldoveneşti, care a sosit la Bucureşti în decembrie.
Ulterior vizitei lui Brejnev, din toamna anului 1976, apărea lucrarea Curs universitar. Probleme fundamentale
ale istoriei patriei, a Partidului Comunist Român, curs unic de istorie ce urma să fie predat în toate facultăţile
începând din ianuarie 1977 în care se remarcă prudenţă în analizarea, de exemplu, a anexării din 1812 8 .
Reconcilierea istoriografică şi politică a fost de scurtă durată; studiile româneşti publicate cu prilejul centenarului
proclamării independenţei au lăsat documentele să vorbească de la sine despre fricţiunile ruso-române ante şi post
1877 9 . Factorii naţionali au fost revalorizaţi ca şi vectori ai marilor realizări, precum independenţa şi unirea.
În deceniul nouă istoriografia românească a continuat apropierea de adevărul istoric în problema Basarabiei
dar numai fragmentar şi fără a emite judecăţi sau caracterizări ale politicii româneşti sau sovietice. Procesul are
loc în contextul noilor raporturi româno-sovietice de după venirea lui Mihail Gorbaciov la conducerea Uniunii
Sovietice în 1985. Din nou s-a făcut referire la şedinţa solemnă din 27 martie/9 aprilie 1918, citându-se paragraful
care conţineau hotărârea de unire cu România: ”În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica
Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile ei
graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului
istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi
pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România” 10 . În acelaşi timp erau aduse în discuţie „notele ultimative prin
care guvernul sovietic a cerut retrocedarea Basarabiei,” 11 pe care guvernul român le-a acceptat „pentru a evita un
război” 12 .
În schimb, într-un manual universitar de istorie modernă a României din 1985, aparţinând unui reputat istoric,
Gheorghe Platon, referirea la Basarabia se face tangenţial, într-o paranteză în care se afirmă că Moldova de Est
– Basarabia – era anexată Imperiului ţarist în 1812 13 . Nu era, însă, o revenire la modelul anilor ’50, ci pur şi simplu
1 BRUHIS 1992, 100.
2 van MEURS 1996, 290.
3 POP 1992, 125.
4 ibidem.
5 van MEURS 1996, 292.
6 ibidem.
7 KING 2002, 108.
8 GEORGESCU 1991, 111.
9 POP 1992, 125.
10 Probleme... 1983, 89.
11 ibidem, 122.
12 ibidem.
13 PLATON 1985, 22.
– 1 –

această situaţie se datorează normelor metodologice adoptate de istoriografia română, care considerau începutul
perioadei moderne odată cu revoluţia lui Tudor Vladimirescu din 1821 şi sfârşitul odată cu Marea Unire din 1918.
Este adevărat, însă, că atunci când se discută despre situaţia românilor din teritoriile aflate sub dominaţie străină
nu se face nici o trimitere la realităţile din Basarabia, dar, pe de altă parte, se afirmă că intrarea trupelor române
în 1918 în Basarabia a fost primită „cu căldură”, iar acestea nu s-au amestecat în treburile interne ale Republicii
Democratice Moldoveneşti1 .
Independenţa afişată prin intermediul istoriografiei avea acum o cu totul altă cauză. Era de fapt opoziţia la reformele
iniţiate de Gorbaciov în Uniunea Sovietică care, în România, erau privite ca o subminare a bazelor puterii
elitei comuniste. În lipsa accentului pus pe naţionalism, suprastructura politică era condamnat la dispariţie Astfel
se ajunge la situaţia în care Nicolae Ceauşescu, în noiembrie 1989, a denunţat, în timpul celui de-al XIV-lea Congres
al PCR, invazia sovietică din 1940, fiind deci necesară, în opinia liderului comunist, revizuirea consecinţelor
Pactului Ribbentrop-Molotov2 . Era însă numai o modalitate de a afişa o „independenţă” ce juca rolul de „colac de
salvare” a regimului de la Bucureşti.
Prăbuşirea regimului comunist în România, procesul de liberalizare din Uniunea Sovietică sub Gorbaciov şi,
în ultimă instanţă, afirmarea statală a teritoriului dintre Prut şi Nistru, odată cu dizolvarea Uniunii Sovietice, au
creat premisele eliminării componentei ideologice din cadrul scrisului istoric şi căutării sau reafirmării adevărului
istoric. În ceea ce priveşte istoriografia din Republica Moldova, anumite lucrări nu pot, însă, rămâne neobservate,
prin similaritatea unora dintre tezele formulate cu cele ale istoriografiei române din perioda anilor ’50 şi, evident,
cu cele ale istoriografiei din R. S. S. Moldovenească la mai mult de un deceniu de la colapsul totalitarismului.
Astfel, în lucrarea istoria moldovei3 , relativ la momentul 1812 se făcea o întreagă demonstraţie a faptului că
teritoriul dintre Prut şi Nistru era o parte a Moldovei şi, în consecinţă, apelându-se la acelaşi Artiom Lazarev, se
arăta că „Basarabia (Moldova de Est, dintre Prut şi Nistru) nu a aparţinut niciodată, nici juridic şi nici de fapt, nici
Principatelor Unite nici României” 4 . Acelaşi raţionament era adus în discuţie cu privire la declaraţia din 27 martie
1918. Sintagma unirii Republicii Democratice Moldoveneşti cu „mama sa România” este virulent atacată: „din
păcate I. Buzdugan n-a explicat: cum România alcătuită în 1862 şi recunoscută cu acest nume în 1866 a devenit
“mamă” a Basarabiei dacă aceasta „a fost ruptă din trupul vechii Moldove în 1812? Cu 50 de ani înainte de apariţia
României!” 5 . În plus se adăuga şi o doză de reproş la adresa românilor, invocându-se opinia lui Mihai Eminescu,
exprimată la 1878 că „nu s-a găsit unul dintre noi care să consfinţească pierderea pământului sfânt al patriei...” Şi
autorul lucrării mai sus citate concluziona: „Este uluitor, dar semnificativ raportul: nici un apărător, nici un erou,
nici un luptător temerar împotriva “răşluirii Basarabiei” atunci (subl. în text) şi mii de bocitori - astăzi” (subl. în
text) 6 . Astfel, conform unei logici destul de ciudate, numai crearea statului român la 1866 legitima caracteristicile
etnice ale regiunilor componente şi nu, aşa cum a impus principiul naţionalităţilor, construcţia statală în secolul
al XIX-lea a plecat tocmai de la comunitatea etnică pe un anumit teritoriu. Cu alte cuvinte, faptul că statul român
nu s-a constituit mai devreme de datele avansate mai sus a dus la pierderea specificului etnic comun al celor două
principate, rezultând de aici două popoare: muntenii şi moldovenii. Desigur că există numeroase particularităţi
regionale, dar în esenţă, cele două aşa-zise popoare formează aceeaşi naţiune, cea română. Încercarea de a folosi
raţionamente de acest gen şi de a ascunde adevăruri istorice în spatele unor sintagme politico - juridice reprezintă
o constantă a acestei lucrări. Un exemplu semnificativ: „ce-i drept, până astăzi nu se ştie pe cine sau ce şi-au
“unit” regatul (sic!) român. Acest caz curios rămâne o enigmă în istoria tratatelor internaţionale, bilaterale. La
toate conferinţele internaţionale, în toate istoriile românilor României (sic!), în toate tratativele bilaterale (de pildă
româno-sovietice), partea română declară că “Basarabia s-a unit de bună voie cu România” De altfel, aceasta se
menţionează şi în Actul unirii Basarabiei cu România-mamă la 27 noiembrie 1918 (subl.ns): “Unirea necondiţionată
a Basarabiei cu România-mamă”. Dar aşa formaţiune naţional-statală, entitate politico-juridică administrativă
cu numele de “Basarabia” în 1918 nu exista! Atunci cu cine s-a “unit” România?” 7 .
1 ibidem, 487.
2 PRAPORŞIC 1996 - 1997, 304.
3 STATI 2002, passim.
4 ibidem, 231.
5 ibidem, 293.
6 ibidem, 233.
7 ibidem, 299; pe aceleaşi lungimi de undă dar cu mai puţin spirit polemic se situează şi lucrarea lui LEVIT 2003, passim.
– 1 –

Reîntorcându-ne la momentul 1812, într-o lucrare cu caracter oficial 1 se arăta că „intrarea Basarabiei în componenţa
Rusiei, în pofida tendinţelor subiective ale ţarismului, a jucat în mod obiectiv un rol istoric progresist în
dezvoltarea ţinutului” 2 iar peste numai câteva pagini se vorbea despre „eliberare teritoriului dintre Prut şi Nistru
(partea de Est a statului medieval moldovenesc) de sub jugul turcesc” 3 . Evident, nici o vorbă despre caracterul
actului prin care Basarabia a intrat în componenţa Imperiului ţarist.
Un alt moment important al istoriei comune - anul 1940 - reprezintă la rândul său subiectul unor metamorfozări
similare. Astfel, se vorbeşte despre ultimatumul guvernului sovietic din 26 iunie 1940 ca despre o uzuală „notă” 4 .
Şi, dacă istoriografia română ar putea fi considerată de adepţii acestei teorii drept subiectivă, mărturiile de epocă
ni se par cât se poate de relevante. Astfel în numărul din 8 iulie prestigiosul săptămânal american “Time” vorbea
în termeni foarte clari de ultimatumul Moscovei, combinat cu mişcări de trupe sovietice şi chiar angajarea de ostilităţi
cu armata română, cum ar fi cele de la Reni şi nu numai 5 . Revenind la discursul autorului istoriei Republicii
moldova, acesta devine mai virulent pe măsură ce se constată că nota respectivă nu a făcut referire la restabilirea
statalităţii moldoveneşti: „eforturile diplomatice în vederea eliberării Republicii Democratice Moldoveneşti, ocupată
în ianuarie 1918, obiectiv corespundeau aspiraţiilor poporului multinaţional al Republicii Moldova, care de-a
lungul a 22 de ani vedeau în Rusia Sovietică izbăvitoarea lor. Dar noţiunile etnodemografice, etnopolitice, motivaţia
istorică ca şi scopurile strategice din această notă oficială rămân ofensatoare” 6 . „Izbăvirea” avea să aducă
însă destule suferinţe în numele construcţiei socialismului dintre care deportările şi distrugerea agriculturii prin
colectivizare au avut efectele cele mai ample, dar despre care, evident, istoriografia moldovenească din perioada
sovietică nu a suflat nici o vorbă 7 .
Interesante sunt şi consideraţiile cu privire la Pactul Ribbentrop-Molotov. Uimitoare este însă comparaţia cu
sistemul tratatelor de la Versailles; astfel, se arăta că cele două state implicate au procedat în aceeaşi manieră cu
statele învingătoare la Versailles care au cedat României Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul, Bucovina.
Conform autorului, „se cuvine să avem acelaşi “măsurariu” pentru evenimentele istorice-acordurile fie de la Moscova
(23.08.1939), fie de la Trianon, fie de la Paris (octombrie 1920), când şi Marea Britanie, şi Franţa, şi URSS,
şi Germania au “încălcat totalmente drepturile popoarelor” Ungariei, Serbiei, Republicii Democratice Moldoveneşti”
8 . Desigur că sistemul versaillez a avut numeroase imperfecţiuni, dar, totuşi, nu poate fi asimilat unei împărţiri
a sferelor de influenţă. Ostilitatea faţă de România este evidentă dacă se merge până acolo încât se exprimă
nostalgia faţă de ideea imperiului medieval maghiar. Oricum, pentru autorii istoriei Republicii Moldova, România
intrase în Primul Război Mondial cu scopul extinderii teritoriilor sale 9 şi în acest context este explicată intervenţia
armatei române în Basarabia care a dus, în cele din urmă, la „separarea violentă a Basarabiei de Rusia” 10 .
Aprecieri asemănătoare regăsim şi în ceea ce priveşte momentul 1940. Schimbul de note a fost văzut ca o soluţionare
paşnică a unui conflict ce dura de 22 de ani 11 şi de asemenea „ca o etapă însemnată în istoria poporului
moldovenesc, a tuturor cetăţenilor din Basarabia, care a deschis o nouă pagină în viaţa lor de mai departe” 12 de
unde rezulta de fapt, ca şi în cazul analizei mai sus amintite privind Pactul Ribbentrop-Molotov, o mare nemulţumire
privind întreruperea, în 1918, a destinului comun ruso/sovieto-basarabean, chiar dacă acesta se potrivea
prea puţin cu trecutul istoric al regiunii. Intenţionat este uitat însă că, la 1918, mai existau, în afara Rusiei, şi alte
pretenţii la obţinerea controlului asupra teritoriului dintre Prut şi Nistru 13 .
Fără a avea pretenţia unei analize exhaustive a istoriografiei celor două ţări am dorit să ilustrăm, prin câteva
momente semnificative din istoria comună modul în care adevărul istoric poate fi transformat, escamotat, uneori
1 istoria Republicii Moldova…2004, passim.
2 ibidem, 112.
3 ibidem, 133.
4 STATI 2002, 346.
5 time, July 8, 1940.
6 STATI 2002, 346.
7 ŢURCANU 2004, 77.
8 STATI 2002, 341.
9 istoria Republicii Moldova... 2004, 215.
10 ibidem, 219.
11 ibidem, 258.
12 ibidem, 260.
13 COJOCARU 1998, 95 - 97.
– 00 –

trecut complet sub tăcere pentru îndeplinirea unor scopuri, de cele mai multe străine de acesta. Nu în ultimă instanţă,
acest proces a putut da naştere la atitudini cu totul neştiinţifice, care ulterior, în cazul României după 1964
şi al Republicii Moldova după 1989, au fost într-o mare măsură înlăturate. Unele dintre acestea se regăsesc însă
în stânga Prutului la începutul secolului XXI, rămânând ca istoriografia să fie cea care, prin realizările sale, să
contribuie la selectarea adevărului istoric de mistificare, indiferent de motivele acesteia din urmă.
Summary
ıdeology and Historical truth in romanian and moldavian Historiography. some considerations
It became a fundamental thesis the fact that historical truth was, always, influenced by the political ideology.
For the 1948-1989 period, in Romania, history was write depending on political elite interests and the whole
context of Romanian – Soviet Union relationship.
After 1948 it was established un historical front which implied firing of many scholars and o very tight control
of scientific activity. But only that was not enough. The new regime looked upon moral – and sometimes physical
anihilation – of recognised historians from the interwar period. New men, of trust, become overnight historians,
in the whole process of subordonating history to politics, which defined the first postwar decade. Only in the first
half of 1960’s we could remark a partially return to the scientific normality or to the „reviewing of the historical
truth bearly interpreted”, without going out from the communist norms.
This period was followed by a so - called „ideological relaxation”, (1965-1971) and, due to ideological hardening,
under Chinese/Nord-Korean influence, after 1971, by the rising of oficial historians, capable to use the past
in order to discover and launch new myths, for benefice of state and party leadership.
The history of Eastern Moldavia – Bessarabia, was not to make a separate note, in this context. In our paper
we stressed upon the main moments of the evolution of Romanian communist historiography in regard with the
Bessarabian problem and the reaction from the Moldavian colleagues, during the Soviet Union existence. On the
other hand, we try to bring into light some views from Moldavian historiography, after the fall of Soviet Union
and the proclamation of the Republic of Moldavia. We cannot fail to observ that, in the whole process of Moldavian
nation afirmation, sometimes the historical truth was evoided, changed and serious endangered, similar
with what happened in Romania in the first decade of communist regime. We analised some of recent Moldavian
historical works and the manner in which some important moments from Romanian – Moldavian history have
misinterpreted, for showing in what degree a historical deformation was taken place. In both historiographies (for
the Moldavian one, it was only a part of it, which constitued the object of our analyse) in different periods, under
different political commandaments, important changes in the historical truth came to place, in order to accomplish
some political goals.
Bibliografie
BRUHIS, M., 1992. Rusia, România şi Basarabia, 1812, 1918, 1924, 1940, Chişinău.
COJOCARU, Gh. E., 1998. Sfatul Ţării. itinerar, Chişinău.
Dicţionar enciclopedic Român, I, 1962. Bucureşti.
Dicţionar enciclopedic Român, IV, 1966, Bucureşti.
GEORGESCU, V., 1991. Politică şi istorie. Cazul comuniştilor români 1944-1947, Bucureşti.
GIURESCU, C. C., GIURESCU, D. C., 1975. istoria românilor. Din cele mai vechi timpuri până astăzi, Bucureşti.
istoria Republicii Moldova din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, 2004, Chişinău.
istoria Republicii Populare Române, 1956. Manual pentru învăţământul mediu, Bucureşti.
istoria României, 1974, compendiu, ed.a II-a, Bucureşti.
istoria României, III, 1964. Bucureşti.
KING, Ch., 2002. Moldovenii, România, Rusia şi politica culturală, Chişinău.
Krushchev Remembers, the last testament, 1976, Boston.
LEVIT, I., 2003. Republica Moldovenească (noiembrie 1917-noiembrie 1918), Chişinău.
MARX, K., 1964. Însemnări despre români, Bucureşti.
– 01 –

MIHALACHE A., 1999b. ideologie şi politică în istoriografia română (1948-1965), în “Anuarul Institutului de Istorie A. D.
Xenopol”, Iaşi, tom XXXVI, 45-65.
MIHALACHE, A., 1999a. “Frontul istoric “la începutul anilor ’50. Mituri, realităţi, aproximări, în Xenopoliana, VII, 1-2,
79 - 91.
PLATON, Gh., 1985. istoria Modernă a României, Bucureşti.
POP, A., 1992. Controversa sovieto-română şi politica de independenţă a României, în “Revista Română de Studii
Internaţionale”, 26, nr. 2, 112 - 126.
PRAPORŞIC, M., 1996-1997. Tratarea problemei basarabene în istoriografia postbelică din România în contextul raporturilor
româno-sovietice, în “Tyrageţia”, VI-VII, Chişinău, 301 – 308.
Probleme fundamentale ale istoriei României, 1983. Bucureşti.
PRODAN D., 1993. memorii, Bucureşti.
ROLLER, M., 1956. Studii şi note ştiinţifice privind istoria României, Bucureşti.
STATI, V., 2002. istoria moldovei, Chişinău.
Studii privind relaţiile româno-ruse, 1963. Academia R. P. R. şi Institutul de Studii Româno-Sovietic, Bucureşti.
time, July 8, 1940.
TISMĂNEANU, V., 1995. Fantoma lui Gheorghiu-Dej, Bucureşti.
ŢURCANU, I., 2004. istoricitatea istoriografiei. Observaţii asupra scrisului istoric basarabean, Chişinău.
van MEURS, W. P., 1996. Chestiunea Basrabiei în istoriografia comunistă, Chişinău.
– 0 –
© emanuel PlOPeanU, 008

etrospectıva deZvoltărıı orGanıZaŢıılor neGuvernamentale
– 0 –
lilia BOiCO
Universitatea de Stat din Moldova
Organizaţiile neguvernamentale reprezintă uniuni benevole de cetăţeni menite să reprezinte şi să apere interesele
membrilor săi, dar şi pe cele ale categoriilor sociale, a căror arie de interese coincide cu domeniul de activitate
al organizaţiei, fără a avea un scop lucrativ (de obţinere a profitului) şi de obţinere a puterii politice în stat. 1
Actualitatea problemei retrospectivei dezvoltării organizaţiilor neguvernamentale reiese din lipsa unui studiu
amplu în acest sens. În literatura de specialitate un loc aparte îl ocupă cercetarea evoluţiei conceptului societăţii
civile, fără, însă, să fie elucidată complex apariţia şi evoluţia sectorului asociativ.
De menţionat că unele elemente ale societăţii civile existau în unele state antice. Acestea erau nişte „manifestări”
neînsemnate ale societăţii civile, care erau în stricta combinare cu structurile bine ierarhizate ale societăţii.
Aşa, spre exemplu în Grecia Antică aceste elemente ale societăţii civile pot fi identificate în confrerii profesionale,
erane şi tiase, cu greu făcîndu-se deosebirea între ele. Sigur, acestea nu pot fi considerate organizaţii
neguvernamentale în sensul modern al cuvîntului, însă cercetarea lor prezintă interes.
Confreriile profesionale 2 sunt foarte cunoscute în Grecia Antică. Scopul fondării lor constă în întrajutorarea
reciprocă, deşi confreriile puteau constitui şi locuri pentru afacerile negustorilor. Ele erau sub protecţia unei divinităţi
sau a unui erou şi aveau regulamentele lor, tezaurul lor, preşedinţii, preoţii, adunările lor. Se cunosc confrerii
ale pescarilor de ton la Bizanţ, Sinope şi Trebizonda; ale pescarilor de bureţi în insula Amorgos; ale scufundătorilor
care culegeau scoici şi purpură pe coastele Eubeei şi ale Asiei Mici. Aproape pretutindeni existau confrerii
de lucrători în broderie, de tăbăcari, de cizmari, de vopsitori, de parfumeri, de bijutieri, de armurieri, de olari, de
cîrnăţari, de bucătari. Şi artiştii se grupau în confrerii – se cunosc astfel de organizări ale sculptorilor, pictorilor,
arhitecţilor, gravorilor, şlefuitorilor şi chiar a copiştilor (scribilor publici). În cetăţile maritime existau confrerii de
marinari şi de constructori de corăbii. Negustorii străini se asociau şi ei. Astfel, hermaiştii şi hieronanţii din Delos,
heracleiştii din Tyr, poseidoniştii din Berite erau fenicieni.
Eranele 3 reprezentau societăţi de ajutor reciproc. Se cunosc puţine date despre organizarea eranelor, dar ele par
să fi fost recunoscute de către stat. Ele îşi aveau preşedintele, casierii şi sindicii lor. Membrii eranelor se întruneau
pentru a se bucura împreună, dar şi pentru a se întrajutora: dacă vreunul dintre ei avea o nevoie, ceilalţi cotizau pentru
a-l ajuta, împrumutul fiind dat fără dobîndă. Aceste societăţi par să fi înflorit mai ales în Atena, în epoca clasică.
Tiasele 4 erau asociaţii religioase dedicate cultului unei zeităţi. Ele erau constituite adeseori din străini care
se asociau pentru a-şi cinsti zeităţile naţionale; dar şi grecii luau parte activă la aceste culte. Tiasele au înflorit
mai ales în epoca elenistică şi se regăseau în toată lumea greacă. Se cunoaşte un număr mare de tiase din Delos,
centrul de comerţ internaţional: heracleiştii din Tyr, poseidoniştii din Berite (ele erau în aceslaşi timp confrerii
profesionale). Printre zeităţile adorate în tiase se găseau divinităţile elenice (Apolo, Poseidon, Dionisos, Demeter,
Afrodita) sau zeităţi secundare (precum Muzele, Priap, Higia). Se întîlneau însă mai ales zeităţi străine şi orientale
(Helios rodian, Bendis, Hercule fenician, Adoris, Cabirii din Samotrace, zeii egipteni Isis, Osiris, Amon, Anubis,
Serapis). Cultele variau după divinităţi şi cuprindeau sacrificii, procesiuni, banchete ş.a. Tiasele puteau să fie doar
familiale sau profesionale; uneori ele grupau concetăţeni stabiliţi în aceeaşi cetate străină. Ele reuneau pe toţi cei
care vroiau să facă parte din ele – nu se făcea nici o distincţie, nici de vîrstă, nici de sex, nici de situaţie socială,
fiind admişi atît sclavii, cît şi femeile şi copii. Tiasele aveau preoţii şi preotesele lor, preşedintele şi biroul lor (ai
cărui membri, secretar şi trezorier, erau aleşi în fiecare an), adesea dispuneau şi de capelă, bunuri şi venituri, care
proveneau din moşteniri testamentare. De cele mai multe ori, tiasele eru conduse după un statut şi ţineau adunări
generale. Numele aderenţilor erau înscrise pe stele expuse într-un templu.
În Evul Mediu unele elemente ale societăţii civile erau caracteristice breslelor.
1 BOICO 2005, 26-31.
2 Dicţionar de civilizaţie greacă, Bucureşti, 1998.
3 Ibidem.
4 Ibidem.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 203-206

Breslele, avînd numeroase funcţii, erau şi nişte asociaţii de ajutor reciproc pentru membrii săi. Chiar şi în cel
mai vechi statut al breslei de la Verona, din 1303, printre obligaţiile membrilor săi se enumărau 1 : ajutorul fratern
în caz de nevoie de orice fel; ospitalitate faţă de străinii care trec prin oraş; obligaţia de a oferi ajutor în cazul
pierderii capacităţii de muncă etc. Violarea statutelor era urmată de boicot şi ostracizare socială.
În condiţiile în care în cadrul breslei funcţiile între meşter, calfă şi ucenic erau strict delimitate şi pentru calfe
era greu de trecut la statutul de meşter, existau şi nişte alianţe, uniuni sau frăţii ale calfelor 2 menite să apere interesele
acestora. Existau cazuri cînd astfel de uniuni cuprindeau calfe din mai multe regiuni. Este bine cunoscută o
uniune de croitori care întrunea calfe din întreaga regiune de pe lîngă r.Rein în Germania.
De menţionat că în evul mediu elementele societăţii civile nu se manifestau doar în cîteva funcţii speciale ale
breslelor şi în alianţele calfelor, ci erau caracteristice şi unor uniuni religioase şi unor organizaţii locale. În Italia
medievală pe lîngă bresle, un rol dominant în treburile comunei îl aveau şi organizaţiile locale, cum ar fi vicinanze
(asocieri între vecini), populus (organizaţii parohale care administrau bunurile bisericii locale şi alegeau preotul
respectivei parohii), frăţiile (societăţi religioase de întrajutorare), grupări politico-religioase legate prin jurăminte
solemne sau consorterie („societăţi turn” care se ocupau de asigurarea securităţii reciproce). 3
În 1196, membrii unei consorteria a magnaţilor din Bologna jurau să se ajute unii pe alţii fără înşelăciune şi
cu bună credinţă... faţă de turnul şi casa lor comună şi că nici unul dintre ei nu va lucra împotriva celorlalţi, direct
sau prin intermediul unei terţe părţi. Statutele uneia dintre numeroasele asociaţii voluntare din Bologna, Spade
compania (1285) stipulau că membrii săi trebuie să se susţină şi să se apere unii pe alţii împotriva tuturor, fie ei
din interiorul comunei sau din afara ei. În fiecare caz, aceste legăminte generale erau urmate de descrieri amănunţite
ale procedurilor asociaţiei, inclusiv a ajutorului practic acoradat membrilor, ca de pildă în domeniul juridic,
precum şi procedurile de rezolvare a disputelor dintre membri. 4
Statornicirea societăţii civile propriu-zise are loc în epoca modernă. Acum apar, se dezvoltă şi se diversifică
toate componentele acesteea.
În literatura de specialitate se menţionează că procesul constituirii societăţii civile cuprinde 3 etape: 5
1. sec. XVI-XVII, cînd s-au format premisele economice, politice şi ideologice ale apariţiei societăţii civile.
Aceste premise au fost: dezvoltarea industriei, comerţului; specializarea producţiei, divizarea muncii; dezvoltarea
relaţiilor marfă-bani.
2. sec. XVII-XIX, cînd s-a format societatea civilă bazată, în primul rînd, pe egalitatea formală în drepturi şi libertatea
antreprenoriatului şi a iniţiativei particulare. Expresie a acestor transformări sunt Bula de Drepturi (SUA)
şi Declaraţia Drepturilor Omului şi a Cetăţeanului (Franţa). Apare concepţia precum că anume Constituţia este
legea supremă în stat. Trăsăturile de bază ale acestei perioade sunt: statul este suveran; statul reprezintă poporul;
apar organe reprezentative (parlamente); statul dispune de un aparat special de conducere (dreptul, armata); statul
strînge impozite care completează caznaua de stat; statul oficial recunoaşte drepturile cetăţenilor.
3. hotarul sec. XIX-XX, cînd există nu doar lege, ci şi interese, dorinţe, insistări ale altor categorii sociale (nu
doar a celor de sus), a societăţii în general; cînd legislaţia nu egaleaza doar populaţia, ci şi oferă unele garanţii
materiale.
Încă la sfîrşitul sec. XVIII Benjamin Franklin, convins că fiecare cetăţean trebuie să-şi ajute concetăţenii,
folosind raţional timpul şi mijloacele sale, a creat societatea de ajutor pentru „meseriaşii tineri însuraţi de bun
comportament”. 6
În prima jumătate a secolului XIX în Franţa, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii ş.a. apar numeroase
loje masonice, cercuri, cluburi, societăţi corale, frăţii religioase şi cluburi săteşti, societăţi de întrajutorare (create
pentru a oferi o serie de asigurări în caz de boală, accidente, îmbătrînire sau ajutor pentru îmnormîntări). Atribuţiile
lor includeau: acordarea de pensii bătrînilor şi celor inapţi de muncă, dintr-un motiv sau altul; ajutor pentru
familiile celor decedaţi; compensaţii pentru accidentele de muncă; ajutoare pentru şomeri; ajutor financiar pentru
1 PUTNAM et al. 2001.
2 istoja srednij vekov, Moskva, 1955.
3 PUTNAM et al. 2001.
4 Ibidem.
5 FIODOROV 2003, 18-22.
6 GORODECKAJA 2001, 80.
– 0 –

cei care călătoreau pentru a găsi de lucru; cheltuieli funerare; ajutor de maternitate şi pentru copiii mici; oferirea
unor oportunităţi educaţionale pentru membri şi familiile lor, aceasta însemnînd învăţămînt seral, elementar, de
arte şi meserii, precum şi biblioteci mobile. Funcţionalitatea acestor asociaţii de întrajutorare se baza pe reciprocitatea
practică („te ajut, dacă mă ajuţi”). 1
Alexis de Tocqueville, un aristocrat francez care a vizitat Statele Unite ale Americii în anii 1831-1832 a rămas
uimit de un număr mare de organizaţii: „...uniunile politice constituie doar o parte neînsemnată din acel număr
mare de asociaţii care există în Statele Unite... Americanii de toate vîrstele, de toate condiţiile, cu interese diferite
se unesc în diferite uniuni: societăţi moral-religioase, uniuni serioase şi mai puţin serioase, deschise şi închise,
numeroase sau cu doar cîţiva membri. Americanii se unesc pentru a organiza festivităţi, a deschide şcoli, a construi
hoteluri, cantine, localuri religioase, difuza cărţi, a trimite mesionari în diferite părţi ale lumii... Americanii
privesc asociaţia ca un singur mijloc de acţiune în general”. 2
În secolul XX, sectorul asociativ a cunoscut o evoluţie diferită în dependenţă de regimurile politice ale statelor.
În statele democratice, el a urmat cursul evoluţiei normale, în cele cu regimuri totalitare – sectorul asociativ a fost
denaturat, fiind supus structurilor puterii centrale.
În literatura de specialitate, se menţionează că anii ’70-’90 ai sec. XX au marcat revoluţia globală în procesul
asocierii (el cuprinzînd şi statele totalitare care au păşit pe calea democratizării). De menţionat, că această
revoluţie a avut aspecte atît cantitative (exprimate în creşterea numerică a organizaţiilor, asociaţiilor ş.a.) cît şi
calitative. În Italia cercetările demonstrează o creştere semnificativă a numărului organizaţiilor neguvernamentale
pe parcursul anilor ’70 – începutul anilor ’80. În Franţa, în 1987, au apărut 54000 de asociaţii (pe cînd în anii ’60
aici apăreau cîte 10000-12000 organizaţii anual). În anii ’70 şi în blocul statelor socialiste încep să apară germenii
unei vieţi asociative independente, care ulterior au constituit un fundament adevărat pentru schimbări calitative în
domeniul asociativ. Totodată, în 1989 şi 1990 au fost create numeroase organizaţii menite să reprezinte sectorul
necomercial în Comunitatea Europeană: CEDAG – Comité européen des associations d’interet général; ECAS
– European Citizen Action Service ş.a. 3
Conform unor studii recente, numărul lor, potenţialul lor economic şi uman sunt în permanentă creştere. Conform
datelor oferite de ONU , numărul organizaţiilor neguvernamentale în perioada anilor 1990–1999 a crescut de
la 23600 până la 44000, iar numărul total de angajaţi în sfera lor de activitate ajungea în 1999 la 29,6 mln. (dintre
care 19 mln. salariaţi). 4
Semnificativ a crescut numărul fundaţiilor, menite să finanţeze organizaţiile neguvernamentale. În 1980 în
S.U.A. erau 22,5 mii de fundaţii, la mijlocul anilor ’80 – peste 30 mii, în 1995 – peste 40 mii. Şi mai semnificativă
este creşterea activelor lor: timp de 15 ani (1980-1995) ele s-au mărit de peste cinci ori – de la 41,6 mlrd dolari
pînă la 226,7 mlrd. dolari. 5
În Republica Moldova la etapa actuală funcţionează peste trei mii de organizaţii neguvernamentale. Domeniul
lor de activitate a cuprins aproape toate sferele vieţii (educaţie, învăţămînt, cercetare, sănătate, cultură, artă,
recreere, sport, dezvoltare economică şi comunitară, apărarea drepturilor omului, servicii sociale, ecologie, massmedia,
filantropie şi voluntariat, relaţii internaţionale, religie ş.a.). Atît numărul organizaţiilor neguvernamentale,
cît şi calitatea activităţii acestora sunt în permanentă creştere.
Locul pe care îl ocupă organizaţiile neguvernamentale în statele contemporane, ca un rezultat al evoluţiei
istorice, demonstrează că societatea are nevoie de activitatea ONG-urilor. Evaluînd pe parcursul istoriei, rolul organizaţiilor
neguvernamentale a crescut semnificativ. Astăzi, ele reprezintă un segment independent al societăţii.
În condiţiile în care ONG-urile se pot opune puterii politice, propunînd soluţii alternative, este necesar ca statul să
le susţină, încurajeze şi să le ofere condiţii şi spaţiu adecvat pentru activitate.
1 PUTNAM et al. 2001.
2 DE TOCVILI 2000.
3 DUŠAN 2003.
4 Statutul de utilitate publică a organizaţiilor necomerciale din Moldova. Chişinău, 2000.
5 GORODECKAJA 2001.
– 0 –

Bibliografie
BOICO, L., 2005. Cadrul legislativ – un factor al activităţii organizaţiilor neguvernamentale (Cazul Republicii Moldova), în
Analele Ştiinţifice ale USM. Chişinău. vol III, 26-31.
Dicţionar de civilizaţie greacă. Bucureşti, 1998.
DE TOCVILI, A., 2000. demokratija v amerike. Moskva.
DUŠAN Ondrušek i dr.., 2003. Hrestomatija dlja necomerčeskih organizacij. Bratislava
FIODOROV G., 2003. Grajdanskoe obščestvo i gosudadarstvo, v Zacon i žyzni, nr. 10, 18-22.
GORODECKAJA, I., 2001. Dobrovol’ a skoe dviženie v SŠA, In IMĚMO, №1. 80.
istoja srednij vekov, Moskva, 1955.
PUTNAM, R.D. ş.a., 2001. Cum funcţionează democraţia. Tradiţiile civice ale italiei moderne. Bucureşti.
2000. Statutul de utilitate publică a organizaţiilor necomerciale din Moldova. Chişinău.
– 0 –
© lilia BOiCO, 008

latGale as lIeUX De MeMOIRe: re-tHınKınG Hıstorıes and constructınG
ıdentıtıes ın natıonalıstıc ımaGınatıon 1
– 0 –
maksym W. KYRCzaniW
Voronezh State University
Modern Latgale, like Vidzeme, Kurzeme and Zemgale, is one of the Latvian regions. Latgale has it own history.
Historical processes in this region were not like processes which took place in other Latvian territories. Contacts
between local Balts and their Slavic neighbors led to changes in Latgale. That is why Latgale got unique features
in language, culture and religious preferences of local Latvians. In the same time history of Latgale wasn’t part
of Latvian history in general. Latgale belonged to Poland ant later, in the 19th century, it was part of Vitebskaia
guberniia. Local Latgalian intellectuals were not among active Latvian nationalists.
By the beginning of the 20th century among Latvians were many Latvian nationalists and Riga become the
center of Latvian National Revival. Latgalian region didn’t play remarkable role as it did it during early political
history of Latvia. In the same time Latgale was less developed territory then other lands. In general Latgale was
backward region. It lived due the laws of «narrow provincialism», local political, cultural and national processes
had ultra-local mainly regional, non Latvian, character. National leaders of non-Russian movements in other
okraina regions and national outskirts in Russian Empire also often underlined such facts 2 . Latvian intellectual of
the Soviet era L. Taivans presumed that Latgale was territory where old archaic culture dominated 3 . In Latgale,
due theories of Regional Studies 4 , non-communicative identity developed. By the beginning of the 1900s important
status of Latgale was in the past and the region was typical periphery 5 . German historian Hans Heinrich Nolte
presumes that lands, like Latgale, were separated from other Latvian lands by political “failure” 6 . Sidney Pollard
presumes that such un-developed lands existed in conditions of permanent provincialization of local political and
cultural norms 7 .
National Awaking begun here later, in the beginning of the 20th century, but after Russian revolution (1917)
by 1920 Latvian intellectuals were able to unite Latgale with other Latvian lands. That is why, on political map of
Europe latvijas republika, new state, appeared. In inter-war Latvia local Latgalian intellectuals got opportunities
for development of their culture and language, but after political upheaval in 1934, when Kārlis ulmanis went to
power, Latgalian was prohibited. When Latvia was occupied by Germans in 1941 Latgalians again got opportunities
for development of their culture, but Soviet re-occupation in 1944/1945 led to restoration of anti-Latgalian
policy. Latgale lost local unique features and transformed from region with status of periphery to part of Latvian
SSR. Soviet ideologists proclaimed that Latgalians belonged to Latvian socialist nation.
Latvian intellectuals begun to understand Medieval Latgale as local Latvian lieux de memoir only. Under lieux
de memoir I understand as different historical phenomena like historiography, history of ideas (this viewpoint is
characteristic mainly for French historiography) and geographically determined territories (this article is based on
the second understanding). Latvian historians, during soviet occupation, also imagined Latgale in their own way,
but as Latvian (not Latgalian) region. History of Medieval Latgale was artificially written in All-Latvian context.
In the same time it was understandable in categories of social and economic history. National heritage was ignored
and in historical concepts it was replaced by meta-narratives about ruling role of the Great Russian People or participation
of Latgalian workers and peasants in class struggle or revolutionary movement. Latgalian intellectuals
in diaspora continued to use Latgalian language and cultivated their own narratives about Latgale. In the Latvia
1 I am thankful to Dr. Tuomas Lehtonen (Finnish Literature Society), prof. Thomas Lindkvist (Göteborg University), Alexander Andreeff
(Gothenburg University), Eva Eihmane (University of Latvia), Marek Tamm (Tallinn University) for their interesting remarks which were
very helpful for writing of this paper.
2 DONTSOV, 2001, 72.
3 TAIVAN, 1988, 21.
4 DIKMANN, 2001, 74.
DIKMANN, 2001, 74.
5 NITTS, 2001, 32.
6 NOL’TE, 2001, 51 – 61.
7 POLLARD, POLLARD, 1995, 121 – 136.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 207-215

of the 1990s Latgalian Renaissance took place and local intellectuals tried to imagine Latgale as their lieux de
memoir. But they were not alone: Latgale figurated in historical concepts of neighboring nations. Russian, Polish
and Belarus intellectuals preferred to see in history of Latgale part of their national histories.
For Russian nationalists Baltic lands in general were Russian lands 1 and Latgale, in particular, was part of
Vitebskaia guberniia populated by Latvians, which were understandable as only tribe from numerous inorodtsy
ethnical groups. In such context Latgalian medieval history was understandable as history of Russian periphery.
For national orientated Belarus intellectuals Latgale is also not Latvian land, but part of Belarus Vitsebshchina
only. Among Polish intellectuals were politicians who preferred to see in Latgale only inflanty Polskie - one of
Polish regions, integrated to Polish Medieval history in general. So, different concepts of Latgale as lieux de memoir
appeared in national historiographies.
These narratives can be analyzed in categories of history writing, imagined communities and nationalism studies.
I understand that contemporary history writing develop under influence of post-modernism paradigm 2 . That
is why my concepts can be far from real events how they were in the past. But I think that different perceptions of
Latgale can be studied and they can be also useful for understanding of those processes which created for us Latvia
as we know it. As for perception of Latgale in Belarus and Latvian-Latgalian historical memories, this aspect
is not so well studied. That is why my paper will be devoted to development of Latgalian images in these three
traditions. Analysis of Latgale as lieux de memoir in these national historiographical narratives will be useful for
understanding of Baltic Europe as part of Central Europe and part of the Greater Europe. It will be also especially
useful for studies of European identities in Baltic Region.
Russian historiography traditionally developed as Imperial narrative. Vasilii Tatischev and nikolai Karamzin
were the first Russian nationalists who did a lot for formation and development of this official narrative. Later
other Russian historians also, mainly Sergei Solov’iov and Vasilii Kliuchevskii, but also natal’ia ishimova in her
popular books in Russian history, developed the same ideas. They preferred to write history of Russia as history
of Russia. Some of them also declared thesis that it would be useful and interesting analyze how life of Russian
people changed in historical perspective.
That is why Russian historians and Russian intellectuals, engaged in history studies, positioned themselves
not only as Russian historians, as historians of Russian tsars an Empire, but also as historians of Russians. In such
situation they widely used words like russkii narod or velikorusskaia narodnost’. In fact we’ll be able too find a
little about ordinary Russians, but a lot – about Russian tsars, kings, boyars. So, Russians were not main heroes
of official historical concepts which dominated in Russian historiography. In the same time Russian intellectual
spoke and wrote in Russian and they tried to underline the fact that they also belonged to Russian nation. On another
hand it was obvious for them that in Russian Empire lived not only Russians.
As for nations of Slavic origin Russian intellectual were nationalistic orientated and they preferred to ignore
existence of separate Ukrainian and Belarus nations – Russian nationalists wrote about malorossy and belorussy
as about ethnographical Russian groups only. In Poland it was more difficult for them ignore numerous fact of
Polish identity which was radically opposite and different to Russian one. In this region Russian administration
experimented with different forms and methods of Rusification of local Polish-speaking peasants who were
Catholics also.
But among European non-Russian regions Baltic one was the most interesting. It belonged to the number of
territories which were occupied by Russia when it had become Empire already. And, being Empire, Russia tried
to use in the same time local pre-Russian, mainly German and Polish, political institutions and traditional Russian
methods of political oppression. Russian officials were very rare in Baltic territories which were under German
control. Russian politicians in Saint-Petersburg presumed that their German friends would be able to control Estonian
and Latvian peasants. In the same time they did not used these names for local peasants, but otherness of
local population was obvious fact 3 . For them they were just peasants – sometimes Russian nationalistic orientated
intellectuals called Estonians сontemptuously chukhontsy and Latvians were for them lifliandskie or kurliandskie
krest’iane only.
1 PSHENICHNIKOV, 1910.
2 PIDHAETS’KYI, 2000.
3 SHKANDRIJ, 2001, 2004.
– 0 –

