James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

alansa căutând o ţintă; apoi, pe neaşteptate, şenilele se învârtiră, tancul se răsuci în jurul axei şi
trase, iar proiectilul demola etajul unde îşi avea colonelul Peshadi birourile.
Apărătorii fură luaţi prin surprindere de neaşteptata trădare. Tancul trase din nou. Bucăţi
mari de zidărie zburară prin aer şi jumătate de acoperiş se prăbuşi. Clădirea începu să ardă.
Atunci, de la parterul clădirii şi din partea rămasă din etaj, o ploaie de gloanţe învălui tancul.
în aceeaşi clipă, doi dintre soldaţii loialişti atacară prin uşa principală cu grenadele în mâini, le
aruncară prin deschizăturile tancului şi fugiră spre adăpost. Amândoi bărbaţii se frânseră în două
sub rafala de foc automat trasă de peste drum, dar urmă o explozie teribilă înăuntrul tancului şi
flăcări şi fum izbucniră din el. Capacul de metal al turelei sări în sus şi un om în flăcări încercă să se
tragă afară. Trupul lui fu aproape secţionat în două de grindina de gloanţe pornită din clădirea
dărâmată.
Vântul care bătea dinspre bază purta cu el un miros de cordită, flăcări şi carne arzând.
Bătălia continuă mai bine de o oră, apoi luă sfârşit. Soarele ce cobora către apus aruncă un
văl însângerat peste împrejurimi şi peste morţii şi muribunzii ce zăceau în cuprinsul bazei.
Insurecţia nu reuşise din pricină că colonelul Peshadi sau ofiţerii săi superiori nu fuseseră ucişi în
cursul atacului prin surprindere, pentru că de partea insurgenţilor nu trecuseră îndeajuns de mulţi
aviatori sau infanterişti şi fiind că avuseseră de partea lor numai unul dintre cele trei echipaje ale
tancurilor.
Peshadi fusese în tancul care condusese atacul şi apărase turnul de control şi comunicaţiile
radar. Adunase forţele loiale şi condusese asaltul necruţător care-i zdrobise pe revoluţionarii din
hangare şi din barăci. De îndată majoritatea celor prevăzători, celor care stătuseră deoparte, nesiguri
- în acest caz, piloţi şi infanterişti - simţind că răsculaţii erau pierduţi, nu mai ezitaseră. Imediat şi
plini de zel, îşi declaraseră neîncetata şi istorica lor credinţă pentru Peshadi şi Şah, ridicaseră armele
aruncate şi la fel de zeloşi, începuseră să tragă în duşman, în numele lui Allah, dar puţini trăgeau cu
gândul de a ucide şi, deşi Peshadi o ştia, lăsă o cale de scăpare deschisă şi îngădui unei părţi dintre
atacatori să scape pe acolo. Singurul său ordin secret către cei mai de încredere oameni ai săi fusese
"Ucideţi-l pe mullahul Hussain".
Dar, într-un fel sau altul, Hussain reuşi să scape.
- Aici colonelul Peshadi, se auzi pe frecvenţa bazei, în toate difuzoarele. Să-i mulţumim lui
Allah că duşmanul este mort, pe moarte sau capturat. Mulţumesc tuturor soldaţilor loiali. Toţi
ofiţerii şi soldaţii îi vor ridica pe cei căzuţi glorios sau pe cei care au murit îndeplinind lucrarea lui
Allah şi vor raporta numărul acestora - şi de asemenea şi cel al duşmanilor ucişi. Doctori şi cadre
medicale, acordaţi asistenţă tuturor răniţilor, fără deosebire! Allah e mare, Allah e mare! Este
aproape vremea pentru rugăciunea de seară. În noaptea aceasta sunt mullah şi am să conduc
rugăciunea. Veţi participa cu toţii ca să îi mulţumim lui Allah.
În bungalowul lui Starke, Ayre, Manuela şi Dubois ascultau comunicatul la Intercom. Ea
isprăvi de tradus ce spusese colonelul în farsi. Se mai auzeau doar paraziţii. Un nor de fum atârna
deasupra bazei şi aerul era greu de respirat din pricina mirosului. Cei doi bărbaţi beau cu înghiţituri
mici vodcă cu suc conservat de portocale, iar ea sifon. Un arzător portabil cu butelie încălzea plăcut
încăperea.
- E curios, spuse gânditoare, încercând să-şi facă curaj şi să nu se gândească la toate acele
morţi sau la Starke care se afla încă la Bandar-e Delam, e curios că Peshadi n-a terminat cu "trăiască
Şahul". Sunteţi siguri că pentru el asta e o victorie? Trebuie că e mort de frică!
- Aş fi şi eu, spuse Ayre! E...
Tresăriră cu toţii când sună interfonul.
- Alo!
- Aici maiorul Changiz! A, căpitane Ayre, au venit şi pe-acolo? Ce s-a-ntâmplat pe la voi?
- Nimic, nici un insurgent n-a dat pe-aici.
- Slăvit fie Allah! Eram cu toţii îngrijoraţi de siguranţa voastră. Sunteţi siguri că n-aveţi nici
un fel de morţi sau răniţi?
- Nici unul, din câte ştiu eu!
- Să-i mulţumim lui Allah! Noi avem o grămadă! Din fericire, nici un duşman nu-i rănit.
- Nici unul?
93