James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA
James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA
Doctorul Nutt îşi făcu loc cu coatele prin mulţime, grăbindu-se către ruine, în timp ce Wazari cobora pe scara de incendiu din turn, care era răsucit primejdios, atârnând înclinat pe jumătate deasupra clădirii. - Christoase, îşi zise Ayre, Wazari trebuie c-a văzut totul! Îngenunche lângă prietenul lui. - E-n regulă, Sandy? - Nu, spuse Sandor tremurând. Cred c-am înnebunit, nu m-am putut opri. Wazari îşi croi drum printre oameni către cabină, încă cuprins de panică la vederea rezervorului, năpustindu-se către el, ştiind că pilotul îi neglijase deliberat instrucţiunile. - Eşti nebun, fir-ai al dracului! explodă, acoperind zgomotul motoarelor ce se opreau. Ayre îşi ieşi din fire. - La dracu', încărcătura a alunecat! Am văzut cu toţii, ca şi tine! - Sigur că da, ce dracu', am văzut şi eu la fel de bine ca şi tine! Ochii lui Wazari jucau nebuneşte încolo şi-ncoace, căutând Gărzile Verzi, dar nici unul nu era în apropiere, apoi îl zări pe Zataki apropiindu-se dinspre unul dintre bungalow-uri. Spaima lui crescu. Era încă învineţit rău de la bătaia pe care i-o dăduse Zataki, avea nasul zdrobit şi gura încă plină de durere, acolo unde îi fuseseră smulşi trei dinţi. Şi ştia că avea să recunoască orice ca să ocolească o altă bătaie. Îngenunche lângă Sandor, trăgându-l pe Ayre cu el. - Ascultă, şopti disperat. Juri pe Allah c-ai să mă ajuţi? Promiţi! Da? - Am spus c-am să fac tot ce pot! Furios, Ayre îşi smulse braţul, aplecarea provocându-i dureri foarte mari. Se îndreptă de spate şi se trezi privindu-1 pe Zataki în faţă. Gestul neaşteptat îl înfiora. Şi ochii. Toată lumea se trăsese înapoi. - Pilotule! Ai făcut asta ca să-l ucizi pe Esvandiary, nu-i aşa? Sandor îl privi lung din zăpadă. - Încărcătura a alunecat, colonele! Zataki îşi mută privirea spre Ayre, care-şi aminti ce-i spusese doctorul Nutt despre acest om, simţindu-şi propriul cap şi măruntaiele crăpând de durere, durere în tot corpul. - Operaţiunea e dificilă. Vântul e de vină. Încărcătura a alunecat. A fost voia lui Allah, Excelenţă! Wazari se dăduse înapoi un pas când Zataki se-ntoarse către el. - E-adevărat, Excelenţă, spuse imediat. Sus, vântul bate în rafale. Ţipă când pumnul lui Zataki îl lovi în stomac şi se ghemui de durere, apoi Zataki îl înşfacă şi-l izbi de elicopter. - Acum, spune-mi adevărul, scârbă! - E adevărul, scânci Wazari, abia în stare să vorbească din pricina greţii. E adevărul, a fost Insha’Allah. Văzu pumnul lui Zataki pregătindu-se din nou şi ţipă într-un amestec bâlbâit de farsi şi engleză: - Dacă mă loveşti, am să spun orice vrei, orice, nu pot să mai îndur altă bătaie şi jur orice vrei, orice! Dar încărcătura a alunecat, pe Allah, încărcătura a alunecat! Zataki îl privi lung. - Allah o să te-aşeze în cazanele clocotite pentru restul veşniciei dacă ai jurat mincinos în urnele lui! Juri c-a fost numai voia lui Allah? Că încărcătura a alunecat? Juri