James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Mângâie rotiţa. Scânteia aprinse fitilul şi el răsuflă uşurat. Mâinile îi erau ferme când se
înclină înainte ca să ofere foc bătrânului. Nitchak Han şovăi, pufăi din ţigară şi trase un fum adânc
în piept.
- Mulţumesc.
Ochii lui se îngustară când Lochart aşeză bricheta pe covor, în faţa lui.
- Poate ai să primeşti acest dar de la noi toţi, cei din tabără, care-ţi suntem recunoscători
pentru îndrumările şi protecţia domniei-tale. De fapt, nu ai doborât porţile şi ai luat în stăpânire
baza, în numele Poporului? Nu ai câştigat cursa de coborâre înfrângându-i pe cei mai buni dintre
noi prin deosebitul domniei-tale curaj?
Un alt foşnet în încăpere. Toţi aşteptau plini de desfătare, căci întrecerea se îndârjise, deşi,
iarăşi, toţi ştiau că necredinciosul spusese doar ceea ce era adevărat. Tăcerea se adânci. Apoi Hanul
întinse mâna şi ridică bricheta, privind-o îndeaproape. Degetul său mare, noduros, ridică uşor
capacul aşa cum îi văzuse făcând pe cei de la bază.
Aproape fără ca rotiţa să se mişte, bricheta se aprinse la prima apăsare şi toată lumea fu la
fel de încântată de calitatea peşcheşului.
- Ce îndrumări îi sunt trebuitoare Excelenţei Tale?
- Nimic special. Nimic, Excelenţă kalandar, spuse Lochart nepăsător, continuând jocul după
regulile persane.
- Dar trebuie totuşi să existe ceva care să-l facă pe Excelenţa sa să se simtă mai bine.
Bătrânul strivi mucul ţigării de pământ. În cele din urmă, Lochart îngădui să se lase convins.
- Ei bine, dacă Excelenţa voastră are mărinimia de a întreba... dacă Excelenţa voastră ar
pune o vorbă pentru noi, astfel încât komitehul să ne dea ceva mai mult timp, aş fi foarte
recunoscător. Excelenţa voastră, care cunoaşte aceşti munţi ca pe propria farfurie, ştie că nu putem
să ne supunem ordinelor unui străin. E limpede că nu putem scoate personalul sondelor şi nici
asigura aparatele, proprietatea ilustrei ramuri Yazdeh a kash'kailor din Zagros, şi nici să luăm de
aici maşinile sau piesele până mâine la apusul soarelui.
- E-adevărat, străinii nu ştiu mare lucru, încuviinţă Nitchak Han binevoitor.
Da, îşi zise. Străinii nu ştiu nimic şi fiii ăştia de căţea care au îndrăznit să încerce să-şi
strecoare felul lor murdar, străin, de viaţă au fost repede pedepsiţi de Allah.
- Poate că komitehul ar mai acorda încă o zi.
- Asta ar fi mai mult decât aş îndrăzni să cer! Dar domnia ta, kalandar, va fi îndeajuns să le
arăţi cât de puţin ştiu despre Zagros. Poate că au nevoie de-o lecţie. Ar trebui să li se spună cel puţin
două săptămâni. În definitiv, eşti kalandarul Yazdehului şi al tuturor celor unsprezece sonde şi tot
Zagrosul îl cunoaşte pe Nitchak Han.
Nitchak Han era foarte mândru, ca şi sătenii, plăcut legănaţi de logica necredinciosului. Îşi
scoase ţigările şi bricheta. Se aprinse de prima dată.
- Două săptămâni, spuse, şi toată lumea fu foarte satisfăcută, inclusiv Lochart.
Apoi adăugă, ca să-şi lase timp să cugete dacă două săptămâni nu era prea mult.
- Am să trimit un mesager să ceară două săptămâni. Lochart se ridică şi-i mulţumi adânc
Hanului. Două săptămâni aveau să-i dea îndeajuns timp lui Mac.
Afară, aerul i se păru că are gustul vinului şi-şi umplu plămânii mulţumit, bucuros de felul
în care purtase delicata negociere.
- Salaam; Nitchak Han, pacea fie cu tine!
- Şi cu tine!
Dincolo de piaţă se afla moscheea, iar lângă ea ruinele şcolii. De partea cealaltă a moscheii
se afla casa cu un etaj al lui Nitchak Han şi, în uşă, nevasta lui şi doi dintre copiii săi, alături de
câteva dintre femeile satului, toate la fel de colorat îmbrăcate.
- De ce-a ars şcoala, kalandar?
- Se pare că unul dintre membrii komitehului ar fi zis: "Aşa va dispărea tot ce-i străin! Aşa
va dispărea baza şi tot ceea ce cuprinde. N-avem nevoie de străini aici, nu dorim străini aici!"
Lochart se simţi întristat.
Aşa credeţi cei mai mulţi dintre voi. Dacă nu toţi, îşi zise în sinea lui. Şi totuşi mulţi dintre
noi încercăm să fim parte din Iran, să vorbim limba. Vrem să fim acceptaţi printre voi, deşi n-o să
fim vreodată. Şi-apoi de ce rămânem, de ce încercăm? Poate pentru acelaşi motiv pentru care a
357