mariana gurza destine umbrite

„Ciocanul vremii” a nimicit însă casa aceasta şi uitarea îşi aşterne caviltioul peste locul
acela.
Cu ocazia împlinirii a un sfert de veac de când primii elevi români de la Liceul 3
de stat din Cernăuţi au dat bacalaureatul, un grup dintre ei au hotărât să sărbătorească
acest fapt. Evenimentul a fost înălţător pentru cei prezenţi, evocându-se scene din vremea
de liceu care nu se mai reîntoarce şi care, de aceea te învăluieşte în mantia melancoliei…
„După un sfert de veac…” noi nu mai suntem aceiaşi băieţi cu harţaguri sprinţare
ci doar gătiţi cu fire argintii pe la tâmple”.
„A murit arcaşul”… cine nu l-a cunoscut pe Dumitru Străchinaru. Icoana fidelă a
lui ne apare clar — tânărul acesta modest, neatins de porniri şi dorinţe meschine, mai
mult tăcut, dar dârz în statornicia ideii sale, a lucrat neîntrerupt ziua şi noaptea, vara şi
iarna la reînvierea şi organizarea arcaşilor din Bucovina. A trecut însă ca un vis frumos.
Cartea aceasta merită să fie citită, întrucât ne redă multe scene din viaţa
românească bucovineană.
Limba de o frumuseţe rară şi stilul curat ne face să vedem din cititul primelor
fraze, că avem de-a face cu un om care mânuieşte cu îndemânare pana.»
Semnează G. N.
„Glasul Bucovinei”, nr. 4949 din 21.11.1936