James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Nasiri era omul de legătură cu partea, iraniană şi managerul bazei, un angajat al lui Iran Oil,
firma guvernamentală care deţinea monopolul şi proprietatea asupra întregului petrol, deasupra şi
dedesubtul solului, care urmărea şi autoriza toate zborurile lor. S-G lucra pe bază de contract cu
această companie, supraveghind, punând la dispoziţie personal şi aprovizionând cu alimente şi
echipament sondele de petrol împrăştiate prin tot ţinutul muntos, şi ocupându-se cu inevitabilele
CASEVAC - evacuarea răniţilor, accidente şi situaţii de urgenţă.
- Mă îndoiesc c-o să zburăm prea mult în următoarele săptămâni din pricina vremii, dar ar
trebui să fiu în stare să scot un 206.
- Da. O să ai nevoie de un însoţitor. Vin cu tine. Lochart râse.
- Nici gând, bătrâne! Eşti al doilea la comandă şi de serviciu pentru următoarele două
săptămâni.
- Dar n-o să fie nevoie de mine. Doar trei zile, ei? Trebuie să mă asigur că apartamentul
nostru e-n regulă.
În vremurile normale, Teheranul era locul unde îşi instalau familiile toţi piloţii care lucrau
două săptămâni pentru o săptămână liberă. Mulţi dintre ei, în special englezii, optau pentru două
luni de serviciu şi o lună liberă, acasă.
- E foarte important să ajung la Teheran.
- O să verific eu apartamentul, dacă vrei, şi, dacă îmi promiţi să găteşti trei nopţi pe
săptămână, am să te las să tragi o fugă două zile când mă întorc. Abia ai venit dintr-o lună de
concediu.
- A, dar asta a fost acasă! Acum trebuie să mă gândesc la mon amie. Desigur că e tare tristă
fără mine, în Teheran. A stat singură o lună întreagă. Fără îndoială!
Jean-Luc îi aruncă o privire lui Rodrigues, apoi se uită din nou la cer.
- Mai putem aştepta încă zece minute, Tom, apoi ar trebui să ne pregătim un fel de tabără,
cât mai e lumină.
- Da.
- Dar să ne întoarcem la lucruri mai importante. Tom...
- Nu!
- Merde! Fii francez şi nu anglo-saxon! O lună întreagă! Gândeşte-te ce simte ea!
Rodrigues înşuruba panoul la loc şi-şi şterse mâinile.
- Hai să ieşim dracului de-aici! strigă şi se urcă în cabină.
Îl urmară grăbiţi. Mecanicul încă mai trăgea de centura de siguranţă când se ridicară în aer
ţâşnind pe deasupra primei înălţimi către baza lor. Atunci îl văzu pe Jordan holbându-se la el.
- Ce-i Cu tine, Porcărie?
- Cum ai reparat porcăria aia de ţeava, frate-meu? Era a dracului de găurită!
- Cu gumă! Ce?
- Cu gumă de mestecat. Sigur, fir-ar al dracului! A ţinut în blestematul ăla de Vietnam, de ce
n-ar ţine şi-aici? Sper! Fiin'că e doar o nenorocită de ciobitură mică, da' asta a fost tot ce-am avut,
aşa că, lua-v-ar dracu, rugaţi-vă! Şi nu mai înjuraţi, pentru Dumnezeu!
Aterizară cu bine la baza lor când zăpada începu să se aştearnă. Pentru mai multă siguranţă,
personalul de la sol aprinsese luminile de aterizare.
Baza era alcătuită din patru rulote mari pe roţi, o bucătărie, un hangar pentru un 212 - un
elicopter cu paisprezece locuri pentru transport de mărfuri sau pasageri - şi două 206, platforme de
aterizare, şoproane pentru piesele de schimb, pentru sonde şi pompe şi pentru ţevile de foraj. Se afla
la două mii două sute optzeci şi şapte de metri altitudine, pe un platou mic, împădurit şi foarte
pitoresc, aşezată într-un fel de depresiune pe jumătate înconjurată de vârfuri acoperite cu zăpadă,
care se-nălţau la peste trei mii şase sute şaizeci de metri. La opt sute de metri mai departe se afla
satul Yazdek. Sătenii făceau parte dintr-un trib mărunt ăl nomazilor Kash'kai, aşezaţi cu un secol în
urmă aici, în preajma acestei încrucişări a două dintre drumurile de caravane mai puţin importante,
care traversau Iranul de trei, poate patru mii de ani.
S-G avea baza aici de şapte ani, ca urmare a unui contract cu Iran OU, mai întâi pentru a
supraveghea o conductă de petrol şi a efectua ridicarea topografică a zonei, mai apoi ca să ajute la
ridicarea şi întreţinerea sondelor de pe câmpurile bogate în petrol din apropiere. Era un loc
singuratic, sălbatic şi minunat, misiunile de zbor interesante şi plăcute, orele de serviciu uşoare -
9