James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA
James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA
strâmtoarea Hormuz şi separa apele iraniene de cele ale Omanului şi Emiratelor Arabe Unite. Chiar deasupra rezervoarelor de petrol, elicopterul se înclină uşor îndreptându-se spre vest, către prima oprire programată la câţiva kilometri, pe platforma petrolieră Siri trei. În momentul acela, zona avea şase pompe funcţionale, toate deservite de un consorţiu francez semi-guvernamental, EPF, care dotase exploatarea pentru Iran Oil în schimbul unor viitoare livrări de petrol. - Controlul Kish, HST, survolez Siri la trei sute de metri, spuse Ed Vossi în laringofon. - Recepţie, HST! Menţine 1000! veni imediat răspunsul. Raportaţi înainte de a ateriza. Aveţi trafic în faţa voastră la ora 10,00, în urcare. - Îi vedem. Cei doi piloţi urmăriră zborul unei formaţii strânse de patru avioane de vânătoare ce se ridicau în înălţimi trecând pe lângă ei, către gura strâmtorii. - Se grăbesc, spuse cel mai în vârstă şi se foi în scaun. - Poţi s-o mai zici o dată! Ia uite, Iisuse, sunt USAF, F 15! Vossi era uluit. - Drace! Nu ştiam că există aşa ceva pe-aici. Ai mai văzut, Scrag? - Nu, camarade! spuse Scrag Scragger la fel de îngrijorat, ajustând puţin volumul căştilor sale. La şaizeci şi trei de ani, era cel mai bătrân pilot din S-G, decanul piloţilor la Lengeh, un bărbat mărunţel, uscăţiv şi zbârcit, foarte slab, foarte încăpăţânat, încărunţit şi cu ochi albaştri deschis, adânciţi în orbite, care păreau întotdeauna să cerceteze orizontul. Vorbea cu un interesant accent australian. - Mi-ar plăcea să ştiu ce dracu' se coace. Ăştia de la radar îs la fel de agitaţi ca nişte canguri în călduri, şi-i a treia patrulă pe care-o vedem de când suntem în aer, deşi e doar prima yankee. - Tre' să fie o grupare de intervenţie, Scrag, sau poate sunt aparatele de escortă pe care le-au trimis americanii în Arabia Saudită, cu AVACS-ul. Scragger stătea pe scaunul din stânga, pe post de căpitan-instructor. De obicei tipul JR 212 era configurat pentru un singur pilot, cu scaunul în dreapta, dar Scragger pusese să fie dotat acest aparat cu comenzi duble, pentru pregătirea piloţilor. - Ei bine, spuse râzând, câtă vreme nu dăm cu ochii de MIG-uri, stăm bine. - Roşii n-or să-şi trimită aparate aici, oricât ar vrea ei să aibă strâmtoarea. Vossi era foarte sigur pe el. N-avea nici pe jumătate vârsta lui Scragger şi era aproape de două ori cât el în înălţime. - N-or s-o facă, câtă vreme le spunem că ar fi al dracului de bine să-şi vadă de ale lor, şi-o să avem avioane şi vase şi puterea să le folosim. Îşi miji ochii, încercând să străpungă ceaţa. Ei, Scrag, ia te uită! Uriaşul superpetrolier era încărcat din greu, mult adâncit în apă, despicând greoi valurile către Hormuz. - Pariez că are cinci sute de mii de tone sau chiar mai mult! Îl priviră o vreme. Şaizeci la sută din petrolul lumii libere trecea prin această cale maritimă puţin adâncă şi îngustă - abia douăzeci şi patru de kilometri în şenalul navigabil - dintre Iran şi Oman, douăzeci de milioane de barili în fiecare zi. - Crezi că or să construiască vreodată un petrolier de un milion de tone, Scrag? - Sigur c-o s-o facă, dacă vor. Vasul trecu pe sub ei. - Are pavilion liberian, spuse absent Scragger. - Ai ochi de vultur. - Datorită vieţii mele ordonate, prietene. Scragger aruncă o privire scurtă în cabină. Toţi pasagerii se aflau pe locurile lor, cu centurile de siguranţă prinse, cu Mae West - vestele de salvare regulamentare pe ei, cu căştile de protecţie la urechi, citind sau privind pe ferestre. Totul e normal, îşi spuse. Da. Şi instrumentele arată valori normale, sunetele sunt aşa cum trebuie, eu mă simt normal și tot aşa si el. Atunci de ce sunt încordat? Se întrebă, întorcându-se din nou cu faţa înainte. Din pricina acelei forţe de intervenţie, din pricina radarului de la Kish, a pasagerilor, a zilei tale de naştere şi cel mult dintre toate, pentru că eşti în aer şi, singurul mod de a rămâne în viaţă când zbori este să fii încordat. Amir râse. 52
