mariana gurza destine umbrite

Noaptea sfântă
Copilăria o simţim în noi, indiferent dacă timpul s-a scurs. Clepsidra stingheră
oprită pe tejghea printre cărţi, reînvie un moment magic al nopţii, prin apariţia lui „Mos
Ajun”, urmată de „Moş Crăciun”.
Aştepam această noapte, când focurile aprinse în miez de noapte îşi duceau prin
colinzi lumina spre cer.
Cine a crescut în credinţă, s-a bucurat întotdeauna de noaptea mirifică a
sărbătorilor de iarnă.
Clepsidra, da, se oprise… Era ora când noi, copii şi adulţi, ne pregăteam pentru
aprinderea focului, ne pregăteam colinzile. În unele sate cărăşene, cu mic, cu mare,
clopotul bisericii ne chema spre a aduce laudă Fiului ce se va naşte, spre a priveghea.
În miez de noapte focul aprins, copii ce aveau stele în ochi, părinţi smeriţi
răbdători de a învăţa generaţii, pentru a nu se pierde obiceiul locului.
Un pahar de ţuică, o colindă un strigăt de bucurie, un joc frenetic şi tainic în jurul
focului ce mereu se înălţa. Un ritual vechi, păstrat cu mare grijă de localnici.
Noi copii, aşteptam dimineaţa, stingerea focului şi îndemnul de a merge din casă
în casă cu „straiţa” la gât după „piţărăi”. „Straiţa” era pregătită din vreme de mămici şi
bunici, în stil popular, încrustată meşteşugit cu flori şi modele populare. Fiecare doream
să fie cât mai frumoasă, cât mai împodobită.
Şi venind dimineaţa, dintr-odată se auzeau voci:
Bună ziua lui Ajun!
Clepsidra s-a oprit. Şi acest îndem a rămas fărâmiţat în mintea mea nostalgică.
Cei mai mici însosiţi de părinţi, ceilalţi copii ne întreceam de a ne opri la fiecare poartă
pentru a ne umple desaga de „piţărăi”. „Piţărăul”, un colăcel de post — copt în cuptoarele
de la ţară — în timp luase forma unui biscuite, nuci, mere şi chiar fusese înlocuit c-un
păhărel de ţuică fiartă, la singurul producător din zonă.
Nu aveam oprelişti. Toţi savurăm momentul dimineţii de ajun. Nici un copil nu
putea fi oprit de la această sărbătoare, indiferent de poziţia socială a părintelui.
Fusese bucuria copilăriei. Poate mai este…
În acea noapte, limbi de foc se rostogoleau pe cer. Sacră, lumina se înălţa!
Cu focul inimii şi cu smerenie aşteptam „noaptea cea sfântă”. Naşterea
Mântuitorului nostru!
23 decembrie 2006