James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Le luă o jumătate de oră să-i convingă pe cei de la bariere să-i lase să treacă. Genny fu cea
care reuşi până la urmă. Dar cea mai mare parte a soţiilor personalului străin, cele care trebuiseră să
facă cumpărături şi să se descurce cu servitorii în viaţa de zi cu zi, puteau să vorbească câteva
cuvinte în farsi şi, deşi nu scosese o vorbă tot drumul, se aplecă înainte şi spuse câteva cuvinte cu
glas plăcut. Imediat li se făcu semn să treacă.
- Dumnezeule, Gen, e formidabil! spuse McIver. Ce i-ai spus ticălosului ăla?
- Andy, zise ea satisfăcută, te rog spune-i domnului McIver că i-am spus că el este suspect
de variolă şi trimis din ţară.
La poarta către zona cargo şi biroul lor se aflau alte Gărzi Verzi, dar de data asta le fu mult
mai uşor şi era limpede că erau aşteptaţi. Avionul se afla deja pe pistă, înconjurat de camioane şi
Gărzi Verzi înarmate. Doi revoluţionari pe motociclete le făcură semn să-i urmeze şi ieşiră de pe
pistă în zgomot de motoare, conducându-i.
- De ce aţi întârziat? spuse mullahul Tehrani nervos, coborând treptele aparatului urmat de
doi revoluţionari înarmaţi.
Şi Gavallan şi McIver observară că purta ochelarii noi. Îl zăriră pentru o clipă pe John Hogg
în cabină, iar la picioarele scărilor, unul dintre revoluţionari cu pistolul mitralieră pregătit în mână.
- Avionul trebuie să decoleze imediat. De ce aţi întârziat?
- Îmi pare rău, Excelenţă! Circulaţia. Insh'allah, îmi pare rău, spuse McIver prudent. Am
înţeles de la căpitanul Lane că lucrarea domniei voastre în folosul Ayatolahului, fie să trăiască
veşnic, a fost satisfăcătoare.
- N-a fost îndeajuns timp ca să termin tot ce aveam de lucru. Aşa a vrut Allah. Este ăăă...
este necesar să mă duc şi mâine. O să aranjaţi, vă rog, pentru nouă dimineaţa.
- Cu plăcere! Aici este lista pasagerilor şi echipajul. McIver îi întinse hârtia. Gavallan,
Genny şi Armstrong se aflau trecuţi acolo, Armstrong ca plecând în concediu. Tehrani citi uşor
hârtia, evident extaziat de noii săi ochelari.
- Unde este acest Armstrong?
- Oh, am crezut că e la bord!
- Nu e nimeni la bord în afara echipajului, spuse nervos mullahul, imensa plăcere de-a fi în
stare să vadă covârşindu-i enervarea că îngăduise avionului să aterizeze.
Era bucuros c-o făcuse, ochelarii erau un dar de la Allah şi cea de-a doua pereche promisă
de pilot, săptămâna viitoare, avea să-l pună la adăpost de un eventual accident şi cea de-a treia
pereche, numai pentru citit... Oh, Allah e mare! Allah e mare! Toate mulţumirile lui Allah c-a pus
gândul în capul pilotului şi că îmi îngăduie să văd atât de bine!
- Avionul trebuie să decoleze imediat!
- Nu stă în firea domnului Armstrong să întârzie, Excelenţă! spuse Gavallan încruntându-se.
Nici el, nici McIver nu auziseră de el de ieri, nici nu venise la apartamentul lor noaptea trecută.
În dimineaţa aceea, Talbot ridicase din umeri spunând că Armstrong fusese reţinut, dar să
nu-şi facă griji, avea să ajungă la vreme la aeroport.
- Poate că aşteaptă la birouri, spuse Gavallan.
- Nu-i nimeni acolo dintre cei care n-ar trebui să se afle acolo. Avionul o să decoleze acum!
Nu pot s-aştept! Urcaţi, vă rog, avionul va decola imediat!
- Perfect, spuse Gavallan. Cum vrea Allah. Apropo, am avea nevoie de o aprobare pentru un
125 care să se întoarcă sâmbătă şi aprobare pentru un 206 care să plece mâine la Tabriz.
Cu mare protocol, îi întinse hârtiile completate îngrijit.
- Ăăă, avionul poate să se-ntoarcă, dar nici un zbor la Tabriz!
- Dar, Excelenţă...
- Nu, nu, spuse mullahul, conştient că ceilalţi îl priveau.
Ordonă camionului care bloca pista să se tragă din drum şi se uită la Genny care ieşise din
maşină, încuviinţând aprobator. Gavallan şi McIver fură surprinşi să observe că acum îşi băgase
părul sub eşarfa pălăriei, astfel că nici un fir nu i se zărea şi cu haina ei lungă dădea aproape
impresia că purta chador.
- Vă rog a urca la bord!
- Mulţumesc, Excelenţă! spuse ea într-o farsi corectă, pe care o tot repetase cu ajutorul unui
dicţionar toată dimineaţa şi cu exact atâta seriozitate câtă trebuia. Dar cu îngăduinţa domniei voastre
279