It was mistake of Russian administration. They automatically used in Baltic region those concepts which were
normal for low educated Russian peasants without any concrete national and social identities. In the same time
Baltic inorodtsy were more educated and they had numerous and various contacts with Baltic Germans. Ukrainian
Canadian historian Stephen (Stepan) Velychenko presume that Russian imperialism was too weak for systematic
anti-inorodtsy actions in non-Russian regions 1 . That it is why Russian authorities were not ready to National
Awaking among Estonian and Latvian peasants. The fact that by the beginning of the 20th century modern Estonian
and Latvian nations appeared was real and unpleasant surprise as for local Germans as for Russian administration.
In the early 1900s Russian government did not know what to do with Latvians and Estonians. It was too
late for assimilation – that is why dialogue begun.
Russian officials also knew a little about Latgale. Probably, Latgale for them was local Ukraine in miniature.
It was not Polish, it was not Belarus, but it also was not Latvian and Russian. In the same time Russian intellectuals
were not able to imagine Latgale as Russian lieux de memoire because they by themselves had not concrete
ideas about Russian historical memory and identity. In the 1917 Russian revolution destroyed Russian Empire and
Latvia got independence. During period of active armed struggle for independence Latvian politicians were able
to unite all territories which were Latvian for them including Latgale. In the same time many Latvian communists
and social-democrats of extreme left orientation emigrated to the Soviet Russia.
During the 1920s and early 1930s Soviets plaid with numerous non-Russian ethnic groups in different games
which concerned their languages and identities. They declared politics of korenizatsiia which had different forms
and expressions. As for political emigrants from Latvia, Soviets decided that among them were not only Latvians,
but Latgalians also. In such situation Latvian and Latgalian communities in the USSR co-existed. But in the
middle of the 1930s Soviet government suddenly decided that it was impossible to organize communistic revolution
in Latvia and Soviet officials decided that there is no more need in emigrants. On another hand national policy
changed greatly and numerous Latvians and Latgalians were repressed. But, Russian Soviet officials, like their
Russian predecessors in Russian Empire, mistaken.
In 1939 – 1940 Latvian Republic was occupied and incorporated in the Soviet Union as LSSR – Latvian Soviet
Socialist Republic. For authors and ideologists of Soviet national policy it was not only Socialist, but mainly
– Latvian. That is why, in such Latvia was no place for Latgale and Latgalians with their own language and
separate identity. Soviets simply presented Latgale to loyal Latvian communists in Riga who declared that new
type of nation, Latvian socialistic nation, appeared. Russians were not interesting in development of any separate
Latgalian identity. Latgale in opposite to Ukraine or Belarus was too far from Russia mentally and was not part
of Russian historical memory.
Russian Soviet intellectuals had a little in common with Latgale and it wasn’t for them their own lieux de memoire
like some for example some of Ukrainian regions. Soviet Russian intellectuals who lived in Russia practically
did nothing for Latgalian studies. They preferred to present Latgale with its unique past to Latvian intellectuals.
Perception of history was and still is the main battlefield for an identity 2 – that is why history was often used in
intellectual debates which touched upon Latgalian past.
Latvian intellectuals in the Soviet Latvia were firstly Latvian and secondly Soviet intellectuals. That is why
they were ready to take such un-expected present from Russians as Latgale. It was so because Latvian historians
and intellectuals by themselves tried to integrate Latgale to Latvia and Latgalian historical narratives to the great
and common Latvian one. But in this way they met with numerous difficulties. Historically Latgale and other
Latvian lands developed under various historical influences. Vidzeme, Kurzeme and Zemgale belonged to the
zones where German language and German political institutions dominated. Latgale was the zone where German
influence was not such strong as Slavic one.
That is why history by herself assisted to appearances of differences between Latvian lands. When in the mid
of 19th century national movement made its first steps in Latvia – it moved quicker in Vidzeme and Kurzeme then
in Latgale. Latvian nationalists, who were the first Latvian intellectuals also, tried to change situation and integrate
Latgale to Latvian context. That is why they began cultivating their own image of Latgale as Latvian lieux
1 VELYCHENKO, 1999.
2 KOHUT, 2004, 219.
– 0 –

de memoire. It was not easy because in Latgale local political activization started and local Latgalian intellectuals
tried to develop their own Latgalian project.
By the beginning of the 20th century Latvian intellectuals were strong for declaration of their pretensions to
Latgale. In this context we can mention position of Jānis Endzelīns 1 who took an active part in polemic with Russian
nationalist who were not agree with Latvian status of Latgale. Nationalistic rhetoric of Jānis endzelīns was of
double character. On the one hand he really confronted with his Russian opponents in questions of belongness of
Latgale. In this context he positioned himself as defender of local population of Baltic descent. In fact Endzelīns
criticized Russian perception of Latgale as one of numerous Russian okraina. We can mention facts of polemic
between Endzelīns and Russian linguist Vasilii Bogoroditskii 2 who tried in his works minimize role and influence
of Latvian in Latgale.
Polemizing with him Endzelīns stated that Latvians are able to pretend for three districts of Vitebskaia guberniia.
He wrote that local Latvians had rights for their own schools, churches and administration. In the same time
local inhabitants were for them local Latvians only. He used the word latgalieši but they were not for him separate
nation. He preferred to see in them ethnical group of latvieši only. So Jānis Endzelīns wrote also about Latvian
patriots from Vitebskaia gubernia, but for them they were just enthusiastic linguists who tried to unificate local
Latvian dialect. Endzelīns was the first who proclaimed Latgale as Latvian lieux de memoire. He presumed that
Latvian history started in Latgale and he also mentioned that Indriķis wrote about Latgalians as about Latvians
in general. That is why Latgale was for him part of Latvia and he understood Latgalians as “Catholic Latvians”
only.
The image of Latgale as Latvian lieux de memoire was popular among Latvian patriots but in the First Latvian
Republic they had to co-exist with local Latgalian intellectuals which preferred to underline differences between
Latgale and other Latvian lands. Situation changed after Kārlis ulmanis political upheaval in 1934. Kārlis Ulmanis
was full of enthusiasm in development of Latvian national project, integration of Latvia and development of
new Latvian national identity. In his was for realization of this project Latgale was ancient anachronism. That is
why Latvian authorities tried to integrate it through assimilation. They prohibited local dialect and started cultivate
in schools literature form of Latvian language which was created by Latvian nationalists in the second half of
the 19th century. It is interesting that majority of Latvian nationalistic leaders were born in Vidzeme, Kurzeme or
Zemgale and they practically have not something in common with Latgale. In such situation Latgale was not their
lieux de memoire, and they and Latvian politicians of inter-war period saw in it large ethnographical museum.
But in 1939 – 1940 the USSR occupied Latvia. In 1941 German come as new occupants who tried to use
Latgalian intellectuals – they let for them publish newspapers in their dialect. German occupation was not too
long and in 1944 Soviet occupation started again. Latgalians intellectuals knew that Soviets would not be kind
with them. They presumed that Bolsheviks deported them in Siberia or somewhere else. In such situation they
preferred to emigrate. Red Army brought not only liberations from Germans, but restoration of Soviet occupation
also. After 1945 Latgale was studied by Latvian intellectuals but they did it in Latvian, not in Latgalian, spirit.
Official Latvian intellectuals proclaimed that Latgale was one of Latvian lands where traditions of Latvian
statehood and political life started. They also developed narrative that Latgale developed under great influence
from Russian State. Such viewpoint was cultivated very actively in the second half of 1940s and in the 1950s
when Latvian historical were dependent from Moscow censorship and advices of their Russian colleagues (for
example, from nationalistic orientated Boris Rybakov who taught Latvian intellectuals to glorify progressive Russian
influence) very much. Moreover Latgale was proclaimed as territory where friendship and brotherhood between
Latvians and Russians began. That is why such theories had much in common with political ideology and
propaganda then with objective historical studies.
On another hand, Latvian officially orientated historians did a little in Latgalian studies in the Soviet period
– we can mention mainly ideological works of P. Laizāns, P. Zeile and Z. Springovičs 3 . Woks devoted specially
to Latgale were rare, but they were also written due official Soviet narratives 4 . In the same time denied not only
1 ENDZELĪNS, 1913.
2 BOGORODITSKII, 1909.
3 LAIZĀNS, ZEILE, 1958; SPRINGOVIČS, 1961.
4 BREŽGO, 1954.
– 10 –

unique historical way of Latgale – they did a lot for cultivation of theory about latviešu socialistiskā nacija. In
the soviet period it meant assimilation of Latgalians and their integration to Latvian nation. But Soviet regime
was occupational and many ordinary Latvians and Latvian intellectuals also were in opposition to it. Latvian and
Latgalian emigration was also anti-Soviet and pro-national orientated. That is why they developed other concepts
of Latgale as lieux de memoire which were opposite to official Latvian socialistic canon which developed in conditions
of ideological control and dictate from Russian one.
Latgalian emigrants which left Latvia and lived mainly in America developed their own concept of Latgale
– they tried to create their own intellectual space for their own needs and for their own Latgale. They also cultivated
image of Latgale as Latgalian lieux de memoire. In this context we can presume that they developed their
own project of Latvian identity. Among leaders of Latgalian émigré intellectuals was leonards latkovskis (1905
– 1991). He understood that development of Latgalian identity is impossible without historical studies. Polemizing
with other Latvian emigrants who denied independent status of Latgalian, Leonards Latkovskis paid great
attention to historical studies of Medieval Latgalian history. He developed theory according which Latgale was in
the past separated from other Latvian lands, which belonged to Livonia and existed as a territory which in such
situation was separated from the rest of Latvian lands. He also paid great attention to religious factor which he
used for underlining of historical differences between different Latvian lands.
According leonards latkovskis and other Latgalian intellectuals in exile who groped around Acta Latgalica 1 ,
Protestant Reformation began in Latvia in the 1520s but Latgale in the same period denied from new faith and
remained Catholic. He also underlined fact that in 1561 Latgale was acquired by Poland which governed it until
1772. Polish rule in Latgale, which is famous in Poland as inflanty Polskie, also, due Latgalian intellectuals in
exile, assisted to the rise of local unique features. Development of national historiography plays determined part
in processes modern identity formation. That is why historical studies for Latgalian intellectuals in exile were the
sphere where they were taught to nationalism. But this Latgalian project had its origins in Latgale. National positions
of Leonards Latkovskis could be impossible without activity of some generations of Latgalian intellectuals
in the past. Events of the 19th century were very important for formation of local concept of Latgale as Latgalian
lieux de memoire. In 1865 Russian nationalistic orientated authorities banned printing in Latgalian 2 and later in
some other national languages also. In the same time Latvian language of Vidzeme and Kurzeme, which used the
German Gothic orthography was not banned.
That is why different Latvian lands started developed also in different directions. Latgalians had to resort to
handwritten books and the smuggling of books printed in Prussia, Lithuania and elsewhere. Latvians published
their books and newspapers in Latvia and in Saint-Petersburg. The Latgalians were a repressed group in their
own land. They could not own land, start their schools or serve in any official capacity. All public officials and
schoolteachers were Russians, Polish or Latvians from other lands. Latgalian intellectuals developed their own
narratives about Latgalian past but in the same time they try to integrate them in general Latvian context. But this
context was different to context which is characteristic for Latvian intellectuals from Vidzeme and Kurzeme.
So we can presume that Latgale was not only lieux de memoire, but also sphere in which Latvian intellectuals,
belonged to different generations and groups, developed various concepts of Latgale in particular and Latvia in
general. That is why Latgaleness was concept which intellectuals used for development of Latvian identity, its language
and other cultural features. In such narrative Latvian traditions were traditions of Catholicism. Latgalian intellectuals
did a lot for popularization of their own, alternative, project of Latvian identity. In the late 19th century
local Latgalian, national orientated, intelligentsia appeared, mainly in exile – for example, in Saint-Petersburg.
Catholic seminary in Saint-Petersburg was the center of activity for Latgalian intellectuals. Prominent figures
of Latgalian national revival were Francis Trasuns, nikodems Rancans, Francis Kemps, Kazimers Skrynda and
others 3 . They were founders and beginners of cultural and national awakening of Latgalians that began firstly in
the Imperial capital Saint-Petersburg and later penetrated in Latgalian land also. After the repeal of the printing
ban in Latgalian language in 1904 the first Latgalian newspapers and books appeared. Latgalian schools, economic
cooperatives, theater groups and other organizations also appeared among local intellectuals. Schools and other
1 BUKŠS, 1948, 1957, 1961; VALTERS, 1955.
2 BREŽGO, 1944, BREIDAKS, 1992.
3 KEMPS, 1910; SKRINDA, 1908.
– 11 –

“modern” institutions were used by Latgalian intellectuals for transformation of local peasants without modern
identity to modern nation with its own identity. Latvian Catholic clergy, mostly Latgalians themselves, began to
play leading role in promoting of this national Latgalian development. Such narratives were popular among Latgalian
intellectuals in exile but after restoration of Latvian Republic these ideas came back to Latvia.
Language was widely used by Latgalian intellectuals in exile in their polemic with Latvian émigré activists. In
1968 J. Lelis in the second Acta Latgalica volume wrote Latgalian can be recognized as dialect, but dialect with
great features and developed literature tradition 1 . Other émigré intellectual V. Zeps proposed compromise viewpoint.
In his book, devoted to Latgalian literature in exile, wrote, that “there is only one Latvian literature and one
Latvian language, but there two languages of Latvians – the first one is based on Low-Latvian dialects, the second
one – on Upper-Latvian dialects. The first language is Latvian and the second one is Latgalian” 2 .
The next Latgalian revival started in Latvia. In March, 1991 local intellectuals from Balva, ludza, Kraslava
and Daugavpīls declared necessity of organization of special institution for studies in Latgalian history, language
and culture. Latgales Pētniecības institūts was established in 1991 and among its founders were local intellectuals
who also proposed to continue publication in Latvia of famous diaspora yearbook Acta Latgalica. In the 1990s
LPI organized some conferences, seminars, published some books in Latgalian problematic, including three volumes
of Acta Latgalica. Nowdays Latgalian identity and concept of Latgale as lieux de memoire cultivates by
intellectuals from Eastern Latvia. Local historians tried to develop lieux de memoire Latgalian image in general
Latvian context.
Actually modern Latgalian intellectuals proposed such perception of Latgale as lieux de memoire which is
organically integrated, on one hand, to general Latvian identity project, and, on another hand, to historical studies
in Latvia in general 3 . They proposed such images of Latgale which are freely understandable for local and
for intellectuals from Riga. That is why in the center of their studies processes of national formation in Latgale.
For example, Genovefa Barkovska analyzes in one of her works how intellectuals in Daugavpīls in the early 20th
century developed Latgalian and Latvian identities when other identity projects were still actual 4 . Henrihs Soms
is engaged in studies of German factor in Latgalian past. It is very interesting that he analyzes role of Gustaf
Manteuffel in the categories of Latgalian historical narrative 5 . It is very important in general and national historiographical
contexts, especially Polish, because intellectuals from Poland denied Latgalian identity of numerous
local historical figures and understand them as representative of Polish historical tradition only. This aspect demonstrates
that Latgalian intellectuals are engaged in search for their own national symbols and heroes, instead of
common with neighbors.
Probably concepts of modern Latgalian intellectuals became official and local intelligentsia determines vectors
of development of Latgalian studies. In the same time history demonstrates other perception of Latgale as lieux de
memoire, which evolutioned from national identity concepts to marginal projects.
Polish tradition of history writing, like Latvian one, historically formatted and developed as nationalistic. Poles
lived in different parts of three European Empires and they hadn’t their own Polish territorial district. tsarstvo
Pol’skoe which formally existed in Russian Empire didn’t occupy all lands populated by Poles. They lived also in
the territories of modern Ukraine, Belarus, Latvia and Lithuania. As for Latvia, majority of Poles on its territories
lived in the Eastern Latvia. This region is famous in Polish tradition as inflanty Polskie. As for inflanty this word
appeared in the Polish language under German influence and meant livland. Poland firstly got this region in 1667.
Polish administration placed in Dźwinów or German Dünaburg.
Polish historians developed concept according which local pre-Polish aristocracy was assimilated and integrated
in Polish szlachta. That is why family of Manteuffels which in Latgalian historiography glorified for its
positive role in development of local Latvian identity, in Polish is understood as Polish dynasty. For example Polish
intellectuals cultivated narrative about progressive role of Polish (and often they absolutize his Polishness, belongness
to Polish culture) baron Gustaw Manteuffl in development of Latgalian culture. In the same time Polish
1 LELIS, 1968.
2 ZEPS, 1962, 1995.
3 VALEINIS, 1999; KURSĪTE, 1999; ZEILE, 1999; BUDŽE, 1999.
4 BARKOVSKA, 2003, 14 – 20.
5 SOMS, 2003, 45 – 49.
– 1 –

intellectuals in Latgale were very active and they declared their pretensions to these land in the 1870s1 . So Polish
and Latvian perceptions of Latgale are opposite each other and in the same time they are mutually exclusive.
Polish intellectuals formated Polish image of Latgale not only in historical studies – Polish literature was not
less nationalistic than historiography and many Polish writers did a lot for integration of local Latgalian images to
general Polish literature and language context. In 1912 Polish poet edward Słoński published in Witebsk volume
of his verses with nationalistic and patriotic title “Z okolic Dźwiny” 2 . By such name he tried to underline that Latgalian
territories belonged to the number of Polish historical lands. By his lyrical and romantic poetry (edward
Słoński for example, wrote: “Ja znam ten kraj, gdzie nie cytryny rosną // nie pyszny laur, nie wonny mitr rozkwita
// Ja znam ten kraj, gdzie wiatr nie palmy muska // lecz w ciemną noc w przydrożnej łka olszynie // ja znam ten
kraj, gdzie stara Dźwina pluska // Ja znam ten gród... Jak z murów tynk zwietrzały // Opada sen z nabrzmiałych
łzami powiek... // - Jakże ty chcesz, żeby zmartwychwstał człowiek // z pod gruzów tych, gdzie bogi umierały?”) he
assisted to formation and strengthening of concept of Latgale as Polish lieux de memoire only.
Modern Polish intellectuals don’t forget such ideas and they continue to develop image of Latgale as image of
inflanty Polskie. For example anonymous author in one of nationalistic sites in Polish internet which is devoted
to Poles in diapora write, that Latgale is not only geographical territory, but element of Polish national spirit, of
Polish national, cultural and spiritual life: “inflanty Polskie to nazwa geograficzna, która dziś brzmi może dla
niektórych trochę egzotycznie i tajemniczo, ale stanowi bardzo istotny fragment polskiego życia duchowego”.
Plans of establishment of the Greater Poland from Baltic to Black sea hadn’t historical perspectives and Latgale
after the First World War developed as part of Latvia where Polish continued existing but as national minority
only. Historically Polish perception of Latgale as only Polish national heritage, as Polish lieux de memoire assisted
to marginalization of this project. Polish nationalists were not able to tear up this region from Baltic cultural massive.
So Polish intellectuals were losers and marginals who were forced to cherish their Latgalian memoirs and
narratives in exile or in external opposition. But Polish nationalists were not the only losers in this intellectual war
for Latgale as lieux de memoire – Belarus nationalists sustained more frightful and impressive defeat.
Belarus nationalists later than Latvian, Latgalian and Polish intellectuals tried to integrate Latgale in complex
of their own national narratives. It was result of low development of Belarus national movement in Russian Empire.
Latvian intellectuals in inter-wars period motivated such situation in the next way: Belarus nationalism was
weak and it developed between two poles – between Russian and Polish influence3 . Belarus activity took place in
Latgale during the first half of 20th century age, when this region was realized by Belarus nationalists and intellectuals
as part of future independent Belarus.
In this case they were engaged in conflict with Latvian and Polish states and powerful nationalistic movements
and doctrines in the same time. Belarus nationalists were active and tried to use advantages of post-war situation.
That is why they claimed from newly established Latvian republic to confess their Belarus diplomatically. On
another hand Latgale was good land for Belarus nationalists – here they started such impressive activity which
was impossible in Soviet Belarus. They began to formate their own perception of Latgale. They cultivated narrative
about Daugavpīls as about Dzwinsk – non Latvian, but Belarus city. In fact majority of Belarus leaders and
national activists in Latvia lived in Latgale. Such prominent politicians as Kastus’ Ezawitaw and Siargei Saharaw
were among leaders of Belarus nationalists in Latgale between two wars4 .
Latgale was one of centers where Belarus nationalists tried to support and develop Belarus culture and identity.
Local Belarus intellectual leaders in such situation had influenced on Latgalian region not very much, but they
tried to use situation when many inhabitants of Latgalian region did not have expressive and obvious national
identity5 . For their national needs Belarus intellectuals in Latgale were active in local political life, quite often
wrote in Latvian and try to popularize their ideas about Latgale as Belarus lieux de memoire among Latvian politicians6
. Belarus politicians of Latgale in inter-war period widely used experience which they got in 1919 – 19207 .
1 MANTEUFFEL, 1879.
2 SŁOŃSKI, 1912.
3 KEMPS, 1991; KRASNAIS, 1938.
4 LIS, 1997, 329 – 334.
5 EZAVITAW, 1927.
6 JEZOVITOVS, 1923.
7 JEKABSONS, JEKABSONS, 1996, 35 – 41.
– 1 –

That is why they tried to use Slavic factor in Latgalian region and re-orientate it toward Belarus, but they were not
able to realize this political slogan 1 .
Misfortune of Belarus nationalists only underlined common weakening of the Slavic (Polish, Russian and
Belarus in the same time) influence in Latgale. Belarus nationalists tried to use Latvian authorities as their own instrument
for weakening of the influence. It was known that illegal Polish schools were opened in different places
of Latgale. This action was understood in Riga as hostile. That is why head of Daugavpīls school department Sebastjans
Paberzis in 1924 wrote in his letter to the vice-minister dominiks Jaudzeps, that “Latvians must support
aspirations of Belaruses, while we will not become stronger, and will not kill Polish influence”. Such policy was
motivated by necessity of opposition to Polish “chauvinistic politicians”.
In such situation authorities aimed to weaken Polish aspiration and maintain Latvian political interests. Later,
Latvian authorities tried by statistical means to understate number pf poles in Latvia and during censuses Poles
were forcedly written in its results as Belaruses or Latvians. But soon Latvian policy changed and they started to
cultivate Latgale as Latvian lieux de memoire without any influential mom-Latvian elements. Latvian authorities
organized anti-Belarus campaign in which Russian nationalists also took part. In result Belarus Department of
Ministry of Education was closed. Belarus nationalists were repressed.
As for modern Latvian historians, they don’t deny the facts about magnificent role of Belaruses in Latvian
history. ilga Apīne, for example, presumes that Belarus community belongs to the number of traditional ethnical
groups which has developed contacts with Latvians 2 . So Latvian intellectuals try to underline fact that Latgale
is the land where different national identities and historical memories met. That is why in the intellectual history
there is place for Latgale as not Latvian, but also Belarus lieux de memoire also 3 .
As we see, historically Latgale developed as contact zone between different neighboring nations with their
own identities and memories. All these nations were able to find place in their historical memories and national
mythologies for Latgale. Nationalistic intellectuals, belonged to these groups, proposed different project of Latgale
as part of their own identity. In this confrontation they widely used history, operated by facts and dates. They
understood history and analyzed past of Latgale in such ways which assisted to their national aspirations. Some
of these projects were serious, others – marginal.
Latvian and partly Latgalian nationalists won, and Polish and Belarus were losers in this struggle for Latgale.
Latvian and Latgalian projects are real now and they are popular among local intellectuals. Polish and Belarus
ones are parts of Polish and Belarus historical memories. Latvian and Latgalian intellectuals mentally control
cultural processes in contemporary Latgale, but Polish and Belarus intellectuals can only remember and re-think
historical experience of their communities in Latgale.
Latgale as lieux de memoire is complex project. Latvian, Belarus, Latgalian and Polish intellectuals developed
different narratives. They expressed them and popularize them in different ways. They studied language and history,
used literature for national and nationalistic propaganda. Each of mentioned above projects was also complex
and had different levels and expressions. And I hope that Latgalian past and present, local memory and identity
– all factors which forms phenomenon of Latgale as lieux de memoire – will be in the center of other studies, that
will assist to development of Baltic Studies in general and Latgalian Studies in particular.
Bibliography
APINE, I., 2001, Mesto belorusov Latvii v riadu drugikh narodov, in Belaruskaia dyiaspara iak pasrednitsa tsyvilizatsij,
Mensk, 43 – 46.
APINE, I., 1995, Baltkrievi latvija, Rīga.
APINE, I., VOLKOVS V., 1998, Slavi latvija, Rīga.
BARKOVSKA, G., 2003, Sabiedriskā dzīve Dvinskā XX gs. sākumā laikraksta “Drywa” slejās (1908-1914), in Daugavpils
universitātes Humanitārās fakultātes Xii Zinātnisko lasījumu materiāli. Vēsture, VI/I, 14. – 20.
BOGORODITSKII, V., 1909, Ocherki po iazykoznaniiu i russkomu iazyku, Kazan’.
BREIDAKS, B., 1992, Latgalīšu literarō volūda: nūstōdnis un problemys, in Olūts: Rokstu krōjums, 8.
1 EKABSONS, 2001, 47 – 71.
2 APINE, 2001, 43 – 46.
3 APINE, 1995; APINE, VOLKOVS, 1998.
– 1 –

BREŽGO, B., 1940, Latgalos zemnieku krivu dzymtyušanas laikus, Vilaka.
BREŽGO, B., 1954, Latgales zemnieki pēc dzimtbūšanas otcelšanas 1861.-1914, Rīga.
BREŽGO, B., 1944, Aizlīgums īspīst latgaļu grōmotas latiņu burtim un aizlīguma laiks Latgolā: 1865 - 1904, in Rokstu
krōjums latgaļu drukas aizlīguma atceļšonas 40 godu atcerei, Daugavpiļs.
BUKŠS, M., 1948, Pīzeimes par Senēju Latgaļu resp. latvīšu volūdu, Traunstein.
BUKŠS, M., 1957, Latgaļu literatūras vēsture, Minchene
BUKŠS, M., 1961, Latgaļu volūdas un Tautas izplateibas Problemas, Minchene
DIKMANN, K., 2001, uel’s: vnutrenniaia koloniia ili baryshnik? in evropeiskie vnutrennie periferii v XX stoletii. Sbornik
nauchnykh trudov, Kaluga.
DONTSOV, Dm. 2001, Suchasne politychne polozhennia natsiiji i nashi zavdannia (Referat, vyholoshenyi na ii
Vseukraijins’kim students’kim z’ijizdi v lypni 1913 roku u L’vovi), in DONTSOV Dm. tvory. Vol. 1. Heopolitychni ta
ideolohichni pratsi, L’viv.
EKABSONS, E., 2001, Belorusy v Latvii v 1918 – 1940-kh godakh, in Belaruskaia dyiaspara iak pasrednitsa tsyvilizatsij,
Mensk, 47 – 71.
EZAWITAW, K., 1927, Belarusy w latvii, Ryga.
JEKABSONS, E., 1996, Latvijas un Baltkrievijas Tautas Republikas attiecības (1919 - 1920), in latvijas arhivi, 1996, 1 – 2,
35 – 41.
JEZAVITOVS, K., 1923, Par baltkrieviem un lielkrieviem latvija, in izglītības Ministrijas Menešraksts, nо. 1.
KEMPS, F., 1910, Latgalieši, Rīga.
KEMPS, F., 1991, Latgales likteni, Rīga.
KRASNAIS, V., 1938, Baltkrievi ka latviešu tautas zars, Rīga.
KURSĪTE, J., 1999, Latgale Latvijā: latgaliešu literatūras likteņi, in Acta Latgalica 10. Zynōtniski roksti, dokumenti, apceris,
Daugavpils.
LIS, M., 1997, Siargei Saharaw i belaruska-baltsskie suwazi, in Belarus’ pamizh uskhodam i Zahadam. Problemy
mizhnatsyianal’naga i mizhkul’turnaga wzaemadzeiannia, dyialogu i sintezu, Mensk, 329 – 334.
LELIS J., 1968, Latgaļu literaturōs volūdas izceļsme, vēsture un nūzeime, in Acta Latgalica, 2.
LAIZĀNS, P., ZEILE, P., 1958. Latgaļu literatūras un preses mantojumu vēttējot, in Karogs, 11
NITTS I., 2001, Vklad istoricheskoi geografii v issledovaniiakh periferii, in evropeiskie vnutrennie periferii v XX stoletii.
Sbornik nauchnykh trudov, Kaluga.
MANTEUFFEL, G., 1897, inflanty Polskie, Poznań.
NOL’TE, H.-H., 2001, evropeiskie vnuterennie periferii – skhodstva, razlichiia, vozrazheniia protiv kontseptsii, in evropeiskie
vnutrennie periferii v XX stoletii. Sbornik nauchnykh trudov, Kaluga
POLLARD, S., 1995. Marginal Areas. Do they have a common History, in Towards an international economic and Social
History, Genf, 121 – 136.
PSHENICHNIKOV, P., 1910, Russkie v Pribaltiiskom krae. istoricheskii ocherk, Riga.
SKRINDA, O., 1908, Latwīšu woludas gramatika, Peterburgā.
SŁOŃSKI, E., 1912, Z okolic Dźwiny, Witebsk.
SOMS, H., 2003, Albums “Terra Mariana” Latgales historiogrāfijas skatījumā, in Daugavpils universitātes Humanitārās
fakultātes Xii Zinātnisko lasījumu materiāli. Vēsture, VI/II, 45. – 49.
SHKANDRIJ, M., 2004, V obijmakh imperiiji. Rosijs’ka i ukraijins’ka literatura novitn’oiji doby, Kyijiv.
SHKANDRIJ, M., 2001, Russia and ukraine. Literature and the Discourse of empire from napoleonic to Postcolonial
times, Montréal
SPRINGOVIČS, Z., 1961., Latgale un katoļu baznīca, Rīga.
TAIVAN, L., 1988, Po Latgale, Moskva.
VALEINIS, V., 1999, Franča Trasuna daiļrades žanri, in Acta Latgalica 10. Zynōtniski roksti, dokumenti, apceris,
Daugavpils.
VALTERS, M., 1955, Latvija un Latgola. Kulturvēsturiski materiali
ZEILE, P., 1999, Kazimirs Buiņickis - sociālo reformu rosinātājs Latgalē, latviešu vienotības paudējs, rakstnieks un publicists,
in Acta Latgalica 10. Zynōtniski roksti, dokumenti, apceris, Daugavpils.
ZEPS, V.J., 1995, Latgalian Literature in exile, in Journal of Baltic Studies, XXVI, 4.
ZEPS, V.J., 1962, Latvian and Finnic Linguistic Convergence, Bloomington.
– 1 –
© maksym W. KYRCzaniW, 008

scurt ıstorıc al romılor dın BasaraBıa pÎnă la 1 1
– 1 –
andrei PaValOi
Universitatea de Stat din moldova
Între minorităţile din istoria neamului românesc, cea a romilor a fost una dintre cele mai însemnate ca rostui
sociale şi specifice cultural. Populaţia romă o avem prezentă în spaţiul românesc încă de la sfârşitul secolului XIV.
Datorită acestui fapt romii au devenit o parte componentă a istoriei noastre naţionale. Cu toate acestea, studii care
ar viza populaţia romă sunt foarte puţine. Deşi în ultimii ani au fost întreprinse câteva cercetări în domeniul dat,
ele tratează superficial istoria romilor din spaţiul românesc.
Studiile dedicate istoriei romilor oferă diferite păreri referitoare la apariţia acestei populaţii pe teritoriul Europei.
Contradictorii sunt părerile atât în ceea ce priveşte baştina lor cât şi limba, cultura etc. Primele încercări de
a explica apariţia romilor pe continentul european au fost făcute în secolul al XVIII-lea. Astfel de studii au fost
întreprinse de către lingvişti, ei au descoperit asemănarea dintre limba vorbită de romi şi limba sanscrită. Pornind
de la această teză germanul H.M.Grellmann concluziona într-o lucrare apărută în 1783 că ţiganii îşi au originea
în India. Studiile ulterioare au demonstrat cu lux de amănunte faptul că limba romă înrudită cu sanscrită şi care
se mai numeşte romani sau romanes aparţine familiei de limbi indo-europene. Din cauză că limba romani posedă
mai multe elemente din limbile indiene este foarte greu a se depista din care parte a peninsulei a migrat această
populaţie. Cei mai mulţi au optat pentru nord-vestul sau centrul Indiei. Nu se cunoaşte nici locul precis de unde a
pornit spre Europa această populaţie şi nici cauzele pentru care au părăsit baştina.
O problemă reprezintă şi traseul migrării romilor din India spre Europa. Faptul că această migrare a avut un
caracter liniştit fără a fi de amploare a dus în consecinţă la lipsa unor documente care să ofere informaţia precisă
referitoare la etapa dată din istoria romilor. Restabilirea drumului urmat de romi până în Europa se datorează de
asemenea lingvisticii. Astfel sa stabilit că romii din Europa de Vest, pe lângă dialectele limbilor indiene, folosesc
în vorbire cuvinte împrumutate din alte limbi.
Migraţia romilor spre Europa se prezintă ca un fenomen complex care însă până în prezent nu este întru totul
explicat. Metoda lingvistică folosită deşi este foarte necesară nu poate asigura cunoaşterea migraţiei populaţiei de
romi spre vest. Trebuie de menţionat şi faptul că fenomenul este mai greu de studiat şi din motiv că migraţia nu a
fost direcţionată, ea n-a avut ca scop atingerea hotarelor, spaţiului european. Aceasta a fost o deplasare spontană
determinată de împrejurări, în special militare. Deşi în secolul XIX unii istorici insistau asupra faptului că marea
masă a romilor a fost adusă în Europa de tătari acest lucru nu este corect. Au existat şi grupuri de ţigani care au
fost mânaţi de invazia tătaro-mongolă, însă cei mai mulţi au migrat în Europa în afara acestui eveniment. De
asemenea, unii romi au nimerit pe teritoriul european ocolind prin nord Imperiul Bizantin, astfel fiind lipsiţi de
etnonimul de romi sau ţigan. Cu toate acestea, ei sunt o parte componentă a acestei populaţii.
Opiniile sunt divergente în ceea ce priveşte momentul sosirii romilor pe teritoriul ţărilor româneşti. În Moldova
prima dată romii sunt menţionaţi în 1428 într-un act a lui Alexandru cel Bun, prin care acesta dăruia mânăstirii
Bistriţa un număr de 31 sălaşe de ţigani şi 12 bordeie de tătari 1 . Majoritatea istoricilor români sunt de acord cu
părerea că romii au apărut în spaţiul românesc odată cu invazia tătaro-mongolă de la 1241. Odată cu acest eveniment
ţiganii ar fi fost aduşi pe teritoriul românesc, iar după retragerea tătarilor romii au rămas în regiune, devenind
robi ai românilor. Există şi opinia că romii erau deja robi ai tătaro-mongolilor, iar venind în regiunea românească
ei doar au fost preluaţi de către români. O altă parte din romi s-au stabilit la nord de Dunăre venind dinspre Asia
Mică, adică din Imperiul Bizantin.
Spre ţările române romii au venit în mai multe valuri. Există mărturii că strămutări ale lor au existat şi în secolul
XV şi mai târziu. Astfel către secolele XVII-XVIII numărul lor creşte considerabil. Dimitrie Cantemir în
„Descrierea Moldovei” avea să amintească că „ sunt răspândiţi în toată ţara şi aproape nu există familie de boier
care să nu aibă mai multe familii de ţigani în stăpânirea lui” 2 .
De la începutul atestării documentare romii au fost în calitate de robi în ţările române. Această situaţie sa men-
1 1975. Documenta Romaniae Historica Moldova, Bucureşti, 109.
2 CANTEMIR 1973, 296.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 216-222

ţinut până la mijlocul secolului XIX, când vor fi date legi pentru eliberarea lor.
În ceea ce priveşte clasificarea ţiganilor din ţările române este de menţionat că aceştea sunt divizaţi în mai multe
grupe care se deosebesc după mai multe criterii. Clasificarea lor este cu atât mai dificilă cu cât unele categorii se
suprapun. Un criteriu de apreciere a romilor a fost apartenenţa la stăpân. Astfel romii se divizau în trei grupuri:
a) domneşti sau ai statului
b) mânăstireşti
c) boiereşti
Robii domneşti sau romii domneşti cum erau menţionaţi în documente constituiau un număr foarte mare din
totalul ţiganilor. Din documente reiese că iniţial domnitorul dispunea de toţi robii romi din ţară. El îi dăruia, îi
vindea la mănăstiri sau boieri. În cazul când ţiganii treceau din alte ţări în Moldova aceştia automat deveneau robi
ai domniei.
Îndatoririle romilor domneşti se limitau la îndeplinirea unor munci, în special meşteşugăreşti, în folosul domniei.
Ei achitau venituri considerabile statului de aceea domnitorul se străduia să menţină această categorie socială.
Cea mai mare parte dintre romii domneşti erau nomazii şi îşi schimbau mereu locul de trai în interiorul hotarelor
ţării. Însă existau şi romi din această categorie care erau stabiliţi în oraşe sau la curtea domnească şi îndeplineau
comenzile statului. În cazul în care romii statului şi cu cei domneşti sau boiereşti se căsătoreau atunci se încerca o
răscumpărare din partea uneia dintre părţi. Uneori copiii erau împărţiţi între stăpânii romilor.
O categorie aparte a romilor domneşti au fost „romii doamnei” 1 . Aceştia erau în posesia soţiei domnitorului.
Ea îi putea vinde sau dona după propria plăcere.
Romii mănăstireşti provin din donaţiile făcute de boieri şi domnie. Datorită faptului că astfel de acte erau foarte
des întâlnite, către sfârşitul secolului XVIII mânăstirile dispuneau de cei mai mulţi romi. Numărul robilor mânăstireşti
şi a celor boiereşti a crescut şi de pe urma căsătoriei romilor cu români. La căsătorie condiţia de bază era că
ambii soţi deveneau robi şi urmaşii lor la fel aveau aceeaşi soartă. La mănăstiri sau păstrat un număr important de
documente în care este redată situaţia romilor de pe moşiile mânăstirii. Este oglindit în documente stăpânul sau
locul de unde a venit situaţia fizică numărul copiilor etc.
La mânăstiri ţiganii erau folosiţi la munca agricolă sau cel mai des la lucrările din mănăstire şi din împrejurimi.
Romii erau folosiţi ca meseriaşi, aduceau lemne, îngrijeau de animale ş.a. Romii mânăstireşti care erau nomazi
erau obligaţi să plătească un impozit în favoarea mănăstirii.
Romii boiereşti care erau mai puţin la număr au ajuns în categoria dată graţie donaţiilor domneşti. Domnitorul
dona boierilor moşii cu toată populaţia, aici fiind incluşi şi romii. Boierii îi puteau vinde, pune în zălog, dărui etc.
În cazul în care boierul îşi vindea romii trebuia să fie dată şi o întărire din partea domnitorului. Pe moşiile boiereşti
romii se ocupau cu diferite meserii. Aceştia deşi erau foarte rar folosiţi la muncile agricole, totuşi, erau de o
importanţă majoră pentru satele boiereşti. Romii boiereşti fiind principalii producători de unelte meşteşugăreşti.
În afară de criteriul apartenenţei romilor la anumite categorii trebuie de ţinut cont şi de ocupaţiile pe care le
practica această populaţie. Aceştia formau grupuri destul de distincte specializate în anumite domenii. Acest lucru
a dus şi la diversificarea lor atât din punct de vedere al culturii, materiale cât şi a celei spirituale. Deşi toţi erau
robi, au existat romi nomazi care se deplasau în întreaga ţară exercitându-şi meseria şi plătind o taxă stăpânului.
Au existat şi romii sedentari care prestau în special servicii meşteşugăreşti în favoarea stăpânului.
La sfârşitul secolului XVIII începutul secolului XIX romii erau divizaţi conform ocupaţiilor în patru categorii:
1. rudarii sau aurarii se ocupau cu strângerea aurului din râuri. Categoria dată fiind seminomadă.
2. ursarii. Cei din categoria în cauză îmblau cu ursul prin ţară, fiind un fel de circ ambulant.
3. lingurarii – erau acei romi care se ocupau cu confecţionarea obiectelor de uz casnic.
4. lăieşii – erau romii nomazi care practicau fierăria sau se ocupau de furturi.
Toate aceste categorii de romi nu dispuneau de o locuinţă stabilă. Ei cutreierau ţara pentru a-şi vinde rezultatul
muncii lor în schimb – plăteau o sumă anumită de bani în folosul statului care era diferită pentru fiecare dintre
aceste patru categorii. În afară de aceste categorii, putem evidenţia după modul de obţinere a existenţei şi romii
domneşti nenomazi care se ocupau în special cu producerea obiectelor casnice sau erau servitori.
1 D.R.H.I.B., 25-30.
– 1 –

Romii mânăstireşti şi boiereşti erau împărţiţi după activitatea economică în două categorii:
• lăieşi, care, ca şi cei domneşti, cutreierau ţara pentru a-şi întreţine existenţa, uneori pe cale necinstită. Aceştia,
de asemenea, erau datori de a plăti o sumă anumită de bani. Uneori boierii îi foloseau la construcţia de drumuri,
case etc.
• vătraşii (cei de lângă case) aveau locuinţe stabile şi uneori se contopeau în masa populaţiei româneşti. Vătraşii
se împărţeau la rândul lor în două grupe:
• de curte – care slujeau la curtea boierească sau mânăstirească îndeplinind diferite munci. Ca de exemplu:
fierari, lemnari, zidari etc. Aceştia aveau o situaţie mai favorabilă ca cea de a doua categorie.
• Romii de ogor – erau folosiţi la muncile agricole fiind într-o situaţie foarte grea.
Au mai existat şi alte categorii de romi însă aceştia au fost puţin la număr şi n-au avut o pondere însemnată în
economia ţărilor române. Deşi nu aduceau un folos anumit stăpânului, romii vătraşi des au fost folosiţi ca muzicanţi
datorită aptitudinilor sale.
Pe parcursul evului mediu sau produs multe schimbări în economia ţărilor române fapt ce a dus la diversificarea
vieţii economice şi a ramurilor economice. Din acest motiv s-au produs şi schimbări în categoriile romilor.
Unele grupuri, categorii deveneau numeroase, altele dispăreau. Astfel romii au încercat să se adapteze la noile
situaţii create. Către sfârşitul evului mediu tot mai mulţi romi s-au sedentarizat, fapt ce, de asemenea, a dus la o
schimbare a coraportului dintre categoriile romilor. 1
În sistemul juridic românesc din perioada medievală romii au fost încadraţi în noţiunea de robi relativ târziu
– abia după 1600. Dintre persoanele dependente, robii se aflau pe treapta cea mai inferioară. Această situaţie se
datora nu atât lipsei de libertate, fiindcă de aceasta nu se bucurau nici rumânii, nici vecinii, dar de lipsa de drepturi
judiciare. Astfel romii deveneau nişte obiecte vii pe care le folosea stăpânul. Stăpânul îl putea vinde, dărui, lăsa
moştenire sau îl putea schimba etc. Romii erau lipsiţi de avere fiindcă aceasta se afla în mâinile stăpânului. De asemenea
ei puteau fi bătuţi, lipsiţi de hrană, înlănţuiţi etc. Cu toate acestea, stăpânul nu putea lipsi robul de viaţă. 2
Referindu-ne la implicarea romilor în viaţa economică a ţărilor române, ar fi de menţionat că rolul acestora
creşte în special din a doua jumătate a secolului XVI. Acest lucru se întâmplă din cauza decăderii comerţului de
tranzit prin ţările române, eveniment pus în legătură cu înaintarea turcilor în zona balcanică şi ocuparea de către
aceştia a porturilor maritime din nordul Mării Negre. Astfel, dacă în perioada secolelor XIV-XVI economia ţărilor
române s-a bucurat din plin de comerţul de tranzit şi regiunea în cauză nu ducea lipsă de obiectele necesare gospodăriei
casnice, fiindcă acestea veneau dinspre Europa, atunci după mijlocul secolului XVI se resimte o acută
necesitate de meşteşugari calificaţi. Tot în perioada dată apar mari proprietăţi funciare care duc lipsa unor meşteri.
Anume acum romii devin tot mai mult forţa necesară economiei româneşti, de aceea boierii au încercat să cumpere
sau să transforme în robi cât mai multă populaţie, pentru a avea la dispoziţie obiectele necesare gospodăriei.
Deşi în oraşele româneşti au existat un număr foarte mare de meşteşugari străinii, în special nemţi, a fost totuşi
nevoie în unele ramuri de a completa rândurile lor, lucru pe care l-au făcut romii.
Un rol cu totul deosebit l-au jucat romii în economia rurală. Aici mulţi meşteri erau de origine română şi erau
nevoiţi să prelucreze şi loturi de pământ pentru a putea plăti impozitele către stat. Astfel romilor le-a revenit un rol
mai important decât în activitatea meşteşugărească a oraşului.
Secolele XVIII-XIX oferă mai multă informaţie ce se referă la activitatea economică a diferitor grupuri de
romi. Perioada anterioară este tratată de unii cercetători ca una de adoptare şi specializare a acestui grup etnic. 3
Astfel către sec. XVIII avem o specializare bine pusă la punct. Fiecare grup avându-şi ramura sa de activitate.
Meşteşugul era transmis din tată-n fiu şi nu se transmitea nici într-un caz altui grup de romi. Lucru care poate
fi urmărit şi în prezent. 4 Ocupaţia cea mai întâlnită în evul mediu la romii meşteşugari a fost fierăria cu toate
ramurile ce ţin de ea. Majoritatea călătorilor străini care au trecut prin teritoriul ţărilor române au consemnat în
notiţele lor acest lucru. Romii făceau potcoave, cuie, unelte agricole, uneori chiar arme şi armuri. Între categoriile
de ţigani amintiţi mai sus exista o specializare în ceea ce priveşte prelucrarea fierului. Astfel, lăieşii se ocupau cu
confecţionarea obiectelor de uz casnic din fier. Ursarii confecţionau şi ei cuţite, topoare, seceri etc. Au existat romi
1 D.R.H.A. I., 367.
2 GRIGORAŞ 1980, 480.
3 CHELCEA 1944, 98.
4 ZAMFIR 1993.
– 1 –

fierari dintre vătraşi. Documentele menţionează că în fiecare sat sau gospodărie boierească sau mănăstirească
exista câte un rom fierar. Romii nenomazi dispuneau de un mic atelier care le oferea posibilitatea să confecţioneze
obiecte de tot felul. Pe când cei nomazi aveau la îndemână obiectele cele mai necesare şi îndeplineau în cele mai
dese cazuri obiectele la comandă. Către mijlocul secolului XIX romii fierari nomazi sunt tot mai mult tentaţi să se
sedentarizeze din motiv că activitatea dată le aducea un venit constant fără a fi necesar că cutreiere întreaga ţară.
Romii au mai practicat şi alte meşteşuguri. Ca de exemplu: sităria, fabricarea obiectelor casnice din lemn (linguri,
străchini, etc), cărămidăria, olăria ş.a. Mulţi romi au fost folosiţi de stat la scoaterea sării din ocne. Au fost folosiţi
şi ca brutari, cizmari.
Romii meşteşugari care locuiau în oraşe puteau să dispună de un mic atelier la o margine de oraş. Aici el îşi
confecţiona marfa, ca mai apoi să o vândă la piaţă. Uneori boierul sau mânăstirea trimetea romii la ucenicie în
oraşe ca apoi să dispună de o forţă de muncă ieftină. Având o predispunere pentru diferite meserii, romii foarte
uşor s-au inclus în viaţa economică modernă a ţărilor române. Boierii le ofereau posibilitatea robilor să însuşească
în special meserii noi.
Au fost folosiţi romii şi la muncile agricole, însă într-un număr mai redus. În acest domeniu a fost practicată
munca romilor în anumite romuri. Deşi există unele documente care menţionează despre romii care prelucrează
pământul aceştia sunt foarte puţini. În agricultură romii erau folosiţi la creşterea pomilor fructiferi în special. Un
număr mai mare de romi era concentrat la creşterea animalelor. Mai puţin la albinărit şi pescuit. Cu toate acestea,
ar fi de menţionat că romii sedentari au dispus de loturi arendate pe care îşi cultivau produsele necesare. Însă
acestea erau foarte mici şi neînsemnate. Romii prezentau o forţă de producţie ieftină şi foarte profitabilă. De aceea
boierii, mai ales în secolul XVIII au încercat că-şi mărească numărul prin cumpărarea de romi sau înrobirea
românilor.
Importante sume de bani aduceau şi romii domneşti. Aceştia plăteau anumite taxe şi obligaţiuni. Conform
datelor de la începutul secolului XIX, romii domneşti din Moldova (1878 de familii) aduceau un venit visteriei de
25 000 de taleri. La 1810, domnia în urma taxelor de pe arenda romilor, avea 125 000 de galbeni. 1 Un loc aparte
în economia românească l-au jucat romii aurari. Aceştia culegeau prin anumite tehnici aurul din nisipurile bogate
în astfel de minereu. În Moldova numărul lor era de câteva sute. Aurarii erau doar romii domneşti şi erau incluşi
într-o grupă aparte. Statul a încercat în permanenţă să protejeze acest grup al romilor. Ei erau scutiţi de impozite,
aveau venituri considerabile, însă aduceau şi statului venituri impunătoare. Domnitorul avea un dregător special
care se ocupa de activitatea romilor aurari. Romii aurari erau nomazi. Situaţia lor era grea din motiv că ei puteau
să-şi practice meseria doar sezonier. În perioada de iarnă ei se ocupau cu alte îndeletniciri care le asigura existenţa.
Către sfârşitul secolul XX, odată cu sărăcirea zăcămintelor de aur, această categorie dispare treptat. 2
Majoritatea romilor, de la primele atestări documentare sunt nomazi. Ei locuiesc în sălaşe sau corturi. Această
situaţie nu a fost schimbată de către stăpânii romilor. Faptul că trăiau în corturi, dar şi practicarea unor meserii ce
nu-i lega de un anumit loc, a făcut ca odată cu trecerea romilor la nord de Dunăre aceştia să nu-şi schimbe modul
de existenţă. Legarea romilor de glie s-a făcut relativ târziu – către secolul XIX. Dar şi în această perioadă o bună
parte din romi erau nomazi. Boierii şi mânăstirile impuneau doar o mică parte din ţigani să se stabilească cu traiul
pentru a practica meşteşugurile necesare. Ceilalţi însă cutreierau ţara în căutarea unui venit pentru a se hrăni şi a
plăti dările. Dintre nomazi putem evidenţia două grupe – una sunt romii sezonieri sau seminomazi. Aceştia sunt
acei romi care, în pofida îndeletnicirilor, sunt nevoiţi să se oprească într-un anumit loc un timp mai îndelungat,
un sezon, ca de exemplu aurarii. A doua grupă sunt romii ce îşi mută mereu locul de trai. Aceştia în cele mai dese
cazuri se stabilesc la marginea satului sau a oraşului, unde, după ce primesc comenzile necesare locuitorilor, le
execută, apoi pleacă. Atât primii, cât şi cei din a doua grupă se deplasau în căruţe care le serveau o bună parte a
vieţii drept locuinţă. Sosiţi la un loc anume romii îşi instalau corturi în care locuiau. Cu toate acestea mutarea de
pe un loc pe altul era practicată doar în perioada caldă a anului. De toamnă târziu şi până primăvara devreme romii
se întorceau pe moşiile boiereşti sau mănăstireşti. Anume atunci erau achitate către stăpâni toate taxele necesare.
Romii domneşti de asemenea în toamnă cereau învoirea de la vre-un boier sau mănăstire să se stabilească cu traiul
pe moşia acestuia.
1 BULAT, 1-6.
2 ŞERBAN 1959.
– 1 –

