James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Comandantul doreşte să-ţi vorbească.
- Pentru ce?
Maiorul ridică din umeri şi ieşi. Starke îi spuse în şoaptă lui Ayre:
- Ai face bine să-i previi pe băieţii noştri şi pe Manuela.
- S-a făcut, spuse Ayre şi murmură: Christoase! În timp ce Starke traversa strada şi urca
scările în clădirea cealaltă, simţea ochii celorlalţi aţintiţi asupra lui ca pe o greutate fizică. Slavă
Domnului că sunt civil şi lucrez pentru o companie britanică şi nu în armata americană, îşi zise.
- Fir-ar să fie, murmură, amintindu-şi de anul său de voluntariat în Vietnam, de zilele acelea
de început când acolo nu erau militari americani, ci "doar câţiva consilieri".
Rahat! Şi ticălosul ăla căpăţânos, căpitanul Ritman, maniac cu curăţenia, care a ordonat ca
toate elicopterele bazei noastre - o bază în junglă, la un milion de kilometri de orice lucru ai fi vrut -
să fie vopsite cu roşu, alb şi albastru strălucitor, culorile americane.
- Da, la dracu', peste tot! Să ştie şi gălbejiţii ăştia cine suntem şi să-şi zdruncine bucile
fugind fără să se oprească până în blestemata aia de Rusie! Partizanii din Viet Cong ne puteau
vedea venind de la optzeci de kilometri, pe mine m-au făcut sită şi-am pierdut trei elicoptere Huey,
cu echipaje cu tot, înainte ca ticălosul ăla să fie mutat la Saigon, avansat într-un post mai mare. Nu-i
de mirare că am pierdut afurisitul ăla de război.
Intră în clădire şi urcă scările pe lângă cei trei săteni care înlemniseră la uşă, neîngăduinduli-se
să între înăuntru, în bârlogul comandantului unităţii.
- Bună dimineaţa, colonele! spuse el în engleză, prudent.
- Bună dimineaţa, căpitane Starke! Peshadi trecu la farsi.
- Aş vrea să ţi-l prezint pe mullahul Hussain Kowissi.
- Pacea fie cu tine, spuse Starke în farsi, foarte conştient de petele de sânge provenind de la
tânărul mort, pete care încă mai pătau turbanul alb şi halatul negru al mullahului.
- Pacea fie cu tine.
Starke întinse mâna ca să-l întâmpine pe celălalt cu o strângere de mână, aşa cum era
obiceiul. Băgă de seamă la timp rănile adânci, abia coagulate, din palmele bărbatului, provocate de
sârma ghimpată. Strânse mâna celuilalt cu grijă. Totuşi văzu o grimasă de durere pe chipul lui.
- Îmi pare rău, spuse în engleză.
Mullahul nu spuse nimic, ci-l privi doar neclintit şi Starke resimţi puternica ură a celuilalt.
- M-ai chemat, colonele?
- Da, te rog ia loc.
Peshadi făcu un semn către scaunul gol aflat de partea cealaltă a biroului. Încăperea era
mobilată spartan şi de o ordine desăvârşită. O fotografie a Şahului şi a soţiei lui, Farah, în ţinută de
ceremonie, era singura podoabă. Mullahul se aşezase cu spatele către ea. Starke se aşeză pe scaunul
aflat în faţa celor doi. Peshadi aprinse o altă ţigară şi zări privirea dezaprobatoare a lui Hussain
coborând spre ea, apoi ridicându-se şi fixându-i chipul, nu-şi luă ochii de la ochii lui. După unele
interpretări, fumatul era interzis de Coran. Se contraziseseră asupra subiectului ăsta timp de o oră,
apoi el spusese cu hotărâre:
- Fumatul nu este interzis în Iran, nu încă. Sunt soldat. Am jurat să mă supun ordinelor. În...
- Chiar şi ordinelor ilegale?
- Repet, ordinelor Majestăţii Sale Imperiale, Şahinşahul Mohamed Pahlavi, sau ale reprezentantului
lui, primul ministru Bakhtiar, care sunt încă legale, conform legislaţiei iraniene. Iranul nu
este încă un Stat Islamic. Nu încă! când o să fie, am să mă supun ordinelor oricui va conduce acest
stat islamic.
- Ai să te supui imamului Khomeini?
- Dacă ayatolahul Khomeini devine conducătorul nostru legal, cu siguranţă.
Colonelul încuviinţase din cap, binevoitor, dar în sinea lui gândise: înainte ca asta să sentâmple,
or să curgă râuri de sânge.
- Dar dumneata, dacă am să fiu ales conducător al acestui posibil Stat Islamic, ai să mi te
supui?
Hussain nu zâmbise.
- Conducătorul Statului Islamic va fi imamul, Furtuna lui Allah, şi după el un alt ayatolah şi
apoi altul...
48