- Ce ţi s-a năzărit, Scrag? - Ţie ţi s-a năzărit. Te dai pilot, aşa-i? - Sigur, Scrag! spuse prudent Vossi. - Okay. Ai ginit Siri Trei? Vossi rânji şi arătă cu degetul în depărtare o sondă ce abia se vedea prin ceaţă, puţin mai către în afară faţă de grupul celorlalte. Scragger zâmbi. - Atunci închide ochii. - Hai, las-o moartă, Scrag, sigur că ăsta-i un zbor de verificare, da' cum să... - Am luat controlul, spuse Scragger vesel. Instantaneu, Vossi dădu drumul manşei. - Acum închide ochii, fiin'că a-nceput antrenamentul. Sigur pe el, tânărul aruncă o ultimă privire atentă la sonda care le era ţinta, îşi potrivi căştile, îşi scoase ochelarii fumurii şi se supuse. Scragger îi puse în mâini perechea specială de ochelari negri pe care i-o confecţionase el însuşi. - Uite, pune-i pe ăştia şi nu deschide ochii până nu-ţi spun eu. Pregăteşte-te să preiei controlul. Vossi îşi puse ochelarii şi încet şi cu grijă, cu ochii încă închişi, întinse mâinile şi picioarele, abia atingând manetele şi pedalele, aşa cum ştia că-i place lui Scragger. - Okay. Gata, Scrag! - Iao-n braţe. Vossi apucă manşa fără să stea pe gânduri, cu mişcări ferme şi suple, mulţumit că tranziţia fusese lină, aparatul rămânând drept şi fără să se clatine. Zbura fără balansări, condus doar de urechile lui, şi el încerca să anticipeze cea mai uşoară variaţie în tonul motorului, scăderi sau creşteri care i-ar fi arătat că se ridica sau cobora. O uşoară schimbare. Anticipă bine, aproape simţind mai înainte ca aceasta să se-ntâmple, că rotorul prinsese o notă ascuţită, deci turbinele accelerau, iar elicopterul cobora. Făcu corecţiile necesare ș i aduse aparatul din nou la orizontală. - Bine, prietene, spuse Scragger aprobator. Acum deschide ochii! Vossi se aşteptase la ochelarii obişnuiţi de antrenament, care te-mpiedicau să vezi afară prin parbriz, dar îţi îngăduiau să vezi aparatele de bord. Se trezi într-un întuneric total. Brusc, intră în panică, atenţia lui volatilizându-se o dată cu capacitatea de coordonare a mişcărilor. Pentru o fracţiune de secundă fu complet dezorientat, simţi un gol în stomac, aşteptându-se ca aparatul să înceapă să se balanseze, dar nu se-ntâmplă astfel. Manetele rămaseră neclintite ca o stâncă în mâinile lui Scragger, pe care nu le simţise până atunci pe comenzi. - Iisuse, gâfâi Vossi, luptându-se cu ameţeala, întinzând automat mâinile ca să-şi scoată ochelarii. - Lasă-i aşa, Ed! Asta e o situaţie limită. Eşti singurul pilot la bord şi-ai dat de necaz. Ce-ai să faci? Ia comenzile, haide! Vossi simţi în gură gust de fiere şi scuipă. Îşi simţea mâinile şi picioarele cuprinse de un tremur nervos. Apucă comenzile, trase prea mult de ele şi aproape ţipă înspăimântat când se balansară puternic, pentru că se aştepta ca Scragger să-l controleze în continuare. Dar n-o făcea. Total dezorientat, trase din nou prea tare de comenzi. De data asta Scragger minimaliza greşeala. - Linişteşte-te, Ed! Ascultă afurisitul ăla de motor. Stăpâneşte-ţi mâinile şi picioarele. Apoi, mult mai blând: Uşurel