James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Familia lui servise Hanii Gorgoni şi se aflase sub protecţia acestora de ani de zile.
- Cine sunt...
- Aceşti câini, începu înfierbântată Azadeh, au venit din noapte...
- Ţine-ţi gura, femeie! spuse furios mullahul, apoi se întoarse către Dayati. Cine eşti tu?
Când observă că omul era mullah, îşi schimbă brusc atitudinea şi deveni respectuos.
- Sunt... sunt administratorul companiei Iran-Timber, aici. Excelenţă. Ce s-a întâmplat, vă
rog? Ce pot să fac pentru domnia-voastră?
- Elicopterul! În zori am nevoie de el ca să zbor pe la tabere.
- Îmi pare rău, Excelenţă, maşina e desfăcută bucăţi pentru verificarea tehnică. Este politica
străinilor...
Azadeh întrerupse furioasă:
- Mullahule, cu ce drept îndrăzneşti să vii aici în mijlocul nopţii şi să ...
- Imamul Khomeini a dat ordin ...
- Imamul repetă ea ca un ecou, uluită. Cu ce drept îi spui astfel ayatollahului Khomeini?
- Este imam. El a dat ordin.
- Unde spune, în Coran sau în Sharia, că un ayatolah poate pretinde că e imam şi poate
porunci unuia dintre credincioşi? Unde spune...
- Nu eşti şiită? întrebă mullahul scos din sărite, conştient că cei ce-l însoţeau ascultau în
tăcere.
- Da, sunt şiită, dar nu o proastă analfabetă, mullahule - rostise cuvântul ca pe o jignire -
răspunde-mi!
- Vă rog, înălţimea Voastră, spuse Dayati rugător, vă rog lăsaţi această problemă în seama
mea. Vă rog, vă implor.
Dar ea începu să strige răstit, iar mullahul îi răspunse la fel, li se alăturară şi alţii şi
atmosfera deveni din ce în ce mai tensionată până când Erikki, înfuriat că nu putea înţelege ce-şi
spuneau, ridică toporul şi lăsă să-i scape un muget. Se aşternu brusc tăcerea, apoi un alt bărbat trase
piedica pistolului mitralieră
- Ce vrea ticălosul ăsta, Azadeh? întrebă Erikki. Ea îi spuse.
- Dayati, spune-i că nu poate obţine aparatul meu şi să plece de pe pământul meu sau trimit
după poliţie.
- Vă rog, căpitane, vă rog îngăduiţi-mi să mă ocup eu de asta, căpitane, spuse Dayati, asudat
de îngrijorare, mai înainte ca Azadeh să-l poată întrerupe. Vă rog, înălţimea Voastră, vă rog, plecaţi
acum!
Apoi, întorcându-se către cei doi mecanici:
- E-n regulă, puteţi să vă-ntoarceţi înapoi în pat. Mă ocup eu de asta!
Abia atunci băgă de seamă Erikki că Azadeh era încă desculţă. O ridică în braţe.
- Dayati, spune acestor matyeryebyets, tuturor, că dacă mai vin aici noaptea, o să le rup
gâtul şi dacă cineva atinge chiar şi un fir de păr de-al femeii mele, o să mă târăsc şi-n iad după el,
dacă-i nevoie.
Plecă, uriaş în furia lui, urmat de cei doi mecanici. Îl opri o voce în ruseşte.
- Căpitane Yokkonen, aş putea schimba o vorbă cu dumneata, o clipă?
Erikki aruncă o privire peste umăr, simţind-o pe Azadeh încordându-se în braţele sale.
Bărbatul stătea în urma grupului, greu de desluşit, în aparenţă cu nimic diferit de ceilalţi,
purtând o scurtă vătuită, comună.
- Da, îi răspunse în ruseşte, dar n-aduce vreo puşcă în casa mea sau vreun cuţit.
Porni cu paşi mari.
Mullahul se apropie de Dayati privindu-l cu ochi îngheţaţi.
- Ce-a spus diavolul străin, ai?
- A fost obraznic, toţi străinii sunt obraznici, înălţimea Ta... femeia a fost şi ea obraznică.
Mullahul scuipă în zăpadă.
- Profetul a dat legi şi pedepse împotriva unei astfel de purtări. Poporul are legi împotriva
averilor ereditare şi a furtului de pământuri. Pământul aparţine Poporului. În curând, legi drepte şi
pedepse drepte ne vor conduce pe toţi, în sfârşit, şi Iranul va trăi în pace. Se întoarse către ceilalţi.
Goi în zăpadă! Împăunându-se cu goliciunea ei, în văzul tuturor, în ciuda tuturor legilor bunei-
38