James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Pe dracu', spuse bărbatul mai tânăr încercând să păstreze un ton egal. O încurcasem! Am
înţepenit ca dracu' când ne-au lovit gloanţele şi, dacă n-ai fi fost tu, aş fi dat m primire.
- În cea mai mare parte-i vina mea, am tras de manşă fără să te previn. Iartă-mă, dar trebuia
să ieşim iute din linia de ochire a ticălosului ăla. Am învăţat asta în Malaya.
Lochart petrecuse un an acolo, cu armata britanică, în războiul împotriva insurgenţilor
comunişti.
- N-am avut timp să te previn. Aşează-te cât de iute poţi.
Privi aprobator cum Gavallan plană câteva clipe, cercetând cu grijă terenul de dedesubt.
- Aţi văzut cine-a tras în noi, Tom?
- Nu, da' atunci nu mă uitam după asta. Unde vrei să aterizezi?
- Uite colo, mai departe de copacul ăla căzut. Okay?
- Şi mie-mi pare-n regulă. Cât de iute poţi. Ţine-l cam la treizeci de centimetri înălţime.
Planau perfect la câţiva centimetri deasupra zăpezii, la fel de nemişcaţi ca şi bolovanii de
dedesubt, deşi vântul bătea în rafale. Lochart deschise uşa. Frigul brusc îl înfiora. Îşi trase până la
gât fermoarul bluzonului căptuşit, de zbor, şi se lăsă să alunece uşor în afară, ţinându-şi capul foarte
jos, mult sub lamelele rotitoare ale elicelor.
Partea din faţă a unei patine era lovită şi zdrenţuită rău şi chiar uşor răsucită, dar barele care
ţineau trenul de aterizare erau întregi. Verifică la iuţeală şi cealaltă patină, mai aruncă o privire celei
lovite, apoi ridică degetul mare în sus. Gavallan slăbi uşor maneta de gaze şi aşeză elicopterul jos ca
pe un fulg de păpădie.
Într-o clipă, cei trei bărbaţi din spate dădură buzna unul peste celălalt, afară. Jean-Luc
Sessonne, pilotul francez, se trase înapoi ca să lase cale liberă celor doi mecanici să-şi înceapă
inspecţia, unul de-o parte, celălalt de partea opusă a aparatului, de la cap la coadă. Curentul de aer
produs de rotoare le flutura hainele şi le biciuia faţa. Lochart era sub elicopter, căutând urme de ulei
sau benzină, dar nu găsi nici una, aşa că se ridică şi se luă după Rodrigues, mecanicul său american,
un om foarte priceput, care, de aproape un an, întreţinea aparatul său JR 212 cu care zbura de
obicei. Rodrigues deşurubă un panou şi privi cu atenţie înăuntru, în timp ce vârtejul de aer îi flutura
smocurile cenuşii de păr şi hainele.
S-G Hellicopters avea cele mai ridicate standarde de siguranţă dintre toate firmele iraniene
care foloseau elicoptere, aşa că labirintul de cabluri, ţevi şi conducte de alimentare era bine
întreţinut, curat şi îngrijit, dar brusc Rodrigues arătă cu degetul. Pe fuzelajul elicopterului se vedea
o urmă adâncă, lăsată de un glonţ care ricoşase. Căutară cu atenţie ca să descopere unde sărise
glonţul. Din nou mecanicul arătă undeva în labirint, de data asta folosind o lanternă. Una dintre
conductele de ulei era perforată.
Când îşi trase mâna, era murdară de ulei.
- La dracu', spuse.
- S-o închidem, Rod? strigă Lochart.
- Drace, nu! Ar putea să mai fie ticăloşi d-ăştia cu puşcoace prin jur şi ăsta nu-i un loc să-ţi
petreci noaptea.
Rodrigues scoase de undeva o bucată de cârpă şi-o şurubelniţă.
- Vezi în spate, Tom!
Lochart îl lăsă să-şi vadă de ale lui, căutând în jur, neliniştit, un posibil adăpost în caz că ar
fi trebuit să înnopteze acolo. De partea cealaltă a luminişului, cu o ţigară în gură, Jean-Luc urina
fără grabă lângă un copac căzut.
- Să nu degeri, Jean-Luc, strigă Lochart şi îl văzu pe celălalt săltând vesel jetul.
- Hei, Tom!
De data asta era Jordan.
Se aplecă să treacă pe sub coadă şi se alătură mecanicului. Inima i se opri. Jordan deschisese
şi el un panou. în fuzelaj, chiar deasupra rezervoarelor, erau două găuri de gloanţe. Iisuse! O
fracţiune de secundă mai târziu şi rezervoarele ar fi fost lovite, se gândi. Dacă n-aş fi împins manşa
în jos, am fi încasat-o cu toţii. Fără îndoială. Ne-am fi împrăştiat măruntaiele pe deasupra munţilor,
şi pentru ce?
Jordan îl trase de mânecă şi-i arătă ceva înăuntru, urmând linia găurilor. Se mai vedea o
lovitură în axul rotorului.
5