James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Sătenii refuzară să plece. Pentru a treia oară Kyabi le arătă că focul era singura cale de a le
salva apa şi celelalte sate.
Apoi le vorbi Hussain, dar ei tot nu voiră să plece. Sosi vremea rugăciunii de amiază şi
mullahul se rugă împreună cu ei şi-i sfătui din nou să părăsească ţărmurile râului. Bătrânii se
consultară între ei şi răspunseră:
- Este voia lui Allah, n-o să plecăm.
- E voia lui Allah, încuviinţă Hussain.
Se întoarse pe călcâie şi plecă spre elicopter. Aterizară din nou în apropierea podeţului.
Acum petrolul abia se scurgea din ţeava, doar o dâră întunecată.
- Rudi, spuse Kyabi, ia-o în direcţia vântului cât poţi de departe şi trage o rachetă de
semnalizare spre podeţ, apoi mai trânteşte una chiar în mijlocul curentului. Poți s-o faci?
- Aş putea încerca. N-am tras niciodată cu un pistol Verey până acum.
Rudi porni lipăind către deşertul plin de mărăcini. Celălalt se întoarse la elicopter, pe care-l
parcase în siguranţă la o distanţă apreciabilă. Când se află într-o poziţie potrivită, puse cartuşul gros
în pistol, ţinti şi apăsă pe trăgaci. Reculul pistolului fu mai mare decât se aşteptase. Amestecul de
fosfor arzând trasă un prelung arc de cerc, jos, pe deasupra pământului, se lovi de sol mult prea
aproape, ricoşă răsucindu-se şi căzu în crăpătură. O clipă nu se-ntâmplă nimic, apoi pământul
explodă şi focul izbucni către înălţimi şi în lături, transformând maşina răsturnată într-un rug
funerar.
Unda de şoc, de aer supra încins, îl învălui, dar trecu de el fără să-i provoace necazuri.
Fumul înecăcios, negru, se învolbură către cer. Focul începu să se întindă, gonind în josul râului.
A doua rachetă roşie se înălţă într-un arc înalt, apoi se prăbuşi în râu. Râul luă foc. Ș tiură
mai mult după sunet, dar, pe când se aflau în aer traversând pârâul în direcţia vântului, văzură
focul răspândindu-se cu viteză în josul râului. Nori întinşi de fum negru marcau drumul. Lângă sat
începură din nou să se rotească. Bărbaţi, femei şi copii fugeau cu ceea ce putuseră apuca la iuţeală.
în timp ce priveau, satul arse până la temelii.
Cei patru bărbaţi se îndreptară spre casă.
Pentru Kyabi, casa era sediul Iran Oil, chiar la marginea Ahwazului, un complex curat şi
îngrijit, cu clădiri albe din beton, cu peluze bine udate şi o pistă de aterizare pentru elicoptere, toate
înconjurate de un gard înalt.
- Mulţumesc, Rudi, spuse cu inimă grea.
În jurul elicopterului se afla un inel de bărbaţi înarmaţi care ţâşniseră din ascunzători în clipa
în care aterizaseră, strigând şi ameninţând cu armele. În spatele lui Kyabi, mullahul se juca cu
şiragul de mătănii.
Kyabi îşi desfăcu centura de siguranţă. E voia lui Allah, îşi zise. Am făcut ce-am putut, mam
rugat după cuviinţă şi ştiu că nu e alt dumnezeu decât Allah, iar Mahomed este Profetul Lui.
Când am să mor, am să mor blestemând duşmanii lui Allah şi pe cel aflat în fruntea lor, Khomeini,
Profetul Mincinos, ucigaş, şi pe toţi cei care-l urmează.
Se întoarse. Inginerul era cenuşiu la faţă şi îngheţase în scaunul lui din spatele lui Hussain.
- Allah să te judece, mullahule. Kyabi ieşi.
Îl împuşcară pe Kyabi şi-l târâră cu ei pe inginer. Apoi, pentru că mullahul o ceruse,
îngăduiră elicopterului să plece.
CAPITOLUL 10
Baza aeriană Kowiss, ora 5,09 seara. Manuela trecea grăbită prin curtea companiei S-G către
clădirea cu un singur etaj a birourilor, care strălucea curată sub soarele după-amiezii, turnul de
transmisiuni înălţându-se deasupra ei ca un al doilea etaj. Purta salopetă de zbor cu emblema S-G pe
spate, iar părul ei roşcat era înghesuit într-o şapcă de zbor cu cozoroc mare, dar mersul ei trăda de
departe feminitatea.
În încăperea de la intrare se aflau trei iranieni din personalul local. Se ridicară politicoşi şi-i
zâmbiră privind-o pe sub genele lungi.
89