În general romii nomazi urmau acelaşi trasee în fiecare an. Fiecare ceată îşi avea satele ei pe unde trecea şi
clienţii permanenţi care le cumpărau marfa confecţionată. Romii puteau fi însă chemaţi de stăpân. Mai ales când
acesta avea ceva de construit sau la culesul roadei. Faptul că romii în ţările române au fost nomazi nu a dus la
dificultăţi sau neînţelegeri cu populaţia românească sedentară. În primul rând, situaţia demografică era de o aşa
natură că permitea trecerea liberă a romilor. În al doilea rând, multe dintre sate se aflau la distanţe considerabile
de aşezări urbane şi atunci cetele de romi participau şi la un comerţ mărunt care facilita activitatea economică în
satele româneşti.
Către secolele XVIII-XIX se tindea de a sedentariza tot mai mult populaţia romă, în special se observa acest proces
pe moşiile mânăstireşti. Sunt fondate aşa-numitele „Ţigănii”, care nu erau altceva decât aşezări pure rome. Fondarea
acestor ţigănii şi sedentarizarea romilor s-a făcut în paralel cu impunerea acestora la muncile cu caracter agricol.
Modul de viaţă, tradiţiile şi obiceiurile populaţiei romilor s-au deosebit foarte mult de modul de viaţă a populaţiei
româneşti. Chiar robii stabili au avut o altfel de organizare a modului de viaţă decât satele româneşti. Tendinţa
de a se ocupa cu alte meserii decât cultivarea pământului i-a separat mult timp de comunitatea românească.
Relaţiile între români şi romi erau complicate. Datorită statutului social pe care îl aveau, romii erau trataţi foarte
înjositor. Călătorii străini care au trecut prin aceste locuri menţionează că romii erau egalaţi cu hoţii. Majoritatea
se stăruiau să-i evite, nu-i salutau etc. Contactele se limitau doar la cumpărarea obiectelor necesare. În cazul când
romii se stabileau definitiv cu traiul într-o localitate, lor li se acorda posibilitatea de a conveţui cu românii, însă
doar la marginea aşezării. De asemenea, graţie modului neigienic pa care îl practicau romii erau suspectaţi de autorităţi
de răspândirea unor boli. În cazul când se întâmpla ca să fie vre-o astfel de boală în localitate, primii care
erau alungaţi erau romii. Deşi către secolul XVII ţăranii dependenţi au o situaţie tot mai apropiată de cea a romilor,
totuşi se păstrează situaţia net superioară a acestora faţă de romi, chiar dacă din punct de vedere economic ţăranul
român era mai asuprit decât romii.
În secolul XVIII pe romii sedentari care practicau munca agricolă, stăpânii au încercat să le impună un anumit
număr de zile pe săptămână. Tot către sfârşitul secolului XVIII, datorită faptului că romii sedentari erau incluşi în
masa populaţiei româneşti şi practicau aceleaşi activităţi, şi-au pierdut o bună parte din obiceiuri încadrându-se
în masa de populaţie românească.
Modul de viaţă nomad a făcut ca romii să rămână mult timp o grupă socială şi etnică cu totul diferită de populaţia
românească. Nomadismul i-a făcut ca să activeze într-un cerc de populaţie de aceeaşi etnie, lucru care a dus
la păstrarea tradiţiilor, obiceiurilor, culturii romilor. Abia către sfârşitul secolului XIX, când o bună parte din romi
se sedentarizează, va apărea o tendinţă de infiltrare a acestui grup etnic în masa de populaţie românească. Această
tendinţă se va face şi mai mult observată în primii ani după Marea Unire.
Romii nomazi trăiau în grupuri formate din familii. Fiecare familie sau „sălaş” cum le numesc documentele
medievale era compus dintr-un rom, o romă şi copii lor. Mai multe grupuri familiale fondau o ceată. De obicei,
aici intrau până la 40 de familii. Cetele erau fondate din romii care aveau, în cele mai dese cazuri meserii comune.
Fiecare ceată avea în frunte un conducător propriu numit jude. Acesta era ales de romii din ceata respectivă în
urma unei adunări la care participa toată ceata. Judele era ales pe viaţă şi se bucura de o încredere totală din partea
comunităţii. Acesta trebuia să fie o persoană cu autoritate şi nu în puţine cazuri puternic fizic. Judele era ales însă
funcţia nu şi-o putea transmite de sine stătător. La moartea acestuia, comunitatea alegea un jude nou.
În ceea ce priveşte romii bisericilor şi boiereşti aceştia nu au dispus de organizaţii mai mari ca ceata nici chiar
după secolul XVIII. Ceata condusă de jude a fost singura organizare a acestor romi. Boierul putea numi personal
o persoană prin care să strângă taxele necesare de la ceată, dar, de regulă, în această postură era judele.
Majoritatea termenilor ai conducerii romilor a fost preluată din vocabularul românesc, ca de exemplu „jude”,
„vătaf”. Deşi avem şi termeni slavoni „voievod” şi turceşti – „bulibaşă”, ultimul împrumutat de la sud de Dunăre
în timpul migrării romilor.
Războiul ruso-turc de la 1806-1812 a marcat un moment de cotitură pentru evoluţia de mai departe a Moldovei.
În urma semnării păcii de la Bucureşti, Turcia este nevoită să accepte anexarea de către imperiul ţarist a
teritoriului dintre Prut şi Nistru, teritoriu care de peste o sută de ani va fi gubernie rusească. În urma anexării la
Imperiul Rus situaţia romilor din regiunea dată a rămas aceeaşi. Ei au rămas a fi robi ai statului, dar şi particulari.
În perioada dată romii nu şi-au schimbat mult nici în modul de trai, nici ocupaţiile. În 1812, conform indicaţiei
– 0 –

gubernatorului Basarabiei, Scarlat Sturza este înfăptuit un recensământ al populaţiei de origine romă. Conform
acestui recensământ, în Basarabia trăiau 340 de familii de romi, care aparţineau statului. De asemenea, în legătură
cu acest recensământ romii au fost divizaţi în trei categorii care erau în corespundere cu venitul fiecăruia. Prima
categorie trebuia să plătească dajdia în sumă de 40 de lei. A doua categorie 20 de lei. În categoria a treia intrau
orfanii, invalizii, văduvele, etc, aceştia fiind scutiţi de dajdie 1 .
În 1818, în legătură cu transformarea Basarabiei în gubernie rusească, populaţia este împărţită în nouă categorii.
Romii sunt incluşi în cea de a opta după ei urmând evreii. „Aşezământul obrazovaniei oblastei Bessarabiei”
stipula împărţirea populaţiei rome în cei ai statului care trebuiau să fie în supunerea nemijlocită a conducerii
oblastei şi a doua categorie încadra romii care erau robi ai dvorenilor, mănăstirilor, negustorilor etc. 2 Pe tot parcursul
secolului XIX, ca şi mai înainte, romii erau treapta socială cea mai oropsită, ducând şi un trai foarte greu. Cei
mai mulţi dintre ei au dus în continuare un mod de viaţă nomad sau seminomad. Autorităţile ţariste au încercat să
sedentarizeze populaţia romă. În legătură cu acest fapt, la 1820 ministrul afacerilor externe I.Capodistria cere conducerii
Basarabiei informaţii privind numărul romilor, ocupaţiile lor, obiceiurile etc. Aceste informaţii se refereau
doar la romii statului, fiindcă cei particulari nu erau vizaţi de „reforma” ce prevedea sedentarizarea. A fost creată
şi o comisie specială ce trebuia să se ocupe de problema sedentarizării romilor, însă fără succes. La 1829, pentru a
spori procesul de sedentarizare, guvernul rus a oferit câte 30 desetine de pământ şi împrumuturi a câte 23 ruble 50
copeici fiecărei dintre familii. De asemenea, pentru patru ani erau scutite de impozite familiile ce se sedentarizau 3 .
Pentru colonizare, guvernul rus a acordat loturi de pământ în judeţele Bender şi Acherman. Însă cu toate că au fost
create condiţii favorabile sau stabilit pe loturile oferite doar 140 de familii din cele peste 300. În aceste condiţii
au fost luate măsuri suplimentare în urma cărora s-a reuşit a fonda în judeţul Acherman două sate de romi – Cair
şi Faraonovca. Acolo au fost stabilite 752 de familii ce dispuneau de 9 200 desetine de pământ. Romii din aceste
sate nu prea se ocupau cu agricultura, astfel că la 1897 în aceste sate avem deja – în Cair 325 de romi şi 800 – altă
populaţie şi în Faraonovca 1200 de romi şi 500 – altă populaţie 4 .
Este de menţionat faptul că pe parcursul secolului XIX creşte simţitor numărul romilor statului. El se completa
din romii care fugeau din ţările române şi din acei romi care erau eliberaţi de către proprietari. Astfel, dacă la 1813
în Basarabia existau 221 de familii de ţigani ai statului, la 1839 numărul familiilor ajunge la 1135. La 1859 existau
5615 romi ai statului 5 .
Ocupaţiile în timpul dominaţiei ţariste practic nu s-au schimbat. Romii confecţionau diferite obiecte casnice.
Mulţi dintre ei au devenit fierari şi muzicanţi în perioada dată.
Începutul secolului XIX a fost marcant pentru relaţiile romi-proprietari prin faptul că se înregistrează tot mai
multe acte de nesupunere faţă de stăpâni. Romii fug de la proprietari, sunt şi multe cazuri de plângere către conducerea
guberniei Basarabia. Acest lucru s-a întâmplat în primul rând datorită atitudinii înjositoare la care erau
supuşi romii 6 . Fuga devine tot mai frecventă odată cu apariţia posibilităţii de a emigra peste Nistru.
Un moment de cotitură la constituit reforma de la 1861. Deşi reforma anunţa eliberarea acestei populaţii, acest
lucru s-a înfăptuit parţial. Cei mai mulţi romi au fost eliberaţi şi împroprietăriţi din rândurile celor ai statului.
Boierii însă, auzind mai înainte de reformă, au preferat să-i elibereze de sine stătător pe romi şi să-i alunge de pe
moşii, fiindcă în caz contrar trebuiau să-i împroprietărească din contul moşiilor lor. În urma reformei din cei peste
cinci mii de romi ai statului 1701 au fost eliberaţi fără a li se oferi pământ, 1984 au devenit proprietari de pământ
iar restul au preferat să lucreze la curţile boiereşti 7 .
1 ACHIM 1998, 114.
2 MIHAIL, MIHAIL 1993, 35; POŞTARENCU 1998, 96-100.
3 ZELENCIUC 1979, 217.
4 BERG 1993, 127-128.
5 ACHIM 1998, 114.
6 ZELENCIUC 1979, 216.
7 Ibidem, 127.
– 1 –

Romii boiereşti numărau la 1858 peste cinci mii şi în urma reformei ataşaţi de foştii proprietari au rămas doar
cei de curte:
Judeţul nr. romilor de curte nr. romilor de alte categorii
Chişinău 634 1241
Orhei 613 491
Iaşi 952 77
Soroca 617 225
Hotin 138 447
Bender 22 —
Acherman 2 —
Total 2979 2481
*Zelenciuc V. аселение аселение Бессараии Бессараии и Преднестровия в XIX веке, , Chişinău, 1979, pag. 217.
În a doua jumătate a secolului XIX se observă o reducere a numărului populaţiei rome. Dacă la 1868 în Basarabia trăiau
circa nouăsprezece mii de romi în 1897 numărul lor ajunge la opt mii şase sute de persoane. Cu toate acestea, Basarabia
rămâne a fi gubernia cu cea mai mare densitate a romilor. În Rusia numărul lor nu trecea de 45 000 de persoane 1 .
Dacă la 1835 romii din Basarabia reprezentau 1,8 din toată populaţia, la 1859 romii reprezentau doar 1%.
Recensământul de la 1897 a semnalat existenţa în Basarabia a 8 636 de romi ce constituiau 0,5 din populaţie.
Numărul romilor din Basarabia a scăzut atât de simţitor în primul rând datorită politicii de sedentarizare a ţiganilor
iniţiată de guvernul rus, mai ales la mijlocul secolului XIX. Un rezultat al sedentarizării a fost şi pierderea
obiceiurilor precedente. L.S.Berg avea să menţioneze la sfârşitul secolului XIX că „în timpul de faţă foarte mulţi
romi din Basarabia s-au înmoldovenit şi mulţi dintre ei şi-au uitat şi limba”. 2
Secolul XIX a fost o perioadă în care populaţia romă a scăzut numeric foarte mult. Tendinţa de asimilare se
observă tot mai mult către sfârşitul acestei perioade. Este de remarcat că, cei mai mulţi dintre romii care s-au
aşezat cu traiul în localităţi au încercat să se căsătorească cu populaţia română pentru a se încadra efectiv în viaţa
satului. Această dorinţă era din cauză că romii erau priviţi ca persoane mult mai inferioare şi pentru a scăpa de
această situaţie romii preferau să-şi uite obiceiurile, limba, trecutul etc. Cu toate acestea că îşi schimbau modul de
trai, „deveneau moldoveni, situaţia era trădată de înfăţişarea acestor persoane”.
Summary
The appearance of gypsies in romanian space is a very complicated problem. It is known for sure the fact that
this population migrated to Europe from India and arrived in Moldova at the beginning of the XVth century. The
main occupations of gypsies were: smiths trade, wood, gold extraction etc. The XIXth century was based on the
tendency of sedentarysation of nomad gypsies, but with no great succes.
Bibliografie
ACHIM, V. 1998. Ţiganii în istoria României, Bucureşti.
BERG, L. S., 1993. Bessarabija, ljudi, Hozjastva, Chişinău.
CANTEMIR, D., 1973. Descrierea Moldovei, Bucureşti.
CHELCEA, I., 1944. Ţiganii din România. Monografie etnografică, Bucureşti.
D.R.H.I.B. Documenta Romaniae Historica Moldova, Bucureşti, 1975.
GRIGORAS, N., 1980. istoria dreptului românesc, Bucureşti.
MIHAIL, P., MIHAIL, Z., 1993. Acte în limba română tipărite în Basarabia i, 1812-1830, Bucureşti
ŞERBAN C., 1959. Contribuţii la istoria meşteşugarilor…, în “Revista de Istorie” XII, nr.2.
POŞTARENCU, D., 1998. O istorie a Basarabiei în date şi documente. 1812-1940, Chişinău.
ZAMFIR, E. 1993. Ţiganii între ignorare şi îngrijorare, Bucureşti.
ZELENCIUC, V., 1979. naselenie Bessarabii i Prednistrovija v XiX veke, Chişinău.
1 Ibidem, 219.
2 BERG 1993, 128.
– –
© andrei PaValOi, 008

pămÂnturı natale, ıdeal naŢıonal Şı crıZe personale.
romÂnı Şı unGurı la 1 1 -1 1
– –
Daniel CITIRIGĂ,
universitatea “OViDiuS”, Constanţa
. trianon – simbol al unei noi ere
În urma semnării tratatelor de pace din 1919-1920, Ungaria s-a transformat din jumătatea unui imperiu multietnic
într-un stat naţional minor. Tratatul de pace de la Trianon, din 4 iunie 1920, a decis că aproximativ 71% din
teritoriu şi 61% din populaţie să fie cedate 1 , transferându-se, astfel, printr-o simplă decizie administrativă, peste
trei milioane de unguri în statele vecine 2 . Cei mai mulţi au intrat în componenţa României (în Transilvania), în
vreme ce alţii au devenit cetăţeni ai Cehoslovaciei sau ai Regatului Sârbo-Croato-Sloven, state apărute în 1918.
Noua configuraţie central şi sud-est europeană prezenta o realitate care avea să creeze probleme etnice inedite:
cu excepţia Austriei şi a Ungariei (care rămăsese cu 7,5 milioane de locuitori din aproape 21 de milioane înainte
de 1914) 3 , deposedate de cea mai mare parte din minorităţile lor, noile state, fie că făcuseră parte din Imperiul Rus,
fie din cel austro-ungar, au demarat politici etnice extrem de centralizatoare şi exclusiviste, continuând aproape
fără excepţie vechile direcţii de la Viena şi Petersburg 4 . Acest fapt, laolaltă cu impactul psihologic devastator al
înfrângerii şi pierderilor teritoriale, au făcut ca sintagma Trianon, unul dintre palatele lui Ludovic al XIV-lea, să
devină echivalentul semantic al coşmarului, haosului şi infernului unei naţiuni crucificate de către marile puteri
şi de statele vecine.
Pentru ca noua realitate să fie şi mai dificilă, România, Cehoslovacia şi viitoarea Iugoslavie au încheiat o alianţă
care îşi propusese, esenţial, să funcţioneze împotriva tendinţelor Ungariei de a revizui tratatul de la Trianon- sau
„noul Mohács” – cum a fost repede receptat de către toate curentele politice de la Budapesta 5 . Pierderea teritoriilor
şi transformarea într-un veritabil stat naţional au condus la pierderea substanţei ideologice a doctrinei naţiunii
politice/civice, elaborate de către părinţii naţiunii moderne maghiare după revoluţia de la 1848, potrivit căreia,
indiferent de etnie, orice locuitor al Ungariei era cetăţean maghiar. Reacţia la această pierdere a fost una isterică
şi lipsită de consistenţă, singura soluţie găsită fiind generalizarea „Crezului maghiar” („Magyar Hiszekegy”) al
lui Elemér Papp-Váry în rândul mulţimilor 6 .
În privinţa Trianonului, a existat o relaţie cu dublu sens între elita maghiară şi marea majoritate a populaţiei.
Pe de o parte, potentaţii, aristocraţii – care erau marii perdanţi din punct de vedere material, marile lor averi rămânând
în ţările părăsite din vecinătate, iar, pe de altă parte, tratatul a însemnat, indiferent de avere sau rang social,
pierderea patrimoniului istoric, naţional format pe parcursul unui mileniu de evoluţie.
. noua ordine pentru etnicii maghiari din transilvania
În Transilvania, revoluţia izbucnită la sfârşitul lunii octombrie 1918, asemenea acelora din celelalte ţinuturi
imperiale, şi-a găsit expresia în două forme: socială şi naţională, cea din urmă având drept rezultat înfăptuirea
Unirii Transilvaniei cu România. Constituirea, la 31 octombrie 1918, a Consiliului Naţional Român, a fost urmată
de eforturile stăruitoare ale guvernului revoluţionar şi republican al contelui Károlyi Mihályi de a păstra integritatea
statului, indiferent de mişcările etnice centrifuge. Astfel, ministrul Naţionalităţilor, Oskár Jászi, prezenta,
la 14 noiembrie 1918, un amplu şi liberal proiect de autonomie etnică, în discuţiile de la Arad. Acest document
susţinea, între altele:
a) Guvernul ungar învesteşte Consiliul Naţional Român cu guvernarea oraşelor şi tuturor judeţelor în care românii
sunt în majoritate. Administraţia o dirijează în aceste teritorii „guvernământul român”;
b) „Guvernământul român” va fi reprezentat în guvernul maghiar, pentru aplanarea tuturor chestiunilor guver-
1 FEJTÖ 1988.
2 Unele surse susţin ideea conform căreia cinci milioane de unguri se regăseau în noile state limitrofe Ungariei (cf. SELLIER, SELLIER
1991;vezi şi SZAVAI 2002, 35).
3 MAJDÚ, NAGY, 1990, 314.
4 HOBSBAWM, 49.
5 FRANK 2002, 188-198.
6 ibidem
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 223-229

nământului teritorial român, atât în afacerile externe, economice şi financiare, cât şi ale alimentării şi circulaţiei.
Tot asemenea, va lua parte în toate organele a căror funcţiune atinge şi influenţează soarta poporului român [...];
f) Consiliul Naţional Român, pe teritoriul subordonat lui, garantează siguranţa averii şi siguranţa personală;
g) „Guvernământul român”, sub nici un pretext, nu va putea lua în ajutor armata română din Regatul Român
1 .
În acest timp, în oraşele Transilvaniei se desfăşurau adunări, manifestaţii ale populaţiei civile care aştepta
schimbări radicale.Revendicările politice şi sociale erau la ordinea zilei, iar constituirea de noi partide politice devenea
un fapt cotidian. Aproape toate grupările etnice îşi constituiau consilii naţionale proprii, pornind de la principiul
autodeterminării naţionale, proclamat de către preşedintele S.U.A., Woodrow Wilson, la 8 ianuarie 1918.
În primele zile ale activităţii lor, aceste organisme constituite pe criterii etnice şi-au centrat proiectele pe două
planuri: politic şi organizatoric. În vreme ce consiliile naţionale ale românilor au urmărit desprinderea de ungaria
şi unirea cu România, cele ale maghiarilor transilvăneni au avut drept obiectiv major punerea în practică a
revendicărilor revoluţionare, potrivit principiilor Consiliului naţional Maghiar.Acest din urmă fapt presupunea
existenţa unei autonomii cât mai cuprinzătoare posibil fără, însă, o Unire cu România. Preluând conducerea principalelor
instituţii administrative, consiliile naţionale româneşti au înlocuit vechile structuri profesionale, birocratice
devenite necorespunzătoare, din punct de vedere etnic, cu altele, desemnate strict pe criterii de apartenenţă şi
loialitate etnică 2 . În aceste condiţii, în Transilvania sfârşitului anului 1918 se regăsea o atmosferă încordată, dată
de eşecul inconfundabil al reformelor lui Károly Mihályi, însoţită de o situaţie confuză, determinată de incapacitatea
de a se predica viitorul formulelor administrative.
3. Criza aristocraţiei transilvănene şi politicile etniciste ale Consiliilor Naţionale
Cercetarea noastră îşi propune o privire particulară asupra situaţiei din comitatele Mureş-Turda şi Cluj, unul
dintre motive fiind activitatea intensă desfăşurată în această regiune la sfârşitul anului 1918, dar şi importanţa
celor două localităţi reşedinţă (Târgu-Mureş şi Cluj). Dacă ţinem cont de hotărârile legilor administrative din Austro-Ungaria,
constatăm că numărul oraşelor libere a fost redus în mod drastic: din unsprezece oraşe libere regale
transilvane (“szabad király várasok”) doar Kolosvár (Cluj) şi Marosvásárhely (Târgu-Mureş) îşi păstrau statutul
special după 1876, celelalte fiind retrogradate la rangul de oraşe simple, cu “consiliu municipal” (“rendezett
tanácsύ várasok”) în ideea centralizării şi maghiarizării statului 3 .
La Târgu-Mureş, la sfârşitul lunii octombrie 1918, tineretul Colegiului Reformat, în cadrul unei demonstraţii
cu lampioane, manifesta împotriva războiului, cerând pace şi schimbare, după care s-a deplasat simbolic, în acordurile
imnului, la statuia revoluţiunarului Kossuth Lajos, din centrul oraşului.Pe baza informaţiilor primite din
toată provincia, comitele suprem Inczédy-Joskman Nándor, a anunţat întrunirea unei adunări generale, pentru data
de 31 octombrie 1918, cu scopul de a se înfiinţa Consiliul Naţional Maghiar pe raza “judeţului” 4 .
La 31 octombrie, în urma unei campanii de presă, 1500 de oameni adunaţi în Sala Mare a Palatului Culturii 5
au constituit C.N.M. târgumureşean, avându-l drept preşedinte pe profesorul Antalffy Endre 6 . Reacţia enticilor
români nu s-a lăsat aşteptată: astfel, la 5 noiembrie a fost înfiinţat un organism paralel, Consiliul Naţional Român,
cu sediul la Reghin. Motivele alegerii acestui oraş au fost diverse şi ţin, aşa cum arăta şi secretarul Consiliului,
avocatul Ioan Harşia, de motive etnice, anume că, la Târgu-Mureş, românii erau minoritari, nedispunând decât de
doi-trei intelectuali, numărul vorbitorilor de limbă română fiind, de asemenea, redus 7 . Pe de altă parte, devenit cel
mai important centru al vieţii economice şi culturale româneşti, Reghinul a fost, vreme de un secol şi jumătate, un
important focar al luptei naţionale. Deloc în ultimul rând, nu este de neglijat argumentul lui Petre A. Boţianu, un
martor al evenimentelor, potrivit căruia în Târgu-Mureş exista, la acea dată, o puternică garnizoană ungurească, în
1 Marea unire de la 1 Decembrie 1918, 1943.
2 PAL-ANTAL 1979, 392.
3 BOCHOLIER 2004, 120.
4 SPIELMANN-SEBESTYEN 1998, 143.
5 Instituţia, care purta pe atunci numele fostului suveran Franz Josef, a fost construită la cererea primarului Bernády György între 1911-1913, avândui
arhitecţi pe Komor Marcell şi Jakab Dezsõ, reprezentând cea mai semnificativă construcţie în stilul Secession din Europa Centrală, exceptând
Austria.
6 PAL-ANTAL 1979, 385.
7 1918 la români. Documentele unirii. unirea Transilvaniei cu România.1 Decembrie 1918, vol. VII, 1986, 442.
– –

vreme ce, la Reghin, nu exista o comunitate etnică maghiară importantă şi nici o autoritate militară 1 .
Între timp, C.N.M. trebuia să facă faţă numeroaselor presiuni ale cercurilor conservatoare, partizane ale Monarhiei
şi opuse, politic, tendinţelor exprimate de guvernul republican (revoluţionar) al lui Károlyi Mihályi, de a
obţine funcţii administrative importante în noua organizaţie. Reprezentanţii aristocraţiei au perturbat activitatea
Consiliului şi, în numele idealului “salvării naţiunii maghiare”, au făcut eforturi pentru menţinerea statutului civic
şi politic anterior. Între aceşti protestatari se regăseşte fostul primar al oraşului Târgu-Mureş, Hofbauer Aurel,
care, în urma criticilor primite din partea tânărului preşedinte, adeptul lui Károlyi, în adunarea de constituire, a
încercat boicotarea activităţii Consiliului. Vicepreşedintele Kovács Elek, la rândul lui, a încercat de mai multe ori
să coopteze în Consiliul Naţional pe marele proprietar agrar Inczédy Joskman, prefectul comitatului Mureş-Turda,
fără succes însă. Revoluţionarii aparţineau altei clase, erau intelectuali, muncitori, tineri, susţinători ai Republicii,
pe când marii proprietari agrari erau reprezentanţi ai vechii aristocraţii ungare, descendenţi ai unor bogate familii
ale căror privilegii depindeau direct de existenţa Monarhiei 2 .
O imagine asemănătoare, a conflictelor de interese între aceste clase, aristocraţia şi revoluţionarii din Cluj, este
relatată cu limpezime şi în câteva dintre operele literare reprezentative ale literaturii maghiare din Transilvania.
Astfel, scriitorul secui Tamási Áron, născut în 1897 la Farkaslaka (Lupeni), lângă Odorheiul Secuiesc, în romanul
intitulat simbolic Csimeresek (Blazonarzii), apărut în 1931 3 , descrie viaţa elitelor transilvănene maghiare prinse
în vârtejul evenimentelor din toamna-iarna lui 1918-1919. Moşieri, conţi, intelectuali, militari, toţi trăiau din plin
deriva indusă de destrămarea fostului imperiu şi de instituirea noii realităţi politice postbelice 4 . Demonstrând un
simţ fin al urmăririi evenimentelor istorice, autorul a accentuat fizionomiile personajelor tinere, alături de “liberalii”
de tipul medicului Csetneky Kálmán, care sperau în varianta “octombristă” a politicii contelui Károlyi, în
vreme ce marii moşieri, reprezentaţi în roman de Ercsey Balász şi Makray Berci, încă strigau, cu ocazia constituirii
C.N.M., în restaurantul „Imperial” din Cluj, “Vivat Kaiserul!” 5 . În ipoteza conform căreia Transilvania ar fi
“anexată” României, aceştia răspundeau cu mândria nobilului ungur: “Aici e europa, acolo Balcanii. Ori trăim în
lumea civilizată, ori nu!” 6 .
Riposta conservatorilor nu s-a lăsat aşteptată. Un alt prozator de seamă al epocii, membru al unei familii reprezentative
a aristocraţiei transilvănene, Bánffy Miklós, a opus imaginea sa viziunii “octombriste” a lui Tamási
Áron. Este vorba despre un categoric “nem ugy volt az!” (n-a fost aşa!) ce s-a reflectat în romanul-frescă Erdélyi
törtenet (Istorie ardeleană). Viaţa arisocraţiei ungare din Transilvania este privită, aici, din interior, drept o replică
la privirea ex-centrică a lui Tamási Áron, considerată mai puţin verosimilă. Abia critica postumă a relevat interesul
acestui text, în fond incomod, cât şi “morala istorică” valabilă, autentică 7 .
Revenind la tensiunile din interiorul maghiarimii, trebuie să amintim că, pentru contracararea C.N.M., aflat sub
influenţa politicii guvernului Károlyi, s-a cristalizat ideea constituirii unui al doilea Consiliu Naţional. Mai mult
decât atât, au apărut în presă şi voci care sugerau înfiinţarea, în baza principiilor wilsoniene, a unei aşa-numite
“republici autonome a secuilor” în judeţele din Estul Transilvaniei. Această soluţie a fost determinată şi de faptul
că Linder Béla, conducătorul delegaţiei guvernului Károlyi, a semnat, la 13 noiembrie 1918, acordul de armistiţiu
cu reprezentanţii francezi ai Antantei la Belgrad, în urma căruia se trasa o linie de demarcaţie la Est, respectiv
Sud-Vest de râurile Someş şi Mureş, delimitând un teritoriu pe care guvernul ungar a trebuit să-l evacueze 8 .
Acesta este semnalul declanşării din punct de vedere social a revoluţiei. Socialul s-a împletit numaidecât cu
naţionalul, pentru că, în Transilvania, clasele sociale se suprapuneau peste categoriile etnice. În acest sens, ţăranii
dezlănţuiţi au început să ocupe proprietăţile moşierilor unguri, un exemplu în acest sens fiind cazul contelui Bethlen
István, viitorul prim-ministru al Ungariei. În 1918 acesta era deputat al comitatului Mureş-Turda în Camera
Superioară a Parlamentului de la Budapesta. Bethlen a fost obligat să-şi părăsească moşiile din câmpie, de la
1 BOŢIANU 2002, 65.
BOŢIANU 2002, 65.
2 PAL-ANTAL 1979, 391
3 ÁRON 1980.
4 ZACIU 1996, 282.
5 ÁRON 1980, 134.
6 ibidem, 154.
7 A se vedea în acest sens, JOSZEF 1969.
8 Textul convenţiei în Desăvârşirea unităţii naţional-statale a poporului român. Recunoaşterea ei internaţională. 1918. Documente interne
Documente interne
şi externe, 1986, 70-74; KRIZMAN 1970, 67-87.
– –

Şamşud (azi comuna Şincai, jud. Mureş) şi s-a refugiat la Târgu-Mureş, locuind în casa de pe strada Gecse (azi
Ştefan cel Mare). De aici, a început să organizeze cercurile conservatoare din zonă, devenind în scurt timp cel mai
activ membru al acestora1 .
O soartă asemănătoare aceleia lui Bethlen István a cunoscut şi Ugron István al cărui castel, din Zau de Câmpie,
a fost incediat şi prădat, în timp ce ţăranii români de pe moşia lui Teleki Ádám din Toldal, au atacat ferma acestuia
şi şi-au împărţit recolta de cereale. Distrugerile şi devastările au determinat invocarea cererii de ajutor militar din
partea magnatului Teleki, înaintată pretorului plasei Reghin, el fiind nevoit să se retragă la Târgu-Mureş2 . Aceleasi
situaţii se regăsesc şi în zona de munte a judeţului Mureş. În localitatea Topliţa, cu o populaţie de 10.000 de locuitori
(din care 90% ţărani) şi cu terenuri de aproape 70.000 de iugăre două treimi erau ale moşierilor unguri, motiv
de nemulţumiri pentru restul populaţiei, reliefate mai pregnant în contextul revoluţiei din 1918 3 .
Una dintre cele mai importante familii, de origine armeană, Urmánczy, deţinea mai multe proprietăţi în jurul
Topliţei, dar şi în Beliş (jud. Cluj, în Munţii Apuseni) şi Budapesta4 . Odată cu declanşarea revoltei, din cauza distrugerii
locuinţelor de către săteni, familia lui Urmánczy Nándor s-a refugiat la Reghin5 . Amintind aceste câteva
exemple (cazurile similare fiind, în fond, mult mai numeroase) este uşor de presupus că în oraşele transilvănene
etnic maghiare, se formau grupări ale aristocraţiei ungare deposedate violent de proprietăţile deţinute, rămasă şi
fără putere politică, alcătuite din cei mai influenţi membri ai acestei clase.
Desigur, stricarea fără vreo şansă de reconciliere a raporturilor etnico-sociale, era încurajată şi de veştile referitoare
la trupele regale române care, la 14 noiembrie, trecuseră pasul dinspre Moldova şi ocupaseră comuna de
graniţă, Tulgheş. Pe fundalul zvonului politic (deocamdată, în toamna anului 1918) conform căruia Transilvania
s-ar uni cu România, cercurile conservatoare au invocat recunoaşterea existenţei unei “naţiuni secuieşti”, susţinând
înfiinţarea unei republici secuieşti. Iniţiativa provenea din interiorul Consiliului naţional Secuiesc, înfiinţat
la 9 noiembrie 1918 la Budapesta. La 17 noiembrie, tot în capitala ungară, fusese iniţiată constituirea unui Consiliu
naţional Secuiesc-Maghiar. Participanţii au oferit, totodată, sprijinul lor politic pentru concepţiile lui Jaszi
în privinţa unei reorganizări teritoriale „cantonale” care ar fi ţinut cont de relaţiile interetnice6 . Între timp, contele
Bethlen István întreprindea o amplă activitate în oraşul de pe Mureş, antrenând şi alţi cunoscuţi membri ai aristocraţiei
transilvănene, precum Ugron Gábor, baronul Bánffy Miklós, contele Teleki Pál, geograful Lóczy Lajos,
Apáthy István, deputatul Urmánczy Nándor şi alţii.Tot la iniţiativa lui Bethlen, izgonit din Şamşud, s-a înfiinţat şi
o comisie la Târgu-Mureş, a cărei atribuţie urma să fie organizarea pe 28 noiembrie a unei adunări reprezentative
pentru întreaga Transilvanie, unde ar fi trebuit să se anunţe formarea Consiliului Naţional Secuiesc-Maghiar. Antalffy
şi sprijinitorii lui nu erau de acord cu această idee, fapt ce a determinat, la 24 noiembrie, dizolvarea Consiliului.
Totodată, la adunarea reprezentanţilor maghiarimii din Transilvania, de la Sala Mare a Palatului Culturii din
Târgu-Mureş, cauza statului secuiesc nu a mai fost adusă în discuţie deoarece regiunea a fost, între timp, ocupată
de armata română7 . Conştientizând eşecul proiectelor sale, Bethlen István a părăsit oraşul, plecând la Budapesta.
La Târgu-Mureş a mai revenit doar peste două decenii, în preajma arbitrajului de la Viena8 .
Interesant este că, deşi la acea dată trupele române intraseră în Topliţa, maghiarimea transilvăneană mai credea
încă în păstrarea integrităţii teritoriale a Ungariei. Guvernul Károlyi, adept al autonomiei etnice nelimitate, dădea
semne că nu prea înţelege realităţile politice. Se baza, în unele situaţii, şi pe actualitatea principiului autodeterminării
etnice deoarece, în multe locuri, realităţile naţionale erau favorabile maghiarilor (în Vestul şi în Estul Transilvaniei,
în regiunile urbane, în Nord-Vest etc). Se mai spera, ca în cazul în care ocupaţia Transilvaniei de către
români avea să se producă, în marile oraşe, printre care Cluj, Târgu-Mureş, Arad, Alba Iulia, Satu-Mare, Oradea
1 SPIELMANN-SEBESTYÉN, 145.
2 RANCA, CHIOREAN 1969, 416-417.
3 BOŢIANU 2002, 72.
4 În cele două localităţi din Transilvania, familia Urmánczy deţinea câte un castel. Cel din M-ţii Apuseni, după mărturiile sătenilor, a fost
distrus de localnici, în timp ce castelul din Topliţa a fost dărâmat în anii 80 de autorităţile comuniste.
5 BOTIANU 2002, 72.
6 Conform concepţiilor iniţiale, „republica republica secuiască” era preconizată a fi formată din viitoarele judeţe Trei Scaune, Ciuc, Odorhei, Mureş- Mureş-
Turda (Târgu-Mureşul urma să rămână oraş regal-liber), Turda-Arieş, Braşov,Târnava Mică,Târnava Mare, respectiv Bistriţa Năsăud,cu o
populaţie totală de 1.3 milioane de locuitori, din care unguri 51%,saşi 11,5%, în timp ce români ar fi reprezentat, conform recensământului
din 1910,35,23%, adică 460.083 de persoane (cf. Raffay Ernõ,erdély 1918-1919 ben, Szeged,1990, 149).
7 SPIELMANN-SEBESTYÉN 1998, 146.
8 ibidem.
– –

să intre trupele Antantei şi să exercite ele controlul 1 .
În ziua în care românii participau la Marea Adunare de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918 (ironia sorţii făcând
să se deplaseze pe banii căilor fierate încă ale statului ungar) 2 , preşedintele C.N.M., Endre Antalffy, se întâlnea
la comandamentul militar român din Topliţa cu generalul Traian Moşoiu, comandant al trupelor române (o altă
ironie a sorţii este că acesta îşi avea sediul în castelul Urmánczy, proprietatea unuia dintre cei mai mari susţinători
ai integrităţii teritoriale a Ungariei, în calitate de deputat de Mureş). În urma „discuţiilor preliminare” referitoare
la intrarea trupelor române în Târgu-Mureş, generalul i-a primit pe reprezentanţii Direcţiunii Căilor Fierate
Maghiare de Stat din Cluj şi au discutat despre modalităţile de restabilire şi menţinere a transportului feroviar,
scopul principal fiind funcţionarea liniei fierate dintre Secuime şi Cluj, respectiv asigurarea livrării informaţiei
de la Budapesta către opinia publică maghiară, informaţie care fusese deseori oprită de autorităţile militare 3 . La
numai două zile de la aceste întâlniri, în jurul orei 13 00 , mai multe sute de infanterişti români, cu muzică şi steag
naţional au intrat în Târgu-Mureş. În legătură cu aceasta, Jenõ Kértesz, cel care ţinea legătura din partea C.N.M.
cu consiliile naţionale române nota: atunci am văzut pentru prima oară trupele regulate române care se plimbau
ţanţoş în opinci prin piaţa centrală” 4 .
Având în vedere situaţia de fapt de la jumătatea lunii decembrie a anului 1918, astăzi pare cel puţin neverosimil
faptul că lui Endre Antalffy i s-a propus funcţia de prefect al judeţului Mureş-Turda. Însă, pentru ministrul
Oskár Jászi şi guvernul Károlyi, faptul că ostilităţile în regiune erau conduse de armata română şi că la Alba Iulia
se proclamase Unirea Transilvaniei cu România, erau “chestiuni temporare”, consecinţele unui război pierdut, ce
urmau a fi rezolvate la Conferinţa de Pace 5 . O asemenea atitudine – destul de răspândită printre etnicii maghiari-
regăsim şi în cazul eroinei amintitului roman al lui Tamási Áron. Tilda, devenită contesă peste noapte, în ciuda
faptului că trupele române se apropiau de reşedinţa ei de la Bogháza, mai considera că acel castel “e unguresc şi
unguresc o să rămână”, iar “valorile sunt valori şi vor dăinui orice s-ar întâmpla” 6 . Tilda reprezintă acea parte
a maghiarimii transilvănene care spera că Aliaţii nu vor accepta decizia de la Alba Iulia: conservatorii unguri nu
acceptau o discuţie în termeni etnici, ci doar civici în ceea ce priveşte desemnarea naţiunii ungare.
Conform mărturiei lui Emil A. Dandea, primar al Târgu-Mureşului între 1922-1926 şi 1934-1937, de pe piedestalul
statuii lui Mathias Corvin, loc simbolic pentru maghiari 7 , se ţineau discursuri naţionaliste cu referire la
soldaţii români şi la “neamul românesc închegat de la nistru pân‘ la Tisa” 8 .
Odată cu preluarea puterii politice de către Consiliul Dirigent, ca autoritate provizorie a Transilvaniei, se făceau
şi primele meniri administrative pe criterii etnice în posturile importante din judeţele şi oraşele provinciei.
La acest sfârşit de 1918 şi încă la începutul anului următor, în ciuda prezenţei armatei române se deschidea o
scurtă perioadă în care Transilvania nu s-a mai bazat, într-o mare măsură, pe organizarea structurilor statului centralizat:
Ungaria era cuprinsă de convulsiile Revoluţiei crizantemelor şi, din martie 1919, ale Republicii Sfaturilor,
iar statul român nu exercita încă decât o autoritate indirectă, mai degrabă militară. În timp ce elitele conducătoare
săseşti au acceptat integrarea în cadrul României Mari, cele ungare şi secuieşti au dezvoltat câteva proiecte alternative.
Astfel Árpád Páal, subprefect (alispán) al comitatului Udvarhely (Odorhei) până în ianuarie 1919, promova
ideea unei republici secuieşti. La rândul său, Elemér Gyárfás, avocat, vechi prefect (ispán) al comitatului Kiss
Kükülö (Târnava Mică) remitea Consiliului Dirigent, în mai 1919, un proiect de independenţă a Transilvaniei
după modelul elveţian.Totuşi, aceste proiecte aparţineau mai degrabă unui exerciţiu spiritual al unor personalităţi
izolate în condiţiile în care evoluţiile internaţionale erau net defavorabile Ungariei. În marea lor majoritate, elitele
administrative maghiare din Transilvania au rămas exemplar fidele variantei naţionale, având în vedere că soluţia
avansată de către statul român era aceea a unui jurământ faţă de regele României, cerută încă din ianuarie 1919
de către Consiliul Dirigent 9 . S-a constituit, pentru decenii de-a lungul, un clivaj educaţional, social, cultural între
1 ibidem, 153.
2 http/www.hungarian-history.hu/lib/mocsy
3 SPIELMANN-SEBESTYÉN 1998, 156.
4 KERTÉSZ, apud SPIELMANN-SEBESTYÉN 1998, 156.
5 ibidem,159.
6 ÁRON 1980, 244.
7 În acest loc, în Transilvania, s-au aniversat 1000 de ani de la fondarea Ungariei (1896), aşa-numitele “Serbări ale Milenium-ului”.
8 un om pentru Târgu-Mureş: emil A. Dandea, Fundaţia Culturală “Vasile Netea”, Târgu-Mureş, 1995, 14.
9 BOCHOLIER 2004, 125.
– –

cele două etnii principale: români şi unguri. În plus, Trianon a devenit cuvânt-cheie pentru a desemna fie victoria/
triumful principiului autodeterminării naţionale (pentru români), fie dezastrul unei naţiuni istorice, cu ample vocaţii
civilizatoare în regiune (ungurii), datorat exclusiv obtuzităţii politice a Aliaţilor şi tendinţelor revendicative
ale vecinilor. Reacţiile politice şi publice ale “dezmoşteniţilor” au adesea un tragism nemaiîntâlnit. Un exemplu
în acest este Urmánczy Nándor, fost deputat de Mureş, care atrăgea atenţia că nu se spurcă a locui pe pământul
valah”. De aceea, confirma el, prefera să se mute la Budapesta, de unde putea susţine o amplă campanie în “Pesti
Hirlap” pentru “reocuparea Ardealului”. Văzându-şi pământurile în proprietatea românilor, idealurile naţionale
şi politice năruite şi cu titluri în valoare de doar patru milioane de lei, aristocratul a ales soluţia suicidului, pentru
a scăpa de drama personală şi pentru a sublinia dezastrul naţiunii sale 1 . De altfel, suicidul ca formulă de reglementare
a raporturilor cu Divinitatea, cu Patria sau cu vocaţia aleasă a reprezentat, nu o dată, calea iniţiatică a aristocraţilor
maghiari transilvăneni. Ilustrul geograf şi om politic, contele Teleki Pál, prim-ministru între 16 februarie
1939 – 3 aprilie 1941, s-a sinucis când a aflat că unul dintre cuvintele de onoare ale sale, acela că Ungaria nu va
participa la un eventual război împotriva Iugoslaviei, avea să nu fie luat în considerare de către Führer.
Etnicii unguri rămaşi în Transilvania au fost obligaţi să accepte transformările aduse de noua situaţie: din reprezentanţii
naţiunii dominante majoritare în jumătatea unui imperiu uriaş şi cu rădăcini în medievalitate, în Unio
trium nationum sau Tripartitul lui Werböczy, s-au trezit peste noapte minoritari în Regatul României, avându-i
majoritari pe cei care altădată nu-i considerau nici măcar o naţiune. Un exemplu relevant pentru accentuarea
dramei celor care nu reuşeau să se adapteze poate fi acela al episcopului Bisericii Reformate din Transilvania,
Sándor Makkai. Înaltul prelat a fost acela care, după Primul Război Mondial, s-a străduit să contureze noua identitate
a minorităţii maghiare în România, în împrejurarea istorică de după 1918. În 1936, însă, episcopul hotăra să
părăsească România, plecând în Ungaria, gestul său fiind motivat într-un articol cu un titlu care sistematizează întreaga
perioadă inerbelică: “nem lehet”(Nu se poate). Sándor Makkai accepta soluţia înfrângerii compromisului
căutat şi constata povara insuportabilă, într-un stat etnocentrist precum cel român, a condiţiei de minoritar etnic.
În România, categoria de minoritate i se înfăţişa, lui Sándor Makkai, drept nedemnă de fiinţa umană 2 .
Traumatismul înfrângerii construcţiei naţionale milenare ungare şi deriva guvernului de la Budapesta, dată de
eşecul reformelor promise, au provocat un adevărat şoc în rândul liderilor maghiari din Transilvania. Mobilizarea
în jurul culturii şi presei, sosirea exilaţilor social- democraţi de la Budapesta, contestarea păturilor conducătoare
tradiţionale aparţinând aristocraţiei, au condus la apariţia unui puternic curent revendicativ. Acuzate că nutresc
intenţii iredentiste, elitelor maghiare din Transilvania nu le rămânea de ales decât să adopte, resemnate, o atitudine
de izolare şi de consolidare internă a poziţiilor lor.
Bibliografie
ÁRON, Tamasi, 1980. Blazonarzii, (traducere de Adrian Hamzea şi A. I. Brumaru), Editura Kriterion, Bucureşti.
BOCHOLIER, François, 2004. elitele transilvane între identitate regională şi expresiunea sentimentelor naţionale, în “Altera”,
Târgu-Mureş, an X, nr. 25, p.120.
BOTIANU, Petre A., 2002. Memorii. Discursuri. Documente. Studii social istorice. Povestiri de vânătoare, Editura Fundaţiei
Chirurgicale “Sf. Ioan”, Târgu-Mureş.
Desăvârşirea unităţii naţional-statale a poporului român. Recunoaşterea ei internaţională.1918. Documente interne şi externe,
1986. vol. III, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, p.70-74.
ERNÕ Raffay, 1990. erdély 1918-1919 ben, Szeged.
FEJTÖ, F., 1988. Requiem pour un empire défunt, Paris, Lieu commun.
FRANK, Tibor, 2002. naţiunea, minorităţile naţionale şi naţionalismul în ungaria secolului al XX-lea în vol. naţionalismul
est-european în secolul XX, (editor Peter f. Sugar), Editura Curtea Veche, Bucureşti, p.188-198.
HOBSBAWM, Eric, Secolul extremelor, Editura Lider, Bucureşti, (f.a.), p. 49.
http/www.hungarian-history.hu/lib/mocsy
JOSZEF, Izsak, 1969. Tamási Áron, kissmonográfia, Editura Kriterion, Bucureşti.
KISS Csaba G., 1997. europa Centrală, naţiuni, minorităţi, Editura Pesti Szalon-Kriterion, (f.l.).
KRIZMAN Bogdan, 1970. The Belgrad Armistice of 13 november 1918, în “The Slavonic and east european Review, vol
XLVIII”, no.110, p. 67-87.
1 “Naţiunea Română”, Cluj, nr. 247 din 4 noiembrie 1936.
2 KISS 1997, 176.
– –