că a fost voia lui Allah? - Da, da, jur! Wazari tremura neajutorat în încleştarea lui. Încercă să-şi păstreze privirile nevinovate, ştiind că singura lui şansă de supravieţuire ţinea de Ayre, dacă se dovedea preţios pentru el. - Jur pe Allah şi pe Profet c-a fost un accident. A fost... a fost voia lui Allah! Insha'Allah! - Voia lui Allah, încuviinţă Zataki şi-i dădu drumul. Wazari alunecă în zăpadă, vomând. Toţi ceilalţi începură să-i mulţumească lui Dumnezeu sau Joss sau Cerului sau karmei că, pentru moment, criza trecuse. Zataki împunse cu degetul către ruine. - Scoateţi de-acolo ce-a mai rămas din Esvandiary. - Da, da, imediat, spuse Ayre. 346
- Dacă nu se-ntoarce căpitanul, o să mă duci dumneata pe mine şi pe oamenii mei la Bandare Delam! Zataki se depărta. Gărzile Verzi plecară cu el. - Christoase! murmură cineva. Toţi erau aproape bolnavi de uşurare. Îi ajutară pe Sandor şi pe Wazari să se ridice în picioare. - E-n regulă, sergent? întrebă Ayre. - Nu, la dracu', nu! Wazari scuipă iarăşi. Când observă că Gărzile Verzi se depărtaseră cu Zataki, faţa lui se strâmbă de ură. - Ticălosul! Sper să-l ia dracu'! Ayre îl trase pe Wazari deoparte şi-şi coborî vocea. - N-am să uit c-am spus c-am să-ncerc să te-ajut! Zataki pleacă. O să fie-n regulă. N-am să uit! - Nici eu, spuse slab Sandor. Mulţumesc, sergent! - Îmi datoraţi afurisitele voastre de vieţi! spuse tânărul şi scuipă din nou, simţindu-şi genunchii moi şi pieptul arzând. Ai fi putut să mă omori şi pe mine cu împuţitul ăla de rezervor! - Iartă-mă! Sandor întinse mâna. Wazari o privi, apoi îl privi în ochi. - Am să-ţi strâng mâna când o să scap teafăr din ţara asta împuţită. Plecă şchiopătând. - Freddy! Doctorul Nutt îi făcea semne de lângă dărâmături, unde, cu câţiva mecanici, ridica panouri şi resturi. Gărzile Verzi stăteau în jur, privind. - Dă-ne o mână de ajutor aici, vrei? Toţi se duseră să ajute, nici unul dintre ei nedorind să fie primul care să-l vadă pe Esvandiary. Îi găsiră prăbuşit într-o nişă, sub unul dintre colţurile rezervorului. Doctorul Nutt se strecură lângă el, examinându-l cu multă greutate. -Trăieşte! strigă şi stomacul lui Sandor se revărsă. Săriră cu toţii să ajute la îndepărtarea ultimelor aşchii de panouri şi resturi din biroul lui Starke şi-l traseră uşurel afară. - Cred că e teafăr, spuse doctorul răguşit. Duceţi-l la infirmerie. Are un cucui urât în cap, dar membrele par întregi şi nimic nu-i zdrobit. Aduceţi careva o targa! Oamenii se grăbiră să-i dea ascultare, simţind de parcă un văl negru ar fi fost tras de deasupra lor, toţi urându-l pe Barosanu', dar toţi sperând să fie teafăr. Nebăgat în seamă, Sandor se strecură în spatele clădirii, atât de uşurat că-i venea să plângă şi vomă îndelung. Când se-ntoarse, numai Ayre şi Nutt aşteptau. - Sandy, ar fi bine să vii şi tu! Lasă-mă să-ţi dau ceva uşor, spuse Nut. Acum avem un afurisit de salon cu răniţi! Cu asta ne-am ales! - Eşti sigur că Barosanu' e teafăr? - Foarte sigur! Ochii doctorului erau