James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

care ne stau toată ziua pe cap, prea fericiţi să aibă ocazia de-a apăsa pe trăgaci. De ce oare n-or pune
jos armele, să lase pe toată lumea să trăiască în pace?
Aparatul zumzăia plăcut. Afară, dincolo de fereastră, ziua era înnorată şi sumbră, norii
promiţând mai multă ninsoare, lumina târzie a după-amiezei dând acoperişurilor oraşului şi
munţilor de dincolo de ele un aer mizer.
Aşteptară nerăbdători.
- Aici căpitan Ayre, din Kowiss.
Vocea era tot acoperită de paraziţi şi trebuiau să se concentreze ca să poată desluşi ce
spunea.
- Mai întâi vă transmit un mesaj primit cu câteva minute în urmă de la Zagros Trei, de la
căpitanul Gavallan.
Jean-Luc tresări.
- Mesajul spune, cuvânt cu cuvânt: "Pan, pan, pan - semnalul internaţional al aviatorilor în
caz de probleme, doar cu puţin mai jos de Mayday - mi s-a comunicat chiar acum din partea
komitehului local că nu mai suntem persana grata în Zagros şi că toţi cetăţenii străini de la sonde
trebuie să evacueze zona în 48 de ore, altfel e de rău. Solicit recomandări imediate asupra
procedurii". Sfârşitul mesajului. Aţi recepţionat?
- Da, spuse Petikin dintr-o suflare, migălind o notă. Asta-i tot ce-a zis?
- Doar că suna tare înfundat.
- O să-l informez pe căpitanul McIver şi-o să vă chem cât de repede pot.
Jean-Luc se aplecă înainte şi Petikin îl lăsă să ia microfonul.
- Aici Jean-Luc, Freddy! Te rog vorbeşte cu Scot şi spune-i că mă întorc mâine, cum am
stabilit, înainte de prânz. Mă bucur c-am schimbat o vorbă cu tine, mulţumesc, şi-acum uite-l din
nou pe Charlie.
Înapoie microfonul. Toată bonomia lui se evaporase.
- O s-o facem, căpitane Sessonne. Mă bucur c-am putut sta de vorbă. Următoarea problemă:
avionul a luat pasagerii noştri împreună cu doamna Starke, inclusiv căpitanul John Tyrer care a fost
rănit într-un contraatac nereuşit al forţelor de stânga, la Bandar-e Delam.
- Ce atac? mormăi Jean-Luc. Acum aud de el. Petikin era la fel de îngrijorat.
- Şi, după cum s-a stabilit, în câteva zile o s-aducă înapoi echipe de schimb. Mai departe:
căpitanul Starke...
Auziră cu toţii şovăiala şi neliniştea din glas şi rostirea curios de artificială, de parcă
informaţia ar fi fost citită. Căpitanul Starke a fost luat la Kowiss ca să răspundă la nişte întrebări în
faţa komitehului...
Amândoi bărbaţii rămaseră cu gurile căscate.
- ... Să lămurească nişte lucruri despre o evadare în masă, cu elicopterul, a unor ofiţeri de
aviaţie de la Isfahan, simpatizanţi ai Şahului, pe data de treisprezece, marţea trecută, despre care se
crede c-au avut un pilot european. După asta: operaţiile aeriene continuă să se îmbunătăţească sub
atenta supraveghere a noii conduceri; domnul Esvandiary este acum managerul regional al Iran Oil
şi doreşte să preluăm toate contractele Guerney. Ca acest lucru să poată fi dus la bun sfârşit sunt
necesare trei 212 şi un 206. Vă rog comunicaţi hotărârea dumneavoastră. Avem nevoie de piese de
schimb pentru HBN, HKJ şi HGX şi bani pentru salariile rămase în urmă. Deocamdată atât.
Petikin continua să ia notiţe, abia putând să gândească.
- Am, ăăă... am notat totul şi o să-l informăm pe căpitanul McIver imediat ce se-ntoarce. Ai
spus, ă... ai spus "un atac la Bandar-e Delam"? Te rog, dă-ne amănunte.
Eterul era tăcut, nu se-auzeau decât paraziţi. Aşteptară, apoi din nou vocea lui Ayre, de data
asta obişnuită.
- N-am altă informaţie decât c-a fost un atac al forţelor opozante Ayatolahului Khomeini, iar
căpitanii Starke şi Lutz au ajutat la respingerea lui. După asta, căpitanul Starke a adus aici răniţii,
pentru îngrijiri. Din personalul nostru, numai Tyrer a fost atins. Astă-i tot.
Petikin simţi o broboană de sudoare pe obraz şi-o şterse.
- Ce... ce s-a-ntâmplat cu Tyrer? Tăcere, apoi:
- O rană uşoară la cap. Doctorul Nutt spune c-o să ; fie okay.
Jean-Luc spuse:
314