James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Zataki încercă să se facă auzit şi apoi, exasperat, trase un foc în aer.
- Depărtaţi-vă de aparat! ordonă. Pe Allah şi Profet! Numai oamenii mei o să-l controleze!
Depărtaţi-vă!
Morocănoase, celelalte Gărzi Verzi se traseră puţin înapoi.
- Pilotule, spune-i să deschidă repede uşa şi să scoată pe toată lumea de acolo repede, mai
înainte să mă răzgândesc.
Starke ridică degetul mare către Hogg. În clipa aceea pilotul secund deschise uşa. Scara fu
coborâtă. Imediat, Zataki sări pe trepte şi rămase la capătul lor cu arma pregătită.
- Excelenţă, n-aveţi nevoie de asta, îi spuse Starke. Toată lumea afară, cât de repede puteţi,
okay?
Erau opt pasageri: patru piloţi, trei ingineri şi Genny McIver.
- Dumnezeule, Genny! Nu m-aşteptam să te văd!
- Hello, Duke! Duncan a crezut că-i mai bine aşa şi... ei bine, las-o baltă.
Manuela o văzu şi coborî să o întâmpine. Se îmbrăţişară şi Starke băgă de seamă cât de mult
părea să fi îmbătrânit Genny. Îl urmă pe Zataki în avionul gol. Fuseseră aşezate scaune suplimentare.
În spate, lângă toaletă, se aflau câteva lăzi.
- Piese de schimb şi motorul de schimb de care ai nevoie! strigă John Hogg de pe locul
pilotului, întinzându-i documentele. Hello, Duke!
Zataki luă documentele şi făcu un semn cu degetul mare către Hogg.
- Afară.
- Dacă nu vă supăraţi, eu răspund pentru aparat, vă rog să mă scuzaţi, spuse Hogg.
- Pentru ultima dată, afară!
Starke spuse:
- Ieşi puţin de pe locul tău, Johnny. Vrea doar să verifice dacă există arme. Excelenţă, ar fi
mai sigur dacă pilotului i s-ar îngădui să rămână pe locul lui. Garantez eu pentru el.
- Afară!
Fără grabă, John Hogg se strecură din mica-i carlingă.
Zataki se asigură că nu se afla nimic în buzunarele laterale ale scaunului, apoi îi făcu semn
să treacă înapoi în scaun şi cercetă cabina.
- Astea sunt piesele de schimb care-ţi trebuie?
- Da, spuse Starke şi-i făcu politicos loc să coboare pe pistă, unde colonelul strigă după
câţiva dintre oamenii săi să descarce lăzile.
Oamenii o făcură cu nepăsare, izbind marginile uşii şi treptele, făcându-l pe pilot să
clipească. Apoi Zataki controla aparatul cu grijă, negăsind nimic care să-l irite - cu excepţia vinului
la gheaţă şi a băuturilor din frigider.
- Fără băutură în Iran! Nici o picătură! Se confiscă!
Puse să fie sparte sticlele pe pistă şi porunci să se deschidă lăzile. Un motor, o turbină de
motor şi multe alte piese de schimb. Totul era trecut în documente. Starke privea din uşa cabinei,
încercând să nu iasă prea mult în evidenţă. Zataki întrebă:
- Cine-s pasagerii ăştia?
Ofiţerul secund îi întinse lista. Era scrisă în engleză Şi farsi: "Piloţi suplimentari, temporari,
şi ingineri mecanici, toţi trebuind să plece de mult în concediu şi să fie înlocuiţi". Scrută cu privirea
pe rând numele de pe listă şi oamenii.
- Duke, spuse prudent din cabină John Hogg, am pentru tine nişte bani si o scrisoare de la
McIver. E în regulă?
- Pentru moment, da.
- Două plicuri în buzunarul interior al uniformei mele, atârnată acolo. Scrisoarea e numai
pentru tine, a spus Mac.
Starke le găsi şi le înghesui în buzunarul interior al pufoaicei.
- Ce se întâmplă la Teheran? întrebă din colţul gurii.
- Aeroportul e un balamuc. Toată lumea încearcă să iasă cu cele trei sau patru avioane care
au primit acum aprobare, spuse John Hogg dintr-o suflare, şi cel puţin şase Jumbo Jeturi care-şi dau
coate, aşteptând la nesfârşit permisiunea de aterizare. Eu, ă... eu am sărit pur şi simplu peste rând,
m-am strecurat fără o aprobare propriu-zisă şi am spus: "Oh, iertaţi-mă, credeam că am voie". Mi-
288