MAJDÚ, Tibor, NAGY, Zsuza L. 1990. Revolution, Contrarevolution, Consolidation, în vol. “A History of Hungary” (editori
Peter F. Sugar, Péter Hanake şi Tibor Frank), Bloomigton Indiana University Press.
Marea unire de la 1 Decembrie 1918, 1943. (editor Ioan Lupaş), Bucureşti.
Naţiunea Română, 1936. Cluj, nr. 247 din 4 noiembrie.
1918 la români. Documentele unirii. unirea Transilvaniei cu România.1 Decembrie 1918, 1986. vol. VII, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti.
PAL-ANTAL, Alexandru, 1979. Consiliul naţional Maghiar din Târgu-Mureş şi atitudinea sa faţă de unirea Transilvaniei
cu România, în” Marisia”, Târgu-Mureş, nr. IX.
RANCA I., CHIOREAN, I. 1969. Date privind activitatea consiliilor naţionale române şi mişcările ţărăneşti din fostul judeţ
Mureş-Turda, în “Apullum” nr.VII/II, p. 416-417.
SELLIER, A., SELLIER J., 1991. atlas des peuples d`europe Centrale, Paris, La Découverte.
SPIELMANN-SEBESTYEN, Mihály, 1998. un târgumureşean pentru istorie: endre Antalffy, în ”Altera”, Târgu-Mureş, an
IV, nr. 8, 143.
SZAVAI, Janos, 2002. ungaria, Editura Corint, Bucureşti.
un om pentru Târgu-Mureş: emil A. Dandea, Fundaţia Culturală “Vasile Netea”, Târgu-Mureş, 1995.
ZACIU, Mircea, 1996. Ca o imensă scenă, transilvania, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti.
– –
© Daniel CITIRIGĂ, 2008

ımaGınea Germanıeı FaŢă de tratatul de la versaılles În presa cotıdıană
constănŢeană, 1 1 -1
– 0 –
marian BĂNICĂ
universitatea “Ovidius” Constanţa
Studiul de faţă analizează, pe o perioadă cuprinsă între 1919 şi 1923, din perspectiva unei provincii ocupate
între 1916-1918 (Dobrogea), percepţia publică asupra felului în care o mare putere învinsă în Primul Război Mondial,
a primit şi a încercat să contracareze Tratatul de la Versailles.
Cu două zile înainte de încheierea armistiţiului, între Antantă şi Puterile Centrale, la 9 noiembrie 1918, a fost
proclamată Republica Germană, iar Adunarea Naţională Constituantă întrunită la Weimar a votat, la 10 februarie
1919, o lege cu privire la constituirea unui guvern provizoriu. După nouă luni de deliberări, Adunarea a adoptat,
la 31 iulie 1919, Constituţia de la Weimar, promulgată şi publicată la 11 august 1919, în al cărei text a fost păstrat
din motive istorice şi afective, termenul de „Reich”, menit să sublinieze continuitatea juridică a tinerei republici
cu vechiul stat german 1 .
La 18 ianuarie 1919, la Paris s-au deschis lucrările Conferinţei de Pace, în cadrul cărora „cei patru mari” -
S.U.A., Marea Britanie, Franţa, Italia - au construit o pace pe care Germania a considerat-o injustă, un diktat 2 .
Preliminariile, prevederile Păcii de la Versailles şi consecinţele aplicării acestora au fost urmărite îndeaproape
şi de locuitorii Dobrogei, „cea dintâi provincie călcată de duşman” şi „cea din urmă” scăpată „din mâna lui” 3 ,
provincie care a cunoscut mai bine de doi ani de ocupaţie, atât a Puterilor Centrale cât şi a Aliaţilor 4 .
Interesul major s-a datorat şi statutului politico-teritorial al Dobrogei, socotită practic o provincie în litigiu,
a cărei soartă urma să fie hotărâtă la Conferinţa de Pace de la Paris 5 . Armistiţiul încheiat de Bulgaria cu Puterile
Aliate la 16/29 septembrie 1918, nu prevedea nimic referitor la evacuarea Dobrogei, România nefiind, în acel
moment, ţară beligerantă.
La 28 octombrie/10 noiembrie 1918, România a reintrat în război împotriva Puterilor Centrale proclamând
mobilizarea generală şi cerând trupelor germane să părăsească ţara. În contextul evenimentelor care au urmat,
aliaţii au fost cei care „au întârziat instalarea autorităţilor militare române în Dobrogea şi au ocupat-o abuziv până
la fixarea statutului defintiv al provinciei” la Conferinţa de Pace de la Paris 6 .
Demersul de faţă se bazează pe informaţiile existente în presa dobrogeană din anii 1919-1923, mai exact în
două importante cotidiane - „Farul” şi „Dacia” 7 - care şi-au reluat apariţia la 1 mai 1919 şi, respectiv, 20 mai 1920,
la Constanţa. Publicaţiile conţin importante referiri privind Germania şi Tratatului de la Versailles şi reacţia acestei
mari puteri învinse faţă de prevederile documentului, oferind, în acelaşi timp, imaginea veridică a impactului
pe care evenimentele în discuţie le-au avut asupra opiniei publice dobrogene, a modului în care locuitorii Dobrogei,
provincie ocupată, au perceput şi au luat atitudine faţă de aceste evenimente.
Imagini şi problematică
Conţinutul informaţiilor oferite cititorilor privind Implicaţiile Tratatului de la Versailles asupra noii Republici
de la Weimar în primii ani postbelici pot fi structurate pe trei paliere:
a) scurte informaţii despre Germania şi Tratatului de la Versailles;
b) informaţii prezentate pe larg despre activitatea Germaniei pe marginea şi in cadrul Tratatului de la Versailles;
1 Victor Duculescu, Constanţa Călinoiu, Georgeta Duculescu, Drept Constituţional Comparat, vol. 1, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 1999,
p. 394-395.
2 În fapt, Germania continua să fie considerată o potenţială forţă continentală de primă mărime raportată la mărimea teritoriului, la numărul
locuitorilor şi la izolarea Rusiei (A.J.P. Taylor, Originile celui de-al doilea război mondial, Iaşi, Editura Polirom, 1999, p.31.)
3 “Farul”, nr. 1, 1 mai 1919, Biblioteca Judeţeană Constanţa (B.J.C.), fond Microfilme, rola 1.
4 Valentin Ciorbea, evoluţia Dobrogei între 1918-1944. Contributii la cunoaşterea problemelor geopolitice, economice, demografice, sociale
şi ale vieţii politice şi militare, Constanţa, Editura Exponto, 2005, p. 27.
5 Niculina Ursu, Dobrogea în timpul ocupaţiei trupelor aliate (noiembrie 1918-decembrie 1919), în “Anuarul Muzeului Marinei Române
2000”, tom III/II, Constanţa, 2001, p.173.
6 ibidem.
7 Publicaţii de tip independent, de ştiri şi comentarii.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 230-237

c) comentarii ale presei dobrogene cu opinii despre tratamentul aplicat Germaniei decurgând din prevederile
Tratatului de la Versailles.
a) Scurte informaţii despre Germania şi Tratatul de la Versailles.
Începând cu 1 mai 1919 şi până la sfârşitul anului 1923, atât în cotidianul „Farul”, cât şi în „Dacia”, sunt inserate
informaţii despre Tratatul de la Versailles, informaţii care prezintă frecvent şi situaţia Germaniei în primele
luni de pace.
Apar, astfel, ştiri despre Germania în timpul desfăşurării Congresului de Pace, (între preliminarii şi semnarea
tratatului) 1 , în legătură cu modul în care germanii au înţeles să respecte sau nu clauzele tratatului 2 , precum şi
informaţii despre conferinţele ulterioare, desfăşurate până la sfârşitul anului 1923, care au căutat să aducă completări
Tratatului de la Versailles 3 .
b) Informaţii prezentate pe larg despre activitatea Gemaniei pe marginea şi în cadrul Tratatului de la
Versailles.
Alături de aceste informaţii punctuale, în colecţiile cotidianelor dobrogene se regăsesc şi ştiri de conţinut mai
larg referitoare la activitatea guvernului german, la reacţiile societăţii germane faţă de Tratatul de la Versailles,
reacţii care traduc strategii guvernamentale, materiale care contribuie la o mai bună percepere a evenimentelor de
către opinia publică dobrogeană.
În majoritatea acestora, este vorba despre reacţii de respingere, de condamnare 4 , de reconsiderare a Tratatului
şi care subliniază că “tratamentul aplicat de Aliaţi germanilor, este înjositor” 5 .
Problemele societăţii germane au fost abordate în analizele presei cotidiene constănţene pe cel puţin două paliere.
Primul, dintre ele este format din ştiri care ilustrează atitudinea exprimată, între anii 1919 -1923, de către
guvernul şi societatea germană faţă de pacea impusă la Versailles, a fost cel declarativ. În ziarul „Farul” sunt consemnate
intervenţii preluate din presa germană potrivit cărora “Germania nu va semna pacea dacă nu va suporta
modificări” 6 . Astfel, în ediţia din 9 mai 1919 a cotidianului amintit, au fost prezentate comentarii ale presei germane
(ziarele “Vorwaerts” şi “Gazette de Voss”), care considerau că la fel cum iugoslavii trebuiau să beneficieze de
principiile autodeterminării în chestiunea Fiume-ului 7 , şi Germania, în virtutea aceluiaşi drept al păcii, trebuia să
poată hotărî singură asupra regiunii Saar sau a alipirii Austriei 8 . Acelaşi ziar constănţean a publicat în numărul din
13 mai 1919 declaraţiile oferite presei germane de către prim-ministrul german Philipp Scheideman care consi-
1 Ştiri referitoare la: componenţa delegaţiei germane; negocieri; termene limite, ameninţări, ratificare, tratat şi obligaţiile care rezultă din
semnarea lui (În “Farul”, nr. 1, 1 mai 1919 , nr. 4, 5 mai 1919, nr. 6, 7 mai 1919, nr. 7, 8 mai 1919, nr. 10, 11 mai 1919, nr. 12, 13 mai
1919, nr.17, 18 mai 1919, nr. 21, 22 mai 1919, nr. 53, 23 iunie 1919, nr. 73, 13 iulie 1919. , B.J.C., fond Microflime, rola 1).
2 Referiri la reacţii ale germanilor vizavi de clauze ale tratatelor precum: predarea bazinului saar, dezarmare, refuzul de a extrăda pe
vinovaţi, invadarea renaniei, despăgubiri faţă de românia, sua, Franţa , Belgia , marea Britanie ( „Farul”, nr. 169, 20 octombrie
1919, nr. 172, 23 octombrie 1919, nr. 173, 24 octombrie 1919, nr. 179, 29 octombrie 1919, nr. 125, 5 septembrie 1919, loc. cit.; nr. 245,
17 ianuarie 1920, nr. 247, 23 ianuarie 1920, nr. 249, 25 ianuarie 1920, nr. 262, 9 februarie 1920, nr. 264, 14 februarie 1920, nr. 292, 18
martie 1920, nr. 309, 7 aprilie 1920, nr. 33, 17 iunie 1920, nr. 35, 18 iunie 1920, loc. cit., rola 2; nr. 67, 26 iulie 1920, nr. 103, 6 septembrie
1920, loc. cit., rola 3; nr. 109, 12 septembrie 1920, loc. cit., rola 4; nr. 126, 6 decembrie 1921, loc. cit., rola 5; nr. 154, 15 ianuarie 1922,
nr. 159, 23 ianuarie 1922, nr. 169, 4 februarie 1922, loc. cit., rola 6; „Dacia” nr. 1, 20 mai 1920, nr. 6, 27 mai 1920, nr. 31, 30 iunie1920,
nr. 33, 2 iulie 1920, nr. 42, 15 iulie 1920, nr. 45, 18 iulie 1920, B.J.C., fond Microfilme, rola 3; nr. 22, 20 aprilie 1922, nr. 76, 26 iunie
1922, nr. 77, 27 iunie 1922, loc. cit., rola 4; nr. 92, 14 iulie 1922, loc. cit., rola 5; nr. 8, 12 ianuarie 1923, nr. 9,13 ianuarie 1923, nr. 13, 18
ianuarie 1923, nr. 19, 27 ianuarie 1923, nr. 20, 28 ianuarie 1923, nr. 48, 2 martie 1923, nr. 73, 31 martie 1923, loc. cit., rola 8; nr. 175, 30
august 1923, nr. 282, 10 octombrie 1923, loc. cit., rola 9).
3 Conferinţele de la: Spa (16 iulie 1920); Londra (martie-mai 1921); Cannes (15 ianuarie 1922); Genova (aprilie1922) care au întregit
anumite prevederi ale tratatului parizian („Farul”, nr. 154, 15 ianuarie 1922, nr.177,16 februarie 1922, nr. 184, 24 februarie 1922 loc. cit.,
rola 6; „Dacia”, nr. 44, 17 iulie 1920, loc. cit., rola 3).
4 Tratatul de la Versailles a fost considerat un dictat, aflându-se în contradicţie cu cele Patrusprezece Puncte ale preşedintelui Wilson în
aspecte precum autodeterminarea, iar teza “vinovăţiei de război ” aplicată Germaniei era apreciată ca “total iraţională” (Geoff Layton, de
la Bismarck la Hitler: Germania 1890-1933, Bucureşti, Editura All Educaţional, 2002, p. 112-113).
5 Diplomaţia germană a dus un “război de gherilă diplomatică” cu aliaţii până în 1923, când politica de rezistenţă pasivă a fost completată
cu aşa numita politică de împlinire, Germania urmărind ca în schimbul plăţilor despăgubirilor de război, într-un program relaxat, să fie
scutită de prevederile poltice şi militare ale tratatului (Hennry Kissinger, Diplomaţia, Bucureşti, Editura All, 1998, p.223).
6 “Farul”, nr. 11, 12 mai 1919, nr. 40, 10 iunie 1919, B.J.C., fond Microfilmul , MP190, rola 1.
7 În prezent oraşul Rijeka din Croaţia.
8 “Farul” nr. 8, 9 mai 1919, loc. cit.
– 1 –

dera tratatul versaillez ca fiind “mormântul naţiunii germane” 1 . În toamna aceluiaşi an, la 9 octombrie, în „Farul”
apare şi declaraţia ministrului de Externe Müler 2 care considera că „dacă se doreşte refacerea Germaniei” era
necesară măsura de menţinere a trupelor înarmate pentru a preveni dezordini interne 3 . La 30 mai 1920, Germania
a cerut oficial evacuarea oraşelor ocupate de Aliaţi 4 , eveniment care a fost semnalat şi în ziarul „Farul” 5 .
La rândul său, cotidianul „Dacia” informează în mai 1920 că, la Hamburg, într-o reuniune a conservatorilor, K.
Helfferich (lider al partidului) 6 , a cerut revizuirea tratatului 7 . În acelaşi număr cititorii sunt informaţi că Germania
urma să solicite, la Conferinţa de la Spa, admiterea în Liga Naţiunilor 8 , urmărind, astfel, să depăşească izolarea
diplomatică la care a fost supusă în urma Tratatului de la Versaillez.
În acelaşi ziar, ”Dacia”, au fost consemnate ample comentarii ale ziarelor germane 9 pe seama Conferinţei de la
Spa, organizată pentru stabilirea reparaţiilor datorate de Germania puterilor învingătoare în Primul Război Mondial.
Presa germană reproşa “păstrarea unei neîncrederi faţă de Germania, îşi exprima convingerea că germanii vor
fi exploataţi de Antantă, iar Reichswehr-ul se va reduce la 100.000 de oameni, că executarea tratatului trebuie să
ţină cont de onoarea poporului german care trebuie să rămână intactă” 10 .
În numărul din 11 mai 1922 al cotidianului „Dacia” a fost reprodus un articol din ziarul german „Vorwaerts”,
oficios al socialiştilor aflaţi la guvernare în acel moment, în care se aprecia că Franţa nu trebuie să dorească „înmormântarea
Germaniei”, acesta din urmă exprimându-se pentru o „împăcare cu Franţa şi Anglia, pentru o pace
durabilă în Europa” 11 .
Cu ocazia ocupării bazinului Ruhr 12 , în numerele 9 şi10 ale ziarului „Dacia” apar exprimate pe larg protestele
germane, cititorii aflând că “ambasadorul german a fost chemat de la Paris”; că Germania “protestează la Londra
şi Washington oficial”, că “ziariştii francezi au fost excluşi de la lucrările Parlamentului German” 13 .
În perioada ocupaţiei franco-belgiene din Ruhr, cititorii dobrogeni şi-au putut face o impresie despre ce a
însemnat rezistenţa pasivă germană, deoarece au fost alocate constant spaţii acestui subiect. De exemplu, în numărul
42 al “Daciei” din 13 februarie 1923 puteau fi citite informaţii potrivit cărora “guvernul german e dispus
să oprească furnizarea cu gaz aerian, apă, electricitate la toate instalaţiile ocupate de armata franco-belgiană în
Ruhr” 14 . În numărul din 2 ianuarie 1923 sunt redate extrase din ziarele berlineze din care rezultă că, în pofida faptului
că pagube existau, “frontul rezistenţei pasive a populaţiei nu a fost câtuşi de puţin zdruncinat” 15 .
Cel de-al doilea palier în care se înscriu reacţiile germanilor faţă de hotărârile de la Versailles, aşa cum au
apărut ele în presa dobrogeană, este cel al faptelor, al măsurilor concrete pe care guvernul german le-a întreprins
pentru a eluda prevederile unei păci considerate a fi lezat demnitatea poporului german.
Sunt expuse, pe de o parte, eforturile diplomaţiei germane şi austriece de a realiza unirea dintre cele două
state 16 , pe de altă parte, relatări din presa internaţională care anunţau dorinţa părţii franco-britanice de a împiedica
Anschluss-ul 17 .
1 “Farul”, nr.12, 13 mai 1919, loc. cit.
2 Declaraţia viza clauzele miliatre ale Tratatului de la Versailles care stipulau că armata germană trebuia redusă la 100.000 de oameni, iar
serviciul militar obligatoriu interzis. (J. Carpentier, F. Lebrun, istoria europei, Editura Humanitas, 2006, p. 322 ).
3 “Farul”, nr. 158, 9 octombrie 1919, loc. cit.
4 Prin Tratatul de la Versailles regiunea din stânga Rinului a fost împărţită în trei zone de ocupaţie: zona Köln, zona Koblenz şi zona oraşului
Mainz. (V. Ciorbea, op.cit., p.20).
5 “Farul”, nr. 328, 30 mai 1920, B.J.C. fond Microfilm, MP190, rola 2.
6 DNVP Deutschenationale Volkspartei. Partidul National Popular German, partid monarhist şi anti republican.
7 “Dacia” nr.1, 20 mai 1920, B.J.C., fond Microfilm MP139, rola3.
8 ibidem.
9 “Berliner Tagesblatt”, “Deutschezeitung”, “Tageblatt”, “Lokal Anzeiger”, “Vorwaerts”.
10 “Dacia” nr. 40, 23 iulie 1920, loc. cit., rola 3.
11 “Dacia” nr.38, 11 mai 1922, loc. cit., rola 4.
12 Din ianuarie 1923 până în toamna lui 1923 trupele franceze au ocupat zona industrială a bazinului Ruhr urmărind exploatarea metalului
şi cărbunelui german în schimbul despăgubirilor pe care Germania refuza să le plătească. In acele condiţii guvernul german a ordonat o
rezistenţă pasivă şi şi-a plătit muncitorii din industira extractivă ca să nu muncească, transformând, astfel, ocuparea Ruhrului într-un eşec
de răsunet al francezilor (Henry Kisinger, op.cit, p. 241).
13 “Dacia”, nr.9,13 ianuarie 1923,10,14 ianuarie 1923, loc. cit., rola 8.
14 “Dacia”, nr. 42, 13 februarie 1923, loc. cit, rola 8.
15 “Dacia”, nr. 127, 2ianuarie 1923, loc. cit., rola 8.
16 “Farul”, nr. 4, 5 mai1919, loc. cit., rola 1 ; “Dacia” nr. 32, 1 iulie 1920, loc. cit., rola 3; nr. 171, 22 octombrie 1920, loc. cit.
17 “Farul”, nr. 12, 13 mai 1919, nr. 128, 8 septembrie 1919, nr. 186, 6 noiembrie 1919, loc.cit., rola 1; nr. 141, 20 octombrie 1920, loc. cit.,
– –

Un loc aparte au ocupat ştirile care prezentau acţiunea forţelor naţionaliste germane 1 , susţinute de militari de
excepţie precum generalul von Seeckt, care cultivau mitul “loviturii pe la spate” şi care considerau pacea rezultată
la Versailles drept una ruşinoasă 2 .
Un alt spaţiu important a fost alocat, în ziarele dobrogene, atât măsurilor concrete luate de către diplomaţii
germani, cât şi informaţiilor despre eforturile diplomatice germane de a demonstra omologilor antantişti că Germania
ar fi meritat un tratament mai bun. Revelatoare sunt articolele pe marginea conferinţelor de la Spa (16 iulie
1920), Cannes (ianuarie 1922), Genova (aprilie 1922) 3 , precum şi acţiunile pe care le-a întreprins Germania pentru
a ieşi din starea de izolare diplomatică. Sunt menţionate cu precădere momentele de apropiere diplomatică faţă de
Uniunea Sovietică, de la început 4 , pe parcursul 5 şi până în momentul în care au semnat Tratatul de la Rapallo.
Cititorii dobrogeni au fost informaţi şi despre reacţia de negare a Germaniei, rezultată în urma acuzelor venite
din presa sovietică potrivit cărora Reichul s-ar fi apropriat de Antantă 6 .
Alte acţiuni întreprinse de diplomaţia germană în scopul diminuării efectelor Păcii de la Versailles şi consemnate
în presa dobrogeană, au fost plebiscitele organizate în regiunea Schleswig ori în Prusia de Est şi de Vest
(Allenstein şi Marienwerden) 7 , prin care populaţia acestor regiuni s-a declarat pentru alipirea lor la Germania.
În sfârşit, presa constănţeană a consemnat, şi refuzul Germaniei, la începutul anului 1923, de a-şi achita despăgubirile
datorate Franţei conform Tratatului, refuz care a generat ocuparea regiunii Ruhr de către Franţa 8 .
c) Comentarii ale presei dobrogene cu opinii despre tratamentul aplicat Germaniei decurgând din tratatul
de la Versailles
Al treilea palier de informaţii prezent în presa dobrogeană a anilor 1919 -1923, care conturează şi fixează imaginea
despre Germania şi Tratatul de la Versailles în percepţia publică, este cel al textelor comentate. Este vorba
de articole, semnate sau nu, în „Farul” sau „Dacia” , comentarii care au vizat aceeaşi problematică: preliminariile
păcii şi ratificarea 9 , problema respectării prevederilor Tratatului de la Verasailles 10 , încercările diplomaţiei germane
de a redeveni un jucător important în Europa 11 , ocuparea regiunii Ruhr 12 .
Modul de prezentare al imaginilor
Abordarea problemei sub acest aspect a necesitat răspunsuri la numeroase întrebări între care: cum a fost prezentată
informaţia care a creat imagini pentru cititor, cum a apărut ea din punct de vedere al problemelor tratate
şi al mărimii textelor, care a fost modalitatea în care a fost transmisă: pozitivă, neutră, negativă? Această anliză
a căutat să urmărescă realitatea istorică prezentă în studiile de specialitate apărute mult după 1923, în paralel şi,
rola 3.
1 DNVP- coaliţie a forţelor de dreapta creată în jurul vechilor partide conservatoare imperiale, care reunea şi grupări de tipul Partidului
Patriei şi al Ligii Pangermane (Geoff Layton, op. cit.,p. 129).
2 “Farul”, nr. 7, 8 mai1919, nr. 14, 15 mai 1919, nr. 35, 5 iunie 1919 loc. cit., rola 1; “Dacia” nr.21, 18 iunie 1920, loc. cit., rola 1.
3 “Dacia” nr.44, 17 iulie 1920, loc. cit., rola 3; “Farul”, nr. 154, 15 ianuarie 1922, MP190, loc. cit, rola 6; nr. 177, 16 februarie 1922, loc.
cit., nr. 67, 26 iulie 1920, rola 3; nr. 140, 12 septembrie1920, rola 4.
4 Presa germană a sugerat, încă din 1919, necesitatea apropierii germano-sovietice “pentru că îi leagă comunitatea suferinţelor şi încercărilor”
( “Farul”, nr. 40, 10 iunie 1919, loc. cit., rola 3).
5 “Farul”, nr. 159, 10 octombrie 1919, loc. cit., rola 3. nr. 160, 25 ianuarie 1922, nr.166, 1 februarie 1922, loc. cit., rola 6; nr. 52, 28 iulie
1920, rola 3; nr. 11, 5 aprilie 1922, 22 aprilie 1922, rola 4.
6 Acestor acuze le-a răspuns ministrul de Externe german considerându-le neîntemeiate. ( “Dacia”, nr. 12, 6 iunie 1920, loc. cit., rola 3).
7 “Farul”, nr. 191, 14 noiembrie 1919, loc. cit., rola 1; “Dacia” nr. 45, 18 iulie 192 loc. cit., rola 3.
8 “Dacia” nr. 8, 12 ianuarie 1923, nr. 9, 13 ianuarie 1923, nr. 10, 14 ianuarie 1923, nr. 13, 18 ianuarie 1923, nr. 14, 19 ianuarie 1923, loc.
cit., rola 8.
9 “Farul”, nr. 11, 12 mai 1919, nr.12, 13mai 1919, nr.13, 14 mai 1919, nr. 15, 16 mai 1919, nr.35, 5 iunie 1919, nr. 44 din 14 iunie 1919, nr.
45, 15 iunie 1919, nr. 46, 16 iunie 1919, nr.52, 27 iunie, 1919, nr. 57, 27 iunie 1919, nr. 59, 29 iunie 1919, nr. 68, 8 iulie, nr. 74, 14 iulie
1919, loc. cit, rola 1;
10 “Farul”, nr. 58, 28 iunie 1919, nr. 130, 10 septembrie 1919, nr. 168, 19 octombrie 1919, nr. 187, 8 noiembire 1919, 176, 27 octombrie
1919, loc. cit., rola 1; nr. 51, 9 septembrie 1921, loc. cit., rola .5; “Dacia”, nr. 35, 9 iulie 1920, nr. 21, 18 iunie 1920, loc.cit., rola 3, nr. 76,
26 iunie 1922, nr. 77, 27 iunie 1922, loc.cit, rola 4; nr. 132, 30 august 1922, loc. cit., rola 5, nr. 252, 27 decembrie 1922, loc. cit., rola 6,
nr. 244, 24 octombrie 1923, loc. cit., rola 9.
11 “Farul”, nr. 112, 11 decembrie 1921, loc. cit., rola 5; nr. 177, 16 februarie 1922 ,loc. cit., rola 6 ; “Dacia”, nr. 27, 26 aprilie 1922, nr. 30, 22
aprilie 1922, nr. 39, 12 mai 1922, loc.cit., rola 4; nr. 42, 10 septembrie 1922, loc.cit., rola 5; nr. 167, 10 octombrie 1922, loc. cit., rola 6.
12 “Dacia”, nr. 59, 15 martie 1923, nr.36, 16 februaie 1923, nr.29, 8 februarie 1928, nr. 14, 20 ianuarie 1923., loc.cit., rola 8.
– –

implicit, în comparaţie cu modul în care informaţiile apărute în ziarele dobrogene au fost prezentate publicului.
Pentru subiectul acestui studiu este important de observat dacă imaginea Germaniei, stat care, înainte de Pacea
de la Versailles din 1919, ocupase şi administrase provincia dobrogeană, imagine oferită de presa constănţeană,
corespunde realităţilor acelui moment.
O primă tentaţie este aceea de a separa informaţia analizată luând considerare două criterii: cantitativ şi calitativ.
Dacă informaţia care atinge subiectul studiului este analizată „cantitativ”, se constată că aceasta este majoritar
neutră, datorită, în primul rând, numeroaselor ştiri scurte, punctuale, dar şi unora mai amplu prezentate.
În cazul în care se aplică aceleaşi criterii numai comentariilor efectuate pe marginea acestui subiect, atunci
raportul este net în favoarea tonului negativ la adresa germanilor.
În articolele scrise pe marginea preliminariilor tratativelor şi a semnării păcii, Germania apare descrisă drept o
naţie „istovită sufleteşte, umilă şi doritoare de pace” 1 care-şi merita soarta. O naţie capabilă „de născocirea celor
mai drăceşti metode de actiune împotriva dreptului şi ordinei constituite” 2 .
În iunie 1919, în ziarul „Farul”, apărea o rubrică zilnică intitulată „Situaţia”, în care era exprimat punctul de
vedere al ziarului, total defavorabil încercărilor Germaniei de a amâna semnarea tratatului, încercări construite
pe contrapropuneri din partea părţii germane 3 . Chiar dacă „se află în faţa celui mai mare dezastru din istoria lor”,
considera ziarul, germanii „scrâşnind din dinţi” trebuiau să semneze Pacea 4 .
Momentul semnării a fost, de asemenea, amplu comentat: „românii trăiesc triumful dreptăţii şi al adevărului, adevărată
sărbătoare sufletească pentru români” 5 , în timp ce „teutonii îngâmfaţi cu mâna tremurândă au semnat pacea” 6 .
Tonul negativ este prezent şi în comentariile care urmăreau problema respectării tratatului semnat la Paris.
Edificator în acest sens este articolul publicat în „Farul” la 19 octombrie, semnat de Constantin Enescu, redactor
al ziarului, intitulat „Disimulările Germaniei şi garanţiile Franţei”, în care autorul şi-a exprimat scepticismul
cu privire la succesul noii păci, în condiţiile în care „stipulaţiile nu sunt însoţite de garanţii militare”, iar „Socitatea
Naţiunilor nu are forţă proprie şi nici autoritate” să oprească o Germanie „de reacţiune naţionalistă” care „pregăteşte
azi ziua de mâine” 7 . Noua republică europeană era privită, de acelaşi editorialist, drept „punctul negru în
rolul pacei europene” 8 .
În aceeaşi notă, ziarul „Dacia” acorda atenţie unei declaraţii a mareşalului Alexandru Averescu, care susţinea
că un pericol major pentru Europa este „spiritul militarist şi ostil al poporului german” 9 .
Acelaşi cotidian publica şi informaţii potrivit cărora neînţelegerile franco-britanice cu privire la respectarea
Tratatului de Pace „duc la păstrarea iredentismului german şi produc bucurie la Weimar” 10 .
Intens comentată a fost şi apropierea germano-sovietică. Comentariile negative s-au situat practic pe aceeaşi
poziţie cu cea a istoricilor următori perioadei interbelice, care au considerat, de exemplu, că Tratatul de la Rapallo
a reprezentat „o încălcare flagrantă a Tratului de la Versailles, a Pactului Societăţii Naţiunilor şi o sfidare a statelor
participante la Geneva” 11 , documentul semnat fiind „considerat simbolul pericolului reprezentat de apropierea
dintre sovietici şi germani” 12 .
Ziarul „Farul” remarca, la rândul său, că după Spa, Londra şi Cannes unde „germanii au avut un rol pasiv”, fără
influenţă, Germania şi Rusia Sovietică „au realizat o solidaritate tactică din cele mai puternice” 13 , bolşevismul şi
germanismul fiind considerate la acelaşi nivel doctrinar în care „se hrănesc cu suferinţele mulţimii” 14 .
1 “Farul”, nr. 12, 13 mai 1919, loc. cit., rola 1.
2 ibidem, nr. 15, 16 mai 1919, loc. cit., rola 1.
3 ibidem, nr. 52, 22 iunie 1919, loc. cit., rola 1.
4 ibidem, nr. 58, 28 iunie 1919, loc. cit., rola 1.
5 Al. Gerghel, Pacea şi dezastrul, “Farul”, nr. 59, 29 mai 1919, loc. cit., rola 1.
6 “Farul”, nr. 74, 14 iulie 1919, loc. cit., rola 1.
7 Constantin Enescu, Disimulările Germaniei şi garanţiile Franţei, în” Farul”, nr. 168, 19 octombrie 1919, loc. cit., rola 1.
8 Idem, Omul de azi al Germaniei,în “Farul”, nr. 176, 27 octombrie 1919, loc. cit., rola 1.
9 “Dacia”, nr. 35, 9 iulie 1920, loc. cit., rola 3.
10 “Dacia”, nr. 252, 27 decembrie 1922, loc. cit., rola 4.
11 Viorica Moisuc, istoria relaţiilor internaţionale până la mijlocul sec. al XX-lea, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2002,
p. 126.
12 Henry Kissinger, op. cit., p. 229.
13 “Farul”, nr. 177, 16 februarie 1922, loc. cit.
14 Alexis, Bolşevism şi germanism, în “Farul”, nr. 112, 11 decembrie 1921, loc. cit., rola 5.
– –

Politica de rezistenţă declanşată de către guvernul german a fost amplu comentată în presa dobrogeană, tonul
textelor negative variind în stil, de la persiflare 1 la jignire 2 sau comentarii răutăcioase 3 .
Chiar dacă în perioada 1919-1923, numeroasele texte jurnalistice referitoare la Germania au fost în general
defavorabile acesteia, au existat şi articole neutre sau chiar cu tentă pozitivă, dedicate problematicii propuse de
acest studiu.
În ziarele dobrogene au văzut lumina tiparului şi comentarii care considerau că Pacea semnată la Versailles s-ar
fi aflat în pericol dacă „popoarele emancipate” din jurul Germaniei urmăreau izolarea ei încurajând, în acest fel,
„dreptul de reacţiune naţionalistă” 4 .
Ziarul „Dacia” titra pe frontispiciu, în 30 august 1922, îndemnul adresat diplomaţiei române: „ să stăm de
vorbă cu Germania, direct, fără să trecem prin furcile caudine ale aliaţilor. Aşa putem năzui că ni se vor plăti
despăgubirile” 5 .
În acelaşi spirit, ziarul a ţinut să precizeze că un eventual proiect de formare al Statelor Unite ale Europei ar
fi „în regulă” numai dacă nu ar constitui un pretext prin care Franţa şi Marea Britanie ar urmări să se impună în
faţa celorlalte state şi în special a Germaniei, iar dacă ar reprezenta un pretext „atunci ziarul e ferm că România
nu trebuie să ia parte” 6 .
Concluzii
În formularea concluziilor ce decurg din problematica tratată în acest studiu trebuie urmărite câteva aspecte
privind natura informaţiilor transmise opiniei publice dobrogene.
Ne gândim, în primul rând, la motivaţia ziariştilor şi a analiştilor politici, semnatari ai unor articole, în exprimarea
poziţiilor negative sau pozitive.
Se poate considera că tonul negativ a existat din mai multe considerente. Unul ar fi acela că Dobrogea era o
provincie românească care trecuse prin experienţa unei ocupaţii militare germane, urmate de prevederile unei
păci, semnate la Bucureşti la 7 mai 1918, care prevedea trecerea acesteia sub condominium-ul Germaniei, Austro-
Ungariei, Bulgariei şi Turciei cu toate elementele neagtive care decurgeau din acest aspect 7 .
Un alt motiv ale prezentării negative putea fi explicat de faptul că în toată perioada ocupaţiei locuitorii de origine
română au fost supuşi unei politici de umilinţă şi lipsuri sau de sentimentul apartenenţei la România, puternic
între redactorii presei dobrogene, sentiment ce rezona evident cu interesul diplomatic al României 8 .
Etichetarea Germaniei ca fiind o ţară reacţionară compusă din oameni brutali, dezaxaţi şi dezorientaţi, înainte,
în timpul şi, cu câteva excepţii, după Versailles, urmărea păstrarea unei climat de vigilenţă în cadrul opiniei publice.
Motivaţia articolelor cu tentă neutră-pozitivă respecta de fapt unul din cele mai importante principii ale jurnalismului
şi anume informarea corectă a cititorilor demonstrând profesionalismul jurnaliştilor.
Acest ton era urmat de o presă naţionalistă care a sesizat că interesele Marilor Puteri nu sunt întotdeauna în
litera şi spiritul Tratatului de la Versailles. Or, în acele condiţii exista pericolul de a pierde contactul şi implict
avantajele dintr-o colaborare cu o economie germană posesoare a unui potenţial imens. Astfel, se justifică relatările
despre apropierea diplomatică sovieto-germană din acei ani, subliniindu-se, chiar, că neluarea în considerare de
1 “Cultura germană!”, a fost titlul unei ştiri care anunţa o presupusă primă bănească acordată de Partidul Naţionalist German celor care
pedepsesc femeile germane acuzate de familiaritate faţă de ocupanţii francezi, (“Dacia”, nr. 59, 15 martie 1923, loc. cit., rola 8).
2 Poporul german e prezentat ca fiind unul dezaxat şi dezorientat care practică un misticism colectiv aproape oficial. (“Dacia”, nr. 29, 8
februarie 1923, loc. cit., rola 8).
3 “Foarte bine li se întâmplă germanilor pentru că au declanşat războaie şi au pustiit Europa”, prin urmare “trebuie să plătească” (O. Goruneanu,
Vom avea pace în europa între Franţa şi Germania ?, în „Dacia”, nr. 14, 20 ianuarie 1923, loc. cit., rola 8).
4 “Farul”, nr. 168, 19 octombrie 1919, loc. cit., rola 1; nr. 51, 9 septembrie 1921, loc. cit., rola 5; “Dacia”, nr. 76, 26 iunie 1922, nr. 77, 27
iunie 1922, loc. cit.
5 “Dacia”, nr. 152, 30 august 1922, loc. cit., rola 5.
6 “Dacia”, nr. 142, 10 septembrie 1922, loc. cit., rola 5.
7 Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, istoria românilor dintre Dunăre şi Mare. Dobrogea, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1979, p. 312.
8 Ziariştii constănţeni nu vedeau cu ochi buni felul în care Aliaţii tratau problema reparaţiilor cu Germania învinsă, considerând spre exemplu
că „monstrul teuton n-ar fi recunoscut milă faţă de învinşi” fapt dovedit atunci când „căile fierate, toate finanţele noastre erau în mâna
lor” şi cerând, prin urmare, în paginile ziarelor „nici o indulgenţă pentru Germania”. (Octav Goruneanu, Învinşi şi învingători, În „Dacia”,
nr.190, 7 noiembrie 1922, loc. cit., rola 6).
– –

către diplomaţia română a unor asemenea forţe situate în stânga şi în dreapta României ar reprezenta o greşeală.
În analiza oferită cititorilor e important de precizat proporţia genului de informaţii, ştiri, comentarii, care au
alcătuit imaginea transmisă de presa dobrogeană opiniei piblice.
În pofida faptului că între comentarii (editoriale) predomină cele negative, numărul net superior al informaţiilor
scurte sau pe larg susţinute despre Germania şi raporturile ei în cadrul şi pe marginea Tratatului de la Versailles
au fost prezente într-un număr net superior.
Cu siguranţă, ne putem întreba: în ce măsură numărul inferior al comentariilor negative poate avea un impact
mai puternic, comparativ cu informaţia neutră şi în ce măsură contribuie la crearea unei imagini veridice în ochii
cititorilor?
Pentru răspusul la întrebările de mai sus, decisivă ar fi analiza structurii intelectuale a cititorului de presă dobrogeană
din anii1919-1923. Dar, în situaţia în care nu există un studiu sociologic cu privire la natura categoriilor
sociale şi a efectelor produse de informaţiile şi ştirile la care am făcut referire, este imposibil de dat un verdict.
Totuşi, dacă luăm în considerare că ziarele care au oferit aceste imagini se intitulau independente şi supravieţuiau
economic de pe urma numărului de cititori, s-ar putea concluziona că în condiţiile în care nu ar fi existat un
interes faţă de Germania nu ar fi existat atâtea informaţii.
În privinţa impactului real al acestor informaţii asupra întregii populaţii dobrogene şi nu numai a cititorilor de
presă, al rolului jucat în crearea unei imagini despre Germania vizavi de Tratatul de la Versailles, se poate aprecia
că a fost unul important. În sprijinul acestei afirmaţii poate fi amintit rolul presei pentru oricare din cititorii începutului
de secol XX, comparabil, poate, cu televiziunea anilor noştri, cu atât mai puternic cu cât el era reprezentat
de numai două publicaţii, singurele în peisajul cotidian.
Cu siguranţă, persistă întrebarea asupra exactităţii informaţiilor care ajungeau la populaţia neştiutoare de carte
ori prea puţin prosperă pentru a-şi permite un ziar. Dar certitudinea că aceste informaţii au fost difuzate în societate
există şi se bazează pe numeroasele mărturii din literatura de specialitate şi nu numai, română sau internaţională.
Se poate aprecia că relatările despre Germania şi Tratatul de la Versailles, felul în care au fost transmise, de
presa dobrogeană, a fost unul de natură profesionistă, neutru în marea lui majoritate, cu impact profund asupra
opiniei publice, determinând, într-o proporţie considerabilă, perceperea corectă a fenomenelor politice care au
marcat acei ani.
– –

