mariana gurza destine umbrite

ascunde piscul în nori, uneori plânge, alteori surâde. Pete albe de zăpadă, ici, colo,
grădini de crini de gheaţă. Un Rai pământean, o altă lume, o lume tăcută a celor care ştiu
şi întăresc rădăcinile neamului.
Oare ar putea cineva să ne urnească munţii? Niciodată!!!
Aşa cum ne va fi şi credinţa străbună, de neclintit, aceeaşi, aşa cum ne-a fost
lăsată, în ciuda vrerii unora care nu reprezintă acest popor…
Spre asfinţit, pe apa lacului Bicaz, steluţe parcă coborâte din munte, vorbesc cu
soarele, sclipesc enigmatic, unduindu-se după semnele cerului.
Par grăbite în a-şi spune ce au văzut în lume, ce zile vor veni…
Ceahlăul, „Perla Moldovei”, străjuieşte semeţ o lume, un neam, o Românie
tainică.
Cu bucurie ne-am apropiat de Mănăstirea Petru Vodă.
Am regăsit-o mai prosperă, mai primitoare. Pelerini, mai mulţi ca în alte locuri,
pentru a-l întâlni pe duhovnicul Iustin Pârvu, pentru a primi din mâna sa, binecuvântare şi
cuvânt de folos. La uşa Părintelui oamenii aşteaptă răbdători, plini de încredere şi
speranţă.
Da, „Părintele are multă treabă”, ne-a mărturisit un călugăr.
Coborâsem în micul cimitir unde Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa se
odihneşte. Coroane de flori, o flacără ce va arde veşnic în acel loc dorit şi sfânt.
La Mănăstirea Petru Vodă, cerul pare mai curat, o seninătate deplină pe chipurile
celor care vieţuiesc în acel loc. În faţa mănăstirii, o măicuşă c-un chip luminos, culegea
fericită flori de câmp. Radia în lumina credinţei!
Mănăstirea Petru Vodă se poate număra printre puţinele locuri unde credinţa
vibrează tainic cu imagini desprinse din Pateric.
Şi toate cu voia lui Dumnezeu, sub ochii celui mai mare duhovnic, Iustin Pârvu,
în jurul căruia, zi de zi, se alătură din ce în ce mai mulţi călugări. „Nici nu sunt atâtea
locuri câte cereri sunt”, ne spusese acelaşi călugăr. Şi noi vom fi alături de Părintele
Iustin Pârvu, indiferent de vremuri. Harul lui Dumnezeu s-a revărsat peste aceste locuri,
chiar dacă din cauza unor „paşi şovaielnici” s-a făcut tulburare în viaţa monahală.
Dumnezeu ne vorbeşte prin oameni aleşi, în a nu ne lăsa să ne risipim sau să ne
îndepărtăm de tradiţia bisericii străbune. Nu suntem singuri, mereu cu inima spre Cel de
Sus.
Dumnezeu să-i dea putere bunul Parinte Iustin Pârvu, în a-şi păstori ani mulţi cu
sănătate turma ce-l recunoaşte ca un om ales spre salvarea şi trezirea noastră cu faţa spre
Dumnezeu.
Pe o terasă a „Pensiunii Brenda”, aşezată între Valea Largă şi Bicaz, plină de
muşcate, încremenisem în faţa frumuseţii naturii, neputându-ne dezlipi ochii de la
muntele drag.