James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Râseseră toţi - Jean-Luc era un pesimist înnăscut - apoi Scot spusese:
- Ce dracu' mai contează, Jean-Luc? Nimeni nu s-a legat de noi pe-aici, nu? Orice necazuri
au avut ăştia, nimeni nu s-a legat de noi. Noi nu lucrăm decât cu Iran Oil. N-are a face cine e la
putere, Bakhtiar, Khomeini sau generalul nu-ştiu-cine, situaţia trebuie să revină curând la normal.
Orice guvern are nevoie disperată de petrodolari, aşa că trebuie să aibă elicoptere, trebuie să ne aibă
pe noi. Pentru Dumnezeu, ăştia nu-s proşti!
- Nu, dar Khomeini e fanatic şi nu-i pasă de altceva decât de Islam - iar petrolul nu-i
Islamul.
- Şi ce faci cu saudiţii, cu Emiratele, cu OPEC, pentru Dumnezeu? Sunt toţi islamici şi toţi
cunosc cât face barilul! La dracu' cu asta! Ascultă-mă! Scot mustăcise. Guerney Aviation s-a retras
din munţii Zagros şi a redus la zero toate operaţiile lor în Iran. La zero!
Asta-i făcuse atenţi pe toţi. Guerney Aviation era o mare companie americană de elicoptere
şi principalul lor rival. Dacă Guerney pleca de-acolo, aveau de lucru de două ori mai mult, iar tot
personalul străin al S-G din Iran era plătit după un sistem de bonificaţii legat de profitul activităţii
din Iran.
- Eşti sigur, Scot?
- Sigur, Tom. S-au circărit al dracului cu Iran OU în privinţa asta. Lovitura a fost că Iran OU
a zis: Dacă vreţi să plecaţi, plecaţi, dar toate elicopterele sunt pe licenţa noastră, aşa că astea rămân.
Şi toate piesele de rezervă. Aşa că Guerney le-a zis să şi le bage ştii tu unde, au închis baza de la
Gash, au pus toate elicopterele la păstrare şi au plecat.
- Nu cred asta, spusese Jean-Luc. Guerney trebuie să aibă cincizeci de elicoptere pe contract.
Nici chiar ei nu-şi pot îngădui să rezilieze un contract atât de mare.
- Şi totuşi am zburat deja săptămâna trecută în trei misiuni care fuseseră toate exclusiv
Guerney.
Jean-Luc întrerupse strigătele de bucurie.
- Şi de ce s-a retras Guerney, Scot?
- Şefu' nostru Făr-de-teamă din Teheran crede că nu mai au zănag, nu mai suportă tensiunea
sau nu mai vor. Pe bună dreptate! Cea mai mare parte din vitriolul lui Khomeini e contra Americii
şi firmelor americane. McIver crede că încearcă să-şi reducă pierderile şi asta e straşnic pentru noi.
- Mon Dieu! Dacă nu-şi pot lua aparatele şi piesele de schimb, sunt în găleată.
- Nu ne priveşte pe noi asta, bătrâne! Noi trebuie să ne facem treaba şi să zburăm. Câtă
vreme ne ţinem bine, primim toate contractele lor şi sărim de dublul lefii anul ăsta.
- Tu en parles a mon cui, ma tete est malade! Râseseră cu toţii. Chiar şi Jordan ştia ce
înseamnă asta: "Să i-o spui lu' Mutu!"
- Nu-ţi face griji, flăcăule, spusese Scot. încrezător, Lochart dădu din cap ca pentru el. Frigul
munţilor încă nu-l pătrunsese. Andy şi Scot au dreptate. Totul o să între în normal curând. Trebuie
să fie aşa. Ziarele din Anglia erau la fel de sigure că situaţia din Iran se va normaliza de la o zi la
alta. Asta dacă sovieticii n-au să încerce ceva pe ascuns. Şi fuseseră preveniţi. Se înţeleseseră între
ei, şi americanii şi sovieticii, să nu se bage nici unul, aşa că acum iranienii puteau să-şi rezolve
problemele lor după cum vroiau. E adevărat că oricine ar fi la putere are nevoie urgent de stabilitate
şi de venituri. Iar asta înseamnă petrol. Da, totul o să fie în regulă. Ea crede asta şi dacă ea crede că
totul o să fie minunat, odată Şahul răsturnat şi Khomeini întors la putere, de ce n-aş crede şi eu? Ah,
Şeherezada, ce dor îmi e de tine!
Îi fusese cu neputinţă să-i telefoneze din Anglia. în Iran, liniile telefonice nu fuseseră
niciodată prea bune datorită supraîncărcării sau industrializării mult prea rapide, dar în ultimele opt
luni, de când începuseră necazurile, grevele din sectorul telecomunicaţiilor, care se succedau
aproape fără întrerupere, făcuseră comunicaţiile interne şi externe din ce în ce mai dificile, iar acum
erau aproape inexistente. Când se aflase la sediul companiei, la Aberdeen, pentru controlul medical
semestrial, reuşise să-i trimită un telex după opt ore de încercări repetate. Îl trimisese prin grija lui
Duncan McIver la Teheran, unde era acum. Nu prea poţi spune multe într-un telex, în afară de "Ne
vom revedea în curând. Mi-e dor. Te iubesc." Nu mai e mult, draga mea şi...
- Tom!
- O, salut, Jean-Luc! Ce-i?
- O să ningă curând.
7