James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Dar e...
- E unul dintre cei mai buni clienţi ai noştri, spuse ferm de Plessey. Foarte bine, îţi mulţumesc
prietene, am să-l las la Siri. Când eşti gata, ia-l de acolo. Excelent. Atunci e hotărât. Şi fii
sigur că am să-ţi fac un raport foarte favorabil, autorităţilor şi chiar însuşi "Boierului" Gavallan.
Zâmbi din nou.
- Acum plecăm, ne vedem mâine.
Înjurând printre dinţi, Scragger îl privi depărtându-se. De Plessey era şeful peste toţi, aşa că
nu putea să facă nimic şi în acea după amiază, în drum către Siri, stătea pe locul din spate, în cabină,
transpirând de zor şi detestând faptul.
- Iisuse, Scrag, zisese Vossi şocat când îi spusese că avea să stea în spate, pasager. Te simţi
bine?
- Sigur că da. Vreau doar să văd cum e când stai acolo, răspunsese iritat. Mută-ţi fundul pe
locul căpitanului, ia-l pe nenorocitul ăla de la Siri şi pun-te dracului ca până la Langeh sau te ia
dracu' la raport.
Kasigi aştepta la heliport. Nu era pic de umbră şi se-ncinsese, era plin de praf şi asudat.
Dunele se-ntindeau în depărtare până către conducta petrolieră şi complexul de rezervoare, toate de
un cenuşiu murdar din pricina prafului. Scragger privea diavolii deşertului - mici vârtejuri de vânt
care dansau deasupra solului - mulţumind stelei sale norocoase că putea să zboare şi nu trebuia să
muncească într-un astfel de loc. Da, elicopterele sunt zgomotoase şi întotdeauna vibrează şi-s greu
de stăpânit, îşi zise, şi sigur că îmi lipseşte zborul la înălţime, zborul singur în carlinga avionului,
sus, sus de tot, picajurile şi tonourile şi planarea ca un vultur, dar zborul e zbor şi nu-mi place deloc
să stau în împuţita asta de cabină. Pentru Dumnezeu, e mai rău chiar decât într-un avion obişnuit.
Nu-i plăcea să zboare fără să fie el la comenzi şi nu se simţea niciodată în siguranţă şi asta se
adăuga nemulţumirii sale când îi făcu semn lui Kasigi să se aşeze lângă el. Trânti uşa. De partea
cealaltă a cabinei, cei doi mecanici moţăiau pe scaune, în salopetele lor albe, pătate de sudoare.
Kasigi îşi potrivi vesta de salvare şi-şi strânse centura de siguranţă. Odată ridicaţi în aer,
Scragger se aplecă spre el.
- N-am cum să-ţi spun altfel decât la iuţeală, aşa că ascultă aici. S-ar putea să aibă loc un
atac terorist la Siri, pe una dintre platformele de extracţie, sau poate chiar pe vaporul dumitale. De
Plessey m-a rugat să te previn.
Kasigi trase adânc aer în piept.
- Când? şuieră pe deasupra zgomotului puternic din cabină.
- Nu ştiu, şi nici de Plessey, dar e mai mult decât probabil.
- Cum, cum o să încerce să saboteze?
- Habar n-am. Cu armele sau cu explozibilele, poate o bombă cu ceas... Aşa că ar fi bine să
întăreşti măsurile de siguranţă.
- Sunt mai mult decât întărite, replică imediat Kasigi, apoi văzu o străfulgerare mânioasă în
ochii lui Scragger şi pentru o secundă nu putu înţelege de ce, apoi îşi aminti cele ce abia le spusese.
- Ah, te rog să mă ierţi, căpitane, n-am vrut să par lăudăros, atâta doar că am menţinut
întotdeauna standarde de securitate foarte ridicate, iar în apele astea vasele mele sunt...
Era cât pe ce să spună "pe picior de război", dar se opri la timp, stăpânindu-şi iritarea la
sensibilitatea celuilalt.
- În apele astea toată lumea e mai mult decât grijulie. Te rog iartă-mă.
- De Plessey a vrut să ştii. Şi de asemenea că nu trebuie să dai pe-afară - că trebuie să
păstrezi totul pentru dumneata - şi să nu scapi ceva vreunui iranian.
- Înţeleg! Totul va fi ţinut în secret. Din nou îţi, mulţumesc.
Scragger încuviinţă scurt din cap şi se aşeză mai bine în scaunul său.
Kasigi îşi dorea din tot sufletul să fi putut şi el să dea scurt din cap şi să se sfârşească totul
aşa, dar, fiindcă australianul salvase viaţa însoţitorilor săi şi a sa şi deci le permisese să fie de folos
mai departe companiei şi şefului lor, Hiro Toda, simţea că e de datoria lui să încerce o împăcare.
- Căpitane! spuse el cât de încet putea peste tunetul motoarelor, înţeleg de ce noi japonezii,
suntem atât de urâţi de australieni şi îmi cer iertare pentru toate Changi-urile, toate drumurile către
Burma şi toate atrocităţile. Pot să-ţi spun doar adevărul. Aceste întâmplări sunt foarte limpede
63