James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Qom, ca şi anul trecut şi cel dinaintea lui, luând parte la procesiunile de As'hura, procesiunile de
purificare, alături de zeci de mii de alţi iranieni, flagelându-se ca să-şi amintească de martiriul divin,
sângerându-se cu bice şi lanţuri şi cârlige. Îi trebuiseră multe săptămâni ca să se refacă, să fie în
stare să stea în picioare fără dureri. Voia lui Allah, îşi spuse mândru. Durerea nu înseamnă nimic;
lumea asta nu înseamnă nimic. M-am ridicat împotriva lui Peshadi de la baza aeriană şi am cucerit
baza şi am supus-o şi l-am dus la Isfahan în lanţuri, aşa cum mi s-a poruncit, şi acum, astăzi, am să
mă duc din nou la unitatea militară să cercetez străinii şi să-i supun pe ei şi pe acest Zataki sunit
care crede că e Gingis Han, iar în după-amiaza asta am să conduc din nou drept-credincioşii
împotriva ateiştilor tudehi, pentru a împlini lucrarea lui Allah, supunându-mă Imamului, care se
supune numai lui Allah. Mă rog ca astăzi să fiu primit în Paradis, unde drept-credincioşii se
odihnesc pe canapele aşternute cu brocart şi fructele celor două grădini stau să fie culese - cuvintele
atât de familiare ale Coranului îi erau întipărite în creier.
- N-avem de mâncare, îi spuse nevasta, întrerupându-i şirul gândurilor.
- O să primiţi mâncare de la moschee, spuse, şi fiul său Ali deveni şi mai atent, oprindu-se
câteva clipe din scărpinatul muşcăturilor de purici şi alte insecte.
- De-acum înainte tu şi copiii n-o să mai fiţi flămânzi. O să împărţim zilnic horisht şi orez
celor nevoiaşi, aşa cum am făcut de-a lungul istoriei.
Zâmbi către Ali, se întinse şi îi ciufuli părul.
- Allah ştie că suntem printre cei nevoiaşi.
De când se întorsese Khomeini, moscheile îşi reluaseră acest străvechi rol de a împărţi zilnic
hrană simplă, dar hrănitoare, mâncare adunată ca parte din zakat, sau cumpărată cu bani din zakat -
zeciuiala voluntară la care toţi mahomedanii erau supuşi - care redevenise acum din nou prerogativa
exclusivă a moscheilor. Hussain aruncă câteva blesteme asupra Şahului, care anulase în urmă cu doi
ani subsidiile anuale ale mullahilor şi moscheilor, provocându-le o asemenea sărăcire şi suferinţă.
- Du-te cu oamenii la moschee. Când vor primi toţi mâncare, ia cât îţi trebuie pentru tine şi
copii. Să faci asta în fiecare zi.
- Mulţumesc.
- Mulţumeşte-i lui Allah.
- O fac, o, da, o fac.
Hussain îşi trase cizmele şi îşi trecu arma pe umăr.
- Pot să vin şi eu, tată? întrebă Ali cu vocea sa subţire. Vreau şi eu să împlinesc lucrarea lui
Allah!
- Sigur, vino cu mine.
Femeia încuie uşa după ei şi se aşeză pe bancă, stomacul arzând-o de foame, simţindu-se
slăbită şi cuprinsă de greţuri, prea obosită pentru a mai alunga muştele care se aşezaseră pe faţa ei.
Era în cea de-a opta lună. Moaşa îi spusese că de data asta avea să fie mai greu ca înainte, pentru că
copilul era aşezat într-o poziţie greşită. Începu să plângă, amintindu-şi zvârcolirile şi suferinţele şi
ţipetele ultimei naşteri şi ale celei dinaintea ei şi a tuturor celorlalte.
- Nu te îngrijora, o liniştise bătrâna moaşă, eşti în mâinile lui Allah. Puţină balegă proaspătă
de cămilă pe-pântece o să îndepărteze durerile. Datoria unei femei e de a naşte copii şi eşti tânără.
Tânără? Am douăzeci de ani şi sunt bătrână, bătrână-bătrână! Ştiu asta şi ştiu şi de ce şi am
minte şi ochi şi pot chiar să-mi scriu numele şi ştiu că putem s-o ducem mai bine, şi imamul ştie, iar
asta se va întâmpla odată ce străinii vor fi daţi afară şi smuls răul adus de felul lor de viaţă. Imamul
- Allah să-l apere! - este înţelept şi bun şi vorbeşte cu Allah, se supune numai lui Allah, iar Allah
ştie că femeile nu sunt lucruri neînsufleţite de care să-ţi baţi joc şi să le arunci înapoi în zilele
Profetului, cum vor nişte fanatici. Imamul o să ne apere de extremişti şi n-o să îngăduie să fie retras
Actul Familiei dat de Şah,. are ne-a dat dreptul să votăm şi ne-a apărat împotriva divorţului
pronunţat la bunul plac al bărbatului, n-o să îngăduie să ni se ia dreptul la vot, toate drepturile şi
libertăţile câştigate, sau dreptul de-a alege dacă vrem să purtăm chador sau nu, niciodată - dac-o să
vadă cât de tare ne împotrivim, când o să vadă în întreaga tară hotărârea noastră neclintită.
Fatima îşi uscă lacrimile şi se simţi mai bucuroasă la gândul demonstraţiei plănuite peste trei
zile şi o parte din durere se topi. Da, noi, femeile, o să demonstrăm pe străzile Kowiss-ului,
sprijinind mândre surorile noastre, marile oraşe, Teheran, Qom şi Isfahan, doar că eu o să port de
285