apoşi, albastru palid şi uşor injectaţi. - Ce s-a întâmplat? Ce n-a mers cum trebuie, Sandy? întrebă în şoaptă. - Nu ştiu, Doc! Tot ce-am vrut a fost să scap de ticălosul ăla şi, la vremea aia, să-i trântesc în cap rezervorul părea cea mai bună cale de-a o face. - Ştii că asta ar fi însemnat crimă? Stingherit, Ayre spuse: - Doctore, nu crezi c-ar fi mai bine s-o lăsăm aşa? - Nu, nu, nu cred! Vocea lui Nutt se aspri. - Sandy, ştii că asta ar fi fost o încercare deliberată de a ucide? - Da. Sandor îl privi în ochi fără să clipească. - Da, înţeleg asta şi-mi pare rău. - Îţi pare rău că nu e mort? 347
- Page 295 and 296: - Aga, îi spuse lui Nasiri, făcâ
- Page 297 and 298: Unul dintre revoluţionari lăsă a
- Page 299 and 300: - Mac are dreptate, insistase Azade
- Page 301 and 302: - Hachim n-a vrut decât să se duc
- Page 303 and 304: Respiraţia bărbatului deveni şui
- Page 305 and 306: Rusia ţaristă sau sovietică, ade
- Page 307 and 308: - Ah, spuse Abdullah Han cu prefăc
- Page 309 and 310: Îl privi pe Abdullah Han care stă
- Page 311 and 312: - Mon Dieu! oftase el într-o noapt
- Page 313 and 314: - Toţi se mişcă de colo-colo, a
- Page 315 and 316: - Charlie, întreabă-l ce-i cu pov
- Page 317 and 318: Bătrânica mea, cu siguranţă că
- Page 319 and 320: - Mi-am luat libertatea să vă pre
- Page 321 and 322: căminului din sufrageria sa, în c
- Page 323 and 324: Important ș i fericit cu munca sa.
- Page 325 and 326: - "Spălaţi-mă în vin când o s
- Page 327 and 328: forţat s-o şteargă. Cât despre
- Page 329 and 330: Împuţiţi afurisiţi, îşi zise.
- Page 331 and 332: McIver opri motorul ca să economis
- Page 333 and 334: O, doamne, dă-mi putere! Îşi urm
- Page 335 and 336: Îi spuse. Lacrimile-i umplură din
- Page 337 and 338: - A, nu contează. Te duc în sud.
- Page 339 and 340: Văzu că numele fusese recunoscut,
- Page 341 and 342: am să fiu fericită să-l întâln
- Page 343 and 344: plece. Nu către coasta nordică a
- Page 345: - E-n regulă, zise Ayre, simţind
- Page 349 and 350: Abadan abia-i atinseseră aici, în
- Page 351 and 352: S-o ia dracu' de Mare a Nordului, c
- Page 353 and 354: Willy îşi folosea toată puterea,
- Page 355 and 356: - Dacă vă forţează să plecaţi
- Page 357 and 358: Mângâie rotiţa. Scânteia aprins
- Page 359 and 360: Când fusese prins, în dimineaţa
- Page 361 and 362: - Spune-ne tot ce ştii despre Roge
- Page 363 and 364: Hashemi îşi desprinse gândurile
- Page 365 and 366: - Ar fi bine să părăseşti la iu
- Page 367 and 368: Pământ. Cum o să mă descurc cu
- Page 369 and 370: seară de septembrie în care-l vă
- Page 371 and 372: - Intră, Karim! Ce pot să fac pen
- Page 373 and 374: - Când îl vezi, întreabă-l pe e
- Page 375 and 376: Furios, McIver făcu ce i se ceruse
- Dacă nu se-ntoarce căpitanul, o să mă duci dumneata pe mine şi pe oamenii mei la Bandare<br />
Delam!<br />
Zataki se depărta. Gărzile Verzi plecară cu el.<br />
- Christoase! murmură cineva.<br />
Toţi erau aproape bolnavi de uşurare. Îi ajutară pe Sandor şi pe Wazari să se ridice în<br />
