James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

vânduse acţiunile companiei sale de elicoptere, zburase la Aberdeen înaintea lui Genny şi se
cufundase cu multă dăruire în noua sa muncă.
Femeii îi trebuise o lună ca să împacheteze, să rezolve treburile cu apartamentul lor şi să
vândă tot ceea ce nu avea să le mai trebuiască. Când ajunse, el găsise deja un apartament ideal lângă
heliportul McLoud, la care ea renunţase imediat.
- Pentru Dumnezeu, Duncan, e la un milion de mile de cea mai apropiată şcoală! Un
apartament în Aberdeen! Acum, că eşti la fel de bogat ca Dunross, noi, băiete, o să închiriem o
casă!
Zâmbi în sinea lui gândindu-se la acele zile de început. Genny bucuroasă că este înapoi în
Scoţia, căci ei nu-i plăcuse niciodată Hong Kong-ul, viaţa fiind atât de grea acolo, cu bani puţini şi
copiii de care trebuise să aibă grijă, iar lui plăcându-i mult munca, Gavallan fiind un bărbat deosebit
pentru care merita să munceşti şi alături de care era plăcut s-o faci, dar urând Marea Nordului, frigul
şi umezeala şi durerile pe care i le dădea aerul bogat în sare. Cei cinci ani bătuţi pe muchie pe care-i
petrecuseră acolo meritaseră. Reînnoise şi extinsese legăturile vechi din lumea încă mică a piloţilor
de elicoptere, cei mai mulţi dintre ei foşti piloţi în RAF, RCAF, RAAF şi USAF (Royal Canadian
Air Force, Royal Australian Air Force, United States Air Force) şi alte servicii ale aliaţilor,
pregătindu-se pentru ziua în care s-ar fi putut extinde; întotdeauna există o bonificaţie generoasă de
Crăciun pusă cu grijă de-o parte pentru pensie şi-ntotdeauna cutia de Lock Vay:
- Andy, asta a fost condiţia care într-adevăr m-a prins.
Gavallan era întotdeauna cel care punea lucrurile în mişcare, transformând în realitate
motto-ul companiei sale: "Fii îndrăzneţ!". Lui Gavallan i se spunea "Boierul" în Scoţia răsăriteană
din acele zile, de la Aberdeen la Inyerness şi în sud până la Dundee, cu tentacule care atingeau
Londra, New York, Huston, oriunde se întrezărea puterea petrolului. Da, bătrânul "chinezoi" e
grozav şi te poate ţine pe tine şi pe cei mai mulţi la degetul mic, îşi zise McIver fără ranchiună. Uite
cum ai ajuns aici...
- Ascultă, Mac! îi spusese Andrew Gavallan într-una din zile, spre sfârşitul deceniului şase,
m-am întâlnit de curând, la o vânătoare, cu unul dintre generalii superiori din Comandamentul
Suprem Iranian, generalul Beni-Hassan. Bun trăgător, a lovit de douăzeci de ori şi eu doar de
cincisprezece. Am petrecut multă vreme cu el la sfârşitul săptămânii şi i-am vândut nişte elicoptere
pentru sprijinul infanteriei şi regimentelor de tancuri, împreună cu întregul program de antrenament
pentru infanterie şi aviaţie, şi elicoptere pentru exploatările petroliere. Băiete, suntem...
- Dar nu suntem echipaţi să facem nici jumătate din asta!
- Beni-Hassan e un tip grozav, iar Şahul e într-adevăr un monarh cu vederi înaintate, cu
planuri mari de modernizare. Ştii ceva de Iran?
- Nu, Chinezoiule, spusese McIver, bănuitor, recunoscând falsa exuberanţă. De ce?
- Am luat bilete joi pentru Bahrain, pentru tine şi pentru Genny. Acum... ia stai! Mac, ce ştii
despre Sheik Aviatiori?
- Genny e fericită la Aberdeen, nu vrea să se mute, copiii abia termină şcoala, noi abia am
terminat plata unei case, nu ne mutăm, iar Genny o să te omoare.
- Desigur, spusese suav Gavallan. Sheik Aviation!
- Este o companie de elicoptere mică, dar bună, care deserveşte Golful. Au trei 206 şi câteva
avioane de aprovizionare, cu baza în Bahrain. Bine îngrijite şi fac o groază de treabă pentru Aranco,
ExTex şi cred că şi Iran OU. Proprietar şi director este Jock Forsyth, fost paraşutist şi pilot, care a
pus compania pe picioare prin anii '50 cu un vechi amic de-al meu, Scrag Scragger, un australian.
Scrag e adevăratul proprietar, fost în RAAF, decorat de două ori, acum un fanatic al elicopterelor.
Mai întâi se aşezaseră în Singapore, unde l-am întâlnit prima dată pe Scrag. Noi... ei... ne-am cam
ciocnit niţel, nu prea-mi aduc aminte cine-a început-o, da' ceilalţi spuneau că a ieşit la egalitate.
Apoi s-a mutat în Golf cu un executiv de la ExTex care s-a întâmplat să aibă un contract mare care
i-a lansat aici. De ce?
- I-am cumpărat. Ai s-o preiei luni, ca director executiv. Scragger şi toţi piloţii lui şi
personalul pot să rămână sau nu, după cum ai să propui tu, dar cred că o să avem nevoie de
cunoştinţele lor. I-am văzut - sunt băieţi buni. Forsyth e mulţumit să se retragă la Devon. Curios,
Scragger na zis nimic că te cunoaşte, dar de fapt n-am petrecut cu el decât câteva momente, iar de
discutat am discutat cu Forsyth. De acum înainte suntem S-G Hellicopters Ltd. Vinerea următoare
30