Bibliografie
BERSTEIN, Serge, MILZA, Pierre, istoria europei Secolul XX (din 1919 până în zilele noastre), vol. 5, Iaşi, 1998.
BUCHET, Constantin, România şi Republica de la Weimar 1919-1933, Bucureşti, Editura All Educaţional, 2001.
CAROL, Anne, GARRIGUES, Jean, IVERNEL, Martin, Dicţionar de istorie a secolului XX, Bucureşti, Editura All Educaţional,
2000.
CARPENTIER, Jean., LEBRUN, Francois, istoria europei, Editura Humanitas, 2006.
CIORBEA, Valentin, evoluţia Dobrogei între 1918-1944 contribuţii la cunoaşterea problemelor geopolitice, economice,
demografice, sociale şi ale vieţii politice şi militare, Constanţa, Editura Exponto, 2005.
CONTE VON KROCKOW, Christian, Germanii în secolul lor 1890-1990, Bucureşti, Editura All Educaţional, 1999.
DUCULESCU, Victor, CĂLINOIU, Constanţa, DUCULESCU, Georgeta, Drept constituţional comparat, vol. 1, Bucureşti,
Editura Lumina Lex, 1999.
FULBROOK, M., O scurtă istorie a Germaniei, Iaşi, Editura Institutului European, 2002.
JOHNSON, Paul, O istorie a lumii moderne 1920-1990, Editura Humanitas, Bucuresti, 2003.
KISSINGER, Henry, Diplomaţia, Bucureşti, Editura All, 1998.
LAYTON, Geoff, De la Bismark la Hitler: Germania 1890-1933, Bucureşti, Editura All Educaţional, 2002.
MOISUC, Viorica, istoria relaţiilor internaţionale până la mijlocul sec XX-lea, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de
Mâine, 2002.
RĂDULESCU, Adrian, BITOLEANU, Ion, istoria românilor dintre Dunăre şi Mare Dobrogea, Bucureşti, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, 1979.
TAYLOR, A.J.P., Originile celui de-al doilea război mondial, Iaşi, Editura Polirom, 1999.
URSU, Niculina, Dobrogea în timpul ocupaţiei trupelor aliate (noiembrie 1918-decembrie 1919), în “Anuarul Muzeului
Marinei Române” 2000, tom III/II, Constanţa, Editura Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa
S.A., 2001.
“Farul” 1919-1922
“Dacia” 1920-1923
– –
© marian BĂNICĂ, 2008

aspecte prıvınd transFormarea proprıetăŢıı puBlıce În proprıetate prıvată
În perıoada de tranZıŢıe (1 0- 00 ) (În BaZa eXempluluı proprıetăŢıı Funcıare)
– –
Octavian zelinSKi
Destrămarea Uniunii Sovietice a avut drept urmare imediată în domeniul agrar reformarea proprietăţii funciare
şi a modului de producţie în agricultură.
Problema transformării proprietăţii funciare publice în proprietate privată în perioada de tranziţie este una
foarte importantă pentru Republica Moldova, atît din cauza caracterului agrar al economiei şi al structurii sociale
rurale, cît şi datorită implicaţiilor majore pe care le-a avut procesul de reformă a proprietăţii asupra majorităţii
populaţiei. În contextul celor expuse mai sus, scopul urmărit de autor în articolul de faţă este de a elucida, sub
aspectele juridic şi statistic, conţinutul procesului sus-menţionat.
Noţiunea de „reformă agrară”, în cazul statelor fostului bloc comunist în general, şi al Moldovei în particular,
reprezintă un proces complex, de natură economică, juridică şi socială, urmărind modificarea radicală a relaţiilor
de producţie în agricultură şi a normelor juridice privind proprietatea funciară, în direcţia lichidării întreprinderilor
agricole caracteristice unei economii de tip socialist (colhozurile şi sovhozurile) şi crearea unei agriculturi
bazate pe relaţiile de piaţă, în special, prin distribuirea către foştii angajaţi ai acestor structuri a cotelor valorice de
patrimoniu (maşini agricole, clădiri, etc.) şi a cotelor-părţi de teren agricol.
Subiectul reformei agrare, sub aspectul evoluţiei proprietăţii funciare constituie obiectul de studiu al mai multor
cercetători, dar lucrările lor au mai mult un caracter neistoric, sunt axate mai mult pe elucidarea aspectelor de
ordin economic. Îi vom menţiona, în cele ce urmează pe cîţiva dintre cercetătorii la care ne referim, după cum
urmează: Graur G. (Razvitie ličnogo sektora sel’skogo hozjaistva Moldavskoj SSR, Kišinev, 1988), Bajura F.,
Bodur I., Rotaru V., Zaiţev E. (Organizarea gospodăriilor agricole competitive în condiţiile economiei de piaţă,
Chişinău,1999),Slipe’kij V. (arendnye otnošenia v agropromyšlennom komplekse Respubliki Moldova, Kišinev,
1991), Macari V.(Desfăşurarea şi perfecţionarea procesului de privatizare în Republica Moldova, Chişinău, 1995)
, Guţu V., Panico P. ( Privatisation in an economy in transition, Venice, 1995) ş.a.
Baza documentară şi statistică este suficientă pentru cercetarea problemei studiate. Izvoarele includ atît documente
ce reflectă epoca sovietică, cît şi perioada de după 1991.
În decursul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea, complexul agrar al Moldovei s-a dezvoltat în afara
condiţiilor specifice economiei de piaţă: capitalul, relaţiile marfă-bani, concurenţa etc. Din punct de vedere juridic,
conform Constituţiei (art. 13), în URSS nu exista noţiunea de proprietate privată asupra pămînturilor, cetăţenii
avînd doar dreptul de folosinţă a terenurilor destinate construcţiilor, a celor adiacente locuinţelor, precum şi a
celor destinate legumiculturii şi pomiculturii. 1 Statul era singurul proprietar al întregului fond funciar. 2
Istoria reformării proprietăţii funciare este iondisolubil legată, la începuturi, de perestroika lui M. Gorbaciov.
Perestroika nu urmărea doar reformarea structurilor politice ale societăţii sovietice, ci şi a economiei or, proprietatea
este domeniul cel mai important al economiei, fapt pentru care, începnd cu sfîrşitul anilor ‘ 80 guvernanţii au
demarat un vast proces de reformare a sistemului relaţiilor de proprietate şi producţie în economia sovietică. Nu
ne vom pronunţa asupra caracterului oportun şi avenit al reformării agriculturii sovietice 3 , limitîndu-ne, în cele ce
urmează, doar la expunerea principalelor aspecte ale acestui proces.
Reforma proprietăţii funciare a început în 1989 cînd, prin Decizia Consiliului de Miniştri ai URSS din 5.IV.1989
Despre reorganizarea radicală a raporturilor economice şi de gospodărire în complexul agroindustrial al ţării s-a
recunoscut necesitatea dezvoltării tuturor formelor de proprietate în agricultură. A fost recunoscută egalitatea proprietăţii
colective (a colhozurilor) şi a celei publice (a sovhozurilor) pe de o parte-şi îndividuală (a cooperativelor
de producţie şi a altor forme de gestiune agricolă în bază de arendă), pe de altă parte. Totuşi, în plan practic, nu s-a
mers mai departe pe calea reformării proprietăţii în sensul distribuirii pămînturilor către ţărani, statul considerînd
1 Konstitutsia, 1977, 10-11
2 Ibidem
3 KARA-MURZA 1993, 5-6
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 238-244

în continuare arenda drept o formă optimă de gestiune în agricultură. 1 De altfel, către 1990, cca. 59% din terenurile
agricole ale întreprinderilor complexului agroindustrial al republicii erau lucrate în bază de arendă. Iată de ce
legislaţia sovietică a epocii stipulează printre posibilele forme de gestiune particulară a proprietăţii anume arenda,
sub forma arendei individuale şi a celei de familie. 2
Guvernul sovietic urmărea şi stimularea iniţiativelor private în agricultură prin acordarea către fermieri şi cooperative
a creditelor pe termen lung (pe 50 de ani), cît şi prin scutirea de plata de arendă pe un termen de 5 ani.
Anul următor (1990) a fost marcat de o cotitură radicală în domeniul reformării proprietăţii funciare. Conform
Principiilor legislaţiei funciare a uRSS şi a republicilor unionale din 18.II.1990 proprietatea privată a fost, în
fapt, legiferată şi egalată cu proprietatea publică şi colectivă. Totuşi, doar două elemente ale dreptului de proprietate
au fost acordate prin lege, şi anume: posesia şi folosinţa, dispoziţia nefiind încă acordată proprietarilor de
pămînt, acest element final însemnînd, de fapt, în cazul concedării-transformarea pămîntului în obiect al relaţiilor
de vînzare-cumpărare. Articolul 5 al actului normativ examinat reglementa posesiune pămînturilor, cetăţenilor
fiindu-le acordate drepturile de posesiune viageră şi de transmitere prin moştenire, iar întreprinderilor nou-apărute
în sectorul agrar, garantîndu-li-se dreptul de posesiune permanentă. În ceea ce priveşte posesiunea pămînturilor,
legea consfinţea două tipuri ale ei: temporară (incluzînd arenda)şi permanentă, permiţîndu-se transformarea
dreptului de folosinţă temporar în permanent. 3 Pămînturile nu au devenit obiect deplin al relaţiilor de proprietate
privată nici prin Legea uRSS despre proprietate. 4
Începînd cu anul 1991 sporesc simţitor atribuţiile legale ale autorităţilor de la Chişinău, astfel încît, către 21
ianuarie 1991 Parlamentul republicii adoptă Legea despre proprietate, care a stabilit definitiv caracterul privat al
proprietăţii funciare, menţinîndu-se tipurile public şi colectiv de proprietate. 5 Un alt act legislativ - Legea despre
concepţia reformei agrare şi a dezvoltării sociale a satului din 19.II.1991 stipula :
• Urgenţa transmiterii gratuite în proprietate privată a cetăţenilor a terenurilor adiacente locuinţelor lor, conform
dreptului sovietic al proprietăţii individuale, şi a căror suprafaţă totală nu depăşea 0,3 ha pe familie.
• Necesitatea transformării pămîntului în obiect al relaţiilor de vînzare/cumpărare, începînd cu 1 ianuarie
2001. 6
Prin actele legislative sus-menţionate şi în conformitate cu legea despre privatizare (din 4 iulie 1991), în agricultura
republicii a demarat procesul numit al micii privatizări funciare, noţiune ce se referă la atribuirea în proprietate
privată a cetăţenilro a terenurilor adiacente locuinţelor. Ca suprafaţă este vorba de cca. 300.000 de hectare
de teren, dintr-un total de 2,3 milioane de hectare reprezentînd fondul funciar agricol al republicii. 7
Din punct de vedere legislativ, analizînd vastul material documentar de care dispunem, ne permitem să formulăm
ipoteza conform căreia, reforma proprietăţii funciare, începută în anul 1989, s-a încheiat deja către anul
2001. Anume în anul 2001 a intrat în vigoare prevederea Legii despre proprietate, în conformitate cu care, de la
1 ianuarie 2001 pămîntul devenea obiect al relaţiilor de vînzare/cumpărare, fapt consfinţit şi prin completarea în
2001 a Legii despre preţul normativ şi modul de vînzare/cumpărare a terenurilor (legea 1308-XIII din 1994). În
conformitate cu noua redacţie a legii în cauză, terenurile cu destinaţie agricloă intrau în circuitul de piaţă, putînd
fi vîndute şi cumpărate liber de orice cetăţean al republicii, alături de terenurile neagricole, care puteau fi vîndute
şi cumpărate încă în conformitate cu redacţia veche a legii. Străinii şi apatrizii, în conformitate cu articolele 4 şi 5
ale legii în cauză nu puteau cumpăra terenuri cu destinaţie agricolă. Cetăţenilor străini li s-a acordat doar dreptul
de vînzare a terenurilor cu destinaţie agricolă, primite de aceştia în virtutea dreptului de succesiune. În domeniul
terenurilor neagricole, străinii şi apatrizii nu erau în nici un fel limitaţi în drepturi. 8
După cum am menţionat anterior, formulînd scopul articolului, reforma proprietăţii funciare nu poate fi redusă
la aspectul legislativ, în afara cadrului cantitativ şi statistic. Din acest punct de vedere, în cele ce urmează ne vom
referi, pe scurt, la unele aspecte ce ţin de modificările produse în sfera funciară în anii cercetaţi. Trebuie să înce-
1 Sobranie, 1989a, 443-464.
2 SLIPE’KIJ 1991.
3 Veştile, 1990a, 147-149.
4 Veştile, 1990b, 197-206.
5 Legi, 1991a, 215.
6 Legi, 1991b, 230-232.
7 MACARI 1995.
8 monitorul, 2001a.
– –

pem cu o relevare scurtă a ceea ce reprezenta fondul funciar al ţării la momentul începerii procesului de privatizare
a pămînturilor, adică la sfîrşitul anului 1991 – începutul anului 1992.
Categoriile de
beneficiari
Număr
Starea fondului funciar al republicii la ianuarie 99
Suprafaţă totală,
mii ha.
Terenuri arabile
Plantaţii
din care
Livezi Vii
Colhozuri 600 2017,0 1135,5 139,5 91,7 232,9 1615,3 173,6 223,9
Într.cooperatiste 11 0,6 0,2 0,1 0,1 - 0,4 0,1 0,1
Într.agricole
intergospodăreşti
53 70,6 43,9 4,1 0,4 8,8 57,7 4,3 8,4
Sovhozuri 400 758,2 349,5 56,6 82,2 99,8 601,1 71,0 112,5
Într. ale ministerelor 68 8,6 4,7 0,5 0,4 0,9 6,7 0,7 1,2
Alte întreprinderi agricole
5 0,2 0,20 - - - 0,2 - -
Cetăţeni 3 - - - - - - - -
Terenuri în
posesie provizorie
a întreprinderilor
1140,0 2882,2 1532,0 200,8 174,8 341,4 2281,4 249,7 346,1
Rezerva publică 46,0 6,6 - - - 1,0 1,0 0,2 5,4
Întreprideri
silvicole
21,0 325,0 1,5 0,1 - 1,1 5,8 0,4 318,8
Sursă: Bilanţul funciar al Republicii Moldov.1991, Chişinău, 1992
– 0 –
Păşuni
Terenuri agricole
Terenuri adiacente
alte
Tabelul 1
Remarcăm că la momentul demarării procesului de privatizare a pămînturilor, întregul fond funciar al republicii
atît neagricol cît şi agricol, se afla în posesia fie a structurilor statale (a sovhozurilor), fie a celor bazate pe
proprietatea colectivă (a colhozurilor).
Condiţiile politice specifice Moldovei postcomuniste, referindu-ne în special la nedorinţa guvernanţilor de a
promova consecvent şi coerent reformele începute anterior, au dus la o distribuţie foarte lentă a terenurilor agricole
ale colhozurilor şi sovhozurilor către ţăran. Astfel, către primele luni ale anului 1993, adică la mai bine de un
an de la demararea procesului de împroprietărire, doar 481 de ţărani şi-au primit parcelele cuvenite (aşa-numitele
cote-părţi), suprafaţa totală a cărora era egală cu doar 1366 de hectare. 1 Către 1 ianuare 1994 doar 3058 de fermieri
au devenit proprietari în înţelesul deplin al cuvîntului ai terenurilor ce li se cuveneau, suprafaţa distribuită lor
fiind egală cu 6836 de hectare 2 .
Începînd cu 1995 procesul de împroprietărire a luat amploare, autorităţile centrale începînd chiar repartizarea
în natură a terenurilor către doritorii de a practica în mod individual agricultura (este o mare diferenţă între distribuirea
titlurilor de autentificare a dreptului de proprietate asupra cotei-părţi şi distribuirea în natură a acestei
cote-părţi, în primul caz fiind vorba daar de un act formal ce atesta pur şi simplu faptul că cetăţeanul X are dreptul
la o suprafaţă oarecare de teren din fosta moşie a colhozului/sovhozului din care a făcut parte anterior). Tabelul
de mai jos ilustrează evoluţia statistică a procesului de împroprietărire a ţăranilor, drept bază de calcul fiind luată
anume distribuirea în natură a cotelor-părţi de teren.
1 anuarul, 1993.
2 anuarul, 1994.

Tabelul 2
Distribuirea cotelor-părţi de teren cetăţenilor Republicii Moldova în anii 1993-2002
Criteriu 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
Numărul
persoanelor
împroprietărite
Suprafaţa totală
distribuită,ha
481 3.058 3.3600 47.600 117.000 175.800 241.100 429.000 502.700 582.500
1.366 6.836 34.600 58.300 123.000 224.900 317.500 590.800 701.800 810.500
Suprafaţa medie,ha 2,9 2,23 1,03 1,22 1,05 1,28 1,32 1,38 1,40 1,40
Sursă: Anuarul Statistic al Republicii Moldova. Anii 1992-2002, Chişinău, 1993-2003
După cum vede, în ciuda unui progres relativ în ceea ce priveşte împroprietărirea, începînd cu anul 1995, pînă
către 1999/2000 acest proces se desfăşura deosebit de încet, în special dacă luăm în calcul faptul că, prin lege, subiecţi
ai împroprietăririi urmau să fie aproximativ un milion de persoane. În urma accelerării ritmului împroprietăririi,
către începutul anului 2002, dintr-un total de 2,3 milioane hectare cît reprezintă fondul funciar al republicii,
circa jumătate se afla deja în proprietatea privată efectivă a cetăţenlor, după cum urmează: 0,3 milioane hectareterenurile
adiacente locuinţelor (distribuite în urma procesului micii privatizări agricole), iar 0,8 milioane hectarecotele-părţi
de teren distrbuite deja. Restul suprafeţelor agricole îl reprezenta rezerva funciară publică (circa 16 %
din totalul suprafeţelor), sectorul corporativ (SRL, SA,cooperative etc.), moştenitoare de facto a fostelor colhozuri
şi sovhozuri, iar circa 0,5% reveneau puţinelor cohozurui rămase încă nereformate şi nelichidate. 1
Urmările procesului de împroprietărire se resimt în primul rînd în domeniul economiei. Distribuirea terenurilor
către ţărani a dus la o fărîmiţare exagerată a suprafeţelor agricole altădată unitare, precum şi la o parcelare absurdă
a înseşi cotelor-părţi aflate în proprietatea fermierilor (sunt răspîndite cazurile cînd o cotă-parte este împrăştiată
în cîteva colţuri ale moşiei unui sat, făcînd imposibilă prelucraea eficientă măcar a terenului primit de ţăran).
Drept urmare, începînd cu anii 2000/2001 începe procesul de consolidare a exploatărilor agricole individuale
(de astă dată benevol, spre deosebire de colectivizarea din anii ’40-’50).Conform datelor Centrului de investgaţii
Strategice şi Reformă, în anul 2001 doar 25% din suprafeţele agricole erau prelucrate în mod individual, restul
de 75% fiind prelucrate de către întreprinderile mari, indiferent de forma de organizare. 2 Fenomenul consolidării
exploatărilor, susţinut din 2001 şi de către Guvern, a dus la aceea că, la începutul deceniului curent, cea mai mare
parte a întreprinderilor agricole prelucrau suprafeţe ce depăşeau 100 ha. Tabelul de mai jos reflectă tocmai starea
consolidării exploatărilor agricole în anul 2002, drept bază de calcul servind ponderea diferitor exploatări agricole,
după suprafaţă, în totalul exploatărilor agricole la nivel republican.
Tabelul 3
Consolidarea exploatărilor agricole în anii 2001/2002
Suprafeţe exploatate,
%
ha
1-10 0,6
11-20 2,4
21-50 4,5
51-100 4,5
101-500 41,4
501-1000 26,1
Peste 1000 20,5
Sursa: Moldova: o retrospectivă a succesului în agricultură, Chişinău, 2002
Pentru o mai bună înţelegere a ceea ce înseamnă pentru Republica Moldova reforma agrară din anii ’90, e necesar
a releva şi unele aspecte legate de consecinţele ei asupra volumului producţiei agricole din republică. Astfel,
1 anuarul, 2002.
2 moldova, 2002.
– 1 –

conform datelor statistice, în anul 1996 (la moment, în preţuri comparate, volumul producţiei agricole nu diferă
substanţial de nivelul anului 1996), în comparaţie cu anul 1990 (an în care volumul producţiei agricole şi-a atins
maximul istoric), volumul producţiei agricole reprezenta în ansamblu pe agricultură mai puţin de 50%, inclusiv:
l în zootehnie (în %): bovine – 12,3%, porcine – 82,4%, păsări – 36,5%, lapte – 12,5%, ouă – 72,2%
l în fitotehnie: fructe – de 2 ori mai puţin, grîu – de 2,2 ori mai puţin, porumb – cu 40% mai puţin, legume
– de 3 ori mai puţin etc.
De rînd cu aspectele de ordin juridic şi economic ale reformei agrare în Moldova, important ni se pare a sublinia
în cîteva cuvinte şi unele probleme ce ţin de transformările produse în domeniul mentalităţii ţărănimii din
republică, ca rezultat al procesului privatizării pămînturilor. Actualitatea unei atare abordări se manifestă prin
faptul că, dincolo de aspectul economic şi juridic al reformei agrare, trecerea de la modul de producţie socialist,
bazat pe proprietatea publică şi colectivă, pe un mod de a fi al ţăranului, la modul de producţie capitalist, bazat pe
proprietatea privată, a avut un impact considerabil nu doar asupra volumului producţiei agricole, asupra productivităţii,
asupra întinderii proprietăţilor funciare, ci şi asupra modului de viaţă al ţăranilor, asupra cotidianului privat
şi colectiv, asupra mentalităţii – atît a fiecărui ţăran în parte, cît şi asupra mentalului colectiv, în direcţia transformării
acestor domenii ale vieţii ţăranilor. Mutaţiile produse în aceste domenii, ascunse la prima vedere, necesită o
cercetare meticuloasă atît din cauza importanţei cunoaşterii schimbărilor produse la nivelul conştiinţei majorităţii
populaţiei ţării noastre – ţăranilor, cît şi din lipsa unei atare abordări în cercetările istoricilor de istorie imediată.
Importanţa practică a unei atare abordări rezultă din insuficienţa tratării reformei agrare sub aspectul strict
economic şi juridic. Or, în literatura de specialitate din Republica Moldova nu există cercetări legate de impactul
reformelor economice din anii ’90 (al reformei agrare în particular) asupra vieţii şi mentalităţii locuitorilor ţării (a
ţăranilor în cazul nostru).
La elaborarea unui cadru metodologic adecvat cercetării problemei propuse ne-am bazat pe lucrările cercetătorilor
francezi Claude Lévi – Strauss (L’anthropologie structuralle deux, ed . Plan, Paris, 1973) , Françoise Thébaud
(Editorial În http://clio.revues.org/document440.html), Sophie Duschesne şi Florence Haegel (L’enquete et ses
méthodes . L’entretien collectif, Nathan, Paris, 2004), Florence Descamps (L’historien, l’archiviste et le magnetophone.
De la constitution de la source orale à son exploitation, Jouve, Paris, 2001) , Robert Frank (la mémoire
et l’histoire În http: //www.ihtp.cnrs.fr/publications/bouche_verite/memoire/RF.html), Pierre Sabot (L’histoire
orale În http://www.histoire-genealogie.com/article.php?3id_article=104) a cercetătorului sovietic Boris Poršnev
(Social’naja istoria i psihologia, Moskva ,1979) – în ceea ce priveşte aspectele-cadru ale unei cercetări interdisciplinare
istorico-sociologice, pe cercetările de teren desfăşurate în mediul rural de către autorul prezentului articol,
pe bogatul material furnizat de presa periodică, precum şi pe cercetările sociologice realizate de o serie de instituţii
sociologice din ţară (Institutul de Politici Publice (http://www.ipp.md), Asociaţia pentru Democraţie Participativă
(http://www.adept.md). În contextul mutaţiilor produse la nivelul mentalităţii populaţiei rurale, la nivelul mentalului
colectiv al ţăranilor, vom remarca faptul că privatizarea agrară a avut drept efecte principale următoarele:
• apariţia de noi categorii sociale la sat, printre care : marii proprietari de terenuri, micii proprietari (categorie
ce se restrînge numeric în mod vădit, prin vinderea de către ei a cotelor de teren către marii proprietari) şi cei rămaşi,
în virtutea lacunelor din Codul Funciar, fără cotă-parte de teren.Aceştia din urmă, numiţi în presa periodică
„noii argaţi” constituie, din fericire , o categorie socială socială relativ puţin numeroasă;
• exodul masiv din sate, atît spre oraşe-în interiorul republicii, cît şi peste hotarele ţării, dat fiind faptul că satul
moldovenesc contemporan nu mai oferă locuri de muncă pentru cei cca. 60% dintre locuitorii ţării care locuiesc
în localităţile rurale (ponderea dată nu ia în calcul Transnistria).Conform datelor Departamentului de Statistică şi
Sociologie, numărul populaţiei ocupate în agricultură , în perioada 2000-2001 a scăzut de la 766.000 la 583.000 (!)
de oameni (o scădere de 24%), tendinţa fiind cu atît mai clară cu cît cca. 65,5% din tinerii din sate (elevi,studenţi
etc.) doresc să locuiască în oraşe, şi doar 25,2% ar accepta să se întoarcă în sate-tocmai din cauza lipsei oricărei
lipse de perspectivă pentru ei. 1
În urma expunerii succinte, în paginile articolului de mai sus, a trăsăturilor principale ale reformei agrare
desfăşurate în Moldova în deceniul trecut, putem conchide că, sub aspect legislativ, anii 1991-2001 au fost caracterizaţi
prin crearea unei baze normative adaptate unei economii de piaţă, corespunzînd, în opinia organismelor
1 MS, MS, 2003.
– –

internaţionale, unei societăţi democratice. Din punct de vedere economic însă, or reforma a vizat în primul rînd
reformarea agriculturii din puncte de vedere economic, împroprietărirea ţăranilor a dus la o parcelare excesivă a
exploatărilor agricole, ceea ce a avut drept consecinţă diminuarea productivităţii muncii în complexul agroindustrial
şi, drept rezultat, o scădere radicală a volumului producţiei agricole în republică, şi aceasta în toate ramurile
(zootehnie, fitotehnie, industria conservelor, vinificaţia etc.). Reforma a modificat radical şi modul de viaţă al
ţăranilor moldoveni, altădată simpli angajaţi în sectorul agrar al RSSM, pomeniţi în cîţiva ani „proprietari”de terenuri
agricole pe care nu aveau cu ce să le prelucreze-nici sub aspectul tehnicii agricole, nici al îngrăşămintelor,
pesticidelor etc., neavînd, aşadar, nici o posibilitate de a obţine rezultate satisfăcătoare în urma muncii lor.Astfel,
în condiţiile unei agriculturi absolut ineficiente, de subzistenţă, ţărănimea a început să se desţărănizeze, emigrînd
peste hotarele ţării în căutarea unui loc de muncă.
Toate cele expuse mai sus ne fac să apreciem procesul reformei agrare desfăşurate în Republica Moldova în
ultimii 15 ani drept un mare eşec, nu doar sub aspect economic, ci şi sub aspect social.
Summary
During the last decade of the past century (so-called transition period), Republic of Moldova was characterized
by a wide process of reforming the economy, especially in the area of property. One of the main areas of general
property reform was the land property.
Starting from 1989 the land property was transferred, step by step, in private property, maintaining a limited
state-owned sector. During 1992-1996 the process of land distributing toward peasants was extremely lent, and
only starting with 1998 the process begun to take more speed. As result of land distribution to farmers, in 2002
the most of the lands were already private, but extremely divided into a small exploitations-very hard to be used
in a modern agriculture .The agricultural output diminished by more than a half compared with 1990/1991 data.
However, after the distribution of lands in private property, the most of it became loaned from peasants by big
agricultural companies (75 % of lands in 2002 were consolidated in exploitations of more than 100 hectares).
The process of reform caused very important mutations in the peasant’s way of life and even in the field of their
mentality. We consider that the perception of the agricultural reform is quite different from the content of reform
under formal aspects. Another goal of this article is also to draft some considerations for clearing the processes
in the field of studying the problem of changing mentality and reform perception by peasants in post-communist
Moldova. It is important to know from this viewpoint that the agricultural reform in Moldova was caused the
emergence of some new social classes by comparison with Soviet period-the big land owners, the small land
owners (not really a capitalist social class in Moldova) and those with no land in property, imposed to work for an
extremely small wage in agriculture. As result of it, a big part of small owners and those with no land in property
were imposed to emigrate out border searching for a better life, the process of emigration being an aspect of disappearing
of peasants as an important social category in Moldova.
The short evolution of the process of land property transformation, under economic, juridical and statistical
aspects, as well as the transformations in the area on mentality is the subject of the article to follow.
Bibliografie
1. Konstitutsia Soyuza Sovetskih Socialističeskih Respublik, Moskva, 1977.
2. Legi, hotărîri şi alte acte adoptate de către sesiunea a cincea a Sovietului Suprem al RSS Moldova de legislatura a douăsprezecea,
vol.II, Chişinău, 1991.
3. Legi, hotărîri şi alte acte adoptate de către sesiunea a cincea a Sovietului Suprem al RSS Moldova de legislatura a douăsprezecea,
vol.III, Chişinău, 1991.
4. Legislaţia funciară, Chişinău, 1996.
5. Monitorul Oficial, nr.147-149, Chişinău, 2001.
6. Sobranie postanovlenii pravite’stva SSSR, nr. 19-20, Moskva, 1989.
7. Veştile Congresului Deputaţilor Poporului şi ale Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, nr. 9,
Moscova, 1990.
8. Veştile Congresului Deputaţilor Poporului şi ale Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, nr. 11,
Moscova, 1990.
– –

9. Anuarul Statistic al Republicii Moldova. 1992-2001, Chişinău, 1993-2002.
10. Moldova: o retrospectivă a succesului în agricultură. informaţie despre Programul de asistenţă petru fermierii privaţi,
Chişinău, 2002.
11. SLIPE’KIJ, V., Arendnye otnošenia v agropromyšlennom komplekse Respubliki Moldova, Kišinev, 1991.
12. KARA-MURZA, S., Satul pe care-l distrugem astăzi, În “Pămînt şi oameni”, 15.V.1993, pag. 5-6.
abrevieri
1. MS – Moldova Suverană
– –
© Octavian zelinSKi, 008

aporturıle repuBlıcıı moldova cu rusıa (1 0- 00 )
– –
Pavel RÎşNeANU
Universitatea de Stat din moldova
La 22 septembrie 1990 la Moscova preşedintele Mircea Snegur şi B. Elţin, preşedintele Sovietului Suprem al
Rusiei, au semnat Tratatul cu privire la principiile relaţiilor interstatale între Republica Sovietică Federativă Socialistă
Rusă şi Republica Sovietică Socialistă Moldova, conţinând o preambulă şi 23 de articole «de o importanţă
epocală». Atmosfera solemnă a acestui eveniment a fost tulburată şi de ameninţările nevoalate de la tribuna congresului
deputaţilor poporului din Uniunea Sovietica din 21 septembrie 1990 ale lui M. Gorbaciov, preşedintele
URSS, la adresa Moldovei suverane. Liderul sovietic a catalogat cu dispreţ poziţia RSSM faţă de Acordul unional
în curs de elaborare atunci, caracterizând-o «... ori comunitate, ori concubinaj ...». Aceasta atitudine arogantă a
liderului de la Kremlin a fost respinsa categoric de Prezidiul legislativului de la Chişinău 1 .
Tratatul moldo-rus urmărea crearea unor condiţii politice şi economice propice consolidării şi apărării suveranităţii
Înaltelor Părţi Contractante, dezvoltării unor relaţii de prietenie şi colaborare multilaterală, restabilirii
drepturilor legitime şi intereselor ambelor state în baza normelor dreptului internaţional. Cele două state suverane
RSSM şi RSFSR îşi recunoşteau şi se obligau să respecte reciproc suveranitatea, abţinându-se de la acţiuni care ar
fi putut leza suveranitatea de stat a celeilalte Părţi (art. 1). Tratatul fixa decizia Părţilor de a desfăşura o cooperare
reciproc avantajoasă şi pe baze egale în domeniul politic, economic, cultural, tehnico-ştiinţific, comercial etc.
(art.2). Statele semnatare se obligau să interzică prin lege şi să curme constituirea şi activitatea în teritoriile lor a
organizaţiilor şi grupurilor, având drept scop lichidarea suveranităţii de stat şi atentatul la integritatea teritorială a
celeilalte Părţi Contractante sau cucerirea puterii prin utilizarea forţei (art. 3). Părţile la Tratat îşi declarau decizia
de a defini într-un Acord separat principiile şi formele colaborării în domeniul apărării şi securităţii, plecând de la
tendinţa ambelor ţări de a contribui la întărirea păcii şi colaborării în Europa (art.4). Chişinăul şi Moscova considerau
oportună cooperarea multilaterală în sfera relaţiilor internaţionale, cât şi coordonarea iniţiativelor privind
participarea în organismele internaţionale (art. 5).
Acordul bilateral fixa obligaţia Părţilor de a garanta dreptul la libera opţiune a cetăţeniei (art.6), precum şi
drepturi politice, sociale, economice şi culturale egale cetăţenilor celeilalte Părţi, în conformitate cu normele internaţionale
privind drepturile omului (art. 7). Documentul punea bazele juridice necesare reglementarii chestiunilor
privind procesele migraţiei (art.9), securitatea ecologica (art. 10), regimul proprietăţii amplasate în teritoriul Părţilor
Contractante (art. 11) toate acestea urmând să fie ulterior reglementate pe larg prin acorduri speciale.
Părţile considerau oportun să contribuie la crearea unui spaţiu economic comun al statelor suverane, pieţelor
interstatale europene şi asiatice art. 13), relaţiile lor economice urmând să fie reglementate în baza principiului
«naţiunii celei mai favorizate», în conformitate cu acorduri speciale interguvernamentale, excluzând recurgerea în
mod unilateral la măsuri economice destabilizatoare pentru economia celeilalte Părţi (art. 13).
RSSM şi Federaţia Rusă au căzut de acord să facă schimb de reprezentanţi oficiali permanent (art. 16). Tratatul
a fost încheiat pe un termen de 10 ani, putând fi prelungit pentru un termen următor dacă nici una dintre Părţi nu-şi
declara intenţia de a-1 denunţa înainte de expirarea termenului de valabilitate (art.22). Tratatul urma să fie supus
ratificării, intrând în vigoare din momentul schimbului instrumentelor de ratificare (art.23).
Valoarea acestui Tratat era cu atât mai importanta cu cât se înscria în strategia administraţiei ruse privind diminuarea
rolului Centrului unional prin strângerea relaţiilor bilaterale directe, neglijând existenţa conducerii de
la Kremlin în frunte cu Gorbaciov. Preşedintele Elţin declara deschis aceste scopuri, arătând ca «pentru a distruge
acea verticala, bazata pe supermonopolizare şi supercentralizare în toate domeniile: politică, economie, sfera socială
ş. a. m. d. noi am hotărât să iniţiem relaţii pe orizontală» republică cu republică, regiune cu regiune, întreprindere
cu întreprindere 2 . Elţin era convins ca suveranitatea republicilor era «un lucru serios şi ireversibil», fapt care
nu putea fi ignorat, ci, dimpotrivă, respectat. În opinia liderului rus, încercarea de a prezenta acest proces firesc de
emancipare naţionala drept „un joc parlamentar”, făcând aluzie la M. Gorbaciov, echivala cu comiterea unei grave
1 “Moldova Suverană”, nr. 280, 1990.
2 “Moldova Suverană”, nr. 229, 230, 1990.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 245-253

erori politice, iar tentativa guvernului unional de a impune un model de trecere la economia de piaţă «bazat pe aceleaşi
„decrete” şi «hotărâri» din centru» urma să sufere un eşec lamentabil. Soluţia, după Elţin, consta în iniţierea
unor relaţii bilaterale, care să condica treptat la apariţia unui sistem economic concurenţial şi competitiv 1 . Liderul
rus menţiona că discursul lui Gorbaciov din 21 septembrie în Sovietul Suprem al URSS nu era „prima greşeala a
Preşedintelui, mai ales atitudinea sa faţă de republici, faţă de statele care şi-au proclamat suveranitatea. E puţin de
spus, sublinia Elţin, ca s-a procedat neetic” 2 . Semnând încă un tratat cu o republica declarată suverană, Federaţia
Rusă îşi întărea poziţiile în raport cu Centrul unional, silit să constate astfel vulnerabilitatea situaţiei sale.
Semnând acest document, Chişinăul miza pe cartea Rusiei în noul joc ce se prefigura de reaşezare a URSS,
riscând să-şi atragă furia Kremlinului cu toate consecinţele previzibile şi imprevizibile. Acestea nu vor întârzia
să se facă cât de curând resimţite. Pentru început, la 24 septembrie 1990, Gorbaciov a obţinut dreptul de a aplica
până la data de 31 martie 1992 masuri suplimentare extraordinare, în scopul stabilizării situaţiei economice şi
social-politice din URSS.
La 1 octombrie 1990 Sovietul Suprem al RSSM a ratificat cu unanimitate de voturi (doar 2 abţineri) Tratatul cu
Rusia, aclamând în picioare aceasta decizie. Mircea Snegur declara în faţă deputaţilor ca Tratatul «este primul pas spre
dezvoltarea suveranităţii reale a ambelor Înalte Părţi Contractante Moldova şi Rusia un pas real spre recunoaşterea Moldovei
ca subiect independent, suveran şi egal al dreptului şi relaţiilor internaţionale». După acest acord, apreciat drept un
act istoric, autorităţile moldovene proiectau să încheie tratate bilaterale cu celelalte republici suverane 3 .
Aceste intenţii nu au fost realizate, Moldova suverană fiind condamnata să suporte consecinţele tendinţei sale
spre autonomie de Centru, inclusiv prin semnarea Tratatului cu Rusia.
În noaptea de 23 noiembrie 1990 au avut loc primele incidente tragice la Dubăsari. Imediat Ministerul unional
de Interne a cerut Kremlinului permisiunea, inacceptabilă pentru RSSM, de a introduce unităţi speciale în zona.
Introducerea acestor unităţi ar fi asigurat între altele şi desfăşurarea alegerilor în „sovietul suprem” de la Tiraspol,
fixate pentru 25 noiembrie. În urma destabilizării situaţiei, din însărcinarea lui B. Elţin în RSSM a sosit o delegaţie
a parlamentarilor ruşi, având misiunea să se documenteze la faţă locului şi să informeze în acest sens instituţia
legislativa a Rusiei, care trebuia să se pronunţe asupra ratificării Tratatului bilateral moldo-rus.
Opinia deputaţilor ruşi în chestiunea ratificării Tratatului după vizita în mai multe zone ale RSSM a fost expusa
de Serghei Kovaliov, preşedintele comitetului pentru drepturile omului al Sovietului Suprem al RSFSR. Kovaliov
vedea două aspecte ale atitudinii faţă de acest Tratat: (1) ca Rusia să ratifice imediat Acordul, deschizând
o reprezentanţă oficiala la Chişinău, pentru a obţine posibilitatea legală de a influenţa situaţia şi de a controla
astfel respectarea Tratatului. Dar, arăta fostul disident sovietic Kovaliov, eventuala ratificare a Tratatului ar fi fost
interpretata de populaţia nemoldoveană drept o manifestare de neglijare a intereselor ei şi de „împăciuitorism cu
politica Chişinăului”; (2) ca Rusia să renunţe la ratificarea Tratatului, ceea ce ar fi provocat o reacţie negativă
din partea RSSM, îndepărtând-o de Rusia şi apropiind-o de România, împotriva unirii cu care se pronunţase fără
echivoc minoritatea rusă. „După mine, recomanda Kovaliov, ratificarea este necesara, dar nu e cazul să ne pripim
cu ea. Ea trebuie corelata, stabilindu-se garanţii reciproce de respectare a drepturilor omului. E nevoie, considera
deputatul rus, de soluţii de compromis şi în ceea ce priveşte Legea cu privire la limba de stat” 4 .
Autorităţile moldovene n-au reuşit să convingă legislativul Federaţiei Ruse să ratifice într-un timp scurt Tratatul
moldo-rus, iar ceea ce părea să fie un act istoric se transforma, imprognozabil, într-un mijloc de presiune
asupra politicii Chişinăului.
Cu prilejul ceremoniei de depunere a jurământului de către primul preşedinte ales democratic de poporul rus,
Mircea Snegur a avut la 11 iulie 1991 o întâlnire oficiala la Moscova cu B. Elţin. Liderii celor două republici
suverane au discutat aspectele dezvoltării relaţiilor bilaterale, cu prioritate în domeniul economic, subliniindu-se
necesitatea integrării economice şi creării de întreprinderi mixte în cele mai diverse ramuri. Snegur şi Elţin „au
menţionat fără echivoc ca participarea sau aderarea părţilor la diferite comunităţi (uniuni etc.) nu poate influenta
negativ tradiţionalele legături de prietenie şi colaborare” consfinţite şi în Tratatul moldo-rus cu privire la principiile
relaţiilor interstatale. Şefii de state au subliniat ca „fiecare popor este liber să-şi hotărască singur destinul şi
1 Ibidem.
2 Ibidem.
3 Ibidem, nr. 232, 1990.
4 “Moldova Suverană”, nr. 280, 1990.
– –

nimeni nu are dreptul, nu va fi în stare să atragă pe cineva cu forţa în Uniune”. Snegur şi Elţin au pledat pentru
«colaborarea directa dintre republicile suverane, precum şi dintre aceste şi ţările străine disponibile să aloce investiţii
în diverse domenii ale economiei lor”.
Preşedintele rus a acceptat invitaţia lui Mircea Snegur de a vizita Chişinăul în toamna anului ‘91, când era
proiectat şi schimbul de instrumente de ratificare a acordului moldo-rus 1 .
La 12 august 1991 premierul rus I. Silaev a semnat la Chişinău Acordul cu privire la principiile de colaborare
în domeniul economic şi comercial pe anul 1992 între Guvernul RM şi Guvernul RSFSR. Părţile la Acord au
convenit ca relaţiile economice să fie realizate de către întreprinderi, instituţii, organe ale administrării locale, în
limitele competenţei lor (art.2). Volumul schimburilor comerciale era proiectat la nivelul anului 1990 (art.3). Livrările
reciproce pentru anul 1992 trebuiau să se deruleze conform preţurilor mondiale (art.4). Părţile au acceptat
înfiinţarea întreprinderilor mixte (art.6) 2 .
În opinia premierului Silaev desfăşurarea stabila a contactelor economice dintre Rusia şi RM urma să imprime
o respectare mai nuanţată a drepturilor ruşilor în Moldova şi ale moldovenilor în Rusia. Chiar daca Chişinăul
oficial nu intenţiona să semneze Tratatul unional, Rusia nu intenţiona să restrângă relaţiile sale economice cu R.
Moldova. Dimpotrivă, în acea faza autorităţile ruse vedeau în Acordul semnat la Chişinău o baza pentru integrarea
economica de lunga durata şi cu alte republici, care ar fi aderat sau nu la Tratatul unional 3 .
În noua conjunctură geopolitica după prăbuşirea URSS. Rusia nu s-a arătat preocupată de ratificarea Tratatului
cu R. Moldova, acesta fiind lăsat să se prăfuiască în safeurile diplomaţiei ruse. Odată cu crearea Comunităţii
Statelor Independente Moscova a condiţionat recunoaşterea diplomatică a Republicii Moldova, dar şi ratificarea
Acordului bilateral, cu aderarea RM la structurile CSI, inclusiv în cele militare şi politice.
Preşedintele B. Elţin a recunoscut independenţa R. Moldova la 18 decembrie 1991, iar la 6 aprilie 1992, în
timpul conflictului armat din zona de est a RM, Nicolae Ţîu, ministrul de externe al RM, şi A. Kozîrev, omologul
său rus, au semnat la Chişinău protocolul privind stabilirea relaţiilor diplomatice moldo-ruse 4 .
În ajunul acestei zile la Tiraspol sosise o delegaţie rusă în frunte cu A. Ruţkoi, vicepreşedintele Federaţiei
Ruse care a declarat în cadrul unui miting că “republica nistreana întotdeauna a existat şi va continua să existe”,
confirmând tradiţia duplicităţii în politica externă rusă. Aceste cuvinte, au accentuat „solii” Moscovei, „nu sunt
spuse fără rost, pentru ca republica nistreană va fi apărata de Armata a 14-a, în hotarele ei actuale” 5 . Ulterior,
acelaşi Ruţkoi ameninţa RM, de la tribuna unei conferinţe internaţionale organizata la Moscova, cu confruntarea
cu o „varianta iugoslavă» în cazul în care ar fi continuat să-şi afirme dreptul, recunoscut şi în plan internaţional,
asupra Transnistriei 6 .
Implicarea Armatei a 14-a ruse de partea forţelor ilegale secesioniste în conflictul din Transnistria din 1992
şi declararea Rusiei drept „agresor” de către autorităţile de vârf ale Republicii Moldova, ameninţările deschise
proliferate de liderii ruşi la adresa autorităţilor de la Chişinău pe parcursul conflictului, blocajul economic aplicat
de Guvernul rus RM au scos chestiunea ratificării Tratatului de pe agenda relaţiilor moldo-ruse pentru o perioada
îndelungată.
Preşedintele Snegur reamintea Părţii ruse despre necesitatea ratificării Tratatului de baza la semnarea Convenţiei
privind reglementarea diferendului transnirean, din 21 iulie 1992.
Un loc central în cadrul relaţiilor moldo-ruse începe să-l ocupe chestiunea evacuării Armatei a 14-a din teritoriul
RM, trecuta sub jurisdicţia directa a Rusiei prin decretul preşedintelui B. Elţin din 1 aprilie 1992.
Dificil evolua şi chestiunea retragerii armatei ruse de pe teritoriul Moldovei. Doar în urma alegerilor parlamentare
din 1994, după ce Parlamentul de la Chişinău dominat de forte revanşarde agrocomuniste a ratificat
documentele de aderare la CSI, la 21 octombrie acelaşi an a fost semnat la Moscova Acordul între Federaţia Rusă
şi Republica Moldova cu privire la statutul juridic, modul şi termenele de retragere a formaţiunilor militare ale
Federaţiei Ruse, aflate temporar pe teritoriul Republicii Moldova.
1 Ibidem, nr. 144, 1991.
2 Ibidem, nr. 144, 1991.
3 Ibidem, nr. 167, 1991.
4 Adevărul, nr. 626, 1992).
5 Adevărul, nr. 626, 1992).
6 Ibidem, nr. 657, 1992.
– –

