James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Gavallan ezită. Imperial Air deţinea proprietatea asupra companiei Imperial Helicopters,
principalul lui competitor în Marea Nordului.
- Nu ştiu, Ian. În opinia mea, aruncă în vânt banii contribuabililor; ar putea, desigur, să
organizeze câte ceva. Îi batem cu mâinile la spate în fiecare domeniu la care mă pot gândi:
siguranţă, întreţinere, echipament. Am comandat şase X 63, apropo!
- Taipanul ştie?
- Vestea i-a zdrobit aproape sfincterul. Gavallan auzi râsul şi pentru o clipă se află înapoi în
Hong Kong, în vremurile de demult, când Dunross era taipan şi viaţa atârna de un fir de păr, dar era
sălbatic de palpitantă, când Kathy era Kathy şi nu bolnavă. Joss, îşi zise şi din nou se concentra
asupra discuţiei.
- Ori ce are legătură cu imperial e important. Am să verific imediat. Restul ştirilor în
legătură cu afacerile de pe aici sunt foarte bune. Mă pregăteam să anunţ contractele cu ExTex la
următoarea întâlnire a Consiliului de Conducere. Casa Struan nu e-n primejdie, nu-i aşa?
Din nou râsul.
- Nobila Casă e întotdeauna în primejdie, băiete. Voiam doar să-ţi dau un sfat - trebuie să
plec - transmite-i dragostea mea iui Maureen.
- Şi tu Penelopei! Când te văd?
- Curând ! O să sun când pot, transmite-i toate cele bune lui Mac, când îl vezi, pa!
Pierdut în gânduri, Gavallan se aşeză pe marginea biroului. Întotdeauna prietenul lui spunea
"curând " şi asta putea să însemne o lună sau un an, ba chiar doi ani. Sunt peste doi ani de când mam
întâlnit cu el ultima dată, îşi zise. Păcat că nu mai e taipan. Mare păcat că s-a retras, dar în
definitiv toţi trebuie să ne schimbăm sau să schimbăm câte ceva, odată.
- Mi-a ajuns, Andy, spusese Dunross. Casa Struan stă zdravăn pe picioare, deceniul '70
promite să fie o eră formidabilă pentru extindere şi, ei bine, nu se mai întâmplă nimic palpitant.
Asta se petrecuse în '70, imediat după ce principalul său rival, Quillan Gornt, taipan al Casei
Rothwell-Gornt, se înecase într-un accident nautic, în largul coastei Sha Tin, în Hong Kong.
Imperial Air? Gavallan aruncă o privire la ceas, se întinse după telefon, dar se opri când
auzi un ciocănit uşor în uşă.
Maureen îşi strecură capul înăuntru, luminându-se la faţă când îl văzu că nu vorbeşte la
telefon.
- Am câştigat! 21 la 17! Eşti ocupat?
- Nu, intră, draga mea.
- Nu pot, trebuie să văd dacă e gata cina. Peste zece minute? Dacă vrei, poţi să îmi plăteşti
acum!
Ea râse. O prinse în braţe şi o strânse la piept.
- După cină! Eşti dată naibii, doamnă Gavallan.
- Bun, să nu uiţi.
Se simţea bine în braţele lui.
- Totul e-n regulă cu Mac?
- Era Ian. A sunat din Shanghai să spună "hello".
- Uite alt bărbat drăguţ. Când îl vedem?
- Curând.
Din nou râse odată cu el, cu ochii jucăuşi şi pielea ca spuma laptelui.
Se întâlniseră prima dată cu şapte ani în urmă la Castelul Avisyard, unde David McStruan,
taipanul de atunci, dădea balul de Hogmanay. Ea avea douăzeci şi opt de ani, abia divorţase şi navea
copii. Zâmbetul ei îi spulberase pânzele de păianjen din cap şi Scot şoptise:
- Tată, dacă n-o târăşti pe aia la altar, eşti nebun! Fiica lui, Melanda, spusese acelaşi lucru şi
astfel, cu trei ani în urmă, faptul se petrecuse şi fiecare zi de-atunci fusese o zi fericită.
- Zece minute, Andy? Eşti sigur?
- Da! Trebuie doar să dau un telefon. Gavallan o văzu încruntându-se şi adăugă iute:
- Promit, doar unul, şi-apoi William poate să se ocupe de ele!
Îi dădu un sărut fugar şi plecă. Gavallan formă numărul.
86