James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Abadan abia-i atinseseră aici, în strâmtoarea Hormuz. Grevele fuseseră reduse la minimum şi totul
se desfăşurase în ordine. De Plessey plătea toate cheltuielile, aşa că toate erau în regulă, dacă nu
punem la socoteală lipsa de activitate.
Leneş, Scragger privi către ţărm. Baza era îngrijită şi se puteau vedea oameni desfăşurânduşi
activităţile zilnice - curăţând, reparând, câţiva dintre cei din komiteh tândălind prin preajmă, la
umbră.
Ed Vossi se afla lângă un 206 de serviciu, verificându-l.
- Atât că nu prea-i de lucru, murmură Scragger.
De luni de zile era aşa şi ştia prea bine cât de costisitor şi dezastros putea să fie asta. Le
lipseau zborurile regulate şi aveau nevoie de echipamente mai moderne, nevoie care-l convinsese pe
el să-şi vândă Sheik Aviation lui Andrew Gavallan cu atât de mulţi ani în urmă. Dar nu regret, se
gândi, Andy e un băiat de zahăr. A fost corect cu mine, am o bucăţică din companie şi pot să zbor
câtă vreme sunt în stare. Dar Iranul e cumplit pentru Andy, acum.
Nici măcar nu primeşte banii pentru munca făcută sau pentru lucrările care se desfăşoară,
exceptând locul ăsta şi asta-i o nimica toată. Trebuie că sunt patru sau cinci luni de când sunt
închise băncile şi deci duce operaţiunile din Iran pe punga lui. Trebuie să se întâmple ceva. Dacă
lucrează numai Siri, asta nu-i ajunge nici măcar să acopere jumătate din cheltuieli.
Cu trei zile în urmă, când îl adusese înapoi pe Kasigi de la instalaţiile Iran-Toda de lângă
Bandar-e Delam, acesta îl întrebase pe de Plessey dacă ar fi putut închiria un 206 ca să meargă la
Arshahaz sau Dubai.
- Trebuie să iau imediat legătura, prin telex sau telefon, cu sediul nostru central din Japonia,
ca să-mi confirme aranjamentele pe care le-am făcut cu tine pentru plata pe loc şi pentru ridicarea
viitoarelor transporturi.
De Plessey încuviinţase imediat. Scragger hotărâse să piloteze el însuşi şi era bucuros c-o
făcuse. Cât stătuse la Al Shargaz, se întâlnise cu Johnny Hogg şi Manuela şi Genny. Între patru
ochi, Genny îl pusese la curent cu toate, în special cu cele întâmplate lui Lochart.
- Dumnezeule mare! spusese, uluit de cât de iute se risipea munca lor şi îi înghiţea şi pe ei
revoluţia. Săracu' Tom!
- Tom trebuia să plece la Bandar-e Delam în ziua în care am plecat eu, dar n-a ajuns, aşa că
încă nu ştim ce s-antâmplat cu adevărat. Cel puţin eu nu ştiu. Scrag, Dumnezeu ştie când o să putem
vorbi din nou în linişte, însă mai e ceva, dar numai între noi.
- Să-mi sară ochii sau mi-i scot singur!
- Nu cred că guvernul va reveni vreodată la normal. Vroiam să te-ntreb, dacă se-ntâmplă, ar
putea partenerii, cu sau fără sprijin oficial, sau Iran Oil, să ne dea afară forţat şi să păstreze aparatele
şi echipamentul nostru?
- De ce-ar face-o? Trebuie să aibă elicoptere... dar dac-ar vrea, sigur, ar putea, ba chiar prea
uşor! spusese şi fluierase, pentru că posibilitatea asta nu-i trecuse prin minte până atunci. Drăcia
dracului!
- Dacă hotărăsc că n-au nevoie de noi, Genny, şi-asta ar fi floare la ureche, floare la ureche...
Ar putea să facă rost de alţi piloţi, iranieni sau mercenari. În definitiv, noi nu suntem aşa? Sigur că
pot să ne dea afară şi să ne păstreze echipamentul. Şi dac-am pierdut tot aicea, s-a terminat cu S-G.
- Aşa gândeşte şi Duncan. Am putea pleca cu aparatele şi piesele dacă ar încerca s-o facă?
El râsese.
- Ar fi un fel de mană cerească, zău aşa! Dar nu se poate face, Genny. Dacă încercăm şi ne
prind, ne dau cu legea-n cap. N-avem cum s-o facem. Nu fără aprobarea Controlului de Trafic
Aerian iranian.
- Să zicem că ar fi vorba de Sheik Aviation ...
- N-ar fi nici o diferenţă, Genny.
- ...I-ai lăsa pur şi simplu să-ţi fure munca de-o viaţă, Scrag? Scrag Scragger, erou decorat
de două ori, nu-mi vine să cred!
- Nici eu, spusese el imediat, deşi ce-aş face eu în cazul ăsta numai Dumnezeu ştie.
Văzuse faţa drăguţă ridicată spre el, cu ochelarii negri ridicaţi sus, deasupra frunţii, şi
neliniştea din ochi, ştiind că îngrijorarea ei nu era numai pentru McIver şi pentru tot ceea ce ridicase
349