Conform Acordului, semnat de prim-miniştrii Andrei Sangheli şi V. Cernomârdin, Republica Moldova şi Federaţia
Rusă, fiind Părţi egale la înţelegere cu participarea reprezentanţilor Regiunii transnistrene, aflarea formaţiunilor
militare ale Rusiei în teritoriul R. M este temporar. Ţinând cont de posibilităţile tehnice şi timpul necesar
pentru redislocarea unităţilor militare ale Rusiei, Convenţia din 21 octombrie 1994 obliga Partea rusă să evacueze
trupele sale militare pe parcursul a trei ani din ziua intrării în vigoare a Acordului. “Acţiunile practice pentru evacuarea
formaţiunilor militare ale Federaţiei Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova în limitele termenului fixat,
se arata în textul Acordului, vor fi sincronizate cu reglementarea politica a conflictului transnistrean şi determinarea
statutului special al Regiunii transnistrene a Republicii Moldova». Principiul sincronizării dezavantajează
net autorităţile de la Chişinău, creând, pe de o parte, o situaţie politico-juridica extrem de dificila care nu poate fi
soluţionata fără afectarea intereselor naţionale ale RM, iar, pe de alta, plasând Rusia în postura de arbitru aparent
imparţial în cadrul unui joc în care Moscova este, în acelaşi timp, şi actor cu interese multiple. Calendarul retragerii
definitive a trupelor ruse urma să fie stabilit printr-un protocol separat încheiat de Ministerele Apărării de la
Chişinău şi Moscova (art.2).
Acordul obliga, pe de o parte, formaţiunile militare ale Federaţiei Ruse, persoanele din efectivele lor şi membrii
familiilor acestora să respecte suveranitatea RM, să se conforme legislaţiei ei şi să nu-şi permită imixtiunea
în treburile ei interne, iar pe de alta, R. Moldova să respecte statutul juridic al formaţiunilor militare ruse, al
persoanelor din efectivele lor şi al membrilor familiilor acestora şi să nu admită acţiuni ce ar pune în dificultate
îndeplinirea de către aceste unităţi militare a funcţiilor lor specifice lor (art.3).
Documentul stipulează explicit ca efectivele numerice ale trupelor militare ale Federaţiei Ruse la data semnării
Acordului „nu se vor mări”, iar locurile lor de dislocare temporara „se vor menţine fără modificări până la începutul
retragerii lor de pe teritoriul Republicii Moldova sau până la încheierea acordurilor respective între Părţi”.
Acordul interzice recrutarea în aceste formaţiuni militare a persoanelor ce locuise în RM şi nu sunt cetăţeni ai
Rusiei (art.4).
În perioada staţionării temporare pe teritoriul RM unităţile militare ale Federaţiei Ruse nu pot fi implicate în
soluţionarea conflictelor interne din R. Moldova, şi nici în acţiuni de luptă împotriva altor state. Comercializarea
oricărui tip de tehnică militară, armament şi muniţii aparţinând formaţiunilor militare ale Federaţiei Ruse pe
teritoriul Republicii Moldova urmează să se efectueze în baza unor acorduri separate încheiate între guvernele
Părţilor la Acord (art.5).
Orice deplasare, instrucţiunile şi aplicaţiile trupelor ruse în afară locurilor permanente de dislocare necesita
coordonarea cu organele competente de la Chişinău (art. 6).
În conformitate cu înţelegerea moldo-rusă aerodromul militar Tiraspol este locul de amplasare comuna „a aviaţiei
formaţiunilor militare ale Federaţiei Ruse şi a aviaţiei civile a Regiunii transnistrene a Republicii Moldova
(art.7). Patrimoniul imobil, în urma retragerii trupelor militare ruse, urmează să fie transmis administraţiei publice
locale a RM (art. 13).
În scopul asigurării retragerii unităţilor militare ruse în termenele convenite de către Părţi şi funcţionării lor
normale în locurile de redislocare în Rusia, R. Moldova participa prin cote-părţi la construcţia pe teritoriul Federaţiei
Ruse a obiectelor cu menire sociala, necesare instalării formaţiunilor evacuate. Volumul investiţiilor, lista
obiectelor şi locul construcţiilor se determina printr-un acord separat (art. 17).
Părţile au convenit să creeze o Comisie mixta moldo-rusă care să asigure soluţionarea tuturor problemelor
privind realizarea Acordului (art.21).
În conformitate cu prevederile Tratatului cu privire la Forţele Armate Convenţionale din Europa şi cu Documentul
de la Viena cu privire la masurile de Consolidare a încrederii şi Securităţii din 1992, interacţiunea autorităţilor
RM şi Rusiei în efectuarea activităţii de inspectare a trupelor militare ruse staţionate temporar în teritoriul
R. Moldova urma să fie determinate printr-un acord separat (art. 22).
Acordul „intra în vigoare la data ultimei notificări de către Părţi despre îndeplinirea procedurilor de ordin intern
necesare şi va fi valabil până la retragerea totala a formaţiunilor militare ale Federaţiei Ruse de pe teritoriul
Republicii Moldova” (art.23) 1 .
Prezentat într-un mod supraponderat reuniunii la nivel înalt CSCE de la Budapesta (decembrie 1994) de către
1 GRIBINCEA 1998, 139-144.
– –

preşedintele Snegur drept „un succes comun al ambelor state”, 1 Acordul din 21 octombrie 1994, atâta timp cât nu
a intrat în vigoare, rămâne o «realizare» pe cât de iluzorie, pe atât de hazardata a diplomaţiei de la Chişinău.
La 10 februarie 1995, la Alma-Ata, Mircea Snegur şi B. Elţin au încheiat un Protocol adiţional la Tratatul din
22 septembrie 1990, în scopul corelării prevederilor acestui document cu realităţile zilei şi urgentării intrării lui în
vigoare. Conform textului Protocolului, Părţile semnatare se obligau să dezvolte relaţii „ca state prietene în baza
principiilor respectului reciproc a suveranităţii lor statale şi a independentei, egalităţii în drepturi şi neamestecului
unui stat în treburile interne ale celuilalt stat, nerecurgerii la forţa sau ameninţării cu forţa, integrităţii teritoriale,
inviolabilităţii frontierelor, soluţionării paşnice a diferendelor, colaborării dintre state, respectării drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului [...], precum şi în baza altor norme ale dreptului internaţional unanim recunoscute
(art. 1). Fiecare dintre statele semnatare îşi asuma obligaţia să se abţină „de la participarea la acţiuni
îndreptate împotriva intereselor celeilalte Părţi sau care i-ar putea aduce prejudicii, precum şi de la sprijinirea
unor atare acţiuni” şi „să nu încheie nici un fel de acorduri îndreptate împotriva celeilalte Părţi”, De asemenea,
Chişinăul şi Moscova se asigurau reciproc să nu admită folosirea teritoriului lor în detrimentul securităţii celeilalte
Părţi (art.2). „În cazul apariţiei unei situaţii care, în opinia uneia dintre Părţi, pune în pericol pacea sau vizează
interesele securităţii naţionale, suveranitatea şi integritatea ei teritorială aceasta se poate adresa celeilalte Părţi cu
propunerea de a efectua fără întârziere consultările corespunzătoare”. Conform art. 3, „Părţile vor face schimb de
informaţii şi, în caz de necesitate vor întreprinde acţiuni coordonate în scopul pedepsirii unei asemenea situaţii,
inclusiv ajutorarea reciprocă în respingerea agresiunii împotriva uneia sau ambelor Părţi”.
Alte articole ale Protocolului reglementează statutul şi drepturile cetăţenilor stabiliţi în teritoriul celeilalte ţări
(art.5, 6), condiţiile necesare realizării centrelor spirituale şi religioase ale minorităţilor naţionale (art.7), regimul
juridic al diverselor bunuri ale statului şi ale cetăţenilor unei Părţi, care se afla în teritoriul celeilalte Părţi (art.8).
Totodată, în textul Tratatului moldo-rus vechile denumiri ale statelor semnatare au fost substituite prin „Republica
Moldova” şi „Federaţia Rusă” (art.9).
Protocolul constituie „o parte integrantă a Tratatului privind principiile relaţiilor interstatale dintre Republica
Moldova şi Federaţia Rusă”, urmând să fie supus ratificării şi intrând în vigoare „în ziua schimbului instrumentelor
de ratificare, care se va efectua concomitent cu schimbul instrumentelor de ratificare privind Tratatul” (art.
10).
Rusia este singurul stat cu care R. Moldova a semnat un document de asistenţă militară reciproca, punându-şi
sub semnul întrebării propriul statut de neutralitate.
Evoluţiile internaţionale de la mijlocul deceniului trecut, de până la şi după reuniunea la vârf de la Madrid (iulie
1997) a statelor membre ale NATO au determinat reajustări de optică şi de tactică în politica externă a Rusiei.
Graţie activităţii de mediere între autorităţile RM şi cele ale enclavei transnistrene a ministrului rus de externe
Evgheni Primakov la 8 mai 1997 preşedintele Petru Lucinschi şi liderul separatist de la Tiraspol I. Smirnov au
semnat la Moscova, în prezenţa reprezentanţilor ţărilor garante Rusiei şi Ucrainei şi OSCE, Memorandumul privind
principiile de normalizare a relaţiilor între Republica Moldova şi Transnistria. Conform Memorandumului
R. Moldova şi Transnistria „îşi construiesc relaţiile în cadrul unui stat comun în frontierele Republicii Sovietice
Socialiste Moldoveneşti din ianuarie 1990” (p. 11). Tiraspolul obţine dreptul de a participa «la realizarea politicii
externe a Republicii Moldova subiect al dreptului internaţional în chestiunile ce ţin de interesele sale”. Deciziile
în aceste chestiuni „sunt luate cu acordul ambelor părţi” (p.3). 2 Evident, una din chestiunile în care Tiraspolul
este vital interesat e cea privind prezenta militară rusă în regiune. Este problematic ca Chişinăul să poată obţine
acordul amiabil al Transnistriei pentru a cere, în conformitate cu Constituţia, evacuarea trupelor ruse. Din aceasta
perspectivă, Memorandumul devine o mină cu efect întârziat.
Chestiunea ratificării Tratatului moldo-rus a ocupat un loc central în cadrul vizitei din 26-29 octombrie 1997
a lui Ghenadi Selezniov, preşedintele Dumei de Stat a Federaţiei Ruse, la Chişinău, care a dat asigurări autorităţilor
RM ca Tratatul de bază şi concomitent Protocolul adiţional din 1995 urmau să fie ratificate până la finele
aceluiaşi an, după care într-un interval neprecizat de timp trebuia să fie supus ratificării şi Acordul moldo-rus din
1994 privind retragerea fostei Armate a 14-a. Neratificarea Tratatului cu R. Moldova şi a Protocolului adiţional, a
1 Ibidem, 51.
2 Memorandumul privind principiile de normalizare a relaţiilor între Republica Moldova şi Transnistria, în “Arena Politicii”, Chişinău, nr.
8, 1997, 14.
– –

explicat Selezniov, se datorează faptului ca o parte din deputaţii ruşi „leagă ratificarea acestor documente de soluţionarea
diferendului transnistrean”. Succesul dezbaterilor în Duma în chestiunea ratificării Tratatului moldo-rus
ar fi depins, în opinia preşedintelui Camerei legislative inferioare ruse, de progresul la negocierile între Chişinău
şi Tiraspol. Conform înaltului demnitar rus, Transnistria ar putea pretinde în cadrul RM statutul unei „autonomii
cu prerogative largi”, unei „republici” sau a unei părţi componente a unei „confederaţii” moldovene 1 .
Vizita de răspuns la Moscova a lui Dumitru Diacov, preşedintele Parlamentului RM, a demonstrat încă odată
inflexibilitatea şi ostilitatea majorităţii legislatorilor ruşi faţă de ideea edificării unor relaţii civilizate cu R. Moldova.
În aceste condiţii, la începutul anului 1999, după o noua respingere a Tratatului moldo-rus de către Duma de
Stat, preşedintele Elţin a decis retragerea definitivă a acordului din Camera inferioara a Adunării Federale şi iniţierea
negocierilor în vederea elaborării unui nou Tratat de bază.
Este plasat pe linie moarta şi Acordul între Federaţia Rusă şi Republica Moldova cu privire la statutul juridic,
modul şi termenele de retragere a formaţiunilor militare ale Federaţiei Ruse, aflate pe teritoriul Republicii Moldova.
Cu o armată străină dislocată ilegal în teritoriul sau, dezmembrată teritorial, dependentă energetic şi economic
de spaţiul estic R. Moldova rămâne în continuare un focar de insecuritate în zona.
Glisând uşor peste toate rateurile diplomatice şi politice ale oficialităţilor de la Chişinău, pe care a ştiut să le
inducă cu subtilitate şi să le speculeze din plin ulterior, diplomaţia rusă apela, pe fundalul conflictului din Kosovo,
către autorităţile R. Moldova ca prin eforturi comune să imprime parteneriatului strategic moldo-rus, despre care
sa vorbit pentru prima data în aprilie 1997 în timpul vizitei în RM a ministrului de externe Evghenii Primakov,
noi dimensiuni şi valenţe. Repunerea acestui termen în uzul diplomatic al Kremlinului nu poate fi accidentală,
demonstrând, pe fundalul crizei din Balcani, sporirea către începutul noului mileniu, a interesului rus faţă de Republica
Moldova.
În timpul vizitei preşedintelui Petru Lucinschi la Moscova (septembrie 1999) administraţia de la Kremlin şi-a
reconfirmat poziţia privind rezolvarea litigiului transnistrean prin acordarea unui statut special Transnistriei în
cadrul Republicii Moldova. Declarându-şi disponibilitatea de a urgenta elaborarea unui alt Tratat politic de baza
moldo-rus în temeiul unei relaţii de parteneriat strategic cu R. Moldova, ca stat unitar şi integru teritorial, autorităţile
ruse au propus, probabil, ca un punct de plecare la edificarea acestui parteneriat strategic, transformarea
Grupului operativ de trupe dislocate în Transnistria într-o bază militară. Din perspectiva principiului sincronizării,
invocat la masa negocierilor de diplomaţii ruşi ori de câte ori se încerca o abordare tranşantă a diferendului, propunerea
Cartierului general al Rusiei, neacceptata de reprezentantul Ministerului Apărării de la Chişinău, ar putea fi
interpretata drept o încercare de şantaj a partenerului mai mic sau drept o invitaţie la un târg, cu beneficii maxime
pentru partenerul mai mare. Comunicatele oficiale de presa au precizat ca aceasta chestiune n-a fost abordata la
întâlnirile cu şeful statului, cu care, probabil, oficialii ruşi au discutat doar la modul general despre perspectivele
„roze” ale parteneriatului strategic între două ţări, care ar fi, în expresia preşedintelui Lucinschi, hărăzite de destin
una alteia.
Relaţiile moldo-ruse au evoluat în anii 1995-1999 în ascensiune, dialogul politic între cele două state a dobândit
un caracter constructiv, afirma la încheierea mandatului sau în Republica Moldova (octombrie 1999) ambasadorul
Rusiei la Chişinău – Alexandr Papkin. Ca urmare, raporturile moldo-ruse au devenit mai bogate în
conţinut şi mai intense, extinzându-se pe multiple planuri. La temeliile juridice ale acestor raporturi stau circa 150
acorduri şi convenţii care se referă la un spectru larg de probleme politice, economice şi umanitar-culturale. Vizita
oficiala a preşedintelui Lucinschi la Moscova din luna septembrie 1999, în cadrul căreia generalii ruşi au abordat
problema creării unei baze militare în Transnistria, a constituit, în opinia diplomatului rus, un punct culminant în
raporturile dintre cele două ţări şi un important eveniment m cariera să la Chişinău. Evolutiile pozitive în relaţiile
dintre Rusia şi R. Moldova se datorau, potrivit ambasadorului Papkin, într-o mare măsură lui Petru Lucinschi,
bine cunoscut şi tratat cu respect de către elita politică, moscovită, care-l considera drept unul dintre politicienii
iluştri contemporan.
În conformitate cu afirmaţiile reprezentantului plenipotenţiar al Rusiei în RM, criza financiara care a provocat
1 Agenţia de presa FLUX, 29 octombrie 1997.
– 0 –

o prăbuşire a pieţei ruse în 1998, cu consecinţe dezastruoase pentru Republica Moldova, nu ar trebui să constituie
un motiv pentru distanţarea de piaţa ex-sovietică şi pentru o nouă orientare economica. Comunitatea Statelor Independente,
afirma excelenţa sa, este laboratorul unde se însuşesc regulile economiei de piaţă, subliniind ca anume
prin efortul colectiv al CSI, şi nu prin strădania fiecărei ţări ex-sovietice aparte, se poate integra în noul sistem
economic mondial. O eventuală evoluţie a politicii Chişinăului în acest sens ar putea elimina orice obstacole pe
care mărfurile moldovene le întâmpina atunci pe pieţele ruse. Acest indemn la revizuirea obiectivelor integrant
economice cu comunitatea europeană şi la strângerea relaţiilor cu Rusia erau totodată un reproş la adresa cabinetului
Sturza, care a supus criticii modalitatea în care funcţionează relaţiile economice în cadrul CSI.
Ambasadorul Alexandr Papkin, la încheierea mandatului său, privea cu optimism perspectivele parteneriatului
strategic moldo-rus, ce urma să fie consolidat prin semnarea în anul 2000 a Tratatului bilateral de bază.
Textul noului Acord moldo-rus, pe care autorităţile de vârf ale R. Moldova sperau să-1 şi încheie în anul 2000,
a fost convenit în linii mari (septembrie, 2000) abia la nivelul grupurilor de experţi ai celor două Ministere de
Externe. Spre deosebire de vechiul Tratat, noul document acorda o mai mare atenţie problemelor de securitate.
Proiectul de Tratat de prietenie şi colaborare între Republica Moldova şi Federaţia Rusă conţine angajamentul
ambelor parţi de a contribui la reglementarea cât mai grabnica a conflictelor locale şi regionale, condamnând
separatismul şi obligându-se să nu sprijine mişcările separatiste. Evident, în acest caz este vorba de problemele
cecenă şi transnistreană. Însă nu se ştie cu exactitate daca Moscova califică regimul de la Tiraspol drept unul separatist,
după cum nu este clar nici daca aceasta formulare, ipotetic acceptata de Federaţia Rusă, ar putea avea vreun
impact real asupra evoluţiilor din Republica Moldova. Fiecare Parte Contractanta urmează să se abţină de la orice
acţiuni care ar cauza prejudicii suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a celeilalte Părţi. Una dintre
clauzele proiectului elaborat prevede ca în cazul apariţiei unei situaţii, care în opinia uneia dintre Părţi generează
un pericol pentru securitatea internaţională sau care afectează securitatea unuia dintre participanţii la Tratat, acesta
se poate adresa celeilalte Părţi pentru desfăşurarea de consultări în scopul examinării situaţiei create. O aluzie
cât se poate de transparenta la extinderea Alianţei Nord - Atlantice, contestata de Rusia şi considerata drept un
pericol pentru securitatea ei naţionala. Chestiunile colaborării militare, asigurării securităţii de stat şi cooperării
în problemele de frontiera urmează să-şi găsească dezvoltare într-o serie de acorduri aparte. Rămâne neclar ce se
subînţelege prin cooperarea în sfera asigurării securităţii de stat şi cooperării în probleme de frontiera. Proiectul nu
face nici o referire la prezenţa trupelor ruse staţionate ilegal în Republica Moldova, deşi nu scapă să menţioneze
strângerea relaţiilor bilaterale în cadrul CSI. Or, problema acestor trupe este una centrala În cadrul relaţiilor moldo-ruse,
care cere o abordare în conformitate cu interesele şi Constituţia Republicii Moldova, înainte ca Acordul
de baza bilateral să fie semnat.
În contextul apropierii moldo-ruse din 2000-2001, în zilele de 16-17 iunie 2000 preşedintele rus Vladimir
Putin s-a aflat într-o vizita de documentare la Chişinău. Putin este primul lider rus care a vizitat Republica Moldova
în cadrul unei vizite bilaterale. Spre deosebire de fostul preşedinte B. Elţin, care, deşi invitat în mai multe
rânduri, a poposit la Chişinău abia în octombrie 1997 pentru a participa la reuniunea la vârf a Comunităţii Statelor
Independente, vizita noului lider rus s-a produs la puţin timp de la instalarea sa în funcţie. La încheierea vizitei,
V. Putin a exprimat, într-o formula tradiţională pentru diplomaţia rusă, ataşamentul Moscovei pentru integritatea
teritorială a statului moldovean, introducând, pentru întâia oara în dialogul moldo-rus, noţiunea de stat autosuficient
cu referire la Republica Moldova. Este in interesul Rusiei, a subliniat liderul de la Kremlin, ca partenerul sau
din această zonă geopolitică cu deschidere spre arealul Balcanilor să fie un stat autosuficient.
Dar, acest termen nu are o interpretare juridică explicită şi ar putea crea noi situaţii de confuzie şi ambiguitate.
Pentru Republica Moldova are o importanţă principiala recunoaşterea de către Rusia nu numai a integrităţii
teritoriale, ci şi a suveranităţii sale naţionale. Or, din 1998 încoace diplomaţia rusă a încetat să menţioneze în
declaraţiile sale privind diferendul transnistrean principiul suveranităţii Republicii Moldova. Trecerea sub tăcere
a principiului suveranităţii statului moldovean nu poate să nu încurajeze autorităţile separatiste în tentativa de a da
o interpretare aparte noţiunii, stat comun, inventata şi ea anterior de diplomaţia rusă, şi de a tergiversa la nesfârşit
reglementarea conflictului.
Rusia a promis, în semn de respect faţă de Constituţia Republicii Moldova, care nu permite prezenţa militară
străină în teritoriul naţional, să adopte o politica respectiva. Însa în pofida acestui fapt şi a înţelegerilor interna-
– 1 –

ţionale la care Federaţia Rusă este parte, oficialii Moscovei din anturajul noului lider rus s-au arătat solidari cu
Tiraspolul care condiţionează evacuarea prezenţei militare ruse din teritoriul Republicii Moldova cu sincronizarea
reglementării diferendului transnistrean. Trupele ruse staţionate în zona de conflict ar urma să obţină pe întreg
parcursul perioadei de soluţionare a diferendului statutul de forţe de menţinere a stabilităţii şi păcii în cadrul statului
comun. Acest punct de vedere, prin care amplasarea unităţilor militare se extinde dincolo de perimetrul zonei
de conflict, nu a fost contestat de autorităţile de la Chişinău, care au precizat, mai mult în doi peri, ca Forţele de
pacificare ar putea fi transmise sub egida OSCE, ceea ce nu pare a fi o procedură de loc simplă.
Diplomaţia rusă a făcut mai multe încercări de a prezenta cazul stingerii conflictului militar din Transnistria cu
ajutorul trupelor ruse de dezangajare şi menţinere a păcii drept o operaţiune de succes, chiar superioară practicii
ONU de soluţionare a conflictelor. Autorităţile de la Chişinău au fost nevoite să accepte introducerea forţelor ruse
de dezangajare a părţilor implicate în ostilităţile de la Nistru după ce o serie de state la care s-a apelat în acest
sens, între care Ucraina, Belarus, Bulgaria şi România, singura care ar fi consimţit să trimită cărţile sale albastre
în zonă, dacă ar fi fost de acord şi celelalte ţări invitate, n-au dat curs acestei solicitări. Unităţile de dezangajare au
fost amplasate în perimetrul unei zone de securitate cu o lungime de 225 km şi o lăţime de la 12 până la 20 km.
Iniţial, Federaţia Rusă a amplasat în aceasta zona 2.400 militari, Republica Moldova şi autorităţile secesioniste de
la Tiraspol câte 1.200 militari. Numărul militarilor din unităţile de menţinere a păcii s-a redus continuu, astfel ca în
anul 2000 fiecare parte implicata în această operaţiune avea în zona de securitate cate 450-500 de ostaşi şi ofiţeri.
În primii ani forţele de menţinere a păcii au început deminarea terenurilor minate, au confiscat armele deţinute
ilegal de populaţia locală. Ulterior, însa, sub scutul forţelor ruse de menţinere a păcii, administraţia separatista de
la Tiraspol a început să-şi consolideze structurile deja existente şi să creeze altele noi, să se înarmeze, devenind o
fortăreaţă militară sub autoritate dubioasa. Cu acordul comandamentului trupelor ruse în zona de securitate şi-au
făcut locul mai multe unităţi motorizate de puşcaşi, de cazaci şi grăniceri transnistreni, încât râul Nistru a devenit o
adevărată frontieră între cele două părţi aflate în conflict. Astfel, remarca Mihai Gribincea, un atent analist al doctrinei
ruse de pacificare în zonele de conflict din spaţiul postsovietic, ceea ce separatiştii n-au reuşit să realizeze
în timpul conflictului armat din vara anului 1992, au realizat în mod paşnic după introducerea în zona de conflict
a forţelor ruse de dezangajare. 1 Forţele armate transnistrene sunt în esenţă trupe ruse; ele fac parte neformal din
Forţele Armate ale Federaţiei Ruse, sunt privite de Moscova ca atare şi utilizate de ea ca element de şantaj şi presiune
în relaţiile cu Republica Moldova.” 2
În repetate rânduri Moscova a propus autorităţilor de la Chişinău transformarea unităţilor fostei armate a 14-a,
implicate direct în conflictul armat de la Nistru, în trupe de menţinere a păcii. Propunerile părţii ruse au fost respinse
de fiecare dată, insă, cu toate acestea, Moscova fără a informa Chişinăul şi fără acordul Guvernului moldovean
a introdus în zona de securitate unităţi militare transferate din cadrul Contingentului Operativ de Trupe Ruse
staţionate ilegal în teritoriul Republicii Moldova. Puse în faţa faptului împlinit autorităţile moldovene nu au mai
putut întreprinde nimic, decât să ceară nesubordonarea acestor trupe Comandamentului Trupelor Ruse. 3
Unităţile ruse „de pacificare” amplasate în zona de est a Republicii Moldova demult nu-şi mai justifică mandatul.
Aceasta era concluzia făcută publica şi de reprezentantul Chişinăului în Comisia Unificata de Control. Mai
mult decât atât , forţele militare ruse „de pacificare” s-au transformat într-o bariera în calea reglementării diferendului
transnistrean. Prin urmare, dislocarea lor în teritoriul Republicii Moldova nu mai are nici o justificare. Timpul
a arătat ca prezenţa trupelor ruse de pacificare într-o zonă de conflict în care Rusia este direct implicată este
contraproductivă şi ca doar adoptarea experienţei internaţionale, în conformitate cu normele stabilite de OSCE şi
ONU, ar putea oferi o soluţie sigura pentru reglementarea diferendului transnistrean.
Contra productivitatea prezenţei militare şi politice a Federaţiei Ruse în zona de est a RM a fost conştientizată
şi de către conducerea comunistă a republicii care, prin respingerea MEMORANDUMULUI KOZAK din toamna
lui 2003, a pus capăt politicii de oscilare între Vest şi Est, orientând, în sfârşit şi, ne întrebăm pentru cât timp,
politica ţării pe un făgaş normal, constructiv, în conformitate cu interesele naţionale. 4
1 GRIBINCEA 1999, 75.
2 Ibidem, 45.
3 LUČINSKIJ 2001, 88-91
4 COJOCARU 2001.
– –

aBStRaCt
On September 22, 1990, in Moscow, Moldovan President Mircea Snegur and the Russian homologue – Boris
Eltsyn signed the Treaty on interstate relations between Federative Soviet Socialist Republic of Russia and Soviet
Socialist Republic of Moldova, treaty containing 23 articles of a epocal importance.
This treaty was fulfilling to establish a favorable political and economic conditions between the High Parties,
development of friendship and cooperation relations according to international law. The High Parties declared to
respect which other’s sovereignty, naot to attent to the rights of which other. Also, the treaty declared to establish
a mutual equality based relations between the High Parties.
On October, 1 of 1990, the Moldovan Parliament ratified the treaty almost unanimous,. Russian authorities,
due to Transnistria Region events of 1990 was not ratified the treaty, transforming, thereby, the treaty into a mean
of political and strategic pressure on Kishinev Government. Moreover, after involving of Russian 14 th army in
Transnistria military conflict of 1992, the question of ratifying this treaty, as well as normalizing bilateral relations
wasn’t a priority of both Governments.
A very important problem of bilateral relations constitutes the withdraw of Russian 14 th army, transformed in
1992 in Peace Corps in Transnistria Region of Moldova. The Convention of October, 21 of 1994 stipulated the
obligation of Russian part to withdraw it’s army in a delay of three years from the date of signing. Unfortunately,
until present, the Russian 14 th army is located, although reduced as military and human potential, in Transnistria
Region. Moldova rest, a country with great security and political problems especially from this point of view.
Despite the basic misunderstandings between Moldova and Russia, in 1995-1999 the bilateral relations were
determined by stability and constructive political development, according to that period Russian Ambassador in
Moldova – Alexandr Papkin. At this time both Russia and Moldova were decided to sign in 2000 a new Treaty on
bilateral relations, without any reference to 14 th army withdraw from Moldova. Moreover, in the early 2000 years
Russia, based on the political of Moldovan Communist Party-government party from 2001, was attempted to
regulate the Transnistria problem by the famous Kozak memorandum , proposed to Moldovan authorities in 2003
with reference to a future Moldova as a two-part federative state, represented by two equal subjects: Transnistria
and Moldova, without any reference to 14 th army withdraw, no guaranties of Moldova integrity in the future. As
result, Moldovan President – V. Voronin, rejected this plan, starting from 2003 the bilateral relations between Moldova
and Russia are in a very difficult period, Moldova being now interested more in ensuring it’s own integrity
and stability than to maintain some kind of privileged relations with Russia.
Bıblıografıe
1. “Arena Politicii”, Chişinău, nr.6, 1996.
2. “Sfatul Ţării”, nr.239, 1991.
3. “Moldova Suverană”, nr.225, 1990.
4. “Moldova Suverană”, nr.280, 1990
5. “Moldova Suverană”, nr. 229, 230, 1990.
6. “Moldova Suverană”, nr. 230, 1990.
7. “Moldova Suverană”, nr.232, 1990.
8. “Moldova Suverană”, nr.144, 1991.
9. “Moldova Suverană”, nr.168, 1991.
10. “Moldova Suverană”, nr.167, 1991.
11. “Adevărul”, nr.626, 1992.
12. “Adevărul”, nr.657, 1992.
13. GRIBINCEAÖ M., 1998, Trupele ruse în Republica Moldova: factor stabilizator sau sursă de pericol?, Chişinău.
14. Memorandumul privind principiile de normalizare a relaţiilor între Republica Moldova şi Transnistria, în “Arena Politicii”,
Chişinău, nr.8 , 1997.
15. Agenţia de presa FLUX, 1997, 29 octombrie.
16. GRIBINCEAÖ M., 1999, Politica rusă a bazelor militare: Georgia şi Moldova, Chişinău, 45.
17. LUČINSKIJÖ P., 2001, est’ perspektiva stat’ normal’noj stranoj so svoej specifikoj în “Meždunarodnaja Žizn’”, II, 88-91.
18. COJOCARUÖ Gh. 2001, Politica externă a Republicii Moldova, Chişinău.
© Pavel RÎşNeANU, 2008
– –

proclamarea ındependenŢeı repuBlıcıı moldova
Şı recunoaŞterea ın plan ınternatıonal
– –
Pavel RÎşNeANU
Universitatea de Stat din moldova
Exact în ziua de 27 august statul independent Republica Moldova a fost recunoscut de România şi de Georgia.
Guvernul de la Chişinău a recunoscut încă la 26 august independenţa Estoniei, Letoniei şi Georgiei. România, după ce
la 26 august a consacrat oficial independenţa celor trei Ţări Baltice, a Belarusiei şi Georgiei, a fost prima ţară care a recunoscut
independenţa Republicii Moldova, după cum anticipa şi preşedintele Snegur în Piaţa Marii Adunări Naţionale
de la Chişinău, care a cerut cu fermitate proclamarea neîntârziată a Independenţei. «Proclamarea unui stat românesc pe
teritoriile anexate cu forţa în urma înţelegerilor secrete stabilite prin Pactul Molotov-Ribbentrop, se spunea în Declaraţia
Guvernului României, reprezintă un pas decisiv spre înlăturarea pe cale paşnică a consecinţelor nefaste ale acestuia,
îndreptate împotriva drepturilor şi intereselor poporului român, Recunoscând independenţa Republicii Moldova. Guvernul
României declara disponibilitatea de a proceda neîntârziat „la stabilirea de relaţii diplomatice, să acorde sprijinul
necesar autorităţilor Republicii Moldova pentru consolidarea independenţei sale şi să acţioneze pentru dezvoltarea
raporturilor de colaborare frăţească dintre românii de pe cele doua maluri ale Prutului 1 .
Spre deosebire de România, Ucraina, celalalt stat vecin cu Republica Moldova membru al ONU, nu s-a grăbit
să recunoască independenţa Moldovei, cu toate ca Prezidiul Parlamentului de la Chişinău a salutat proclamarea
independenţei statului ucrainean, declarându-se gata sa susţină «afirmarea independenţei Ucrainei şi soluţionarea
constructivă şi adecvată a tuturor problemelor ce corespund intereselor vitale ale Moldovei şi Ucrainei” 2 . Preşedintele
Snegur a reiterat dorinţa Chişinăului de a stabili relaţii diplomatice cu Kievul şi după 1 decembrie acelaşi
an, când poporul Ucrainei a confirmat Declaraţia de Independenţă în cadrul unui referendum naţional 3 . Şi de
aceasta data autorităţile ucrainene au evitat să ofere Moldovei un răspuns corect. Şi doar după scrutinul prezidenţial
din 8 decembrie Kievul s-a arătat preocupat de construirea unei noi relaţii cu Chişinăul.
În scopul menţinerii contactelor directe şi prezentării poziţiei oficiale a Republicii Moldova în faţa administraţiei
de la Centru în perioada de reglementare a tuturor aspectelor rezultate din proclamarea independenţei, Parlamentul
a decis numirea unor împuterniciţi cu statut de observatori în Consiliul Republicilor al Sovietului Suprem
al URSS. La sesiunea Sovietului Suprem de la Moscova deschisă pe 21 octombrie participau doar reprezentanţii a
7 republici – ai Rusiei, Belarusiei, Uzbekistanului, Kîrgîzstanului, Tadjikistanului, Kazahstanului şi Turkmenistanului.
Legislativul Ucrainei a decis să boicoteze prima sesiune a noului Soviet Suprem al URSS, creând o comisie
interrepublicană pentru reglementarea tuturor problemelor cu Centrul. Republica Moldova şi Azerbaidjanul erau
reprezentate la lucrările Sovietului Suprem unional de grupe de observatori. La sesiune M. Gorbaciov s-a pronunţat
din nou pentru crearea unui stat unional 4 . Noul Soviet Suprem nu intenţiona să recunoască independenţa
republicilor ex-unionale, insistând asupra vechii concepţii asupra Uniunii.
În aceste circumstanţe, prioritatea magistrală a autorităţilor Republicii Moldova în faza de după proclamarea
Independenţei era cucerirea şi apărarea acestei Independenţe. „Consider, arăta preşedintele Snegur, ca după adoptarea
Declaraţiei de Independenţă a Moldovei n-am cedat în faţa presiunilor exercitate din culise de Centru. Astăzi
nu mă consider membră al Consiliului de Stat, în opinia mea el nu poate fi un organ de conducere a Uniunii, deoarece
însăşi Uniunea deja nu mai exista. La drept vorbind, nu înţeleg la ce mai există M.S. Gorbaciov în calitate
de preşedinte al URSS. Însă după Alma-Ata, unde a fost elaborate noua comunitate economică a republicilor, am
rămas profund mirat de faptul că domnul Silaev (prim-ministrul Rusiei) iarăşi a nimerit sub presiunile lui Gorbaciov,
care a încercat sa impună acestui acord un caracter politic. Iarăşi a început să se insiste asupra faptului ca
noi trebuie sa revenim la Novo-Ogariovo şi să semnam acolo un nou tratat politic. Rezultă ca fără imperiu nu se
poate? Nu, noi nu vom merge pe aceasta cale” 5 .
1 “Moldova Moldova Suverană”, nr. 180, 29 august, 1991
2 Ibidem, nr. 178, 27 august, 1991
3 “Sfatul Sfatul Ţării”, nr. 223, 4 decembrie, 1991
4 “Moldova Moldova Suverană”, nr. 221, 23 octombrie, 1991
5 Ibidem, Ibidem, nr. 238, 15 noiembrie, noiembrie, 1991
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 254-258

O alta prioritate în activitatea autorităţilor Republicii Moldova consta în crearea unui cadru juridic democratic pentru
a obţine recunoaşterea internaţională a independenţei. «Am creat o baza buna pentru a avea relaţii independente cu
Occidentul, deşi, deocamdată, nu am fost recunoscuţi de el drept stat independent, constata preşedintele Snegur.
Eliminarea tuturor obstacolelor din calea integrării cu România «nu numai în cadrul unei federaţii culturale,
dar şi economice» reprezenta a treia prioritate pe agenda de lucru a conducerii de vârf a Republicii Moldova.
Lozinca „O sută de întreprinderi mixte cu România”, declara Snegur în campania electorala pentru mandatul de
preşedinte al Republicii Moldova, rămâne şi astăzi actuală. Noi, fireşte ar fi trebuit sa facem mai mult în această
direcţie, insă agravarea situaţiei politice în republica nu ne-a permis. În general, aprecia Mircea Snegur, relaţiile
noastre sunt destul de productive, pot afirma ca exista o deplina înţelegere reciproca între conducerea Moldovei
şi României” 1 .
La 3 septembrie 1991 Mircea Snegur a emis decretul „Cu privire la subordonarea instituţiilor vamale situate
pe teritoriul Republicii Moldova”, în conformitate cu care Departamentul pentru Controlul Vamal al Republicii
Moldova urma să iniţieze negocieri cu Comitetul Vamal al URSS în scopul preluării punctelor vamale ale URSS 2 .
Conform Hotărârii Parlamentului din 10 iulie 1991 „Cu privire la modul de trecere a întreprinderilor, instituţiilor
şi organizaţiilor de subordonare unională, amplasate pe teritoriul republicii, în jurisdicţia Republicii Moldova Guvernul
a aprobat un Regulament care stabilea modalităţile de trecere gratuită a bunurilor întreprinderilor unionale
în proprietatea de stat a RM 3 .
Aderarea Republicii Moldova la instrumentele juridice internaţionale referitoare la drepturile omului, subscrierea
la obiectivele şi principiile Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, la Tratatul de la Paris privind
forţele convenţionale în Europa, la documentul de la Viena asupra măsurilor de întărire a securităţii în Europa,
exprimarea explicită a dorinţei de a contribui de o manieră constructivă la asigurarea stabilităţii şi la respectarea
intereselor de securitate ale tuturor ţărilor de către Parlamentul de la Chişinău au constituit probe elocvente ale aspiraţiilor
democratice ale tânărului stat independent. Această evoluţie în domeniul respectării drepturilor omului,
ale minorităţilor naţionale a fost relevată şi de către misiunea Federaţiei Internaţionale Helsinki pentru Drepturile
Omului aflată în Republica Moldova în zilele de 23 şi 26 noiembrie 1991. Adoptarea Legii privind partidele politice
prin care a fost consfinţit principiul pluripartitismului şi a celei privind alegerile prezidenţiale în baza votului
universal, desfăşurarea scrutinului prezidenţial în data de 8 decembrie 1991, opţiunea pentru iniţierea reformelor
în domeniul economic au confirmat tendinţa clasei politice moldovene de a edifica un stat democratic, bazat pe
drept şi pe economia concurenţiala.
Pe plan extern Republica Moldova a iniţiat primele contacte cu înalte organisme internaţionale, cu guvernele
celor mai importante state occidentale în scopul dobândirii consacrării internaţionale. Obiectivul major al politicii
externe moldovene formulat de şeful statului prevedea delimitarea clară de fostul Centru, participarea la formarea
unui spaţiu economic unit în cadrul fostei URSS, dar „fără aderarea la anumite uniuni politice instabile”. O
altă coordonată importantă a politicii externe urmarea extinderea colaborării cu ţările Europei Centrale şi de Est,
participarea la activitatea organismelor internaţionale şi regionale, stabilirea relaţiilor oficiale cu statele Europei
Occidentale, cu SUA şi Canada, cu alte state [9]. Consacrarea internaţionala a Republicii Moldova, în opinia
Preşedintelui Snegur, depindea mai mult de Moscova decât de Washington. Recunoaşterea Republicii Moldova
de către Rusia, afirma seful statului, ar fi condus «şi la recunoaşterea de către Consiliul Suprem al URSS, ceea
ce ar dezlega mâinile tuturor», subliniind totodată necesitatea activizării eforturilor pentru obţinerea consacrării
independenţei de către SUA şi alte state ale lumii 4 .
Moscova (atât URSS cât şi noua Rusie suverană), însa, nu se precipita să recunoască RM, făcându-şi propriile
jocuri geopolitice, în care Chişinăului, îi erau rezervate nici pe departe rolurile cele mai principale.
În pofida apariţiei în perimetrul ex-URSS a mai mult de o duzina de noi state independente având drept urmare
reconfigurarea aspectului geopolitic al imperiului, Occidentul a continuat, prevăzător, să ia în calcul existenţa
Centrului şi să-i dea prioritate în raport cu noii aspiranţi, până când acesta s-a dizolvat de la sine. Totodată, Occidentul
a urmărit cu atenţie şi evoluţiile din fostele republici unionale.
1 Ibidem
2 “Moldova Moldova Suverană”, nr. 221, 23 octombrie, 1991
3 Ibidem, nr. 225, 29 octombrie 1991
4 Ibidem, Ibidem, nr. 189, 11 septembrie septembrie 1991
– –

