James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

împărat, împotriva duşmanului, cât de bine am putut şi apoi, când el a spus: "Puneţi jos armele", leam
pus recunoscători, oricât de mare ar fi fost ruşinea.
Câţiva găsiseră această ruşine de nesuportat şi se sinuciseseră după tradiţia străveche,
onorabil. Mi-am pierdut oare cinstea pentru că n-am făcut-o? Nici gând! M-am supus împăratului
care a poruncit să îndurăm ceea ce nu se putea îndura, apoi m-am alăturat firmei vărului meu, aşa
cum ne cerea datoria, şi l-am servit cu cinste spre şi mai marea glorie a Japoniei. Am ajutat la
ridicarea companiei Toda Shipping Industries din ruinele Yokohamei, transformând-o într-una din
cele mai mari firme din Japonia, am construit nave uriaşe, inventând superpetrolierele, tot mai mari
în fiecare an, şi aştept în curând ca să fie aşezată chila primului tanc petrolier de-un milion de tone.
Acum vasele noastre sunt peste tot, purtând materii prime în Japonia şi ducând de-aici produse
finite. Suntem, pe bună dreptate, minunea lumii, dar, o, atât de vulnerabili! Trebuie să avem petrol
sau o să pierim.
Văzu pe una dintre ferestre un petrolier îndreptându-se către Golf şi un altul către Hormuz.
Un pod neîntrerupt, îşi zise, cel puţin un petrolier la fiecare sută de mile pe tot drumul de aici către
Japonia, zi de zi, ca să hrănească fabricile noastre, fără de care am muri de foame. OPEC-ul o ştie,
ne stoarce cât poate şi-şi freacă mâinile bucuros, ca astăzi. Astăzi mi-a trebuit toată puterea voinţei
mele ca să mă prefac că sunt calm în timpul tocmelii cu francezul ăsta odios, puţind a usturoi şi a
scârboşenia aia zemuindă, borâtura aia numită brie, care-mi cerea, bătăios, doi dolari şi optzeci de
cenţi peste preţul deja scandalos de paisprezece dolari şi optzeci de cenţi, iar eu, dintr-o străveche
linie de samurai, a trebuit să mă tocmesc cu el ca un chinez din Hong Kong.
- Dar, m'sieur de Plessey, desigur că puteţi vedea că la acest preţ, la care se adaugă
transportul ...
- Îmi pare rău, m'sieur Kasigi, dar am şi eu ordinele mele. Aşa cum s-a convenit, cele trei
milioane de barili de petrol de la Siri trebuie oferite mai întâi dumitale. ExTex a cerut o parte şi alţi
patru parteneri importanţi solicitat de asemenea cantitatea. Dacă doreşti, poţi renunţa....
- Nu, dar contractul specifică "la preţul curent al OPEC şi...
- Da, dar desigur ştii că toţi furnizorii OPEC cer o bonificaţie. Nu uita că saudiţii plănuiesc
să reducă producţia luna asta şi că săptămâna trecută toţi producătorii mai importanţi au hotărât un
alt val de reduceri de force majeure, că Libia îşi reduce şi ea producţia. BP - British Petroleum - a
continuat reducerile până la patruzeci şi cinci de procente...
Kasigi ar fi vrut să urle de furie când îşi amintea că până la urmă căzuse de acord, cu
condiţia să aibă toate cele trei milioane de barili la acelaşi preţ, iar francezul zâmbise dulce şi
spusese "Desigur, cu condiţia să încărcaţi în şapte zile", amândoi ştiind că aşa ceva era cu neputinţă.
Ştia de asemenea că o delegaţie de stat românească se afla în acele momente în Kuweit, căutând trei
milioane de tone de petrol brut, nu trei milioane de barili, ca să-şi compenseze reducerea
aprovizionării cu petrol iranian care ajungea la ei prin conductele irano-sovietice, şi că mai erau şi
alţi cumpărători, cu duzinele, care aşteptau la rând pentru petrolul de pe Siri, şi pentru toate celelalte
transporturi asupra cărora avea dreptul primei opţiuni - petrol, gaz natural lichid, nafta şi alte
produse petrochimice.
- Foarte bine, şaptesprezece şaizeci un baril, spusese cu voce plăcută Kasigi, dar în sinea lui
se jură să egaleze scorul cumva.
- Pentru încărcătura acestui petrolier, m'sieur.
- Desigur că pentru încărcătura acestui petrolier, spusese şi mai amabil.
Şi acum acest pilot australian îmi şopteşte că chiar şi acest petrolier s-ar putea să nu fie în
siguranţă. Bătrânul ăsta ciudat. Prea bătrân ca să mai zboare şi totuşi atât de priceput, atât de bine
pregătit, atât de deschis şi atât de prost. Prost! E o prostie să fii atât de deschis, pentru că astfel eşti
în puterea celuilalt.
- Spuneai că poate cu timpul am putea face pace. Astăzi amândoi era să sfârşim acest timp.
Ne-a salvat doar priceperea dumitale şi norocul, pe care noi îl numim karma. Într-adevăr, nu ştiu cât
de mult timp mai avem. Poate că vasul meu va sări în aer mâine. Voi fi la bordul lui. Ridică din
umeri. Karma! Hai să fim prieteni! Numai dumneata şi cu mine. Nu cred că ne trădăm aşa camarazii
noştri din război, ai dumitale şi ai mei.
Întinse mâna.
- Te rog.
65