James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Brodnin a fost un om de afaceri sovietic, KGB, dar un agent dublu al nostru - n-am avut
niciodată vreo suspiciune că ne trăgea pe sfoară. Julan Brut şi-mai-nu-ştiu-cum trebuie să însemne
Julian Broadhurst. N-am avut niciodată nimic cu el, nici măcar o şoaptă, nimic. E lumina
conducătoare a Societăţii Fabian, un foarte respectat membru al Partidului Laburist, pleacă şi vine
când vrea în guvern, consilier şi confident al primilor miniştri.
Adăugă dezgustat:
- Patriot!
- Ei bine, acum îl aveţi. Trădător! Aşa că puneţi-l pe masă câteva ceasuri, mulgeţi-l bine şi
apoi aruncaţi-l în Tamisa. Grey?
- Lordul Grey, torţa stângii, fost sindicalist, conducătorul turbat al lobiului anti-Chinez, anti-
Hong Kong, politicos anticomunist, trimis în Camera Lorzilor acum câţiva ani ca să provoace alte
necazuri. Am făcut nişte cercetări în privinţa lui, acum câţiva ani, dar era curat ca un înger. Nimic în
afară de politică.
Dumnezeule, se gândi Armstrong, dacă-s amândoi spioni şi trădători şi dac-o putem dovedi,
asta o să sfâşie laburiştii - fără să mai vorbim de explozia pe care Percy o s-o producă între
conservatori. Dar cum să dovedeşti asta şi să rămâi în viaţă?
- N-am avut nimic cu el, niciodată.
- Aveţi acum: trădător! Scoateţi tot de la el şi împuşcaţi-1. Ted Ever?
- Everley. Băiatul de aur al TUC, pregătit pentru funcţii înalte. Politică impecabilă de centru.
Nici măcar o urmă de roz, fără să mai vorbim de comunişti.
- Acum îl aveţi, radeţi-1. Smedley sau Smidley-Taylor?
Robert Armstrong îi întinse ţigările. Percy Smedley-Taylor, mic nobil de ţară, bogat, Trinity
College, un sărit apolitic care reuşeşte să nu-şi vadă aberaţiile publicate în presă când e prins,
binecunoscut critic de balet, publicat de felurite reviste erudite, cu legături impecabile, de neatins,
printre cele mai înalte şi mai delicate surse ale puterii în Anglia. Sfinte Dumnezeule, dacă-i un
spion sovietic? Imposibil. Nu fi tâmpit! Lucrezi de prea mulţi ani, ştii prea multe secrete ca să te
mai surprindă ceva despre cineva!
- Nu-nseamnă cine ştie ce, dar am să-l verific, Hashemi, spuse, nevrând să împărtăşească
ceea ce ştia până când nu hotăra ce avea de făcut.
Casetofonul se opri, caseta isprăvindu-se. Hashemi o scoase, aşezând-o alături de celelalte în
sertarul de jos pe care îl închise cu grijă.
- Atunci ocupă-te de ei după obiceiurile noastre: trimite-le un emisar, Robert, lor şi
împuţiţilor lor de prieteni suspuşi. Şi-atunci o să-ţi dea curând o mulţime de peşcheşuri care or să
compenseze pierderea pensiei.
Hashemi râse trist, introducând o nouă casetă.
- Dar nu te duce singur sau o să sfârşeşti într-o alee pustie cu un cuţit în spate sau cu otravă
în bere. Ticăloşii ăştia sus-puşi sunt toţi la fel.
Era foarte obosit, dar bucuria resimţită în faţa tuturor informaţiilor minunate pe care le
oferise Rakoczy îndepărta nevoia de somn.
- Avem îndeajuns de la el ca să-i zdrobim pe tudehi, să controlăm kurzii, să oprim insurecţia
din Azerbaidjan, să asigurăm Teheranul şi Kowiss-ul... şi să-l întărim pe Khomeini la putere, spuse
încet, ca pentru sine.
- Asta vrei? Cum rămâne cu Abrim Pahmudi? Chipul lui Hashemi se-ntunecă.
- Să mă lase Allah să mă ocup de el cum trebuie! S-ar putea ca Rakoczy să-mi dea o cheie
de aur pentru el. Îl privi pe Armstrong. Aur şi pentru tine, nu? Acest Suslev, Piotr Oleg? Care l-a
ucis pe marele Roger Crosse? Eh?!
- Da. Acum ştii şi tu cine este cel mai mare duşman al tău.
- Ce înseamnă Mzytryk, acest Suslev, pentru tine?
- M-am ciocnit de el cu ani în urmă, în Hong Kong. Armstrong luă o gură de cafea rece.
Muşcase momeala.
- Ar putea să-ţi ofere ţie - şi mie - mult mai mult aur decât fiul său. Ar putea să-l termine pe
Abrim Pahmudi şi după el Christos mai ştie pe cine altul, poate chiar komitehul Revoluţionar. Aş da
mult ca să-l interoghez pe Suslev. Cum am putea face asta?
362