acum... Te descurci bine. Uşurel... O să verşi mai târziu. Eşti într-o situaţie limită, trebuie să-l pui jos şi ai treisprezece pasageri în spate. Eu 's aici lângă tine, da' nu-s pilot, aşa că ce-ai de gând să faci? Vossi îşi simţi mâinile şi picioarele revenind la locurile lor şi urechile auziră iarăşi sunetul motoarelor. - Eu nu pot să văd, dar tu poţi. - Așa-i. - Atunci ai putea să mă conduci! - Aşa-i. Vocea lui Scragger căpătă o notă de încordare. - Sigur că trebuie să pui întrebările corecte. Kish Control, coborâm de la 1000 spre Siri Trei. - Recepţie. HST! 53
- Page 1 and 2: JAMES CLAVELL VÂRTEJUL CUPRINS Car
- Page 3 and 4: Ţâşni în picioare, înşfacă a
- Page 5 and 6: - Pe dracu', spuse bărbatul mai t
- Page 7 and 8: Râseseră toţi - Jean-Luc era un
- Page 9 and 10: Nasiri era omul de legătură cu pa
- Page 11 and 12: - Nu e necesară aprobarea ta, spus
- Page 13 and 14: - Salut, Liz, spuse. Liz Chen, secr
- Page 15 and 16: - Callaghan e al dracului de înţe
- Page 17 and 18: dintre ale noastre, două de fapt,
- Page 19 and 20: Genny se duse după sticla de whisk
- Page 21 and 22: - Pentru mahomedani este, Mac, azi,
- Page 23 and 24: - Câţi cetăţeni britanici aveţ
- Page 25 and 26: Petikin încerca să cheme Bandar-e
- Page 27 and 28: Javadeh plecase din Iran, cu toată
- Page 29 and 30: McIver îi istorisi lui Petikin cam
- Page 31 and 32: vreau să ajungi la Teheran... Ascu
- Page 33 and 34: vreme singură, când îţi doreşt
- Page 35 and 36: - Ce te necăjeşte, dragă? Totul
- Page 37 and 38: - Eşti rău, Erikki, spuse, apoi s
- Page 39 and 40: cuviinţe şi ale modestiei! Târfa
- Page 41 and 42: odată va veni ziua socotelii cu so
- Page 43 and 44: - N-ai de ce să te-ngrijorezi, dra
- Page 45 and 46: De data aceasta comanda fu ascultat
- Page 47 and 48: şi a proiectelor lui potrivit căr
- Page 49 and 50: Ochii hotărâţi, de oţel, nu se
- Page 51: eu nu pot să îngădui unuia dintr
- Page 55 and 56: - Toate aceste platforme se sprijin
- Page 57 and 58: Putrezi-i-ar oasele cu invenţia ai
- Page 59 and 60: Lui Scrag îi trebuiră câteva sec
- Page 61 and 62: Războiul Mondial a fost acum un mi
- Page 63 and 64: - Dar e... - E unul dintre cei mai
- Page 65 and 66: împărat, împotriva duşmanului,
- Page 67 and 68: Cei doi tineri de sub podeţ deschi
- Page 69 and 70: - Nu-i în firea lui Duke Starke s
- Page 71 and 72: - Eu sunt. Rudi se smulse din mâin
- Page 73 and 74: Rudi aşteptă. Zataki nu ştia ce
- Page 75 and 76: - Tabriz Unu, HFC de la Teheran! M
- Page 77 and 78: - Aşa-i! Petikin nu mai văzuse vr
- Page 79 and 80: semiîntuneric, printre troienele d
- Page 81 and 82: - Da, şi îmi lipseşte râsul foa
- Page 83 and 84: - Acesta este cortul conducătorulu
- Page 85 and 86: - Nu mă-ncred, spuse simplu Hussai
- Page 87 and 88: - Bună seara! E liber sir Percy? S
- Page 89 and 90: Sătenii refuzară să plece. Pentr
- Page 91 and 92: - Baza, n-avem nici o pasăre în c
- Page 93 and 94: alansa căutând o ţintă; apoi, p
- Page 95 and 96: neplăcut, în special pentru doamn
- Page 97 and 98: - Evident, au avut necazuri, dar Ru
- Page 99 and 100: - Te rog, semnează ca persoană au
- Page 101 and 102: - Am să cer autorizarea. Piese de
- Ce ţi s-a năzărit, Scrag?<br />
- Ţie ţi s-a năzărit. Te dai pilot, aşa-i?<br />
- Sigur, Scrag! spuse prudent Vossi.<br />
- Okay. Ai ginit Siri Trei?<br />
Vossi rânji şi arătă cu degetul în depărtare o sondă ce abia se vedea prin ceaţă, puţin mai<br />
către în afară faţă de grupul celorlalte. Scragger zâmbi.<br />
- Atunci închide ochii.<br />
