James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Lui Scrag îi trebuiră câteva secunde ca privirile să i se limpezească. Inima îi bătea nebuneşte
şi-i văzu pe toţi holbându-se la el. Cu un efort uriaş, îşi stăpâni furia.
- Ai... ai dreptate, Ed. Da.
Apoi se-ntoarse către Gafari.
- A fost... a fost o situaţie specială.
Gafari încercă să-l ia peste picior şi Scragger începu din nou să se enerveze, dar de data asta
reuşi să se stăpânească. Merseră către elicopter. Mulţi dintre petroliştii europeni şi iranieni se
strânseseră în jurul rotorului din coadă. Elicea se oprise din rotaţie. Dintr-una dintre pale lipseau
cam zece centimetri, iar ruptura era zdrenţuită. Când Vossi încercă axul principal, era aproape liber.
Enormul cuplu de forț e creat de mişcarea descentrată a palelor îl distrusese. În spatele lui, unul
dintre pasageri se repezi către marginea platformei şi începu să vomeze violent.
- Iisuse, mormăi Vossi. A ș putea să-l rup cu două degete!
Gafari sparse tăcerea cu vocea lui răsunătoare.
- E limpede: întreţinere proastă, periclitând …
- Taci, Gafari! spuse de Plessey furios. Merele! Suntem toţi în viaţă şi-i datorăm asta căpitanului
Scragger. Nimeni n-ar fi putut să prevadă asta. Standardele S-G sunt cele mai ridicate din
Iran.
- O să raportez, domnule de Plessey...
- Da, te rog, fă chestia asta şi aminteşte-ţi că am să-l propun pentru citare pentru capacitate
profesională.
De Plessey era impozant în mânia lui. Îl detesta pe Gafari, considerându-l un necioplit care-l
susţinea pe Khomeini făţiş, incitând muncitorii la grevă dacă nu se afla prin preajmă vreun militar
sau poliţist loial Şahului ca în clipa următoare să se-mpăuneze cu loialitatea sa faţă de familia
imperială şi să-i pedepsească pe sondori pentru o infracţiune minoră. Porc străin, ai?
- Aminteşte-ţi şi asta: aici este o societate franco-iraniană şi Franţa nu este... cum se spune...
Franţa nu a fost niciodată împotriva Iranului când acesta a trecut prin clipe grele.
- Atunci ar trebui să insistaţi ca Siri să fie deservită numai de către francezi... şi nu bătrâni.
Am să raportez fără întârziere incidentul.
Gafari se îndepărtă înainte ca Scragger să poată face sau spune ceva, de Plessey îi puse
palmele pe umeri, îl sărută pe amândoi obrajii, după care îi scutură mâna cu egală căldură.
- Îţi mulţumesc, mon cher ami!
Din rândul francezilor se auziră strigăte puternice de bucurie şi se înghesuiră în jurul lui
Scragger, îmbrăţişându-l cu efuziune, apoi Kasigi înainta.
- Domo! spuse el oficios şi, spre şi mai marea stânjeneală a lui Scragger şi mai marea
bucurie a francezilor care-şi îndesiră strigătele şi bătăile pe spate şi pe umeri, cei patru japonezi se
înclinară înaintea lui la unison.
- Mulţumesc, domnule căpitan! spuse din nou Kasigi cu voce oficială. Da, noi înţelegem şi
vă mulţumim.
Zâmbi şi-i oferi cartea lui de vizită pe palmele întinse, însoțit de o altă uşoară înclinare.
- Yoshi Kasigi, Toda Shipping Industries. Vă mulţumesc.
- N-a fost chiar aşa grav, domnule Kaseegee! spuse Scragger. . .
Încercă să treacă peste stânjeneala care-l cuprinsese, peste furia care-l stăpânise, şi să-şi vină
în fire, deşi îşi promise în sinea lui că într-o zi, cât de curând, o să încerce să-l găsească pe Gafari,
singur pe ţărm.
- Noi, eh, aveam echipament de plutire, aveam spaţiu destul şi l-aş fi putut pune pe apă. E
meseria noastră să ajungem jos cu bine. Ed ăsta...
Îi zâmbi vesel lui Ed, ştiind că, punându-se în faţa lui, tânărul îl salvase de la o înfruntare pe
care n-ar fi putut s-o câştige.
- ... Căpitanul Vossi ar fi făcut acelaşi lucru cu uşurinţă. Am vrut doar să vă scap de-o
udătură, deşi apa e plăcută şi călduţă, dar nu ştii la ce să te-aştepţi din partea lui Fălci.
Încordarea se sparse şi râseră cu toţii, deşi puţin nervoşi, pentru că cea mai mare parte a
Golfului şi a gurilor care se vărsau în el erau pline de rechini. Apele calde şi abundenţa de resturi
alimentare şi gunoaie neprocesate pe care naţiunile riverane Golfului le revărsau în el de milenii
59