James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- N-avem timp să ne întoarcem înapoi la Kowiss şi să ajungem la Abadan.
- Nu poţi să zbori noaptea?
- Pot, dar e-mpotriva regulilor voastre. Ai avut cască şi ai auzit cât e de rău pe-aici. O să ne
bâzâie elicopterele şi avioanele militare ca albinele, înainte de-a ajunge la jumătatea drumului. O să
realimentez şi o să rămânem peste noapte aici, cel puţin eu. Dumneata poţi oricând să capeţi vreun
mijloc de transport de la amicii de-aici, dacă-i nevoie s-ajungi în oraş.
Hussain roşi.
- Ai puţin timp, americanule! spuse în farsi. Tu şi toţi paraziţii tăi imperialişti.
- Cum o vrea Allah, mullahule, cum o vrea Allah! Sunt gata de plecare după prima
rugăciune, şi-atunci plec cu sau fără tine.
- Ai să mă duci la Abadan, şi-ai să aştepţi şi-apoi ai să te întorci la Kowiss, aşa cum vreau şi
aşa cum a ordonat colonelul Peșhadi! Starke izbucni în engleză:
- Dacă ai să fii gata de plecare după prima rugăciune! Dar Peshadi n-a ordonat, nu-s sub
ordinele lui sau ale tale sau ale Iran Oil. Iran Oil m-a rugat să te iau în cursa asta. Trebuie să
realimentez pe drum la întoarcere.
Hussain spuse nervos:
- Foarte bine, o să plecăm în zori. Cât despre realimentare... se gândi o clipă...o să facem
asta la Kharg.
Rudi şi Starke rămaseră cu gurile căscate.
- Cum o să primim permisiunea la Kharg? Kharg este loial, ăăă... adică încă sub controlul
militarilor. O să vă zboare creierii!
Mullahul îl privi fără să clipească.
- Aşteptaţi aici până când komitehul va hotărî. Într-o oră vreau să vorbesc cu Kowiss-ul prin
radio.
Se îndepărtă ca o furtună. Starke şopti:
- Ticăloşii ăştia sunt prea bine organizaţi, Rudi! Suntem în rahat până-n gât.
Rudi îşi simţea picioarele moi.
- Mai bine ne-am organiza şi noi, să ne pregătim s-o ștergem
dracului de-aici.
- O să facem asta după masă. Tu ce faci?
- Credeam că-s mort. O să ne omoare pe toţi, Duke!
- Nu cred! Pentru un motiv oarecare suntem încă importanţi pentru ei. Au nevoie de noi şi
de-aia Hussain dă înapoi, ca şi Zataki al tău. S-ar putea să ne înghiontească puţin ca să ne ţină în
formă, dar cred că, cel puţin pentru viitorul apropiat, suntem importanţi într-un fel sau altul. Ei nu...
Starke încercă să-şi domolească durerea pe care o simţea în spate şi umeri.
- Mi-ar prinde bine sauna lui Erikki.
Îşi întoarseră privirile când un grup exuberant de Gărzi Verzi lăsă să-i scape în aer o rafală
de mitralieră.
- Afurisiţii ăştia sunt săriţi. Din ce-am auzit, operaţia asta este parte a unei revolte generale
împotriva armatei. Arme contra armelor. Cum stai cu recepţia? BBC sau Vocea Americii?
- Prost spre foarte prost şi bruiată în cea mai mare parte a nopţii. Sigur că Radio Iranul Liber
se aude tare şi limpede ca întotdeauna...
Era vorba de staţia de radio sovietică amplasată chiar dincolo de graniţă, la Baku, pe malul
Mării Caspice.
- ...iar Radio Moscova se aude de parcă ar fi chiar în curtea noastră, ca întotdeauna.
CAPITOLUL 7
Lângă Tabriz; ora 6,05 seara.
În munţii acoperiţi de zăpadă, departe în nord, în apropierea graniţei sovietice, elicopterul
JR 206 al lui Petikin urca iute. În lungul trecătorii; zbură razant peste o creastă, pe deasupra
copacilor, urmând şoseaua.
74