James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Hashemi îşi desprinse gândurile de la Pahmudi, îndreptându-le către primejdia imediată în
care se afla el şi familia lui.
- În schimbul acestui serviciu ai să-mi aranjezi un paşaport britanic, ieşirea peste graniţă şi o
pensie serioasă - dacă o să am nevoie?
Armstrong întinse mâna.
- S-a făcut!
Cei doi bărbaţi îşi strânseră mâinile, amândoi ştiind că gestul nu avea altă valoare decât
aceea a politeţei, dar amândoi ştiind că ar face-o dac-ar putea, dar numai atâta vreme cât ar fi fost în
avantajul lor.
- Dacă-l prind, Robert, eu controlez interogatoriul şi pun primul întrebările.
- Sigur, tu eşti şeful!
Ochii Iţii Armstrong ascundeau entuziasmul.
- Poţi să-l prinzi?
- Poate-aş putea să-l conving pe Abdullah Han să aranjeze o întâlnire de partea asta a
frontierei. Rakoczy le-a dat destule despre el să-l fac să se zvârcolească, deşi va trebui să fiu foarte
grijuliu. E unul dintre cei mai buni agenţi ai noştri, totuşi.
- Oferă la schimb ce ştii despre Secţiunea 16/a! Pariez că nu ştie că l-au trădat.
Hashemi dădu din cap.
- Dacă îl aducem pe Piotr Oleg dincoace de graniţă... Nu-i nevoie să-l aducem aici. Putem
să-l curăţăm la sediul din Tabriz.
- Nu ştiam c-aveţi un astfel de loc acolo.
- Multe lucruri nu ştii despre Iran, Robert. Hashemi strivi ţigara. Cât timp mai am? se
întrebă nervos, cu desăvârşire neobişnuit cu sentimentul de a fi vânatul şi nu vânătorul.
- Dacă mă gândesc bine... Dă-mi mâine paşaportul.
- Cât de curând ai putea să-l "convingi" pe Abdullah Han?
- Trebuie totuşi să fim foarte atenţi. Ticălosul e atotputernic în Azerbaidjan.
Amândoi aruncară o privire către Rakoczy, care tresări o clipă, gemu, apoi se prăbuşi înapoi
în coşmarul său.
- Trebuie să fim foarte atenţi.
- Când ? .
- Mâine. Imediat ce terminăm cu Rakoczy o să-l vizităm pe Abdullah. Tu ai putea să pui la
dispoziţie avionul sau elicopterul. Eşti în foarte bune relaţii cu IHC, nu-i aşa?
Armstrong zâmbi.
- Ştii totul, nu?
- Doar despre lucrurile legate de Teheran, lumea islamică şi iraniană.
Hashemi se întreba ce-ar face McIver şi ceilalţi străini care lucrau la exploatările petroliere
dac-ar şti că ministrul adjunct Ali Kia, proaspăt numit în consiliul ATC, recomandase cu câteva zile
în urmă naţionalizarea imediată a tuturor companiilor străine din ramura petrolului, a tuturor
avioanelor înregistrate în Iran, a companiilor de aviaţie, precum şi expulzarea tuturor piloţilor şi a
personalului străin.
- Cum o să deserviţi câmpurile petroliere, Excelenţă ministru? întrebase când i se spusese.
- N-avem nevoie de străini. Piloţii noştri or să deservească câmpurile noastre. Avem sute de
piloţi care trebuie să-şi dovedească credinţa. Bănuiesc c-aveţi dosare secrete în privinţa tuturor
piloţilor străini, a funcţionarilor şi aşa mai departe. Komitehul ăăă... are nevoie de ele.
- Nu cred c-avem ceva, Excelenţă. Dosarele acelea erau alcătuite de SAVAK, îi spusese fără
să şovăie Hashemi. Presupun că ştiţi că aceşti oameni groaznici aveau un dosar amănunţit asupra
Excelentei voastre.
- Ce dosar? Eu? SAVAK? Cu siguranţă te-nşeli!
- Poate. Nu l-am citit niciodată, Excelenţă, dar mi s-a spus că există. Mi s-a spus că începe
de acum douăzeci de ani. Probabil nu conţine altceva decât minciuni.
Lăsase în urma lui un ministru adjunct extrem de tulburat şi promisiunea că avea să încerce
să obţină în secret dosarul şi să i-l dea, şi râsese tot drumul până la sediul Contraspionajului intern.
Dosarul asupra lui Ali Kya, după care el avea o copie, începea într-adevăr cu evenimente
petrecute în urmă cu douăzeci de ani şi conţinea dovezi inatacabile asupra a tot felul de afaceri
363