James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Plin de compasiune, McIver îl cuprinse pe după umeri, încercând să-l liniştească pe tânărul
de aceeaşi vârstă cu propriul său fiu aflat departe, în Anglia, în siguranţă, născut din fericire englez,
din fericire în siguranţă pe pământ, medic şi neavând nimic de-a face cu zborul. În siguranţă.
Dumnezeule din ceruri! Cine dracu' e vreodată în siguranţă?!
Peste puţină vreme simţi tresăririle din pieptul tânărului rărindu-se. Ca să-i protejeze
orgoliul, se trase înapoi, se întoarse şi, privind către chicinetă, spuse ca din întâmplare:
- Mă pregăteam să beau nişte ceai. Bei cu mine?
- Eu... aş bea doar puţină apă şi dup-aia... după asta, plec. Mulţumesc.
McIver se duse imediat să-i aducă. Sărmanul flăcău, se gândea, cât de îngrozitoare e
întâmplarea asta cu tatăl său, un om atât de minunat, dur, sever, dar cinstit şi loial, care n-a călcat
niciodată un pas alături! Groaznic! Sfinte Dumnezeule! Dacă l-au împuşcat, o să ne-mpuşte pe toţi.
O să fim cu toţii morţi foarte repede, într-o zi sau alta!
- Uite, spuse îngreţoşat, întinzându-i lui Karim paharul.
Tânărul primi, stânjenit că-şi pierduse controlul în faţa unui străin.
- Mulţumesc. Noapte bună!
Îl văzu pe McIver privindu-l ciudat.
- Ce e?
- Doar o idee neaşteptată, Karim. Ai acces la turnul Doshan Tappeh?
- Nu ştiu. De ce?
- Dac-ai putea, fără ca cineva să ştie ce vrei, poate c-ai putea să obţii aprobarea HBC.
Trebuie să fie în registrul de decolări, dacă au folosit vreunul în ziua aia. Ș i-atunci putem să vedem,
nu-i aşa, cine îl pilota. Ei?
- Da, dar la ce-ar folosi? spuse Karim, urmărind cu atenţie ochii şterşi de pe chipul colţuros.
Au fost în funcţiune înregistratoarele automate.
- Poate da, poate nu. S-au dus lupte pe-acolo. Poate că n-au fost atât de eficienţi. După câte
ştim, oricine a luat HBC nu a avut aprobarea verbală de la turn. A decolat pur şi simplu. Poate că în
fierbinţeala momentului nici n-au înregistrat vreo aprobare. Speranţa lui McIver creştea pe măsură
ce răsucea ideea. Doar registrul ar spune. Registrul de zbor, nu-i aşa?
Karim încerca să ghicească încotro îl împingea McIver ...
- Şi dacă scrie "Tom Lochart"?
- Nu ştiu cum s-ar putea, pentru că atunci ar avea semnătura mea pe el şi-atunci, ei, atunci ar
trebui să fie un fals.
McIver ura minciunile, istorioara lui încropită la iuţeală sunând din ce în ce mai prost, pe
clipă ce trecea.
- Singura aprobare pe care am semnat-o a fost pentru Nogger Lane, să ducă nişte piese de
schimb la Bandar-e Delam, dar am anulat-o înainte de a pleca. Piesele nu erau atât de importante şi
până una-alta HBC a fost furat.
- Aprobarea este singura dovadă?
- Numai Dumnezeu ştie asta! Dacă aprobarea spune "Tom Lochart" şi e semnată de mine, e
un fals. Un fals ca ăsta ar putea să provoace o mulţime de necazuri şi ca atare n-ar trebui să existe,
nu-i aşa?
Karim scutură încetişor din cap, ajungând deja, în gând, la turn, pe lângă gărzi - or fi cumva
santinele? -, găsind registrul şi pagina potrivită şi văzând una dintre Gărzile verzi în uşă, ucigându-l,
luând registrul şi alergând la fel de tăcut şi de tainic precum intrase, ducându-se la Ayatolah,
dezvăluindu-i monstruoasa crima comisă împotriva tatălui său, Ayatolahul înţelept înţelegând, nu ca
aceşti câini care îşi bat joc de Cuvânt, poruncind imediat răzbunarea în numele lui Allah cel Unic.
Apoi ducându-se la Meshang şi spunându-i lui că familia era salvată, dar şi mai important, ştiind că
Şeherezada, pe care el o iubea cu disperare şi o dorea cu disperare, dar pe care n-ar fi putut s-o aibă
vreodată în această viaţă - îi era văr primar şi era împotriva legilor Coranului - era de asemenea
salvată.
- Aprobarea n-ar trebui să existe, spuse obosit. Am să-ncerc. Da, am să-ncerc. Ce s-antâmplat
cu Tom?
În spatele lui McIver telexul începu să clănţăne. Amândoi tresăriră. McIver se întoarse spre
Karim.
372