picioare.<br />
- E-n regulă, sergent? întrebă Ayre.<br />
- Nu, la dracu', nu!<br />
Wazari scuipă iarăşi. Când observă că Gărzile Verzi se depărtaseră cu Zataki, faţa lui se<br />
strâmbă de ură.<br />
- Ticălosul! Sper să-l ia dracu'!<br />
Ayre îl trase pe Wazari deoparte şi-şi coborî vocea.<br />
- N-am să uit c-am spus c-am să-ncerc să te-ajut! Zataki pleacă. O să fie-n regulă. N-am să<br />
uit!<br />
- Nici eu, spuse slab Sandor. Mulţumesc, sergent!<br />
- Îmi datoraţi afurisitele voastre de vieţi! spuse tânărul şi scuipă din nou, simţindu-şi<br />
genunchii moi şi pieptul arzând. Ai fi putut să mă omori şi pe mine cu împuţitul ăla de rezervor!<br />
- Iartă-mă!<br />
Sandor întinse mâna. Wazari o privi, apoi îl privi în ochi.<br />
- Am să-ţi strâng mâna când o să scap teafăr din ţara asta împuţită.<br />
Plecă şchiopătând.<br />
- Freddy!<br />
Doctorul Nutt îi făcea semne de lângă dărâmături, unde, cu câţiva mecanici, ridica panouri şi<br />
resturi. Gărzile Verzi stăteau în jur, privind.<br />
- Dă-ne o mână de ajutor aici, vrei?<br />
Toţi se duseră să ajute, nici unul dintre ei nedorind să fie primul care să-l vadă pe<br />
Esvandiary. Îi găsiră prăbuşit într-o nişă, sub unul dintre colţurile rezervorului. Doctorul Nutt se<br />
strecură lângă el, examinându-l cu multă greutate.<br />
-Trăieşte! strigă şi stomacul lui Sandor se revărsă.<br />
Săriră cu toţii să ajute la îndepărtarea ultimelor aşchii de panouri şi resturi din biroul lui<br />
Starke şi-l traseră uşurel afară.<br />
- Cred că e teafăr, spuse doctorul răguşit. Duceţi-l la infirmerie. Are un cucui urât în cap, dar<br />
membrele par întregi şi nimic nu-i zdrobit. Aduceţi careva o targa!<br />
Oamenii se grăbiră să-i dea ascultare, simţind de parcă un văl negru ar fi fost tras de<br />
deasupra lor, toţi urându-l pe Barosanu', dar toţi sperând să fie teafăr.<br />
Nebăgat în seamă, Sandor se strecură în spatele clădirii, atât de uşurat că-i venea să plângă şi<br />
vomă îndelung. Când se-ntoarse, numai Ayre şi Nutt aşteptau.<br />
- Sandy, ar fi bine să vii şi tu! Lasă-mă să-ţi dau ceva uşor, spuse Nut. Acum avem un<br />
afurisit de salon cu răniţi! Cu asta ne-am ales!<br />
- Eşti sigur că Barosanu' e teafăr?<br />
- Foarte sigur!<br />
Ochii doctorului erau apoşi, albastru palid şi uşor injectaţi.<br />
- Ce s-a întâmplat? Ce n-a mers cum trebuie, Sandy? întrebă în şoaptă.<br />
- Nu ştiu, Doc! Tot ce-am vrut a fost să scap de ticălosul ăla şi, la vremea aia, să-i trântesc în<br />
cap rezervorul părea cea mai bună cale de-a o face.<br />
- Ştii că asta ar fi însemnat crimă? Stingherit, Ayre spuse:<br />
- Doctore, nu crezi c-ar fi mai bine s-o lăsăm aşa?<br />
- Nu, nu, nu cred! Vocea lui Nutt se aspri.<br />
- Sandy, ştii că asta ar fi fost o încercare deliberată de a ucide?<br />
- Da.<br />
Sandor îl privi în ochi fără să clipească.<br />
- Da, înţeleg asta şi-mi pare rău.<br />
- Îţi pare rău că nu e mort?<br />
347
Change language