James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

cuviinţe şi ale modestiei! Târfa! Ce sunt Gorgonii decât lacheii Şahului trădător şi ai câinelui său,
Bakhtiar. Ochii lui se-ntoarseră către Dayati. Ce minciuni spui tu despre elicopter?
Încercând să-şi ascundă teama, Dayati răspunse pe nerăsuflate că verificarea de o mie cinci
sute de ore era în concordanţă cu regulile internaţionale impuse aparatului şi, ca atare, poruncite de
Şah şi de guvern.
- Guvernul ilegal, îl întrerupse mullahul.
- Desigur, desigur că ilegal, încuviinţă de îndată Dayati şi îi conduse nervos în hangar şi
aprinse luminile, baza având propriul generator electric, fiind astfel independentă energetic.
Motoarele elicopterului erau aşezate piesă cu piesă, îngrijit, milităreşte, în linii regulate.
- N-are nici o legătură cu mine, Excelenţă! Străinii fac ce vor, apoi adăugă iute: Şi deşi toţi
ştim că Iran-Timber aparţine Poporului, Şahul ia toţi banii. N-am nici o putere asupra lor, asupra
diavolilor străini sau a regulilor lor. Nu pot face nimic!
- Când o să poată zbura? întrebă într-o turcească perfectă bărbatul care vorbea ruseşte.
- Mecanicii au promis că-n două zile, răspunse Dayati, rugându-se în sinea lui, foarte
înspăimântat, deşi încerca din răsputeri să n-o arate.
Era limpede pentru el acum că aceşti bărbaţi erau mujahedinii de stânga, care credeau în
teoria - sprijinită de sovietici - că Islamul şi Marx erau două lucruri compatibile.
- Asta e-n mâna lui Allah. Două zile. Mecanicii străini aşteaptă nişte piese de schimb care au
întârziat.
- Care sunt astea?
Nervos, le spuse. Erau unele componente minore şi elicea rotorului de la coadă.
- Câte ore are înregistrate elicea asta? Dayati verifică registrul cu degete tremurânde:
- O mie şaptezeci şi trei.
- Allah e cu noi, zise bărbatul întorcându-se către mullah. Putem să o folosim fără grijă pe
cea veche cel puţin încă cincizeci de ore.
- Dar durata de funcţionare a elicei... certificatul de zbor e invalidat, spuse Dayati fără să
stea pe gânduri. Pilotul n-o să zboare pentru că regulamentul de zbor ...
- Regulamentul lui Satan!
- Adevărat, întrerupse cel ce vorbea ruseşte. Unele dintre ele. Dar legile pentru siguranţa
zborului sunt importante pentru Popor şi, chiar şi mai important, Allah a făcut loc în Coran legilor
pentru cămile şi cai şi cum să le-ngrijim, iar aceste legi se pot aplica la fel de bine şi aparatelor de
zbor care, de asemenea, sunt darurile lui Allah şi ne pot duce acolo unde-i nevoie să îndeplinim
lucrarea lui. Trebuie, deci, să le urmăm întocmai, nu-i aşa, Mahmud?
- Desigur, spuse mullahul nerăbdător, sfredelindu-l cu privirea pe Dayati, care începu să
tremure. Am să mă-ntorc în două zile, în zori. Elicopterul să fie pregătit, ca şi pilotul, să-ndeplinim
lucrarea lui Allah spre binele Poporului. Am să vizitez fiecare tabără din munţi. Mai sunt şi alte
femei aici?
- Doar două femei ale muncitorilor şi soţia mea.
- Poartă chador şi văl?
- Desigur, minţi dintr-o suflare Dayati.
Portul vălului era împotriva legilor Iranului. Reza Şah scosese vălul în afara legii în 1936 şi
făcuse ca chadorul să fie opţional, iar Mohammed Şah emancipase şi mai mult femeile în '64.
- Bine! Aminteşte-le că Allah şi Poporul veghează chiar şi în blestematul fief al străinilor.
Mahmud se întoarse pe călcâie şi ieşi cu paşi mari, urmat de ceilalţi.
Rămas singur, Dayati îşi şterse fruntea, mulţumit că era unul dintre credincioşi ș i că acum
soţia lui va purta chador, va fi supusă, se va purta ca şi mama ei, cu modestie, şi nu va umbla în
blugi ca înălţimea Sa. Cum îi spusese oare mullahul, chiar faţă de ea? Allah să ne apere dacă
Abdullah Han aude asta. Deşi, fără îndoială, mullahul are dreptate şi, fără îndoială, Khomeini are
dreptate, Allah să-l apere.
În cabana lui Erikki; orele 11,23 noaptea. Cei doi bărbaţi stăteau la masă, faţă în faţă, în
încăperea principală a cabanei. Când străinul bătuse la uşă, Erikki o trimisese pe Azadeh în
dormitor, dar lăsase uşa dintre cele două încăperi deschisă, în aşa fel încât ea să poată auzi ce se
vorbea. Îi dăduse puşca de vânătoare.
39