James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

McIver evită abia-abia o ciocnire frontală cu o maşină care ţâşnise dintr-o stradă laterală, fu
aproape să nimerească în rigolă şi ieşi din nou în şosea.
- Săritu' dracului! Eşti teafără, Genny?
Trase cu ochiul în oglinda retrovizoare şi clipi, văzându-i faţa împietrită. Gavallan simţi şi el
valul de răceală, încercă să spună ceva, dar se răzgândi. Mă întreb dacă o să pot lua legătura cu Ian.
Poate m-ar putea scoate din groapa asta şi gândul îl duse la tragica moarte a lui David McStruan.
Atâţia dintre ei, Struani, McStruani, Dunroşi, duşmanii lor Gornts, Rothwells, Broocks cei de
demult, au murit de moarte violentă sau au dispărut în largul mării sau în accidente ciudate! până
acum Ian a supravieţuit, dar cât timp? N-o să scape de prea multe ori.
- Cred c-am ajuns la opt, Andy! spusese Dunross ultima dată când se-ntâlniseră.
- Şi-acum ce-a mai fost?
- Nu cine ştie ce: o maşină capcană a explodat în Beirut imediat după ce-am trecut pe lângă
ea! N-ai de ce să-ţi faci griji, ţi-am mai spus-o şi înainte, nu e nici o regulă! Se întâmplă doar să fiu
vrăjit.
- Ca în Macao?
Dunross era un entuziast pilot de curse şi condusese în multe dintre marile premii Macao. În
'65 - cursele erau încă de amatori - câştigase cursa, dar cauciucul drept din faţă îi explodase pe linia
de sosire şi-l aruncase în balustradă, apoi maşina se rostogolise de-a dura pe pistă, celelalte maşini
reuşiseră să-l evite, în afară de una care-l izbise în plin. Trebuiseră să taie caroseria ca să-l scoată
dintre resturile ei - dar neatins, fără vânătăi, doar cu laba piciorului stâng lipsă.
- Ca-n Macao, Andy, spusese Dunross cu un zâmbet ciudat. Doar un accident! De fiecare
dată.
A doua oară explodase motorul, dar scăpase fără nici o julitură. Se şoptise că motorul său
fusese "aranjat" şi lumea vorbea de duşmanul său, Quillan Gornt, dar nu pe faţă. Quillan e mort şi
Ian trăieşte, se gândi Gavallan, ca şi mine, ca şi Lochart. Afurisitul ăsta o să trăiască o veşnicie...
Dumnezeule Atotputernic, încep să am idei macabre şi stupide! Trebuie să le pun capăt, Mac e
destul de îngrijorat şi aşa. Trebuie să găsesc o cale de ieşire din mizeria asta.
- În caz de urgenţă, Mac, o să trimit un mesaj prin Talbot. Şi fă acelaşi lucru. Mă-ntorc peste
câteva zile, negreşit, şi până atunci o să am răspunsurile - între timp am să ţin avionul la sediu -
Johnny poate să ne slujească de curier. E cel mai bun lucru pe care-l pot face astăzi.
Genny, care nu scosese un cuvânt şi refuzase politicoasă să participe la conversaţie, deşi
ascultase cu atenţie, era şi ea ceva mai mult decât îngrijorată. E evident că n-avem nici un viitor aici
şi aş fi chiar foarte bucuroasă să plec - dac-ar veni şi Duncan. Totuşi nu putem să fugim pur şi
simplu cu coada între picioare şi să-i lăsăm să fure munca de-o viaţă a lui Duncan! Asta l-ar omori
ca un glonţ. Oh, tare-aş vrea să facă ce i se spune! Ar fi trebuit sa se pensioneze anul trecut, când
Şahul era încă la putere. Bărbaţii! Proşti afurisiţi! Toţi! Dumnezeule Mare, ce proşti sunt bărbaţii!
Circulaţia era foarte lentă acum. De două ori trebuiseră să ocolească din pricina baricadelor
ridicate de-a curmezişul drumului, amândouă păzite de bărbaţi înarmaţi, nu Gărzi Verzi, care le
făcură furioşi semn să se îndepărteze. Între resturile îngrămădite se vedeau ici şi colo trupuri, maşini
incendiate şi un tanc. Câinii scormoneau după hrană. La un moment dat, în apropiere se auziră
focuri de armă şi apucară pe o stradă laterală, ocolind o bătălie încrâncenată între nişte grupări
necunoscute. Un proiectil de AG rătăcit izbi o clădire din apropiere, dar fără să-i pună în pericol.
McIver îşi croi drum ocolind caroseria masivă a unui autobuz, arsă, mai mult decât bucuros
că insistase ca Genny să părăsească Iranul. Din nou trase cu coada ochiului în retrovizor şi îi văzu
chipul alb sub pălărie şi inima lui se frânse.
E-a dracului de bună! îşi zise mândru. Are atâta tărie. A dracului de bună, dar atât de afurisit
de încăpăţânată! Urăsc afurisita aia de pălărie. Nu o prind pălăriile. De ce dracu' nu vrea să facă ce
i se spune, fără să facă scandal? Săraca Gen! O să mă simt atât de uşurat când o să o ştiu departe de
primejdie!
Lângă aeroport, circulaţia aproape se opri. Sute de maşini pline ochi cu oameni - bărbaţi,
femei şi copii, cei mai mulţi europeni, îndreptându-se într-acolo în urma zvonului că aeroportul
fusese deschis, Gărzi Verzi înfuriate întorcând pe toată lumea din drum, panouri încropite grosolan,
scrijelite în farsi şi în engleză cu greşeli de ortografie, bătute în trunchiurile copacilor ș i pe pereţi:
ERPORT INTEZIS ACUM. ERPORT DESKIDE LUNI - DACĂ TIKET ŞI VISA"
278