James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

McIver îi istorisi lui Petikin cam tot ceea ce aflase de la Gavallan. Petikin nu era dintre
directorii S-G sau IHC şi deci, dacă considera necesar, McIver putea să păstreze pentru el o parte
dintre veşti.
Adâncit în gânduri, merse până la fereastră, bucuros că vorbise cu vechiul său prieten. Au
trecut mulţi ani, îşi zise. Paisprezece!
În vara lui '65, când Colonia era inundată de revoluţia lui Mao Tze Dun, ale cărui Gărzi Roşi
răscoliseră toată China, sfâşiind-o, şi acum încercau să se reverse pe străzile Hong Kong-ului şi
Kowloon-ului, sosise scrisoarea lui Gavallan. Pe vremea aceea afacerea cu elicoptere era a lui.
McIver era în pragul dezastrului. Rămăsese în urmă cu chiria elicopterului său, iar Genny
încerca să se descurce cu doi copii în pragul adolescenţei într-un apartament înghesuit şi zgomotos
din Kowloon, unde tulburările erau cele mai rele.
- Dumnezeule, Gen! Uita-te la asta!
În scrisoare se spunea: "Dragă d-le McIver, s-ar putea să-ţi aduci aminte că ne-am întâlnit o
dată sau de două ori la curse, acum câţiva ani. Am câştigat o avere pe un armăsar numit
"Chinezoiul". Taipanul, Ian Dunross, mi-a sugerat să-ţi scriu, căci am mare şi urgentă nevoie de
sfatul domniei tale. Ştiu că l-ai învăţat să conducă elicopterul şi te recomandă cu foarte multă
căldură. Petrolul din Marea Nordului a devenit realitate. Am o teorie că singura cale de a aproviziona
sondele pe orice vreme este cu elicopterul. În prezent, asta nu e cu putinţă, cred că din pricina a
ceea ce numeşti domnia ta IFR. Am putea face asta cu putinţă. Eu îţi pot oferi timpul, dumneata,
priceperea! O mie de lire pe lună, un contract pe trei ani ca să obţii un rezultat pozitiv sau negativ, o
bonificaţie în caz de succes, cheltuieli de transport pentru dumneata şi familie până la Aberdeen şi o
cutie de whisky Loch Vay de Crăciun. Te rog, telefonează-mi cât de curând cu putinţă!"
Fără un cuvânt, Genny îi dăduse înapoi scrisoarea şi ieşise din cameră, învăluită de
zgomotul, continuu al marelui oraş: traficul, claxoanele, vânzătorii ambulanţi, vasele, avioanele,
muzica chinezească discordantă, urlând prin ferestrele care zdrăngăneau în vânt.
- Unde dracii' te duci?
- Să împachetez!
Ea izbucnise în râs, alergase înapoi si i se atârnase de gât.
- E un dar ceresc, Duncan. Iute, telefonează-i! Telefonează-i chiar acum!
- Dar Aberdeen! IFR pe orice vreme! Dumnezeule, yen, nu s-a mai făcut vreodată! Nu există
nici un fel de instrucţiuni. Nici nu ştiu dacă e cu putinţă!
- Pentru tine este, băiete, nu mă-ndoiesc! Acum unde naiba or fi plecat Hamish şi Sarah?
- Azi e sâmbătă, s-au dus la film.
O cărămidă trecuse printr-una dintre ferestre spărgând-o, şi tumultul încăierărilor din stradă
începuse! Apartamentul lor se găsea la etajul doi şi se deschidea spre o stradă îngustă în foarte
populatul cartier Mong Kok, din Kowloon. McIver o trăsese pe Genny la adăpost apoi privise cu
grijă afară. Jos, în stradă, cinci până la zece mii de chinezi, toţi strigând: "Mao, Mao, Kwai Loh,
Kwai Loh", obişnuitul lor strigăt de asalt, se revărsau către postul de poliţie aflat la o sută de metri
mai departe, unde un mic detaşament de poliţişti chinezi în uniformă şi trei ofiţeri britanici aşteptau
tăcuţi în spatele unei baricade.
- Dumnezeule, Gen, au arme! şoptise uluit McIver. De obicei poliţia avea doar bastoane. Cu
o zi în urmă, consulul elveţian şi soţia lui arseseră de vii în maşina lor, când gloata le răsturnase
automobilul şi îi dăduse foc. Noaptea, la postul de radio şi la televiziune, guvernatorul avertizase că
ordonase poliţiei să ia orice măsuri considerate necesare ca să oprească toate aceste tulburări.
- Jos, Gen! Las-te jos!
Cuvintele îi fură acoperite de difuzoarele prin care superintendentul poliţiei din Kowloon
ordona celor adunaţi, în cantoneză şi engleză, să se disperseze. Gloata i nu-i dăduse atenţie şi
atacase baricada. Şi al doilea ordin de a se opri fusese dispreţuit. Atunci se deschise focul, iar cei
aflaţi în primele rânduri se pierdură cu firea şi fură călcaţi în picioare de cei din spatele lor, care o
rupseseră la fugă. În curând pe strada pustie nu mai rămăseseră decât o duzină de trupuri zăcând în
praf. Acelaşi lucru se întâmplă în Hong Kong. În ziua următoare, întreaga colonie redevenise calmă,
nu mai avură loc lupte de stradă, iar cele câteva grupuri de Gărzi Roşii care încercaseră să
îmboldească mulţimea să iasă în stradă fură iute împrăştiate. În cursul săptămânii, McIver îşi
29