James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Pilotul nostru şef, căpitanul Lochart, e canadian, e la Teheran - cu un charter prin preajma
Teheranului, cred - este aşteptat să se-ntoarcă din zi în zi. Celălalt, al doilea la comandă, căpitanul
Sessonne, francez, a trebuit să plece astăzi la Teheran cu un zbor comandat urgent de Iran Oil.
Celălalt îşi ridică ochii sfredelitori.
- Ce-i atât de urgent?
- Sonda Rosa e gata să străpungă un nou puţ. Aşteptă în timp ce Nasiri explică ce însemna
asta şi că sondorii aveau urgentă nevoie de ajutorul experţilor de la Schlumberger, acum cu sediul la
Teheran. în dimineaţa aceea Jean-Luc chemase controlul de zbor de la Shiraz, sperând să aibă şansa
de a primi o aprobare de zbor pentru Teheran. Spre surpriza şi bucuria lui, Shirazul îi dăduse
imediat aprobarea.
- Imamul a hotărât că toată producţia de petrol o să reînceapă, spuseseră, aşa c-o să înceapă.
Jean-Luc fusese în aer în câteva minute. Scot Gavallan zâmbise în sinea lui, ştiind
adevăratul motiv pentru care Jean-Luc făcuse trei schimburi la rând în cabina elicopterului: acum
putea să fure o vizită Sayadei, vizită de mult aşteptată. Scot o întâlnise o dată.
- Are vreo soră? întrebase plin de speranţă. Comandantul grupului de Gărzi Verzi ascultă
răbdător ce spunea Nasiri, apoi îl întrerupse din nou şi Nasiri clipi.
- El, Ali-Sadri, spune că în viitor toate zborurile or să fie aprobate de el sau de omul ăsta.
Arătă către un tânăr revoluţionar care scria răspunsurile lui Scot.
- În viitor toate zborurile or să aibă unul dintre oamenii săi la bord. În viitor n-or să existe
decolări fără aprobare prealabilă. Cam într-o oră o să-l duci pe el şi pe oamenii lui la toate sondele
din zonă.
- Explică-i că asta nu se poate face, pentru că trebuie să mai livrăm ţevi şi ciment la sonda
Rosa. Altfel, când Jean-Luc se întoarce mâine, n-o să fie gata la timp.
Nasiri începu să explice. Mai-marele îl întrerupse grosolan, ridicând u-se:
- Spune-i pilotului necredincios să fie gata într-o oră şi după aia... ba mai bine spune-i să
vină cu noi în sat, unde pot să-l supraveghez. Vii şi tu. Şi spune-i să fie foarte supus, fiindcă deşi
imamul vrea ca producţia de petrol să pornească iarăşi imediat, toate persoanele din Iran sunt
supuse legii islamice, chiar dacă-s iranieni sau nu. Nu avem nevoie de străini aici.
Omul aruncă o privire iute către Nitchak Han.
- Acum o să ne-ntoarcem în satul tău, spuse şi ieşi cu paşi mari.
Nitchak Han roşi. El şi mullahul se ridicară și-l
urmară.
- Căpitane, trebuie să mergem cu el în sat, spuse Nasiri.
- De ce?
- Ei bine, eşti singurul pilot aici şi cunoşti zona, rosti Nasiri răspunsul pregătit dinainte,
întrebându-se care putea fi de fapt adevăratul motiv.
Îi era foarte teamă. Nimeni nu-l avertizase de schimbările neaşteptate şi nici cei din sat naveau
habar că drumul era curăţat după ultima ninsoare. Dar în dimineaţa aceea sosise în sat
camionul cu doisprezece revoluţionari din Gărzile Verzi. Imediat, mai-marele komitehului scosese
o bucată de hârtie semnată de Komitehul Revoluţionar din Sharpur, care le dădea jurisdicţie asupra
Yazdehului şi întregii producţii a Iran Oil, a facilităţilor şi elicopterelor din zonă.
Când, la cererea lui Nitchak Han, Nasiri spusese că o să transmită prin radio un protest la
Iran Oil, unul dintre revoluţionari începuse să-l bată. Mai-marele îl oprise pe om, dar nu-şi ceruse
iertare şi nici nu-i arătase lui Nitchak Han respectul cuvenit, ca unui kalandar al acestei ramuri a
Kash'kailor. Spaima ce-l cuprinsese pe Nasiri crescuse şi ar fi vrut să se întoarcă la Sharpur cu soţia
şi familia.
Allah să blesteme toate komitehurile, fanaticii şi străinii şi pe marele Satan american care e
cauza tuturor problemelor noastre!
- Ar fi mai bine să plecăm, spuse. Ieşiră afară.
Ceilalţi se depărtaseră deja în josul cărării ce ducea către sat. Când trecu pe lângă hangar,
Scot îi văzu pe cei şase mecanici adunaţi sub privirea atentă a unei santinele înarmate. Santinela
fuma şi simţi o strângere de inima. Peste tot se aflau tăbliţe în farsi ș i în engleză: "FUMATUL
OPRIT! PERICOL!" Mai într-o parte, cel de-al doilea 212 al lor era în ultimele faze ale verificării
de o mie cinci sute de ore, dar lipsa celor două 206 aflate în dotarea obişnuită făcea ca hangarul să
pară gol şi abandonat.
294