- Hai, las-o moartă, Scrag, sigur că ăsta-i un zbor de verificare, da' cum să...<br />
- Am luat controlul, spuse Scragger vesel. Instantaneu, Vossi dădu drumul manşei.<br />
- Acum închide ochii, fiin'că a-nceput antrenamentul.<br />
Sigur pe el, tânărul aruncă o ultimă privire atentă la sonda care le era ţinta, îşi potrivi căştile,<br />
îşi scoase ochelarii fumurii şi se supuse. Scragger îi puse în mâini perechea specială de ochelari<br />
negri pe care i-o confecţionase el însuşi.<br />
- Uite, pune-i pe ăştia şi nu deschide ochii până nu-ţi spun eu. Pregăteşte-te să preiei<br />
controlul.<br />
Vossi îşi puse ochelarii şi încet şi cu grijă, cu ochii încă închişi, întinse mâinile şi picioarele,<br />
abia atingând manetele şi pedalele, aşa cum ştia că-i place lui Scragger.<br />
- Okay. Gata, Scrag!<br />
- Iao-n braţe.<br />
Vossi apucă manşa fără să stea pe gânduri, cu mişcări ferme şi suple, mulţumit că tranziţia<br />
fusese lină, aparatul rămânând drept şi fără să se clatine.<br />
Zbura fără balansări, condus doar de urechile lui, şi el încerca să anticipeze cea mai uşoară<br />
variaţie în tonul motorului, scăderi sau creşteri care i-ar fi arătat că se ridica sau cobora. O uşoară<br />
schimbare. Anticipă bine, aproape simţind mai înainte ca aceasta să se-ntâmple, că rotorul prinsese<br />
o notă ascuţită, deci turbinele accelerau, iar elicopterul cobora. Făcu corecţiile necesare ș i aduse<br />
aparatul din nou la orizontală.<br />
- Bine, prietene, spuse Scragger aprobator. Acum deschide ochii!<br />
Vossi se aşteptase la ochelarii obişnuiţi de antrenament, care te-mpiedicau să vezi afară prin<br />
parbriz, dar îţi îngăduiau să vezi aparatele de bord. Se trezi într-un întuneric total. Brusc, intră în<br />
panică, atenţia lui volatilizându-se o dată cu capacitatea de coordonare a mişcărilor. Pentru o<br />
fracţiune de secundă fu complet dezorientat, simţi un gol în stomac, aşteptându-se ca aparatul să<br />
înceapă să se balanseze, dar nu se-ntâmplă astfel. Manetele rămaseră neclintite ca o stâncă în<br />
mâinile lui Scragger, pe care nu le simţise până atunci pe comenzi.<br />
- Iisuse, gâfâi Vossi, luptându-se cu ameţeala, întinzând automat mâinile ca să-şi scoată<br />
ochelarii.<br />
- Lasă-i aşa, Ed! Asta e o situaţie limită. Eşti singurul pilot la bord şi-ai dat de necaz. Ce-ai<br />
să faci? Ia comenzile, haide!<br />
Vossi simţi în gură gust de fiere şi scuipă. Îşi simţea mâinile şi picioarele cuprinse de un<br />
tremur nervos. Apucă comenzile, trase prea mult de ele şi aproape ţipă înspăimântat când se<br />
balansară puternic, pentru că se aştepta ca Scragger să-l controleze în continuare. Dar n-o făcea.<br />
Total dezorientat, trase din nou prea tare de comenzi. De data asta Scragger minimaliza greşeala.<br />
- Linişteşte-te, Ed! Ascultă afurisitul ăla de motor. Stăpâneşte-ţi mâinile şi picioarele. Apoi,<br />
mult mai blând: Uşurel acum... Te descurci bine. Uşurel... O să verşi mai târziu. Eşti într-o situaţie<br />
limită, trebuie să-l pui jos şi ai treisprezece pasageri în spate. Eu 's aici lângă tine, da' nu-s pilot, aşa<br />
că ce-ai de gând să faci?<br />
Vossi îşi simţi mâinile şi picioarele revenind la locurile lor şi urechile auziră iarăşi sunetul<br />
motoarelor.<br />
- Eu nu pot să văd, dar tu poţi.<br />
- Așa-i. - Atunci ai putea să mă conduci!<br />
- Aşa-i.<br />
Vocea lui Scragger căpătă o notă de încordare.<br />
- Sigur că trebuie să pui întrebările corecte. Kish Control, coborâm de la 1000 spre Siri Trei.<br />
- Recepţie. HST!<br />
53
Change language