Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Mărturie…<br />
Cine sunt, nu ştiu… O frunză în bătaia vântului, o ramură de alun, sau un nuc<br />
fraged crescut lângă cel bătrân….<br />
Imaginea nucului din copilarie îl port cu mine, un nuc bătrân, cu multe ramificaţii<br />
ascunse ce duceau până în Bucovina…<br />
Seva tainică, transmisă din generaţii, cred binecuvântată, o păstrăm în noi. Altfel<br />
cum s-ar explica dorul după acele locuri pline de istorie şi tradiţie?<br />
Avem un pământ bogat, bogat prin sfinţenia celor care au fost, a celor care au<br />
rămas.<br />
Şi dacii venerau nucul, un arbore magic, frumos, impunător, cu ramuri puternice<br />
şi un frunziş verde, sănătos. Considerat rege al tuturor pomilor fructiferi, denumit<br />
ştiinţific de savantul Carl von Linné Juglans regia (glans-nucă, regia-regesc), în<br />
splendoarea sa este totuşi un arbore singuratic. Un „zeu” ce nu acceptă pe alţii în jurul<br />
său, îşi iubeşte teritoriul… Umbra sa răcoreşte sufletele…. Vai de cel ce încearcă să-l<br />
schilodească, sau să-i schimbe locul… prin hăţişul de frunze cheamă forţe nevăzute în<br />
ajutor…<br />
Şi nucul nostru a fost rănit… nucul fără vârstă, nucul pierdut în negura<br />
vremurilor…<br />
Fiecare sânge vărsat pentru binele Neamului Românesc a însemnat „locul”, ne-a<br />
legat şi pe noi cu o pecete nevăzută. Ne-a insuflat iubirea, iubirea de neam şi de glie.<br />
De la Sfinţii Părinţi ce au vieţuit în aceste locuri am primit „marea taină”. De la<br />
voievozii ţării, putere, mândrie şi onoare. Pagini de istorie, de tradiţie, un sanctuar al<br />
Neamului.<br />
Am devenit dintrodată mai sensibili, mai vulnerabili în faţa realităţii. Ne doare<br />
fiecare „copac” tăiat aiurea, ca şi cum alţii ar vrea să rupă un pergament vechi… Şi<br />
mereu ne este dor… Dor de acele locuri sacre ce au făcut istorie… Dor de ai noştri…<br />
În drumul meu, de la Sarmisegetuza şi pâna în locul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt,<br />
însoţită de Domnul Eminescu, mereu urmărită de îngeri nevăzuţi, m-am înfruptat din<br />
frumuseţile acestui pământ încărcat de trăiri şi semnificaţii. Fiecare freamăt, fiecare<br />
murmur de izvor, deveniseră semne discrete de la natură spre mine, „omul călător”, în<br />
această viaţă unduioasă şi surprinzătoare.<br />
Ciripitul păsărilor pentru mine era o „doină”, doina noastră ce aminteşte mereu<br />
de satul mamei, de fluierul de nai ce răsuna în toate văile, de râsul fecioarelor care dansau
Change language