James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- E un vechi obicei gurka. E-o jignire adusă regimentului să umbli neînarmat. Mi-ar plăcea
mai mult să ne luăm acum armele şi să ne strecurăm înapoi în munţi şi să ne croim drum către sud,
sahib.
- Dacă treaba de acum nu ţine, va trebui s-o facem. Dar e-un risc împuţit, spusese Ross. E un
risc împuţit. O să ne prindă în cursă la loc deschis. Ăia încă ne mai vânează şi nu se lasă până nu ne
prind. Nu uita că abia am reuşit să ajungem până la ascunzătoare. Doar hainele ne-au mai salvat.
După ambuscada în care fuseseră ucişi Vien Rosemont şi Tenzing, el şi Gueng dezbrăcaseră
câţiva dintre atacatori şi-şi puseseră îmbrăcămintea tribală peste uniforme. Se gândiseră să-şi arunce
uniformele cu totul, dar găsiseră că asta nu era o idee înţeleaptă.
- Dacă ne prind , ne prind şi cu asta basta. Gueng rânjise.
- Ca atare, ar fi mai bine să devii un bun hindus de-acum. Atunci, dac-o să ne ucidă, nu-i
sfârşitul, ci un început.
- Cum fac asta, Gueng? Să devin hindus?
Zâmbi strâmb, amintindu-şi privirea perplexă a lui Gueng şi îndelunga ridicare din umeri,
după care aranjaseră trupurile lui Vien Rosemont şi-a lui Tenzing şi le lăsaseră unul lângă celălalt în
zăpadă, după un vechi obicei al celor din munţi: "Acest trup nu mai înseamnă nimic pentru spirit şi,
fiind că spiritului îi este dat să renască, trupul este lăsat danie animalelor şi păsărilor, care sunt alte
spirite ce se luptă cu propria lor karma, în drumul lor către Nirvana, locul păcii cereşti".
În dimineaţa următoare îi zăriseră pe cei care-i urmăreau neobosiţi. Când ieşiseră dintre
dealuri, la periferiile Tabrizului, urmăritorii lor erau la abia o jumătate de milă în urma lor. Numai
deghizarea îi salvase, îngăduindu-le să se piardă în mulţimea prin care treceau mulţi nomazi, la fel
de înalţi ca şi el, cu aceeaşi ochi albaştri - şi mulţi dintre ei la fel de bine înarmaţi.
Norocul îi însoţise şi mai departe şi el descoperise de la bun început uşiţa ascunsă din
spatele garajului murdar, folosise numele lui Vien Rosemont şi omul de-acolo îi ascunsese.
Abdullah Han venise în noaptea aceea, însoţit de gărzile lui, foarte agresiv şi suspicios.
- Cine ţi-a zis să întrebi de mine?
- Vien Rosemont - şi mi-a spus şi de locul ăsta.
- Cine este acest Rosemont? Unde-i acum?
Ross îi spusese ce se petrecuse în ambuscadă şi observase o schimbare în privirile omului,
deşi rămăsese încă ostil.
- De unde ştiu că-mi spui adevărul? Cine eşti?
- Mai înainte de-a muri, Vien m-a rugat să vă las un mesaj. Delira şi suferea rău, dar m-a
făcut să-l repet de trei ori ca să se-asigure. A zis: "Spune-i lui Abdullah Han că Peter vrea capul
Gorgonei, iar fiul lui Peter e mai rău decât Peter. Se joacă cu caşul şi zerul, ca şi tatăl, care-o săncerce
să se folosească de Meduză ca să prindă Gorgona".
Văzuse privirile bătrânului luminându-se imediat, dar nu de bucurie.
- Deci asta înseamnă ceva pentru domnia voastră!
- Da, înseamnă că l-ai cunoscut pe Vien. Deci Vien e mort. Voia lui Allah! Dar e păcat.
Vien era bun, foarte bun şi un mare patriot. Cine eşti? Care-ţi era misiunea? Ce faci în munţii
noştri?
Din nou şovăise, amintindu-şi că Armstrong îi spusese la pregătirea misiunii să nu sencreadă
prea mult în acest bărbat şi totuşi Rosemont, în care el avusese încredere, spusese înainte
de-a muri: "Poţi să te-ncrezi în ticălosul ăsta bătrân cu ochii închişi. Eu am făcut-o de aproape zece
ori şi nu m-a lăsat de izbelişte. Du-te la el, o să te scoată de-aici."
Abdullah Han zâmbise, tăietura gurii fiind la fel de crudă ca şi privirea.
- Poţi să ai încredere în mine.
- Cred că trebuie.
- Da.
Dar nu prea mult, adăugase în sinea lui, urând cuvântul care costase milioane de vieţi, mai
multe milioane de oameni libertatea şi, pe fiecare adult de pe Pământ, liniştea gândurilor într-o
vreme sau alta.
- Trebuia să neutralizez Sabalan, spusese şi-i istorisise ce se-ntâmplase acolo.
- Allah fie lăudat! Am să dau de ştire lui Wesson şi Talbot.
- Cui?
336