În ceea ce priveşte eforturile Chişinăului de a obţine recunoaşterea occidentală, la 17 septembrie 1991 Ion
Ciubuc, reprezentantul permanent al Guvernului Republicii Moldova la Moscova a avut o întâlnire cu diplomaţii
americani John L. Withers şi Paul Wohlers, secretarul doi în secţia politica a Ambasadei SUA la Moscova, care sau
interesat de situaţia social-politica din Republica Moldova, denaturată de mass media centrala, de modalităţile
de soluţionare a problemelor interetnice. Această întrevedere era un prim contact cu reprezentanţii unui stat occidental,
soldându-se cu dorinţa diplomaţilor SUA de a vizita cât de curând Republica Moldova, pentru a se întâlni
cu oficialităţile de vârf ale noului stat independent. În zilele de 18 şi 19 septembrie la Chişinău s-a aflat într-o vizită
de documentare Cavan Hogue, ambasadorul Australiei la Moscova, în cursul căreia a declarat ca „recunoaşterea
independenţei Moldovei de către oficialităţile australiene se va afirma pozitiv”, dar arătând că în acea fază încă
nu existau „premisele” necesare pentru a o recunoaşte 1 . Între 7 şi 19 septembrie Alexandru Moşanu, preşedintele
Parlamentului, însoţit de Iurie Roşca, preşedintele Executivului FPM a vizitat SUA şi Canada la invitaţia unor
organizaţii non-guvernamentale. Scopul vizitei, în cadrul căreia au avut loc întâlniri la Departamentul de Stat al
SUA şi la Departamentul Afacerilor Externe al Canadei, a fost să convingă opinia publică şi oficialităţile americane
şi canadiene că şi Republica Moldova avea dreptul de a fi recunoscută „pe plan internaţional, asemeni Ţărilor
Baltice” 2 . În acelaşi timp Nicolae Ţâu, ministrul moldovean de externe, se afla într-o vizită particulară la Roma
pentru a face cunoscută dorinţa Republicii Moldova de a stabili relaţii de cooperare cu statele lumii. „Singura
naţiune care ne-a sprijinit în mod constant pe calea către independent şi care a recunoscut-o până în prezent este
România (şi Georgia)”, declara la Roma ministrul Ţâu 3 . Adrian Năstase, ministrul român de externe, a pledat de la
tribuna ONU în favoarea admiterii Republicii Moldova ca membra cu drepturi depline în Organizaţia Naţiunilor
Unite, afirmând ca două state care vorbesc aceeaşi limbă pot exista tot aşa ca şi cele doua Corei sau cum au existat
cele două Germanii 4 . A urmat vizita ministrului Ţâu în Marea Britanie. „De la Londra, relata Mircea Snegur la
26 septembrie de la tribuna Parlamentului, mi s-a telefonat şi mi s-a spus următoarele: Vreţi să fiţi recunoscuţi?
Prima condiţie, pe lângă altele, e ca situaţia internă în republica sa fie stabilă, şi numai atunci purcedem neîntârziat
la tratative în problema recunoaşterii independenţei republicii” 5 .
La 30 septembrie Stefan Schpeck, ministru-consilier al Elveţiei la Moscova, declara la o întâlnire la Reprezentanţa
Guvernului Republicii Moldova la Moscova ca guvernul elveţian privea cu simpatie procesul de democratizare
din Republica Moldova. «Cu toate acestea, sublinia diplomatul elveţian, recunoaşterea independenţei de
către Elveţia constituie o problemă aparte şi foarte dificilă”, depinzând „în cea mai mare măsură” de autorităţile
de la Chişinău 6 .
Dintre statele europene anume Germania a manifestat o mai multă sensibilitate faţă de Republica Moldova. O
delegaţie a Republicii Moldova în frunte cu Nicolae Osmochescu, viceprim-ministrul de externe şi Vasile Nedelciuc,
preşedintele comisiei parlamentare pentru relaţiile externe, aflată la sfârşitul lunii septembrie la Bonn, a avut
o întrevedere la Ministerul de Externe german, prezentând mesajele de suveranitate şi independenţă a Republicii
Moldova. În Bundestagul german, la rugămintea reprezentanţilor Chişinăului, se examina chestiunea constituirii
unui nou parlamentar în sprijinul recunoaşterii independenţei Republicii Moldova 7 . În aceeaşi serie de contacte se
înscria şi vizita de lucru a prim-ministrului Valeriu Muravschi la Bruxelles, la începutul lunii octombrie, urmărind
stabilirea unor relaţii de cooperare cu Comunitatea Economică Europeană 8 .
În octombrie delegaţia Republicii Moldova a participat cu statut de invitat la lucrările Adunării Generale a
ONU, vizele pentru delegaţia Chişinăului fiind acordate de Ambasada SUA la Moscova. În timpul aflării la New-
York ministrul Ţâu a avut o serie de întâlniri cu reprezentanţii ai unor state scandinave, latino-americane şi africane
în scopul de a preciza poziţia acestora fata de Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Ambasadorul
Suediei la ONU i-a declarat reprezentantului Chişinăului ca «recunoaşterea independenţei Moldovei de către
ţara sa depinde de modul cum vor evolua evenimentele din Uniunea Sovietică”, de relaţiile Republicii Moldova
1 “Moldova Suverană”, nr. 196-197, 20 sept. 1991; nr. 199, 24 sept. 1991
2 Ibidem, nr. 202, 27 sept. 1991
3 Ibidem, nr. 199, 24 sept. 1991
4 Ibidem, nr. 28 sept. 1991
5 Ibidem
6 Ibidem, nr. 205, 2 oct. 1991
7 Ibidem, nr. 203, 28 sept. 1991
8 “Sfatul Sfatul Ţării”, nr. 185, 11 oct. 1991
– –

„cu alte republici ce şi-au proclamat de curând independenţa. Tot atunci, într-o discuţie cu ambasadorul SUA la
ONU s-a convenit asupra stabilirii unor legături directe între diplomaţia americană şi moldoveană prin intermediul
Ambasadei Statelor Unite la Moscova” 1 . „SUA, declara şi Roger Kirk, ambasadorul american la Vilnius, vor
recunoaşte independenţa Moldovei şi a altor republici după ce o declaraţie similară va face Moscova sau poate în
virtutea unor realităţi cu totul deosebite de cele de azi”, atrăgând atenţie ca exemplul Statelor Baltice, recunoscute
de URSS, mărturisea în favoarea primei opţiuni 2 . Către mijlocul lunii noiembrie pe adresa sefului statului au sosit
mesaje de sprijinire a aspiraţiilor noului stat independent semnate de premierul britanic John Major, ca răspuns la
mesajul transmis de Nicolae Ţâu în cadrul vizitei sale la Londra, şi de la Preşedintele SUA George Buşh. Primministrul
Marii Britanii menţiona ca Londra susţinea întru totul dreptul Republicii Moldova de a-şi determina
viitorul. „Sper ca statutul viitor al Moldovei va realiza aspiraţiile legitime ale Guvernului şi ale poporului ei”, se
spunea în mesajul semnat de John Major. „După ce prerogativele centrului şi ale republicilor se vor clarifica, se
sublinia în mesajul şefului administraţiei americane, SUA va întreţine legături cu fiecare dintre fostele republici
unionale, inclusiv cu Moldova . Atât Washingtonul, cat şi Londra îşi declarau sprijinul în continuarea procesului
de reforme economice şi politice în Republica Moldova 3 . La 19 noiembrie senatorii americani Pressler, De Concini,
Helms şi D’Amato au propus Senatului SUA o rezoluţie din partea Comitetului pentru Relaţii Externe prin
care cereau Guvernului „să sprijine dreptul populaţiei din Moldova, aflată sub ocupaţie sovietică, la libertate şi
independenţă şi sa facă o declaraţie în acest sens 4 . Paralel, au fost iniţiate primele contacte cu CSCE şi Consiliul
Europei, Republica Moldova făcând la începutul lunii decembrie demersul de a fi admisa ca observator la lucrările
Adunării Parlamentare a CE. Delegaţia Parlamentului în frunte cu Vasile Nedelciuc la întâlnirea de la Bucureşti
cu Comisia pentru relaţiile cu ţările nemembre ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a expus poziţia
Chişinăului asupra unei serii de probleme de ordin intern şi extern. Delegaţia Republicii Moldova a făcut cunoscut
CE că „deşi Moldova ar avea motive istorice şi de drept internaţional de a cere unirea cu România ea se orientează
spre independenţă, ţinând cont de o serie de realităţii”. Reprezentanţii parlamentului au pledat în favoarea sprijinirii
independenţei de către ţările membre ale Consiliului Europei 5 .
Proclamarea noilor state independente şi adâncirea procesului de europare a imperiului sovietic crea noi probleme
Occidentului, între care se număra şi cea referitoare la modalitatea de rambursare a datoriilor URSS către
statele occidentale. În acest scop cele şapte state puternici industrializate au elaborat textul unui Memorandum,
prevăzând crearea unui mecanism de achitare a datoriilor printr-o structura bancară unică, şi nu de către fiecare
ex-republică unională în parte. Premierul Valeriu Muravschi a semnat, cu unele rezerve, Memorandumul la Moscova
în noiembrie alături de şefii de guverne ai altor state independente, insistând ca pe viitor chestiunile privind
acordarea de credite sa fie soluţionate direct. „Cu părere de rău poziţia celor şapte state şi în special a SUA, constata
prim-ministrul moldovean, este destul de dură, ei încercând sa ne menţină într-o uniune oarecare, nu ştiu
din ce intenţii. Desigur, era de părere prim-ministrul Republicii Moldova, în aceste condiţii va fi foarte greu să
ne integrăm în Occident” 6 . Recunoaşterea şi asumarea obligaţiei de rambursare a cotei-părţi din datoria externă
a URSS de către Republica Moldova era garanţia pe care au cerut-o „cei şapte” în schimbul acordării unor noi
subvenţii financiare, şi, implicat condiţia iniţierii unei colaborări directe.
Summary
On august 27, 1991, the Republic of Moldova proclamed it’s independence. Right in this day this act was
recognized by Romania and Georgia. Romania, after recognizing the independence of Baltic States, was the first
nation which recognized the independence of our state – a very essential act for affirming the state identity of
Moldova.
Ukraine – an other neighboor state of Moldova wasn’t such pressed to recognize the Moldovan Independence
Act of August 27, despite the fact that Chişinău Government recognized Ukrainian independence as soon as it
1 Ibidem, nr. 189, 17 oct. 1991
2 Ibidem, nr. 201, 2 noiem. 1991
3 Ibidem, nr. 212, 19 noiem. 1991
4 Ibidem, nr. 232, 18 dec. 1991
5 Ibidem, nr. 231, 17 dec.1991
6 Ibidem,nr. Ibidem,nr. 216, 23 noiem. noiem. 1991
– –

was proclamed.
After independence was formally recognized, the main outcome of Chişinău Government was to affirm it
really. According to Mircea Snegur (Moldovan first president), by proclaming it’s independence, Moldova proclamed
de jure the disparition of USSR as political entity.
The position os USA was, at that time, very unsure relating to Moldova’s foreign policy. USA tented to maintain
USSR’s existence as state, in the same time supporting Moldova’s (and other former USSR states) independence
from Moscow.
Anyway, in the early 1992, Moldova was plenarily recognized as independent state by most of important states
of the world, becoming member of UNO from March, 2, 1992.
Bibliografie
1. “Moldova Suverană”, nr. 180, 29 august 1991.
2. “Sfatul Ţării”, nr. 223, 4 decembrie 1991.
3. “Moldova Suverană”, nr. 221, 23 octombrie 1991.
4. “Literatura şi Arta”, nr. 40, 3 octombrie 1991.
5. “Moldova Suverană”, nr. 196-197, 20 sept. 1991; nr. 199, 24 sept. 1991.
6. “Sfatul Ţării”, nr. 185, 11 oct.1991.
– –
© Pavel RÎşNeANU, 2008

ımplıcaŢıı Geopolıtıce ale unıtăŢıı terıtorıal-admınıstratıve GăGăuZıa
(utaG) (1 – 00 )
Oleg BeRCU
universitatea “Al. i. Cuza”, iaşi
După căderea regimurilor comuniste din Europa de Est, după destrămarea fostei Uniuni Sovietice în statele
nou- formate, dar şi în cele care s-au aflat în zona ei de influenţă, reapare ca obiect de studiu, ştiinţa geopolitică.
Zicem reapare, deoarece în spaţul controlat de imperiul sovietic ştiinţa geopolitică era considerată o ştiinţă burgheză.
Spre exemplu, în dicţionarul politic găsim următoarea definiţie a acesteia: “Orientare reacţionară în gândirea
politică burgheză, bazată pe exagerarea la maximum a rolului factorilor geografici în viaţa societăţii” 1 . O altă
formulare conţine dicţionarul de geopolitică: “Aparatul metodologic al geopoliticii implică o situare diferenţiată
în timp şi spaţiu” 2 . Cercetătorul Anton Golopenţia, explicând sensul termenului „geopolitică” face următoarea
constatare “Cercetarea geopolitică nu este, deci, numai una geografică, ori numai economică, ori numai politică
etc., ci este concomitent geografică, demografică, economică, socială culturală, politică.” 3 Astfel, observăm că
definiţiile diferă. În ce ne priveşte, considerăm că geopolitica este ştiinţa care studiază legătura între timp şi spaţiu,
în sensul cel mai larg al cuvântului în cadrul unui stat sau al unei regiuni.
În cele menţionate vom încerca să le argumentăm cercetând geopolitica unităţii administrativ-teritoriale Găgăuzia
care face subiectul prezentului studiu. Astfel, cele ce urmează vom scoate în relief premisele şi cauzele care
au stat la bază formării acestei unităţi teritorial-administrative. De asemenea, vom încerca să descriem statutul
juridic, economic, politic şi cultural al Găgăuziei.
***
Vom începe cu un scurt istoric ce ţine de localizarea acestei unităţi teritorial - administrative şi populaţia care
trăieşte pe teritoriul ei. Dacă e să ne referim la teritoriul pe care îl ocupă Unitatea Administrativ-Teritorială Găgăuzia
(Gagauz-Yeri), putem constata că ea se află pe teritoriul Bugeacului sau al Basarabiei istorice (de până la 1912).
Teritoriul actual al UTAG este situat în sudul Republicii Moldova. Această regiune a fost colonizată de etnia
găgăuză în urma războaielor ruso-turce din sec. XVIII-XIX. Iniţial, în izvoarele oficiale ale Imperiului Rus această
etnie a intrat sub denumirea de bulgari sau creştinii turci. Referindu-se la procesul colonizării, cercetătorul rus
Batiuşkov susţine: “În acest mod, toate războaiele Rusiei cu Turcia, din anii 1769-1774, 1777-1791, 1806-1812,
1828-1829 şi 1853-1855, erau însoţite, pe lângă alte urmări, de migraţia populaţiei, anume: a creştinilor turci.” 4
Majoritatea populaţiei de origine găgăuză, s-a aşezat cu traiul, în special după războiul ruso-turc din 1806-1812,
în albia râului Ialpug. De unde în 1806-1812 au fost deportaţi, de către Guvernul Ţarist, tătarii nogai.
Faptul că găgăuzii au migrat în acest spaţiu îşi are explicaţia sa: stepele Bugeaului au un sol destul de arid,
motiv din care încercările guvernului rus de a coloniza aceste teritorii cu ţărani ruşi au eşuat, deoarece aceştia nu
dispuneau de tehnologii pentru prelucrarea solului arid, iar autorităţile ruse admiteau ca regiunile nou-ocupate să
fie populate cu elemente favorabile politicii promovate în teritoriu. Guvernul rus a găsit ieşire din situaţie prin
colonizarea acestor teritorii cu colonişti din sudul Dunării, în acelaşi rând cu colonişti germani, cehi, maloroşi etc.,
prin aceasta prejudiciind grav situaţia populaţiei autohtone (române). După cum e ştiut prin aceasta se urmărea
scopul ca de a crea în aceste teritorii un potenţial uman propice politicii promovate de Imperiului Rus şi care ce va
facilita pe viitor asimilarea coloniştilor nou-veniţi. Obiectiv a cărei realizare i-a reuşit mai târziu.
Din datele furnizate de autorii ruşi referitor la aceste teritorii (Skalkovski, Moşkov, Butnovici etc.), putem
constata că ocupaţia de bază a coloniştilor care s-au aşezat în aceste teritorii era agricultura şi creşterea vitelor.
Investigaţiile efectuate de aceşti cercetători denotă că obştile formate de găgăuzi erau destul de închistate. Preponderent,
reprezentanţii acestei etnii se aşezau cu traiul în mediul rural. Ocupaţiile de bază fiind agricultura, oieritul,
într-o oarecare măsură şi viticultura.
Pentru prima dată o încercare de a forma o unitate teritorial-administrativa a găgăuzilor a fost întreprinsă în
1905, în timpul revoluţiei ruse. La această dată a fost proclamată o republică a Comratului, populată în majoritate
1 D. P. 1986, , 102
2 CHAUPRADE, THUAL 2003, 403.
3 GOLOPENŢIA f. a.
4 BATJUŠKOVA ŠKOVA 1892, 142.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 259-264
– –

de găgăuzi 1 . Această “republică” nu-a existat decât 15 zile. După terminarea primului război mondial practic toate
teritoriile locuite compact de găgăuzi din Basarabia şi Dobrogea, au intrat în componenţa statului unitar român. În
această perioadă, în cadrul populaţiei găgăuze putem sesiza unele tendinţe de renaştere culturală şi spirituală, în
principiu “aceasta fiind opera unui preot basarabean, de origine găgăuz – Mihail Ciachir (1861-1938)” 2 .
Un viu interes faţă de etnia găgăuză este susţinut, în perioada interbelică, de guvernul Turciei, în special, şi
de ambasada Turciei la Bucureşti, în particular. Drept dovadă poate servi faptul că în perioada vizată guvernul
turc acorda un şir de burse tinerilor găgăuzi pentru a-şi continua studiile în Turcia 3 . De asemenea, la 1 mai 1939
reprezentantul Turciei la Bucureşti, Tanrinov, însoţit de ataşatul militar, întreprinde o vizită în localităţile găgăuze
din Basarabia 4 .
După evenimentele din 1940 Basarabia este anexată de Uniunea Sovietică; respectiv, populaţia găgăuză din
aceste teritorii intră în componenţa Imperiului Sovietic. Odată cu ocuparea Basarabiei, birocraţia sovietică separă
teritoriile locuite de găgăuzi în două, una intrând în cadrul Ucrainei, iar a doua – intrând în componenţa RSSM.
În fond, politica sovietică faţă de etnia găgăuză era o continuare a politici ţariste, anume: prin ea se urmărea asimilarea
etniilor minoritare şi deznaţionalizarea forţată.
Spre sfârşitul anilor ’80, la Comrat se formează un club cultural găgăuz “…şi, până în 1989, se transformă întro
asociaţie-umbrelă numită “Gagauz Halkî” (Poporul Găgăuz)” 5 . Iniţial, conducătorii mişcării “Gagauz Halkî” se
aflau în relaţii de colaborare cu Frontul Popular din Moldova. Însă, colaborarea plurietnică din cadrul Frontului
s-a dovedit a fi fragilă şi după ce a fost introdusă limba română ca limbă de stat.
În august 1989, din cauza divergenţelor politice, între conducătorii mişcării “Gagauz Halkî” şi Frontul Popular,
apar un şir de tensiuni, în urma cărora conducerea găgăuză proclamă Republica Găgăuză 6 . Însă, la început această
republică nu a fost recunoscută nici măcar de autorităţile sovietice. La sfârşitul anului 1989 şi pe parcursul anului
1990 relaţiile dintre conducerea auto-proclamatei republici găgăuze şi guvernul de la Chişinău s-au tensionat până
la maximum. Ca rezultat, la sfârşitul lui octombrie 1990 Frontul Popular organizează şi desfăşoară aşa-numita
“campanie din sud”; în care, ulterior, a fost implicată, însă de altă parte, armata a paisprezecea, anume: regimentul
dislocat în Bolgrad (RSS Ucraina). Totodată Guvernul RSS Moldova a luat hotărârea de a desfiinţa formaţiunile
de voluntari 7 , fapt care a prevenit un conflict armat între voluntari şi partea găgăuză.
În perioada respectivă conducerea autoproclamatei Republici Găgăuze (Gagauz Yeri) sprijină activ mişcarea
secionistă a autoproclamatei Republici Nistrene, precum şi puciul de la Moscova care a eşuat în august 1991.
Declaraţia de Independenţă a Rpublicii Moldova a adâncit ruptura între Chişinău şi Comrat, aceasta deoarece
conducătorii Gagauz Yeri considerau “puciul” de la Moscova binevenit şi se străduiau să oprească destrămarea
Uniunii Sovietice 8 . Datorită acestor împrejurări, relaţiile dintre Chişinău şi Comrat rămân destul de tensionate şi
pentru soluţionarea acestei probleme în anul 1993 Parlamentul Republicii Moldova adoptată o hotărâre cu privire
la crearea unei comisii parlamentare pentru soluţionarea problemelor din raioanele de est şi localităţile locuite
compact de găgăuzi 9 .
Conform paragrafului 3 al respectivei hotărâri, această comisie avea următoarele împuterniciri: “Comisia va
efectua măsurile necesare pentru ameliorarea situaţiei social-politice din raioanele de est şi localităţile compact
locuite de găgăuzi, va pregăti proiectele actelor legislative privind statutul juridic special al acestor raioane şi
localităţi şi le va prezenta Parlamentului pentru a fi examinate în cadrul sesiunii a zecea” 10 .
La 13 mai în acelaşi an Parlamentul Republicii Moldova adoptă hotărârea cu privire la măsurile de trecere pe
etape a scrisului limbii găgăuze la grafia latină 11 . După cum e ştiut guvernul Uniunii Sovietice a introdus în 1957
un alfabet pentru limba găgăuză bazat pe grafia chirilică, precum şi a organizat un curs de lecţii în limba găgăuză
1 NOUZLILLE 2005, 215.
2 KING 2002, 213.
3 Arhiva Naţională a Republicii Moldova (în continuare – ANRM), F 680, Inv. 1, d. 3192, f.f. 401 f/v; 421 f/v.
4 ANRM, F 680, Inv. 1, d. 3192, f. 473.
5 KING 2002, 217.
6 Deklaračija o godudarstvenno…1990.
7 CERNENCO 2000, 398-399.
8 KING 2002, 219.
9 M. O. 1993, nr. 3.
10 ibidem, 45.
11 M. O. 1993, nr. 1
– 0 –

în localităţile locuite preponderent de etnici găgăuzi, însă aceste măsuri au fost de scurtă durată, dat fiind faptul
că numai la doi ani după adoptare ele au fost abandonate pentru ca în localităţile respective predarea în şcoli să se
facă exclusiv în limba rusă.
În anul 1994 este adoptată Constituţia Republicii Moldova 1 , care, în articolul 111, stipulează:
„(1)Localităţilor din stânga Nistrului, precum şi unor localităţi din sudul Republicii Moldova, le pot fi atribuite
forme şi condiţii speciale de autonomie după statutele speciale adoptate prin legi organice.
(2)Legile organice care reglamentează statutele speciale ale localităţilor prevăzute în alineatul (1) pot fi modificate
cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi” 2 .
Articolul 111 al Legii Supreme a dat posibilitatea să fie adoptată legea organică nr. 344-XIII privind statutul
special al Găgăuziei (Gagauz Yeri), votată de Parlamentul Republicii Moldova la 23 decembrie 1994 3 , pusă în
aplicare de Preşedintele Parlamentului Petru Lucinschi la 23 decembrie 1994 4 şi promulgată de Preşedintele Mircea
Snegur la 13 ianuarie 1995 5 . În articolul 1 al legii respective se stipulează:
„(1) Găgăguzia (Gagauz-Yeri) este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de
autodeterminare a găgăuzilor, este parte componentă a Republicii Moldova.
(2) Găgăuzia soluţionează de sine stătător, în limitele compentenţei sale, în interesul întregii populaţii, problemele
dezvoltării politice, economice şi culturale.
(3) Pe teritoriul Găgăuziei sunt garantate toate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia
Republicii Moldova.
(4) În cazul schimbării statutului Republicii Moldova ca stat independent poporul Găgăuziei are dreptul la
autodeterminare externă.” 6
Conform prezentei legi, Găgăuzia are organizare internă proprie. Autoritatea reprezentativă a Găgăuziei este
Adunarea Populară, învestită cu dreptul de a adopta acte normative, care este eleasă prin vot universal, egal, direct,
secret şi liber exprimat, pe un termen de 4 ani şi fiecare deputat reprezintă 5000 de alegători 7 . Guvernatorul
(Başcanul) este persoana oficială supremă a Găgăuziei, căruia i se subordonează toate autorităţile publice. El este
ales prin vot direct, egal, secret şi liber exprimat pe un mandat de 4 ani (dar nu mai mult de 2 mandate consecutive)
şi trebuie să fie cetăţean al Republicii Moldova, care a împlinit vârsta de 35 ani şi care cunoaşte limba găgăuză 8 .
După ce Başcanul este ales, el trebuie să fie confirmat în funcţia de membru al Guvernului Republicii Moldova.
Sub aspect economic Găgăuzia, rămâne a fi regiune cu o economie preponderent agrară, dar cu unele tendinţe
spre industrializare. Factorii care au condiţionat această stare de lucruri ar fi următorii. După cum e ştiut, odată cu
anexarea Basarabiei de Imperiul Rus în 1812, această regiune a devenit pentru Rusia un furnizor de produse agricole,
viticole, pomicole şi animaliere. De fapt, guvernul ţarist urmărea scopul ca Basarabia să rămână o regiune
agrară. Situaţia a început să se amelioreze întrucâtva după unirea Basarabiei cu România, însă acest proces a fost
întrerupt în 1940, în urma raptului efectuat de URSS.
Pentru a înţelege mai bine starea economiei propice unităţii teritorial-administrative Găgăuzia, e necesar să
elucidăm succint unele aspecte ce ţin de condiţiile şi mediul în care s-au stabilit coloniştii găgăuzi. Migrând în
Basarabia, găgăuzii s-au aşezat cu traiul preponderent în teritoriile rămase libere (după strămutarea tătarilor nogai
în Crimeea, 1806-1812), formând colonii destul de mari şi izolate. Această stare de lucruri s-a păstrat practic până
în 1940. Putem susţine că anume acest fapt a contribuit într-o oarecare măsură la păstrarea limbii şi obiceiurilor
la găgăuzi.
După anexarea Basarabiei de către URSS, în 1940, în mediul găgăuz, ca şi în restul teritoriilor anexate, s-a
întreprins colectivizarea forţată, care a fost întreruptă de cel de al Doilea Război Mondial. La finele războiului
colectivizarea se reîncepe, totodată în mediul populaţiei găgăuze încep deportările. Dezvoltarea social-economică
a etniei găgăuze a primit un nou imbold odată cu constituirea UTAG. Din anul 1994 Turcia acordă un ajutor sub-
1 Constituţia Republicii Moldova 1994.
2 ibidem, 35.
3 M. O. 1995, nr. 1, 131-136.
4 ibidem, 137.
5 ibidem.
6 ibidem, 131.
7 PĂTRAŞ 1999. 160.
8 ibidem, 161.
– 1 –

stanţial, în vederea dezvoltării social-economice a Găgăuziei. Spre exemplu, în timpul vizitei delegaţiei Turciei
la Comrat şi Ciadâr-Lunga, Preşedintele Republici Moldova Mircea Snegur a menţionat că: „între cele două state
va fi semnat un acord special de acordare republicii a 35 milioane de dolari pentru dezvoltarea social-economică
a raioanelor cu populaţie preponderent găgăuză.” 1
Agricultura din cadrul unităţii-teritorial administrative Găgăuzia îşi are specificul său. Ea este determinată de
aşezarea geografică a regiunii, cărei îi este propriu un sol arid, un mediu înconjurător deteriorat, la care în ultimele
două secole, şi-a adus „obolul” omul prin acţiunile sale 2 . Aşadar, lucrarea solului în această zonă necisită a
implementa noi tehnologii pentru a evita catasrofa ecologică. Azi în UTAG se recomandă să se dezvolte ramura
viticolă şi pomicultura, în care Guvernul Republicii Moldova acordă credite.
O atenţie deosebită este acordată producţiei agricole destinate exportului. Accentul se pune pe următoarele
ramuri ale agriculturii: viticultura, pomicultura şi tutunăritul. Pentru ameliorarea şi dezvoltarea plantaţilor deteriorate
de viţă de vie a fost lansat programul „Via”, a cărei implementare a şi început. Spre exemplu, în anul 2004
au fost plantate 510 ha de viţă de vie şi se preconizează de a planta anual câte 1000 ha 3 . Cu scopul de a restabili
şi a dezvolta pomicultura, în această regiune s-a implementat programul „Starea şi perspectivele de dezvoltare a
pomiculturii în UTAG”, preconizat spre realizare până în anul 2010 4 . Producerea tutunului se preconizează să se
ridice până la 4 - 5 mii tone, în 2004 s-au produs 1,5 mii tone, în 2003 această cifră constituia o mie de tone 5 .
Sectorul industrial al unităţii administrativ-teritorial Găgăuzia este orientat spre industria uşoară şi prelucrătoare.
Odată cu formarea UTAG guvernul Găgăuziei a dus o politică foarte activă în privinţa atragerii capitalului
străin pentru consolidarea şi dezvoltarea bazei industriale din regiune. În acest context merită a fi menţionate ajutoarele
date de Turcia pentru dezvoltarea industriei uşoare din UTAG. În aşa mod, partea turcă face mari investiţii
în producţia textilă din autonomie. În acest context se înscrie firma „Asena Textili” de producţie textilă şi croitorie
ce activează pe teritoriul UTAG, având la bază 100% capital turc 6 . De asemenea, în timpul vizitei delegaţiei Turciei
în Comrat şi Ciadâr-Lunga s-a pus baza unei fabrici mixte de cărămidă 7 . Trebuie de menţionat că, în pofida
faptului că aceste întreprinderi funcţionează pe baza capitalui străin, practic toţi angajaţii sunt autohtoni.
Împreună cu investitorii ruşi, la Comrat se construieşte o întreprindere de prelucrare a seminţelor de floareasoarelui
cu o capacitate de prelucrare de 90 mii tone de seminţe pe an 8 . Remarcăm că la benzinăria din Comrat
se construieşte un complex de prelucrare a produselor petroliere cu o capacitate de prelucrare a 200 mii tone pe
an 9 . În special, investitorii ruşi sunt atraşi de ramura industriei vinurilor, făcând investiţii mari în această ramură,
construid fabrici de producere a vinului (precum fabrica de vinuri din Vulcăneşti).
Prin urmare, putem susţine că în perioada actuală industria în UTAG se dezvoltă destul de dinamic şi a obţinut
chiar anumite succese. În ultimii ani s-a înregistrat chiar o creştere a producţiei industriale. Spre exemplu, această
creştere a producţiei industriale în 2004 faţă de 2003 a fost de 28% 10 .
Odată cu formarea Unităţii Teritorial-Administrative Găgăuzia un imbold destul de semnificativ a primit şi
dezvoltarea culturii în mediul populaţiei găgăuze. După cum e ştiut, în perioada sovietică se vehicula conceptul că
URSS este un stat multinaţional (şi că toate naţionalităţile au posibilităţi egale în dezvoltarea lor culturală). Însă
acest principiu căpăta valoare numai la efectuarea recensămintelor unionale, când trebuia de demonstrat că URSS
este un stat multinaţional.
Drept exemplu elocvent în contextul politicii promovate de URSS faţă de minorităţile naţionale, poate servi
etnia găgăuză. În anul 1957, prin Hotărârea Prezidiumlui Suprem al RSSM, a fost luată decizia de adoptare a alfabetului
limbii găgăuze în grafie cirilică 11 . În mijloacele de informare în masă ale URSS din această perioadă s-a vehiculat
intens ideea că această hotărâre a fost luată cu scopul de a i se da posibilitate găgăuzilor să înveţe în limba
1 Vizita delegaţiei Turciei la Comrat şi Ciadâr-Lunga, 1994, 4 iunie, 2.
2 FEROROV 2003.
3 Nekotorye itoghi ... 2005, 9.
4 ibidem.
5 ibidem.
6 ibidem, 7.
7 Vizita delegaţiei ..., 4 iunie 1994, 2.
8 Nekotorye itoghi ... 2005. 6
9 ibidem.
10 ibidem, 5.
11 Moldova Socialistă, 31 iulie, 1957.
– –

natală. De fapt, aceasta s-a făcut pentru a înfăptui asimilarea mai eficientă a acestei etnii. Cercetătorul M. Guboglo
susţine că, deja începând cu anul 1958, copii găgăuzi au avut posibilitatea să studieze în limba găgăuză.
Astfel, au fost deschise 27 de şcoli în care se preda în limba găgăuză şi, paralel, în limba rusă. În anul 1959
numărul lor s-a redus la 25, ca în anul 1960 să crească la 31 1 . Dar, după cum menţionează autorul, găgăuzii tindeau
totuşi ca copii lor să înveţe în limba rusă; ca rezultat, a apărut necesitatea treceri treptate de la predarea în
limba găgăuză la predarea în limba rusă 2 , ceea ce a şi fost realizat (până în anul 1994 în localităţile cu o populaţie
găgăuză, s-a predat exclusiv în limba rusă).
După 1991, în raioanele locuite de populaţia găgăuzi se începe o renaştere a limbii şi a obiceiurilor acestei
etnii. În prezent, pe teritoriul Găgăuziei activează:
„...o universitate cu 11 specializării, 2 colegii şi 18 licee de stat (din care 4 în limba română, 1 în limba engleză
şi turcă, 1 liceu particular turco-englez....
– Uniunea scriitorilor găgăuzi, cuprinzând un număr apreciabil de scriitori, poeţi, critici şi istorici literari.
– 57 de biblioteci, 3 şcoli de artă cu 3 filiale, 2 şcoli de muzică cu 6 filiale,....
– 4 muzee, din care 2 de interes regional (unul în oraşul Comrat, unul în comuna Beşalma,...
– Teatrul „M. Ciachir” din oraşul Ceadâr-Lunga;
– Ansamblul de Cântece şi Dansuri „Duz Ava” din Comrat” 3 .
De asemenea, în UTAG se publică următorele reviste în limba găgăuză: “Ana Sozu”, “Halk Birlii”, “Sabaa Yîldîzî”,
“Acîk Goz”, “Gagauz Sesi” şi 5 reviste în limba rusă: “Вести Гагаузии”, “Знания”, “Панорама”, “Gagauz
Halkî”, “Gagauz Yeri”. Remarcăm că nici un ziar pentru găgăuzi nu este publicat în limba română 4 . Explicaţia
este că, în timpul guvernării sovietice, limba română practic a ieşit din uz în mediul populaţiei găgăuze, aceasta
fiind unul dintre efectele politicii de rusificare a minorităţilor naţionale promovate de Imperiul Rus şi cel Sovietic
pe parcursul sec. XIX-XX.
Cu privire la cultura spirituală a găgăuzilor, putem constata că în prezent în mediul acestei etnii se afirmă
pluralismul religios, dar această tendinţă nu este specifică numai Găgăuziei 5 . În plus, menţionăm că în mediul găgăuzilor
conceptul religios s-a schimbat. Astfel, dacă pe parcursul secolelor găgăuzii se caracterizau prin faptul că
erau creştini ortodocşi, atunci în prezent ei aderă la diferite secte şi curente religioase cum ar fi: baptiştii, martorii
lui Ehova, iar în unele cazuri reprezentanţii acestei etnii trec la religia musulmană.
***
Generalizând cele expuse putem concluziona următoarele:
1. Formarea Unităţii Teritorial-Administrative Găgăuzia, în anul 1994, a fost posibilă datorită următorilor
factori:
a) Republica Moldova era preocupată de consecinţele conflictului armat transnistrean din 1992;
b) Pentru a evita crearea a încă unei zone de conflict în sudul Moldovei, guvernul de la Chişinău şi cel al autoproclamatei
republici găgăuze au fost nevoite să meargă la compromis. Fapt care a facilitat formarea UTAG
(1994);
c) Un rol important în formarea UTAG l-au jucat Turcia şi Federaţia Rusă. Aceste ţări au sprijinit şi sprijină
până în prezent în plan economic, politic şi cultural UTAG.
2. După formarea sa, Unitatea Administrativ-Teritorială Găgăuzia a obţinut un statut special în cadrul Republici
Moldova, având prerogative, precum:
a) Dreptul de a adopta legi de importanţă locală, care nu contravin Constituţiei şi sunt aprobate de guvernul
Republicii Moldova;
b) Conform Constituţiei Republicii Moldova, reprezentanţii guvernului găgăuz au dreptul să participe la conferinţele
internaţionale, unde se abordează problemele care viază această unitate administrativ-teritorială.
3. Odată cu formarea UTAG, Găgăuzia devine un participant oarecum autonom în procesele care au loc în
1 GUBOGLO 1972, 27.
2 ibidem, 28.
3 MĂCRIŞ 2003. 85.
4 ibidem.
5 KELEŞ 2003, 104.
– –

azinul Mării Negre. Anume UTAG colaborează activ în plan economic şi cultural cu statele care intră în zona
Mării Negre, în special cu Turcia.
Summary
In this article we proposed to clear up some aspects of geopolitical implication of Territorial-Administrative
Unity Gagauzia (UTAG) in evolution of politic events in Republic of Moldova. Also we studied some aspects
from life of Gagauzian population, as the moment when this ethnic minority established for first time in Basarabia
and its social and cultural evolution until 1989. Also we analyzed the premises and politic juncture thanks to this
fact was possible to former Territorial-Administrative Unity Gagauzia (UTAG) and juridical status and socioeconomical
and cultural development of gagauzians. After elaboration this article we concluded that Republic of
Moldova acted in democratic mode when it formed this territorial-administrative unity.
Bibliografie
1. Arhiva naţională a Republicii Moldova (ANRM), F 680, Inv. 1, d. 3192.
2. BATJUŠKOVA, B. N, 1892. Bessarabia. Istoričeskoe opisanie.
3. CERNENCO, Mihail. 2000, Galben Andrei, Rusnac Gheorghe, Solomon Constantin. Republica Moldova: istoria politicğ
(1989-1990). Documente şi Materiale, Vol. I. – Chişinău, USM.
4. CHAUPRADE, Aymeric, THUAL, Francois. 2003. Dicţionar de geopolitică. Bucureşti: Grupul editorial Corint.
5. 1986. Dicţionar politic, Chişinău.
6. Declaracija o gosudarstvennom suveranitete gagauzkoj respubliki, Komrat, 8 dekabrja 1990 goda, 1990.
7. FEDOROV, L. A., 2003. Osobenosti prirodnyh uslovij Budjaka (na primere počv), În: “Materialy Meždunarodnoj
naučino-praktičescoj konferencii, posvjaščionoj 7-oj godovščine Gagauz Eri (Gаgаuzii)”, tom. II. – Коmrat.
8. GOLOPENŢIA, Anton. Operele complete vol. ii: Statistică, demografie şi geopolitică. – Bucureşti: Univers Enciclopedic,
f. a.
9. GUBOGLO, M. N., 1972, Ětnolingvističeskie processy na jughe Moldavii, În ‘Ětnografija i iskucctvo Molavii’, Kišinev,
Štiinca.
10. KELLEŠ, Alla, 2003. Relighioynosti naroda Gagauzii: tendenčii poslednego desjatiletija-postanovka 7 problem, Materialy
Meždunarodnoj naučino-praktičescoj konferencii, posvjaščionoj 7-oj godovščine Gagauz Eri Ери (Gаgаuzii), tom. II.
– Коmrat,
11. KING, Charles, Moldovenii România, Rusia şi politica culturală. – Chişinău: Arc, 2002.
12. MĂCRIŞ, Anatol, 2003. Găgăuzii din Basarabia în trecut şi în prezent -Bucureşti: Agerpres Typo.
13. Moldova Socialistă, 31 iulie, 1957.
14. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1993, nr. 1.
15. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1993, nr. 3.
16. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 1.
17. nekotorye itoghi i perspektivy socialino-ěkonomičeskogo razvitija Gagauzii (spavočnyj material), Komrat, 2005.
18. NOUZLILLE, Jean, 2005. Moldova. istoria tragică a unei regiuni europene. Chişinău: Prut Internaţional.
19. PĂTRAŞ, Eugen, 1999. Minorităţile naţionale din ucraina şi Republica Moldova Statutul juridic. Cernăuţi: „Editura
Alexandru cel Bun”.
20. Vizita delegaţiei Turciei la Comrat şi Ciadâr.Lunga, În „Moldova suverană”, 4 iunie 1994.
– –
© Oleg BeRCU, 008

polıtıca statuluı FaŢă de ıntelectualıtate În prımul decenıu al puterıı
sovıetıce – aspecte ıstorıoGraFıce
– –
mariana ţĂRANU,
Universitatea de Studii Aplicate din Moldova
abstract
Politics promoted towards Russia’s intellectuality within first decade of Soviet power has played a prominent
part in scientific publications that were proved by rich bibliography appeared during time. Democratization of
political, social and cultural life has determined tackling a range of problems, including thereof, from an angle of
principles of humanity. Gorbachov’s change-over generated access to historical archives, Communist censorship
on scientific research has been repealed having constituted turning point to the effect.
Performed studies denote historical works by Soviet authors have been written according to objectives determined
by administration of CPSU and Soviet totalitarian state, adhering to targets. Gorbachov’s change-over created
favorable conditions for intensifying scientific research, having been based on humanity principles, avoided
class principles. There have been not a monographic study devoted to state politics towards intellectuality within
first decade of Soviet power.
Politica promovată de stat faţă de intelectualitatea din Rusia în primul deceniu al puterii sovietice a ocupat un
loc aparte în publicaţiile ştiinţifice. Aceasta o demonstrează bibliografia bogată apărută pe parcursul anilor. Democratizarea
vieţii politice, sociale şi culturale a determinat tratarea unui şir de probleme, inclusiv cea vizată, prin
prisma principiilor general-umane. Restructurarea gorbaciovistă a generat accesul la arhivele istorice, a fost anulată
cenzura comunistă din domeniul cercetărilor ştiinţifice ceea ce a constituit punctul de cotitură în acest sens.
În perioada sovietică extinderea istoriografiei privind politica statului faţă de intelectualitate n-a constituit un
salt calitativ al studiilor publicate. Cauzele stagnării şi crizei sunt numeroase. Trebuie să luăm în considerare, mai
întâi de toate, activitatea sistemului administrativ de comandă, care a impus diverse interdicţii organizatorice şi
politico-ideologice în cazul interpretării reale a evenimentelor şi asupra unor concluzii. Respectând principiul
obiectivităţii, trebuie să remarcăm că oamenii de ştiinţă sovietici nu au avut posibilitatea să reconstituie un chip
adevărat al intelectualului în virtutea unui şir de cauze, în primul rând din pricina orientărilor metodologice şi
teoretice impuse de rigorile regimului totalitar comunist.
Studiile apărute erau scrise în conformitate cu obiectivele determinate de conducerea P.C.U.S. şi a statului
sovietic totalitar, în strictă corespundere cu scopurile urmărite. În anii ’60 accentul se punea pe delimitarea intelectualităţii
sovietice într-o categorie separată intermediară între muncitori şi ţărani 1 ş. a., ulterior la începutul anilor
’70, în studiile apărute se trata cu preponderenţă constituirea ei 2 ş. a. ca la mijlocul anilor ’80 prioritate să se dea
aprofundării acestor studii 3 ş. a. Lucrările publicate erau puse în serviciul sistemului totalitar şi aveau menirea de
a evidenţia şi glorifica succesele obţinute graţie „politicii chibzuite” a partidului de guvernământ şi concomitent
de a infiltra în conştiinţa oamenilor ideile lor subiective, transformând intelectualitatea într-un instrument sigur
de promovare a politicii partidului.
Evoluţia politicii statului sovietic în raport cu intelectualitatea în primul deceniu al puterii sovietice este cercetată
cu preponderenţă într-un şir de lucrări de caracter general, care includ multiple aspecte ale subiectului vizat.
La acest grup se referă studiile cercetătorilor: P. Amelin, S. Fediukin, K. Temirbaev, V. Ukrainţev, A. Amvrosov, V.
Astahova ş. a. în care îşi găsesc reflectare unele aspecte ale problemelor evidenţiate 4 . K. Temirbaev, în conlucrare
cu V. Ukrainţev, considera util să elucideze, în cadrul unui studiu, specificul formării intelectualităţii sovietice 5
. Autorii se axează, în ansamblu, pe modalităţile constituirii ei în primele decenii ale puterii sovietice. O atenţie
majoră acordă facultăţilor muncitoreşti şi fenomenului promovării muncitorilor şi ţăranilor la posturi de conduce-
1 VIGDORCIK 1968, 167-170; FEDIUKIN 1965, Nr. 4, 106-120; Idem 1966, 38-46; Idem 1960; Idem 1970.
2 KOPÂRIN, POPOV, 1974, 454-462; KARAPETIAN 1974; SAFRAZIAN 1977; SOSKIN 1971; AMELIN 1970.
3 TEMIRBAEV, UKRAINŢEV, 1980.; КIM 1985; ZEZINA 1982; SOVetSKaia 1983.
4 AMBROSOV 1978; Idem, 1975; АMELIN 1970; TEMIRBAEV, UKRAINŢEV 1980; FEDIUKIN 1972 ş. a.
5 TEMIRBAEV, UKRAINŢEV 1980.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 265-270

e. Plasând în centrul cercetărilor sale aspectul formare a intelectualităţii sovietice, R. Karapetean acordă o atenţie
majoră instituţiilor de învăţământ superior, deopotrivă cu facultăţile muncitoreşti, în ambele cazuri punând accentul
pe transformările cantitative, în detrimentul celor calitative, iar politica partidului de guvernământ în această
privinţă este tratată pe baza principiului de clasă 1 .
Un rol important în examinarea evenimentelor timpului a constituit-o lucrarea apărută la mijlocul anilor ’60
Sovetsckaia intellighenţia. Kratkii ocerk (1917-1975 gg.), în care autorii se referă la specificul intelectualităţii din
U.R.S.S., plasând la bază realizarea unei comparaţii dintre intelectualitatea sovietică şi intelectualitatea Rusiei
ţariste, cu orice ocazie demonstrând superioritatea intelectualităţii proletare 2 . În aceeaşi ordine de idei pe larg
sunt reflectate trăsăturile facultăţilor muncitoreşti ca cea mai eficientă modalitate de constituire a intelectualităţii
sovietice. Particularităţile distinctive ale intelectualităţii sovietice şi principiile ei de pregătire şi-au aflat parţial
reflectare şi în lucrarea cercetătoarei V. Astahova, consacrată rolului intelectualităţii în societate. Cercetătoarea
este printre primii care afirmă că în U.R.S.S., deşi erau create condiţii pentru fiecare membru al societăţii de a-şi
continua studiile, totuşi mergeau în şcolile superioare, de obicei, copiii intelectualilor 3 .
Complexitatea deosebită caracteristică politicii statutului sovietic faţă de intelectualitate în consens cu caracterul
ei dinamic a determinat aprofundarea de către specialişti a investigaţiilor axate pe acest subiect. Este necesar
de remarcat existenţa lucrărilor ştiinţifice a căror tematică de cercetare conţine subiecte mai restrânse. În literatura
ştiinţifică o atenţie deosebită s-a acordat studierii modalităţilor de constituire a intelectualităţii sovietice. Formarea
ei prin intermediul şcolii superioare s-a aflat în centrul atenţiei cercetătorului V. Jirnov, V. Eliutin, L. Senikova, E.
Ciutkeraşvili ş. a. 4 . E. Ciutkeraşvili tratează amplu problema creşterii numărului de studenţi în şcoala superioară
sovietică. Autorul se referă şi la creşterea reţelei de instituţii de învăţământ în Rusia 5 . L. Ivanova îşi concentrează
atenţia asupra constituirii intelectualităţii ştiinţifice în perioada vizată, ea se referă la rolul intelectualităţii de partid
la formarea cadrelor ştiinţifice 6 . Materialele expuse în lucrare au un caracter profund ideologic.
O atenţie sporită a fost acordată elucidării rolului facultăţilor muncitoreşti, a cursurilor de pregătire şi a universităţilor
populare - ca trepte esenţiale de pregătire a intelectualităţii bolşevice. S-au remarcat în acest sens I.
Artobolevski, A. Vladislavlev , V. Konopleev, V. Petrov etc. - toţi în scrierile lor exagerându-le semnificaţia 7 .
Cele mai profunde studii ce vizează facultăţile muncitoreşti au fost realizate de cercetătoarea N. Katunţeva. În
studiile sale, de pe poziţiile timpului, ea a abordat specificul facultăţilor muncitoreşti, s-a referit la condiţiile de
înmatriculare, la componenţa socială a lectorilor şi a ascultătorilor. Cercetătoarea este unica care face referinţă la
diversitatea acestora, evidenţiind facultăţi muncitoreşti: de zi, serale, pe schimburi, fără frecvenţă, de arte etc. 8
Punct de reper pentru mai mulţi filosofi, istorici şi sociologi, îndeosebi pentru cei ce se preocupau de propria
carieră, le-a servit abordarea rolului „benefic” al Partidului Comunist şi a puterii sovietice la formarea intelectualităţii.
Exemplu-model constituie istoricul S. Fediukin. În lucrările sale el nu s-a sinchisit, ori de câte ori a avut
posibilitatea, să se refere la aportul „considerabil” al Partidului Comunist la formarea a unei intelectualităţi noi,
conform rigorilor puterii sovietice. El a găsit zeci de argumente pentru a demonstra rolul „hotărâtor” al puterii
sovietice în acest sens, s-a referit şi la metodele de atragere a intelectualităţii la construcţia socialismului. Lucrările
sale, numeroase cantitativ, prezintă nişte mostre de „studii” ale unui regim totalitar 9 . Aceeaşi linie ideologică
au promovat-o şi K. Galkin, F. Zauzolkov, G. Andreiuk care îşi concentrează atenţia în cadrul mai multor studii
asupra problemei „atragerii” spre conlucrare cu puterea a specialiştilor vechiului regim în primul deceniu al noului
sistem politic 10 . Toate acestea camuflează politica de teroare promovată faţă de intelectualitate; mai mult decât
atât, aceasta reprezintă o modalitate sigură de îndoctrinare a conştiinţei oamenilor şi o sursă de ideologizare a
cetăţeanului sovietic.
1 KARAPETIAN 1974.
2 SOVetSKaia 1977.
3 ASTAHOVA 1976.
4 ELIUTIN 1959; Idem 1980; JIRNOV 1958; CIUTKERASHVILI 1968; Idem 1961; SENNIKOVA 1967, 131-143.
5 CIUTKERASHVILI 1968.
6 IVANOVA 1980; Idem 1960, 57-70.
7 АRTOBOLEVSKII, VLADISLAVLEV 1977, 112-119; КONOPLEEV 1975, 24-32; PETROV 1970, 40-49.
8 KATUNTSEVA 1977; Idem 1966.
9 FEDIUKIN 1971; Idem 1972; Idem 1960; Idem 1968; Idem 1970. ş. a.
10 ZAUZOLKOV 1958, 44-52; ANDREIUK 5-38; GALKIN 1958.
– –

