James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Intră, Karim! Ce pot să fac pentru tine? Mi-a părut tare rău când am auzit despre arestarea
tatălui tău.
- A fost împuşcat acum două zile.
- O, Christoase!
- Da. Iertaţi-mă, nimic din ce-o să urmeze nu e plăcut.
Grăbit, Karim închise uşa şi-şi coborî vocea.
- Iertaţi-mă, dar trebuie să mă grăbesc. Am întârziat deja ceasuri întregi, dar de-abia m-am
întors de la Şeherezada. Am fost la apartamentul dumneavoastră, dar căpitanul Petikin a spus că
sunteţi aici. Azi-noapte am citit un telex secret de la baza noastră din Abadan.
Îi spuse ce conţinea. McIver rămase descumpănit şi încercă să ascundă asta.
- I-ai spus căpitanului Petikin?
- Nu, nu. M-am gândit că ar trebui să vă spun numai dumneavoastră.
- Din câte ştim până acum, HBC a fost furat. Nici unul dintre piloţii noştri nu a fost...
- Nu sunt aici oficial. Am venit să vă spun doar, pentru că Tom nu-i aici. N-am ştiut ce să
fac altceva. Am auzit-o pe Şeherezada şi am aflat tot din întâmplare despre Tom.
Repetă ce-i spusese Şeherezada.
- Cum ar putea Tom să trăiască şi ei să fie morţi, cu toţii? McIver simţi durerea din piept
pornindu-se din nou.
- În numele lui Allah, spuneţi-mi adevărul! Trebuie să ştiu. Tom trebuie să vă fi spus! Puteţi
avea încredere în mine! Explodă tânărul, ieşindu-şi din fire de îngrijorare. Trebuie să aveţi încredere
în mine. Poate că pot să v-ajut. Tom e într-o primejdie groaznică, ca şi Şeherezada şi toate familiile
noastre. Trebuie să aveţi încredere în mine! Cum a scăpat Tom?
McIver simţea plasa strângându-se în jurul tuturor - Lochart, Petikin, el însuşi. Nu te pierde
cu firea, îşi porunci. Ai grijă! Nu trebuie, nu poţi să-ţi permiţi să recunoşti ceva! Nu admite nimic!
- Din câte ştiu, Tom nu era pe lângă HBC!
- Mincinosule! spuse înfuriat tânărul şi izbucni iarăşi, aruncându-i în faţă ceea ce pusese cap
la cap pe drumul până acolo, mergând pe jos, luptându-se să se urce într-un autobuz, apoi din nou
pe jos, sub ninsoarea care cădea, îngheţat şi disperat că trebuia să apară şi înaintea komitehului.
Trebuie să fi semnat aprobarea. Tu sau Petikin! Şi numele lui Tom trebuie să fie pe aprobare. O
ştim cu toţii prea bine. Tu şi toată ... cât ne frecai cu respectatul regulamentelor, semnatul
formularelor, "întotdeauna să ai un formular semnat". Ai făcut-o, nu-i aşa? Nu-i aşa? strigă.
- Ar fi mai bine să pleci, căpitane! spuse scurt McIver.
- Eşti la fel de implicat ca şi Tom, nu vezi? Ai intrat la apă ca şi...
- Cred c-ar fi mai bine s-o laşi baltă. Ştiu că eşti obosit şi e groaznic ce s-a-ntâmplat cu tatăl
tău, spuse blând McIver. Crede-mă, îmi pare foarte rău!
Nu se mai auzea nici un sunet în afara zumzetului domol al emiţătorului şi al generatorului
care se afla deasupra, pe acoperiş. McIver aşteptă. Karim aşteptă. Apoi tânărul mişcă uşor din cap.
- Ai dreptate, spuse răguşit. De ce să te-ncrezi în mine? încrederea s-a dus dintre noi. Lumea
noastră a devenit Iadul pe Pământ şi totul din pricina Şahului. Ne-am încrezut în el şi el ne-a trădat:
A luat nişte aliaţi prefăcuţi, ne-a împuşcat generalii, a fugit şi ne-a lăsat în gunoi, plini de ruşine, pe
mâna unor falşi mullahi. Jur pe Allah că poţi să te-ncrezi în mine, dar ce mai înseamnă asta pentru
tine, sau pentru oricine altcineva? Încrederea s-a dus dintre noi.
Obrazul i se strâmbă.
- Poate şi Allah a plecat dintre noi.
Emiţătorul din cealaltă încăpere trosni uşor, făcând auziţi paraziţii de la vreo furtună, aiurea.
- Poţi să iei legătura cu Zagros? Şeherezada a zis că Tom s-a întors în dimineaţa asta.
- Am încercat mai devreme, dar nu pot să-i contactez! spuse McIver sincer. La vremea asta
din an e aproape imposibil, dar am auzit că au ajuns cu bine. Baza noastră din Kowiss a transmis un
raport chiar în după-amiaza asta.
- Ar fi bine... ar fi bine să-i spui lui Tom... să-i spui ce ţi-am zis. Spune-i s-o şteargă, zise
Karim mohorât. Sunteţi toţi prea norocoşi, puteţi toţi pleca acasă...
Spre disperarea lui, explodă şi lacrimile i se scurseră pe obraji.
- Oh, băiete!
371