James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Nu mă-ncred, spuse simplu Hussain, dar dacă îl înşeală pe Allah, Allah o să-l pedepsească.
Pe el şi pe tovarăşii lui. Dacă nu mă întorc sau dacă el ne aduce necazuri...
Ridică din umeri.
Aberdeen. Domeniul Gavallan. Ora 7,23 seara. Erau la televizor, privând pe un ecran mare
o reluare a meciului de rugbi din ziua aceea, Scoţia - Franţa. Gavallan, soţia lui, Maureen, John
Hogg, care pilota de obicei, avionul 125 al companiei, şi câţiva alţi piloţi. Scorul era 17 la 11 în
favoarea Franţei, mult în a doua repriză. Toţi bărbaţii gemură când un scoţian se încurcă, un înaintaş
francez recupera mingea și
câştigă treizeci şi cinci de metri.
- Zece lire că Scoţia tot va câştiga, zise Gavallan.
- Merg la pariu, spuse soţia lui şi râse. Era înaltă, roşcată şi purta un verde elegant care se
potrivea ochilor ei.
- În definitiv, sunt pe jumătate franţuzoaică.
- Un sfert. Bunica ta era normandă, quelle horreur, și...
Un strigăt uriaş de bucurie stârni ecouri prin încăpere acoperindu-i complimentul. Un
mijlocaş scoţian de pe trei sferturi jucă mingea din repunere, o aruncă unei extreme care o trecu
altuia care se desprinse din învălmăşeală, trânti doi adversari în calea lui şi se năpusti către linia de
fund aflată la patruzeci şi cinci de metri depărtare, zigzagând , schimbând inteligent direcţia, ca să
ţâşnească din nou înainte; se împiedică, dar rămase cumva în picioare, pentru ca, într-un ultim efort,
cu pieptul tresăltând într-o spectaculoasă alergare, să finalizeze cu un plonjon pe linie, acoperit
imediat de trupurile celorlalţi şi de aplauze tunătoare. Marcase! Era 17 la 15.0 lovitură reuşită avea
să facă 17 egal.
- Hai Scoţia!
Uşa se deschise şi în cadrul ei apăru un servitor. Gavallan se ridică imediat. Privi încordat
lovitura care fu reuşită şi respiră din nou uşurat.
- Dublu sau nimic, Maureen? o întrebă rânjind peste zgomotul de iad ce se dezlănţuise şi
plecă grăbit.
- S-a făcut, strigă ea în urma lui.
A pierdut douăzeci de biştari, îşi zise foarte mulţumit de el şi traversă coridorul casei vechi
şi mari, bine aranjată cu mobilă îmbrăcată în piele veche, picturi de bună calitate şi obiecte antice de
artă, multe dintre ele din Asia, şi intră în biroul său. Acolo, şoferul lui - în acelaşi timp gardă de
corp şi om de încredere - care încerca de trei ore să dea de McIver în Teheran şi urmărea telefoanele
primite, ţinea ridicat receptorul unuia dintre cele două telefoane.
- Iertaţi-mă că vă întrerup, sir, dar...
- L-ai prins, Williams? Minunat - scorul e 17 la 17!
- Nu, circuitele sunt tot ocupate, dar am crezut că asta e destul de important: sir Ian Dunross.
Dezamăgirea lui Gavallan se topi. Luă receptorul. William ieşi şi închise uşa.
- Ian, mă bucur să te aud, e o surpriză plăcută!
- Salut, Andy! Poţi să vorbeşti? Vorbesc din Shanghai.
- Credeam că eşti în Japonia; te aud foarte bine. Cum merge?
- Grozav! Mai bine decât mă aşteptam. Trebuie să fiu scurt. Am auzit un zvon - două de
fapt. Primul, căpitanul are nevoie de ceva succese financiare ca să se impună şi că firma Struan a
ieşit bine anul ăsta. Ce-i cu Iranul?
- Toată lumea spune că o să se liniştească, Ian. Mac are lucrurile sub control, pe cât e cu
putinţă, şi ni s-au promis toate contractele lui Guerney, aşa că ar trebui să fim în stare s-o scoatem
mult mai bine la capăt, ba chiar să dublăm profitul, dacă nu apare vreo situaţie neprevăzută.
- Poate că ar trebui să iei în considerare şi asta. Buna dispoziţie a lui Gavallan dispăru. De
nenumărate ori vechiul său prieten îi dăduse, confidenţial, avertismente sau informaţii care mai
târziu se dovediseră a fi uluitor de adevărate. Niciodată nu ştia de unde obţinea Dunross acele
informaţii - sau de la cine - dar rareori se înşela.
- Am să mă gândesc la asta chiar acum.
- Altceva. Am auzit că de curând s-a dat în mare taină dispoziţie la foarte înalt nivel, poate
chiar la nivelul cabinetului ministerial, să se facă un aranjament financiar şi de conducere pentru
Imperial Air. Te-ar afecta asta?
85