Politica statului sovietic faţă de intelectualitate în primul deceniu al puterii sovietice a fost abordată pe paginile
mai multor reviste de specialitate. Spaţiu pentru publicarea articolelor pe această temă au acordat revistele: “Istoria
SSSR” 1 ş. a., “Kommunist” 2 ş. a., “Filosofskie nauki” 3 ş. a., “Voprosy istorii KPSS” 4 ş. a.
Principalele aspecte ale politicii statului sovietic faţă de intelectualitatea din Rusia în primele decenii ale puterii
sovietice şi aportul statului sovietic la constituirea intelectualităţii proletare au fost puse în discuţie de cercetătorii
din diferite centre ştiinţifice în cadrul conferinţelor unionale care au avut loc la Mensk (ianuarie, 1966),
Sverdlovsk (februarie, 1972), Moscova (mai, 1978), Novosibirsk (noiembrie, 1979). În cadrul conferinţei de la
Mensk în mod special s-a determinat locul şi rolul intelectualităţii ca grup social, structura ei şi modalităţile de
conlucrare cu clasa muncitoare. Conferinţa din Sverdlovsk s-a remarcat prin varietatea abordării particularităţilor
constituirii intelectualităţii sovietice. La sfârşitul anilor ’80 cercetătorii sovietici s-au convocat în cadrul a două
conferinţe ştiinţifice la Moscova şi Novosibirsk, care aveau scopul de a analiza particularităţile intelectualităţii sovietice.
Tematica acestora s-a axat pe evidenţierea aportului intelectualităţii la edificarea societăţii noi, comuniste.
Caracterul regional al conferinţelor şi conţinutul ideologizat al materialului prezentat de participanţi s-au răsfrânt
total asupra conţinutului cercetărilor majoritatea cărora şi-au pierdut valoarea ştiinţifică. Analiza lucrărilor apărute
prin prisma mentalităţii timpului denotă că în perioada regimului comunist intelectualitatea a fost transformată
într-un instrument de justificare a politicii promovate de partidul de guvernământ pentru îndoctrinarea maselor.
Restructurarea gorbaciovistă a creat condiţii pentru intensificarea cercetărilor ştiinţifice în domeniul vizat.
Motivul ce a determinat aceasta îl constituie accesul la documentele secrete de arhivă. Lucrările ştiinţifice apărute
în ultimele decenii abordează unele aspecte ale politicii statului sovietic faţă de intelectualitatea din Rusia în primul
deceniu al puterii sovietice, luându-se ca bază principiile general-umane şi evitându-se principiile de clasă.
Accesul cercetătorilor la multiple documente secrete a permis apariţia unor lucrări bazate pe un material ştiinţific
solid.
Un prinos major în acest sens l-a avut istoricul A. Arutiunov, care într-un studiu amplu bazat pe documente de
arhivă, aruncă o lumină nouă asupra vieţii şi activităţii lui V. I. Lenin, totodată se referă şi la politica de partid în ceea
ce priveşte intelectualitatea Rusiei sovietice. Autorul pune accent pe condiţiile precare în care s-a pomenit intelectualitatea
Rusiei, intelectualitate ce şi-a menţinut verticalitatea faţă de regimul bolşevic sau s-a plasat pe o poziţie
neutră 5 . În acelaşi context se înscrie şi lucrarea lui V. Poţeluev, care, prin prisma reflectării evenimentelor din Rusia,
analizează politica de teroare promovată de autorităţi faţă de intelectualitate. Atrage atenţia cititorului la prestaţiile
obligatorii de muncă la care erau impuşi intelectualii, se referă la multiplele arestări ale acestora etc. 6 . Un mare aport,
în acest context, l-a avut istoricul şi filosoful D. Volkogonov - fost general al Armatei Sovietice, director al Institutului
de Istorie Militară, primul autor care a avut acces la arhivele secrete sovietice. În lucrările sale, dedicate celor
două personalităţi ale perioadei V. Lenin şi L. Troţki, D. Volkogonov se referă la politica ostilă promovată faţă de
intelectualitate. Totodată, el se referă şi la deportările forţate ale unui grup de intelectuali ruşi 7 .
La valorificarea tematicii vizate şi-au adus obolul şi un grup de cercetători ruşi, sovietici, care, în diferite perioade
de timp, au fost nevoiţi să emigreze: M. Gheller, A. Avtarhanov, Iu. Srecinski ş. a., dar prin operele lor au
încercat să elucideze adevărul despre evenimentele din Rusia, în afara ideologiei bolşevice, plasându-le în contextul
firesc al evenimentelor secolului XX 8 .
Istoricul M. Gheller, profesor la Universitatea din Sorbona, şi-a concentrat atenţia asupra studiului evenimentelor
sociale şi politice ale Rusiei sovietice, o atenţie deosebită acordând relaţiilor putere-personalitate, a studiat
căile şi modalităţile de inplantare a ideologiei bolşevice în mentalitatea maselor şi, îndeosebi, relaţia intelectualului
cu puterea. O temă prioritară de studiu pentru M. Gheller a constituit-o atitudinea puterii sovietice faţă de
intelectualitate, prin lucrările sale demonstrând caracterul ostil al acesteia 9 .
1 IVANOVA 1960, 57-70; KEIREM-MARKUS 123-135.
2 GOLOTA, KOROLIOV 1963, 15-25; KONSTANTINOV 1959, 48-65; FILIPPOV 1973, 88-99.
3 MOKRONOSOV 1961, 18-30; RUTKEVICI 1966, 20-28; Idem, 1963, 22-32.
4 SOLOVEI 1990, 87-98; CIJOVA 1973, 51-59.
5 ARUTIUNOV 2002.
6 POTSELUEV 2003.
7 VOLKOGONOV 1994; Idem 1996.
8 AVTORHANOV 1990; GHELLER 1994; GHELLER, NEKRIN 1989; SRECINSKII 1974; GHELLER 1990, 37-66.
9 GHELLER 1990, 37-66.
– –

Cercetătorul A. Avtorhanov în studiile sale tinde să elucideze caracterul evenimentelor politice din Rusia în
primele luni ale cuceririi puterii sovietice de către bolşevici. Autorul se referă la politica duşmănoasă a autorităţilor
bolşevice faţă de intelectualitatea rusă şi demască procedura de deportare a intelectualităţii ruse în anul 1922 1 .
Deosebit de valoroasă este lucrarea cercetătorului rus Iu. Srecinski, emigrant, care, la mijlocul anilor ’80, a
reuşit să-l facă cunoscut pe cititorul din Occident cu crimele odioase făptuite de regimul bolşevic în momentul
instaurării puterii sovietice. Iu. Srecinski a reflectat detaliat politica de teroare bolşevică contra întregii populaţii,
îndeosebi contra intelectualităţii, a reflectat subiectul, prin prisma propriei stări de spirit, a intelectualităţii care în
anii 1917-1918 a refuzat categoric să conlucreze cu puterea oficială, ceea ce în istoriografia sovietică s-a calificat
drept acţiune de sabotaj 2 .
Democratizarea vieţii social-politice, accesul cercetătorilor la arhivele secrete etc., au determinat apariţia unor
lucrări speciale ce vizează obiectul de studiu cercetat. Atenţia majoră a fost mobilizată asupra elucidării politicii
de partid şi de stat în relaţiile cu intelectualitatea din Rusia. În acest sens îi putem remarca pe cercetătorii: I.
Kazanin, S. Kogan, L. Cerneavskaia, Kvakin ş. a. 3 . Cercetătorul M. Glavaţki pentru prima dată îşi încununează
cercetările într-un studiu axat pe evenimentele tragicului an 1922 an în care au fost deportate cele mai luminate
minţi ale timpului peste hotarele Rusiei 4 .
În unele studii sunt reflectate reformele din sistemul învăţământului superior - reforme ce au limitat autonomia
şcolii superioare şi au promovat mediul proletar în instituţiile de învăţământ. Plauzibile sunt lucrările lui S.
Soskin, care se referă la consecinţele lichidării autonomiei universitare, şi condiţiile precare în care s-au pomenit
cadrele didactice 5 . S. Galin analizează măsurile înfăptuite de organele puterii centrale pentru a atrage în sfera
învăţământului copiii proletarilor 6 .
Un studiu profund al poziţiilor intelectualităţii din regiunea Donului şi a comportamentului acesteia în condiţiile
extreme ale războiului civil l-a realizat cercetătoarea N. Reşetova. Ea a abordat vast politica promovată de
autorităţi cu privire la intelectualitate. S-a referit, de asemenea, şi represiile intelectualităţii 7 .
Merită atenţie şi lucrarea lui A. Mirek Krasnâi miraj. Kak mî verili v mifî i loji. Autorul întreprinde un studiu
vast şi demonstrează atitudinea autorităţilor faţă de intelectualitatea care a acceptat conlucrarea cu puterea sovietică.
Cercetătorul a analizat evoluţia unora de la simpli favoriţi ai puterii până la promovarea acestora pe scară
ierarhică şi transformarea lor în simple unelte de menţinere a regimului bolşevic 8 .
Multitudinea de probleme ce vizează politica statului sovietic faţă de intelectualitate în primii ani ai puterii
sovietice, cât şi completarea „spaţiilor albe” din istoriografie, sunt scoase din anonimat în cadrul multiplelor
foruri ştiinţifice internaţionale organizate în ultimii ani: Sankt-Petersburg (1996), Moscova (2000), Ekaterinburg
(2001).
Toate acestea denotă că lucrările istorice realizate de autorii sovietici erau scrise în conformitate cu obiectivele
determinate de conducerea P.C.U.S. şi a statului sovietic totalitar, în strictă corespundere cu scopurile urmărite.
Restructurarea gorbaciovistă a creat condiţii favorabile pentru intensificarea cercetărilor ştiinţifice, punându-se la
bază principiile general-umane, evitându-se, astfel, principiile de clasă. Până în prezent nu există un studiu monografic
consacrat politicii statului faţă de intelectualitate în primele decenii ale puterii sovietice.
Bibliografie
1. AMBROSOV A., 1978. Ot klassovoi differentsiatsii k sotzial’noi odnorodnosti obschestva, 2-e izd., Moscova: Mysli, 295 p.
2. Idem,. 1975. Sotsial’naia structura sovetskogo obschestva, Мосova: Politizdat, 120 p.
3. AMELIN P. P., 1970. intellighentsia i sotsialism, Leningrad: Izd. Leningradskogo universiteta, 151 p.
4. ANDREIUK G., 1973. Vydvizhencestvo i ieie roli v formirovanii intellighentsii (1921–1932 gg.) în Iz istorii sovetskoi
intellighentsii, gl. red. M. Kim, Moscova: Mysli, p. 5-38.
1 AVTORHANOV 1990
2 SRECINSKII 1974
3 KVAKIN 1991; KAZANIN 2001; KOGAN CERNEAVSKAIA 1996.
4 GLAVATSKII 2002.
5 SOSKIN 2000; Idem, 1997.
6 GLAVATSKII 2002.
7 RESHETOVA 1988.
8 SRECINSKII 1974.
– –

5. АRTOBOLEVSKII I., VLADISLAVLEV A., 1977. narodnye universitety – effektivnaia forma obrazovania i samoobrazovania
în Kommunist Nr. 8, p. 112-119.
6. ARUTIUNOV A., 2002. Lenin. Dos’e bez retishi, Lic’nostnaia i politiceskaia biografia, T. I, Moscova: Vece, 480 p.
7. ASTAHOVA V. I., 1976. Sovetskaia intellighentsia i ieie roli v obscestvennom progresse, Har’kov: Vishca schola, 155
p.
8. AVTORHANOV A., 1990. Lenin v sud’bah Rosii. Razmyshlenia istorika, Federal Republic of Germany: Prometheys
- Verlag, 485 p.
9. CIJOVA L. M., 1973. Vydvijenie – vazhneishaia forma podgotovki rukovodeaschih partiinyh kadrov (1921-1937 gg.) în
Voprosy istorii KPSS, Nr. 9, p. 51-59.
10. CIUTKERASHVILI E. V., 1968. Kadry dlea nauki, Spetsialisty vyshei kvalifikatsii v SSSR i v kapitalisticeskih stranah,
Moscova: Vâshaia schola, 356 p.
11. CIUTKERASHVILI E. V., 1961. Razvitie vyshego obrazovania v SSSR, Moscova: Vâshaia schola, 238 p.
12. ELIUTIN V. P., 1959. Vâshaia schola strany sotsialisma, Moscova, Izd. Sotsial’no-ekonomiceskoi literatury, 100 p.
13. FEDIUKIN S. A ., 1972. Velikii Okteabri i intellighentsia; Moscova: Znanie, 178 p.
14. Idem, 1965. Bor’ba za perevospitanie staroi tehniceskoi intellighentsii v vosstanovitel’nyi period în Istoria SSSR, Nr. 4,
p. 106-120.
15. Idem, 1970. Sovetskaia vlasti i burzhuaznye spetsialisty, Moscova, Mysli, 255 p.
16. Idem, 1971. Bor’ba s burzhuaznoi ideologhiei v usloviah perehoda k nePu, Moscova: Nauka, 352 p.
17. Idem, 1966. Okteabr’skaia revoliutsia i intellighentsia în Kommunist, Nr. 13, p. 38-46.
18. Idem, 1960. Privlecenie buzhuaznoi tehniceskoi intellighentsii k sotsialisticeskomu stroitel’stvu v SSSR, Moscova: Izd.
VPT i AON, 87 p.
19. FILIPPOV F., 1973. Sovetskaia intellighentsia – aktivnyi stroiteli kommunisma în Kommunist, Nr. 16, p. 88-99.
20. GALKIN K., 1958. Vyshee obrazovanie i podgotovka nauc’nyh kadrov v SSSR, Moscova: Prosveschenie, 148 p.
21. GHELLER М., 1994. mashina i vintiki, istoria formirovania sovetskogo celoveka, Moscova: Mik, 355 p.
22. Idem, 1990. „Pervoie predosterejenie” – udar hlystom în Voprosy filosofii, Nr. 9, p. 37-66.
23. GHELLER M., NEKRIN A., 1989. utopia u vlasti, istoria Sovetskogo Soiuza s 1917 goda do nashih dnei, London: Overseas
Publications Interchange Ltd, 926 p.
24. GLAVATSKII M. E., 2002.“Filosovskii parahod”: god 1922-i, istoriceskie etiudy, Ekaterinburg: Izd-vo Ural’skogo universiteta,
224 p.
25. GOLOTA A., KOROLIOV B., 1963. Sovetskaia intellighentsia v period razviornutogo stroitel’stva kommunisma în Kommunist,
Nr. 10, p. 15-25.
26. IVANOVA L. V., 1980. Formirovanie Sovetskoi naucinoi intellighentsii (1917-1927 gg.), Моscova: Nauka, 390 p.
27. Idem, Podgotovka kadrov sovetskih istorikov (1921-1929) în Istoria SSSR, 1960, Nr. 6, p. 57-70.
28. JIRNOV V., 1958. Voprosy planirovania kul’turnogo stroitel’stva SSSR, Moscova: Nauka, 214 p.
29. KARAPETIAN R., 1974. Stanovlenie i razvitie intellighentsii kak osobogo sotsial’nogo sloia, Moscova: Izd. Moscovskogo
Universiteta, 147 p.
30. KATUNTSEVA N. M., 1966. Roli rabocih fakul’tetov v formirovanii kadrov narodnoi intellighentsii v SSSR, Moscova:
Nauka, 191 p.
31. Idem, 1977. Opyt SSSR po podgotovke intellighetsii iz rabicih i krestian, Moscova, Mysli, 205 p.
32. KAZANIN I. E., 2001. Zabytoe buduschee: Sovetskaia vlasti i rossiiskaia intellighentsia v pervoe posleokteabriskoie
deseatiletie, Volgograd: Izd. Bol. G.U., 268 p.
33. KEIREM-MARKUS M. B., 1961. Gossudarstvennaia komissia po prosvescheniu (1917-1918) în Istoria SSSR, Nr. 6, p.
123-135.
34. КIM М., 1985. Velikaia Okteabr’skaia Sotzialisticeskaia Revoliutsia i stanovlenie sovetskoi kul’tury, 1917-1927, Моscova:
Nauka, 526 p.
35. KOGAN L., CERNEAVSKAIA G., 1996. intellighentsia, Ekaterinburg: UGTU,68 p.
36. КONOPLEEV V., 1975. Razvitie sistemy obrazovatel’noi podgotovki vzroslyh i ieie roli v formirovanii sotsialisticeskoi
intellighentsiii în Intellighentsia i sotsialisticeskaia kul’turnaia revoliutsia, Sbornik nauc’nyh trudov, Otv. Red. A. Leikin,
Leningrad, Tipografia gazety „Na straje Rodiny”, p. 24-32.
37. KONSTANTINOV F., 1959. Sovetskaia intellighentsia în Kommunist, Nr. 15, p. 48-65.
38. KOPÂRIN V., POPOV V., 1974. Osobennosty formirovania sovetskoi, hudozhesrvennoi intellighentsii în Kul’turnaia
revoliutsia v SSSR i duhovnoe razvitie sovetskogo obscestva, Sverdlovsk, Ural’skii Gossudarstvennyi Universitet, p.
454-462.
– –

39. KVAKIN A. V., 1991. ideino-politiceskaia differentsiatsia rossiiskoi intellighentsii v period nePa 1921-1927, Saratov:
Izd. Saratovskogo universiteta, 167 p.
40. MOKRONOSOV GH., 1961. Stiranie sitsial’nyh granei mezhdu rabocim klassom i intellighentsii v period razviornutogo
stroitel’stva kommunisma în Fillosofskie nauki, Nr. 3, p. 18-30.
41. PETROV V., 1970. Rabocie fakul’tety Leningradskogo plana sozdania sotsialisticeskoi intellighentsii în V.L.U., Istoria,
iazyk, literatura, Vyp. 4, Nr. 20, p. 40-49.
42. POTSELUEV V., 2003. Lenin, istoria v litsah i faktah, Moscova: Algoritm, 508 p.
43. RESHETOVA N. A., 1988. intellighentsia Dona i revoliutsia (1917 - pervaia polovina 1920-h godov), Moscova: Rossi-
iskaia politiceskaia entsiklopedia, 240 p.
44. RUTKEVICI M., 1966. O poneatii intellighentsii kak sotsial’nogo sloia obcshcestva în Filosofskie nauki, Nr. 4, p. 20-
28.
45. Idem, 1963. Stiranie klassovyh razlicii i mesto intellighentsii v sotsial’noi strukture sovetskogo obscestva în Filosofskie
nauki, Nr. 5, p. 22-32.
46. SAFRAZIAN N. A. 1977. Boriba KPSS za striotel’stvo sovetsloi vâshei sholy (1921-1927 gg.), Моscova: Izd. Moskovskogo
Universiteta, 162 p.
47. SENNIKOVA L., 1967. Vecernee i zaocinoe obucenie v vyshei schole kak factor izmenenia sotsial’nogo polojenia în Protsessy
izmenenia struktury v sovetskom obschestve, Sverdlovsk, Nizhetaghil’skaia gorodskaia tipografia, p. 131-143.
48. SOLOVEI V. D., 1990. institut Krasnoi professury: podgotovka kadrov istorikov partii v 20-30 gody în Voprosy istorii
KRSS, Nr. 12, p. 87-98.
49. SOSKIN V. L., 1971. Kul’turnaia zhizni Sibiri v pervâe gody novoi economiceskoi politiki (1921-1923 gg.), Novosibirsk:
Nauka, 252 p.
50. Idem, 1997. Perehod k nePu i kul’tura (1921-1923gg.), Novosibirsk: Redaktsionno-izdatel’skii otdel Novosibirskogo
Gosuniversiteta, 108 p.
51. Idem, 2000. Vyshee obrazovanie i nauka v Sovetskoi Rosii: pervoe deseatiletie (1917-1927gg.), Novosibirsk: Novosibirskii
Gosudarstvennyi Universitet, 120 p.
52. Sovetskaia intellighentsia i ieie roli v stroitel’stve communisma, 1983. Otv. red. Ts. A. Stepanian, Moscova: Nauka, 390 p.
53. Sovetskaia intellighentsia. Kratkii ocerk istorii (1917-1975 gg.), 1977. Моskova: Politizdat, 189 p.
54. SRECINSKII IU., 1974. Kak my pokorealisi. Tsena okteabrea, Canada: Zarea, 53 p.
55. TEMIRBAEV K., UKRAINŢEV V., 1980. Ocerki istorii Sovetskoi kul’tury, Moscova: Prosveschenie, 382 p.
56. VIGDORCIK V., 1968. intellighentsia i ieie structura în Klassy, sotsia’nye sloi i grupy v SSSR, Otv. red. Ts. Stepanian,
V. Semionov, Moscova, Nauca, p. 167-170.
57. VOLKOGONOV D., 1994. Lenin, O nouă biografie, Trad. de Anca Irina Ionescu, Bucureşti: Orizonturi şi Lider, 570 p.
58. Idem, 1996. Troţki eternul radical, Trad. de Anca Irina Ionescu, Bucureşti: Lider, 523 p.
59. ZAUZOLKOV F., 1958. Formirovanie i rost sotsialisticeskoi intellighentsii v SSSR în Kommunist, Nr. 11, p. 44-52.
60. ZEZINA M., 1982. Sovetskaia intellighentsia v usloviah razvitogo sotsialisma, Moscova: Nauca, 223 p.
– 0 –
© mariana ţĂRANU, 2008

Recenzii
– 1 –

ecenzie
oleG v. petrausKas, Die Gräberfelder der Černjachov-Kultur von Kosanovo und Gavrilovka – eine vergleichende
Studie zu Chronologie, Bestattungssitten und ethnokulturellen Besonderheiten (Necropolele culturii Černjachov de la
Kosanovo şi Gavrilovka – un studiu comparativ privind cronologia, ritul funerar şi particularităţile etno-culturale), în
Bericht der römisch-Germanischen Kommission, ( 00 ), mainz am rhein, philipp von Zabern 00 , p. - 1,
ısBn - 0 - -
Înn anul 2004 a apărut la editura Philipp von Zabern din Mainz, în cadrul colecţiei Bericht der Römisch-Germanischen
Kommission (numărul 84, anul 2003), studiul dedicat necropolelor culturii Sântana de Mureş-Černjachov de la
Kosanovo şi Gavrilovka (Ucraina). Lucrarea întitulată Die Gräberfelder der Černjachov-Kultur von Kosanovo und
Gavrilovka – eine vergleichende Studie zu Chronologie, Bestattungssitten und ethnokulturellen Besonderheiten (necropolele
culturii Černjachov de la Kosanovo şi Gavrilovka – un studiu comparativ privind cronologia, ritul funerar
şi particularităţile etno-culturale) a fost elaborată de către arheologul din Ucraina Oleg V. Petrauskas.
Lucrarea constă din 6 capitole: I. introducere (p. 225); II. necropola de la Kosanovo (p. 228-267); III. necropola
de la Gavrilovka (p. 268-294); IV. Caracteristica comparativă a ambelor necropole (p. 295-298); V. interpretări
generale privind necropolele de la Kosanovo şi Gavrilovka (p. 299-300); VI. Catalogul mormintelor şi
descoperirilor din cadrul necropolei de la Kosanovo (p. 305-344). Plus la aceasta mai sunt de amintit rezumatele
în limba engleză (p. 301-302) şi franceză (p. 303-304). Urmează Rapoartele săpăturilor arheologice de la necropola
Gavrilovka (p. 345) şi Bibliografia (p. 346-351).
În introducere (p. 225) se evidenţiază rolul necropolelor de la Kosanovo şi Gavrilovka în cadrul procesului de
reconstituire a tabloului etno-cultural al monumentelor de tip Černjachov. Alegerea intenţionată a acestor două
necropole a fost condiţionată de mai mulţi factori, în primul rând, revederea publicaţiilor mai vechi privind necropola
de la Kosanovo care conţin multe inadvertenţe dintre text, planuri şi figuri1 , cât şi interesul ştiinţific al ambelor
obiective determinat de existenţa mai multor faze de înmormântări şi abundenţa a aşa-numitelor înmormântări
bustum („flache Brandbestattungen”). Fiecare fază este caracterizată prin anumite serii tipologice de obiecte,
analiza cărora permite întocmirea unor scheme tipologico-cronologice caracteristice pentru întreaga cultură.
În continuare se recurge la o descriere amănunţită a necropolelor în parte.
Necropola de la Kosanovo (p. 228-267), ca şi majoritatea covârşitoare a necropolelor de tip Sântana de Mureş-
Černjachov, este birituală. La Kosanovo, din 120 de morminte cercetate, 39 de morminte sunt de inhumaţie (33%)
şi 81 de incineraţie (67%). După cum se vede, mormintele de incineraţie predomină, reprezentând mai mult de
două treimi din numărul total de morminte. În dependenţă de orientarea scheletelor, mormintele de inhumaţie
formează două moduri majore de orientare, pe axele N-S (30 morminte) şi V-E (9 morminte). În cadrul ritului
de incineraţie de la Kosanovo se disting 4 tipuri de morminte: 1. Morminte de incineraţie în urnă fără capac; 2.
Morminte de incineraţie în urnă cu capac; 3. Morminte de incineraţie fără urnă, adică resturile de la incineraţie
au fost depuse direct în groapă şi 4. Morminte de incineraţie cu resturile împrăştiate pe suprafaţa mormântului,
aşa numitele înmormântări bustum („flache Brandbestattungen”). Ultimul tip de morminte predomină, acestea
alcătuiesc 63 de morminte, aproximativ două treimi din numărul total de morminte de incineraţie.
Analiza materialului descoperit s-a realizat pe criterii funcţionale şi tipologice. Lotul analizat este compus din
2 categorii de obiecte: 1. materialul ceramic (p. 252-261) şi 2. obiecte diverse, aşa-numitele „descoperiri mici”
(Kleinfunde) Kleinfunde) (p. 238-252). Din categoria „descoperirilor mici” fac parte: cuţite; fusaiole; recipiente de sticlă (6 pa-
hare încadrate în 4 tipuri); fibule (clasificate în 5 tipuri şi câteva forme); piepteni (9 exemplare incluse în 3 tipuri,
respectiv variante şi forme); catarame (7 tipuri); pandative-amulete, ace din bronz, brăţări, inele etc. În dependenţă
de tehnica de execuţie, ceramica din necropola de la Kosanovo este împărţită în 2 categorii principale: ceramica
lucrată la roată (p. 252-257) şi ceramica lucrată cu mâna (p. 257-261), fiecare cu tipuri şi forme diverse.
1 În acest sens, a se vedea pentru necropola de la Kosanovo lucrarea lui N. M. Kravčenko, Kosanovskij mogil’nik (po materialam raskopok
V. P. Petrova i n. M. Kravčenko v 1961-1964 gg.), în Mat. i Issled. Arch. SSSR 39, 1967, 77-136. În cazul necropolei de la Gavrilovka,
textul şi materialul ilustrativ corespunde întocmai cu lotul descoperit şi analizat de E. A. Symonovič. A se vedea, E. A. Symonovič, Pamjatniki
černjachovskoj kul’tury Stepnogo Podneprov’ja, în Sovetskaja Arch. 24, 1955, 282-316 şi Raskopki mogil’nika u ovčarni sovchoza
„Pridneprovskogo” na nižnem Dnepre, în Mat. i Issled. Arch. SSSR 82, 1960, 192-238.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 272-273
– –

În rezultatul analizei pieselor de inventar s-au evidenţiat 3 faze de înmormântare (p. 261-267). Fiecare fază este
caracterizată prin anumite serii sau combinaţii de obiecte.
După acelaşi principiu, ca şi în cazul sitului de la Kosanovo, este descrisă şi necropola de la Gavrilovka (p.
268-294). Din numărul total de 96 de înmormântări, 54 de morminte sunt de inhumaţie (56%) şi 42 de incineraţie
(44%). Spre deosebire de necropola de la Kosanovo unde mormintele de incineraţie constituie mai mult de două
treimi din numărul total de morminte, la Gavrilovka predomină mormintele de inhumaţie, cu 12% mai mult decât
cele de incineraţie. În dependenţă de orientarea scheletelor, mormintele de inhumaţie formează şi la Gavrilovka
două moduri majore de orientare, pe axele N-S şi V-E. În cadrul ritului de incineraţie se disting 7 tipuri de morminte:
1. Morminte de incineraţie în urnă fără capac; 2. Morminte de incineraţie în urnă cu capac; 3. Morminte
de incineraţie în urnă depusă într-un vas; 4. Morminte de incineraţie în urnă acoperită cu un strat de cioburi de
ceramică; 5. Morminte de incineraţie fără urnă, cu oasele depuse compact şi acoperite cu un strat de cioburi de ceramică;
6. Morminte de incineraţie fără urnă, cu oasele depuse compact şi 7. Morminte de incineraţie cu resturile
împrăştiate pe suprafaţa mormântului – înmormântări bustum („flache Brandbestattungen”).
Lotul de obiecte descoperit în necropola de la Gavrilovka (p. 272-288) a fost analizat după aceleaşi criterii
funcţionale şi tipologice ca şi în cazul necropolei de la Kosanovo.
Spre deosebire de Kosanovo unde au fost atestate 3 faze de înmormântări (p. 261-267), la Gavrilovka sunt
semnalate numai 2 faze (p. 291-294). Analiza comparativă a acestora este întreprinsă în capitolul următor Caracteristica
comparativă a ambelor necropole (p. 295-298) unde se stabileşte că necropola Kosanovo (1 fază
Kosanovo) îşi începe activitatea mai devreme decât Gavrilovka. Fazele 2-3 Kosanovo sunt sincronice cu fazele
1-2 Gavrilovka. Pe baza analizei inventarului funerar, necropolele de la Kosanovo şi Gavrilovka pot fi datate cu a
doua jumătate a sec. III – sfârşitul sec. IV p.Chr.
După interpretările finale (p. 299-300), în care se recapitulează rezultatele cercetărilor, urmează rezumatele în
limba engleză (p. 301-302), franceză (p. 303-304) şi Catalogul mormintelor şi descoperirilor din cadrul necropolei
Kosanovo (p. 305-344). Catalogul descoperirilor este aranjat în ordine cronologică după anul desfăşurării
campaniilor arheologice, cu indicaţiile bibliografice respective ce vizează materialul publicat şi cel de arhivă,
descrierea amănunţită a mormintelor şi a inventarului funerar.
Bibliografia (p. 346-351) este aranjată în ordine alfabetică după autori. Plus la aceasta, ar mai fi de menţionat
materialul ilustrativ bogat (11 planşe, 6 tabele şi 75 de figuri).
Lucrarea lui Petrauskas, o reuşită şi din punct de vedere al execuţiei grafice, constituie un model demn de urmat
de către toţi cei care îşi propun realizarea unui studiu cu subiect similar.
ıon munteanu, Philipps-universität sität Marburg (Germania)
– –

ecenZıe
sergiu musteaŢă, Cum să elaborăm şi analizăm manualele şcolare, Chişinău, Editura Cartdidact, 2006,
148 pag.
Manualul şcolar reprezintă o realitate pe larg discutată în societatea contemporană. Manualul este un element
indispensabil în cadrul procesului de instruire şi educaţie, acceptat în toate instituţiile de învăţământ preuniversitar.
El trebuie să răspundă, prin conţinutul şi volumul său, cerinţelor de bază ale procesului de predare-învăţare.
Astfel, pentru o mai bună percepere a manualelor este nevoie de un şir de studii analitice privind manualele şcolare.
Lucrarea dlui Sergiu Musteaţă „Cum să elaborăm şi analizăm manualele şcolare” vine să completeze lipsa
unor asemenea studii în Republica Moldova.
Conceptul şi scopul lucrării reies din realităţile şi necesităţile Republicii Moldova privind manualele şcolare.
Studiul are o structură bine gândită, în care găseşti răspuns practic la orice întrebare privind manualul şcolar.
Lucrarea este adresată unui public larg, editori, autori, profesori şcolari, cercetători etc., ceea ce reprezintă un
ghid de elaborare a manualelor şcolare foarte util autorilor şi editurilor din Republica Moldova.
Astfel, studiul propus este necesar atât pentru elaborarea manualelor, cât şi iniţierea unui domeniu nou de cercetare
în Republica Moldova – analiza manualelor. În acelaşi timp lucrarea dată este foarte utilă pentru cercurile
şcolare unde profesorii pot învăţă cum să aprecieze calitatea unui manual şi cum să selecteze manualele pentru
cursuri.
Lucrarea cuprinde 7 capitole, în care se abordează succesiv un şir de aspecte privind căile de analiză, metodele
şi mijloacele de analiză, criteriile de analiză, factorii care influenţează „viaţa unui manual” şi caracteristicile unui
manual reuşit.
Lucrarea a fost elaborată de Sergiu Musteaţă în cadrul unui stagiu de documentare la Institutul de Cercetări
Internaţionale a Manualelor „Goerg Eckert” din Braunschweig, Germania şi reprezintă un studiu original din mai
multe perspective:
– în primul rând, lipsa unei asemenea lucrări în Republica Moldova până în prezent;
– în al doilea rând, studiul a fost elaborat în baza unui larg diapazon de literatură ştiinţifică din diferite ţări din
lume.
S. Musteaţă a elaborat o lucrare analitică despre căi, metode şi criterii de elaborare şi analiză a manualelor
şcolare, devenind astfel un ghid foarte util pentru un cerc larg de beneficiari din Republica Moldova.
Lucrarea a fost structurată foarte reuşit, pornind de la prezentări generale privind rolul curriculumului naţional,
manualul şcolar şi aşteptările faţă de un manual şcolar, oprindu-se în detaliu asupra căilor, metodelor, mijloacelor
şi criteriilor de analiză.
Un mare interes prezintă compartimentul analiza internaţională a manualelor, care prezintă istoricul domeniului
cercetării manualelor, arătând specificul, problemele existente şi importanţa acestui domeniu.
În capitolul 6 autorul abordează un subiect foarte important din domeniul manualelor şcolare – factorii care
influenţează „viaţa unui manual”, astfel trecând în revistă un şir de aspecte şi momente actuale pentru situaţia din
republica noastră (rolul autorităţilor, editorilor, autorilor, învăţătorilor, elevilor şi părinţilor în procesele educaţionale).
Capitolul final (7) vine să evidenţieze caracteristicile unui manual reuşit, ceea ce oferă cititorului să observe,
pe baza experienţei internaţionale, cerinţele şi parametrii calitativi ai unui manual contemporan.
În concluzii autorul revine asupra necesităţii unor studii în domeniul manualelor şcolare care evidenţiază calitatea
manualelor şi respectiv facilitează ridicarea calităţii lor.
Lucrarea este susţinută de un şir tabele şi diagrame care completează informaţia textuală. Bibliografia de la
finele studiului ne oferă accesul la o listă impresionantă de lucrări cu preponderenţă occidentale care sunt mai
puţin cunoscute publicului din Moldova, însă care sigur vor facilita studiile în acest domeniu.
Studiul are un suport bibliografic de invidiat, oferind astfel publicului moldav un exemplu de cercetare în
domeniul analizei manualelor şi încurajând iniţierea unor investigaţii având ca subiect – manualele şcolare. Bibli-
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 274-275
– –

ografia de la sfârşitul lucrării susţine atât ideile şi comentariile autorului, cât şi oferă accesul publicului interesat
la o listă importantă de studii de peste hotare.
Lucrarea este scrisă într-un stil şi limbaj uşor accesibil, fiind foarte bine redactată, ceea ce facilitează însuşirea
aspectelor abordate. Prin apariţia unei asemenea lucrări pe piaţa moldovenească se completează un gol istoriografic
şi încurajează dezvoltarea unei noi direcţii ştiinţifice de analiză a manualelor şcolare în Republica Moldova.
În cele din urmă, considerăm că lucrarea elaborată de S. Musteaţă, este o premieră istoriografică şi bibliografică
pentru Republica Moldova, de un real folos autorităţilor publice responsabile de procesele educaţionale,
autorilor, editorilor, profesorilor şcolari şi cercetătorilor interesaţi de analiza manualelor şcolare.
– –
conf. univ. dr. nina Petrovschi
Facultatea de Istorie şi Etnopedagogie
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”

ecenZıe
larry WolFF. inventing eastern europe. The Map of Civilization on the Mind of the enlightenment.
stanford university press, 1 .
Recently translated into Romanian 1 and Russian 2 , the Wolff’s book is an outstanding work in the field of
intellectual history, which joints to several other very famous studies, dedicated to the research of intellectual
constructions as a historical and cultural process (B.Anderson, Ed.Said, M.Todorova). In a very skillful and
impressive manner, author shows how was created one of the strongest intellectual creation existent today – the
concept of Eastern Europe.
Recognizing that many people assume that it is the “iron curtain”, which provoked the division of the Europe,
Wolff argues that the persistent alienation between Western and Eastern Europe is not only an outcome of the Cold
War, or a fact of “economic disparity”, but represents the existence of the previous “cultural prejudice” (3). The
author analyze various writings from the period of Enlightenment – classic works, memoirs, essays - produced
by Western travelers and philosophers in 18 th Century, and demonstrates that “ it was the Western Europe that
invented Eastern Europe as its complementary other half…” (4).
Applying the pattern of imaginative construction offered by Edward Said’s Orientalism, Wolff shows that
the concept of Eastern Europe was summarized as a realm “between Europe and Asia, between civilization
and barbarism, domain of fantasy and adventure” (112); as an idea which “possessed both geographical and
philosophical components” (359). Carefully dissecting and confronting numerous works of the Enlightenment era,
Wolff proves that the work of inventing Eastern Europe consisted especially from associations and comparisons,
“which drew upon both fact and fiction” and combination of “diverse domain of lands and people” (356).
In general, the mental creation of the Eastern Europe in 18 th Century strikes as a cumulative process of different
negative stereotypes about these lands: backwardness (19), despotism (58), slavery (88), and places were existed
people “to be beaten, even wanted to be beaten” (73), people “made to be subjugated” (260), “millions of cattle
in human form, who are …utterly excluded from all privileges of mankind” (338); all of these as an antipode to
West. This language is present in almost every operation of the process of discovering (or inventing): entering,
mapping, addressing or peopling Eastern Europe.
Nevertheless, many of the philosophers of the Enlightenment considered that Eastern Europe was in its
progression to civilization, so they tried to recommend special “plan of civilization”. In particular, Russia and
Poland were considered “the alternative laboratory of ideological experiment” (236), because of the receptiveness
of their monarchs to the ideas of Enlightenment. In this sense, Voltaire’s Eastern Europe appears in need for
discipline and domination (100), and he became an advocate of the idea of enlightened absolutism, as a univocal
force applicable to the backward lands and peoples. (211). Diderot also brought concrete recommendations
(three), but he as other enlighteners, had to face with bitterness the reluctance of Eastern Europe, and the argument
that some great principles “would make beautiful books and bad works” (230).
On the other hand, author emphasizes that the integration of knowledge and stereotypes, domination and
subordination by the “eighteen-century experts” of the concept of Eastern Europe, pointed to “the way to conquest
and domination” of Eastern Europe by Western Europe (8).
One attentive reader will indicate that the Wolff’s work pictures not only the object of invention, but also the
profile of the inventor. The later appears not clear enough, but still as a: curious, superficial; ready to experience
the hidden fantasies in these lands; and whose “inseparable ideals of comfort and civilization always conditioned
the confident superiority of the traveler in Eastern Europe” (123).
However, I consider that a more complex analysis could be done in revealing the role of the subject in this
particular context. The reason for elaborating this dimension is that it would help the reader to better understand
and explain why appeared this specific image and not other of the Eastern Europe? It would reinforce the
1 Larry Wolff. inventarea europei de est. Bucureşti: şti: : Humanitas, 2000.
2 Larry Wolff. izobretaja Vostočnuju evropu: Karta civilizacij v soznanii epokhi Prosveščenija. Moskva: Historia Rossica, Novoe Litera-
turnoe Obozrenie, 2003.
Analele ANTIM. Revistă de istorie, 8, 2008, p. 276-277
– –

comprehension that besides the prominent importance of the characteristics of the object (geography, political and
economical situation, culture etc.) the identity of the inventor had also a special impact on the result of invention.
Subsequently, one of the important insights is that, in vast majority, the travelers to the East of Europe were
nobles; and for many of them it was not only a geographical transfer, but also often - a transfer inside of the social
stratums. So, when a French aristocrat from 18 th Century describes the impressions after he slept in a Russian hut
(32), it can be that he acknowledges more closely the dimension of the peasant’s life (which may be in some way
similar to that of his own country?).
A challenge for the reader might be to decide how much is the “invention” of Eastern Europe an absolute
result of the 18 th Century. It is noticeable, in particular from the chapters dedicated to “Peopling Eastern Europe”,
that a huge “baggage” (in appreciating history, language, customs etc) is borrowed by illuminists from previous
periods. For example, an essential component of the Enlightenment’s Eastern Europe will include the ideas - what
go back beyond to Herodotus, Tacitus, or Renaissance – the history of barbarian incursions, including the Huns
and the Slavs as well as the Scythians and Sarmatians. Also Wolff’s analysis reveals quite explicit the connection
made by travelers in relating their direct experience of discovering Eastern Europe to the already existent patterns,
knowledge, and prejudices.
Another interesting, but unfortunately not tested enough affirmation launched by Wolff – that the modern
concept of underdevelopment started its existence with the invention of Eastern Europe, who provided the “first
model of underdevelopment” to Western Europe (9).
The indisputable strong point of the Wolff’s work is the brilliant examination and deep understanding of the
original texts of the Enlightenment. However, sometimes I wish I could find more of the author’s explanation or
opinion vis-à-vis the used sources. I recognize the benefits of the approach - being scarce in comments - for a
sophisticated and well-prepared reader, but it might not be sufficient for a not prepared one.
After reading Larry Wolff’s “Inventing Eastern Europe”, I thought that maybe one more book is needed in
order to diminish the gap between two parts of the Europe, and that should be entitled – “Understanding Eastern
Europe”.
– –
dr. diana dUmitRU,
Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova. Analele
Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Istorici din Moldova / Asoc.
Naţ. a Tinerilor Istorici din Moldova. – Ch.: “Pontos” SRL, 2008
(Tipogr. “Reclama” SA). – ISBN 978-9975-938-73-0
[Vol.] 8: Anuar istoric. – 2008. – 280 p. – Texte: lb. rom.,
engl., rusă. – ISBN 978-9975-938-73-0: 300 ex.
94(478)(082)(058)(082)=135.1=111=161.1
Format 84x108 1/16
Tiraj 300 exemplare
Tipărit la Tipografia Reclama SA
MD-2004, str. Alexandru cel Bun, 111
Chişinău, Republica Moldova
Comanda nr. 89
– –