James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

începu să-i bată mai repede, auzind din nou în închipuire vocea aceea adâncă, groasă, de ţăran, a
Conducătorului Conducătorilor, care făcea ca totul să fie limpede.
- Allah e mare, Allah e mare...
Tânărul soldat nu realiză că începuse să strige odată cu mulţimea, cu ochii nedezlipiţi de
mullahul aflat dincolo de poartă, de poarta lui Allah, afară, cu mâinile încleştate de barele de fier, în
fruntea celor pe care-i ştia fraţii şi surorile lui, încercând s-o doboare. Fraţii lui, soldaţii din
apropiere, se foiră şi mai neliniştiţi, privindu-l nedumeriţi, neîndrăznind să zică nimic, urletul
sacadat pătrunzând în aceeaşi măsură şi în minţile şi în inimile lor. Mulţi dintre cei aflaţi de acea
parte a gardului ar fi vrut să deschidă poarta; mulţi ar fi făcut-o dacă n-ar fi fost ofiţerii şi sergenţii
şi inevitabilele pedepse, chiar moartea, pe care o ştiau cu toţii ca răsplata pentru revoltă. De partea
lui Allah, dincolo...
Tânărul simţi că-i plesneşte capul de năvala cuvintelor şi nu-l auzi pe sergent strigând, nu-l
văzu, vedea doar poarta închisă, oprindu-i pe Credincioşi. Îşi lepădă carabina şi alergă către-intrarea
aflată la cincizeci de metri de el. Pentru o clipă se lăsă o tăcere grea, toţi ochii dinăuntrul şi din afara
incintei fixându-se hipnotizaţi asupra lui.
Colonelul Mohammed Peshadi, comandantul unităţii, un bărbat mărunt, pe cale de a
încărunţi, îmbrăcat într-o uniformă imaculată, stătea lângă tancul din frunte. Îl urmări din priviri pe
tânărul ce striga "Allah-u Akbar" ridicându-şi vocea solitară deasupra tăcerii. Când acesta ajunse la
cinci metri de gard, colonelul făcu un semn sergentului major aflat lângă el, şoptind:
- Ucide-1!
Urechile sergentul vuiau de strigătul tânărului, care acum smucea încuietoarea. Cu o singură
mişcare fluidă, smulse carabina celui mai apropiat soldat, ridică piedica, se sprijini o clipă de
flancul tancului, fixă cătarea pe ceafa tânărului şi apăsă pe trăgaci. Îi văzu faţa explodând,
împroşcându-i pe cei aflaţi de partea cealaltă a porţii, apoi trupul se nărui şi rămase atârnând obscen
de sârma ghimpată.
Pentru o clipă tăcerea se lăsă şi mai apăsătoare. Apoi, ca un singur om, cu Hussain în frunte,
gloata se aruncă înainte asemeni unei fiinţe urlătoare, nesimţitoare, lipsite de raţiune. Cei aflaţi în
primele rânduri începură să tragă de sârme, fără să le pese de ghimpii care le sfâşiau palmele,
împinşi de cei din spate începură să se caţăre pe gard.
Un pistol mitralieră clănţăni către ei. În aceeaşi clipa colonelul îşi îndreptă arătătorul spre
ofiţerul aflat în tanc.
De îndată, o limbă de flăcări ţâşni din ţeava tunului de patru ţoii. Tunul era îndreptat pe
deasupra capetelor mulţimii şi fusese încărcat cu un proiectil orb, dar violenţa exploziei îi făcu pe
atacatori să se rostogolească în panică de pe poartă, o jumătate de duzină de soldaţi scăpară armele
din pricina şocului, câţiva o rupseră la fugă şi mulţi dintre privitorii neînarmaţi se împrăştiară
înspăimântaţi. Trase şi al doilea tanc, cu ţeava mai coborâtă, limba de flăcări ţâşnind mai aproape de
pământ.
Mulţimea se împrăştie. Bărbaţi şi femei o rupseră la fugă de lângă poartă şi gard, călcânduse
în picioare în graba lor. Din nou tancul din frunte trase şi din nou ţâşni limba de flăcări şi
bubuitura asurzitoare şi mulţimea îşi dublă eforturile în năzuinţa ei de a se depărta de acel loc. Doar
mullahul Hussain rămăsese la poartă. Se clătină beat pe picioare, aproape orbit şi asurzit, apoi
mâinile i se prinseră de stâlpii porţii şi rămase agăţat acolo. Imediat, instinctiv, mulţi se repeziră să-l
ajute. Soldaţi, sergenţi şi un ofiţer.
- Rămâneţi pe locurile voastre! mugi colonelul Peshadi, apoi luă microfonul şi dădu
difuzoarele la maximum.
Vocea lui explodă în noapte:
- Toț i soldaţii rămân pe locurile lor! Puneţi piedica la armă! PUNEŢI PIEDICA LA ARMĂ!
Toţi ofiţerii şi sergenţii - verificaţi-vă oamenii! 'Sergent, vino cu mine!'
Încă în stare de şoc, sergentul porni către poartă în pas cu comandantul. În faţa acesteia se
aflau împrăştiate treizeci sau patruzeci de trupuri călcate în picioare. Masa de răsculaţi se oprise la o
sută de metri mai departe şi începea să se regrupeze. Câţiva dintre cei mai zeloşi se pregătiră de un
nou atac. Tensiunea crescu din nou.
- STOP! Toată lumea RĂMÂNE UNDE SE AFLĂ!
44