James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- "Spălaţi-mă în vin când o să mor/ La groapă să-mi citiţi poeme despre vin/ De vreţi să mă
găsiţi în Ziua de Apoi/Cătaţi-mă în praf, la uşa pivniţei cu vin".
- Ţigările, nu vinul, or să te omoare, spuse sec Armstrong, legănat de melodicitatea
versurilor persane.
- Colonelul cita din Rubaiyattle al lui Omar Khayyam, spuse săritor, în engleză, tânărul de
pe bancheta din spate. Înseamnă că...
- Ştie ce-nseamnă, Mohammed, îl întrerupse Hashemi. Domnul Armstrong vorbeşte perfect
farsi. Mai ai multe de învăţat!
Trase din ţigară o vreme, privind circulaţia.
- Opreşte o clipă, te rog, Robert. Când maşina se opri, Hashemi spuse:
- Mohammed, du-te înapoi la sediu şi aşteaptă-ne acolo. Asigură-te că nimeni, dar nimeni,
n-ajunge la Yazerov înaintea mea. Spune-i echipei... doar să se asigure că totul e gata. Vreau săncep
la miezul nopţii.
- Da, domnule colonel.
Tânărul plecă. Hashemi îl urmări până dispăru în mulţime.
- Mi-ar prinde bine un whisky mare, cu sifon. Mai mergi un pic, Robert.
-Sigur.
Armstrong porni motorul, trăgând cu coada ochiului la însoţitorul său, simţind o notă
deosebită în voce.
- Probleme?
- O grămadă.
Cu chipul împietrit, Hashemi urmări o vreme maşinile şi trecătorii.
- Nu ştiu cât de mult o să ni se mai îngăduie să operăm, cât de mult mai suntem în siguranţă
sau în cine să am încredere.
- Şi ce altceva e nou? zâmbi Armstrong mohorât. Ăsta-i riscul meseriei, lecţia pe care am
învăţat-o în unsprezece ani de când sunt consilier al Contraspionajului intern şi douăzeci de ani
înainte de asta, în poliţia din Hong Kong.
- Vrei să fii de față când îl interoghez pe Yazerov, Robert?
- Da, dacă nu vă stau în cale.
- Ce vrea MI6 de la el?
- Sunt un fost CID, fost Special Branch, sub un contract particular ca să v-ajut pe voi să
puneţi pe roate un serviciu echivalent. Ştiai?
- Îmi amintesc foarte bine. Două contracte pe câte cinci ani, unul care, din fericire, expiră
până anul viitor, când ai să te retragi cu o pensie bună.
- Slabă şansă! spuse Armstrong dezgustat. Khomeini şi guvernul o să-mi plătească pensia?
Slabă şansă.
Îl stăpânea de mult ideea că acum tot serviciul său din Iran era pierdere de vreme şi că,
laolaltă cu devalorizarea dolarului Hong Kong, de când ieşise la pensie în '66, adevărata sa pensie
avea să fie cam pe sponci.
- Pensia mea a cam intrat la apă. Ochii negri se încruntară.
- Robert, ce vrea MI6 de la ticălosul ăsta? Armstrong se încruntă. Ceva era tare în neregulă
în noaptea asta. Tânărul Kyabi n-ar fi trebuit să scape din plasă, iar Hashemi e nervos ca un agent
începător la prima paraşutare în spatele liniilor.
- Din câte ştiu eu, ei nu vor nimic. Pe mine mă interesează. Pe mine, răspunse cu voce
liniştită.
- De ce?
O poveste tare lungă, se gândi Armstrong. Să vă spun că Dimitri Yazerov este un nume de
acoperire pentru Feodor Rakoczy, islamo-marxistul rus pe care încerca să-l prindă de luni de zile?
Să vă spun că adevăratul motiv pentru care mi s-a spus să v-ajut să puneţi mâna pe el în noaptea
asta e că, din întâmplare, MI6 a descoperit prin intermediul unui turist ceh că numele lui adevărat
este Igor Mzytryk, fiul lui Piotr Oleg Mzytryk, care, pe vremea când eu eram în Hong Kong, era
cunoscut sub numele de Gregor Suslev, expert în spionaj, pe care-l credeam mort de multă vreme?
Nu, nu-l vrem pe Yazernov, dar îl vrem într-adevăr - eu îl vreau - pe tatăl lui, care se
presupune că trăieşte pe undeva la nord de graniţă, uşor de ajuns. O, Doamne, fă-l să fie în viaţă şi
325